Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Poliţia de Siguranţă, dacă veţi urmări-o în timp şi în spaţiu, veţi vedea că a fost
întotdeauna oglinda fidelă a stării sociale, a moravurilor. Proteică şi vicleană,
această poliţie s-a pitulat sub mantia dogală şi chiar sub anumite sutane, a purtat
costumul tuturor epocilor, s-a deghizat în toate chipurile, instigatoare, urzitoare de
comploturi, sfredelitoare de conştiinţe, veritabil instrument de prigonire şi
intimidare în mâinile atotputernicilor zilei”.
formarea de gărzi civice. Aceasta s-a produs şi din cauza că, potrivit Legii
revendicările lor. Dar în localităţile rurale, situaţia era mult mai grea; în
plimba prin comune şi prin sate fără a fi supărat pe nimeni. De câte ori am
vizitat un sat, fără a mă anunţa, nici n-a ştiut primarul că am fost prin satul
care a plecat la drum, ajunge în 1908 să-i creeze ramificaţii în întreaga ţară,
Aşadar, s-au pus bazele în România, pentru prima oară, a unei „poliţii
şi siguranţei statului”.
Autorităţile statului concepeau Poliţia de Siguranţă, drept „nervul
Statului” român.
represivă.viii[8]
• Secţiunea Poliţiei.
Siguranţă.ix[9]
Referindu-se la importanţa organelor teritoriale ale Siguranţei
naţionale, aşa şi revoluţia rusă din februarie şi cea din octombrie 1917, pe
state independente.xi[11]
pusă la îndoială. În acelaşi mod s-au constituit toate organele legislative din
teritoriile naţionale dezlipite de Rusia. După aceste principii s-a organizat
distrugerii frontului de către revoluţia rusă), astfel că aproape toată ţara s-a
românească neocupată, iar autorităţile s-au stabilit la Iaşi. Mulţi români s-au
adune dezertorii din Armata rusă, pentru a-i expedia în Rusia.xv[15] A fost
pe bulgari.xviii[18]
La 8 decembrie 1917, s-a constituit Consiliul Directorilor Generali ai
Chişinău a fost numit Ilie Cătărău, care s-a ocupat de formarea unităţilor
veniţi din Herson, a fost reorganizat în 8 companii. Unitatea nr. 479 din Bălţi
sale proprii. Iar bolşevicii, din contra, încercau să tulbure situaţia. Sistematic
Dar aşa, oamenii mai «toromaci» (proşti), s-o potrigit lor, ba că «zacoanele»
(legile) nu-s drepte pentru tăţi, ba că boierii ni-o luat tăte pământurile; ba
încă unii scosăsă vorba că vin «românii» (cei veniţi de peste Prut – n.a.) ca
făcut tăt felul de blăstămăţii. Nu ştiţi cât îi di mare furia norodului? E hei,
când se porneşte, îneacă ca o apă tăt ce întâlneşte în cale! Ei, rău o stricat
războiul minţile! Înainte vreme, Moldovenii erau blajini şi liniştiţi, da, s-o
aceasta de pe urmă nici nu mai grăiesc, că prea de tăt le-o stricat capul!”. xxiii
[23]
plecat peste Prut pentru a aduce la cunoştinţa guvernului român, aflat la Iaşi,
în Basarabia.xxvii[27]
fără forţa organizată nu poate realiza problemele ce cad asupra lui. Numai
forţa poate crea viaţă liniştită de stat. Creaţi-vă viaţa dvs. cum credeţi, şi
împiedica”.xxviii[28]
ofiţeri şi 122 de soldaţi, iar 12 ofiţeri şi 309 ostaşi au fost răniţi. Ostaşul
politice şi social-economice.
care totuşi nu era imperioasă, căci în Basarabia erau deja forţe armate –
ca naţionale. Acesta era primul pas şi cel mai important spre realizarea
Unirii.xxx[30]
independentă.xxxi[31]
este aşa, atunci armata noastră trebuie să se includă în una din cele mai
vehiculată ideea unirii cu România, care, după cum scria istoricul Al.
complicate”.xxxiii[33]
încetau.xxxv[35]
Basarabiei cu România.xxxviii[38]
comunităţii evreieşti.xxxix[39]
germani.xl[40]
pe atunci era forma necesară de tranziţie şi însemna primul pas spre unire. Ei
provinciei, s-au bucurat de mari privilegii sub vechiul regim ţarist. Ele
formau pătura conducătoare, deţineau toate funcţiunile de încredere în Stat şi
care ruşii aveau tot interesul s-o îndepărteze de la viaţa publică. Funcţiile
44.442 km2, care a constituit 15,1% din totalul teritoriului ţării. Populaţia era
structurile româneşti.
care în acele condiţii dificile, s-a unit cu România. Au urmat apoi câţiva ani,
generaţie de sacrificiu”.xlvii[47]
fi cei mai periculoşi şi mai puternici, obţinând victoria în Războiul Civil din
României şi a întregii Europe. Deci, Basarabia era unul din primele teritorii
Marea Unire.
avut loc la 22 iunie 1919, prin ajustarea la noile condiţii de după Unire
Siguranţă a fost una din cele trei ramuri ale Poliţiei Române, care şi-a
drept susţinut la Paris, fiind până în 1908 şef al Siguranţei din Bucureşti.lvii[57]
care printr-o decizie a Primăriei municipiului Chişinău din 2003, urma să fie
demolat „în legătură cu planurile de reconstrucţie a acestui raion a
oraşului”.lix[59]
locotenent Dumitrescu.lxi[61]
Madj, Grigore Râuleţ, care, de rând cu alţii, erau retribuiţi cu leafă lunară.lxiii
[63]
Erau şi multe agente, printre care Elena Jurieri, care a activat în perioada
care le nutreau. Unul dintre aceştia era Dumitru Ciocan, român basarabean,
născut în anul 1891 şi domiciliat în Chişinău (str. Alexandru cel Bun nr. 71).
despre motivele care l-au făcut să înainteze această cerere, Dumitru Ciocan
menţiona: „Trăind sub regimul Rusesc, mi-am dat complect seama cât eram
Dumitru Ciocan în vederea angajării lui „ca agent interior sau exterior”,
inteligent şi cunoaşte bine limba română, ştiind să şi scrie”. Lui Ciocan i s-a
propus să fie angajat ca agent extern pentru Ucraina, deoarece toate locurile
dincolo de Nistru.lxvii[67]
generalului Popovici pentru ajutor. În cerere sublinia că, şi-a luat „concediu
organiza în contra României”. S-a aflat în misiune trei luni de zile şi, ca un
contra bolşevicilor şi chiar i-a şi alungat, dându-i totodată ajutor armatei lui
iar la reîntoarcere, Zemstva judeţului Tighina i-a oprit salariul pentru două
luni, timp în care nu a fost la serviciu. Ajungând astfel „la o stare foarte grea
Statului român. Atunci când Odessa era ocupată de forţele ţariste (în frunte
prieteneşte când era vorba să asigure menţinerea unor teritorii cât mai întinse
tradiţional”.lxix[69]
Pentru a ajunge acolo fără mari dificultăţi, a fost aleasă calea maritimă.lxx[70]
destinaţie la 20 iunie, unde au stat două zile, iar la 22 iunie au luat cale
întoarsă spre Cetatea Albă. Însă, pe mare fiind luaţi de valuri, au fost duşi în
vaporul nu se mai putea reîntoarce la mal pentru a-i debarca pe cei salvaţi, li
s-a propus să meargă în Turcia. Fără a avea o altă soluţie, cei doi agenţi au
acceptat, ajungând la Constantinopol la 24 iunie 1919. Acolo au stat 6 zile,
acelora ce aduc servicii riscante statului şi ţării că statul are grijă de soarta
lor”.lxxiii[73]
frontiera în România. Din interogarea acestuia a reieşit că, încă din luna iulie
din această localitate. Lăsat apoi în voia sorţii, a reuşit să treacă Nistrul.
deoarece asupra sa nu avea nici un act care ar fi dovedit acest lucru. În ziua
Asupra lui Lucaşevski nu s-a găsit nici un act care ar fi dovedit că este
numai în baza prezentului ordin. Autorităţile militare şi civile sunt rugate a-i
da tot concursul ce va cere ca, transport, hrană, locuinţă, etc. D-sa are voie a
trece Nistrul prin orice punct, numai în urma arătării prezentului ordin de
speciale ce are. Cei ce-l vor împiedica, rămân răspunzători. Prezentul ordin
peste Nistrul pentru a executa astfel de misiuni, însă de această dată a fost
cu ambele picioare tăiate mai jos de genunchi”. Deoarece „acest agent a adus
Ca dovadă în acest sens, este raportul Nr. 2.301 din 6 septembrie 1919, al
serviciu – P.M.) celor prezenţi i-a ameninţat că-i va aresta”. Luând măsurile
necesare, Siguranţa din Cernăuţi a stabilit că, acest „şef de Siguranţă” locuia
la hotelul Bristol şi a doua zi, invitat la sediul Subinspectoratului pentru
despre Ivan Mihailovici Hitrof din comuna Larga Veche, judeţul Hotin
Cernăuţi, i-a retras lui Hitrof legitimaţia de agent şi l-a licenţiat din serviciul
mită”, fiind şi cu actele dresate pentru judecă. În urma examinării cererii lui
Ciobotaru, s-a decis: „Faţă de cele arătate mai sus, credem că nu putem
s-a întâmplat în cazul lui Alexandru Chiriac din Chişinău, care „n-a fost
angajat şi nici n-a adus vreun serviciu acestui Birou”, dar pretindea plata
salariului.lxxxii[82]
General Popovici era asigurat, în cea mai mare parte, de reţelele de agenţi-
octombrie 1919, agentul nr. 1 raporta că, în strada Harlambie, colţ cu strada
din capitala Basarabiei. Din cauză că, autorităţile române i-au închis clubul,
acesta se ducea prin toate cafenelele şi cârciumile din oraş, „şi înjură
Românii”. El răspândea zvonul că, „peste câteva zile vor veni Denichiştii
(monarhiştii ruşi – P.M.) şi vor goni pe Români din Basarabia, îndemnând în
acel timp populaţia ca într-un atare caz să pună mâna pe arme şi să gonească
române, deoarece ştirea că, „peste câteva zile vor veni Denichiştii”, putea
periculoase. Aşa că, imediat ce s-a primit această ştire, „Biroul Informaţii al
arestare.lxxxv[85]
ţarist, care prezenta interes pentru organele poliţieneşti. Era vorba de David
Spaner, care venise de patru zile din Ucraina. Acesta, înainte de intrarea
către armatele lui Denikin, fiind urmărit pentru activităţi bolşevice, el s-a
La 5 noiembrie 1919, un alt agent, nr. 40, informa despre unele ştiri
mai raportau că, în Ismail circulau diverse zvonuri despre retragerea Armatei
fost înregistrate unele acţiuni ale celor ce mai sperau într-o decizie
înfiinţat la Tiraspol de armata lui Denikin, despre unii militari din oraşul
România, în care au fost recrutaţi agenţi originari din Basarabia. Denikin s-a
la Odessa din ruşii basarabeni, era pregătită pentru un atac, dar se aşteaptă
înfiinţat un batalion, alcătuit numai din foşti ofiţeri, originari din Basarabia.
