Pena Roxana

Italia

 Odată cu unificarea Italiei (1859-1866) a luat naștere o primă formă a intelligence-ului

italian. Se dorea o bună organizare a teritoriului nou format și era necesară aflarea
informațiilor cu privire la inamicii de pe frontul opus (artileria lor, numărul armatei).
 În 1863 a fost fondat Biroul de Informații al Statului Major General al Forței Armate
italiene, care a fost și prima agenție de intelligence a poliției italiene.
 Spre finalul secolului al XIX-lea, în urma dificultăților economice, a nemulțumirilor
sociale, a consolidării conflictelor mișcării sociale și a noilor ideologii politice a luat
naștere Biroul Privat al Ministerului de Interne, care a marcat un pas major în dezvoltarea
unei agenții militare pentru securitate externă și o agenție civilă pentru securitate internă.
 În 1919 a avut loc înființarea DAGR (General and Confidential Affairs Division, care a
fost divizată în două ramuri: una focusată pe ordinea publică (apărarea și securitatea
statului) și o alta pe culegerea de informații.
 În 1927 este fondat SIM - Military Information Service (ce se ocupa atât cu procurarea
de informații, cât și cu counter-intelligence-ul).
 În 1944 DAGR devine SIS (Special Intelligence Service), iar în 1948 SIS devine
Confidential Affairs Office of the Ministry of the Interior.
 În 1965 se pun bazele SID (Servizio Informazioni Difesa) (Defence Intelligence), ce se
ocupa cu securitatea națională și apărarea statului.
 Odată cu reforma din 1977 a intelligence-ului italian, s-au pus bazele SISMI (Serviciul de
Informații și Securitate Militară și SISDE (Serviciul de Informații și Securitate
Democratică). Cele două structurii se aflau sub conducerea ministrului Apărării și al
ministrului de Interne. Ambele au rămas în serviciu până la reforma de reglemenare a
sistemului din 2007. Activitatea SISMI viza în principal protejarea securității statale de
orice amenințare pe teritoriul Italiei și în afară, incluzând și counter-intelligence-ul, iar
activitatea SISDE se concentra pe apărarea securității Republicii și ale instituțiilor sale de
orice amenințare.
Pena Roxana

 După 2007, Președintele Consiliului de Miniștri deținea atât puterea administrativă, cât și
cea politică a serviciilor, putând să numească sau să concedieze directorul general al
serviciilor secrete și să stabilească bugetul alocat acestora.
 Departamentul de Securitate avea printre altele sarcina de a promova cultura de securitate
în rândul cetățenilor, astfel luând naștere o școală de pregătire a societății civile în ceea ce
privește domeniul serviciilor secrete.
 Articolul 5 al legii 124/2007 înlocuiește Comitetul Interministerial de Informații și
Securitate (CIIS) cu Comitetul Interministerial de Securitate a Republicii (CISR) prezidat
de președintele Consiliului compus din miniștrii Afacerilor Externe și Interne, Apărării,
Justiției, Economiei și Finanțelor și al Dezvoltării Economice.
 AISE (Agency of Information and External Security) este partea intelligence-ului italian
ce se ocupă de problemele din afara statului (spionaj și contra-spionaj în apărarea
inegrității, independenței și securității Republicii în fața pericolelor extrene ce vizează
interesele Italiei), iar AISI (Agency of Information and Internal Security) cea care are în
vedere, în principiu, probleme de ordin național (protejarea intereselor de ordin politic,
militar, economic, științific și industrial al națiunii și apărarea în fața activităților de
spionaj împotriva Italiei.
Concluzie personală
Serviciul de Informații italian s-a dezvoltat promițător de-a lungul anilor, urmând să
înflorească în ultima jumătate a secolului al XX-lea, când reformele sistemului au îndreptat
atenția asupra problemelor din stat și din afara acestuia. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea,
atenția așa-ziselor servicii de informații nu se concentra pe interesele cetățenilor și pe
combatarea problemelor de ordin economic, științific, social, cât se concentrau pe sistemul de
apărare a statului, pe armată. Abia din 1977 se începe concentarea pe problemele statului și
pe amenințările de ordin extern. După 2007 se dorește și o apreciere a activității de
intelligence din partea civililor, întru aceasta înființându-se școala Departamentului de
Securitate pentru pregătirea în domeniul securității. Totuși, în urma articolului, nu se lasă o
impresie prea bună cu privire la eficacitatea sistemului de culegere a informațiilor. Aproape
un secol, serviciile italiene s-au concentrat doar pe stat, nu și pe om, pe latura militară, nu și
pe celelalte probleme degradante ale statului care la rândul lor reprezentau amenințări la
Pena Roxana

adresa securității naționale. După 1977 înce să se acorde mai multă atenție și problematicii
externe.