UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI

ADMINISTRATIVE
Programul de masterat „Studii de Securitate și Managementul Informațiilor”

Tema nr. 5

AUTORITĂŢILE INFORMATIVE ALE SUA

Prelegere pentru cursul de lecții

„Autoritățile de informații și securitate în societatea contemporană”

dr., lect. univ. A. Fortuna

Chişinău – 2021
 CUPRINS:
I. PARTICULARITĂȚILE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII
INFORMATIVE ……….……………………………………….………………….…p.3

II. AUTORITĂȚILE COMUNITĂȚII INFORMATIVE

1. Oficiul Directorului pentru Informații Naționale (ODNI) …………………………p.7

2. Agenția Centrală de Informații (CIA)…………………………….…………………p.8

3. Agenția de Informații pentru Apărare (DIA)…………………………..………..…p.18

4. Corpul de Informații Militare (MIC)…………………………………………….…p.20

5. Unitatea de Informații Supraveghere Recunoaștere și Analiză (AF ISRA)

a Forțelor Aeriene……………………………………..……………………………..p.22

6. Oficiul Naval de Informații (ONI) al Marinei SUA………………….…………….p.23

7. Comandamentul Informativ al Corpului de Marină (MCIA)………….…………p.24

8. Space Delta 7 (DEL7) / Comandamentul operații spațiale al Forțelor Spațiale….p.25

9. Agenția Securității Naționale / Serviciul Central de Securitate (NSA/CSS)

/ Comandamentul cibernetic al SUA…………………….…………………….……p.26

10. Oficiul Național de Recunoaștere (NRO)……………………………………..….…p.27

11. Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA).………………………..……p.28

12. Diviziunea Informativă a Biroului Federal de Investigații (FBI)

al Departamentului Justiției…………………………………………………………p.29

13. Oficiul Informațiilor pentru Securitatea Națională al Administrației de

Combatere a Drogurilor (ONSI DEA) al Departamentului Justiției…………..…p.33

14. Comandamentul Informativ și Contrainformativ al Gărzii de Litoral (CGI)

al Departamentului Securității Interne………………………………………..……p.34

15. Oficiul de Informții și Analize (I&A) al Departamentului Securității Interne…..p.35

16. Biroul de Informații și Cercetări (INR) al Departamentului de Stat………….….p.36

17. Oficiul de Terorism și Informații Financiare (TFI)

al Departamentului Trezoreriei……………………………………….……………..p.37

18. Oficiul de Informații și Contrainformații (OICI) al Departamentului Energiei..p.38

SURSE ŞI MATERIALE……………………………..………………..……………p. 39

2 din 36
 I. PARTICULARITĂȚILE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII INFORMATIVE

Documentele de bază, care direct sau tangenţial, reglementează activitatea comunităţii

informative a SUA, sunt – Constituţia SUA, Declaraţia de Independenţă, lucrările lui Benjamin
Franklin (Rules by Which a Great Empire May Be Reduced to a Small One), legile federale – National
Security Act (1947), Patriot Act (2001), Freedom Act (2015) etc.Autorităţile informative ale SUA au
tradiţii seculare din perioada războiului pentru independenţă (1775-1783) şi fac parte din categoria
serviciilor speciale create până la apariţia statului, în structura căruia ele au fost încorporate.Structura
de comunitate informativă a fost caracteristică din start pentru SUA deja în sec. XVIII, până la
legitimarea ei oficială în sec. XXI:
Oficiul informaţiilor secrete, unităţile de informaţii militare, comitetele de corespondenţă
(dispuneau de agentură în diferite medii, atât în coloniile nord-americane, cât şi în Marea Britanie,
inclusiv în anturajul regelui), integrate în Comitetul de corespondenţă secretă cu prietenii coloniilor
americane în ţările lumii, create la iniţiativa cetăţenilor şi ulterior conduse nemijlocit de G.
Washington, comandantul armatei continentale și ulterior - primul preşedinte al SUA. Serviciile
speciale americane s-au creat sub influenţa necesităţilor de moment, fiind slab influenţate de modelele
altor ţări, ceea ce le-a acordat originalitatea contemporană, care îi deosebeşte de alte state a lumii.
Din momentul fondării ca stat şi pînă la sfârșitul Războiului II Mondial (1774-1945) SUA
dispunea de servicii speciale cu profil militar, care acţionau prin excepţie în perioada conflictelor:
Războiului pentru Independenţă, Războiului civil între Statele de Nord şi Sud, războaiele mondiale.
În perioada războiului de independenţă, în statul major al generalului George Washington 1 . El
personal ducea evidenţa cheltuielilor pentru filiera informativă şi pentru informaţii de valoare. De
asemenea, el practica să finanțeze rețeaua sa informativădin propriile fonduri (în condițiile când el a
refuzat să primească solda de general), din evidenţa cărora transmitea rapoarte financiare comitetului
special al Congresului Continental de la Filadelfia, care stabilea bugetul comandamentului Armatei
Continentale pe articolul informaţii operative. În total, pe parcursul celor opt ani ai războiului de
independenţă s-au alocat 17 000 dolari (continentali) pentru întreținerea rețelei informative. Însuşi
Washington a fost determinat să atragă la acestă activitate specifică persoane cu aptitudini
corespunzătoare pentru ea după executarea de către autoritățile coloniale britanice a lui Natan Heil,
unul din primii cercetaşi-amatori, activitatea căruia se fundamenta pe voluntariat patriotic în contrast
cu insuficiență de experiență profesională în domeniu. De activitate informativă în Franţa şi Marea
Britania era suspectat şi Benjamin Franklin, care a combinat-o cu misiunea de ambasador.
Aproape cu un secol mai târziu, în perioada războiului civil (1861-1865) în serviciul special al
SUA s-a marcat detectivul Nat Pinkerton, care s-a manifestat mai mult ca un expert în contraspionaj,
reuşind să depisteze eficient agentura confederaţilor, fără însă realizări în domeniul colectării
informaţiilor operative. Crearea Biroului de informaţii militare nu a dat rezultate dorite, cele mai
valoroase informaţii erau prestate de agenţi voluntari, care îmbinau posibilităţile operative, curajul şi
spiritul de patriotism.
Din anii 80 ai sec. XIX s-a creat Secţia Informaţii Militare pe lîngă adjutantul general şi Secţia
Informaţii a Marinei cu statut permanent. În ambasadele SUA s-au creat funcţii de ataşaţi de marină

1
Даллес А. Искусство разведки. Москва: Международные отношения, 1992, с. 53
3 din 36
cu competenţe informative. Odată cu crearea în 1903 a Comitetului Integrat al Statelor Majore, secţia
informaţii militare a devenit una din subunităţile lui sub denumirea G2, după model francez, cu efectiv
nemotivat şi cu o redusă pregătire profesională, astfel încât în Primul Război Mondial el era inactiv,
activitatea informativă le asigurau Franţa şi Marea Britanie. Totodată, în cadrul Serviciului Militar-
Maritim de Informaţii s-a creat Oficiul 8, specializat în analiza criptografică, numit neoficial „Cabinet
Negru”, după denumirea secţiilor de cenzură din oficiile poştale a ţărilor europene. Efectivul era
alcătuit din voluntari fără pregătire specială.
După terminarea Primului Război Mondial a fost creat şi Departamentul Contrainformaţii
Militare. În toate cazurile agenţii speciali activau clandestin, despre existenţa lor se afla numai cu ani
mai tîrziu, în urma proceselor de judecată în care ei reclamau remunerarea pentru activitatea
informativ-subversivă în spatele inamicului. Primul organ consultativ pe lângă preşedintele SUA
Franclin Roosevelt a fost creat în 1940 – Comitetul de coordonare a informaţiilor, evaluate şi analizate
de peste 250 de experţi. 1946, preşedintele Harry Truman a emis ordinul executiv privind coordonarea
activităţii informative federale după hotare.
Totodată, a fost creat Consiliul naţional de informaţii, orientat la elaborarea strategiei
informaţionale externe. Fondarea în 1947 a Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) a SUA s-a
fundamentat pe Actul federal (lege emisă de Congresul SUA) privind securitatea naţională, fără a se
adopta o lege separată privind CIA. În 1951 Congresul SUA a adoptat Actul privind asigurarea
reciprocă a securităţii, unul din amendamentele la care prevede măsuri concrete de răsturnare violentă
a autorităţilor altor ţări, tehnologie ulterior adoptată pe parcursul sec. XX-XXI2. 1953, s-a recurs la
sistemul de instruire individuală, în apartamente conspirative a agenţilor şi diversanţilor, ce urmau să
activeze în străinătate. În 1956 pe lîngă preşedintele SUA s-a creat Consiliul consultativ pentru
activitatea informativă externă, care în 1957 a atras atenţia că 80% din bugetul CIA se consuma pentru
operaţii externe, uneori (ne)sancţionate de preşedinte.1973, a fost editat „Programul de identificare a
disidenţilor”, orientat la stabilirea în rîndul forţelor armate şi serviciilor speciale a SUA a persoanelor,
care în virtutea indispunerii faţă de situaţia personală, puteau deveni, în anumite situaţii, candidaţi la
recrutare de către serviciile de spionaj a adversarilor strategici.
Tactica gestionării surselor deschise s-a utilizat pentru calcularea pierderilor forţelor armate
hitleriste în Războiul II Mondial, în baza listelor nominale a ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor
căzuţi, publicate în ziarele germane. Calculând proporţia dintre aceste efective şi comparând cu
numărul standard al efectivului subunităţilor din Wehrmacht, Oficiul Serviciilor Strategice al SUA a
stabilit numărul exact al forţelor armate germane, fapt ce s-a confirmat după terminarea războiului.
Tactica de lucru cu sursele deschise a fost dezvoltată de prof. Sherman Kent, expert în Oficiul evaluări
naţionale al CIA – subunitate alcătuită din savanţi, specializaţi pe domenii de interes operativ. În
calitate de experiment, el a propus la 5 profesori universitari să pregătească un raport detaliat privind
starea forţelor armate a SUA numai în baza surselor deschise, acţiune realizată în 3 luni sub forma de
cîteva sute de pagini, la care s-a anexat o notă pe 30 de file. Conţinutul raportului reflecta 90% din
situaţia de fapt, restul 10% puteau fi concretizate prin agentură.
În prezent, Oficiul Preşedintelui SUA acordă asistenţă acestuia în administrarea Comunităţii
Informative prin intermediul Consiliului Securităţii Naţionale (NSC), creat în 1947 prin adoptarea

2
Фараго Л. Война умов. Анализ шпионажа и разведки. Изд. АН СССР, 1956 г., с. 4

4 din 36
Legii securităţii naţionale3. Din 1952, în perioadele campaniilor electorale prezidenţiale, rapoartele
analitice cotidiene ale CIA sunt prezentate şi candidaţilor principali. Consiliul securităţii naţionale al
SUA, creat în 1947, prezidat de şeful statului, este abilitat cu competenţe consultative privind
aprobarea activităţii autorităţilor informative.
Pe lângă el activează organe de lucru în domeniul informativ:
- Comitetul pentru planificare.
- Comitetul privind informaţiile excepţionale.
- Comitetul interdepartamental privind securitatea internă.
- Consfătuirea interdepartamentală privind activitatea contrainformativă.
- Grupul operativ interdepartamentale privind combaterea revoltelor.
Preşedintele SUA dispune de funcţiile de control asupra autorităţilor informative, cât şi de
conducere nemijlocită – toate măsurile active la nivel internaţional sunt desfăşurate în baza ordinelor
şi directivelor emise de preşedinte. Comisiile ad-hoc ale Congresului SUA create pentru cercetarea
anumitor situaţii legate de activitatea autorităţilor informative, la final perfectează câte 2 rapoarte:
Oficial – pentru Congres, cu expunerea constatărilor, evaluărilor şi recomandărilor generale;
Secret – pentru preşedinte, cu analiza detaliată a situaţiei de fapt.
În elaborarea doctrinei războiului informaţional psihologic, şeful CIA Allen Dulles era
consultat de Carl Gustav Jung, fondatorul psihanalizei, autor al teoriei arhetipului şi de alţi savanţi
din domeniul psihologiei şi psihiatriei. După 1975, în SUA a preluat controlul o nouă elită politică,
orientată spre dominaţie globală şi controlul pieţelor energetice mondiale, preşedinţii care au urmat,
erau originari din statele de sud sau de vest. Pentru susţinerea opoziţiei ilegale în statele socialiste din
Europa de est, preşedintele SUA Ronald Reigan a emis Directiva nr. 75, care sancţiona intervenţia
directă în problemele interne a acestora, în scopul răsturnării regimurilor comuniste. Unul din
obiective era consolidarea forţelor de opoziţie, capabile de a prelua puterea în scopul reorientării
politicii externe ale acestora de la URSS spre SUA. Acţiunile se planificau sub forma startului
programului oficial de consolidare mondială a democraţiei, lansat în 1983 de Guvernul SUA cu un
buget pe anii 1983-1984 de 85 mln. dolari SUA pentru pregătirea cadrelor de conducere a opoziţiei
anticomuniste, 17,8 mln. pentru crearea mişcărilor muncitoreşti alternative, 5,5 mln. pentru editarea
literaturii antimarxiste.
În 1975, sub controlul CIA s-au editat peste 1 500 cărţi în limba rusă, s-au realizat cercetări
fundamentale şi aplicate privind stereotipele morale şi culturale în ţările de interes operativ, în
particular, cele dominante în cercurile intelectuale, principala forţă, capabilă să pună la îndoială
legitimitatea regimului existent. Cu emigranţii din statele socialiste s-au realizat zeci de mii de
interviuri, conţinutul cărora era supus analizelor şi sintezelor necesare, după care toate materialele
prelucrate erau transmise în CIA, din bugetul căreia se realizau aceste comenzi.
Pe 04.12.1981, prin ordinul preşedintelui privind activitatea informativă a SUA, se formula
obligaţia de asigurare a preşedintelui şi Consiliului securităţii naţionale cu informaţii necesare pentru
adoptarea deciziilor privind elaborarea şi realizarea politicii externe, de apărare, economice şi din alte
domenii ce ţin de promovarea intereselor naţionale, culegerea informaţiilor, analiza lor şi realizarea
în baza primelor două procese a operaţiunilor speciale, precum şi ale altor indicaţii a preşedintelui
SUA.

