Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Interpretare Chestionar Woodworth Mathews
Interpretare Chestionar Woodworth Mathews
Corectie
0 - 120 - NORMAL
120 - 150 - LIMITA
250 -364 - PREGNANT
CHESTIONARUL WOODWORTH - MATHEWS
Este unul dintre cele cele mai utilizate chestionare de adaptare. În varianata originară a fost utilizat în primul
război mondial ca o modalitate de standardizare a interviului psihiatric. La elaborarea primei variante s-a
utilizat un eşantion normativ de 2000 de subiecţi normali şi un grup de psihonevrotici.Se mai numeşte
inventar psihonevrotic, deoarece poate decela unele accentuări spre patologic ale unor însuşiri
psihocomportamentale, larg întâlnite în populaţie. Deşi operează cu concepte psihiatrice, el sesizează de fapt
caracteristicile tipologice şi temperamentale atribuibile personalităţii normale.
Unii autori îl consideră, pe bună dreptate, ca fiind un chestionar de temperament.
DESCRIERE:
Conţine un număr de 76 de itemi la care subiecţii răspund prin sublinierea răspunsurilor ''Da'' sau ''Nu''.
Răspunsurile sunt tipărite în dreapta paginii, în continuarea fiecărui item. Testul mai poate fi administrat cu
o foaie de răspuns. Itemii sunt alocaţi unui număr de opt caracteristici temperamentale. Deşi acestea sunt
denumite cu o terminologie clinică, semnificaţia lor poate deveni patologică doar prin depăşirea
considerabilă a anumitor limite.
1. emotivitate simplă;
2. psihastenie, obsesiuni;
3. tendinţe schizoide;
4. tendinţe paranoide;
5. tendinţe depresive şi ipohondrice;
6. tendinţe impulsive şi epileptoide;
7. tendinţe instabile (instabilitate psihică);
8. tendinţe antisociale (egocentrice).
ADMINISTRARE :
În instructajul standardizat se insistă pe următoarele aspecte: subiecţii trebuie să citească fiecare întrebare cu
toată atenţia şi să cântărească foarte bine dacă întrebarea se referă la o caracteristică ce se potriveşte felului
lor de a fi şi de a acţiona, în condiţiile în care cvasitotatlitatea chestionarelor, dimpotrivă, solicită subiecţilor
să dea primul răspuns care îi vine în minte. Această schimbare de accent este explicabilă prin intenţia
luiWoodworth de a realiza odată cu acest chestionar o prescurtare şi standardizare a interviului psihiatric,
pentru a putea fi investigat un mare număr de combatanţi. Un alt accent se pune pe necesitatea unei conduite
sincere în completarea chestionarului.
CORECTAREA SI INTERPRETAREA CHESTIONARULUI
Corectarea chestionarului se realizează trecând în revistă fiecare răspuns semnificativ şi alocându-i o linie,
la fel ca într-un tabel de frecvenţă, fiecărei trăsături sau tendinţe într-un tabel centralizator, tipărit de obicei
pe ultima pagină a chestionarului, sau pe foaia de răspuns. De obicei, chestionarele conţin în stânga
numărului de ordine al fiecărui item o cifră romană de la I la VIII care arată cărei tendinţe psihonevrotice îi
este alocată întrebarea respectivă. De asemenea, mai sunt tipărite unele semne distinctive ( de ex. un''+'') la
acei itemi pentru care răspunsul semnificativ este ''Nu''. Numărul de răspunsuri pe fiecare tendinţă se
înmulţeşte cu un coeficient, care variază de la o trăsătură la alta, fiind cuprins între 20 şi 52. Va rezulta,
pentru fiecare trăsătură psihonevrotică, un număr cuprins între 0 şi 360. Interpretarea testului respectă
următorii paşi:
1. Se evaluează gradul de normalitate al celor opt trăsături temperamentale. Dacă se situează sub valoarea de
120 le vom considera ca fiind normale. Cu cât valorile vor fi mai mari de 120 şi se vor apropia de 360, cu
atât va fi mai îndreptăţită supziţia unor tendinţe patologice.