Salvarea Basarabiei.xci[91]
de suspecţi prin acţiunile lor, unii fiind agenţi dubli sau chiar tripli. Deoarece
În ianuarie 1920, agentul nr. 1 l-a identificat pe unul din cei mai activi
Nuhim Vaişein, zis Vinogradov, care locuia la acel moment într-un hotel din
agentul nr. 1 a specificat că, Vaişein avea asupra sa o sumă mare de bani şi
raporta că s-ar fi încasat câte 1.000 de lei de fiecare persoană. Astfel, prin
Chişinău, Idel Ghinsberg din Orhei, Rader şi alţii. Prin Tighina circula
despre care semnala într-un raport din 10 octombrie 1919. Acesta locuia pe
strada Puşchin din Tighina, unde a rămas „încă de pe timpul când francezii
erau încă în acel oraş”. A fost detaşat pe lângă Biroul de Informaţii francez,
interesul autorităţilor militare franceze. Cunoştea limba rusă mult mai bine
decât franceza, fiindcă a trăit mai mulţi ani în Rusia. Concluzia agentului nr.
încât puţin timp cât l-am urmărit, m-am putut convinge că am de a face cu
din Chişinău şi de care Lt. Glekes, şeful Bir.[oului], mi-a vorbit personal, că
îl are la Tighina”.xcv[95]
emisari, care aveau asupra lor sume mari de bani (coroane, mărci şi aur).
Doi indivizi din acest grup de emisari, aveau mandat pentru România.
Era vorba de Şmil Faerştein din Fălticeni şi A. Goldenberg din Galaţi. Ambii
din str. Dorobanţi Nr. 18, Bucureşti; am stat cu el de vorbă şi D-sa mi-a spus
despre care spunea că, „nu are să fie al românilor şi că popoarele slave tind a
Armată din Chişinău a fost mutat la Bucureşti. Toate trupele şi serviciile din
Unire, organele poliţieneşti având foarte mult de lucru. După cum relata
anul 1919, „Ţara este încă sub regimul ocupaţiei militare; Nistrul este un
front de război în spatele căruia batalioanele se eşalonează în adâncime
cantonate în sate şi de-a lungul căruia circulă tot timpul patrule. În fiecare
sâmbătă trec Nistrul bolşevici, sunt arestaţi mereu purtători de manifeste sau
chiar bombe; s-au comis numeroase atentate pe calea ferată, în timpul vizitei
care, cu o intensitate mai mare sau mai mică, a dominat întreaga perioadă
interbelică.
Albă, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Ismail şi Ploieşti. Per total, pe ţară,
funcţionari în subordine.cviii[108]
subcomisari, impiegaţi, agenţi speciali (din care 2-3 lucrau sub acoperire;
numele lor, decât iniţialele, nu figurau în nici un borderou, tabel sau situaţie
română sau rusă (tradusă apoi de un traducător special, care exista la fiecare
cu alţii: cei nou numiţi erau distribuiţi pe la brigăzile de siguranţă, iar cei
fost numiţi în funcţie mai mulţi agenţi secreţi diurnişti: Constantin Ionescu,
Agentura în bună parte era formată din femei. La 29 august 1924, prin
autodemascându-se.
am arătat mai sus, veneau din partea bolşevicilor, dar şi din partea
bolşevic din Rusia au fost luate unele hotărâri privind propaganda bolşevică
peste hotare. Ca urmare, în mai 1918, G. Poniatovski, N. Osipov, A.
din membrii P.C. (b) din Rusia, fiind o secţie regională a acestui partid. Ea
îşi recruta cadrele locale în mare parte din rândul tineretului minorităţilor
naţionale, în special ale acelora care anterior anului 1918, avuseră un regim
spionaj în favoarea Rusiei sovietice. Conform unor date ale poliţiei din
situaţie materială mai bună decât românii, ruşii şi ucrainenii”. Din rândul
subversive.
După arestările din vara anului 1919, acţiunile agenţilor bolşevici din
Rusia şi Ucraina, pentru ţările din Balcani, agenţii erau cooptaţi din rândul
în octombrie 1919 s-au aflat în subordinele directe ale organelor centrale din
1923, locuitorii din jud. Cetatea Albă, Tighina, Orhei şi Hotin suferiră
incursiunile bandelor bolşevice care, fiind prinse în majoritate, au mărturisit
Poliţie şi Siguranţă s-a stabilit că, membrii acestei organizaţii au fost autorii
umane cât mai mari, crearea unei stări de tensiune în rândul populaţiei, care
august 1921, în judeţul Hotin au avut loc „patru atacuri banditeşti în stil
(agenţi comunişti, tâlhari, spărgători) erau formate din etnici evrei, care în
la Iaşi, dar şi şefilor săi de la Chişinău, „zilnic şi la timp”. Trebuia depus tot
stânga Nistrului. Acolo aveau loc pregătiri intense ale altor agenţi comunişti,
pentru moment. După cum mărturisea şefilor săi din Ucraina un agent
eşuau. Zaharia Husărescu spunea că, „cei de peste Nistru îşi imaginau o
teroarei prin acte violente, vine ultima etapă, înainte de acţiunea generală,
deposedat sătenii de nouă căruţe, în care s-au îmbarcat şi au luat drumul spre
Moldovca, unde au ajuns pe la 07.30. Intrând în comună au împuşcat pe
spre această comună a avut loc prima ciocnire între jandarmi şi terorişti, care
i-a făcut să se îndrepte spre Olăneşti. În deplasarea lor spre Olăneşti, l-au
de 2.000 de lei.
aveau.
retras spre Căplan – Gura Roşie, lăsând pe teren şase morţi. Din partea
jandarmi Han Câşla, precum şi străjerii Arion Morolenco din Han Câşla şi
9 răniţi.
angajat o scurtă luptă cu ei, în urma căreia un soldat a fost rănit. Banda,
Nistrul.
după felul cum au operat reieşea că, cunoşteau bine locurile şi oamenii.
Din cercetările întreprinse s-a tras concluzia că, banda „a fost trimisă
această perioadă, au fost arestaţi 3.002 ilegalişti, dintre care fiecare al treilea
Mămăliga, etc.cxxxiii[133]
Siguranţei se arată că, „unul dintre cele mai mari pericole ale răspândirii pe
Moruzov, în Raportul său din 9 martie 1930, asupra situaţiei din Basarabia,
extremă importanţă:
la dispoziţie sume mari, dar iniţial s-a trimis doar suma de 100.000 de lei.
Din declaraţiile unor bolşevici arestaţi a rezultat că, din această sumă, au
ajuns la Chişinău numai 25.000 de lei, iar alţi arestaţi au declarat că, astfel
de centre n-au fost create din cauza lipsei de timp şi a insuficienţei banilor.
Activitatea lor s-a redus doar la unele legături cu cei din Iaşi şi procurarea
unor ziare ce urmau să fie trimise prin curieri în stânga Nistrului, unde a fost
centru, care se găsea într-o casă conspirativă; acolo erau selectate, scrise
prin alţi curieri la destinaţie (în stânga Nistrului, la Tiraspol). Drept exemplu
Basarabia, dar şi o bună parte a Europei ieşită din Primul Război Mondial.
est, în care s-au născut şi au trăit. În special, tineretul era animat de tentanta
naţională românească.
întreagă echipă sosită fraudulos din stânga Nistrului, compusă din: „Eduard
Steinlein, zis Baron von Schnee, şeful organizaţiei centrale, ajutorul său,
şi Efim Zucan, unele persoane care ajutau curierii să treacă clandestin peste
actelor false”. Cei arestaţi au depus mărturii şi au divulgat alte nume ale
val de arestări. Poliţia oraşului Tighina l-a arestat pe Grigore Svetkov, care
Alba şi preşedinte al Comitetului din acest oraş, Sima Factorovici, alias Zef,
curieră între Tighina şi Cetatea Albă, Ghers Gurevici, Ştefan Arbuz, Ştefan
Orhei, Pavel Nicolae, alias Mortko Zilberman, alias Platanov, venit din
de peste Nistru.
pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie
actelor teroriste.
