1

2
 Acestea, ce sunt scrise în cartea aceasta, mi le-am
spus mie, dar informaţia doresc să o pun şi altora la
dispoziţie, pentru că mulţi, dacă ar şti cum să procedeze,
ar urma postul cu apă, aşa cum urmează cu râvnă şi alte
multe îndemnuri.
Minunea, pe care o trăiesc cei ce caută şi, în
căutarea lor, nimeresc, dar nu la întâmplare, ci din voia
lui Dumnezeu, postul negru, este că, prin post,
descoperim lumea din Rai, de dinaintea căderii, şi
conştientizăm şi cealaltă faţă a normalităţii firii noastre,
înscrisă în noi la creaţie, aceea a înfrânării, a măsurii
dictate de necesitate, iar nu de diverse obiceiuri.
Lucrarea de faţă este o sistematizare a articolelor
despre postul cu apă, care circulă deja. Rolul ei este
asemenea măsurilor de precauţie, care, chiar dacă sunt
mai multe, la momentul potrivit, tot îşi găsesc folosul în a
ne feri de neplăceri.

3
4
 CUVÂNT ÎNAINTE

Postul, poarta spiritualităţii

Dr. Anton Ioan

Din capul locului, trebuie să spun că scopul acestei lucrări este unul spiritual.
Însă, înainte de a pune microscopul asupra postului, ar fi bine să privim tabloul
spiritual în ansamblu şi să încercăm să încadrăm postul în aspectul său multicolor.
Evoluţia spirituală a omului începe o dată cu geneza lui şi cu aşezarea lui în
Grădina Raiului. Primul reper, care a rămas în conştiinţa întregii umanităţi, este
izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai. Ei au dorit să ajungă ca Dumnezeu, lucru pe
care chiar şi Dumnezeu îl dorea, dar desconsiderând ascultarea şi necunoscând
amărăciunea răutăţii, dând curs curiozităţii, au urmat diavolului în locul lui Dumnezeu.
Al doilea reper, tot atât de bine întipărit în conştiinţa umanităţii, este
amestecarea limbilor ca urmare a construirii turnului din Babilon, ca o încercare a
omului de a ajunge la Dumnezeu. De data aceasta Biblia nu ne mai spune cine ia
îndemnat pe oameni la o asemenea lucrare, dar înţelegem că, dacă îndemnul ar fi
venit de la Dumnezeu, atunci nu ar mai fi venit pedeapsa, iar dacă oamenii au fost
pedepsiţi, aceasta s-a întâmplat tot din acelaşi motiv pentru care au fost izgoniţi din
Rai şi anume pentru că au ascultat de diavol.
Al treilea reper, pe care îl trăim chiar noi, cei de astăzi, este rezidirea lumii fără
Dumnezeu pe baza teoriei evoluţioniste.
Dumnezeu, ca şi fiinţă spirituală, nu poate fi cunoscut prin intermediul materiei,
iar cele două pedepse, pe care le-au primit oamenii, au avut drept scop înţelepţirea
omului asupra căii pe care poate ajunge la Dumnezeu. Scopul spiritual al vieţuirii
omului, adică ajungerea la cunoaşterea lui Dumnezeu, era deja în conştiinţa sa,
pentru că în Rai omul vorbea cu Dumnezeu şi, prin mâncarea din Pomul Oprit, omul
a crezut că va ajunge ca Dumnezeu, iar prin zidirea turnului din Babilon, care a avut
loc după distrugerea omenirii prin potopul din vremea lui Noe, ca urmare a decăderii
umane, omul a crezut că va ajunge la Dumnezeu. Deci, dacă viaţa are un scop
spiritual, iar omul, urmând teoria evoluţionistă, nu mai urmăreşte asemănarea cu
Dumnezeu, înţelegem că noul scop al omului a devenit asemănarea cu cel ce l-a
înşelat pe om în Rai, cu cel ce ia îndemnat pe oameni să zidească Turnul din Babilon
şi cu cel care a inspirat apariţia vieţii pe pământ de la elemente chimice inerte, ca şi
cum viaţa ar putea apare pe pământ din elemente fără viaţă. Doar viaţa dă naştere la
o altă viaţă, iar dacă omul crede că lumea a apărut şi s-a dezvoltat în mod spontan,
atunci noul scop spiritual al omului este asemănarea cu diavolul. Acesta mereu
propune omului ceea ce nu există, pentru că el însuşi este o negare a tot ceea ce
există, adică a lui Dumnezeu, pentru că toate prin Dumnezeu există.
Bineînţeles că teoria evoluţionistă nu este asemenea unui transplant de organ,
pe care corpul primitorului, mai devreme sau mai târziu, îl va respinge, ci este
asemenea unui cancer, care s-a dezvoltat treptat, având drept fundament rătăcirea
spirituală a umanităţii în parcursul ei prin istorie. Astăzi teoria evoluţionistă a cucerit
mapamondul, încât oamenii se întreabă ce a stat la baza credinţei în Dumnezeu
până acum, pentru că ei nu-L mai văd pe Dumnezeu. A crede în ceva ce nu există
este curată nebunie.

5
 Atât de real şi prezent este Dumnezeu în viaţa omului încât, a ignora dovada
existenţei lui Dumnezeu, este adevărata nebunie.
Mai întâi să vedem ce s-a întâmplat după izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai
până la zidirea Turnului din Babilon. În vieţuirea lor pe pământ oamenii au început a
se înmulţi pe pământ şi Biblia ne relatează că Enoh, unul din urmaşii lui Adam,
plăcând Domnului, a fost luat de pe pământ la Cer (Facerea 5, 24). Adam, primul om
zidit de Dumnezeu nu a ştiut cum să păstreze Raiul, iar Enoh, vieţuind pe pământ, a
fost luat de Dumnezeu la cer. Noe, un alt urmaş a lui Adam, ducând o viaţă
bineplăcută Domnului, Dumnezeu i-a vestit că va distruge toate vietăţile de pe
pământ şi că va scăpa doar el şi familia lui, împreună cu toate vieţuitoarele ce vor fi
cu el în corabie. Noe, contemporan doar cu oameni a căror cugetare şi dorinţă a
inimii era îndreptată doar spre rău, prin credinţă, a plăcut Domnului. Modul, în care
Noe a scăpat de potop, nu este nici prin evoluţie şi nici întâmplător, ci prin
descoperire dumnezeiască.
Grija lui Dumnezeu pentru desăvârşirea omului nu a încetat nici o clipă, de-a
lungul vieţuirii omului pe pământ, iar pedepsele pe care le-a primit omul pentru
îndărătnicia sa, ne descoperă pedagogia divină. După amestecarea limbilor, Avraam,
Moise, David şi toţi proorocii până la Iisus Hristos au arătat purtarea de grijă a lui
Dumnezeu pentru omul, care nu putea să poarte în spate povara universului, de care
era înconjurat. În vremurile acelea lipsite de tehnologie, universul era simţit ca o
teribilă presiune, fapt pentru care omul îşi dorea o comunicare cu acest univers. Cei
mai mulţi oameni, în micimea lor, trăiau unitatea cu universul prin închinarea la idoli
făcuţi de mână omenească, dar cei care priveau dincolo de elementele universului şi
se închinau Dumnezeului celui adevărat, Creatorul omului şi al întregului univers, au
devenit trâmbiţe bine răsunătoare, a căror cântare despre existenţa lui Dumnezeu se
aude încă şi astăzi pe pământ. Teoria evoluţionistă nu a putut şterge din istorie
trecerea poporului evreu prin mijlocul Mării Roşii ca pe uscat şi vieţuirea poporului
evreu în pustie timp de 40 de ani, având ca hrană mană din cer, sau aşezarea
poporului evreu în Ţara Canaanului, ca împlinire a făgăduinţei făcute de Dumnezeu
lui Avraam cu mai bine de 500 de ani înainte de împlinirea ei, precum şi alte multe
minuni consemnate în Biblie şi certificate şi de studii istorice.
Revelaţia divină culminează cu întruparea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Pe lângă toate dovezile dumnezeirii lui Iisus consemnate în Biblie se adaugă şi
aceea că alt Mântuitor, decât Iisus Hristos, nu a mai fost în istorie şi nici nu va mai fi,
mai ales că izbăvitorul, pe care îl aşteaptă poporul evreu, nu mai are din ce să-i
mântuiască pe evrei, pentru că, în prezent, aceştia controlează financiar întreaga
lume.
Prin Iisus Hristos, Dumnezeu ne-a arătat tuturor calea eliberării din robia în
faţa materiei, pentru că desăvârşirea pe care o aşteaptă Dumnezeu de la om este
cea a sufletului, iar nu cea a trupului. Paşii, pe care îi are omul de îndeplinit pentru
atingerea acestei desăvârşiri, sunt deci biruinţa sufletului în faţa trupului şi apoi
supunerea sufletului în faţa lui Dumnezeu. Iisus Hristos pe deplin ne-a arătat
aceasta, iar Sfinţii Părinţi, următorii fideli ai lui Iisus, ne-au tâlcuit nouă, celor împietriţi
cu inima, cum să atingem desăvârşirea.
Sfinţii Părinţi ne-au arătat că sufletul se ridică deasupra trupului prin biruirea
lăcomiei, a desfrânării, a iubirii de arginţi, a mâniei, a tristeţii şi a trândăviei. Tot acest
efort nu poate fi bineplăcut Domnului fără biruirea slavei deşarte. În urma a
nenumărate osteneli, după biruinţa sufletului în faţa trupului, supunerea sufletului în
faţa lui Dumnezeu nu mai implică osteneală fizică, deoarece biruirea mândriei, care