3
National Security Act of 1947. Chapter 343; 61 Stat. 496; approved July 26, 1947. As Amended Through P.L. 110–53,
Enacted August 3, 2007
5 din 36
 În 1982 preşedintele Ronald Reagan a contrasemnat Actul federal privind protecţia efectivului
Comunităţii inteligente a SUA, ceremonia semnării căruia a avut loc în sediul CIA, pentru a-i
accentua simbolismul. 1984, în programul electoral prezidenţial a Partidului Republican al SUA a
fost inclus punctul privind consolidarea comunităţii informative și a diplomaţiei americane, evitând
pierderi pentru bugetul federal. În aceeaşi perioadă, guvernul SUA a adoptat alte măsuri pentru
coordonarea serviciilor speciale, selectarea ai riguroasă a cadrelor prin achiziţionarea echipamentelor
de poligraf pentru toţi candidaţii la încadrare, s-a introdus pedeapsa penală pentru deconspirarea
colaboratorilor şi agenţilor, s-au adoptat programe federale de consolidare a securităţii interne,
combaterii terorismului, programul contrainformativ etc.
Activitatea informativ-operativă de pe poziţiile misiunilor diplomatice şi consulare presupune
atragerea masivă a personalului diplomatic şi cel tehnic la măsurile organizate de stațiunile CIA sau
DIA din cadrul acestora, suplimentaţi de funcţionarii Biroului de Informații și Cercetări (INR) din
cadrul Departamentului de Stat al SUA. Numărul ofiţerilor de informaţii cu paşapoarte diplomatice
sau de serviciu, poate atinge până la câteva zeci de persoane sau în proporţie de până la 60% din
numărul total de personal.

6 din 36
 II. AUTORITĂȚILE COMUNITĂȚII INFORMATIVE

1. Oficiul Directorului pentru Informații Naționale (ODNI)

Fondat în 2005, subordonat conducerii federale, cu reşedinţa în st. Virginia.

Efectiv: 1750 angajaţi.
Directorul pentru Informaţii Naţionale (US Office of the Director of National Intelligence)
– coordonatorul Comunităţii Informative 4 . Este prin excepţie o autoritate de coordonare, fără
competenţe informativ-operative şi analitice.
Directorul, numit prin ordinul şefului statului şi aproba de Senatul SUA, conform statutului,
este principalul consilier al preşedintelui SUA, Consiliului Securităţii Naţionale şi a Consiliului
Securităţii Interne pe probleme de informaţii referitoare la securitatea naţională. De asemenea, el este
abilitat cu supravegherea şi organizarea transpunerii în viaţă a Programului Naţional de Informaţii5.
Competenţele informative ale ODNI:
- Supravegherea şi coordonarea relaţiilor reciproce dintre componentele Comunităţii
informative, cât şi a relaţiilor acestora cu autorităţile altor state;
- Stabilirea cerinţelor şi priorităţilor de colectare, analiză, producere şi valorificare a
informaţiilor acumulate.
Subunităţile ODNI:
- Centrul Naţional de Contraterorism;
- Executivul Naţional de Contrainformaţii;
- Centrul Naţional de Contraproliferare;
- Centrul Special de Securitate;
- Centrul de Evaluări în Securitate;
- Consiliul Naţional de Informaţii etc.
Universitatea Naţională de Informaţii
Instituţie universitară şi de cercetări ştiinţifice, profilată în formarea cadrelor de comandă
pentru comunitatea informativă. Deserveşte toate agenţiile Comunităţii informative a SUA.
Dispune de acreditare din 1981, acordă diplome de licenţă în informaţii şi magistru în informaţii
strategice. NIU se află în sediul Agenţiei de Informaţii pentru Apărare (DIA). Juridic, NIU este
subordonată Oficiului Directorului pentru Informaţii Naţionale – coordonator al Comunităţii
informative6.
Planificarea informativ-operativă. Scopul planificării – concentrarea forţelor, mijloacelor şi
eforturilor comunităţii informative la atingerea obiectivelor prioritare a politicii externe şi de
securitate, formulate de preşedintele şi Consiliul securităţii naţionale a SUA. Planificarea strategică
a agenţiilor Comunităţii informative este desfăşurată de ODNI.
2. Agenția Centrală de Informații (CIA)

4
www.intelligence.gov (accesat pe 20.04.2021)
5
www.dni.gov (accesat pe 11.05.2021)
6
www.dni.gov (accesat pe 11.05.2021)

7 din 36
 Fondată pe 18.09.1947. Personal: până la 60 000 angajaţi. Buget: cca 15 miliarde dolari SUA
(2013)7. Baza legală: Legea federală privind securitatea naţională (1947) şi Legea federală privind
CIA (1949).
S-a creat pe lîngă Consiliul securităţii naţionale al preşedintelui SUA, prin transformarea
serviciului special precedent – Oficiul Serviciilor Strategice (OSS, 1941-1946), în Grup Central de
Informaţii, care din 1947, după adoptarea de Congresul SUA a Actului privind securitatea naţională,
s-a reorganizat în Agenţie, condusă de Allen Dulles, care a dăruit lumii fraza – şeful CIA urmează
să lase morala după uşă. Metoda sa de activitate informativă se fundamenta pe analiza precedentelor
istorice locale, care în anumite perioade de timp puteau fi repetate, deja în regim controlabil. Legea
avea un context vag, ceea ce lăsa CIA spaţiu de manevră, fără a intra în conflict cu legea. Şeful CIA
era totodată şi asistentul preşedintelui SUA în problema informaţiilor externe. Datorită convingerii,
că războiul nuclear era inevitabil şi în condiţiile dinamicii ideologiei comuniste, CIA a depăşit
accentul de culegere a informaţiilor, preluând tactica planificării şi organizării operaţiunilor
speciale în ţările de interes operativ. Efectivul ei de comandă era alcătuit din reprezentanţii cercurilor
de afaceri de pe Wall Street, experimentaţi în combinaţii financiare şi comerciale la nivel
internaţional, persoane cu spirit de iniţiativă şi risc în ceea ce priveşte investiţii materiale şi umane.
Concepţia CIA presupunea integrarea culegerii informaţiilor operative şi oficiale, sintezei,
analizei şi evaluării lor complexe, planificării şi realizării în baza lor a operaţiunilor speciale în situaţii
cînd eforturile diplomatice sau militare erau imposibile. Autorul concepţiei era general-locotenent W.
Donowan, respectiv, A. Dulles a fost, ca jurist, unul din autorii Actului privind securitatea naţională.
În raportul său în faţa Congresului SUA, directorul CIA a demonstrat că în perioada Războiului II
Mondial 10% din efectivul serviciului german de informaţii militare – Abwehr, inclusiv şeful
acestuia, Wilchelm Kanaris, colaborau cu OSS. Acelaşi lucru se referea şi la alte instituţii importante
a Germaniei. Activitatea de analiză şi expertiză specializată la comanda CIA este susţinută de cîteva
zeci de universităţi din SUA cu care Agenţia are contracte de colaborare. CIA este principalul furnizor
al informaţiilor evaluate din ţările lumii, influențând prin aceste formarea conduitei politice a
executivului federal.
CIA a obţinut dreptul exclusiv de evaluare a situaţiilor de fapt şi a evenimentelor din arealul în
afara jurisdicţiei SUA, numai agenţia era aptă să deţină date complexe despre alte state şi medii ostile
internaţionale în virtutea activităţii de penetrare, prin aplicarea forţelor şi mijloacelor speciale, în
secretele de stat a ţărilor adversare şi aliate. Din acest considerent, toată informaţia secretă şi oficială,
referitoare la alte ţări şi situaţia din lume se concentrează în CIA şi alte componente specializate a
comunităţii inteligente a SUA. S-au elaborat sisteme de indici, care evidenţiau obiectivele urmărite –
indici de încordare politică şi militară, de prezenţă / absenţă în zone de interes a obiectivelor strategice
(întreprinderi, persoane, stocuri etc.). În procesul stabilirii propriilor intenţii şi pronosticului
acţiunilor inamicului, s-au luat în calcul factori psihologici şi sociali, particularităţi individuale a
indivizilor din ţara de interes operativ.
Monopolul CIA asupra evaluării informaţiilor externe a condiţionat necesitatea acordării unui
statut oficial, legalizat notelor informative şi stabilirii forţei lor juridice, ca documente pe care se
fundamenta planificarea de perspectivă a Executivului SUA. Evaluările informaţiilor externe sunt
recunoscute oficial, prin ele se argumentează adoptarea deciziilor politice şi planificarea de
perspectivă, mărind influenţa CIA şi organelor departamentale de informaţii externe asupra

7
www.cia.gov (accesat pe 20.04.2021)
8 din 36
procesului politic decizional. Documentele de analiză sunt divizate în evaluări departamentale –
pentru asigurarea analitică a planificării operative şi evaluări naţionale – elaborate prin excepţie de
către CIA şi aplicabile în adoptarea strategiilor naţionale a SUA.
Structura evaluărilor naţionale include analiza complexă a situaţiei în ţara de interes, expusă
după schemă enciclopedică, datele ei se aplică în planificare strategică a cursului politic şi deciziilor
SUA faţă de ea. Singura autoritate informativă independentă – neîncadrată în cadrul altor autorităţi
federale, este profilată pe activitate informativă externă. Directorul CIA este subordonat Consiliului
Securităţii Naţionale şi preşedintelui SUA.
Obligaţiile CIA:
Sinteza informaţiilor operative externe, referitoare la problematica securităţii naţionale,
indiferent de care autoritate informativă au fost obţinute, evaluarea lor şi prezentarea în baza acestora
a rapoartelor informative cotidiene – preşedintelui SUA şi persoanelor oficiale prevăzute prin lege;
Realizarea măsurilor adiţionale în interese informative, care în opinia Consiliului Securităţii
Naţionale, pot fi desfăşurate numai prin organizarea lor centralizată;
Înaintarea Consiliului Securităţii Naţionale a recomandărilor privind îmbunătăţirea activităţii
desfăşurate de alte autorităţi informative şi pe subiecte de coordonare a activităţii informative între
acestea;
Organizarea la indicaţia Consiliului Securităţii Naţionale a operaţiilor informativ-subversive şi
altor măsuri informative specifice.
Reşedinţa aparatului central este în suburbia Langley a or. Washington, statul Virginia şi cel
puţin 15 organe teritoriale oficiale pe teritoriul SUA: New-York, Chicago, Los-Angeles, Boston,
Houston, Detroit, Phyladelphia, San-Francisco, Mayami, Pittsbourg, Sent-Lous, New Orlean, Seeatle,
Denver, Minneapolis.
Activitatea operativă în ţările lumii se desfăşoară în cadrul rezidenturilor – verigi structurale a
reţelei informative externe a CIA. Formele de organizare a acestora sunt diferite.
Misiuni de contact ale CIA, existente în ţările aliate (statele-membre NATO), create pentru
cooperarea informativă cu autorităţile abilitate în domeniu.
După modelul Statului Israel, activitatea a câteva rezidenturi se coordonează de centrele
regionale ale CIA, amplasate în ţări cu condiţii favorabile de activitate – regim politic loial, aşezare
geografică corespunzătoare (la intersecţia comunicaţiilor internaţionale). Printre centrele regionale
developate se cunosc cele din Frankfurt-am-Main sau Bangkok.
Funcţii de asigurare a securității misiunilor diplomatice îndeplinesc şi militarii Corpului de
marină, detaşaţi în ambasade şi responsabili de paza acestora, în legătură cu serviciul de securitate.
Pentru activitate în misiuni diplomatice aceştia trec cursuri speciale cu durata de 6 săptămâni.
Regimul de protecţie a secretelor interzice personalului de a lua în afara sediului misiunii a cheilor
de la birouri şi safeuri. Fiecare angajat al ambasadei la sfârşitul fiecărei zi dă în primire sergentului
de gardă încăperea împreună cu cheia de la ea contra semnătură, după o scurtă inventariere vizuală.
După această procedură, sergentul de gardă rămâne responsabil pentru securitatea încăperii sigilate.
Totodată, aceştia au dreptul de acces în încăperile aflate sub răspundere şi de percheziţie clandestină
(cu excepţia safeurilor cu documente secrete). În cazul constatării încălcărilor regimului de securitate
– documente secrete pe mese, safeuri deschise etc., imediat se perfectează o notă pe numele şefului
serviciului de securitate, care va informa concomitent ambasadorul şi Serviciul de securitate a
Departamentului de Stat în Washington. Toţi militarii din paza ambasadelor sânt obligaţi să
raporteze despre toate contactele cu cetăţenii statului de reşedinţă, deplasările de pe teritoriul misiunii
9 din 36
se fac în bază de rapoarte. Discuţiile pe subiecte secrete şi compromiţătoare sunt permise numai în
încăperi special amenajate. Sub monitorizare permanentă se află şi personalul auxiliar, selectat dintre
cetăţenii statului de reşedinţă, încontinuu suspectaţi – şi regulat nu fără motive – de posibile contacte
cu contraspionajul local.
Protecţia tehnică a ambasadelor este asigurată prin câteva măsuri, inclusiv prin existenţa pe
lângă Departamentul de Stat a companiilor de construcţii, responsabile de reparaţiile curente şi
capitale a sediilor ambasadelor. Pentru situaţii excepţionale sunt prevăzute planuri de mobilizare şi
evacuare.
CIA finanţează câteva zeci de universităţi şi centre de cercetări ştiinţifice, precum şi companii
de tehnologii avansate, care în proiecte de cercetări comune cu organizaţii similare din alte ţări sunt
utilizate pentru obţinerea ilegală pe căi legalizate a informaţiilor clasificate cu caracter tehnico-
ştiinţific, cât şi pentru realizarea diferitor sondaje sociologice. Printre asemenea organizaţii figurează
Institutul Tehnologic din Massatchuesets, Universitatea din Pensilvanya etc.
Programele CIA de acumulare şi evaluare a informaţiilor privind fiecare stat se împart în
capitole, specializate pe domenii – geografia militară a statului, activitatea subversivă a elementelor
ostile etc. Evaluări se efectuează şi pe probleme separate – trafic de droguri etc. În legătură cu volumul
excesiv de informaţii obţinute şi complexitatea conţinutului lor, s-a elaborat procedura specială de
explorare şi aprobare oficială pentru fiecare evaluare naţională. Fiecare problemă examinată se diviza
în componente, corespunzător competenţelor departamentale a diferitor structuri federale şi organelor
de informaţii externe.
La prima etapă are loc evaluarea materialelor obţinute de serviciile analitice a instituției
departamentale de informaţii externe (Departamentul de stat, al Apărării etc.), în competenţa CIA la
această etapă intră materiale privind situaţia politică, economică, tehnologică internă a statului studiat.
La etapa finală, pe baza evaluărilor departamentale, Oficiul evaluărilor naţionale
(compartimentul analitic) al CIA evalua sumar situaţia, se examina de consiliul de experţi pentru
evaluări naţionale şi se aproba de şeful Comunităţii informative a SUA (Director of National
Intelligence – DNI).
Practica a demonstrat prezenţa la toate etapele a mai multor versiuni contradictorii cu grad
avansat de subiectivism al experţilor, din care cauză documentele de evaluare sunt însoţite de anexe
explicative. Centralizarea aprobării celor mai importante evaluări, coordonarea elaborării lor în
serviciile informative departamentale şi racordarea colegială a principalelor concluzii analitice
permite obţinerea unor interpretări unice a problemelor magistrale.
Totodată, evaluările se efectuează în condiţii de concurenţă a CIA cu agenţiile informative a
departamentului Apărării al SUA, care deseori preferă să-şi raporteze evaluările direct şefului statului,
fără a le filtra în cadrul celor naţionale. Partea pozitivă a acestei scheme constă în completarea
reciprocă a cîteva servicii, ce permite să acopere cît mai mult segmente de interes operativ fără a se
dubla. Totodată, fiecare componentă a comunităţii informative a SUA reprezintă inevitabil anumite
grupări de influenţă, ce le măreşte spiritul de concurenţă agresivă pentru prioritate în obţinerea şi
prezentarea propriilor evaluări.
Bugetul CIA: Din 1986 bugetul CIA era în dinamică anuală în mediu cîte 20%. Peste 2/3 din
suma bugetului era direcţionată acumulării informaţiilor şi realizării operaţiunilor speciale contra
URSS şi sateliţilor acesteia. 1989 – 4 mlrd. dolari SUA / 25 mlrd. bugetul comun al Comunităţii
informative; 2012 – 26 mlrd. dolari SUA.
Procesele de analiză şi evaluare a informaţiilor în CIA
10 din 36
 În cadrul CIA se elaborează programe de colectare a informaţiilor pe subiecte separate, în baza
cărora se stabilesc criteriile de selectare a agenturii (profesional, etnic, rasial, religios etc.).
Sistemele de analiză, planificare şi coordonare a activităţii informativ-operative sunt integrate
în subunităţi de profil, asigurate cu cele mai avansate mijloace tehnice şi alte produse a progresului
tehnologic contemporan, în paralel cu procurarea şi aplicarea celor mai inovative metodologii
ştiinţifice de analiză şi planificare. Procesul analitic este suplimentat prin atragerea sistematică a
experţilor de talie mondială în domeniile abordate.
Este organizată ca formă specifică de cercetare, bazate pe explorări ştiinţifice aplicate, având
elemente comune cu domeniul de cercetări ştiinţifice (contracte de colaborare a CIA cu câteva zeci
de universităţi).
Tradiţional, priorităţile analitice ale CIA se fundamentează pe 3 aspecte strategice:
- Studierea dinamicii stării actuale a ţării de interes;
- Studierea potenţialului ţării de interes;
- Studierea intenţiilor ţării de interes.
În SUA există 2 sisteme de evaluare a informaţiilor:
- În Comunitatea informativă: analiza şi evaluarea în ţările de interes operativ;
- În alte autorităţi federale: analiza şi evaluarea potenţialului SUA.
Particularităţile ambelor sisteme variază după obiectivele studiate şi posibilităţile fiecăreia. CIA
evaluează informaţiile clasificate şi protejate, obţinute pe căi clandestine. Evaluarea propriului
potenţial urmăreşte scopul eficientizării procesului de planificare a dezvoltării SUA în toate aspectele.
Consecutiv, suportul decizional în formularea politicii externe a SUA se asigură în baza sinteze
ambelor evaluări.
Activitatea analitică propriu-zisă se determină de o serie de factori:
- Acumularea permanentă în bazele de date a unui volum enorm de informaţii şi materiale
operative din diferite domenii şi diferit conţinut, provocând necesitatea creării unui sistem integrat
de clasificare, evaluare şi cercetare a acestora;
- Dinamica rapidă a proceselor internaţionale şi a situaţiilor interne în diferite ţări şi regiuni
necesită operativitate şi atenţie sporită faţă de tendinţele de evoluare a acestora;
- Viteza avansată de evoluare a tehnologiilor contemporane, în dependenţă de care se află
gradul de vulnerabilitate şi potenţialul de dezvoltare a SUA în raport cu ţările adversare;
- Menţinerea nivelului corespunzător a propriului sistem de alertă şi avertizare timpurie.
Sistemele informaţional-analitice a Comunităţii informative, la toate nivelurile (aparatele
centrale şi organele periferice) se caracterizează prin:
- Autonomie funcţională;
- Delimitare de la activitatea operativă – activitatea informaţional-analitică este o componentă
autonomă a activităţii de obţinere a informaţiilor operative, categoric delimitată de la procesele
informativ-operative de obţinere a datelor factologice.
Experienţa Comunităţii informative a SUA a demonstrat că asemenea principii de organizare a
activităţii analitice în măsură maximală sunt capabile să garanteze evaluările obiective a informaţiilor
operative. Afirmaţia se bazează pe postulatul că ofiţerii de analiză delimitaţi de la activitatea operativă
şi care nu poartă răspundere pentru măsurile informative, nu-s interesaţi în evaluări subiective şi
premeditate a informaţiilor.