Albă, Orhei, Tighina şi Hotin, precum şi un număr mare din membrii acestor
de Siguranţă din Cernăuţi a fost informat despre acest caz pentru a lua
activitatea.cxxxviii[138]
publice), prin care mişcarea comunistă a fost scoasă în afara legii. Această
lege era considerată de către literatura comunistă ca făcând parte din aşa-zisa
interdicţie corecţională. Doar trei ani mai târziu legea a fost abrogată. Iar
care ţara noastră îl are în Europa, formând linia de demarcaţie între cele
din Occident”.cxli[141]
fiind cucerit numai în urma ultimatumului sovietic din vara anului 1940.
Din aceiaşi cauză, aproape toţi ilegaliştii basarabeni, fugiţi în anii `20-
din contra.
Regimul sovietic, de la începuturile sale, a dat dovadă de multă
antisovietice, putea plana asupra oricui. Nu era iertat absolut nimeni care
interior. Aici un rol deosebit l-a avut Siguranţa, care şi-a făcut o faimă a unei
agenţi bolşevici. Aşa că, după instaurarea regimului sovietic din Basarabia,
Mai mult, toţi cei 78 au fost înlăturaţi din funcţiile importante ocupate. Când
au fost aprobate, în 3-4 iulie 1940, listele comitetelor executive locale, nici
partid, a fost interzis. Aceasta se motiva prin faptul că, aceştia, aflându-se în
1989, în urma hotărârii Biroului C.C. al P.C. din Moldova din data de 21
atunci mulţi nu mai erau în viaţă, iar ceilalţi aveau o vârstă înaintată şi au
elite: Ivan Bodiul, Artiom Lazarev, Lukeria Repida. Aceştia încercau să-i
celor de sabotaj;cxliv[144]
România;cxlv[145]
[159]
manifeste antiromâneşti;clx[160]
cărţi,clxx[170] a corespondenţei;clxxi[171]
întreaga Basarabie;ccxvii[217]
basarabean Sfatul Ţării, nr. 529 din 25 ianuarie 1920 a publicat un articol
lui Petain în Basarabia: „Am fost surprins că presa n-a relevat cele petrecute
În schimb Siguranţa, prin câţiva agenţi de-ai săi, a urmărit fiecare pas
al generalului francez.
Comunistă (Komintern).
Documentul de 100 de file, cu multe anexe, conţinea datele cele mai secrete
şi mai complete despre Armata română. Generalul Mircescu s-a sinucis, ceea
ocazie s-a aflat că toate legăturile informative ale Centrelor «А» (de la
reduce cheltuielile pentru poliţie. Urmărind acest scop, încă până la reformă,
1928 din Transilvania că, „La Deva siguranţa nu mai are decât 2 funcţionari,
poliţieneşti”.ccxxiv[224]
este fără îndoială cea dintâi care trebuie supusă operaţiunii modificatoare.
scopul iniţial.
Guvernele reacţionare, structurate din ce în ce mai violent de uriaşul
acestor guverne să-şi caute sprijin în forţă şi în puteri oculte. Din acest
generală.
spre a-şi exercita atribuţiunile fireşti şi legale. Iar metodele să fie ridicate la
nivelul pe care-l impune însuşi rolul de poliţie superioară pe care trebuie să-l
Interne era acuzat că a dat ordine Serviciilor de Siguranţă din toată ţara „să
desfiinţeze posturile lor cele mai de seamă, ocupate mai ales de funcţionari
generală aşa cum funcţiona, era mai mult o vastă pepinieră de sinecurişti şi
buzna toţi partizanii politici care nu puteau fi cazaţi în alte servicii. Primind
denumirea de agent sau agentă acoperită, cel numit venea odată pe lună la
salar, atât şi nimic alta. Mai cu seamă numărul agentelor era înspăimântător
azi, aşa cum a funcţionat, era mai mult un serviciu de urmărire a oamenilor
complot. Ţara întreagă era alarmată şi ţinută sub groaza comploturilor, care
în cele din urmă n-au dus la nimic. De cinci luni de zile, nu se mai descopăr
ziarele ţărăniste prin faptul că, aceştia „văd că le scapă din mână un
desfiinţat. A fost dat afară tot ce s-a putut da; funcţionari vechi în serviciu au
fost aruncaţi pe drumuri. Agenţii care au adus mari servicii ţării prin
Proiectul nostru n-a înlăturat nici unul din organele bine stabilite ale
Prin faptul acestei unificări, poliţia fiind trecută sub ordinele directe
cetăţeneşti”.ccxxxiv[234]
Monitorul Oficial, nr. 159 din 21 iulie 1929. Aşadar, Siguranţa, poliţia
Interne Vasile Lascăr din 1903 – legea din 1929, a fost cea mai bună lege
morală. Noua lege a Poliţiei pune în mod definitiv bazele unui drept
iulie 1929, act normativ care, de-a lungul vremii, a suferit mai multe
şi siguranţa statului.
Biroul Controlului;
Expulzărilor.
chesturile de poliţie.ccxxxvii[237]
Controlului Străinilor.
la serviciile exterioare.
ţară a străinilor care solicitau acest lucru sau cereau prelungirea termenului
structura acestui Serviciu a intrat şi un birou pentru arhivă, iar în anul 1941
linie.ccxxxix[239]
Şeful Direcţiei Poliţiei de Siguranţă era membru al Comisiei
persoanelor suspecte, în vederea controlului intrării şi ieşirii lor din ţară; 10.
Detectivilor.ccxli[241]
Bălţi;
siguranţă era format din şeful biroului, ajutorul şefului biroului, Secţia
Chişinău, care la rândul său, sub forma unei singure „note informative
drum.ccli[251]
prin toată ierarhia funcţionărească. Din această cauză, în 1938, legea din
poliţie.ccliv[254]
Afacerilor Interne.cclv[255]
Iar anterior, la 12 iulie 1940, prin decretul-lege nr. 2.370, Direcţiunea
practici în activitate. Schimbarea care s-a dorit nu a adus prea multe lucruri
şi inutilă.
sprânceană, etc. Ziarul sublinia că, în ultimii ani, Siguranţa Generală a fost
sub orice aşteptare şi s-a văzut necesară o reorganizare, „şi încă în chip aşa
chestiune încă din primele zile ale instalării fostului nou regim”. Însă, noua
lege „nu a schimbat întru nimic situaţia. Ultimele turburări din Maramureş şi
e deosebire nu numai între ziua de azi şi vremea Lupenilor, dar nici între
regimul d-lui Vaida şi cel al d-lui Duca”. Problema de bază, pe lângă toate,
slăbiciuni”.cclviii[258]
Peste 3 ani, acelaşi ziar Cuvântul, avea o cu totul altă impresie despre
cu un personal redus la minim, dar care ştie să-şi facă datoria cu preţul
justiţiei numeroşi agenţi şi propagandişti. Este unul dintre cele mai bine
Mântulescu.
Dar până atunci, la 21 aprilie 1932, prin Î.D.R. nr. 1.473, generalul
numai cu avizul şefilor sau dacă necesităţile serviciului dictau acest lucru;
Şi cu toate că, după legea din 1929 de reorganizare a poliţiei, s-a pus
frontieră. Metodele lor de lucru le putem vedea din raportul de activitate din
noapte se execută prin patrulare din sat în sat, făcându-se control riguros
pericol pentru siguranţa Statului, în primul rând, pentru faptul că, printre ei
adăpost. Unii chiar, voluntar sau involuntar, se puneau în serviciul fostei lor
ordinei de Stat, care alimentaţi fiind, cu mari sume de bani, s-au introdus în
regimului. În unele sectoare ale Nistrului (mai accesibile) a fost pusă sârmă
era înfiptă chiar pe malul apei sau în apă, pentru a-i opri pe cei ce încercau
sosirea a noi grupuri de refugiaţi chinuiţi. Ei erau trimişi prin lagăre, unde li
să dădea hrană şi îngrijire. Iar acei dintre care aveau rude printre basarabeni,
foc. Ziarul Curentul din 7 martie 1932, scria că, „Cadavrele celor omorâţi de
agenţii sovietici se ascund în copaci şi observând vreo mişcare, trag fără nici
o somaţie.
unul din cazuri gheaţa de pe Nistru s-a spart la jumătatea răului, înecându-se
14 suflete. Alţii, sleiţi de puteri, nu mai puteau duce acţiunea la bun sfârşit.
Valul de refugiaţi nu s-a micşorat nici atunci când gheaţa s-a pornit pe
Nistru. Unii, sperând că sovieticii vor fi mai puţin vigilenţi la topirea gheţii
putea, chiar şi cei care nu puteau înota. Spre exemplu, în august 1932, din
comuna Coşniţa a fugit o familie compusă din soţ, soţie şi patru copii:
„Copiii erau puşi în lădiţe, iar soţia pe un butuc. Lădiţele şi butucul au fost
umerii tatălui. Acesta târa după el familia, încât făcea impresia unui vapor în
miniatură”.cclxxvi[276]
Transnistrenii fugeau în România ca înspre „pământul făgăduinţei”,
„raiul comunist”.
anii `40.cclxxviii[278]
refugiaţi; privirea lor era îngrozitoare. Ochii, plini de frică şi groază, hainele
este atât de grea, încât nu-i cu putinţă să trăiască cineva mai departe. În
continuare, mărturisesc că, îndată ce aceşti nenorociţi au pus piciorul pe
Dintre aceşti puţini refugiaţi scăpaţi cu zile, mulţi povesteau că, „sate întregi
Acest crud măcel a fost discutat, trei zile mai târziu (la 26 februarie
Sucevei, Î.P.S. Pimen, a cerut senatorilor să dea câte 500 de lei pentru
ajutorarea refugiaţilor.cclxxx[280]
recrutat câţiva culaci separaţi, pentru a-i face să treacă Nistrul” în România.