6
întotdeauna a vrut să fie mai presus de Dumnezeu, este o lucrare în mod exclusiv a
raţiunii.
Privind acum tabloul multicolor al lumii spirituale, putem spune că diferenţele
dintre religii au ca şi fundament slava deşartă şi mândria, iar varietatea existentă
arată doar faptul că cele două patimi de căpetenie nu au fost biruite pe deplin.
Urmărind parcursul spiritual de la un capăt la altul, ne dăm seama că nu este vorba
de o multitudine de posibilităţi de dezvoltare spirituală, în funcţie de epoca şi de
arealul în care a apărut şi s-a dezvoltat fiecare religie, ci avem în faţă o singură cale
spre Dumnezeu, pe care fiecare o urmează mai mult sau mai puţin. Poarta de intrare
în lumea spirituală este postul sub toate formele lui, aplicat de fiecare în funcţie de
nivelul său de înţelegere. În afara porţii este lumea materială, iar faptul că această
lume îşi formulează teorii de justificare a existenţei prin ea însăşi şi faptul că exercită
o presiune asupra sufletului, demonstrează că lumea materială nu este inertă, ci este
condusă de o forţă spirituală, a cărei origine nu poate fi decât diavolească.
Dacă în vechime universul exercita asupra omului o presiune extraordinară,
pentru faptul că omul trebuia să facă totul manual şi nu cunoştea originea
fenomenelor naturii, în prezent, presiunea, care apasă asupra omului, nu mai este
din partea universului, ci din partea tehnologiei. În trecut necesitatea dobândirii celor
necesare vieţii avea o influenţă activatoare la nivel fizic, iar teama în faţa naturii şi
conştientizarea infinităţii ei au stat la baza dezvoltării spirituale, trăită fie prin
închinarea la idoli, fie prin închinarea Dumnezeului celui adevărat, care S-a
descoperit omului prin Revelaţie. Dezvoltarea ştiinţifică, uşurând munca omului şi
înlăturând teama de univers, prin explicarea fenomenelor naturii, a determinat o
inhibiţie atât la nivel fizic, cât şi la nivel spiritual. Astfel omul de azi a devenit sedentar
şi ateu, adică prizonier al lumii materiale. Teoria evoluţionistă a găsit un teren fertil,
pentru că omul, care nu ÎL mai caută pe Dumnezeu, a strâns la pieptul său această
jucărie şi depune tot efortul pentru a se identifica cu ea.
Avem libertatea de a ne exprima cărei lumi dorim să aparţinem. Deci greutatea
postului şi a oricărei alte virtuţi rezidă în greutatea trecerii din lumea materială în cea
spirituală. Fiecare libertate, cu care lumea materială ne amăgeşte, nu este decât un
nou lanţ care ni se pune. Ce greutate implică fiecare nouă legătură nu ne putem da
seama decât atunci când vrem să ne dezlegăm de ea. Libertatea dobândită fără efort
şi doar pentru plăcere este curată robie.
Nu întâmplător Iisus Hristos a ţinut post negru timp de 40 de zile. Prin postul
Său Iisus ne-a arătat că atât este nevoie pentru supunerea trupului în faţa sufletului.
Unii postesc şi mai mult, însă este o diferenţă între postul cu apă şi fără apă. Măsura
arătată de Iisus are rolul de a ne ajuta să nu facem un idol din post, încercând şi mai
mult, şi mai mult, pentru că mai mult decât măsura arătată de Iisus nu mai aduce
sufletului alte foloase în plus. Dincolo de hotarul arătat de Hristos ajungem în lumea
spirituală propriu-zisă, o lume a raţiunii pure, în care tot efortul nu este decât o
nesfârşită smerenie. Nu întâmplător Iisus, după postul Său, a fost întâmpinat de
diavolul în persoană şi a fost supus ispitirii. Ceata diavolilor se află la periferia lumii
spirituale, dincolo de care este tărâmul nemărginit al iubirii nesfârşite.
Ajungând în acest punct doresc să amintesc de marele terapeut Valeriu Popa,
care intrând în lumea raţiunii pure, nu a reuşit să depăşească şi ispitirea diavolească.
Valeriu Popa a rămas un terapeut de valoare incontestabilă, dar spiritual a căzut în
înşelare demonică. Cei care l-au urmat peste limita vindecării bolilor trupeşti, au avut
diverse experienţe paranormale, cum ar fi vorbirea cu morţii şi altele.
Suntem, totuşi, doar oameni. Dumnezeu ne-a înzestrat cu suflet, dar dacă am
depăşit stadiul de a ne bate joc de sufletul nostru, să nu cădem în cealaltă extremă,

7
care este închinarea în faţa diavolului. Izgonirea din Rai, amestecarea limbilor, teoria
evoluţionistă şi multe alte exemple, ne arată că înşelarea demonică este o realitate
mult mai apropiată de noi decât tindem să credem. Nici postul şi nici o altă virtute nu
sunt cauza căderii în înşelare, ci doar slava deşartă şi mândria. În lumea spirituală,
nimeni nu mai poate împlini nimic, ci totul este, în dar, de la Dumnezeu. Cu ce te poţi
mândri dacă nu ai putut contribui cu nimic la darul primit? Iar dacă nu ai primit darul,
este doar pentru faptul că nu te-ai smerit.

Până aici am dovedit că postul este bun şi necesar omului, dar omul, dacă nu
se cunoaşte pe sine, nu-şi poate însuşi lucrarea postului. E ca şi cum ai da o carte
unui copil, care nu ştie să citească. Actul cititului este ceva deosebit de complex, iar
cel ce poate citi, se va bucura de orice carte bună, pe care o va primi. Indiferent de
folosul unei cărţi, cartea nu reprezintă nimic pentru cel ce nu ştie să citească. Ne
ajutăm de analogii pentru a înţelege complexitatea omului, iar dacă nu o înţelegem
suntem ca cel ce primeşte o carte, dar nu ştie să citească.
Omul are trup, adaptat vieţuirii în lumea materială, şi suflet, adaptat vieţuirii în
lumea spirituală. Legătura dintre cele două entităţi este raţiunea, iar trupul şi sufletul
se intercondiţionează reciproc, pentru că ambele vieţuiesc în acelaşi spaţiu, fie
material, fie spiritual. Trupul are tendinţa de a trage sufletul în cele de jos, iar sufletul
urmăreşte să tragă trupul în cele de sus. Prin post trupul urcă şi vieţuieşte, împreună
cu sufletul, în lumea spirituală, iar prin păcat sufletul coboară şi vieţuieşte, împreună
cu trupul, în lumea materială. Trupul, care prin post ajunge în lumea spirituală, nu
poate rămâne mai mult timp acolo, dacă nu este ajutat de raţiune, care trebuie să se
desprindă de cugetarea la cele pământeşti şi să cugete cele cereşti, şi de suflet, care
nu trebuie să fie împătimit, adică să poftească cele pământeşti.
Scopul nostru nu este să ducem trupul în cele ce nu-i sunt specifice, ci să
ajungem cu sufletul în lumea spirituală, care este specifică lui, dar sufletul nu poate
urca singur în cele de sus, ci doar însoţit de trup. Ca să înţelegem de ce este
necesară această însoţire să ne gândim la faptul că mulţi ar vrea să ştie o limbă
străină, dar reuşesc doar aceia care se ostenesc scriind cuvinte în limba respectivă,
pronunţând acele cuvinte şi audiind diverse convorbiri în acea limbă. Deci trupul şi
raţiunea lucrează sinergic.
Dificultatea urcării sufletului în cele înalte constă în aceea că mai întâi se
dezvoltă trupul, în mijlocul dezmierdărilor pământeşti, apoi se dezvoltă raţiunea, ca
ajutor dat trupului, pentru ca acesta să se poată descurca aici, pe pământ, şi abia
mai târziu omul capătă conştiinţa existenţei sufletului.
Cum ar fi raţiunea unui om, dacă acesta nu ar vrea să se autoîngrijească, să
practice un sport, să înveţe o meserie, etc.? În unanimitate am spune că acea
persoană are o capacitate mintală redusă. Deci fără implicarea fizică, trupească, a
omului, gândirea sa nu se poate dezvolta. De aici înţelegem că, fără o vieţuire
trupească şi mentală în sferele înalte, omul nu poate ajunge la conştientizarea şi
dezvoltare sufletească.
Primii paşi în dezvoltarea sufletească îi facem când părinţii sau bunicii ne duc
de mânuţă la Biserică, când facem rugăciunile împreună seara şi dimineaţa, când
suntem învăţaţi ascultarea, apoi când începem să postim, să ne spovedim, să ne
împărtăşim, să cercetăm cuvintele Sfinţilor Părinţi, când ne străduim pentru păstrarea
fecioriei înainte de căsătorie, când ne întemeiem o familie, când nu ne ferim de a
avea copii, când ne străduim spre împlinirea a toată fapta cea bună, etc. Toate
acestea sunt în primul rând lucrări ale trupului. Cu cât conştientizăm mai bine
existenţa sufletului, cu atât devenim mai interesaţi în efectuarea acestor sarcini cât

8
mai desăvârşit şi cu cât ignorăm mai tare existenţa sufletului, cu atât ni se par mai
lipsite de sens acele lucrări.
Dat fiind că sufletul dobândeşte conştiinţa de sine şi creşte prin intermediul
raţiunii, iniţial nu putem distinge sufletul de raţiune. Distincţia începem să o facem pe
măsură ce începem să experimentăm durerea. Atunci se întâmplă ceva minunat în
noi, începe să încolţească smerenia. Dacă în clipele noastre de suferinţă găsim
puterea de a ne smeri, intrăm într-o altă dimensiune, în care creşterea nu mai are
drept mijloc acumularea, pentru că ceea ce am putut înmagazina, prin intermediul
raţiunii, într-o măsură mai mare sau mai mică, am împlinit. Durerea ne indică că mai
este nevoie de încă ceva, dar raţiunea ne spune că altceva nu mai are, şi atunci
sufletul, pe aripi de înger, începe zborul său spre înălţimi. Atunci, cu cât facem trupul
mai uşor şi cu cât eliberăm raţiunea mai mult din mrejele pământeşti, cu atât sufletul
va dobândi mai multă vitalitate şi vigoare în zborul său.
Anumite valori sunt unanim recunoscute. Bunăoară, când ne gândim cum am
putea să ne înălţăm, golindu-ne, avem impresia că ar trebui să intrăm în sfera
literaturii religioase şi am putea crede că nu poate să nu existe părtinire la Sfinţii
Părinţi, atunci când ei scriu despre virtute. Cu alte cuvinte, fiecare încearcă să tragă
turta de partea lui. Dar, spre surprinderea mea, am găsit acest concept al smereniei
descris de Nichita Stănescu, în poezia „Lecţia despre cub”.

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de numărate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.

După aceea se ia un ciocan

şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Toţi, dar absolut toţi, zice-vor:

- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

În această poezie piatra este trupul, dalta de sânge este nevoinţa fiecăruia,
ochiul lui Homer, celebrul poet antic care a scris Iliada şi Odiseea şi despre care se
spune că era orb, preînchipuie raţiunea, care, oricât de dezvoltată ar fi, nu poate
cuprinde decât o fracţiune nesemnificativă din infinit, adică este oarbă, razele cu care
se răzuieşte cubul, exprimă participarea sufletului la lucrarea de desăvârşire a
omului, sărutul exprimă preţuirea de sine, pe care o are fiecare pentru el însuşi şi pe
care o aşteaptă şi de la ceilalţi, iar infanta, adică muza, este expresia faptului că
oricine doreşte ca lucrarea lui să fie o cristalizare a binelui într-un mod ne mai
exprimat până atunci.
Momentul culminant al poeziei în reprezintă versurile:

9
 După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Bineînţeles că acest moment nu este o născocire proprie, pentru că, dacă

omul are o preţuire pentru ceva, în nici un caz nu l-ar deteriora, ci este un moment de
cumpănă. Păcatul reprezintă, motivul ascuns, care ataşându-se de un colţ al cubului,
ne pune în faţa unei mare dileme. Alegerea este pe de o parte între durerea pierderii
perfecţiunii prin păcat, dublată de faptul că modul de îndreptare nu mai este cu dalta
de sânge, ci cu ciocanul Cuvântului lui Dumnezeu, şi pe de altă parte dorinţa omului
de a reface perfecţiunea pierdută, dorinţă stârnită de diavol prin întrebarea „Cine
eşti?” Diavolul nu este interesat a ne ispiti în alt moment, decât atunci când suntem
în starea de păcat.