11 din 36
 Activitatea analitică în Comunitatea informativă a SUA este considerată un tip specific de
cercetare informativă, apropiată de cercetările ştiinţifice aplicate, realizată în scopul asistenţei
informaţionale a politicii ţării. Suportul decizional al conducerii statului se clasifică din punct de
vedere al anticipării proceselor decizionale – rezultatele activităţii analitice urmează să anticipeze şi
să influenţeze deciziile planificate.
Clasificatorul informaţiilor acumulate în bazele de date a autorităţilor informative este unic
pentru toţi – în scopul facilitării schimburilor de date. Acumularea informaţiilor are loc după 2 criterii
principale – funcţional şi geografic. Evidenţele biografice a persoanelor apărute în vizor operativ sunt
orientate la unul din aceste 2 criterii.
Analiza informaţiilor externe este fundamentată pe asigurarea penetrărilor în secretele protejate
ale altor state, depăşirea măsurilor de protecţie a lor, inclusiv de dezinformare, organizate de serviciile
adverse.
Metodologia de evaluare a potenţialului tehnico-ştiinţific, economic şi militar, cercetarea
tendinţelor de dezvoltare a lor se efectuează prin analiza sistemică – racordarea scopurilor finale cu
mijloacele de atingere a lor prin evidenţa complexă a tuturor factorilor ce influenţează dezvoltarea
obiectului investigat. Fiecare factor este apreciat prin indice matematic şi supus procesărilor digitale,
analiza sistemică stabileşte relaţia dintre efectele progresului tehnico-ştiinţific şi dezvoltării
economice asupra proceselor sociale din ţările de interes operativ.
Analiza situaţiei politice din alte ţări se efectuează după „Metoda urmăririi scopului”, prin
modelarea evenimentului sau situaţiei, pe care autorităţile ţării le evită – lovituri de stat, dezordini
publice, inflații etc., după care se constituie consecutivitatea evenimentelor şi stărilor, capabile să
provoace asemenea situaţie – după „Doctrina Franklin”. Asemenea metodă poate fi inversată în
cazul încercării de aplanare a unei situaţii deja create. Metoda sociologică de anchetare, este o parte
a activităţii analitice în cadrul realizării programelor de cercetare a situaţiilor politice, aplicabilă în
cadrul campaniilor electorale din ţările de interes operativ.
Metoda de stabilire şi constatare a indicilor stărilor de fapt, ce prezintă interes operativ,
depinde de obiectivul explorării efectuate – căutarea trădătorului din propria reţea informativă etc.
Metoda se fundamentează pe depistarea relaţiei reciproce între factori politici, sociali, tehnologici şi
mecanismul influenţării lor asupra proceselor adiacente. Sunt modelate situaţii dinamice, prin care se
verifică posibilitatea repetărilor fenomenelor legate reciproc şi posibilei lor integrări într-un sistem
unic.
Analizele, evaluările şi prognozele se desfăşoară atât prin posibilităţile CIA şi a celorlalte
agenţii, cât şi în baza contractelor cu instituţii specializate (RAND Corporation, Stratfor etc., în total
până la 1000 de organizaţii). Loc separat îl ocupă „analiza post-factum”, prin care se evaluează
acţiunile şi evenimentele precedente, la momentul estimării consumate. Scopul acesteia este
punctarea vulnerabilităţilor, cauzelor erorilor şi perspectivelor ratate, precum şi aprecierea eficienţei
operaţiilor desfăşurate anterior. Procesul de acumulare a materialelor informative este anticipat de
estimarea prealabilă a veridicităţii lor, prioritar la capitolul posibilei dezinformări – intenţionate sau
accidentale. Evident, unele informaţii operative se prezintă eronat ca urmare a recepţionării lor
subiective sau parţiale de agent sau ofiţerul operativ, în legătură cu care fapt în CIA au fost elaborate
sisteme de apreciere a veridicităţii informaţiilor şi a credibilităţii surselor – în baza modelului britanic
(Instrucţiunea operativă 75-20/1962):
Credibilitatea sursei:
A. Absolut credibilă;
12 din 36
 B. Credibilă;
C. Relativ credibilă;
D. Uneori credibilă;
E. Necredibilă;
F. Nu se încadrează în evaluare.
Veridicitatea informaţiei:
1.Confirmată şi veridică;
2.Cu certitudine veridică;
3.Posibil veridică;
4.Veridicitate dubioasă;
5.Risc de fals;
6.Nu se încadrează în evaluare.
Utilizarea surselor deschise este una din bazele activităţii de analiză şi evaluare. Biblioteca
CIA este una din cele mai voluminoase din SUA după numărul de titluri, cât şi după compartimentele
tematice. Asemenea abordare a acumulării materialelor informative asigură plenitudinea şi
complexitatea investigaţiilor analitice.
CIA încă din sec. XX a obţinut dreptul exclusiv la evaluarea tuturor datelor privind acţiunile şi
evenimentele desfăşurate în afara jurisdicţiei SUA şi respectiv, dispune de plenitudinea maximală a
datelor privind ţările lumii şi adversarii strategici a Satelor Unite. Ca un argument justificat al acestui
monopol informaţional serveşte activitatea de intrare în posesia secretelor altor state prin aplicarea
forţelor şi mijloacelor speciale.
Cadrele CIA
Personalul operativ – ofiţeri de informaţii în subunităţile operative ale aparatului central,
organelor teritoriale, rezidenturilor din afara ţării, cu profiluri de acumulare a informaţiilor şi de
realizare în baza acestora a măsurilor active. La această categorie se referă şi efectivul operativ al
unităţilor militare cu destinaţie specială.
Personalul analitic – categoria ofiţerilor de analiză, creată în timpul Războiului II Mondial,
profilaţi pe analiza şi evaluarea informaţiilor operative, precum şi la planificarea activităţii
informativ-operative. Subunităţile analitice sunt prezente la toate nivelele ierarhice ale CIA.
Personalul tehnic – este compus din ingineri din diferite domenii de explorări tehnice
contemporane, programatori, constructori de echipamente sofisticate, utilizate în acumularea
informaţiilor din surse tehnice.
Personalul auxiliar – personalul responsabil de asigurarea activităţii operative, analitice şi
tehnico-ştiinţifice.
CIA în anii 70 ai sec. XX a încercat cu statut de experiment metoda de angajare colectivă a
personalului tehnico-ştiinţific, informaţional-analitic şi cel de asigurare operativă, dar ulterior s-au
refuzat de la ea. În aceeaşi perioadă a fost admisă oferta publică de angajare în servicii speciale, în
scopul completării statelor de personal cu persoane, care conştient doresc să devină ofiţeri de
informaţii pe lungă durată. Condiţia reducerii riscurilor de penetrare în servicii speciale a exponenţilor
mediilor ostile a fost intensificarea măsurilor de verificare.
Ca urmare, între 75-80% dintre candidaţii punctaţi de CIA sunt respinşi la etapa de selectare
şi studiere, între 10-11% - la etapa verificării de securitate. Conform declaraţiilor oficiale a CIA,
anual sunt angajaţi numai până la 10% din candidaţii punctaţi.