Sovietică”.cclxxxiv[284]
autorităţile române refugiaţilor, care era situaţia lor în „noua Patrie”, unde
erau concentraţi, dacă prezintă, prin acţiunile lor, pericol pentru Statul
românitatea transnistreană.cclxxxvi[286]
lipsă de activitate în serviciu”, în locul lui fiind propus Ioan Popescu. Însă,
din cauză că Ioan Popescu „nu s-a prezentat la post”, în locul lui a fost
1939, se insista asupra revocării din funcţie a agentei Sima Florescu, „pentru
din Chişinău.ccxci[291]
instituţiuni un număr de 368 lucrări. S-a făcut controlul suspecţilor din oraş
care: nucleul Mordco, Pălărie şi alţii; casa conspirativă din str. Libertăţii din
etc.ccxciii[293]
unul din rapoartele de activitate al Siguranţei: „Se redă mai jos cazurile
Avram şi Ghicu Gleb, toţi elevi din clasa 4-a, la aceiaşi şcoală.
Basarabia. Era instalată într-un apartament compus din trei camere, unde
aceiaşi curte locuia „D-l Halippa, fost ministru, Intendentul Căpitan Botez
locatarilor din aceiaşi curte. În cazul că din observaţiunile făcute unul din
locatari ar da de bănuit, se va raporta imediat autorităţilor superioare, cari de
popular”. În eforturile lor erau ajutaţi „de acţiunea unor facţiuni de stânga
muncitoreşti), etc.ccxcvi[296]
România.ccxcviii[298]
XX, dar în faţa cărora Siguranţa română s-a dovedit invincibilă, pentru asta
băştinaşă, etc., etc.), un lucru este cert: acestea au luptat şi rezistat cu succes
din punct de vedere politic şi grupurile etnice germane din afara hotarelor
simpatizanţi.cccii[302]
i[1]
. Apărută la 1 aprilie 1903, Legea Poliţiei a fost un demers clar spre profesionalizare, chiar dacă
legea avea o serie de prevederi neconforme: amestecul administraţiei în chestiuni poliţieneşti, în judeţe
conducerea poliţiei exercitându-se de către prefecţi, subprefecţi, revizori comunali (la plăşi), primari (în
comunele rurale); ofiţerii de Siguranţă puteau constata infracţiunile, însă nu aveau dreptul de a
instrumenta cazul; nimeni nu putea fi numit în serviciul poliţiei „dacă nu este de o constituţie robustă”
(art.25). După adoptare şi promulgare de către regele Carol I, legea va suferi unele modificări doi ani
mai târziu, la 17 iunie 1905, pierzând unele din atributele originare (Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei
Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă. Cu o prefaţă a academicianului Florin Constantiniu.
Tipografia „RCR Print”, Bucureşti, 2006, capitolul I, www.c-cultural.ro/biblioteca
%20virtuala/proza/florin%20sinca/).
ii[2]
. E. Cernea, Criza dreptului în România la 1907, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2003,
Capitolul III: Problemele juridice ale reprimării, Secţiunea I,
http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/cernea/part231.htm
iii[3]
. Ibidem.
iv[4]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944. (Colecţia Pro
Memoria). Ed. Ministerului de Interne, f.l., f.a., pp. 84-85.
v[5]
. Ibidem.
vi[6]
. Ibidem.
vii[7]
. E. Cernea, Criza dreptului în România la 1907,
http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/cernea/part232.htm
viii[8]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944, pp. 84-85.
ix[9]
. Ibidem, p. 86.
x[10]
. Ibidem, p. 87.
xi[11]
. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei. Ed. „Victor Frunză”, Bucureşti, Mica întreprindere
editorial-poligrafică „Logos”, Chişinău, 1992, p. 498.
xii[12]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993). Ed. „Aiva”, Chişinău, 1995,
p. 161.
xiii[13]
. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, p. 503.
xiv[14]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), în Marea
Unire din 1918 în context european. Coordonator: Ioan Scurtu. Ed. Enciclopedică, Ed. Academiei
Române, Bucureşti, 2003, pp. 110-111.
xv[15]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 163.
xvi[16]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), p. 112.
xvii[17]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 163.
xviii[18]
. Ibidem, pp. 163-164.
xix[19]
. Ibidem, pp. 164-165.
xx[20]
. Ibidem, pp. 165-166.
xxi[21]
. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, p. 504.
xxii[22]
. Ibidem.
xxiii[23]
. Aurel I. Gheorghiu, Pe drumuri basarabene. A doua zi după Unire. Cu 45 de ilustraţii în text.
Bucureşti, 1923, pp. 71-73.
xxiv[24]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), pp. 165-166.
xxv[25]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), p. 110.
xxvi[26]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 167.
xxvii[27]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), p. 116.
xxviii[28]
. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, p. 504.
xxix[29]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), pp. 116-118.
xxx[30]
. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, p. 505.
xxxi[31]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), pp. 117-118.
xxxii[32]
. Ibidem, p. 119.
xxxiii[33]
. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, p. 498.
xxxiv[34]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), pp. 119-
120.
xxxv[35]
. Ibidem, p. 121.
xxxvi[36]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 174.
xxxvii[37]
. Gh. Cojocaru, Itinerarul Basarabiei spre realizarea unităţii româneşti (1917-1918), p. 123.
xxxviii[38]
. Ibidem, pp. 124-126.
xxxix[39]
. Ibidem, p. 129.
xl[40]
. Ibidem, p. 130.
xli[41]
. Zinovie Husărescu, Mişcarea subversivă în Basarabia, în Suferinţele Basarabiei şi răpirile
ruseşti. Antologie. Ediţie îngrijită, note şi comentarii de Fl. Rotaru. Ed. „Semne”, Bucureşti, 1996, p.
236.
xlii[42]
. Ibidem, p. 239.
xliii[43]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 179.
xliv[44]
. Ibidem, pp. 180-181, 184.
xlv[45]
. Zinovie Husărescu, Mişcarea subversivă în Basarabia, în Suferinţele Basarabiei şi răpirile
ruseşti. Antologie, p. 236.
xlvi[46]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 198.
xlvii[47]
. Zinovie Husărescu, Mişcarea subversivă în Basarabia, în Suferinţele Basarabiei şi răpirile
ruseşti. Antologie, p. 234.
xlviii[48]
. M. Bruhis, Rusia, România şi Basarabia, //Basarabia, nr. 5, 1991, p. 107.
xlix[49]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, p. 59.
l[50]
. Ibidem, p. 133.
li[51]
. Ibidem, p. 151.
lii[52]
. Arhiva Naţională a Republicii Moldova, Chişinău (în continuare – A.N.R.M., Chşn.), Fond 680,
inv. 1, dosar 2055, fila 23.
liii[53]
. Ibidem, p. 149.
liv[54]
. Saitul oficial al Serviciului de Informaţii Externe al României. Istoric.
http://www.dci.ro/istoric.html
lv[55]
. C. Gheorghe, O istorie a internelor în date, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001, p. 90.
lvi[56]
. Radu Aurel, Din istoria Poliţiei Române (1919-1940). Lucrare de licenţă. Coordonator ştiinţific:
prof. univ. dr. Nicolae Isar, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Arhivistică,
Bucureşti 2005, p. 14, http://www.scribd.com/doc/91269/Din-istoria-politiei-romane-19191940-
Licenta
lvii[57]
. M. Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică. Dicţionar alfabetic. Ed. „Elion”,
Bucureşti, 2003, pp. 301-302.
lviii[58]
. Gh. Constantin, Ministerul de Interne şi modelul european, //Pentru Patrie, nr. 3 (695), martie
2006, pp. 36-37, http://www.mai.gov.ro/Documente/Revista_Pentru_Patrie/nr%203.pdf#search=
%22Romulus%20Voinescu%22. Biografia lui Romulus P. Voinescu, vezi: P. Moraru, Basarabia,
basarabenii şi serviciile secrete (1918-2005). Dicţionar alfabetic. Firma editorial-poligrafică „ELENA-
V.I.” S.R.L., Chişinău, 2005, p. 174 sau http://www.morarup.narod.ru/Biog/R_Voinescu.htm
lix[59]
. Т. Глазова, Кто достроит бизнес-центр? în Логос-пресс, nr. 13 (509), 11 aprilie 2003,
http://logos.press.md/Weekly/Main.asp?