Dragule, dacă te opreşte oricine altcineva,

din mersul tău, sau din somnul tău,
ca să te întrebe, cu sărut sau cu urlet,
cine eşti,
tu nu-i răspunde,
pentru că nu ştii cine eşti şi
pentru că cel ce te întreabă
îngrozitoarea întrebare 'cine eşti?'
te întreabă cu gând ascuns să te piardă.
Te întreabă cu gând de batjocură şi smintit
că ai putea să ştii cine eşti şi
să-i răspunzi cine eşti;
şi răspunzându-i cine eşti tu, dragule,
să-l faci pe el să se prăpădească
de un venin râzând şi de o înălţime străină.
Şi în hohote, - cine eşti,
ştiindu-te, să nu mai poţi să fii.
Deci taci din gură, când nu ai ce spune!
Învăţăturile cuiva către fiul său
Nichita Stănescu

Incluzând această perspectivă tainică, soluţia ştergerii păcatului prin

fărâmarea colţului, pe care a crescut păcatul, cu ciocanul, care este Cuvântul lui
Dumnezeu, devine firească şi cea mai bună alegere. Doar prin abandonarea
perfecţiunii raţionale, iluzorii, omul intră în armonie cu Divinul. Simbioza divino-
umană este factorul determinant în atragerea privirii celorlalţi. Perfecţiunea umană,
prin ea însăşi, nu atrage privirea nimănui, pentru că omul, conştient sau inconştient,
ÎL caută pe Dumnezeu.
Cuburile cu colţurile fărâmate reprezintă sfinţii, prin care lumina divină,
reflectată de către colţurile ciobite, luminează lumea.

Toţi, dar absolut toţi zice-vor:

- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Epilogul poezie ne readuce în lumea reală, mărginită, care nu poate percepe

decât ceea ce este material şi este circumscrisă de idealuri pământeşti, pe care în
mod greşit le consideră ca fiind veşnice.

10
 Revenind la post, nu putem spune decât că el, alături de alte mijloace,
constituie dalta de sânge cu care se ciopleşte piatra, adică trupul nostru. Pornind de
la modelarea trupului, nu trebuie să pierdem din vedere scopul final al nevoinţei
noastre, având în vedere şi toate pericolele din parcurs.
Deşi postul are un scop spiritual bine precizat, ne miră faptul că descrierea
amănunţită a postului nu o găsim în textele religioase. Nu putem spune că postul nu
a fost practicat de Sfinţii Părinţi în cel mai desăvârşit mod, pentru că se păstrează
mărturii în acest sens, dar chiar dacă Sfinţii au cunoscut şi au practicat postul în
modul cel mai desăvârşit, nu au lăsat mărturii scrise, la fel cum au făcut în privinţa
luptei cu patimile. Rezultatul acestei atitudini a fost instituirea în Biserică a unui post
cu mai puţine restricţii.
Nu este întâmplătoare o asemenea atitudine, iar motivaţia ei este aceea că
dacă omul depăşeşte prea uşor obstacolele de la început, nu va ajunge suficient de
bine pregătit pentru a trece ultimul obstacol, care este mândria. Smerenia se învaţă
mult mai uşor când porţi povara apăsătoare a trupului. Faptul că acum avem
descrierea amănunţită a postului este mijlocul compensator pe care Dumnezeu ni-l
dă nouă, celor de acum, asupra cărora presiunea vremurilor a devenit suficient de
mare pentru a ne învăţa smerenia.
Am prezentat aceste aspecte pentru a demonstra că postul este o lucrare
deosebit de serioasă, iar în vremurile noastre absolut necesară. A limita postul doar
la utilitatea lui medicală este la fel cu a aduce un ghiveci cu o floare în celula noastră.
Indiscutabil că ne-ar bucura şi aceasta, dar cu mult mai mult ne vom bucura de vom
ieşi din celula de detenţie şi vom trăi înconjuraţi de toate florile câmpului şi de
celelalte minuni ale Creaţie lui Dumnezeu.
Trebuie însă să fim conştienţi şi de faptul că a ignora postul pe motiv că
celelalte mijloace duhovniceşti de conştientizare şi sporire sufletească sunt suficiente
sau mai importante, antrenăm în fiinţa noastră o separare între trup şi suflet pe care
o vom resimţi la nivelul raţiunii ca şi o dedublare. Faptul că la rugăciune sau când
intrăm în Biserică năvăleşte asupra noastră o furtună de gânduri, mai mult sau mai
puţin pătimaşe, este expresia acestei dedublări. Sufletul vrea să urce în sferele
cereşti, dar trupul, rămânând legat de cele pământeşti, distrage atenţia raţiunii, de la
cele cereşti, la cele pământeşti. Dacă trupul este îngrădit prin post, atunci raţiunea,
uşor, uşor, va învăţa să-şi concentreze atenţia spre cele duhovniceşti. Trupul oprit de
la mâncare şi raţiunea forţată să petreacă în rugăciune sunt cele două aripi cu care
sufletul se desprinde de la pământ şi îşi începe zborul spre înălţimi. La început acest
zbor este perceput ca o călătorie prin întuneric, dar trecând de bariera duhurilor
necurate, prin ascultare, sufletul dă de lumină şi de pace. De abia atunci sufletul
ajunge conştient de el însuşi. Noua raţiune care îl conduce este diametral opusă de
cea dinainte. Dacă înainte raţiunea lupta pentru a procura cât mai multe alimente de
cea mai bună calitate, pentru satisfacerea plăcerii trupeşti, acum raţiunea se va
descotorosi de orice plăcere trupească alimentară pentru a putea gusta din
desfătările sufleteşti. Exemplele pot continua.
Având în vedere rolul primordial al trupului în naşterea şi creşterea
sufletească, postul a fost socotit de Sfinţii Părinţi poarta spiritualităţii. Faptul că Sfinţii
nu au dat specificaţii tehnice în privinţa postului este pentru a nu transforma
spiritualitatea într-un elitism material, accesibil doar unora. Indiferent în ce formă a
fost practicat postul, scopul acestuia a fost mai presus de cele materiale. Chiar dacă
cei mai mulţi ajungem să-l practicăm într-o formă mai înaltă, constrânşi de multe ori
de bolile trupeşti, aceasta nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici. De aceea postul

11
trebuie împletit cu rugăciunea, cu Spovedania, cu Sfânta Împărtăşanie şi cu lucrarea
tuturor virtuţilor.
Boala ne-a trezit, postul ne-a întărit, iar noi, cu mult entuziasm, trebuie să
mergem mai departe spre Dumnezeu, îndumnezeirea fiind scopul vieţii
fiecăruia dintre noi.

Notă asupra ediţiei

Partea de specialitate am prezentat-o mai mult pentru a satisface orgoliul

medical, care cu greu se apleacă spre cele omeneşti, trăind iluzoriu într-o lume a
formulelor chimice, în care nici medicii nu mai reuşesc să înţeleagă ceea ce se
petrece.
Trecând însă la partea a doua vedem că de fapt noi nu ne confruntăm cu o
lume inertă exterioară, ci cu o lume vie interioară, în care interlocutori avem chiar
propriile noastre patimi şi neputinţe ale firii, strâns înmănuncheate cu aspiraţii care
pornesc de la cele pământeşti şi urcă până la cele cereşti. Astfel că nu m-am putut
opri să nu includ şi o a treia parte, care este un fel de lecţie de zbor spre înălţimi.
Tainele acestei părţi le găsim atât la sfinţi, dar şi la profani, însă niciodată la cei
indiferenţi.
Dacă am începe să luăm lecţii direct de la sfinţi am putea crede că am greşit
sala de curs, iar ceea ce învaţă aceia nu este potrivit pentru oameni, ci pentru îngeri,
căci de la îngeri au primit ei aceste învăţături şi au reuşit să le trăiască poate fiindcă
au fost alcătuiţi din altă plămadă decât noi, cei de rând. Dar intrând la cursul unui
profesor pământesc ca şi noi, când va ajunge să ne predea lecţia de zbor, tot ne va fi
greu să ne depăşim firea noastră căzută, căci aceasta este o cutie a Pandorei 1, pe
care o deschidem împinşi fiind de curiozitate.
Dar, ca să nu pecetluim inimile noastre cu pecetea misterului, să ne facem
curaj şi să intrăm la cursul de zbor al maestrului Nichita Stănescu, pământean ca şi
noi, şi, înainte de a ne satisface curiozitatea cu cele ascunse în cutia Pandorei, să-i
atribuim curiozităţii şi întrebuinţarea firească, care, indiferent unde începe, are drept
punct final absolutul.

Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost
1

creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie perfectă.
Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o
cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes
puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.
După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuși oameni perfecți din lut, oameni cărora le-
a dat viață cu razele soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simțit jignit de
îndrăzneala acestuia și a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au
depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea
(Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena], bolile
(Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei
(Zeus) și, nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil
Atena, zeița înțelepciunii) s-a deosebit de ceilalți zei depunând în această cutie Speranța.
Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept soție și cutia
(Cutia Pandorei) drept cadou. Simțind că la mijloc este un șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus
s-a îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusețea Pandorei, a
acceptat-o de soție. Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia și astfel toate relele din
interior au scăpat și s-au împrăștiat pe pământ. Înfricoșată, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând
că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei era Speranța.

12
 Lecţia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii,

cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii,
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor,
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile,

cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

Poezia aceasta prezintă în limbaj poetic baletul sufletului şi dansul creşterii

sale spirituale începând cu conştientizarea trupului, ca şi vas al sufletului, până la
identificare sufletului cu divinitatea, din care şi-a luat fiinţă.
Orice parcurs spiritual îşi are originea în inimă, care trebuie să-şi adune
puterile împrăştiate în cele materiale, aşa cum balerinul îşi strânge umerii şi îşi
arcuieşte trupul, pentru a-şi face elan şi, înălţăndu-se pe vârful picioarelor, îşi începe
zborul său acrobatic. El devine uşor ca pana unei păsări pentru că se goleşte de
materia apăsătoare închizând ochii şi refuzând auzul. Închizându-se în sine însuşi se
ridică deasupra patimilor, care îl ţin legat de trupul cel pământesc şi aşa îşi începe
zborul.

13
 Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Deşi zborul acesta implică o adâncă lepădare de sine, pentru suflet este
modul în care puterile sale se concentrează aşa cum râurile se adună într-un singur
fluviu, iar materia sufletului, asemenea pământului unei câmpii, rodeşte udată fiind de
lacrimile izvorâte dintr-o conştiinţă de sine cernită cu norii părerilor de rău. Roadele
unei asemenea lucrări nu mai cunosc alterarea vremurilor, ci rămân asemenea
piramidelor, care cresc în pustietatea lumii materiale ca mărturie peste veacuri. Chiar
dacă sufletul refuză auzul veacului acestuia, el nu se împietreşte, ci luând fiinţă în
timp, îşi începe gestaţia, care este zborul său de la naştere la moarte.

Îţi strângi umerii

cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.

Sufletul, axat pe valori veşnice, se hrăneşte din elementele universului, care

nu au fost alterate de păcat, iar de o asemenea comuniune sufletul nu vrea să se mai
despartă niciodată (nevermore). Atunci, pământean fiind, intri într-o altă dimensiune,
pe care Apostolul Pavel o descrie cu cuvintele: „M-am răstignit împreună cu Hristos;
şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2, 20).

Îţi strângi râurile

cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,

14
 iar el
este pururi altcineva.