13 din 36
 În CIA de angajarea personalului răspunde subunitatea de completare cu cadre (din cadrul
Oficiului de resurse umane) care include în structura sa 12 subdiviziuni centrale şi 10 teritoriale
(specializate în punctarea şi selectarea cadrelor din instituţiile universitare în raza teritoriilor
deservite). CIA publică regulat, pe pagina web şi pe suport de tipar, materiale informaţionale, în care
specifică: lista profesiilor, ce prezintă interes pentru CIA, funcţiile vacante, posibilităţile de carieră.
În unele instituţii universitare, pe panouri informaţionale se indică ziua, ora şi încăperea, în care
ofiţerul CIA primeşte în audienţă pe studenţii doritori de a se angaja.
Modalitate universală de completare a statelor CIA este metoda mixtă de angajare – punctarea
candidaţilor, care deja şi-au exprimat, în diferite situaţii, dorinţa de a activa în domeniul informativ.
La etapa de selectare a candidaţilor se ia în calcul perspectiva devenirii lor după încadrare
ţinte potenţiale de studiere sau explorare ale altor servicii speciale. Atenţie sporită se atrage la nivelul
dezvoltării intelectuale a candidatului, certificat şi confirmat prin testări.
În acest sens, la etapa studierii candidaţilor se atrage atenţie la prezenţa sau absenţa la ei a
trăsăturilor caracteristice de vulnerabilitate personală, după un model special. Modelul
vulnerabilităţii individului identifică elementele comportamentale a candidatului, capabile să-l facă
vulnerabil într-o situaţie de recrutare de alte servicii speciale.
Exemple de trăsături vulnerabile:
Autoizolare psihologică (sociopat);
Aroganţă;
Probleme materiale / financiare;
Infidelitate în viaţa personală;
Supraestimarea calităţilor sale;
Egoism sau egocentrism accentuat;
Schimbări rapide a stării emoţionale;
Predispuneri spre depresii etc.
În cadrul primei întâlniri cu ofiţerul recrutor de personal, candidatului i se înmânează broşura
publicitară a CIA, cu descrierea în ea a cunoştinţelor şi trăsăturilor necesare angajarea sa: „Vârsta
între 20-35 ani, cunoştinţe vaste în domeniul profesiei de bază, intelect, abilitate, caracter
comunicativ, capacitate de a activa în singurătate perioade îndelungate, acceptarea statutului anonim
al rezultatelor activităţii profesionale”.
La prima etapă de verificare şi studiere, candidaţilor li se înmână contra semnătură pentru
îndeplinire următoarele documente:
1) Forma informaţională nr.1, compusă din 3 puncte:
a) Extrase din legislaţia privind activitatea CIA;
b) Cerinţele faţă de candidat;
c) Adeverinţă privind verificarea sa detaliată şi dreptul exclusiv al CIA de angajare a sa.
2) Forma informaţională nr. 2, privind testarea obligatorie la poligraf. Totodată, candidatul se
ia la evidenţă ca pretendent la angajare în instituţie federală.
3) Ancheta-biografie (în 2 exemplare), compusă din 25 capitole şi 250 întrebări.
4) Fişa medicală, compusă din 40 întrebări, adresate candidatului şi comisiei medicale (după
competenţă).
După completarea documentelor enumerate, candidatul este supus verificărilor după evidenţele
autorităţilor federale:
a) Evidenţele dactiloscopică şi criminală a FBI;
14 din 36
 b) Subunitatea de investigaţii a Departamentului apărării al SUA;
c) Evidenţele Departamentului de stat (arhiva vizelor de călătorie în alte ţări);
d) Evidenţele autorităţilor imigraţioniste şi de frontieră;
e) Evidenţele fiscale;
f) Alte autorităţi
În caz de apariţie a neclarităţilor biografice, candidatul este invitat la discuţie cu ofiţerii de
securitate internă. Se verifică ultimii 15 ani de viaţă a candidatului, dar nu mai înainte de vârsta de
17 ani împliniţi de la naştere. Se verifică registrele de confirmare a naşterii la instituţiile medicale,
actele pe care candidatul le-a prezentat sau la care s-a referit, se interoghează martorii evenimentelor
din viaţa candidatului, se verifică arhivele organizaţiilor în care el a activat. Subunitatea de resurse
umane a CIA colectează nu mai puţin de 5 caracteristici de la persoane, care l-au cunoscut bine pe
candidat, care contra semnătură îşi asumă răspunderea personală pentru cele expuse. Toate
materialele acumulate şi integrate în dosarul preliminar se stochează în subunitate de evaluare, pentru
aprecierea sa după 2 criterii: Aptitudine pentru activitate în CIA: Gradul de credibilitate.
În cazul aprecierii pozitive candidatul este îndreptat către investigarea medicală aprofundată,
care include supunerea la teste psihologice şi discuţii cu psihiatrul. Urmează testarea pe poligraf.
Iniţial candidatului i se pun întrebări de control, menite a-i stabili reacţiile emotive.
Candidaţii sunt supuşi examenelor verbale şi scrise în domeniul cunoaşterii limbilor străine, sau
specialităţilor de bază. Evaluarea se efectuează în baluri, după criteriile:
- Calitatea cunoştinţelor;
- Rapiditatea răspunsului;
- Originalitatea răspunsului şi ieşirilor din situaţii în cazul absenţei lor.
În procesul verificării candidaţilor selectaţi, prin testări se identifică prezenţa sau absenţa la a
ei a calităţilor necesare unui ofiţer de informaţii – spirit de observaţie, abilitate, reacţia, voinţa, tărie
de caracter, rezistenţă, capacităţi de comunicare şi influenţare etc. O etapă de studiere a candidaţilor
la încadrare este testarea lor la cunoaşterea limbilor străine, situaţiei politice interne şi internaţionale,
logică etc. în răspunsurile prezentate se apreciază atât calitatea cunoştinţelor echivalent cu calcularea
timpul necesar pentru răspuns şi originalitatea acestuia.
Instruirea ofiţerilor CIA este caracterizată prin îmbinarea pregătirii paralele a acestora: în
şcoli speciale de instruire a ofiţerilor de informaţii şi concomitent, în instituţii universitare (militare
sau civile), în grupuri special create în cadrul universităţilor SUA, aflate în topul rating-urilor
mondiale, cu care CIA are acorduri de cooperare. Acest sistem asigură o calitate avansată de instruire
specială şi cultură generală, dar şi un înalt grad de deconspirare.
Programele de instruire specială includ pregătire teoretică şi practică – cu accent excepţional
faţă de ultimele. În cadrul acestora sunt supuse analizei operaţiile informative de amploare.
Metodologia activităţii agenturistice – de la stabilirea primului contact şi până la încheierea
relaţiilor, este aplicată în cadrul lecţiilor practice, în cadrul cărora toţi audienţii, în regim de rotaţie,
îndeplinesc roluri de agenturist, agent, figurant pe dosar. Aceste aplicaţii se desfăşoară în scopul
înţelegerii de către audient a stării psihice şi lumii interioare a unei persoane aflate în situaţie de
recrutare sau a unui figurant aflat sub urmărire. Cunoştinţele şi abilităţile obţinute în urma acestor
lecţii le dezvoltă capacităţi de manevrare psihologică a persoanelor aflate la contact, cât şi capacităţi
de comunicare.
Studierea limbilor străine de către ofiţerii de informaţii include cunoaşterea la nivel avansat
a terminologiei standarde, cât şi a expresiilor idiomatice a limbii oficiale din ţara de reşedinţă. Pentru
15 din 36
studierea aprofundată a limbilor străine, pe lângă autorităţile informative şcoli specializate cu
programe diferenţiate de instruire, de la câteva săptămâni până la un an, în funcţie de accesibilitatea
limbii studiate.
Perfecţionările personalului sub diferite forme:
- Cursuri de perfecţionare din cadrul centrelor de instruire ale CIA;
- Prin organizarea dezbaterilor şi seminarelor tematice;
- Prin scrierea referatelor şi explorărilor teoretice pe marginea subiectelor de activitate
informativă.
În 2013 personalul CIA reprezenta următorii indicatori:
75% cu studii universitare şi tot 75% posedă cel puţin o limbă străină;
10% cu grade ştiinţifice;
Absolvenţi a peste 60 academii şi universităţi şi peste 700 de institute şi colegii;
Reprezentanţi a peste 280 de domenii ştiinţifice.
Gradul de cunoaştere a limbilor străine printre personalul CIA (75%):
1 limbă străină – 38%; 2 limbi străine – 18%; 3 limbi străine – 14%; 4 şi mai multe – 5%.
Şcoala Sherman Kent (Sherman Kent School for Intelligence Analysis). Fondată în 2000, cu
reşedinţa în st. Virginia, profilată în formarea ofiţerilor de analiză. Programul de studii include
geografia specializată, limbi străine, analiza imaginilor de satelit şi a informaţiilor din surse deschise
etc8.
Universitatea CIA (CIAU): în statut actual fondată în 2002, st. Virginia. Nu dispune de
acreditare, grade ştiinţifice nu acordă, are rol coordonator – de integrare a tuturor programelor de
studii în cadrul CIA. Printre disciplinele predate se remarcă un complex din diferite domenii –
operativ, analitic, tehnologii informaţionale, limbi străine (16) etc. Nivelurile de instruire includ
formarea şi perfecţionarea efectivului CIA (85% din audienţi) şi altor agenţii ai Comunităţii
Informative. Corpul profesoral-didactic este compus din profesori de carieră şi din experţi ai diferitor
servicii de informaţii. Anual se desfăşoară între 200-300 de cursuri, conţinutul cărora este permanent
actualizat. Cursul de iniţiere durează 2 săptămâni. Cursurile de limbi străine durează între 21-44
săptămâni. Există programe de pregătire a ofiţerilor operativi şi programe manageriale pentru rezerva
efectivului de comandă.

3. Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) al Departamentului Apărării

Agenţie informativă externă, componentă a departamentului apărării al SUA. Directorul DIA

este desemnat dintre generali (3 stele) de carieră şi este totodată consilierul ministrului apărării şi a
şefului Comitetului întrunit al şefilor de stat major.
Fondată pe 01.10.1961, cu reşedinţa în Washington.
Efectiv: 17000 angajaţi (65% civili / 35% militari).
În cadrul Comunităţi informative, DIA are statutul de manager naţional a MASINT şi
Sistemului Integrat Mondial al Informaţiilor din Comunicaţii (JWICS). În raport cu aceste activităţi,
desfăşurate şi de alte agenţii de informaţii, DIA le coordonează activitatea prin stocarea informaţiilor
obţinute din aceste surse. Răspunde atât pentru obţinerea informaţiilor externe cu caracter militar, cât

8
www.ciaagentedu.gov (accesat pe 20.04.2021)
16 din 36
şi pentru contrainformaţii militare – asigurarea contrainformativă a forţelor armate şi a industriei
militare. DIA este organizat în 4 componente funcţionale şi 5 centre zonale.
Componentele aparatului central al DIA:
Stațiunile militare legale
În cadrul misiunilor diplomatice ale SUA rezidenturile DIA şi al tipurilor de forţe armate au
depăşit cadrul ataşatelor, ocupând poziţii civile şi în alte departamente al ambasadelor.
Compartimentul Operaţii:
- Serviciul Clandestin pentru Apărare (DCS), compus din subunităţi operative, profilate în
activitate informativ-operativă în statele de interes strategic-militar, coordonată cu alte agenţii de
informaţii externe ale SUA. Dispune de ofiţeri operativi şi de analiză, experţi, specialişti tehnici şi
în limbi străine, forţe cu destinaţie specială.
- Sistemul Ataşaţilor Apărării (DAS) – în misiunile diplomatice ale SUA. Ofiţerii acestora, la
necesitate, coordonează relaţiile de parteneriat cu serviciile de informaţii militare în statele de
reşedinţă a misiunilor. Activitatea informativă exclude abordarea agenturistică în favoarea
studierii surselor deschise. Anume DAS formează baza rezidenturilor militare legale din cadrul
misiunilor diplomatice ale SUA. Rezidenturile DAS sunt mai numeroase ca ale CIA, incluzând
până la 40 de persoane, inclusiv efective de ofiţeri, subofiţeri şi sergenţi. La necesitate, membrii
maturi ai familiilor ofiţerilor ataşatelor militare sunt instruiţi după programe speciale, care pot dura
până la 10 săptămâni şi mai mult (Şcoala din Washington de Informaţii Strategice). Printre
discipline figurează: geografia economică şi militară, psihologia, limbi străine etc.
- Oficiul de asigurare operativă, componentă responsabilă de executarea programelor de
legendare şi asigurare a operaţiilor informative, desfăşurate în interesul departamentului apărării.
Compartimentul Analize: compus din subunităţi responsabile de analiza şi evaluarea
informaţiilor din toate categoriile de surse. Efectivul analitic evaluează şi distribuie rezultatele
obţinute, axate de regulă pe probleme naţionale pe profil de apărare pe niveluri tactic şi strategic,
originare din procese mondiale cu conţinut: politic, economic, medical, natural etc. Rezultatele
obţinute se includ în rapoartele federale: Raportul zilnic preşedintelui SUA şi Estimările
Informative Naţionale.
Compartimentul Ştiinţe şi Tehnologii, compus din subunităţi profilate pe obţinerea informaţiilor
din corpuri materiale şi surse tehnice – frecvenţe de diferite unde, acustice, nucleare, biologice,
chimice.
Compartimentul Misiuni este compus din subunităţi de asigurare contrainformativă,
administrativă, tehnică, IT, logistică etc. al activităţii operative, analitice şi informativ-subversive.
Centrele funcţionale ale DIA:
- Centrul de Combatere a Terorismului;
- Centrul Naţional de Informaţii în domeniul Medical;
- Centrul de Informaţii în domeniul Armamentului şi Cosmosului;
- Centrul Naţional de Exploatare Media;
- Centrul de analiză a facilităţilor ilegale (UFAC).
Centrele zonale ale DIA:
- America de Nord / Sud;
- Arealul Pacific şi Asia de sud-est;
- Europa / Eurasia;
- Africa / Orientul Mijlociu.
17 din 36
 Activitatea informativă externă, aflată în responsabilitatea departamentului apărări al SUA,
divizează competenţele între câteva unităţi autonome de subordonare departamentală:
Comandamentul de operaţii speciale pe lângă Comitetul întrunit al şefilor de stat-major în
cadrul departamentului apărării, cu competenţe de elaborare preşedintelui SUA şi Consiliului
Securităţii Naţionale a recomandărilor privind măsuri active (provocarea conflictelor armate) în ţări
de interes strategic pentru SUA. Unităţi cu profil similar există pe lângă comandamentele tipurilor de
forţe armate şi pe lângă comandamentele regionale9.

4. Corpul de Informații Militare (MIC) al Armatei SUA

Primele agenții de informații militare ale Armatei (Terestre) ale SUA unite au fost create în
1885. În prezent, Organizația Informativă a Armatei SUA (Army Intelligence) serviciu special, al
cărui sarcină este de a oferi forțelor armate informații necesare în timp util, relevante și eacte, suport
electronic pentru acțiuni la nivel tactic, operațional și strategic, precum şi realizarea operaţiilor
speciale. În conformitate cu Legea nr. 12333/04.12.1981 privind activitatea informativă a Statelor
Unite, MIC este membru al Comunității Informative al SUA, condus de primul adjunct al
comandantului Armatei SUA (G-2), află simultan sub comanda operațională a șefului DIA.
Efectivul MIC include aproximativ 28 000 de militari și 3 800 de civili, repartizați în sarcinile
de informații, cuprinzând Corpul de Informații Militare.
Structura MIC se compune din:
Comandamentul de Informații și Contrainformații al Forțelor Terestre (INSCOM), cu un
bugetul estimat la 6 miliarde dolari, staționat în statul Virginia.
Centrul de Excelență în domeniul Informațiilor al Armatei SUA (USAICoE), statul Arizona.
Oficiile de Informații (G2) de pe lângă statele majore ale Armatei SUA la toate nivelurile.
Centrul de instruire al MIC, statul Arizona.
Un corp de armată de trupe înttunite al Armatei SUA include o brigadă de recunoaștere, la nivel
de divizie armată există câte un batalion de recunoaștere și informații militare, la nivel de brigadă
câte o companie de recunoaștere. Aceste unități militare specializate sunt organe de informații
militare, capabile să acționeze independent de unitățile din care fac parte, cât și de alte unități
informative similare.
În competenţele sale intră obţinerea informaţiilor operative despre forţele terestre ale altor state
ale lumii, teatrelor de luptă din diferite regiuni ale planetei, formularea misiunilor pentru ataşaţii
militari ai SUA şi unităţilor informative ale comandamentelor regionale a SUA, asigurarea
contrainformativă şi protecţia secretelor militare în unităţile Armatei SUA.
Comandamentul de Informații și Securitate al Armatei Statelor Unite (INSCOM), existent în
statutul actual din 1977, este o mare unitatemilitară, abitată cu conducerea operațiilor informative
pentru comandamentul Armatei SUA, agențiile-partenere din Comunitatea Informativă și
administrația federală. INSCOM face parte din structura a Armatei SUA și a Agenției Securității
Naționale (NSA) - autoritate informativă din cadrul Departamentului Apărării, profilate pe obținerea
informațiilor din surse tehnice. În cadrul NSA, INSCOM și comandamentele informative din cadrul

9
www.dia.mil (accesat pe 11.05.2021)
18 din 36
Marinei Militare, Forțelor Aerirene, Forțelor Spațiale, Gărzii de Litoral și Corpului de Infanterie
Maritimă se integrează în Serviciul Central de Securitate.
INSCOM colectează informații necesare pentru consolidarea capacității de luptă a Armatei
SUA. Organizația produce informații, de la colectare pe teatrele de luptă până la dezvoltarea
situațiilor necesare, analiza informațiilor obținute în regim multisursă, dispune de responsabilități
semnificative în domeniul contrainformațiilor, protecția contrainformativă a efectivului, asistența
războiului electronic și războiul informațional. În plus, INSCOM sprijină modernizarea Forțelor
Terestre. Viziunea declarată a INSCOM pentru operații informative militare include conducerea și
sprijinirea operațiilor informative și contrainformative pentru Armata SUA.
Structural, INSCOM este compus din cel puțin 18 unități militare la nivel de brigadă, regiment
și unități mai mici.
INSCOM include Centrul Național de Informații Terestre (NGIC), care obține și furnizează
informații științifice și tehnice (S&T) și informații militare generale (GMI) asupra forțelor terestre
străine în sprijinul comandanților de luptă, dezvoltatorilor de forțe și materiale, Departamentului
Armatei, Departamentului Apărării și factorilor de decizie la nivel național.
Centrul de Excelență în domeniul Informațiilor al Armatei SUA este profilat în pregătirea
profesională a ofițerilor de informații militare și totodată, este o componentă a Comandamentului de
Instruire și Doctrină al Armatei SUA. Centrul desfășoară cursuri pentru efectivul de ofițeri și
subofițeri ai Armatei SUAprecum și pentru studenții militari din alte țări în programe de schimb
militar. Absovenții din cadrul efectivului Armatei SUA sunt încadrați în Corpul de Informații Militare
(MIC). Durata programelor de instruire este diversă, în funcție de profil:
42 săptămâni pentru administratorii de sisteme;
23 de săptămâni pentru operatorii dronelor desinate colectării informațiilor vizuale;
23 de săptămâni pentru agenți speciali - ofițeri operativi cu profil contrainformativ-investigativ;
22 săptămâni pentru analiștii de imagini de informații geospatialeM
19 săptămâni pentru ofițerii operativi;
16 săptămâni pentru ofițerii de analiză.
Serviciul de Recunoaștere al MIC (nivel de divizie și corp de armată), prezintă interes din punct
de vedere al informațiilor militare la nivel operativ-tactic.