IssueNum=509&IssueDate=11.04.2003&YearNum=13&Theme=6&Topic=10603
lx[60]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 706, inv. 2, dosar 2, filele 243, 245.
lxi[61]
. Ibidem, fila 234.
lxii[62]
. Ibidem, fila 220-220 verso.
lxiii[63]
. Ibidem, filele 227-228, 248.
lxiv[64]
. Ibidem, fila 241.
lxv[65]
. Ibidem, fila 236.
lxvi[66]
. Ibidem, fila 235.
lxvii[67]
. Ibidem, fila 234.
lxviii[68]
. Ibidem, fila 242-242 verso.
lxix[69]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, p. 57.
lxx[70]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 706, inv. 2, dosar 2, fila 213.
lxxi[71]
. Ibidem, fila 211.
lxxii[72]
. Ibidem, fila 210.
lxxiii[73]
. Ibidem, fila 211. Deoarece misiunea a durat 23 de zile, suma plătită a constituit 230 de lei
(ibidem, fila 215).
lxxiv[74]
. Ibidem, fila 202-202 verso.
lxxv[75]
. Ibidem, fila 204.
lxxvi[76]
. Ibidem, fila 206. Astfel de „ordine de serviciu” erau emise tuturor agenţilor care plecau în
misiune. Pe verso, „ordinul de serviciu” era vizat de toţi cei căruia agentul i-l prezenta, prin indicarea
datei, localităţii, funcţiei şi semnăturii celui ce viza.
lxxvii[77]
. Ibidem, filele 194-195.
lxxviii[78]
. Ibidem, fila 209.
lxxix[79]
. În decembrie 1919, unul din agenţii-informatori care l-a identificat pe Hitrof, a înaintat o „notă”,
bazată pe „informaţiuni precise şi foarte sigure”, referitoare la acest individ, precum şi la fraţii
Krupenski. Potrivit „notei”, cei din urmă erau trei fraţi: Alexandru Krupenski – fost deputat al Dumei
din Petrograd şi „un mare patriot al Curţii Regale Imperiale ruse”; Pavel Krupenski – consul rus în
Norvegia; Gheorghe Krupenski – fost consul al Rusiei. Toţi trei erau posesori de moşii în Basarabia, în
judeţul Hotin. Odată cu intrarea Armatei române în Basarabia, în anul 1918, Alexandru şi Gheorghe au
părăsit Basarabia, refugiindu-se la Odessa, iar Pavel a rămas la moşia sa Pavlovska de lângă Larga
Veche, judeţul Hotin. După ce autorităţile române au dispus ca toţi posesorii de moşii să se declare
cetăţeni români, Pavel Krupenski a plecat la fraţii săi din Odessa. Acolo le-a propus să accepte
cetăţenia română, explicând că în România le va fi pe plac, căci „există un rege care este conducătorul
ţării, la fel cum a fost în Rusia” şi nu va fi republică aşa cum e în Rusia. Cei doi au refuzat, deoarece nu
se puteau împăca cu gândul că Basarabia nu va fi a Rusiei. După aceasta, Pavel a plecat în Norvegia,
iar Gheorghe şi Alexandru au rămas la Odessa. Pentru legătură cu Basarabia şi-au găsit un informator,
în persoana lui Ivan Mihailovici Hitrof, care era şi în serviciul Diviziei a VIII-a române din Cernăuţi.
Alexandru Krupenski a plecat la Paris, „pentru a se ocupa de situaţia Basarabiei”, iar Hitrof trebuia să-l
ţină la curent cu toate evenimentele interne din Basarabia, Bucovina şi Ardeal (adică teritoriile noi
alipite la Vechiul Regat). Pentru a-şi îndeplini misiunile primite, Hitrof frecvent îi contacta pe moşierii
ruşi din Basarabia, făcea dese deplasări în Ucraina (la Kameneţ-Podolsk, Proskurov, Videnţe şi în alte
părţi ale Ucrainei). Deseori pleca la Odessa, unde se alfa cartierul armatei antibolşevice a lui Denikin,
„ducând corespondenţa la politicianii fostei Rusii vechi”. În Basarabia aducea ştiri de la Odessa şi
răspândea diverse zvonuri despre succese armatei lui Denikin, care în curând „va elibera Basarabia”
(ibidem, fila 244-244 verso).
lxxx[80]
. Ibidem, fila 243.
lxxxi[81]
. Ibidem, fila 240-240 verso.
lxxxii[82]
. Ibidem, fila 246.
lxxxiii[83]
. Ibidem, fila 248.
lxxxiv[84]
. Ibidem, fila 216.
lxxxv[85]
. Ibidem, fila 227.
lxxxvi[86]
. Ibidem, fila 230.
lxxxvii[87]
. Ibidem, fila 233.
lxxxviii[88]
. Ibidem, fila 232.
lxxxix[89]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, p. 59.
xc[90]
. Ibidem,pp. 60-61.
xci[91]
. Ibidem, pp. 79-82.
xcii[92]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 706, inv. 2, dosar 2, filele 237-238.
xciii[93]
. Ibidem, fila 239.
xciv[94]
. Ibidem, fila 218.
xcv[95]
. Ibidem, fila 222.
xcvi[96]
. Ibidem, fila 224.
xcvii[97]
. Ibidem, fila 201.
xcviii[98]
. Ibidem, Fond 70, inv. 6, dosar 5, fila 77. Comandant al Trupelor de Est era generalul de divizie
Lupescu.
xcix[99]
. Minorităţile naţionale din România. Vol. I: 1918-1925. Vol. II: 1925-1931. Vol. III: 1931-1938.
Documente. Coordonatori: I. Scurtu, L. Boar, I. Dordea. Bucureşti, 1995-1999, vol. I, p. 382.
c[100]
. Radu Aurel, Din istoria Poliţiei Române (1919-1940). Lucrare de licenţă, pp. 14-15,
http://www.scribd.com/doc/91269/Din-istoria-politiei-romane-19191940-Licenta.
ci[101]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 18, fila 3.
cii[102]
. Ibidem, fila 7 verso.
ciii[103]
. Ibidem, fila 14.
civ[104]
. Ibidem, fila 17 verso.
cv[105]
. Ibidem, fila 21.
cvi[106]
. Ibidem, fila 27.
cvii[107]
. Ibidem, fila 31 verso.
cviii[108]
. Ibidem, fila 129 verso.
cix[109]
. Ibidem, dosar 42, fila 5.
cx[110]
. Ibidem, dosar 6, fila 11; dosar 8, filele 29-45.
cxi[111]
. Ibidem, dosar 35, fila 56.
cxii[112]
. Ibidem, filele 11, 16.
cxiii[113]
. Ibidem, filele 3-4, 6.
cxiv[114]
. Ibidem, fila 8.
cxv[115]
. Ibidem, fila 2.
cxvi[116]
. „Dări de seamă” ale Brigăzilor de Siguranţă din Basarabia asupra activităţii în anul 1921, vezi,
ibidem, dosar 18.
cxvii[117]
. Ibidem, dosar 6, fila 54.
cxviii[118]
. Ibidem, dosar 20, filele 67-68.
cxix[119]
. Ibidem, dosar 64, filele 742.
cxx[120]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, pp. 114-117.
cxxi[121]
. Ibidem.
cxxii[122]
. M. Ţăranu, Politica statului român faţă de minorităţile naţionale din Basarabia în primii ani
după Marea Unire în Partide politice şi minorităţi naţionale din România în secolul XX. Vol. I.
Coordonatori: Vasile Ciobanu, Sorin Radu. Ed. Universităţii „Lucia Blaga”, Sibiu, 2006, p. 41.
cxxiii[123]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, p. 133.
cxxiv[124]
. Ibidem, pp. 39-40.
cxxv[125]
. Despre aceste incursiuni armate, executate de bande înarmate de bolşevici, venite de peste
Nistru, vezi: P. Moraru, Basarabia, basarabenii şi serviciile secrete (1918-2005). Dicţionar alfabetic,
pp. 130-139; S. Tănase, Clienţii lu` tanti Varvara. Istorii clandestine. Ed. „Humanitas”, Bucureşti,
2005, pp. 79-97.
cxxvi[126]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 20, fila 147.
cxxvii[127]
. Ibidem, dosar 64, filele 635-636.
cxxviii[128]
. Ibidem, dosar 20, fila 92.
cxxix[129]
. Ibidem, fila 113.
cxxx[130]
. Ibidem, Fond 742, inv. 6, dosar 55, filele 82-83 verso.
cxxxi[131]
. А. Яковлев, История одного предательства, http://www.baza.md/index.php?newsid=186
cxxxii[132]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 203.
cxxxiii[133]
. Ibidem.
cxxxiv[134]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, pp. 168-174.
cxxxv[135]
. Cr. Troncotă, Mihail Moruzov şi frontul secret. Ed. „Elion”, Bucureşti, 2004, p. 208.
cxxxvi[136]
. Ibidem, pp. 168-174.
cxxxvii[137]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 6, filele 19-20 verso.
cxxxviii[138]
. L. Rotari, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, pp. 184-186.
cxxxix[139]
. Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă, capitolul VI, pp.
388-389, www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/
cxl[140]
. Acest raport era pe 62 de pagini dactilografiate şi era „de fapt, prima lucrare de sinteză
consacrată istoriei comunismului în România”. După prezentarea, pe lucrare a fost notată rezoluţia:
„Lucrare meritorie, pentru care vă adresez felicitări: O copie se va da la Legaţia americană. Originalul
se va păstra în arhiva secretă” (Cr. Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti.
Memorii (1916-1944), mărturii, documente. Cu o prefaţă de dr. Dan Zamfirescu. Ed. „R.A.I.
