PROBLEMA ŞOMAJULUI ŞI

MĂSURILE PENTRU
PREVENIREA ŞOMAJULUI
■ Existența omului depinde de interacțiunea unui șir de factori obiectivi și subiectivi, unul dintre
care este dezvoltarea economică.
■ Existenta şi progresul societăţii sunt asigurate, dacă evoluţia și interacţiunea dintre populaţia şi
economia întrunesc anumite caracteristici calitative şi dimensionale.
■ Lipsa acestora sau distorsionarea lor au efecte negative
– subdezvoltarea economică,
– şomajul,
– scăderea nivelului de trai etc.,
forme ale dezechilibrelor corelaţiei populaţie – economie.
Şomajul este astăzi unul dintre aceste aspecte care afectează, în proporţii diferite, toate
ţările lumii.
ȘOMAJUL se definește ca

1. fenomen social-economic care se manifestă prin inactivitatea forțată a unui număr mare de salariați,
ca rezultat al dezechilibrului dintre cererea și oferta forței de muncă.
2. Stare de șomer. /<fr. Chômage
3. fenomen social-economic caracteristic economiei de piață, constând în inactivitatea forțată a unui
număr mare de oameni, care rămân fără lucru. (< fr. chômage)

Cuvântul șomaj are la bază termenul francez chomage, preluat din latinescul caumare și grecescul
cauma, ce însemna căldură mare, din cauza căreia inceta orice fel de activitate, or şomaj este
„inactivitate” din cauza temperaturii ridicate.

Şomajul este un concept care s-a conturat la începutul secolului al XX-lea.

Iniţial, desemna inactivitatea proprie zilelor de sărbătoare sau nelucrătoare; engzii vorbeau despre
„out of work”. Treptat, a dobândit sensul de încetare a activităţii, adică „unemployment”.
Sunt mai multe modalităţi de a defini şomajul şi în funcţie de mai multe forme de comensurare. Prin
ceea ce au comun aceste definiţii, putem caracteriza şomajul ca o stare negativă a economiei care
afectează o parte din populaţia activă disponibilă, prin negăsirea locurilor de muncă.
Somajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de
muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă.
O parte din populaţie este în căutare a unui loc de muncă.
În termenii pieţei muncii, şomajul reprezintă excedentul ofertei faţă de
cererea de muncă.

Apar probleme economice și sociale serioase în cadrul regiunii sau statului

respectiv, prin creşterea cheltuielilor sociale de întreţinere a şomerilor.

Geneza somajului se explica pornind de la situatia in care somajul si

subocuparea coexista cu potentialul economic, cu capacitatile de productie
nefolosite sau partial folosite, intr-un contex de recesiune economica profunda,
ceea ce face ca venitul national sa fie mai mic decat i-ar permite
productivitatea muncii.

Un alt aspect în geneza si manifestarea somajului este problema salariilor.

Din motive de retehnologizare in diferite ramuri si unitati economice s-a accentuat, in timp ce cererea
de locuri de munca a stagnat din cauza nesigurantei economice si a lentei restructurari a economiei.

Câteva trăsături semnificative ale șomajului:

-crestrea insemnata a numarului somerilor pe intregul parcurs al

tranzitiei la economia cu piata concurenta;
-existenta in structura somajului a unui numar important de
muncitori, indeosebi cei care au lucrat in unitati economice
energointensive;
-somajul afecteaza puternic tinerii si femeile.
-tendinta de crestere a somajului de lunga durata;
-alimentarea somajului prin procese de natura economica si
social-culturala.
• Principalele forme ale șomajului