Dacă ceea ce spune Nichita Stănescu pare la început doar fantezie şi

inspiraţie poetică, iată că, acelaşi lucru, dar în alt context, îmbrăcat în realitatea vie şi
dureroasă, ne spune şi Sfântul Apostol Pavel. Cu ajutorul Sfântului Apostol Pavel
desluşim cine este acel misterios EL, cu care trebuie să ajungem să ne identificăm, şi
care se identifică cu fiecare dintre noi. Cheia dansului de balet al sufletului, pe care
Nichita Stănescu nu o menţionează, dar care dă sens întregului efort ascetic de
creştere sufletească este acea cruciuliţă de la gât, pe care o purtăm pentru a ne
reaminti permanent de cuvintele apostolului: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi
nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.”

Atenţie! Atunci când nu mâncăm, nu înseamnă că nu ne hrănim, ci doar faptul

că nu ne hrănim cu pâine şi alte alimente. Ca să nu simţim ca pe o temniţă ieşirea
din universul culinar, vă invit într-un univers spiritual, care este lumea din noi. La
intrarea în acest univers mai întâi ne aşezăm la „Masa Tăcerii”. Aici se întâlnesc
combatanţii. Faptul că în jurul mesei sunt aşezate 12 scaune de formă clepsidrică,
care simbolizează timpul, arată intensitatea tuturor momentelor din cadrul viitoarei
bătălii. Confruntarea din fiecare ceas are loc mai în noi înşine, iar răspunsul este
mereu acelaşi, tăcerea. Dacă ţi-ai pierdut răbdarea şi începi să protestezi, ai pierdut
lupta înainte de începerea bătăliei. Dacă am învăţat prima lecţie, o începem pe a
doua, care este străbaterea „Aleei Scaunelor”. Pe această alee întâlnim 30 de
scaune pătrate, tot de formă clepsidrică, care simbolizează zilele calendaristice ale
unei luni. Înţelegem de aici că în fiecare zi şi în fiecare ceas din zi ne cofruntăm cu
adversarul nostru, care nu este altul decât trupul. Intrarea pe „Poarta Sărutului”
simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii, dar nu este vorba de o biruinţă pe calea
forţei, ci pe calea iubirii. Biruinţa virtuţii asupra păcatului este o cale a iubirii, pentru
că orice virtute câştigăm, nu este un folos personal, ci un folos al celui de lângă noi.
La Sfinţii Părinţi lupta cu păcatul o găsim asemănată cu o scară, dar în cultura
românească avem o imagine mult mai sugestivă pentru o astfel de călătorie, şi
anume Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi. Monumentul a fost ridicat în
cinstea eroilor din Primul Război Mondial. Aceasta ne sugerează că lupta cu păcatul
include eroismul şi jertfa materială. De la distanţă uşor îi vezi vârful, dar pe măsură
ce te apropii, vârtul ei este în infinit. Ce ne opreşte urcuşul spre infinit? Universul
culinar, care atunci când trăim în mijlocul său ni se prezintă ca o imensă gamă de
satisfacţii, dar când ieşim din el ne dăm seama că acele desfătări, ne ţineau la
distanţă de noi înşine, adevărata coloană a infinitului, pe care nu trebuie doar s-o
admirăm de la distanţă sau de aproape, ci trebuie să urcăm pe ea ca pe o scară.
Şi Nichita Stănescu, şi Constantin Brâncuşi şi Sfântul Apostol Pavel au găsit o
formă inedită de a exprima bătălia din interiorul nostru. Pentru fiecare postul este un
mod de a verifica şi testa propriile forţe atunci când sunt dispuse în poziţie de luptă,
dar adevărata luptă este o lucrare mult mai serioasă, de-a dreptul fulgerătoare, pe
care abia dacă o surprinzi în tine însuţi, dar nicidecum în celălalt, iar răspunsul nostru
este un fel de automatism, asemenea unui reflex condiţionat. Postul ne ajută să ne
formăm o condiţionare reflexă bună, dar răspunsul este cu mult mai complex. Ceea
ce se poate observa cu uşurinţă, atât la noi cât şi la ceilalţi sunt beneficiile sau
pierderile după fiecare asemenea luptă.

15
16
 PARTEA ÎNTÂI

Evidenţe ştiinţifice
asupra postului vindecător

17
18
 Indicaţii şi contraindicaţii

Înainte de a ne avânta cu toată energia de care dispunem spre post, ar trebui

să înţelegem ce este boala, căci dacă nu o înţelegem, energia de care dispunem, nu
ştim în ce direcţie să o dirijăm şi în ce să o concentrăm. Prima condiţie pentru
îndeplinirea unei sarcini este să înţelegem ce avem de făcut.
Din punct de vedere psihologic, boala este o formă de constrângere, un fel de
închisoare, de unde dorim să scăpăm cât mai repede. În cazul unor boli pasagere,
apelăm repede la câteva pastile şi scăpăm imediat. Însă în cazul unor boli cronice,
mai mult sau mai puţin invalidante, pastile nu mai pot face decât să ne amelioreze
durerea sau disconfortul. Atunci îngrădirea libertăţii o simţim din plin, fapt care îi
afectează pe mulţi.
Cine sunt cei pe care îi afectează această îngrădire? Cei care nu înţeleg ce
atitudine ar trebui să adopte şi care trăiesc doar în trecut. Aceste persoane sunt, de
obicei, refractare la tratament, adică îl neglijează, grăbind astfel evoluţia bolii.
Care ar fi atitudinea potrivită în legătură cu îngrădirea libertăţii, înţelegem
foarte bine dacă ne gândim la serviciul militar. Pentru toţi armata este un mijloc de
constrângere, dar se diferenţiază de detenţie prin faptul că militarii sunt obligaţi să se
încadreze în rigorile disciplinei militare şi a programului unităţii, ajutaţi şi
supravegheaţi de superiori, în timp ce deţinuţii petrec îngrădirea libertăţii doar cu ei
înşişi şi, dacă nu îşi impun singuri o disciplină şi o modalitate de cultivare a gândirii,
ajung la demenţă. Atât rezerviştii cât şi foştii deţinuţii, care s-au adaptat acestei forme
de constrângere, după eliberare, au socotit perioada aceea de îngrădire a libertăţii ca
o şcoală care i-a format pentru viaţă.
Deci, toate îngrădirile consecutive unei boli trebuie să înţelegem că, deşi ne
despart de activităţile plăcute nouă, sunt un mod intens de a pune gândirea în
acţiune. Disciplina nu este altceva decât un mod sistematic de forţare a raţiunii să se
înalţe deasupra pornirilor dezordonate izvorâte din poftele trupeşti. Dacă disciplina nu
este înţeleasă astfel, devenim prada unei puternice revolte interioare. O gândire
activă şi pozitivă te ajută să depăşeşti atât boala, cât şi alte situaţii dificile din viaţă.
Boala este un mod de îngrădire a libertăţii umane, iar noi nu trebuie să căutăm
să ne eliberăm, pentru că singuri ne-am făcut prizonieri, ci trebuie să o acceptăm
învăţând să ne supunem unei discipline, printr-o atitudine adecvată a gândirii.
Disciplina care ni se cere să o învăţăm, ca modalitate de răspuns pentru bolile
dobândite, este postul. Cum contribuie disciplina în ducerea unui post la bun sfârşit
găsim în exemplu oferit de Dna Viorica Popescu. Videoclipul „Viorica Popescu- 40
de zile de post negru vindecator. Ziua 1”, care poate fi găsit pe youtube, este cât
se poate de convingător. Dna Viorica Popescu a ţinut 2 posturi de 40 zile la interval
de 6 luni unul de celălalt pentru tratarea unui cancer de sân.
Dar, pentru ca nimeni să nu se avânte orbeşte în post, voi prezenta în
continuare indicaţiile şi contraindicaţiile postului cu apă.

19
 Indicații dovedite în mod ştiinţific2 (clasificate conform ICD-103,
versiunea 2013) sunt:

1. Boli endocrine, nutriționale și metabolice

 Diabetul zaharat de tip II (E 11)
 Obezitate (E 66)
 Sindromul metabolic (E 88.9)
 Hiperlipidemia (E 78).
2. Boli ale sistemului cardiovascular
 Hipertensiune arterială (I 10)
 Boala coronariană cu toți factorii de risc asociați (I 25)
 Insuficiență cardiacă (I 50).
3. Boli ale sistemului musculo-scheletic și ale țesutului conjunctiv
 Artrita reumatoidă (M 05 - M 07)
 Boli degenerative ale sistemului musculo-scheletice (M 15 - M 19)
 Artrozele (M 19.9)
 Colagenoze (M 32, M 35)
 Spondirartropatie (Boala Bechterew) (M 45)
 Boli degenerative ale coloanei vertebrale (M 47.9, M 47.2)
 Sindromul cervical / lombar acut și cronic (M 54.1)
 Fibromialgia (M 79,0).
4. Boli ale sistemului nervos
 Migrenă (G 43)
 Cefalee cronică de tip tensiune (G 44).
5. Tulburări psihologice
 Tulburare depresivă (ușoară până la moderată) (F 32, F 33)
 Epuizare psihovegetativă, (F 43)
 Anxietate (F 48).
6. Boli ale sistemului digestiv
 Boli funcționale gastro-intestinale (K 30, K 58, K 59)
 Sindromul de colon iritabil (K 50)
 Boala inflamatorie a intestinului (K 51)
 Constipație cronică (K 59.0)
 Ficat gras (K 70, K 76,0).
7. Boli ale sistemului respirator
 Bronşita cronică (J 42)
 Boala pulmonară obstructivă cronică (J 40 - J 44)
 Astm (J 45)
 Sinuzita cronică (J 32)
 Rinită alergică (febra fânului) (J 30)
 Diateza alergică (T 78.4)
 Infecții recurente ale tractului respirator superior (J 06.9).
8. Boli ale sistemului urogenital
 Cistită recurentă (N 30)
 Dismenoree și sindrom premenstrual (N 92 - N 94)
 Sindromul climacteric (N 95)

Françoise Wilhelmi de Toledo şi colab: Fasting Therapy – an Expert Panel Update of the 2002
2

Consensus Guidelines (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2443475/)

3
ICD-10=International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems 10th
Revision

20
  Infecţii genitale (N 76)
 Tulburări de fertilitate la femei și bărbați (N 97, N 46).
9. Boli ale pielii
 Neurodermatită (L 20)
 Psoriazis (L 40)
 Urticarie (L 50)
 Acnee (L 70).
10. Boli ale sângelui și ale organelor care formează sângele și anumite
tulburări care implică sistemul imunitar
 Susceptibilitatea la infecții (D 80.9).
11. Boli ale ochiului
 Glaucom (H 40).

Indicații care prezintă un risc și, prin urmare, tratamentul trebuie să fie asistat de
un medic cu experiență:
 Diabetul zaharat tip I
 Boală coronariană instabilă sau severă
 Ulcer gastric și / sau duodenal
 Addicţii
 Tulburări psihotice
 Dezlipire de retina
 Cancer.

Contraindicații
 Casexie
 Anorexie nervoasă
 Hipertiroidism necontrolat
 Insuficiență cerebravasculară avansată sau demență
 Insuficiență hepatică sau renală avansată
 Sarcina și alăptarea.