Bucureşti”, Ed. „Roza Vânturilor”, Bucureşti, f.a., pp. 29-30).
cxli[141]
. Troncotă Cr., Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti, p. 29-30.
cxlii[142]
. А. Яковлев, История одного предательства, http://www.baza.md/index.php?newsid=186
cxliii[143]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosarele 3181, 3182, 3256, 3257, 3307, 3308, 3342, 3343,
3371, 3372, 3480, 3511, 3512, 3614, 3615, 3616, 3617, 3671, 3730 ş.a.
cxliv[144]
. Ibidem, dosarele 3175, 3494, 3609 ş.a.
cxlv[145]
. Ibidem, dosarele 3184-3190, 3210 ş.a.
cxlvi[146]
. Ibidem, dosarele 43, 44, 45, 46.
cxlvii[147]
. Ibidem, dosar 60.
cxlviii[148]
. Ibidem, dosarele 3194, 3655, 3660, 3694, 3695, 3720, 3721 ş.a.
cxlix[149]
. Ibidem, dosar 3349.
cl[150]
. Ibidem, dosar 3350.
cli[151]
. Ibidem, dosar 3351.
clii[152]
. Ibidem, dosar 3408.
cliii[153]
. Ibidem, dosar 3410.
cliv[154]
. Ibidem, dosar 3481.
clv[155]
. Ibidem, dosar 3592.
clvi[156]
. Ibidem, dosar 3401.
clvii[157]
. Ibidem, dosar 3681.
clviii[158]
. Ibidem, dosarele 3206, 3208 ş.a.
clix[159]
. Ibidem, dosarele 3161, 3167, 3177, 3234, 3235, 3237-3253 ş.a.
clx[160]
. Ibidem, dosarele 3176, 3205 ş.a.
clxi[161]
. Ibidem, dosarele 3162, 3165, 3166, 3385, 3515, 3678 ş.a.
clxii[162]
. Ibidem, dosar 3356.
clxiii[163]
. Ibidem, dosar 3294.
clxiv[164]
. Ibidem, dosar 3678.
clxv[165]
. Ibidem, dosar 3685.
clxvi[166]
. Ibidem, dosar 3180 ş.a.
clxvii[167]
. Ibidem, dosarele 3484, 3485, 3586, 3587, 3627, 3679, 3680, 3699, 3701, 3814 ş.a.
clxviii[168]
. Ibidem, dosarele 3428, 3526, 3527, 3585 ş.a.
clxix[169]
. Ibidem, dosarele 3631, 3803 ş.a.
clxx[170]
. Ibidem, dosar 3402 ş.a.
clxxi[171]
. Ibidem, dosarele 3429, 3430, 3431 ş.a.
clxxii[172]
. Ibidem, dosar 3452.
clxxiii[173]
. Ibidem, dosar 8.
clxxiv[174]
. Ibidem, dosar 3463.
clxxv[175]
. Ibidem, dosar 3440.
clxxvi[176]
. Ibidem, dosar 3554.
clxxvii[177]
. Ibidem, dosarele 3643, 3648, 3818 ş.a.
clxxviii[178]
. Ibidem, dosarele 3186, 3448.
clxxix[179]
. Ibidem, dosar 3382.
clxxx[180]
. Ibidem, dosar 3704.
clxxxi[181]
. Ibidem, dosarele 3405, 3456, 3637, 3705.
clxxxii[182]
. Ibidem, dosar 3591.
clxxxiii[183]
. Ibidem, dosar 3632.
clxxxiv[184]
. Ibidem, dosar 3634.
clxxxv[185]
. Ibidem, dosar 3636.
clxxxvi[186]
. Ibidem, dosar 3635.
clxxxvii[187]
. Ibidem, dosarele 3433, 3639, 3640.
clxxxviii[188]
. Ibidem, dosarele 3589, 3638, 3706 ş.a.
clxxxix[189]
. Ibidem, dosarele 3807, 3808, 3809.
cxc[190]
. Ibidem, dosarele 3457, 3590, 3683.
cxci[191]
. Ibidem, dosarele 3530, 3810 ş.a.
cxcii[192]
. Ibidem, dosar 3696.
cxciii[193]
. Ibidem, dosar 3641.
cxciv[194]
. Ibidem, dosar 3644.
cxcv[195]
. Ibidem, dosarele 84, 3171-3174, 3198-3204, 3206, 3207, 3209-3213, 3222, 3233, 3419, 3453,
3454, 3472, 3473, 3474, 3475, 3498, 3509, 3510, 3562, 3563, 3566, 3567, 3569, 3573, 3600, 3601 ş.a.
cxcvi[196]
. Ibidem, dosarele 3335, 3367, 3368.
cxcvii[197]
. Ibidem, dosar 3187 ş.a.
cxcviii[198]
. Ibidem, dosar 3192 ş.a.
cxcix[199]
. Ibidem, dosarele 3163, 3439 ş.a.
cc[200]
. Ibidem, dosarele 3296, 3436 ş.a.
cci[201]
. Ibidem, dosar 3354.
ccii[202]
. Ibidem, dosar 3811.
cciii[203]
. Ibidem, dosar 3168.
cciv[204]
. Ibidem, dosar 3709.
ccv[205]
. Ibidem, dosar 3436.
ccvi[206]
. Ibidem, dosar 3437.
ccvii[207]
. Ibidem, dosar 3438.
ccviii[208]
. Ibidem, dosarele 3406, 3531, 3646, 3686, 3688, 3708, 3812, 3813 ş.a.
ccix[209]
. Ibidem, dosar 3407.
ccx[210]
. Ibidem, dosar 3167.
ccxi[211]
. Ibidem, dosar 3189.
ccxii[212]
. Ibidem, dosar 3296.
ccxiii[213]
. Ibidem, dosar 3298.
ccxiv[214]
. Ibidem, dosar 3434.
ccxv[215]
. Ibidem, dosarele 3352, 3353, 3383.
ccxvi[216]
. Ibidem, dosar 3556 ş.a.
ccxvii[217]
. Ibidem, dosarele 61, 3283, 3299, 3310, 3311, 3651, 3817 ş.a.
ccxviii[218]
. Ibidem, dosarele 3195, 3196, 3302, 3341, 3529 ş.a.
ccxix[219]
. Ibidem, dosarele 3359-3363, 3391, 3392, 3398-3400, 3450 ş.a.
ccxx[220]
. Ibidem, dosar 8, fila 3.
ccxxi[221]
. Cr. Troncotă, Mihail Moruzov şi frontul secret, p. 42
ccxxii[222]
. P. Moraru, Informaţii militare pe frontul de est. Ed. Militară, Bucureşti, 2005, p. 107.
ccxxiii[223]
. Memoriu întocmit de Mihail Moruzov la 9 martie 1930, privind situaţia din Basarabia rezultată
în urma cercetărilor efectuate de Serviciul Secret al Armatei române, vezi: Documentul nr. 29 de la
anexe.
ccxxiv[224]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 3, //Cuvântul, nr. 338, 20 decembrie 1928.
ccxxv[225]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 4; //Curentul, nr. 340, 22 decembrie 1928.
Cele trei comisii au fost: 1) Comisiunea pentru reorganizarea poliţiei şi siguranţei statului (formată din
Paul Negulescu, Cezar Partenie, Romul Boilă – profesori universitari, general Racoviţă, V. Rădulescu,
Gr. Popescu, Vintilă Pantazopol, N. T. Popescu-Zorica, Cezar Spineanu, Ion Măgură – deputaţi, N.
Stan Emanoil, director general al Siguranţei Statului, dr. Eugen Bianu, subdirector general al Siguranţei
Statului, Z. Husărescu, inspector general de Siguranţă şi Romulus Voinescu, preşedintele Consiliului
permanent administrativ); 2) Comisiunea pentru modificarea legii de organizare a jandarmeriei; 3)
Comisiunea pentru reorganizarea prefecturii poliţiei Capitalei.
ccxxvi[226]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 6.
ccxxvii[227]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 9; //Dreptatea, nr. 376, 12 ianuarie 1929.
ccxxviii[228]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 12. //Adevărul, nr. 13.824, 14 ianuarie 1929.
ccxxix[229]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 42; //Ordinea, nr. 98, 10 aprilie 1929.
ccxxx[230]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 43. //Dreptatea, nr. 449, 11 aprilie 1929.
ccxxxi[231]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 49; //Ordinea, nr. 105, 18 aprilie 1929.
ccxxxii[232]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 75; //Dimineaţa, nr. 8.081, 18 iunie 1929.
ccxxxiii[233]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 78; //Ordinea, nr. 162, 28 iunie 1929.
ccxxxiv[234]
. Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă, capitolul V,
www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/
ccxxxv[235]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 51, fila 86.
ccxxxvi[236]
. Din 1931, în locul acestor birouri a luat fiinţă faimosul Corp al Detectivilor, condus de Vintilă
Ionescu (1931-1939) şi Niky Ştefănescu (1939-1940). Era alcătuit din patru grupe, o Brigadă Mobilă şi
Secretariat:
Grupa I-a: a executat diverse acţiuni de culegere a informaţiilor şi de monitorizare a unor organizaţii
care interesau siguranţa statului, după cum urmează: 1) Mişcarea extremistă de dreapta: Partidul
Naţional Creştin, Tineretul Naţional Creştin (Lăncierii), Zvastica de Foc, Partidul Totul pentru Ţară,
Cruciada Românismului, Blocul Cetăţenesc (prof. Forţu), Gruparea Frontul Naţional Român, Gruparea
Muncitorească creştină (prof. Nichifor Crainic), Liga Naţională Corporatistă (Mihail Manoilescu); 2)
Mişcarea studenţească: Uniunea Naţională a Studenţilor Creştini Români, Centrul Studenţesc
Bucureşti, Centrul Studenţesc Legionar Bucureşti (Totul pentru Ţară), Gruparea Lăncierilor
Universitari (Partidul Naţional Creştin), Federaţia Studenţilor Democraţi, Tineretul Universitar din
Cruciada Românismului, cercurile studenţeşti legionare, asociaţii studenţeşti din facultăţi, cercuri,
cămine, adică un total de 89 de organizaţii având 19.000 de membrii; 3) Asociaţiuni cu caracter
patriotic: Cultul Patriei, Liga Culturală, Tinerimea Română, Straja Regelui, Liga Sacră Naţională,
Acţiunea Patriotică; 4) Organizaţii de combatanţi, foşti luptători şi invalizi, orfani şi văduve de război:
Uniunea Ofiţerilor în Rezervă, Cercul Subofiţerilor în Rezervă, Asociaţia Voluntarilor de Război,
Societatea Mărăşeşti a gradelor inferioare, Asociaţia Foştilor Cercetaşi (1916-1919), Uniunea Naţională
a Foştilor Luptători (Căştile de Oţel), Societatea Apărătorii Patriei, Legiunea Română a Foştilor
Luptători, Asociaţia Izbânda, Asociaţia Mucenicii Neamului ş.a.; 5) Organizaţii de salariaţi publici:
Federaţia Generală a Salariaţilor Publici, Societatea Salariaţilor P.T.T., Societatea Generală a
Funcţionarilor Publici, Corpul Didactic, Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România; 6) Clerul:
Asociaţia Generală a Clerului Român, Asociaţia Ajutorul a Clerului Ortodox Român ş.a.; 7)
Intelectuali liber-profesionişti: Asociaţia Generală a Medicilor, Asociaţia Generală a Inginerilor;
similar pentru avocaţi, arhitecţi, licenţiaţi, ingineri, diplomaţi; 8) Organizaţii economice: industriaşi şi
mici industriaşi, Sfatul Negustoresc, Cercul Comercial, Uniunea Generală a Sindicatelor Agricole, Liga
Agrară, Frontul Economic ş.a.; 9) Organizaţii feministe: Gruparea femeilor române, Societatea
Ortodoxă a femeilor române, Societatea Dreptul mamei, Aşezămintele Spitaliceşti M. S. Elena; 10)
Diverse organizaţii profesionale: ziarişti, farmacişti etc.; 11) Asociaţii cu caracter politic: Reacţiunea,
Frontul Orăşenesc Naţional, Frăţia Română; 12) Loji masonice ş.a.