2. Interpretarea profilurilor normale se face luând în considerare, ca dominante, acele trăsături mai evident
conturate. Despre o persoană care aobţinut valori sub 120 la toate trăsăturile, dar la care caracteristica
temperamentală cu nota cea mai mare este tendinţa paranoidă, vom emite ipoteza unei persoane bănuitoare,
suspicioase, uşor de rănit, cu mult amor propriu, cu sete de prestigiu, etc. Aceeaşi trăsătură având o notă
peste 300, într-un protocol cu toate celelate note depăşind pragul de 120, indică focalizarea morbidă a
persoanei pe ideea de insecuritate socială, de grandoaresau de persecuţie, unilateralizarea trăsirilor sale
sufleteşti pe ideea obsesivă deprejudiciu.
3. Astfel de profiluri cu tendinţe morbide trebuie confirmate de alte probe sau de examenul psihiatric.
CHESTIONARUL WOODWORTH-MATHEWS
Material: Am utilizat un chestionar pentru diagnosticarea tendinţelor psihoneurotice, tradus şi adaptat după
Heuyer, Courthial, Dublineau şi Néron (autorii îl denumesc chestionar “caracterologic”). Iniţiatorul este
însă, psihologul Woodworth, iar Mathews (d. Ra.) a revăzut şi completat chestionarul. În forma tradusă,
adaptată şi experimentată de mine, chestionarul este aplicat, astăzi în diverse unităţi de cercetare şi de
aplicaţii psihologice: Spitalul nr. 9 din Bucureşti, Serviciul de Psihologie al Combinatului Clinic Făgăraş,
etc. Deşi în 1934 au apărut în laboratoarele de psihologie multe alte instrumente de lucru pentru cercetarea
aspectelor caracterologice ale persoanei (MMPI ş.a.), totuşi, chestionarul Woodworth-Mathews (W.- M.) nu
poate fi considerat depăşit, întrucât el a fost construit prin analiza şi trierea acelor simptome care
caracterizează psihonevrozele respective, simptome care au rămas valabile pentru neuropsihiatria generală.
Cei patru autori definesc caracterul: o sumă de tendinţe afective, care dirijează reacţiile individului în
condiţiile mediuluiextern. Criteriul caracterului este pentru ei, aşadar, social, înţelegând prin “moral”
totalitatea sentimentelor care dirijează conduita indivizilor. Ca material, totul depinde de maniera de
aplicare a chestionarului. În principiu, este nevoie de un chestionar pentru fiecare individ. În paginile
următoare redau în întregime chestionarul, aşa cum am obişnuit să-l utilizez întotdeauna. Chestionarul
cuprinde 76 de întrebări, clasate în 8 categorii, după tendinţele afective pe care le desemnează şi după
denumirile clinice cărora le corespund aceste tendinţe:
I. Întrebări şi răspunsuri care indică emotivitatea simplă: întrebările 1, 2, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 19, 20, 21, 34,
40.
II. Întrebări şi răspunsuri care indică tendinţele la obsesii şi psihastenie: 3, 4, 5, 6, 7, 25, 26, 32, 33, 36, 38,
39, 40, 41, 42.
III. Întrebări şi răspunsuri care indică tendinţele schizoide: 27, 35, 43, 46, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54.
IV. Întrebări şi răspunsuri care indică tendinţele paranoice: 1, 35, 43, 44, 45, 47, 53, 55, 56, 58, 59, 60, 61,
62, 63, 64, 65.
V. Întrebări şi răspunsuri care indică tendinţe depresive şi ipohondrice: 19, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30,
46, 54, 56.