În continuare voi prezenta o argumentaţie a postului însoţită de exemplificarea

unor cazuri clinice şi pe alocuri va fi menţionat şi mecanismul de apariţie a diverse
boli. Chiar dacă postul are un efect terapeutic foarte mare, lupta cu boala şi cu
patimile este un prezent continuu şi nu se sfârşeşte o dată cu terminarea postului. De
aceea postul trebuie urmat de un regim adecvat, care să păstreze beneficiile obţinute
în urma postului. Bineînţeles că schimbările vor avea loc în timp, dar este foarte
important să înţelegem direcţia în care trebuie să mergem.

Postul în bolile acute4

Dr. Herbert Shelton

„În loc să foloseşti medicamente, mai degrabă posteşte o zi”, a spus Plutarh.
Altcineva a spus: „Înțelepții, când se îmbolnăvesc, fac baie, dorm și postesc, lăsând
natura să-și facă singură munca de vindecare și nu împiedică operațiunile ei
benefice”.

4
Herbert Shelton: The science and fine art of fasting; American Natural Hygiene Society

21
 Aceasta este regula naturii în boala acută: Du-te la culcare, stai la
căldură și abține-te de la orice mâncarea, până la revenirea foamei.
Postul în bolile febrile a fost folosit în mod obișnuit de medicii napolitani în
urmă cu o sută cincizeci de ani. Frecvent, ei au îngăduit pacienților cu febră să
postească şi mai mult de patruzeci de zile. Atunci când bolnavul are pneumonie și
pleurezie şi este hrănit, nu numai că saturația toxică este menținută, dar alimentația
întârzie vindecarea, adică împiedică plămânii inflamați și pleura să revină la normal.
Aceasta poate duce la formarea abcesului.
Unul dintre primele indicii de boală este un abolirea apetitului. Într-adevăr,
scăderea poftei de mâncare se instalează, adesea, cu câteva zile înainte de apariția
altor simptome. Dacă boala începe „brusc”, în timp ce stomacul este plin cu alimente,
sau dacă există un accident grav sau șoc a sistemului nervos, vărsăturile golesc
imediat stomacul. Astfel, natura indică, atât la animale, cât și la om, că, în cazul
bolilor acute, alimentele ar trebui evitate.
Doar învățăturile false pot induce oamenii în eroare, încât aceştia să continue
să mănânce în mod regulat, în fața faptului că mâncarea este vomitată, îndată ce
este ingerată. Pentru această falsă învățătură trebuie să mulţumim profesiei
medicale. Medicii i-au învățat pe oameni că există boli specifice, care au cauze
specifice, și că bolnavii trebuie hrăniți „pentru a-și menține puterea”, pentru a se
putea „vindeca” de bolile lor.
Atât timp, cât credem că „leacul” unei „boli comune” depinde de
descoperirea unui compus misterios, este probabil să continuăm să trecem cu
vederea cele mai simple indicii ale naturii și să continuăm uciderea bolnavilor,
în mod organizat.
Nu numai în condiții cronice uşoare, ci și în boli acute, însoţite de febră, este
prescrisă și aplicată alimentarea. Într-adevăr, o dietă bogată în calorii este acum
regula în bolile febrile.

Refuzul instinctiv pentru alimente în bolile acute

De multă vreme se știe că, atunci când animalele sunt rănite grav, refuză
mâncarea. Șocul, vătămarea severă de orice fel, febra, durerea, inflamația sau
otrăvirea, reduc sau suspendă puterea digestivă și reduc funcțiile nutritive din tot
organismul. Căldura, liniștea, postul şi puțină apă, sunt tot ceea ce își doresc. Când
se hrănesc, este un semn sigur că se vor vindeca. La început mănâncă puțin, dar
treptat mănâncă mai mult pe măsură ce se simt mai bine. Nu se îngrijorează
niciodată, nici de calorii și nici de cerințe proteice.
Nici omul nu are nicio dorință de hrană, atunci când este bolnav. Există un
refuz benefic al alimentelor, care provine din incapacitatea de a le digera și a le
utiliza. Dar, de prea multe ori, omul ignoră refuzul instinctiv față de mâncare și
disconfortul care urmează după alimentare şi, în ciuda acestora, mănâncă, pentru că
a devenit convins că va muri dacă nu mănâncă. Căldura, liniștea, repausul şi puțină
apă, pentru potolirea setei, sunt nevoile unui om bolnav. Un animal bolnav nu poate fi
făcut să mănânce, dar bolnavii pot fi convinși să mănânce pentru a-și „menține
puterea”.
Dr. Hazzard susține, pe bună dreptate că, deși pofta de mâncare poate fi și
este adesea prezentă în „boală”, foamea adevărată nu este niciodată. Cred, cu
câteva excepții posibile, că acest lucru este la fel de adevărat, atât în bolile cronice
cât și în bolile acute. Liek spunea că obiecția față de post a unor oameni se
datorează de obicei, nu funcționării instinctului de conservare, ci unei „gândiri
defectuoase”.

22
 Densmore (1892) spune: „În general, în bolile severe, pacientul nu are poftă
de mâncare, iar ceea ce pare să fie poftă de mâncare, se va constata că este mai
mult o dorinţă de a mânca pe fondul inflamației, dar nu nevoia de hrănire. Acest
apetit fictiv dispare, de obicei, în primele douăzeci și patru de ore de post. Efortul
adevăratului medic trebuie să fie acela de a ajuta natura și de a îndruma
bolnavul să se lăse ghidat de ea. Dacă după 48 de ore mai persistă dorinţa de a
mânca, aceasta este o dovadă că este nevoie de mâncare. Cu cât este mai gravă
boala, cu atât postul trebuie să fie de durată mai mare. Timpul de postire indicat este,
de obicei, între trei şi șase zile, dar, în cazuri extreme, poate ajunge şi la una, două
sau trei săptămâni.
În cazul bolilor grave alimentele nu pot fi digerate, încât nu este nevoie
urgentă de alimentare, atât timp cât rezervele pacientului nu sunt epuizate.
Reapariția poftei de mâncare la bolnavi este un indiciu sigur al însănătoşirii și a
refacerii capacităţii digestive. Lipsa dorinței de hrană, indiferent dacă este cauzată de
boală, durere, furie, emoție, oboseală sau altă cauză, este modul naturii de a spune
că organele digestive sunt, deocamdată, incapabile să digere alimentele.

Alimentare pentru a păstra puterea

Ideea care domină medicul, asistenții medicali și rudele bolnavului este aceea
că, în timpul unei boli” acute, puterea şi vitalitatea „trebuie susținute cu alimente”.
Această presupusă nevoie de hrană pentru a sprijini viața, în raport cu gravitatea
stării pacientului, face să se creadă că aversiunea naturală sau instinctivă față de
alimente este o eroare gravă a naturii.
Un lucru este sigur; fie natura, fie medicul greșește. Limba încărcată,
pierderea gustului pentru mâncare, absența peristaltismului intestinal, lipsa poftei de
mâncare, pe scurt, întreaga absență a condiţiilor fiziologice pentru digestie, însoţită
uneori de prezența inflamației tubului digestiv, fac imposibilă menținerea forței
pacientului prin hrănire.
Hrănirea forțată a bolnavilor este un război împotriva naturii, a cărui efect
negativ este în raport cu gravitatea stării pacientului. Produsele otrăvitoare ale
alimentelor nedigerate sau digerate imperfect afectează pacientul, care este hrănit în
timpul unei boli acute. Dacă nu ar fi fost atât de orb, doctorul ar vedea că își omoară
pacientul, pe care îl hrănește cu lapte, ouă, carne.

Lipsa puterii de digestie în bolile acute

Beaumont (1833) a arătat că nu există capacitate de digestie în bolile acute
grave. În stările febrile, sucul gastric este secretat în cantitate foarte mică sau deloc.
De aici, importanța refuzului alimentelor de către stomac. Nu doar că refuză hrana,
dar aceasta este de fapt o sursă de iritare pentru organul respectiv și, în consecință,
pentru întregul sistem. Niciun fel de mâncare nu trebuie consumat până când
secrețiile normale nu vor fi restabilite.
S-a dovedit, de asemenea că, absența foamei, în febră, este asociată cu
absența mişcărilor peristaltice ale stomacului. Mişcările peristaltice sunt absente în
gastrită, amigdalită şi gripă. La câini, s-a dovedit că aceste mişcări peristaltice lipsesc
în pneumonie și alte infecții acute.
Durerea, inflamația și febra în toate formele acute de „boală” inhibă secreția de
sucuri digestive, „îndepărtează pofta de mâncare” și fac digestia practic imposibilă.
Uscăciunea gurii în febră este asociată cu o uscăciune similară de-a lungul tubului
digestiv. Secreţia digestivă redusă este de o calitate atât de slabă, încât nu ar putea
digera în mod corespunzător nici măcar cantități mici de alimente. Împreună cu

23
absența puterii de a digera, lipsește gustul şi pofta pentru alimente, atât de esențiale
pentru o digestie normală.
Mâncarea, luată în astfel de condiții, nu este digerată. Natura a suspendat
temporar funcțiile digestive. Acest lucru este necesar pentru a putea acorda întreaga
atenție sarcinii de recuperare. Energia, care este obișnuit consumată în activitatea de
digerare, absorbție și asimilare a alimentelor, este folosită acum pentru a continua
procesele de reparare.
Mușchii stomacului și intestinului sunt aproximativ în aceeași stare ca și
mușchii brațului. În bolile acute, sistemul digestiv este la fel de puțin potrivit pentru a
digera alimentele, precum sunt membrele pentru locomoție - ambele necesită odihnă.
Ce se poate câștiga, consumând, atunci când nu există capacitatea de a digera
mâncarea? De ce medicii insistă ca pacientul să mănânce atunci când nu există
dorință de mâncare sau când există o aversiune reală faţă de mâncare?
Dr. Emmet Densmore a stabilit prima regulă care trebuie respectată atunci
când se dezvoltă boala: „Nu mâncaţi timp de patruzeci și opt de ore, după care
continuați postul până când apare foamea naturală”

Nicio mâncare fără digestie

În toate tipurile de boli acute, întregul organism este angajat în lucrarea de
eliminare a toxinelor, nu în cea de asimilare a alimentelor, prin urmare, este perfect
natural ca organismul să se revolte împotriva alimentelor. Anorexia, respirația
neplăcută, limba încărcată, greața, vărsăturile, excreţiile fetide, excreția de mult
mucus, constipația alternând cu diareea, toate indică faptul că organele sunt
angajate în activitatea de reparare şi detoxifiere și nu sunt capabile să digere
alimentele. Nu este posibil să hrănești corpul în astfel de circumstanțe.
"Știința și fiziologia învață", spune dr. Densmore, că digestia alimentelor poate
fi efectuată satisfăcător numai atunci când există secreția sucurilor digestive și, de
asemenea, că nu poate exista o secreție adecvată a sucurilor digestive acolo unde
există inflamație sau absenta a poftei de mâncare, indiferent de cauză.
Dacă nu poate exista o digestie eficientă, decât când secreția de sucuri
digestive este normală și dacă nu există aproape nici o secreție de sucuri digestive
acolo unde există temperatură ridicată, ar trebui să ne așteptăm să apară o mare
emaciere5 a pacientului febril, care consumă mâncare, la fel ca în timpul întreruperii
brutale a postului. Tocmai acesta va fi rezultatul pe care îl va observa orice medic,
care va face experimentul.
Bunul simț ne învață că, dacă mâncarea nu este digerată, un astfel de aliment
nu ajută la hrănirea corpului. Dacă nu se consumă niciun aliment, procesele vieții
sunt continuate prin consumul rezervelor acumulate în țesuturi. Dacă mâncarea este
ingerată, dar nu este digerată, prin consumul suplimentar de energie, necesar ca
alimentul neasimilat să fie excretat din corp, apare întârzierea inevitabilă a restabilirii
pacientului.