5. Unitatea de Informațiim Supraveghere mRecunoaștere și Analiză (AF ISRA) al

Forțelor Aeriene

Unitatea 16 a Forțelor Aeriane (16 AF) - organizațiea Forțelor Aeriene ale SUA (USAF),
abilitată cu desfăirare a războiului informațional, care include obținerea și analiza informațiilor,
supravegherea, recunoașterea, război cibernetic și război electronic. Sediul AFI ISR statul Texas. AF
ISR a fost prima unitate numerotată a Forțelor Aeriene înființată după Războiul II Mondial. În 1966,
după ce SAC și-a retras forțele din Europa, 16 AF a devenit parte a US AF în Europa, oferind comanda
și controlul acestor forțe, inițial în Spania și Africa de Nord, mai târziu în Italia și Turcia până în
2006. Mai târziu a devenit un grup operativ expediționar aerian provizoriu sub USAFE, ca parte a
războiului global împotriva terorismului. După dezactivare în 2008, AF ISR 16 a fost reactivată în
2019, în urma fuziunii alte două unităi militare.

19 din 36
 Air Combat Command a consolidat și a inactivat capacitățile Forțelor Aeriene Douăzeci și Patra
și Forțelor Aeriene Douăzeci și Cinci într-o nouă organizație sub un singur comandant, care va fi
responsabil pentru furnizarea de capacități de război informațional comandanților combatanți cu
viteza potrivită mediului tehnologic de astăzi.
AF ISRA oferă informații globale, supraveghere și recunoaștere, război cibernetic și electronic,
operații informative și are rolul de componentă criptologică a Agenției Securității Naționale /
Serviciului Central de Securitate (NSA/CSS) și totodată, componenta cibernetică a
Comandamentului Cibernetic al forțelor armate a SUA.
Include 2 compartimente de bază:
Serviciul de acumulare şi distribuire a informaţiilor operative, cu competenţe informativ-
operative de obţinere a informaţiilor prin utilizarea forţelor şi mijloacelor complexe.
Serviciul de evaluări include competențele:
1: Evaluează informaţiile curente şi emite rapoartele cotidiene;
2: Evaluări de perspectivă, cu elaborarea pronosticurilor privind dezvoltarea forţelor aeronautice
ale altor ţări;
3: Evaluarea potenţialului aeronautic militar al ţărilor adverse;
4: Evaluarea potenţialului aeronautic militar al ţărilor aliate.
5: Subunitatea ţintelor adverse pentru aviaţia strategică – evaluarea importanţei şi urmărilor
distrugerii lor pentru statele adversare, în baza datelor evaluate se actualizează permanent schema
consecutivităţii de aplicare a loviturilor aviatice de către aviaţia strategică – în caz de război.
AF ISR include 9 subunități informative, încorporate în unităile militare a Forțeor Aeriene a
SUA. Pe lângă desfășurarea operațiiддщк aeriene proprii, US AF oferă sprijin Forțelor Terestre și
Naval în condiții de câmp. AF ISR include peste 5 369 avioane militare și 406 rachete balistice
intercontinentale, un buget de peste 156 miliarde dolari, fiind a doua după efectiv mare unitate a
forțelor aeriene cu 320 812 aviatori activi, 145 789 slariați civili, 69 200 piloți de eșalonu secundar și
105 700 în rezerva Gărzii Naționale Aeriene (rezerva US AF). Anumite componente ale US AF sunt
repartizate, la discreția ministrului apărării al SUA și a comandanrului Forțelor Aeriene, în echipe
combative mixte.

6. Oficiul Naval de Informații (ONI) al Marinei SUA

Componenta informativă a flotei militar-maritime a SUA. Competenţele sale informative

includ: obţinerea informaţiilor operative privind flotele maritime, porturile şi fortificaţiile de litoral a
altor state, teatrele maritime de război etc 10 . Înființată în 1882 în primul rând pentru a promova
eforturile de modernizare ale Marinei, este cel mai vechi membru al Comunității Informative a SUA
și servește ca principală sursă de informații operative pe probleme maritime. ONI are peste 3 000 de
personal militar și civil în întreaga lume și are sediul la Centrul Național de Informații Maritime din
statul Maryland. Efectivul ONI include ofițeri de analiză, cercetători științfici, ingineri și alți
specialiști calificați. Pe lângă personalul permanent, ONI este susținut de peste 800 de rezerviști ai
Marinei, care asistă Oficiul în timpul exercițiilor de weekend și al serviciului activ.

10
www.nmic.navy.mil (accesat pe 11.05.2021)
20 din 36
 ONI este condusă de un comandant și totodată director al Oficiului Național de Informații
Maritime-Integrate (NMIIO) din cadrul Centrului Comunitar de Informații Naționale pe probleme
Maritime al Oficiului Directorului pentru Informații Naționale (ODNI). Directorul de Informații
Navale (DNI) este Șef al Informațiilor Navale din statul major al Șefului Operațiunilor Navale.
Adjunctul comandantului ONI este asistentul și consilierul comandantului; șef al statului major, care
conduce activitățile șefilor și ofițerilor de state majore subordonate și servește ca punct de contact
pentru alte comandamente. Oficiul de Informații Navale furnizează informații pentru comandamentul
Marinei Militare a SUA, Departamentului Apărării și agențiilor Comunității Informative a SUA.
ONI are sediul în Centrul Național de Informații Maritime (NMIC), situat pe teritoriul Centrului
Federal Suitland. Este pus în comun cu altele 5 Centre de excelență:
Centrul de informații operaționale Nimitz;
Centrul de analiză tehnică Farragut;
Centrul de război asimetric Kennedy;
Centrul de servicii de informare Hopper;
Centrul Brooks pentru Angajarea Maritimă.
Din 2009, instalația a fost proiectată pentru a facilita coordonarea, colaborarea și analiza
informațiilor maritime 24 de ore pe zi între subcomandele ONI, precum și omologii săi din Corpul
Marin și Garda de Coastă. Această integrare este menită să ofere informații atât cuprinzătoare, cât și
rapide unei game largi de părți interesate.
După 1918, misiunea ONI s-a extins pentru a include raportarea în timp real:
a evoluțiilor și activităților forțelor maritime străine;
protejarea resurselor și intereselor maritime;
monitorizarea și combaterea amenințărilor maritime transnaționale;
furnizarea de sprijin tehnic, operațional și tactic Marinei SUA și partenerilor săi;
supravegherea mediului maritim global.
Potrivit datelor oficiale, structura organizatorică a ONI este special concepută pentru a
„consolida capacitățile combative de război convențional și asimetric ale Marinei SUA.

7. Comandamentul Informativ al Corpului de Marină (MCIA)

Componentă informativă a comandamentului acestui gen de arme. Are competenţe operativ-

tactice şi contrainformative. Cadrele militare de informaţii. Instruirea ofiţerilor de informaţii are
loc la facultăţile de profil din cadrul instituţiilor de instruire militară (ex.: Colegiul Naţional al
Forţelor Armate din suburbia or. Washington, Fort Lesley). Corpul de contrainformaţii militare.
Dispune de o reţea de informatori (agenţi) de punctare, plasaţi la obiectivele infrastructurii critice de
importanţă strategică, care pot prezenta interes pentru serviciile speciale adverse. În funcţiile lor intră
punctarea persoanelor suspecte, în comportamentul cărora apar indici de activitate informativ-
subversivă (interes nemotivat, intenţii de pătrundere în zonele cu regim restricţionat etc.). Plasarea
informatorilor este organizată calculat, în scopul eficientizării maximale a utilizării şi utilităţii lor,
astfel, ei sânt selectaţi dintre personalul sectorului de deservire, adiacente obiectivelor strategice
(hoteluri, supermarkete, cafenele, servicii de taxi). Acelaşi gen de informatori se recrutează între
funcţionarii organelor de evidenţă a populaţiei, funcţionarii bancari, care la necesitate, pot acumula

21 din 36
informaţiile necesare despre geografia deplasărilor sau operaţiile financiare a persoanei aflate în
vizorul contraspionajului.
MCIA este un element al Comunității Informative SUA. Directorul de Informații conduce
Departamentul Informativ al Cartierului General al Corpului de Infanterie Marină (HQMC) și este
responsabil pentru politica, planurile, programarea, bugetele și supravegherea efectivului informativ
și activitățile de sprijin din cadrul acestuia, precum și de supravegherea activității sale informative.
Departamentul acordă suport HQMC și Comitetului Mixt al Șefilor de Stat Major al SUA.
Departamentul are competențe pentru informații geospațiale (GEOINT), informații geospațială
avansate (AGI), informații din surse tehnice (SIGINT), informații din surse umane (HUMINT),
contrainformația (CI), în baza unei strategii sincronizate pentru dezvoltarea domeniului de informații,
supraveghere și recunoaștere (ISR) a Corpului de Infanterie Marină al SUA.
MCIA oferă informații Corpului de Infanterie Marină, agențiilor Comunității Informative.
Marine Corps Intelligence Activity (MCIA), creat în 1987, este un cartier general al activității вe
teren al Corpului de Infanterie Marină al SUA în calitate de componentă autonomă a Comunității
Informative. MCI Activity stabilește misiunile combative a Corpului, în parteneriat cu MCIA, ONI
și Oficiul Informativ al Gărzii de Litoral (OCGI). MCIA gestionează Batalionului de Suport
Criptologic Marin, în coordonare cu NSA/CSS. Întreprinderea de Informații, Supraveghere și
Recunoaștere a Corpului de Infanterie Marină (MCISR-E) - întreprindere combativă suport
decizional prin furnizarea informațiilor personalizate, oportune, relevante și predictive, cât și prin
integrarea complexă a funcțiilor informativ-combative în conceptele de operare, decizii structurale și
investiții materiale, cu organizarea complexă, la nivel mondial, cu încorporarea unui proces de analiză
predictivă, în regim „24/7/365” cu acoperirea globală a centrelor de informații operaționale ale
Corpului de Informații Militare (MIC), susținute de MCI Activity și conectivitatea acesteia la
Comunitatea Informativă a SUA. Pentru a-și asigura viabilitatea, MCIA ămâne vigilente față de un
mediu de amenințări complexe.

8. Space Delta 7 (DEL7) / Comandamentul operații spațiale al Forțelor Spațiale

Format ca serviciu special militar în 2020. Sediul la baza aviatică Peterson, statul Colorado,
într-o garnizoană cu unitatea Space Training and Rediness Proviional (DEL1, centrul de instruire a
efectivului) ȘI DEL3 (război electronic). Ca serviciu special, Space Delta 7 a fost activată în 2020,
pe baza Grupului 544 de Informații, Supraveghere și Recunoaștere al Forțelor Aeriene ale SUA. Din
2021, DEL7 (Space Force ISR Enterprise) a fost inclusă în Comunitatea Informativă a Statelor Unite.
Departamentul Space Delta 7 (consemnată în documente de serviciu DEL7, după modelul britanic)
este unitate a Comandamentului de Operaiuni Spațiale din cadrul Forțelor Spațiale (tip de forțe
armate) ale SUA, cu competențe în domeniul de Informații, Supraveghere și Recunoaștere (ISR).
DEL7 oferă informații acționabile și sensibile în timp util pentru operațiile spațiale, inclusiv
detectarea, caracterizarea și localizarea capacităților spațiale adverse. Delta 7 utilizează o varietate de
senzori staționari și mobili de pe tot globul, operați de profesioniști în informații, pentru a-și permite
misiunii de a câștiga și a menține dominația informațională în domeniul spațial în executarea
priorităților Strategiei Naționale de Apărare a SUA.
Executați operațiuni globale ISR pentru a câștiga și menține dominația informațională în spațiul
cosmuc, asistate de către DEL3 / război electronic spațial și DEL6 / operații cibernetice. Celelalte 6
22 din 36
subduvuziuni ale Comandamentului de operații spațiale nu dispun de competențe informative. DEL7
asigură recunoașterea operațională în timp util pentru operații spațiale, inclusiv detectarea,
caracterizarea și punctarea capacităților spațiale adverse. Unitatea utilizează o varietate de senzori
ficși și mobili în lume și este operată de profesioniști în domeniul informațiilor pentru a permite de a
câștiga și a menține superioritatea informațională în spațiul cosmic, îndeplinind prioritățile Strategiei
Naționale de Apărare. DEL 7 a fost activat pentru a asigura ISR tactice pentru suportul operațiilor
spațiale, fără precedent,. Pentru a oferi indicații critice și avertizare timpurie privind potențiale acțiuni
ostile la adresa activelor spațiale a SUA, activitățile ISR la nivel cosmic au trecut la alt nivel. Tactica
de activitate a DEL7 - ISTAR (Intelligence Surveillance Target Acquisition Reconnaissance)
înseamnă recunoaștere, supravegher, punctare și recunoașter, o practică ce integrează mai multe
funcții pe teatrul de luptă pentru a ajuta forțele de luptă să-și folosească senzorii și să gestioneze
informațiile pe care le colectează. Informațiile sunt colectate pe teatrul de luptă prin supravegherea
sistematică de către militarii dislocați și senzori electronici.
Supravgherea, punctarea și recunoașterea sunt metode de obținere a acestor informații.
Informațiile sunt ulterior expediate efectivului informativ pentru analiză, respectiv, comandamentului
și cartierului său general, pentru a elabora planurile de luptă. Recunoașterea este informații procesate
care sunt relevante pentru acțiunile de teren și contribuie la înțelegerea locației și intențiilor
inamicului. ISTAR este un procesul de integrare a procesului de recunoaștere cu sarcini de
supraveghere, punctare și recunoaștere pentru a îmbunătăți cunoașterea situațională a comandantului
și prin urmare, a suportului decizional. Factorul uman este important deoarece recunoaște importanța
obținerii informațiilor de la toți senzorii utilizați și a transformării acesteia în cunoștințe utile.