VI. Întrebări şi răspunsuri care indică tendinţe impulsive şi epileptice: 9, 10, 31, 37, 65, 66, 67, 68, 69, 70.
VII. Întrebări şi răspunsuri care arată tendinţe către instabilitate: 14, 15, 16, 17, 18, 35, 36.
VIII. Întrebări şi răspunsuri care indică tendinţele antisociale (perversiuni): 20, 71, 72, 73, 74, 75, 76.
Întrebările 1, 9, 10, 19, 20, 25, 26, 27, 31, 32, 35, 36, 40, 43, 44, 46, 53, 54, 56 şi 65 sunt ambivalente, adică
aparţin mai multor rubrici(categorii):
I - 28 V - 26
II - 24 VI - 36
III - 30 VII - 52
IV - 20 VIII + 52
0-120-normal
120-250-limită
250-364-pregnant
COTARE
La acest chestionar nu se poate vorbi de o “cotă“ propriu-zisă ca la celelalte teste obişnuite. Aici avem un
rezultat care urmeazăsă fie intrepretat. Putem vorbi, deci, de o cotare calitativă. “Caracterul” este o
rezultantă a unor tendinţe variate şi complexe, care seactualizează şi se manifestă după împrejurări şi după
determinante diferite şi de intensităţi diferite; de aceea, o expresie rigurosmatematică a caracterului nu este
uşor posibilă. Sau poate fi posibilă “dacă se iau în considerare toate circumstanţele favorabile şi
toatemobilurile care pot provoca manifestările unei însuşiri de carcter” (Heuyer ş.a.). Cotarea este deci, o
interpretare calitativă a rezultatelor.Această intrepretare, dacă este bine efectuată, prezintă
educatorului date suficient de valabile pentru trăsăturile de caracter avute în vedere. Intrepretarea
se relaţionează cu scopul urmărit prin diagnosticarea “caracterului” şi a tendinţelor psihoneurotice (unii
psihologi socotesc că acest chestionar explorează “personalitatea”; pentru alţii “caracter” inseamnă
înseamnă “personalitate”, iar “caracterologi” înseamnă d e f a p t “ p e r s o n o l o gi e ” ) ; s c o p u r i ş co l a r e ,
o r i e n t a r e p r o f e s i o n al ă . C u n o a şt e r e a p e r s o n a l i t ăţ i i , p r o f i l p si h o l o gi c , a s i s t e n ţ ă s o c i a l -
p s i h ol o gi c ă , e t c . C on t r a i n d i c a ţ i i l e p e nt ru o p r o f e s i e s a u al t a , s a u p e n t r u u n f e l d e
î n v a ţ ă m â n t s a u a l t u l , s e b a z e az ă t o c m a i p e intrepretarea calitativă a rezultatelor. La
chestionarul “W.- M.”, intrepretarea se face asupra cifrelor generale de la “Total” sau de la
“Rez.”, sau ultimul rezultat din foaia dictando.Dacă cifra obţinută depăşeşte o treime din totalul
de 360 sau 364, adică trece de cifra 120, atunci înseamnă că tendinţele indicate în rubrica (sau
categoria) respectivă (I, II, III, IV, ....) sunt evidente. Dacă însă cifra este mai mică de 120, atunci ea va arăta
că tendinţa respectivă există, dar manifestările ei sun slabe, nu au însemnătate. Când majoritatea cifrelor
pentru fiecare rubrică sunt mai mari de 120, atunci aceasta poate dovedi că acel subiect/şcolar
este“ î n c ă r c a t ” c u v a r i a t e t e n d i nţ e p si h o ne u r o t i c e ş i c ă a r e n e a p ă r a t e n e v o i e d e
a s i s t e n ţ ă ps i h ol o gi c ă s a u n e u r o p s i h i a t r i c ă a d e c v a t ă .
Bibliografie :
Heuyer, M. G., Courthial, Dublineau et Néron: Tests de caractere en neuropsychiatrieinfantile (\n: Annales
medico-psychologiques, thome II, nr. 3, 1934, p.166 sq.)