e celorlalti.

Tema operei o reprezinta

demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
e celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
indirect, o alta ipostaza a
Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
Atasat idealurilor pasoptise, Vasile
Alecsandri a fost liderul miscarii
literare a epocii, fiiun
dun deschizator de drumuri pentru
diferite specii si genuri literare.
“Chirita in provintie”,
reprezentata pe scena in 1852, este
a doua din cele cinci piese din
ciclul “Chiritelor”.
Chirita Barzoi este personajul
principal si eponim al comediei,
sotia lui Grigore
Barzoi si mama a trei copii.
Intreaga piesa se concentreaza
in jurul protagonistei, o
mosiereasa de la tara, inculta si
grosolana, care doreste sa para o
aristocrata educata,
cu preocupari mondene si
vorbitoare de limba franceza.
Personajul devine comic
tocmai prin acest contrast intre
esenta si aparenta, intre ce este
de fapt Chirita si
impresia pe care vrea s-o lase
celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont
de minune”), expresii populare
(“ma munceste gandul”).
Atasat idealurilor pasoptise, Vasile
Alecsandri a fost liderul miscarii
literare a epocii, fiiun
dun deschizator de drumuri pentru
diferite specii si genuri literare.
“Chirita in provintie”,
reprezentata pe scena in 1852, este
a doua din cele cinci piese din
ciclul “Chiritelor”.
Chirita Barzoi este personajul
principal si eponim al comediei,
sotia lui Grigore
Barzoi si mama a trei copii.
Intreaga piesa se concentreaza
in jurul protagonistei, o
mosiereasa de la tara, inculta si
grosolana, care doreste sa para o
aristocrata educata,
cu preocupari mondene si
vorbitoare de limba franceza.
Personajul devine comic
tocmai prin acest contrast intre
esenta si aparenta, intre ce este
de fapt Chirita si
impresia pe care vrea s-o lase
celorlalti.
Tema operei o reprezinta
demascarea parvenitismului, a
snobismului si a
abuzurilor administratiei, iar
viziunea asupra lumii este una
realista. Moravurile
burgheziei sunt ilistrate prin
numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta
petrece ceasuri arajandu-si noile
toalete la moda, nu mai gateste
menuirui traditionale,
calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un
alt aspect ce evidentiaza
moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si
primeste mita pentru
solutionarea
cazurilor.
Trasaturile de caracter ale
eroinei reies, in mod indirect,
din atitudinile si vorbele
ei, din relatia cu celelalte
personaje si in mod direct din
didascaliile dramaturgului sau
din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in
mai multe ipostaze. Mai intai,
Chirita este o
provinciala de o mitocanie
desavarsita, dornica sa-si
insuseasca bunele maniere ale
saloanelor pariziene, de aceea
ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul
sa-i aduca ravasul de la Barzoi
pe talger cu servetel. Masa nu
trebuie sa fie servita
inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-
i moda”, aceasta fiind replica ei
definitorie pe care o
foloseste foarte des. Aceste
atitudini evidentiaza indirect, cu
mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul
Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea
eroinei reiese, indirect, o alta
ipostaza a Chiritei,
aceea de boieroaica de nivel
mediu, ahtiata dupa ranguri
sociale, de aceea isi doreste
foarte mult sa ajunga “
ispravniceasa”. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in
pasaport
un fals titlu de noblete,
“baroana”.
Comicul de limbaj reda
incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui
“monsiu Sarla” ca a invatat
singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii.
Personajele abuzeaza de
decalcuri lingvistice (“dire de
flori de cuc”) iar registrele
lingvistice sun amestecate :
regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
Caracterizarea personajului principal al comediei Chirița în provinție,
de Vasile Alecsandri.
Chiriţa Bârzoi este personajul principal şi eponim (care dă numele operei)al
comediei Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri, soţia lui Grigore Bârzoi
şi mamă a trei copii: Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă. Întreaga piesă se
concentrează în jurul protagonistei, o moşiereasă de la ţară, incultă şi
grosolană, care doreşte să pară o aristocrată educată, cu preocupări
mondene şi vorbitoare de limbă franceză. Personajul devine comic tocmai
prin acest contrast între esenţă şi aparenţă, între ce este de fapt Chiriţa şi
impresia pe care vrea s-o lase celorlalţi.

Trăsăturile de caracter

Trăsăturile de caracter ale eroinei reies, în mod indirect, din atitudinile şi

vorbele ei, din relaţia cu celelalte personaje şi în mod direct din didascaliile
dramaturgului sau din opiniile altor personaje.

Coana Chiriţa se înfăţişează în mai multe ipostaze. Mai întâi, Chiriţa este o
provincială de o mitocănie desăvârşită, dornică să-şi însuşească bunele
maniere ale saloanelor pariziene, de aceea ea „trage tiutiun”, e
„armazoană”, cochetează cu bărbaţii, obligă argatul să-i aducă răvaşul de
la Bârzoi pe talger cu şerveţel, angajează profesor de franceză pentru
Guliţă, ea însăşi vorbeşte o franceză moldovenească – „nous disons
comme ca en moldave” („aşa zicem noi în moldovenească”).

• Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat

literar)

Masa nu trebuie să fie servită înainte de ora 5 pentru că „Aşa-i moda la

leş”. Ca orice „cucoană” gingaşă şi delicată, trebuie să pară sensibilă, de
aceea leşină ca să producă impresie şi trebuie ajutată cu săruri, ca să-şi
revină. Aceste atitudini evidenţiază indirect, cu mare forţă de sugestie
snobismul şi parvenitismul Chiriţei, trăsături care o definesc.

Din atitudinea şi mentalitatea eroinei reiese, indirect, o altă ipostază a

Chiriţei, aceea de boieroaică de nivel mediu, ahtiată după ranguri sociale,
de aceea îşi doreşte foarte mult să ajungă isprăvniceasă: „Ah! cumnăţâcă,
să mă fac isprăvniceasă!… alta nu doresc pe lume!… Isprăvniceasă cu
jăndari la poartă şi-n coadă!”. Dominată de dorinţe ariviste, îşi trece în
paşaport un fals titlu de nobleţe, „baroană”, fapt ce-i miră pe musafiri,
cărora le răspunde cu invariabila deviză: „De ce nu?… dacă-i moda”.