9. Agenția Securității Naționale / Serviciul Central de Securitate (NSA/CSS) /

Comandamentl cibernetic al SUA

Agenția Securității Naționale, fondată pe 04.11.1952, cu reşedinţa în or. Fort Mead, st.
Maryland. Efectiv: până la 40,000 angajaţi. Buget: 10,8 mlrd. (2013).
Principala autoritate de informaţii din surse tehnice (SIGINT), analiză criptografică şi securitate
informaţională.
Directorul NSA/CSS este militar de carieră şi totodată, şef al Comandamentului cibernetic al
SUA, subordonat secretarului apărării al SUA (în rang de ministru federal). Prin Serviciul Central de
Securitate, NSA coordonează activitatea subunităţilor de securitate cibernetică pe lângă
comandamentele informative ale 4 tipuri de forţe armate ale SUA11.
Competenţele NSA/CSS:
✓ Interceptarea şi decifrarea codurilor şi cifrurilor utilizate de autorităţile altor ţări în
telecomunicaţii interne şi internaţionale (după unele afirmaţii NSA, utilizează surse complexe –
SIGINT şi HUMINT);
✓ Activitate informativă radiotehnică, asistenţa „războiului electronic” în procesul identificării
obiectivelor industriale şi militare ale adversarilor strategici;

11
www.nsa.gov (accesat pe 20.04.2018)
23 din 36
 ✓ Asigurarea securităţii comunicaţiilor guvernamentale, speciale şi militare, crearea cifrurilor
speciale.
NSA dispune de peste 2000 de posturi periferice staţionare, amplasate pe teritoriile statelor
aliate, în adiacenţa frontierelor statelor adversare, cât şi de un parc de nave aeriene şi maritime în
calitate de posturi mobile pentru desfăşurarea activităţii informativ-tehnice (SIGINT).
Componentele funcţionale ale NSA includ:
- Unitatea operativă: interceptarea cifrurilor şi codurilor altor state;
- Unitatea de cercetări ştiinţifice: explorarea problemelor de analiză criptografică, utilizarea
tehnologiilor informaţionale şi echipamentului de interceptare;
- Unitatea de asigurare a securităţii comunicaţiilor electronice: elaborarea codurilor,
cifrurilor şi a măsurilor de păstrare în taină ale acestora;
- Unitatea de securitate: verificarea de securitate a personalului NSA, asigurarea regimului de
secretizare în subunităţi.
Serviciul Central de Securitate (CSS, 1972)
Efectiv: 25000 angajaţi.
Include efectivul de apărare cibernetică din 3 tipuri de forţe armate şi 2 genuri de arme
independente a SUA, care împreună alcătuiesc Comandamentul cibernetic al ţării – care activează
împreună cu NSA şi CSS într-o structură integrată, condusă de un director comun.
Şcoala Naţională de Criptologie (NCS):
Fondată în 1965, reşedinţa în st. Maryland. În formarea specialiştilor asigură necesităţile de
cadre ale NSA şi celorlalte agenţii de informaţii. Instruirea se desfăşoară după criterii mixte –
prelegeri auditoriale şi aplicarea tehnologiilor informaţionale.

10. Oficiul Național de Recunoaștere (NRO)

Fondat în septembrie 1961, reşedinţa în st. Virginia. Efectiv: 3000 angajaţi.

Buget 10,3 mlrd. (2013)12. Sediul - Chantilly, Virginia.
NRO a fost creat în 1960, la recomandarea insistentă a președintelui SUA Dwight D,
Eisenhower la una din ședințele Consililui Securrității Naționale. În 1971 prima dată a fost menționată
în presă, în 1973 discutată în Senatul SUA, și în 1992, după terminarea Războiului Rece desecretizată.
NRO ca comonentă a Comunității Informative și agenție informativă a Departamentului Apărare al
SUA, care proiectează, construiește, lansează și operează sateliții de recunoaștere ai guvernului
federal și oferă informații operative prin satelit pentru mai multe autorități federale, în particular
informații din surse tehnice (SIGINT) către NSA, informații din surse optice (IMINT) către Agenția
Națională de Informații Geospaiale (NGA) și informații despre sisteme de măsurare și semnături
(MASINT) către Agenția de Informații pentru Apărare (DIA). NRO este considerată, alături de CIA,
NSA, DIA și NGA, una dintre cele „Cinci Mari” agenții informative americane.NRO relaționează cu
alte agenții informative și organizațiile federale cu competențe în domeniul spațial, inclusiv
Comandamentul Strategic al SUA, Comandamentul Spațial, Laboratorul de Cercetare Navală, alte
agenții și organizații.

12
www.nro.gov (accesat pe 11.05.2021)
24 din 36
 NRO face parte din Departamentul Apărării. Directorul NRO este numit de președintele SUA,
cu acordul Senatului, în conformitate cu titlul 50 al Codului SUA. NRO este organizație hibridă
formată din aproximativ 3 000 de angajați și cu personal în comun de cadre, inclusiv din CIA și
Departamentul Aprrii al SUA. Majoritatea salariaților NRO sunt antreprenori corporativi privați, cu
7 miliarde de dolari din bugetul de 8 miliarde de dolari al agenției fiind destinat pentru achitarea
serviciilor corporațiilor private. Directorul NRO este în subordinea dublă a Directorului Informațiilor
Naționale (șef ODNI) și a Secretarului (ministrului) Apărării al SUA. Personalul NRO este selectat
în mod hibrid, format din aproximativ 3 000 angajați, inclusiv cadre NRO, Forțele Aeriene, Armata
Terestră, CIA, NGA, NSA, Marinei Militară și Forțele Spațiale ale SUA. NRO dispune de cel mai
mare buget, compartiv cu alte agenții informative, fiind o autoritate fără proprie forță de muncă
federală și realizând cea mai mare parte a activității sale prin zeci de mii de persoane atrase prin
contracte cu Departamentul Apărării al SUA.
NRO dezvoltă, organizează, lansează și operează sisteme de recunoaștere spațială și desfășoară
activități legate de informații necesare pentru asigurarea securității naționale și promovării intereselor
SUA, coordonează colectarea și analiza informațiilor din surse optice (IMINT) din recunoașterea
Forțelor Aeriene și prin satelite de către DIA și CIA. Este finanțat prin Programul Național de
Recunoaștere, care face parte din Programul Național de Informații (cunoscut anterior ca Programul
Național de Informații Externe).
Activitatea de competență nu a exitat apariția în jurul agenției a scandalurilor bugetare. Un
articol de la Washington Post din 1995 a raportat că NRO a acumulat clandestin și nedeclarat până la
1,7 miliarde de dolari din fondurile necheltuite, fără a raporta CIA, Pentagonul (Departamentul
Apărrii) sau Congresul SUA.

11. Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA)

Fondată pe 01.10.1996, componentă a departamentului apărării a SUA.

Efectiv: 16000 angajaţi. Buget 4,9 mlrd. (2013). Directorul NGA este adjunctul Secretarului
Apărării pentru informaţii13. Sediul NGA, 210.000 m2, or. St. Louis, statul Missouri.
NGA, eautoritate de suport informativ-combativ în cadrul Departamentului Apărării al SUA,
cu misiunea de colectare, analiză și furnizare a informațiilor geospatiale (GEOINT) în sprijinul
securității naționale. Sediul NGA, (NGA Campus East - NCE), situat în Springfield, statul Virginia.
Agenția operează, de facilități în zona St. Louis, Missouri (NGA Campus West - NCW), precum și
birouri de asistență și de legătură în lume. Sediul va include 3 000 de angajați și va fi înconjurată de
o zonă de protecție, cu excluderea proiectelor de afaceri în perimetru (benzinării, companii de
materiale periculoase și întreprinderi străine). În afară de furnizarea informațiilor geospațiale pentru
necesități militare și Comunitatea Informativă a SUA, NGA oferă asistență în timpul dezastrelor
naturale și tehnogene, asistând la planificarea securității pentru evenimente majore (Jocurile
Olimpice), difuzând informații despre siguranța maritimă și colectează date. privind schimbările
climatice. Personalul NGA include profesioniști în analiză aeronautică, cartografie, analiză
geospațială, analiză de imagini, analiză maritimă, științe fizice, geodezie, inginerie informatică și de
telecomunicații și fotogrametrie, precum și în domeniul securității naționale și al aplicării legii.

13
www.nga.mil (accesat pe 20.04.2021)
25 din 36
 NGA este condusă de un director, asistat de un directorul adjunct și șeful de personal. În timp
ce directorul și adjunctul său asigură conducerea NGA în ansamblu, șeful personalului are sarcina de
a supraveghea personalul executiv de suport al agenției, serviciile administrative, logistica,
securitatea personalului, resursele umane, formarea și dezvoltarea angajaților, comunicațiile
corporative și relațiile cu Congresul SUA. NGA este împărțită în următoarele direcții:
Direcția de analiză.
Direcția Operațiuni și Managementul Surselor (S).
Direcția Ăntreprinderea Operațiunilor Întreprinderi (E).
Direcția Servicii IT.
Direcția Planuri și Programe.
Direcția Cercetări.
Direcția Operațiuni Securitate și Instalare.
Direcția Dezvoltare Umană (HD).
Direcția management financiar (FM).
Directia de contracte.
Direcția Achiziții.
NGA include echipe de asistență (NST), care conlucrează cu direcțiile agenției. În plus, oficiile
de informații geopspațiale (GEOINT) ale Departamentului Apărării al SUA sunt în legătură cu NGA,
dar aparțin instituțional Forțelor Amrate și reprezintă necesitățile lor în domeniul informațiilor
geospațiale. NGA este membră al Sistemului Național pentru Informații Geospațiale (NSG) al SUA.
12. Diviziunea Informativă a Biroului Federal de Investigații (FBI) al Departamentului
Justiției

Fondat în 1908 ca Birou de Investigaţii, din 1935 – Birou Federal de Investigaţii. Principala
instituţie contrainformativă, abilitată în identificarea, prevenirea şi combaterea acţiunilor de
contraspionaj pe teritoriul SUA, combaterea componentă a departamentului justiţiei al
SUA14.Aparatul central al FBI se află în sediul Departamentului justiţiei al SUA din Washington DC.
Reţeaua teritorială include 55 de unităţi periferice, fiecare din ele are în subordine câteva agenţii
primare, conduse de câte un agent special împuternicit (Special Agent in Charge). FBI dispune de
câte un agent de legătură în ambasadele SUA pe funcţia de ataşat legal.
În terminologia profesională din SUA, agent este persoana special selectată pentru îndeplinirea
misiunilor informative şi care a primit pregătire specială în acest scop, cu care s-a ajuns la un acord
privind condiţiile de colaborare secretă şi care este obligată să raporteze rezultatele activităţii sale,
acţionând la indicaţia şi sub conducerea colaboratorului operativ. Accentul este plasat pe agentura
calitativă cu refuzul de la practica recrutărilor masive. În FBI, agenţii speciali constituie corpul
operativ salariat (sub 40% din tot efectivul), investit cu împuterniciri largi de: recrutori, agenturişti,
exploratori, investigatori, cu drept de participare nemijlocită la măsuri de filaj şi percheziţii secrete,
fără atragerea resurselor umane specializate.
Competenţele investigativ-operative ale FBI:
- Contraspionaj: supravegherea operativă a corpului diplomatic şi consular străin, acreditat în
SUA, cu scopul identificării, prevenirii şi combaterii activităţii sub cuvertura lor a serviciilor
speciale străine, desfăşurarea măsurilor operative (recrutări, verificări, explorări, profilaxii) în

