Toiagul pĂ storiei de ion druȚ Ă

Caracterizarea personajului principal

Fiind frate cu stelele, pamintul, iarba, omul este nemuritor, fiindcă sufletul
omului, o parte launtrică a lui este veşnică, ea nu moare niciodată şi nimeni nu o
poate distruge.
În acest cioban singuratic noi vedem o lume interioară, bogată, un caracter
integru. El a avut nişte principii de viată total diferite de ale acelora din jurul său.
Aceste principii nu erau formate dependent de situaţii si imprejurări, ci curgeau
dinăuntrul sufletului lui.
Asta l-a făcut un om deosebit, sau, chiar, după parerea multora straniu.
Experienţele vieţii lui au fost grele, pline de conflicte, bîrfe, vorbe si acţiuni rele.
El a inţeles ce inseamnă să primeşti răul fiind nevinovat, să fii invinuit pe nedrept,
să fii rupt din zona de comfort a vieţii tale si să suferi pentru răutatea altora.
El a rămas bun, blînd, smerit si mulţumit de viaţă chiar cînd s-a intors la aceşti
oameni răi care, chiar după mulţi ani nu şi-au schimbat atitudinea lor urită faţă de
el. Ei îl urau, si căutau posibilităţi să-i facă rău. Chiar dacă nu l-au iubit, chiar dacă
îl urau, ei îl considerau sfînt. Ce inseamnă "sfînt"? – Separat, pus deoparte pentru
un scop anumit. Anume aşa a fost personajul nostru. Trăind in mijlocul generaţiei
rele, el nu s-a amestecat cu răul, nu a permis răului să-i modeleze caracterul, a
rămas credincios chemării sale de trai curat si nepătat.
Ciobanul nostru e tînăr, puternic, visător, incăpîtinat, perseverent, inţelept,
dar mai ales posedă o stranie putere spirituală asupra consatenilor săi. Un alt
motiv des intîlnit la Drută e mutenenia: " Se mai zicea ca e mult prea zgîrcit la
vorba, si atunci cînd nu vrea el, nu poti scoate cu cleştele vorba dintr-însul".
Învăluindu-şi eroul intr-o aură poetică, Drută el vede simbolic. O trasătură a sa e
incandescentă spirituală. E omul stăpînit de o pasiune creatoare, are devotament
pentru un anumit mod de viaţă.