Descompunerea gastro-intestinală
Dacă bacteriologii doresc să facă culturi de bacterii „patogene”, folosesc
bulionuri de carne, jeleuri de carne și lapte fiert. Atunci când pacienții cu boli acute
primesc aceste alimente, aceste substanțe furnizează medii de cultură, la fel de
bune, pentru bacteriile din tractul digestiv, la fel ca atunci când sunt folosite în
laborator ca medii de cultură.

Emaciere, caşexie = Slăbire exagerată, care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată
5

24
 Mâncarea, care nu este digerată, este supusă descompunerii, formând o
masă de toxine, care, mai mult sau mai puțin, sunt absorbite şi îmbolnăvesc şi mai
tare pacientul. Pentru a scăpa de această masă putredă de alimente și de toxinele,
care s-a format, este necesară o cheltuială inutilă de energie. Natura încearcă să
conserve energia. Tocmai acesta este motivul pentru care a suspendat temporar
funcțiile digestive.
A forța organismul să-și împartă energiile și atenția între munca de vindecare
și sarcina suplimentară de a elimina o masă septică din tractul digestiv este
asemenea unei infracțiuni. Singurul lucru bun, care poate fi făcut, este să menținem
tubul digestiv liber de toate aceste materii. Natura însăși indică că aceasta este cea
mai bună măsură posibilă, deoarece nu numai că toate dorințele de mâncare sunt
abolite, dar cele mai ispititoare mâncăruri nu mai sunt apreciate de bolnav. Febra,
vărsăturile și purgaţia sunt metodele naturii de a scăpa de otravă, şi aceste simptome
nu apar în cursul bolilor acute atunci când pacienţii postesc și nu se hrănesc.
Una dintre regulile noastre pentru îngrijirea bolnavilor este de a opri absorbția
tuturor toxinelor din exterior. Hrănirea în timpul „bolii” acute face exact invers:
menține tractul digestiv plin de materii vegetale și animale în descompunere, pe care
organismul trebuie să le descompună şi să le absoarbă.
Atunci când alimentația greșită și igiena precară au slăbit rezistența
organismului și au deranjat digestia, astfel încât descompunerea alimentelor produce
toxine în exces, încep problemele. Organismul trebuie să se apere de aceste toxine,
iar această apărare o numim „boală”.
Atunci când descompunerea copleșește puterea de apărare conferită de
secrețiile digestive, vărsăturile și diareea, atât de frecvent considerate ca fiind rele,
sunt măsuri conservatoare și de apărare, pe care natura le folosește pentru
expulzarea putrefacției. A absorbi conținutul fermentat și putred al tractului digestiv în
fluxul sanguin ar însemna moartea. Acest lucru nu apare, deoarece absorbția se
inversează și organismul, în loc să preia conținutul toxic al tractului digestiv, secretă
o cantitate mare de lichid în stomac și intestin pentru a dilua și neutraliza materia,
care se descompune și a o spăla. Cantitatea mare de lichid secretată curăță întregul
tub digestiv, iar vărsăturile și purgaţia completează munca de eliminare a
substanțelor toxice din cavitățile corpului.

Stomacul și intestinul în bolile acută

Un autor medical descrie astfel stomacul în gastrită acută: "Membrana
mucoasă gastrică a unui astfel de stomac este roșie și tumefiată, secretă puțin suc
gastric, iar acesta conține foarte puțin acid, dar mult mucus. Pacientul are ca şi
simptome dureri de cap, slăbiciune, greață, vărsături. Vărsăturile îl ameliorează
considerabil, pentru că îndepărtează substanța iritantă. Limba este încărcată, iar
fluxul de salivă este crescut.
Dacă conţinutul gastric, aflat în des-compunere şi fermentare, care este iritant
nu este eliminat prin vărsătură şi ajunge în intestin, apar colicile și diareea. Cu
stomacul în această stare, fără secreţie de suc digestiv şi cu pofta de mâncare
abolită mâncarea ar fi mai rea decât nebunia.
Postul într-o astfel de condiție este singura procedură rațională. Cu toate
acestea, în febră tifoidă, cu stomacul într-o stare și mai proastă, cu intestinele într-o
stare mult mai proastă și cu temperaturi ridicate, majoritatea medicilor insistă asupra
hrănirii consistente. Nu numai în gastrită acută și febră tifoidă, ci şi în holeră și alte
boli intestinale, este obișnuit să se insiste pe o alimentaţie hrănitoare.

25
 Să vedem ce se întâmplă dacă ne hrănim în „boala” acută. Primul lucru pe
care pacientul și medicul îl constată este o creștere a simptomelor. Febra crește,
pulsul crește, durerea și alte simptome devin mai intense. Bolnavului i se provoacă
multă suferință inutilă, iar rudelor pacientului îi sunt provocate anxietăți inutile.
Graham a declarat că „cu cât hrănesc un corp în timp ce boala este activă, cu atât
agravez boala”. Când organismul este grav bolnav, postul complet și de lungă durată
ar fi cel mai bun mijloc, în multe cazuri, pentru înlăturarea bolii și restabilirea
sănătății.
Am văzut efecte minunate în multe cazuri de acest gen. Toate formele de
boală acută sunt ameliorate și devin mai uşor de suportat prin post.

Compensarea
Boala implică muncă, acțiune, luptă, adesea chiar acțiune violentă.
Accelerarea ritmului cardiac, respirația rapidă, vărsăturile, diareea etc., reprezintă un
efort crescut, care consumă energie. De multe ori pacientul devine epuizat complet,
încât își încheie viața. Boala înseamnă, frecvent, o cheltuială mai mare de energie
decât necesită corpul în stare de sănătate, în activitățile sale normale, de aceea este
nevoie urgentă de conservare a energiei prin toate mijloacele posibile.
Atât de mare este intensitatea efortului, şi atât de deplin sunt concentrate
puterile vieții asupra muncii de vindecare, încât nu există energie disponibilă cu care
să se poată continua munca de digestie. Suspendarea secrețiilor digestive, încetarea
contracțiilor ritmice ale stomacului și intestinelor și retragerea dorinței de hrană sunt,
prin urmare, măsuri compensatorii, concepute pentru a conserva energia dintr-o
parte, că să fie utilizară în altă parte.
În multe boli - cum ar fi febra tifoidă, scarlatină, rujeolă, colecistita acută
infectată - și în majoritatea bolilor febrile, tratamentul corect de urmat, este extrem de
simplu. Atâta timp cât nu există niciun apetit pentru nutrienți, o cană de apă
răcoroasă este tot ceea ce este necesar pentru bolnav, iar vindecarea va apare în
câteva zile.
Postul bolnavului acut este cu siguranță o măsură compensatorie, iar urgența
sa este în proporție directă cu severitatea simptomelor. Prin aceasta se înțelege că,
cu cât pacientul este mai bolnav, cu atât este mai mare nevoia să se abțină de la
mâncare.

Repausul fiziologic
„Nimic nu poate remedia”, a scris Trail, „cu excepția condițiilor care
economisesc cheltuielile vitale”. Cantitatea de muncă depusă de inimă, ficat,
plămâni, rinichi, glande etc., este determinată, în mare măsură, de cantitatea de
mâncare ingerată. De ce atunci acestor organe, și stomacului, și intestinelor să li se
dea mai mult de lucru prin mâncare? Natura necesită odihnă fiziologică, nu
suprasolicitare fiziologică. Chemarea ei la odihnă vine în termeni inconfundabili. A
opri utilizarea alimentelor pentru o perioadă de timp oferă cea mai completă odihnă
întregii economii vitale. Postul sau odihna fiziologică este cel mai sigur mod de a
economisi cheltuielile vitale.
Walter a subliniat că „pacientul se reface adesea cel mai bine prin post”,
pentru că atunci când mâncarea este consumată de bolnav, o mare parte din
energiile vitale trebuie să fie deviate de la munca de purificare la cea de a elibera
corpul de alimentul nedorit și inutilizabil. Chiar și în acele boli ușoare acute, cum ar fi
guturaiul, în care doar o parte din energiile organismului au fost mobilizate pentru
vindecarea bolii și, în care rămâne o putere digestivă considerabilă şi există o

26
anumită dorință de hrană, postul face adesea diferența dintre o boală ușoară, cu
recuperarea rapidă a echilibrului fiziologic și o boală severă, care durează mult.

Prevenţia
Tilden spune: "Orice boală acută ar putea fi prevenită dacă ar fi anticipată de
un post cu durată suficientă de mare, pentru a scădea toxinele acumulate sub nivelul
de critic de declanşare a unei boli. Un post anticipator conferă o imunizare de
încredere pentru orice așa-numită boală. Dacă acestea ar fi în general cunoscute și
implementate la orașe și sate, ca oamenii să postească câteva zile și apoi să
continue prin alimentație ușoară, epidemiile ar fi diminuate în virulența lor și, în timp,
ar fi eradicate în întregime. Doar persoanele vulnerabile - cele cu încărcătură toxică
mare – ar fi atacate de epidemii."
Postul nu înlătură cauza „bolii”, adică agentul care produce toxemia. El doar
permite organismului să-și facă munca de eliminare a toxinelor mai eficient. Durata
„bolilor auto-limitate” este în conformitate cu planurile de hrănire și tratare. Prin post
și odihnă, ele nu durează niciodată prea mult. Dacă postul ar fi fost instituit la primul
semn de boală, puține boli acute ar deveni vreodată foarte severe și multe dintre ele
ar fi atât de ușoare încât pacientul nici n-ar gândi că ar fi fost foarte bolnav în vreun
fel. Din păcate, este obiceiul să se continue hrănirea chiar şi atunci când apar
simptomele.
Page spune: "Nu există nici plăcere, nici hrănire în alimentarea forțată, ci doar
durere, otrăvire și înfometare. Cura de post aplicată universal și rațional, ar salva
milioane de vieți în fiecare an. De exemplu, nu ar exista practic nici febra tifoidă,
„întrucât toate febrele ar fi îndepărtate în câteva zile de repaus digestiv”.

Nici un pericol de înfometare

Nu există pericolul ca pacientul să moară de foame în procesul de vindecare.
Să reținem că organismul deține depozite de alimente de rezervă, care vor satisface
nevoile sale de nutrienți pentru o perioadă îndelungată. În „boala” acută organismul
își poate procura nevoile nutritive din aceste rezerve de hrană cu mult mai puțin efort
și cu mai puțină risipă de energie decât ar face aceasta din alimente. Credem că
omul necesită mâncare tot timpul, deoarece am învățat să ne gândim la el ca la un
motor, care poate funcționa doar atât timp cât este alimentat cu combustibil.
Această viziune mecanicistă absurdă asupra vieții ignoră toate solicitările
instinctului și tratează omul ca o mașină neînsuflețită.
Permiteți bolnavilor să mănânce numai atunci când corpul solicită
mâncare!
Un număr mare de cazuri se vor recupera, fie că se hrănesc, fie că ţin post,
dar există și un număr foarte mare de cazuri, care vor muri, dacă se alimentează în
timpul bolii şi care s-ar fi recuperat, dacă ar fi postit.
Să postești sau să te hrănești echivalează uneori cu a trăi sau a muri.

