COUNTERINTELLIGENCE ÎN ORGANIZAȚII

COUNTERINTELLIGENCE

Sfera de contrainformații

De la atacurile din 11 septembrie, a existat o mai mare conștientizare a publicului cu privire la rolul
contrainformațiilor în prevenirea terorismului, subversiunii politice extremiste și spionajului . Cunoscute și sub
numele de COIN (Counter Insurgency), aceste măsuri s-au extins în ultimii ani în combaterea cyberspionajului, acest
domeniu ce provoacă daune grave organizațiilor și statelor . În Israel, la fel ca în majoritatea democrațiilor
occidentale, organizațiile de contrainformații sunt responsabile pentru zonele expuse mai sus. Situația SUA este
diferită și de aceea Biroul Federal de Investigații (FBI) este folosit și pentru contrainformații, deși nu în exclusivitate,
iar acest domeniu nu este considerat unul dintre punctele forte ale organizației.

Din 2003, National Counter Intelligence Executive (NCIX) a fost responsabil pentru coordonarea eforturilor
de contrainformații din SUA, dar abia în 2005 Washington-ul a acordat acestui efort o prioritate ridicată și a alocat
resursele necesare.

În Israel, ISA (Agenția de Securitate din Israel, cunoscută sub numele de Shin Beth sau Shabak) a fost
responsabilă de contrainformații încă de la începutul anilor '50. Din 2002, este clarificat statutul ISA în mod clar,
după cum se arată în clauza 7 din Statutul ISA: „ISA este responsabilă pentru menținerea securității statului, a
regimului democratic și a instituțiilor sale împotriva amenințărilor teroriste, sabotaj, subversiune, spionaj și
dezvăluirea secretelor de stat” . Modelul israelian de contrainformații a fost inițial prognozat pe modelul britanic, iar
în primii ani angajații ISA au fost instruiți de serviciile de informații britanice, MI5. Caracteristicile modelului moștenit
de la britanici sunt faptul că sfera contrainformațiilor se concentrează pe colectarea informațiilor, dar nu are puteri
de aplicare. Pentru a aresta și a interoga suspecții, de exemplu, trebuie să coopereze cu poliția sau alte agenții de
aplicare a legii.

Studierea contrainformațiilor

În anumite moduri, domeniul contrainformațiilor este vitregul lumii informațiilor. Deoarece discută evoluțiile
interne în state, această sferă de lucru este considerată mai sensibilă, prin urmare, există mai puține informații
despre această activitate de counterintelligence în comparație cu cea privind intelligence-ul strategic.
Contrainformațiile sunt mult mai puțin cercetate decât domeniul intelligence-ului, concentrându-se cel mai adesea
pe cazuri specifice de spionaj și prevenire a atacurilor teroriste, decât asupra rolului său general acela de a modela
politica de securitate a statului și evaluarea informațiilor sale. Există foarte puține discuții cu privire la semnificația
avertizării timpurii în acest domeniu, la cauzele eșecurilor contrainformațiilor și la locul contrainformației în
disciplina de securitate internă, precum și la luarea deciziilor și a altor probleme de importanță națională. Accentul
său este pus mai mult pe cercetarea operațională, cu acțiuni ale unor persoane și grupuri mici. Detectarea activității
subversive radicale nu este de obicei atribuită public contrainformațiilor ca urmare a lipsei de conștientizare a
responsabilităților sale și a problemei definirii granițelor dintre aceasta și poliție.

Contrainformațiile se concentrează, de regulă, pe teme specifice, cum ar fi indivizii sau grupurile mici care
conduc opoziția politică extremă ilegală sau cei care tratează sau fac acte deliberate de violență pentru a obține
câștiguri politice. Întrucât securitatea informațiilor interne sub responsabilitățile contrainformațiilor este atât de
sensibilă, guvernele tind să apere aceste organizații chiar și în cazurile de întârziere semnificative. De exemplu,
problema serioasă a uciderilor vizate: dacă este cu adevărat necesar și utilitatea reală a acesteia este dezbătută pe
scară largă în SUA, în special în ceea ce privește aspectele etice ale acesteia, de către public, mass-media și, de
asemenea, în mediul academic .

9/11 ca moment de cotitură

Atacurile din 11 septembrie au reprezentat un punct de cotitură în modul în care statele se referă la valoarea
contrainformațiilor. Două comisii americane de anchetă și-au publicat concluziile cu privire la atac, unul în 2002,
celălalt în 2004. Aceste comitete au fost de acord cu privire la eșecul informațiilor pentru prevenirea atacului și au
fost surprinși să descopere detalii jenante despre eficacitatea scăzută a operațiunilor de contrainformații din SUA.
Concluziile nu au fost diferite de cele ale comisiilor de anchetă care s-au ocupat de atacuri strategice surpriză.
Informațiile americane nu au fost lipsite de informații din surse deschise, dar și din surse extrem de confidențiale,
despre intențiile lui Bin Laden de a ataca SUA. Ar fi fost posibil să se prevină atacul, pe baza informațiilor adunate.

Comisiile de anchetă din 11 septembrie au criticat dur lipsa cooperării inter-filiale, afirmând că atacul terorist
ar fi putut fi prevenit. Informațiile americane nu au reușit să partajeze informații critice în cadrul comunității de
informații și în interior, în cadrul agențiilor de informații, despre intențiile lui Al-Qaida și ale operatorilor săi de a
ataca. În acea perioadă, teroriștii au stat deja în SUA timp de câteva luni și au urmat antrenamente de zbor intensiv
pregătindu-se în secret pentru atacurile teroriste și au executat antrenamente intensive în avioane reale. Ulterior s-a
dovedit că agențiile americane de informații americane aveau cunoștințe specifice despre teroriștii care au deturnat
avioanele înainte de a ajunge în țară în perioada imediat anterioară atacurilor.