Grupa a II-a: 1) Iredenta maghiară: s-a urmărit activitatea coloniei maghiare din Bucureşti din punct
de vedere al siguranţei statului: presa, trupe de artişti, asociaţiile cultural-sportive, biserica, şcoala,
funcţionarii, legaţia, propaganda prin viu grai; 2) Iredenta bulgară: Braststovo, Oteţ Paisie, Uniunea
Naţională Studenţească Bulgară; 3) Organizaţii, asociaţii, instituţii ruse: Legaţia Sovietică, Consulatul,
Reprezentanţa Comercială, Inturist, Reprezentanţa filmelor sovietice (Rex Film), Reprezentanţa editurii
fotografice (Soiuz Photo), V.O.K.S., Reprezentanţa vânzare publicaţii, propaganda, Comitetul Dr.
Nansen, Partidul Monarhist Rus (col. Vasile Stroev), Mişcarea Monarhistă Marele Duce Kiril
(reprezentată în Bucureşti de Nicolai Sablin); Uniunea Moldo-Ruşilor (Nicolae Gorbacevski),
Organizaţia Rusia Ţărănistă (Vladimir Dvoicenko), Mişcarea Studenţească (Liubov Gluskova),
Uniunea Naţională a Generaţiei Noi (Donat Stroev), Liga Anticomunistă Aubert (col. Mihail Dox),
Mişcarea Naţional Socialistă (Efrem Pivnik), Mişcarea Naţional Fascistă (Al. Mihailov şi Al. Liven),
Fraternitatea Dreptăţii Ruse (Vladimir Cotreciko), Liga Militară (col. Alex. Heroys), Uniunea Navală
Militară (comandor Nicolai Sablin), Uniunea Invalizilor de Război (g-ral Alex. Heroys), Mişcarea
Ucrainiană Hatmanistă (N. Iarosch), Mişcarea Uniunea Petliuristă Republicană (V. Trepke),
Organizaţia Uniunea Minoritară (Mayer Mihalski), Organizaţia Naţională Bielorusă (Serghie Iatino),
Organizaţia Cazacii Liberi (Serghie Margusin), Uniunea Cazacilor (Alex. Sedov), Uniunea
Vosvascenţilor (repatriaţilor) – Filip Raminski, Uniunea Odesenilor (Vladimir Grodski), Societatea
evreilor refugiaţi din U.R.S.S. (Gutnik Serghie). Altele: refugiaţii ruşi, Agenţia Telegrafică Sovietică
T.A.S.S., asociaţiile evreieşti-ruse, Serviciul Informativ al Secţiei Ruse, secţia rusă a Intelligent
Service-ului britanic, localuri de întruniri, biblioteci, firme comerciale, presa, suspecţii, presa evreilor
ruşi, totalizând 44 de categorii; 4) Mişcarea evreiască din Capitală (85 de organizaţii): Uniunea
Evreilor Români (preşedinte dr. W. Filderman), U.E.R. – Organizaţia Capitalei (Leiba Mihail),
Tineretul U.E.R. (dr. Arthur Mayersohn), Tineretul U.E.R. – Organizaţia Capitalei (avocat Iacob
Bacalu), Consiliul Central al Evreilor din România (dr. I. Niemower, dr. W. Filderman, dr. Th. Fischer
ş.a.), Uniunea Femeilor Evreice (preşedinte Selma Margulies); 5) Partide: Partidul Naţional Evreiesc
(preşedinte avocat Th. Fischer-Cluj, Organizaţia Capitalei – preşedinte Philippe Rosenstein), Tineretul
Partidului Evreiesc (avocat Mişu Venvenisti), Cercul de Studii etc. 6) Organizaţii sioniste: Executiva
Organizaţiei Sioniste din România (preşedinte dr. I. Niemover; organizaţia Capitalei – Avram Osias),
Consiliul Central Sionist (Mişu Weisman), Organizaţia Sionistă Centristă, Tineretul Sionist Centrist
Poale Zion (preşedinte dr. I. Beider), Organizaţia Dror’, Ber-Borchov, Bariazi, Organizaţia sionistă
Zerei Zion, Organizaţia sionistă Inden, Organizaţia sionistă religioasă Mizrachi (rabin N. Gutman),
Organizaţia Tineretului Sionist Hamdinati şi Hokanaim (pionierii credincioşi şi uniunea fanaticilor),
Organizaţia Sionistă Radicală, Asociaţia Femeilor Sioniste Renascentiste (Mela Iancu), Noua
Organizaţie Sionistă Revizionistă (avocat Ed. Kanner), Organizaţia Feminină Veref, Organizaţia
Karen-Tel-Hai (director M. Schapire), Organizaţia Oficiului Palestinian (Iţic Sigler); 7) Asociaţii
studenţeşti: Asociaţia Studenţească Sionistă Hasmoneea’ (Pascal Blumfeld), Asociaţia Kadimah,
Asociaţia Generală a Studenţilor Evrei (B. Herscovici), Căminul Mina şi Aron Schuller, Federaţia
Societăţilor Studenţilor Sionişti (Beni Linderstein), cămine, Asociaţia Studenţilor Sionişti Revizionişti
(preşedinte Boris Fischman); 8) Comunitatea evreiască: C. E. Bucureşti (preşedinte Sigmund Birman),
Comitetul de doamne (Paulina Zentler), Institutul Cultural Templul Coral (preşedinte dr. A. Halevy), C.
C. pentru ajutorarea evreilor refugiaţi din Germania; 9) Organizaţii de cultură ebraică: Tarbuth
(preşedinte Nachum Zelevinschy), Biblioteca Tineretului Evreiesc, Tarbuth Leumit; 10) Grupări
sioniste de stânga: Hasomer Haţiar, Gordonia, Halaut Mercaz, Haoved, Oved Leumit, Hrista Druth
Haovdin Leumit, Arodah; 11) Lojile: Marea Lojă Zion B’nei B’rith (preşedinte dr. I. Niemover), Loja
I.O.B.B. (Noua Fraternitate, preşedinte avocat Aureliu Weiss); 12) Alte organizaţii: Orth, Libertatea
(Calman Blumfeld-Scrutator), Serdaf (evrei spanioli), Hias Emigdirect, Makkabi, Boicotul anti-german
(preşedinte Mişu Benvenisti), Asociaţia Evreilor Băştinaşi (preşedinte, fost senator Finklestein şi
ziaristul Isac Pettz), Jewish Colonisation; 13) Presa evreiască: Caurierul israelit, Renaşterea noastră,
Ştiri din lumea evreiască (sioniştii radicali), Cuvântul evreiesc, Egalitatea (preşedinte M.
Schwartzfeld), Drumuri noi, Hasmoneea, Dna Woche; 14) Corespondenţi ai ziarelor evreieşti străine:
M. Cotic (reprezintă Das Neua Worth – Varşovia), Iosif Bercovici (Zorile), Boris Wisman; 16)
Chestiunea germană: emisari naţional-ţărănişti, legaţia, propaganda; 17) Armeni: Organizaţia pro-
sovietică H.O.G., Societatea Social-Democrată Hanaciak. Erau ţinuţi în supraveghere şi străinii care
vizitau România.
Grupa a III-a: 1) Curente de stânga: P.C.R., P.S., P.S.D., P.S. Unitar, Tineretul Socialist,
Confederaţia Generală a Muncii, M.O.P.R., Colegiul presei comuniste, Comitetele de patronaj
populare, Comitetul Pro-Spania, Apărarea deţinuţilor politici, Cercul de Studii Marxiste Ştefan
Gheorghiu, Asociaţia Românească Culturală şi Artistică, Mişcarea Antifascistă, Frontul Plugarilor,
Frontul Feminin, Frontul Studenţilor Democraţi, Uniunea Universală pentru Pace, Institutul
Muncitoresc de Sport şi Educaţie, Uniunea Sovietică, Gruparea Trotzkistă, Blocul democrat pentru
alegeri, Mişcarea Evreiască din România, Comitetul Cetăţenesc pentru Pace – Dem. Dobrescu,
Mişcarea Muncitorească, activitate fabrici, sindicate din domeniul textile, tipografi, cizmari, Federaţia
Asociaţiilor Funcţionarilor Particulari, C.F.R., Sindicatul Griviţa C.F.R. – Secţia a II-a Vagoane,
sindicate C.F.R., Sindicatul Griviţa C.F.R. – Secţia Locomotive, Asociaţia C.F.R. Reacţiunea,
Asociaţia Femeilor Muncitoare Social Democrate; 2) Organizaţii comuniste ilegale: Partidul Comunist,
Biroul Juridic al Partidului Comunist, Organizaţia Ajutorul Roşu Internaţional pentru Revoluţionari
(M.O.P.R.), Consiliul General al Sindicatelor Unitare, Comitetul de Apărare a Deţinuţilor Politici,
Comitetul de Patronaje Populare, Comitetul Pro-Spania, Sindicatele Unitare, Organizaţia Tineretului
Comunist, Colegiul Presei Partidului Comunist; 3) Asociaţii camuflate: Frontul Feminin, Uniunea
Muncitorilor şi Ţăranilor Maghiari (M.A.D.O.S.Z.), Acţiunea Evreiască; sindicate: Uniunea Sindicală
C.F.R.-istă, publicaţii: Lumea Nouă, Fanul Ceferiştilor, Săptămâna Socială, Glasul Nostru, Reporter,
Valea Tighinei, Frontul Ţărănesc, Tribuna.