Durerea
Durerea, care pare insuportabilă fără utilizarea de stupefiante, diminuă rapid în
timp ce se posteşte, astfel încât, în câteva zile pacientul ajunge să se simtă
confortabil.
Am observat, în repetate ocazii, cum durerile aproape insuportabile ale
reumatismului articular acut se ameliorează, iar pacientul ajunge într-o stare
confortabilă după trei sau patru zile de post. În ultimele etape ale cancerului, când nu
se mai poate face nimic pentru pacient, decât tratamentul cu opiu, și durerile induse

27
de opiu sunt la fel de mari ca cele rezultate în urma cancerului, un post va restabili
confortul și va permite pacientului să moară în pace.

Chinul cazurilor fără speranţă

"Hrănește pacientul cu orice doreşte; oricum va muri", este sfatul dat frecvent
de medici, atunci când pacientul prezintă semne că moartea pare inevitabilă. Aceasta
este o cruzime rușinoasă și duce adesea la moarte în cazuri care altfel s-ar recupera.
Pentru cei irecuperabili, de ce să-i facem pe muribunzi mai mizerabil? De ce să le
creştem suferința?

Febra tifoidă
Pacienții cu febră tifoidă se stabilizează în trei până la patru zile, dacă postul
este instituit de la începutul „bolii”, după care convalescenţa durează între șapte și
zece zile. Pacientul va avea o formă de boală atât de uşoară și se va recupera atât
de rapid încât prietenii și rudele vor spune că nu este bolnav. Și, într-adevăr, nu va fi
foarte bolnav.
Hrana și administrarea de medicamente nu fac decât să convertească acele
simple procese naturale, pe care le numim „boli acute”, în probleme grave și
complicate. Nu este posibil să existe un caz tipic de febră tifoidă, așa cum este
descris în tratatele de medicină alopată, în absenţa tratamentului tipic prezentat
acolo.
Natura neîmblânzită nu construiește niciodată astfel de complicații și „boli” atât
de grave așa cum sunt descrise în lucrările alopate. Toată această masă a patologiei
este construită, în mare parte, prin medicaţie și hrănire.
În lucrarea voluminoasă a regimului Sutherland asupra dietei (1908), în
capitolul „Dieta în febră și bolile infecțioase acute”, de Claude B. Ker, există câteva
paragrafe interesante, care merită citate.
"Aceeași idee care stă la baza teoriei intestinului gol este, fără îndoială,
responsabilă de încercările făcute de a trata febra enterică, fie prin repus alimentar,
fie prin utilizarea de alimente în cantități foarte mici. Astfel, Queirolo a recomandat ca
alimentarea să fie să fie în totalitate rectală, o limonadă cu puțin acid clorhidric fiind
singura băutură permisă, cu condiția ca intestinul unui pacient astfel tratat să fie golit
mai întâi de o doză de calomel6 sau alt purgativ adecvat. O astfel de metodă de dietă
ar trebui să asigure odihna completă pentru intestinul afectat și exclude posibilitatea
fermentaţiei alimentelor parțial digerate, din intestin.”
"Similară în scop și efecte este metoda sugerată de Williams, care,
considerând că diareea epuizantă a febrei tifoide se datorează unei alimentații
necorespunzătoare, se străduiește să menţină intestinul gol, pe cât posibil. Numai

Calomel (clorura de mercur) a fost un medicament popular utilizat în perioada victoriană și a fost
6

utilizat pe scară largă ca tratament pentru o varietate de afecțiuni în timpul războiului civil american.
Calomel a fost comercializat ca agent purgativ pentru a calma congestia și constipația, cu
toate acestea, medicii de la acea vreme nu aveau idee care a fost mecanismul de acțiune al
medicamentelor. Au învățat cum a funcționat calomelul prin încercare și eroare. S-a observat că doze
mici de calomel acționau ca un stimulent, ducând la accentuarea peristaltismului intestinal, în timp ce
doze mai mari provocau sedare. În timpul secolului al XIX-lea, calomelul a fost utilizat pentru a trata
numeroase afecțiuni și boli precum oreion, febră tifoidă și altele, în special cele care afectau tractul
gastrointestinal, precum constipația şi dizenteria.
Calomelul, în doze mari, a dus la intoxicații cu mercur, și chiar moarte. Unii pacienți au
prezentat gangrena gurii generată de mercurul din medicament. Dozele mari de calomel provocau
adesea crampe extreme, vărsături și diaree cu sânge, dar, la vremea respectivă, acestea au fost luate
ca un semn că medicamentul lucra pentru a purifica sistemul și pentru a elimina boala.

28
apa este permisă în cazurile severe, uneori zile întregi, și consideră o jumătate de
kilogram de lapte în cele douăzeci și patru de ore ca o dietă liberală, până când
temperatura se normalizează. Metoda pare drastică, dar am motiv să cred că
pacienţii evoluează remarcabil de bine. De multe ori m-am minunat de înfometarea,
pe care un caz de tifoid o poate tolera, în siguranță, după o hemoragie. Este logic să
presupunem că pacienții ar suporta postul și mai bine înainte de o complicație atât de
deprimantă. În cadrul unui astfel de regim, Williams ajunge aproape mai aproape de
idealul „intestinului gol” decât orice alt observator. Este aproape incredibil ca pacienții
astfel tratați ar putea să câștige în greutate, dar în orice caz, nu vor slăbi mai mult
decât pacienții alimentați consistent. Este evident că, dacă alimentele nu sunt
asimilate, nu există niciun beneficiu din acesta, iar în multe cazuri de febră enterică
asimilarea este, fără îndoială, extrem de slabă.”
Obiecția teoretică adusă de autor, postului, în febra enterică, se bazează pe
ignoranță. Acesta ignoră complet afirmația precedentă potrivit căreia „asimilarea
este, fără îndoială, extrem de săracă” și pare să fie făcută în totală ignoranță a
propriilor resurse interne ale organismului. Autorul nu pare să fie conștient de faptul
că repararea țesuturilor continuă în timpul postului. Mai mult decât atât, el trece cu
vederea faptul că, dacă alimentarea este oprită la „debutul” bolii, nu este posibil să se
producă ulcerații sau hemoragii. În afară de aceasta, pacientul este mai confortabil și
„boala” de durată mai scurtă - cu condiția să nu apeleze la droguri. Este încurajator
să observăm că el nu oferă, ca o obiecție, vechea idee că postul îți reduce rezistența
la germeni.
Planul de hrănire și tratamentul medicamentos, agreat de medici, este
inadecvat, pentru că intensifică și prelungește suferința pacientului. Nu este nici un
chin de a sta fără mâncare în boli acute. Calvarul constă în a mânca în astfel de
momente. Tot ceea ce cerem atunci când boala este acută este să fim lăsați singuri
și să nu fim îngrijiți în nici un fel.

Viziunea actuală în FEBRA TIFOIDĂ7

Febra tifoidă este o boală infecţioasă acută, sistemică, determinată de
Salmonella typhi, caracterizată prin febră continuă, stare tifică, splenomegalie
şi tulburări digestive. Epidemiile pot fi accidentale, explozive (hidrice şi
alimentare) sau lente (de contact). Grupele de vârstă cele mai afectate sunt 20-
40 ani şi 7-10 ani. Boala apare în special vara şi toamna. Fără tratament
antibiotic, febra tifoidă evoluează timp de 4 săptămâni.

DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaţia este în medie 10-14 zile, cu limite de 7-21 zile.
Debutul durează 5-7 zile, se instalează insidios în majoritatea cazurilor,
manifestându-se prin febră, care creşte gradat spre 39°C, cefalee persistentă,
astenie, ameţeli, dureri musculare, anorexie, creşterea treptată a splinei.
Perioada de stare durează 2 săptămâni.
 Stare generală: febra se menţine în platou, cu oscilaţii minime; bolnavii
sunt apatici, adinamici, cu tulburări de senzoriu (stare tifică8 -
hipoacuzie, indiferenţă, delir, până la stare confuzională). Cefaleea este
intensă, continuă şi determină insomnie.

7
http://medfam.ro/books/infectioase/febra%20tifoida.htm
tifos = ceaţă
8

29
  Erupţia lenticulară apare la 7-8 zile de la debut şi este reprezentată de
macule congestive, roz, de mărimea unui bob de linte, situate mai ales,
pe flancurile abdominale şi la baza toracelui. Maculele dispar fără urmă
în 3-4 zile.
 Manifestările digestive: anorexie, hiposecreţie salivară şi gastrică,
uscăciunea mucoaselor, limbă uscată ''de papagal'', cu depozite
saburale, central, dar cu vârful şi marginile roşii. Faringele este difuz
congestionat, şi uneori prezintă ulceraţii ovalare, cenuşii, nedureroase.
Durerile abdominale sunt difuze. Formele severe se însoţesc de
meteorism şi constipaţie prin pareze intestinale. Diareea apare doar în
1/3 din cazuri, scaunele sunt verzui.
 Splenomegalia apare precoce, este constantă şi uneori, mai ales la copii,
se însoţeşte de hepatomegalie.
 Modificări cardio-vasculare: apare de regulă bradicardia şi hipotensiunea
arterială.
 Sindromul anemic este accentuat în formele severe şi prelungite.
Leucopenia prin neutropenie şi aneozinofilie este însoţită de limfocitoză
relativă.
 Sindromul hemoragic se manifestă prin epistaxis, gingivoragii,
metroragii etc şi este determinat de trombocitopenie, hipovitaminoză K
şi/sau de coagulopatia de consum.
Perioada de declin începe aproximativ la 4 săptămâni de la debut. Febra scade
treptat cu oscilaţii mari între valorile matinale şi cele vesperale. Anorexia poate
fi înlocuită de foame imperioasă, iar oliguria cu criză poliurică.
Evoluţia este mult scurtată prin tratament cu antibiotice care, administrat
corect, poate preveni recăderile şi portajul de bacili tifici.
TRATAMENT
 Izolarea în spital este obligatorie, cu păstrarea repausului strict la pat şi
dietă lichidă şi semisolidă, bogată în calorii.
 Tratamentul antibiotic, corelat cu antibiograma (Cloramfenicol,
Ampicilină, Amoxicilină, Cotrimoxazol, Fluorochinolonă) se asociază cu
corticoterapie şi medicaţie patogenetică.
 Vaccinarea rapidă multifocală, în convalescenţă introdusă de Prof. V.
Buşilă, a dus la dispariţia recăderilor şi a portajului de bacil tific în
epidemia de la Săcălaz din 1973
 imunizarea activă, cu vaccin inactivat, administrat subcutanat, în
zona deltoidiană, două doze de 0,5 ml (0,25ml la copiii sub 12 ani)
la interval de 1 lună cu 3 rapeluri la interval de 1 an fiecare, cu
aceeaşi doză; revaccinarea se efectuează după 5 ani;
 imunizarea activă, cu vaccin viu atenuat, administrat în 3 doze la
interval de 1 săptămână fiecare, la care durata protecţiei este de 3
ani.
 Imunitate
 după infecţie, de lungă durată, stabilă
 postvaccinală, 6-12 luni

Diareea - dizenteria
Medicamentele pentru dizenterie pot fi complet abandonate dacă pacientul va
recurge la post. În boala diareică, postul este cu siguranță mai bun decât folosirea
substanţelor astringente și a stupefiantelor, cum ar fi opiumul.