- șomajul conjugal

- șomajul structural

- șomajul tehnologic
Formele dominante de extindere ale
șomajului

Somajul de conversiune

Somajul repetativ

Somajul de excluziune
■ Şomajul este rezultatul acţiunilor mai multor factori, care generează
diferite forme concrete ale acestuia. Printre aceşti factori menţionăm:
progresul tehnico-ştiinţific, crizele economice, calamităţile naturale,
războaiele ş. a. În funcţie de impactul factorilor care îl provoacă,
■ Şomaj ciclic
■ Şomaj sezonier
■ Şomaj structural
■ Şomaj tehnologic,
■ Şomaj tehnic
■ Şomaj de inadaptare
■ Şomaj voluntar
■ Şomaj keynesian
 Noțiunea de șomer
Articolul 20. Statutul șomerului (Legea 105/14.06.2018)
            (1) Șomer este considerată persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, care întrunește cumulativ următoarele condiţii:
            a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani și vîrsta stabilită pentru obținerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau la o altă categorie de pensie,
conform legislației în vigoare, cu excepția persoanelor care exercită dreptul la pensie de urmaș și la pensie de dizabilitate, cărora li se recomandă
încadrarea în cîmpul muncii în baza programului individual de reabilitare şi incluziune socială;
            b) este aptă pentru prestarea unei munci;
            c) nu are un loc de muncă;
            d) nu studiază la o formă de învăţămînt cu frecvență;
            e) caută activ un loc de muncă atît în mod individual, cît și prin intermediul subdiviziunii teritoriale și este disponibilă să înceapă activitatea de
muncă;
            f) este înregistrată cu statut de șomer la subdiviziunea teritorială.
            (2) Persoana care nu şi-a găsit un loc de muncă în primele 12 luni de la înregistrarea statutului de șomer se consideră șomer de lungă durată și
beneficiază de suport pentru identificarea și ocuparea unui loc de muncă, conform prevederilor prezentei legi.
            (3) Șomerii au dreptul să beneficieze, în condițiile prezentei legi, de toate măsurile de ocupare a forței de muncă.
            (4) Persoana înregistrată cu statut de şomer, sub riscul pierderii acestui statut, este obligată să respecte condițiile următoare:
            a) să se prezinte lunar, conform programării, la subdiviziunea teritorială la care este înregistrată, precum și la solicitarea acesteia, pentru a primi
sprijin în vederea încadrării în muncă;
            b) să participe la interviuri cu angajatorii în legătură cu perspectivele de angajare, organizate de subdiviziunea teritorială sau din propria iniţiativă;
            c) să participe la măsurile active de ocupare a forţei de muncă;
            d) să accepte locul de muncă corespunzător;
            e) să informeze subdiviziunea teritorială la care este înregistrată despre orice schimbare a condițiilor ce au determinat acordarea statutului de
şomer, în termen de 3 zile lucrătoare de la apariţia schimbării.
            (5) Înregistrarea statutului de şomer se face în baza cererii persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, de către subdiviziunea teritorială în a
cărei rază aceasta îşi are domiciliul sau, după caz, reședința.
            (6) Statutul de șomer încetează pe perioada antrenării șomerului în măsuri active de ocupare a forței de muncă, conform prezentei legi.
            (7) Cetăţenii Republicii Moldova care corespund condiţiilor stabilite la alin. (1) lit. a)–e) și au domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului
şi în municipiul Bender pot fi înregistraţi cu statut de şomer în cazul adresării la una dintre subdiviziunile teritoriale aflate pe teritoriul efectiv controlat de
Republica Moldova..
 Noțiunea de șomer
Șomeri - conform recomandărilor Biroului Internațional al Muncii
sunt persoanele de 15 ani și peste, care în cursul perioadei de referință îndeplinesc simultan
următoarele condiții:
- nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diverse metode pentru a ‐ l găsi:
înscrierea la oficiile forței de muncă sau la agenții particulare de plasare, demersuri pentru a începe o
activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, apel la prieteni, rude,
colegi, sindicate etc.;
- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s ‐ ar găsi imediat un loc de muncă.

În această categorie de populație sunt incluse, de asemenea:

o persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care așteaptă să fie rechemate la lucru sau care
au găsit un loc de muncă și urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referință;
o persoanele care în mod obișnuit fac parte din populația inactivă (elevi, studenți, pensionari), dar care
au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul.
 Masuri de combatere a șomajului:

■ 1.Şomajul determinat de conjunctură economică, când

cererea se reduce pe piața economică, se poate printr-o
politică fiscală flexibilă de a echilibra pierderile
provocate prin reducea vânzărilor.
■ 2.O măsură pentru combaterea șomajul structural, este
stabilirea unor tarife flexibile de salarizare.
■ 3. Măsuri politice active pentru reducerea șomajului.
 Masurarea somajului
■ Şomajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:
■ a) nivelul şomajului.
■ b) intensitatea şomajului
– - şomajul total,
– - şomajul parţial,
– - şomajul deghizat,
c) durata şomajului sau perioada de şomaj
d) structura şomajului sau componentelor acestuia.