Grupa a IV-a: misiunile sale au constat în: paza şi siguranţa membrilor guvernului, a preşedintelui şi
vicepreşedintelui Consiliului de Miniştrii, a ministrului Cultelor şi Artelor, a ministrului Justiţiei,
ministrului Comunicaţiilor şi a subsecretarilor de stat de la Justiţie şi Educaţie. Măsurile de pază şi
siguranţă s-au executat la domicilii, sediul ministerelor şi cu prilejul deplasărilor în Capitală (festivităţi,
ceremonii, spectacole, banchete) şi în provincie, plecări-sosiri la/de la Gara de Nord, în colaborare cu
membrii familiei regale, cu autorităţile locale.
Brigada Mobilă: se ocupa de informaţii generale privind siguranţa statului culese în ţară şi pe C.F.R.:
acţiunea subversivă, spionaj, atentate, mişcări studenţeşti, diverse mişcări, secte religioase, chestia
evreiască, supravegheri, acţiunea preventivă a furturilor pe C.F.R., arestări preventive de pungaşi în
trenuri şi bâlciuri; descoperiri de crime şi delicte în ţară: asasinate, tâlhării, furturi, falsuri, escrocherii,
contrabande, executare mandate de arestare, alte fapte cu caracter judiciar, cercetări şi supravegheri,
indivizi cercetaţi; supravegherea caselor de joc, câmpuri de curse etc.; măsuri de pază şi siguranţă în
jurul membrilor familiei regale; măsuri de pază şi siguranţă în jurul şefilor de stat, înalţi demnitari
străini.
Secretariat (Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă, capitolul V,
www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/).
ccxxxvii[237]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944, p. 177.
ccxxxviii[238]
. Paşapoartele Nansen – poartă numele lui Fridtjof Nansen (n. 10 octombrie,1861 - d. 13 mai
1930), explorator norvegian, om de ştiinţă, politician remarcabil, care, în 1922, a fost laureat al
Premiului Nobel pentru Pace. După Primul Război Mondial, multe persoane rămaseră fără patrie şi
cetăţenie (refugiaţi, prizonieri de război, etc.), Liga Naţiunilor asumându-şi sarcina de a le repatria sau
a le asigura o nouă patrie (luându-le sub protecţia sa şi acordându-le un statut special). Pentru această
operaţiune a fost ales Fridtjof Nansen, delegatul Norvegiei în această organizaţie internaţională. În
paralel cu această acţiune, precum şi cu cea de contracarare a foametei în lume, Nansen a iniţiat şi un
alt proiect important privind soarta celor 2 mil. de ruşi goniţi din patria lor de revoluţia bolşevică sau de
contrarevoluţie şi pe care nici o ţară nu vroia să-i primească. Liga Naţiunilor l-a numit pe Nansen „Înalt
Împuternicit” al său în această problemă, încredinţându-i negocierile cu guvernele implicate. Una dintre
primele măsuri adoptate a urmărit asigurarea unor acte de identitate pentru refugiaţi, care nu le garantau
o nouă patrie, dar cel puţin posibilitatea obţinerii unui paşaport. Multe guverne au recunoscut
„paşapoartele Nansen” şi mii de oameni au reuşit să călătorească şi să se stabilească în diferite ţări
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fridtjof_Nansen).
ccxxxix[239]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944, p. 179.
ccxl[240]
. Ibidem, p. 180.
ccxli[241]
. Ibidem, pp. 177-178.
ccxlii[242]
. În 1944, Inspectoratele Regionale de Poliţie erau următoarele: I (Ploieşti), II (Constanţa), III
(Galaţi), IV (Chişinău), V (Iaşi), VI (Cernăuţi), VII (Alba Iulia), VIII (Timişoara) şi IX (Craiova).
ccxliii[243]
. Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă, capitolul V,
www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/
ccxliv[244]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 69, filele 8-16.
ccxlv[245]
. http://www.mai.gov.ro/index01_1.htm
ccxlvi[246]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 64, fila 265.
ccxlvii[247]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944, p. 180.
ccxlviii[248]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 69, fila 69.
ccxlix[249]
. Ibidem, filele 859, 931.
ccl[250]
. Vezi în acest sens, Ibidem, dosar 69.
ccli[251]
. Ibidem, dosar 51, fila 99.
cclii[252]
. Ibidem, fila 84.
ccliii[253]
. Radu Aurel, Din istoria Poliţiei Române (1919-1940). Lucrare de licenţă, pp. 53-54,
http://www.scribd.com/doc/91269/Din-istoria-politiei-romane-19191940-Licenta
ccliv[254]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944, pp. 222,
226-227.
cclv[255]
. http://www.mai.gov.ro/index01_1.htm. Despre reorganizarea Ministerului de Interne din
perioada celui de-al Doilea Război Mondial, vezi: D. Paraschiv, Reforma în vreme de război la
Ministerul de Interne, //Historia. Revistă de istorie. Anul V, nr. 46, octombrie 2005.
cclvi[256]
. Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă, capitolul I, www.c-
cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/
cclvii[257]
. Ibidem, pp. 263-264.
cclviii[258]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 2639, fila 72.
cclix[259]
. Cr. Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti, p. 30.
cclx[260]
. Ibidem, p. 27.
cclxi[261]
. V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne. Volumul I. 1921-1944, p. 181.
cclxii[262]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 64, filele 677, 705.
cclxiii[263]
. Ibidem, fila 733.
cclxiv[264]
. Ibidem, fila 206.
cclxv[265]
. Ibidem, fila 207.
cclxvi[266]
. Ibidem, filele 177-177 verso, 179.
cclxvii[267]
. Ibidem, dosar 69, fila 25.
cclxviii[268]
. Zinovie Husărescu, Mişcarea subversivă în Basarabia, în Suferinţele Basarabiei şi răpirile
ruseşti. Antologie, p. 240.
cclxix[269]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 64, fila 314-314 verso.
cclxx[270]
. Ibidem, fila 731-731 verso.
cclxxi[271]
. N. P. Smochină, Din amarul românilor de peste Nistru, în Suferinţele Basarabiei şi răpirile
ruseşti. Antologie. Ediţie îngrijită, note şi comentarii de Fl. Rotaru. Ed. „Semne”, Bucureşti, 1996, p.
351.
cclxxii[272]
. Ibidem, p. 371-372.
cclxxiii[273]
. Ibidem, p. 352.
cclxxiv[274]
. Ibidem, p. 354.
cclxxv[275]
. Ibidem, p. 355.
cclxxvi[276]
. Ibidem, p. 357.
cclxxvii[277]
. Ibidem, p. 356.
cclxxviii[278]
. Ibidem, pp. 375-380.
cclxxix[279]
. Ibidem, p. 357.
cclxxx[280]
. Ibidem, p. 358.
cclxxxi[281]
. Ibidem, p. 359.
cclxxxii[282]
. Ibidem, p. 360.
cclxxxiii[283]
. Ibidem, pp. 360-368.
cclxxxiv[284]
. Ibidem, p. 367.
cclxxxv[285]
. Ibidem, pp. 367-368, 373.
cclxxxvi[286]
. Ibidem, pp. 368-370.
cclxxxvii[287]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 680, inv. 1, dosar 96, fila 13.
cclxxxviii[288]
. Ibidem, dosar 107, fila 4.
cclxxxix[289]
. Ibidem, fila 3.
ccxc[290]
. Ibidem, dosar 96, filele 35, 107-108; ibidem, dosar 81, fila 3. Iniţial, în locul agentului Ioan
Popescu s-a propus numirea lui Ioan Petrescu, alias Wolf Şleimovici din Leova, funcţionar la Banca
Naţională a României, care urma să fie retribuit cu 1.700 de lei pe lună (Ibidem, dosar, 81, fila 1).
ccxci[291]
. Ibidem, dosar 107, fila 21.
ccxcii[292]
. Ibidem, dosar 69, fila 18.
ccxciii[293]
. Ibidem, filele 811-812.
ccxciv[294]
. Ibidem, dosar 64, filele 156-157.
ccxcv[295]
. Ibidem, Fond 706, inv. 2, dosar 19, fila 344-344 verso.
ccxcvi[296]
. Fl. N. Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol. I - Între onoare şi obedienţă, capitolul VI, pp.
392-393, www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/proza/florin%20sinca/
ccxcvii[297]
. Ibidem.
ccxcviii[298]
. A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993), p. 200.
ccxcix[299]
. Ibidem, p. 204.
ccc[300]
. V. Ciobanu, Contribuţii la cunoaşterea istoriei saşilor transilvăneni. 1918-1944. Ed. „Hora”,
Sibiu, 2001, pp. 179-207.
ccci[301]
. A.N.R.M., Chşn., Fond 706, inv. 2, dosar 12, fila 369.
cccii[302]
. V. Nicolenco, Extrema dreaptă în Basarabia (1923-1940), p. 17.