14
www.fbi.gov (accesat pe 20.04.2021)
26 din 36
 mediul cetăţenilor străini, aflaţi în SUA, Identificarea şi explorarea rezidenturilor ilegale străine în
SUA şi reţelelor informativ-agenturistice ale acestora,
- Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate: activităţi contrainformative în mediul
imigranţilor;
- Prevenirea şi combaterea terorismului;
- Asigurarea contrainformativă a instituţiilor, companiilor, organizaţiilor federale şi private
de importanţă strategică, în contact cu administraţiile acestora;
- Apărarea Constituţiei;
- Verificarea de securitate a candidaţilor la angajare în autorităţile şi alte instituţii federale ori
la obiective de importanţă strategică – militară sau economică.
FBI este competent de investigarea a 170 de crime şi contravenţii federale. Legislaţia prevede
competenţa FBI în executarea misiunilor speciale, trasate de preşedintele sau Congresul SUA pe
cazuri de importanţă deosebită, în cadrul cărora directorul FBI depăşeşte limitele stabilite în cadrul
departamentului justiţiei şi se subordonează nemijlocit şefului statului.
De exemplu, desfăşurarea măsurilor operative de investigaţii – percheziţii, interceptări etc.,
posedă caracter operativ, materialele obţinute în cadrul acestora nu pot fi prezentate ca probe în
instanţa de judecată, cu excepţii când aceste măsuri sunt autorizate de ultima. Documentele de
investigaţii operative, prezentate de către FBI judecătorului, sunt recunoscute ca materiale probatorii
numai după verificarea şi acceptarea lor de către instanţă. Totodată, legislaţia acordă FBI
împuterniciri largi şi libertate de acţiuni în desfăşurarea măsurilor operative şi contravenţionale. Din
1951, agenţilor federali li s-a acordat dreptul de arest fără autorizaţia judecătorului de instrucţie în
cazuri flagrante de săvârşire în prezenţa lor a unei crime contra statului sau dacă sunt motive
argumentate că persoana arestată a săvârşit sau săvârşeşte o crimă federală, aflată în competenţa FBI.
Această prevedere legală oferă FBI posibilităţi largi pentru arestări în baza materialelor operative ori
măsurilor operativ-tehnice, precum şi pentru reţineri clandestine în scopuri operative. FBI
concentrează o serie de sisteme de evidenţe naţionale şi volume impunătoare de date statistice pe
subiecte contrainformative, antiteroriste şi combatere a criminalităţii organizate.
Categoriile de evidenţe ale FBI:
- suspectate de relaţii cu servicii speciale străine, organizaţii subversive sau teroriste;
- ce reprezintă ameninţare potenţială pentru ţară şi pot fi utilizate de serviciile speciale străine;
- cetăţenii SUA, aflaţi la funcţii cu acces la informaţii clasificate;
- cartoteca dactiloscopică cu compartimentele penal (25%) şi civil (75%): cetăţeni străini, prizonieri,
funcţionari federali şi locali, militari, ofiţeri de informaţii, poliţişti;
- evidenţa armelor de foc.
Evidenţele existente acordă suportul necesar pentru subunităţile analitice departamentale.
Resursele umane şi tehnice aflate în posesie a determinat acordarea FBI a statutului de coordonator
central al activităţii contrainformative ale altor autorităţi abilitate şi de asigurare centralizată a
regimului contrainformativ. De asemenea, FBI asigură asistenţa tehnico-ştiinţifică şi metodologică
organelor de poliţie, desfăşoară la solicitarea acestora expertize şi investigaţii criminalistice,
organizează conferinţe naţionale pe subiecte de criminologie. Organele de poliţie la rândul lor, sunt
obligate prin lege să transmită imediat FBI datele privind crimele federale, aflate în competenţa
instituţiei.
Tactici operative. Informaţiile operative FBI le obţine din diferite surse. În desfăşurarea
acţiunilor contrainformative pe teritoriul SUA se pune accent pe organizarea operaţiilor integrate, la
27 din 36
necesitate cu alte autorităţi a Comunităţii informative şi cu condiţia unui control şi organizări
centralizate, în primul rând prin evidenţa şi analiza integrată a informaţiilor acumulate despre
adversarii-ţintă – privind tactica de activitate subversivă a adversarului, date privind cadrele şi
agentura acestuia etc.
După caracterul şi obiectivele operaţiilor, măsurile pot fi defensive şi ofensive.
Tactica contraspionajului defensiv este compusă dintr-un sistem de măsuri de identificare şi
căutare a agenturii adverse, precum şi de asigurare operativ-agenturistică a obiectivelor strategice,
care pot prezenta interes pentru serviciile speciale străine. Sistemul dat este bazat pe utilizarea masivă
a reţelei de informatori orientaţi la identificarea indicilor de activitate informativă a ofiţerilor şi
agenturii adverse.
Tactica contrainformativă a FBI se exprimă prin practicarea experimentelor operative faţă de
persoanele verificate sau explorate, cărora li se creează condiţii capabile să-i provoace la acţiuni de
obţinere a informaţiilor, pentru confirmarea sau infirmarea versiunilor operative, în alte cazuri pentru
acumularea materialului probatoriu şi prinderea lor în flagrant. Agentura atrasă în verificări /
explorări, de asemenea este orientată la studierea maximală a figuranţilor.
Interogarea sau discuţia cu martorii pe dosare de spionaj include obligatoriu 3 întrebări puse de
ofiţerul investigator:
- Acordul de a confirma sub jurământ veridicitatea informaţiilor puse la dispoziţie de el / ea;
- Acordul privind familiarizarea cu informaţiile puse la dispoziţie a învinuitului, inclusiv cu
deconspirarea sursei acestora;
- Acordul de a se prezenta în instanţa de judecată sau comisia de anchetă, în cadrul unei şedinţe
închise ori publice.
În caz dacă la cel puţin la una din întrebări martorul a răspuns negativ, sarcina ofiţerului este să
identifice cauzele refuzului.
Ofiţerii de caz participă nemijlocită la explorări: în cadrul instruirii şi dirijării agenturii, intrând
în contact nemijlocit cu figurantul, să se includă în explorare, să participe la măsurile de filaj,
interogările martorilor, colectarea materialului probatoriu, reţinerea figurantului, realizarea acţiunilor
de anchetă până la transmiterea dosarului în judecată. Reieşind din acestea, agentul special al FBI
este obligat să cunoască bazele activităţii agenturistic-operative şi investigative, precum şi bazele
tehnicilor criminalistice. Ofiţerii de caz participă în instanţa de judecată în calitate de martori ai
învinuirii, participând astfel la toate etapele a procesului penal – de la obţinerea semnalărilor primare,
fără caracter probatoriu şi până la şedinţa de judecată, aflându-se permanent în contact direct cu ţintele
explorării.
Tactica contraspionajului ofensiv include activitatea autorităţilor contrainformative ale SUA
direcţionată la penetrarea în serviciile speciale şi organizaţiile străine în scopul neutralizării şi
distrugerii lor din interior.
- Documentele departamentale prevăd următoarele tipuri de penetrare contrainformativă, aplicate în
complex:
- Racolarea agenturii din interiorul serviciului special străin;
- Penetrarea (de regulă prin interpuneri) agenturii sale în serviciul special străin;
- Penetrarea tehnică (soft, interceptarea comunicaţiilor, utilizarea tehnicii speciale).
Pentru evitarea confundărilor cu investigaţiile contrainformative, măsurile de contraspionaj
ofensiv se desfăşoară sub forma de operaţii speciale, care au prioritate în faţa investigaţiilor
contrainformative – iniţial se examinează şansele organizării unor măsuri ofensive – retorsiune,
28 din 36
racolare, interpunere, dezinformare etc. şi numai după constatarea inoportunităţii acestora,
materialele probatorii se transmit în instanţa de judecată. În cazurile, când activitatea constatată de
spionaj adversar pe teritoriul SUA nu pune în pericol iminent securitate naţională a ţării, de asemenea
se recurge la planificarea unei operaţii speciale.
Indicator de rezultat al operaţiei speciale a autorităţilor contrainformative este penetrarea
agenturii adverse pe teritoriul SUA prin intermediul interpunerilor. Una din tactici constă în aşa-
numite „operaţii de provocare”, orientate la atragerea atenţiei rezidenturii sovietice la recrutarea
„candidatului” interpus sub legenda purtătorului de informaţii clasificate, astfel încât contactarea
acestuia să se desfăşoare la iniţiativa adversarului. Astfel contraspionajul SUA luptă pentru
menţinerea iniţiativei preventive. Candidatura agentului interpus este selectată şi pregătită reieşind
din biografia sa, funcţia ocupată, alte elemente individual, care să-l facă atractiv pentru rezidentura
adversă.
Militarii forţelor armate a SUA, funcţionarii cu acces la informaţii clasificate şi alte categorii
de persoane informaţional-vulnerabile, sunt instruite referitor la acţiunile ce urmează a fi efectuate în
cazul tentativelor de recrutare prin constrângere de către adversar. Lor li se garantează
confidenţialitatea inclusiv în cazuri de compromitere în schimbul colaborării – inclusiv sub formă de
racolare de către contraspionaj. Racolarea persoanei aflate în vizorul serviciului special advers şi
organizarea în baza ei a unei interpuneri constituie una din formele desfăşurării operaţiei speciale,
care se poate finaliza prin compromiterea publică a adversarului.
O altă formă a contraspionajului ofensiv este planificarea şi organizarea racolărilor diplomaţilor
străini, acreditaţi în SUA. În cazurile când se consideră oportun, ofiţerii serviciilor speciale străine,
identificaţi sub acoperire diplomatică dar în condiţii de probe insuficiente asupra acestui fapt, sunt
contactaţi oficial de agenţii FBI, în scopuri profilactice, pentru a le bloca activitatea sau a le
monitoriza reacţiile.
Investigaţiile contrainformative sânt coordonate cu operaţiile speciale. Ultimele asigură cu date
şi orientează investigaţiile contrainformative, care la rândul lor, asigură operaţiile speciale cu
informaţii primare. Identificarea agenturii sau ofiţerului adversar este numai prima etapă a explorării
şi nici într-un caz scop final. Investigaţiile contrainformative urmăresc stabilirea scopurilor,
legăturilor, surselor, modalităţilor de contact a figurantului explorat pe caz de spionaj. Din aceste
motive se acordă prioritate măsurilor active, orientate spre blocarea şi neutralizarea activităţii
acestora, iar transmiterea materialelor în instanţa de judecată rămâne ca soluţie de rezervă, când
celelalte modalităţi de acţiune sânt epuizate.
Cadrele FBI. Candidaţii selectaţi la încadrare sunt supuşi testărilor de pregătire fizică şi
mânuire a armei de foc. Rezultatele tuturor testărilor se calculează după un sistem de baluri. În mediu,
conform datelor oficiale, sunt încadraţi 10% din candidaţi. Managementul şi avansarea în carieră se
află în strictă tangenţă cu trecerea cursurilor de perfecţionare, cu susţinerea obligatorie a testelor de
calificare. Fără aceste proceduri de instruire, ofiţerul de informaţii nu poate fi promovat. Acest sistem
al managementului de carieră este valabil pentru toate agenţiile Comunităţii informative a SUA.
Academia FBI, instituţie postuniversitară acreditată, dislocată în baza militar-maritimă
Quantico, st. Virginia15. Programul postuniversitar de studii include până la 600 de ore academice
şi durează până la 11 săptămâni, ceea ce permite instituţiei să asigure anual câte 4 promoţii. Durata
scurtă a studiilor se complexează prin intensitate şi accent pe instruire practică. Particularităţile

15
www.fbiagentedu.org (accesat pe 20.04.2021)
29 din 36
lecţiilor practice se evidenţiază pe accent asupra modelării situaţiilor simulate, în cadrul cărora fiecare
cursant, în mod obligatoriu,execută consecutiv rolurile de recrutor şi recrutat. Astfel, în paralel cu
instruirea specială, are loc şi testarea capacităţilor fiecăruia dintre ei, ceea ce prezintă un rol
determinant în următoarea sa carieră şi sectorul de activitate, la care va fi repartizat.
13. Oficiul Informațiilor pentru Securitate Națională al Adminstrației de Combatere a
Drogurilor (ONSI DEA) al Departamentului Justiției

În calitate de conponentă a Comunităţii Informative a SUA din 2006 în baza subunităţii sale
informativ-operative – Oficiul Naţional de Informaţii şi Securitate. Dispune de 21 unităţi teritoriale
în SUA şi peste 80 de oficii în peste 60 de ţări a lumii16. ONSI include peste 680 de analiști de
informații (I/A) și este condus de asistentul administratorulului DEA pentru informații. ONSI DEA,
acordă suportla inițierea investigațiilor operative contra marilor rețele a traficului ilicit de droguri,
consolidează operațiile aflate în desfășurare și urmăririle ulterioare, furnizează informații pentru
inițierea procedurală a confiscărilor și arestărilor, oferă guvermului federal al SUA informații privind
tendințele traficului ilegal de droguri. DEA dispune de 239 birouri în cadrul a 23 de diviziuni în SUA
și 93 oficii externe în 70 de țări. Misiunea ONSI este de a facilita coordonarea completă și
corespunzătoare necesităților a informațiilor și schimbului de informații cu agențiile Comunității
Informative și alte autorități de securitate pentru a eficientiza eforturile SUA de a reduce furnizarea
ilicită de droguri, de a proteja securitatea națională și de a combate terorismul global. În conformitate
cu legislația federală, ONSI urmează să colecteze informații - deschis sau prin surse publice, să
analizeze, să producă și să furnizeze date informative și contrainformative pentru a asistența
misiunilor naționale și departamentale. ONSI nu este autorizat să desfășoare activități de obținere a
informațiilor secrete din surse tehnice (SIGINT). ONSI furnizează informații în afara SUA numai în
cazul difuzării lor altor autorități în SUA.
ONSI ale căror atribuții de personal necesită acces la informațiile personale colectate вшт
ыгкыу еуртшсу vor primi anual instruire cu privire la cerințele acestor politici și proceduri.
Finalizarea unei astfel de instruiri este o condiție prealabilă pentru accesarea acestor informații.
Șeful ONSI aprobх în prealabil derogările de la procedurile prevăzute prin lege, după consultări
cu ODNI și Divizia Securității Naționalw a Departamentului Justiției al SUA. În caz de insuficiență
de timp pentru asemenea derogări este necesară motivația prin existența unui risc iminent sau unei
amenințări grave la adresa siguranței persoanelor sau bunurilor sau la securitatea națională, șeful
ONSI sau reprezentantul său poate aproba o abatere. de la aceste proceduri. Șeful ONSI vor fi imediat
anunțați.
Funcțiile specifice ale misiunii de informații a ONSI DEA:
Obținerea și producerea informațiilor pentru DEA, alte agenții federale, ale statelor (SUA) și
locale; Stabilirea și menținerea relațiilor de lucru cu agențiile care produc sau utilizează informații
despre traficul de dreoguri; Dezvoltarea eficienței în furnizarea, analiza, stocarea, preluarea și
schimbul de informații; Întreprinderea revizuirii continue a efortului informativ despre traficul ilegal
de droguti pentru a identifica și corecta deficiențele.
Împuternicirile DEA includ combaterea traficului ilegal de droguri în SUA, suprimarea
producției acestor substanțe în alte țări, precum și propagandapoliticii antidrog și contracararea
mișcărilor antiprohibiționiste.

16
www.dea.gov (accesat pe 11.05.2021)
30 din 36
 14. Comandamentul Informativ și Contrainformativ al Gărzii de Litoral (CGI) al
Departamentului Securității Interne

Fondat ca urmare a intrării SUA în Războiul II Mondial, pentru protecţia frontierelor sale
maritime, este unul din cele 5 tipuri de forţe armate a SUA, de facto fiind un gen de arme autonom.
Activitatea sa informativ-operativă o desfăşoară în baza Programului Informativ şi de Investigaţii
Criminale al Gărzii de Litoral.
Programul include existenţa următoarelor componente informative în cadrul Gărzii de Litoral:
- Elementul Naţional de Informaţii;
- Serviciul de Investigaţii Criminale;
- Serviciul de Contrainformaţii;
- Centrul de Coordonare a Informaţiilor;
- Serviciul Criptologic.
Conform competenţelor, Garda de Litoral a SUA activează atât în apele teritoriale ale ţării, cât
şi în zonele offshore sau în apele teritoriale şi porturile altor state – cu acordul acestora, deseori fiind
unica autoritate a SUA, prezentă în aceste zone. Utilizând aceste posibilităţi, comandamentul
desfăşoară activităţi informativ-operative sub pretextul urmăririi obiectivelor de securitate naţională.
CGI este unitatea de informațiiă militare a Gărzii de Litoral a SUA și componentă a Serviciului
Central de Securitate (CSS) al Departamentului Apărării al SUA. Garda de Litoral a Statelor Unite
este organizație militară uniformizată, cu mai multe misiuni al Departamentului Securității Interne al
SUA și unul dintre cele 6 tipuri de forțe armate ale țării. Rolurile sale principale sunt de a proteja
cetățenii și interesele SUA în orice regiune maritimă, unde aceste interese pot fi amenințate, inclusiv
apele internaționale și litoralul, porturile și căile navigabile interioare ale SUA. Garda de Litoral oferă
beneficii unice datorită capabilităților militare, umanitare și civile de aplicare a legii. Pentru a asigura
îndeplinirea misiunilor Gărzii de Litoral, conducerea superioară și comandanții operaționali se
bazează pe informațiile CGI.
Misiunile CGI includ securitatea portuară, căutarea și salvarea, siguranța maritimă, combaterea
traficului ilegal de droguri, interzicerea migrației străinilor și protecția resurselor marine vii. Serviciul
contrainformativ al CGI (CGCIS) protejează Garda de Litoral de spionajil advers, ce ar putea încerca
să pătrundă în rândurile lor sau să-și compromită operațiunile. Aceasta implică colectarea și analiza
informațiilor. În prezent este desemnată ca parte a direcției CG-2 a sediului Gărzii de Coastă. CGCIS
este împuternicit cu protejarea operațiilor, personalului, sistemelor, facilităților și informațiilor de la
Garda de Litoral împotriva activităților entităților de informative străine, a actorilor nestatali (teroriști,
criminali etc.) și amenințărilor interne. CGCIS se confruntă cu aceste amenințări, valorificând
investigații, operații, colectări, analize, activități contrainformative cibernetice și parteneriate
adecvate în comunitățile informative și de aplicare a legii.
Echipele de auort a informațiilor de teren (FIST) sunt o componentă vitală a misiunii porturilor,
căilor navale și a securității de coastă (PWCS) a Gărzii de litoral și împotriva numărului mare de
amenințări la adresa securității interne. Funcția principală a unui FIST este de a colecta informații de
aplicare a legii cu privire la toate amenințările maritime.
15. Oficiul de Informații și Analize (I&A) al Departamentului Securității Interne

I&A a fost înființată prin Legea securității interne din 2002 ca Direcție pentru Analiza
Informației și Protecția Infrastructurii. În 2007, I&A a fost creat în ca prima agenție federală,
31 din 36
mandatată să partajeze informații la nivel de stat și local. Directorul I&A este totodată şi subsecretar
al Departamentului Securității Interne (DHS) pentru informaţii şi analize, activitatea Oficiului se
coordonează de Consiliul Securităţii Interne şi Consiliul de Informaţii şi Securitate Internă al SUA.
În calitate de componentă a Comunităţii informative, I&A este responsabil pentru acumularea
informaţiilor din surse complexe – inclusiv agenturistice, cu identificarea şi evaluarea ameninţărilor
adresate SUA – celor existente şi celor potenţiale.
Ameninţările supuse identificării de către I&A:
- Securitatea frontierelor şi ameninţările transfrontaliere;
- Utilizarea ilegală a arsenalului CBRN;
- Protecţia infrastructurii vitale;
- Prevenirea şi combaterea terorismului interior;
- Elaborarea programelor contrainformative;
- Operaţii în exterior
- Supravegherea cetăţenilor străini, aflaţi provizoriu în SUA.
Pentru coordonarea activităţii cu autorităţile locale, în structura I&A a fost creat un oficiu
corespunzător, abilitat cu planificarea şi organizarea operaţiilor ce ţin de competenţa Oficiului. După
competenţele descrise, I&A dispune de elementele unei autorităţi contrainformative17. I&A este un
element informativ în cadrul DHS și unul din agențiile Comunității Informative, condusă de
subsecretarul DHS pentru informații și analize, confirmat în funcție de Senatul SUA.
Structura I&A include componentele:
Subsecretar al DHS pentru informații și analize.
Prim-adjunct pentru informații și analiză.
Adjunct pentru operații informative.
Adjunct pentru pregătirea informațiilor.
Centrul de misiuni contrainformative.
Centrul de misiuni antiteroriste
Centrul de misiuni cibernetice.
Centrul misiunilor de securitate economică.
Centrul de misiuni transnaționale de crimă organizată.
Centrul pentru amenințări curente și emergente.
Divizia de operațiuni pe teren.
Centrul de identificare, punctare și exploări interne.
Standarde de inteligență.
Ofițer șef de informații.

16. Biroul de Informații și Cercetări (INR) al Departamentului de Stat

Fondat pe 01.10.1945. Efectiv: 313 angajaţi. Buget: 59 mln. dolari SUA. Şeful INR este din
oficiu asistent al secretarului de stat al SUA pe informaţii şi cercetări18.

17
www.dhs.gov/office-intelligence-and-analysis (accesat pe 11.05.2016)
18
www.state.gov/s/inr (accesat pe 27.04.2016)
32 din 36
 Competenţele INR: acumularea şi evaluarea informaţiilor pe subiecte politice externe;
estimarea situaţiei internaţionale în lume şi în regiuni de interes prioritar pentru SUA; studierea şi
evaluarea poziţiilor politice externe ale altor state; situaţiei politice, economice şi sociale din
interiorul lor. INR participă activ la elaborarea activităţii departamentului de stat prin formularea
recomandărilor de activitate pentru Consiliul de planificare politică în cadrul acestuia. Principalele
surse de informaţii ale INR sunt: Rapoartele şi comunicatele misiunilor diplomatice şi consulare ale
SUA; Materialele cu referinţă la politica externă din alte autorităţi informative sau de alt profil.
Structural INR este compus din subunităţi regionale şi funcţionale specializate pe acumularea şi
evaluarea informaţiilor din grupuri de ţări şi domenii specifice actuale.
Subunităţile regionale ale INR se grupează după statele:
- Subunitatea de analize şi investigaţii pe problemele Rusiei şi statelor aflate în orbita sa de
interese;
- Subunitatea de analize şi investigaţii pe problemele Americii Latine;
- Subunitatea de analize şi investigaţii pe problemele Orientului Mijlociu şi Asiei de Sud;
- Subunitatea de analize şi investigaţii pe problemele statelor UE şi NATO;
- Subunitatea de analize şi investigaţii pe problemele statelor Africii.
Subunităţile regionale ale INR se grupează după subiectele:
- Subunitatea de analize şi investigaţii pe probleme ştiinţifice şi economice studiază procesele din
aceste domenii, capabile să influenţeze relaţiile internaţionale;
- Subunitatea de evaluări informative curente analizează dezvoltarea cotidiană a evenimentelor
internaţionale şi este totodată punct de contact cu celelalte autorităţi informative externe ale SUA la
subiectul schimburilor de informaţii;
- Subunitatea de informaţii biografice acumulează date despre persoane oficiale din ţările lumii, care
pot prezenta interes sau risc pentru SUA. Numărul acestora se estimează în milioane de NPP
înregistrate;
- Grupul de cercetării externe menţine relaţiile INR cu instituţiile universitare şi de cercetări
ştiinţifice, profilate pe cercetări în domeniul relaţiilor internaţionale, probleme geostrategice,
geopolitice, geoeconomice şi geografice, precum şi alte domenii care pot interesa INR.
Cadrele de informaţii .Instruirea specială este asigurată de Institutul Serviciului Diplomatic al
Departamentului de Stat, aflat în cartierul Arlington al capitalei SUA. În cadrul Departamentului de
Stat al SUA mai există Biroul de securitate şi afaceri consulare, în cadrul căruia activează un
serviciu de securitate, abilitat cu asigurarea securităţii personalului aparatului central şi misiunilor
diplomatice a SUA, cu competenţe de organizare a investigaţiilor de serviciu – la necesitate.

17. Oficiul de Terorism și Informații Financiare (TFI) al Departamentului Trezoreriei

Fondat în 2004. Profilat în prevenirea şi combaterea finanţării terorismului, cât şi supravegherea

curentelor financiare naţionale. Directorul TFI în rang de subecretar al Departamentului Trezoreriei
al SUA, este numit prin ordinulPreședintelui SUA cu aprobarea Senatului. Departamentul Trezoreriei
al SUA este unicul minister de finanțe cu propria sa agenție informativă și birouri în alte țări, inclusiv
în Islamabad și Abu Dhabi.
TFI dispune de competenţe de obţinere a informaţiilor operative cu caracter financiar, de
evaluare şi valorificare a lor. Departamentul Finanţelor al SUA mai include în organigramă subunităţi
33 din 36
specializate – relaţii internaţionale, controlul activelor din străinătate, care totodată acumulează din
surse deschise informaţii privind dezvoltarea financiară ale altor ţări. TFI este o agenție informativă
în cadrul Departamentului Trezoreriei al SUA. În competența sa intră reducerea utilizării sistemului
financiar național de către organizțiile teroriste, spăării de bani, cartelurile de droguri și alte
amenințări a securității naționale.
TFI coordonează funcțiile de politică, aplicare, reglementare și informații ale Departamentului
Trezoreriei pentru a întrerupe liniile de sprijin financiar pentru terorismul internaționali, rețele de
traficanții de droguri, spălări de bani și alte amenințări la adresa securității naționale a SUA.
Două componente ale TFI sunt conduse de subsecretari asistenți.
Biroul pentru Finanțarea Terorismului și Crime Financiare (TFFC), aparatul de politici și de
informare pentru TFI.
Biroul de Informații și Analiză (OIA), responsabil pentru funcțiile de informații ale TFI,
integrând Departamentul de Trezorerie în Comunitatea Informativă (IC) și oferind suport informativ
ambelor structuri.
Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) administrează și aplică sancțiunile
economice și comerciale.
Biroul Executiv al Trezoreriei pentru Confiscarea Activelor (TEOAF) administrează Fondul de
Confiscare a Trezoreriei (TFF), care este contul de primire pentru depunerea confiscărilor nefiscale.
Responsabil pentru administrarea Legii privind secretul bancar (BSA) și a altor funcții de
reglementare este unul dintre birourile Trezoreriei, este Rețeaua de Combatere a Crimelor Financiare
(FinCEN), care sprijină eforturile de investigare a autorităților de aplicare a legii și încurajează
cooperarea între agenții și la nivel mondial împotriva infracțiunilor financiare interne și
internaționale. De asemenea, oferă factorilor de decizie din SUA analize strategice ale tendințelor și
modelelor interne și mondiale. Directorul FinCEN este subordonat direct subsecretarului.
TFI lucrează, de asemenea, în parteneriat cu Divizia de Investigații Criminale (IRS-CI) a
Serviciului Venitruilor Interne al SUA (IRS) pentru a pune în aplicare legile împotriva finanțării
terorismului și a spălării banilor, inclusiv Legea privind secretul bancar, dezvoltă și implementează
strategiile guvernului federal al SUA pentru combaterea finanțării terorismului și a spălării banilor,
inclusiv Legea privind secretul bancar.

18. Oficiul de Informații și Contrainformații (OICI) al Drpartamentului Energiei

Profilat în combaterea proliferării utilizării ilegale a energiei atomice, elaborează programe de

culegere a informaţiilor operative pe probleme actuale din domeniul fizicii nucleare şi utilizării
energiei atomice, cu sinteza şi valorificarea datelor obţinute prin posibilităţile Departamentului
Energiei al SUA. La procesul de acumulare a informaţiilor sunt atraşi savanţi din domeniu – autohtoni
şi din alte state. Oficiul dispune de reprezentanţi în organizaţiile internaţionale privind utilizarea
energiei atomice. Pentru identificarea şi investigarea experimentelor nucleare, Oficiul dispune de
echipament special, utilizat în cooperare cu Departamentul Apărării al SUA şi autorităţile sale
informative, cu care este realizat schimbul de informaţii operative.
OICI a fost înființată în 2006 prin fuziunea mai multor struccturi informative și
contrainformative preexistente ale Departamentului Energiei, este responsabil pentru toate activitățile
informative și contrainformative departamentale. În calitate de componentă a Comunității
34 din 36
Informative a SUA, șeful OICI se află în subordinea dublă a Directorului de Informații Naționale și
a Secretarului Energiei al SUA.
OICI oferă informații Secretarului Energiei și altor factori de decizie federali de rang înalt. din
cadrul Comunității Informative al SUA, contribuie cu capabilități unice de analiză științifică și tehnică
la securitatea națională în ansamblu, precum și la securitatea energetică în mod specific. Oficiul
protejează informațiile și tehnologia vitală pentru securitatea națională și economia SUA, valorificând
expertiza sa specifică în arme nucleare, proliferare nucleară, energie nucleară, deșeuri radioactive și
securitate energetică.
OICI este responsabil pentru toate funcțiile informative și contrainformative ale
Departamentului Energiei, inclusiv laboratoarele naționale și instalațiile de construcție, dezafectare,
asamblare, depozitare etc. de arme nucleare care nu sunt sub jurisdicția Departamentului Apărării al
SUA, răspunde pentru stocurile nucleare naționale.
În domeniul contrainformativ, OICI protejează proprietatea intelectuală sub formă de informații
și tehnologii de securitate națională și protejează angajații Departamentului Energiei și personalul
științific
În domeniul informativ, Oficiul utlizează expertiza științifică și tehnică a Departamentului
Energiei pentru a oferi factorilor de decizie produse ce acoperă, pe lângă securitatea energetică,
domeniile de securitate națională de apărare, securitate internă, securitate cibernetică și informații.
Analiza informațiilor OICI se concentrează pe domenii relevante pentru Departamentul
Energiei - arme nucleare străine și programele ciclului combustibilului, securitatea materialelor
nucleare și terorismul nuclear, problemele contrainformative, securitatea energetică, informațiile
cibernetice și știința și tehnologia strategică. Activitatea contrainformativă a OICI se concentrează pe
promovarea conștientizării amenințărilor în cadru departamental, analiza amenințărilor pentru a
eficientiza protecția activelelor departamentale de atacuri externe - de spionaj, cibernetcie și teroriste,
evaluarea persoanelor din interior și vizitatorilor străini pentru evitarea riscurilor externe și interne.

35 din 36
 SURSE ŞI MATERIALE:

1. National Security Act of 1947. Chapter 343; 61 Stat. 496; approved July 26, 1947. As Amended Through
P.L. 110–53, Enacted August 3, 2007;
2. Глазунов О.Н. Государственный переворот. Стратегия и технология. Москва: Олма-Пресс
Образование, 2007;
3. Даллес А. Искусство разведки. Москва: Международные отношения, 1992, с. 53;
4. Кент Ш. Значение стратегической разведки для американской мировой политики. Выпуск II.
Москва: Изд. Иностранной литературы, 1949, с 78
5. Фараго Л. Война умов. Анализ шпионажа и разведки. Изд. АН СССР, 1956 г., с. 4;
6. www.cia.gov;
7. www.ciaagentedu.gov;
8. www.dea.gov;
9. www.dhs.gov/office-intelligence-and-analysis;
10. www.dia.mil;
11. www.dni.gov;
12. www.fbi.gov;
13. www.fbiagentedu.org;
14. www.intelligence.gov;
15. www.nga.mil;
16. www.ni-u.edu;
17. www.nmic.navy.mil;
18. www.nro.gov;
19. www.nsa.gov;
20. www.spoc.spaceforce.mil;
21. www.state.gov/s/inr.

36 din 36