30
 Oswald spune: "Pentru stadiile incipiente ale tulburării, tratamentul cel mai
specific este postul. Denutriția sau privarea temporară de alimente exercită o
influență astringentă9, ca parte a efectului său conservator general."

Bolile respiratorii
În cele mai grave cazuri de astm bronșic, ameliorarea simptomelor apare într-
un interval de 24 – 72 de ore de post, după care pacientul poată dormi confortabil.
În pneumonie, dacă postul este instituit chiar de la început, pacientul nu va
ajunge în stare gravă, exudatul în plămâni nu va fi mare și vindecarea va fi rapidă.
Moartea, ca urmare a pneumoniei, va fi foarte rară.

Reumatismul
Într-un articol din Registrul Medical din Canada, intitulat "Înfometarea în
tratamentul reumatismului articular acut", Page descrie șapte cazuri vindecate prin
simpla abținere de la alimente între 4 şi 8 zile. Autorul spune că ar fi putut să prezinte
încă alte patruzeci de cazuri. Nu au fost utilizate medicamente. „În nici unul dintre
aceste cazuri tratamentul medicamentos nu a reușit”. Cazurile raportate au inclus
„bărbați și femei de diferite vârste, temperamente, ocupații și poziții sociale”.

Apendicita
Toate autoritățile medicale recunosc valoarea mare a postului în apendicită și
îl recomandă atunci când pacientul refuză operația sau, dacă, din alt motiv, nu există
posibilitatea efectuării acesteia. Durerile apendicitei încetează practic după
aproximativ trei zile de post.

Slăbirea în bolile acute, în ciuda alimentaţiei

Dewey a subliniat faptul că trupul bolnavului acut slăbeşte întotdeauna,
indiferent cu ce este hrănit și cu cât. Într-adevăr, el insistă asupra faptului că, în febra
tifoidă și în alte forme de febră severă, pacientul, care este hrănit, slăbeşte cel mai
mult. Acest fapt că, în cazul bolilor acute, slăbirea continuă indiferent dacă alimentele
sunt consumate sau nu și că, adesea, cu cât pacientul este mai bine hrănit, cu atât
este mai mare slăbirea, arată inconfundabil că niciun aliment nu este absorbit și
asimilat în timpul bolilor acute .
„În toate bolile acute”, spune dr. Dewey, „în care există febră, durere sau
disconfort, aversiunea faţă de alimente, o respiraţie urât mirositoare, gura și limba
uscate şi sete este prezentă disfuncţia digestivă. Slăbirea corpului continuă,
indiferent de hrănire, până când limba devine curată, gura umedă și foamea
marchează vindecarea bolii. Doar atunci mâncarea poate fi savurată și digerată.
Aceasta arată clar că nu putem salva mușchii și grăsimile, alimentând bolnavii în
aceste condiții nefavorabile."
Este posibil să mergem cu un pas mai departe și să spunem că, practic, în
fiecare caz, risipa va fi mai mare, iar „boala” va avea o durată mai lungă, dacă
pacientul este hrănit, decât dacă este tratat prin post.

Slăbiciunea
Slăbiciunea în „boala” acută nu se datorează postului. Într-adevăr, pacientul
care posteşte nu va deveni la fel de slab ca pacientul care mănâncă. Este mai
probabil ca el să devină mai puternic pe măsură ce postul progresează.

Substanţă astringentă = Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice
9

exagerate.

31
 Sunt încântat să prezint următoarea mărturie ortodoxă, pe această temă, a
doctorului Liek, care spune: "Cei bolnavi se simt slabi. Cei care au fost operați și care
se trezesc din narcoză sunt îndurerați. Conform tratatelor medicale, putem să
depășim această slăbiciune prin consum de alimente. Nimic nu este mai evident. Prin
urmare, solicităm cele mai hrănitoare și consolidante alimente și le oferim pacienților.
Această idee este, desigur, complet greșită. Pacientul a fost slăbit nu de un scurt
post, ci de boală, de efectele anesteziei şi de șocul operației etc."
Ar trebui să fie evident că cu cât este mai slab pacientul, cu atât este mai puțin
capabil să digere alimentele. Cu cât este mai slab cu atât mai mare este nevoia de
odihnă.

Tratamentul conservator
în apendicita subacută la un adult10
Nathan Gershfeld, Peter Sultana, şi Alan Goldhamer,
The Journal Of Alternative And Complementary Medicine
Volume 17, Number 3, 2011,

Un bărbat în vârstă de 46 de ani, cu durere în cadranul inferior drept al

abdomenului, a fost internat într-o unitate de medicină integrativă, pentru
supraveghere medicală şi post numai cu apă. Pacientul a raportat dureri abdominale
generalizate şi dureri peri-ombilicale care s-au mutat în zona vezicii urinare în
ultimele 3 zile, care se agravau cu urinarea, fără legătură cu masa. Pacientul nu
prezenta disurie, hematurie, greațuri, vărsături, constipație, diaree sau febră. În urma
examinării fizice, pacientul era afebril și la palpare se simţea o formaţiune tumorală
neprotruzivă de 1 cm în cadranul inferior drept.
A fost suspectată o hernie inghinală, astfel că s-a solicitat un consult
chirurgical, care a infirmat posibilitatea unei hernii. Pacientul a fost sfătuit de chirurg
să utilizeze medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene și să revină dacă durerile se
vor accentua sau formaţiunea va creşte. Pacientul a revenit la unitatea medicală
integrativă o lună mai târziu și a raportat că durerea s-a agravat, cu accentuări la
efort fizic, la deplasarea cu maşina pe drumuri denivelate, la urinare și la schimbarea
poziţiei în pat.
Pacientul a negat din nou disurie, hematurie, greață, vărsături, constipație,
diaree și febră. O examinare fizică a relevat o ușoară sensibilitate în cadranului
inferior drept. Testele de laborator au evidențiat un număr normal de globule albe de
5800/mL şi VSH de 18 mm/h. Ecografia abdominală a evidenţiat un apendice mărit și
creșterea fluxului de sânge de-a lungul periferiei, semne sugestive pentru apendicită
Pacientului i s-a recomandat tratamentul chirurgical standard, dar a dorit să
încerce postul supravegheat medical numai cu apă, pentru a evita intervenția
chirurgicală. Pacientul a fost de acord cu o intervenție chirurgicală numai dacă, după
o scurtă testare, postul cu apă nu va aduce nicio îmbunătățire.
El a urmat un post cu apă timp de 7 zile urmat de o realimentare de 4 zile
constând din sucuri de fructe și legume crude și legume crude sau fierte. După
perioada de realimentare, durerea abdominală a dispărut, persistând o ușoară
sensibilitate la palpare. Următoarele teste de laborator au relevat un număr normal
de globule albe din sânge. El a rămas afebril. Pacientului i s-a recomandat o dietă și

10
https://www.healthpromoting.com/sites/default/files/ACM-2010-0253-Gershfeld_1P_0.PDF

32
stil de viață sănătoase, cum ar fi o dietă vegetariană, săracă în sodiu și grăsimi,
împreună cu un somn adecvat.
După 3 luni nu au apărut dureri abdominale suplimentare. Pacientul a raportat
că a fost capabil să-și reia regimul normal de exerciții de alergare, câte 4 ore pe
săptămână. Examenul fizic a evidențiat o ușoară sensibilitate la palpare în cadranul
inferior drept.
La 1 an, pacientul nu a raportat nicio revenire a durerii abdominale. El a reluat
exercițiul complet și chiar a finalizat un triatlon. Examinarea fizică a evidențiat un
abdomen nedureros.
După 2 ani, în care pacientul a respectat recomandările privind stilul de viață,
abdomenul era nedureros la palpare.

Postul în bolile cronice11

Dr. Herbert Shelton

Nimeni, dintre cei care înțeleg în profunzime lucrarea postului, nu are îndoieli
cu privire la posibilitățile și limitele sale. Majoritatea persoanelor care au apelat, în
mod voluntar, la post, pentru recuperarea unei boli cronice, au făcut acest lucru ca o
ultimă soluție. De obicei, aceştia ajung într-o stare foarte gravă, înainte de a consimți
să postească. Că există şi pacienţi care postesc, dar fără rezultate spectaculoase,
trebuie să ne așteptăm şi la această situaţie, pentru faptul că cei mai mulți dintre ei
încep să postească doar când se apropie de moarte.
Faptul că rezultatele au fost atât de grozave, la pacienţii care au urmat terapia
prin post, înainte de agravarea iremediabilă a bolii, este remarcabil. Postul nu face
minuni, dar 95% dintre bolnavii cronici pot suporta un post supravegheat
corespunzător, cu încredere în rezultate bune.

Dieta versus post

O dietă ușoară este oferită ca un substitut al postului, în special în „boala”
cronică. Deși folosim astfel de diete destul de des și le recunoaștem valoarea și
utilitatea, acestea nu sunt egale cu postul. Experiența mea cu mâncare ușoară și
așa-numitele „posturi cu fructe” a fost aceeași cu cea a lui Upton Sinclair; și anume,
faptul că mâncarea ușoară menţine apetitul, în timp ce, în post, dorința de a mânca
încetează. El spune, de asemenea, că în „posturile cu fructe” devenea atât de slab,
încât nu putea să stea în picioare - „mult mai slab decât s-a simţit vreodată într-un
post total”. În multe cazuri, o dietă cu fructe în urma unui post scurt face ca pacientul
să se simtă mai slab decât în timpul postului.
Mulți dintre cei care recomandă cu căldură postul în „boală” acută, pentru că
nu există puterea de a digera alimentele și nici poftă de mâncare, sunt împotriva
postului în „boala” cronică, unde mai există o putere digestivă, mai mare sau mai
mică, și un apetit, chiar dacă morbid. Ei susţin că postul nu este indicat în tratamentul
bolilor cronice şi că, din contră, astfel de pacienți trebuie alimentați cu alimente
bogate în săruri minerale şi vitamine, până când țesuturile lor semi-înfometate se
revitalizează.
Valoarea postului este prea bine stabilită pentru a fi răsturnată de aceste
sofisme.

11
Herbert Shelton: The science and fine art of fasting; American Natural Hygiene Society

33
 Kellogg (1923) spune: "Este adevărat ... că în timpul unui post prelungit, orice
surplus de proteine care este prezent în organism ajunge să fie consumat, iar
deșeurile de țesut acumulate diminuă în cantitate. Dar cantitatea de resturi eliminată
este prea mică pentru a justifica o metodă atât de drastică precum postul total pentru
eliminarea lor. Pentru a elimina 1,5 kilograme de deșeuri sau materiale nedorite,
postitorul, sacrifică o cantitate de țesut sănătos și util de zece ori mai mare. De ce ar
trebui să aruncăm 15 kg de kilograme de mușchi bun, creier, nerv, inimă, sânge și
alte materii utile, vitale, pentru a scăpa de 1,5 kilograme de deșeuri, de care se poate
scăpa ușor prin simpla restricționare a dietei și creșterea aportul de apă".
Dacă restricționarea mâncării și suplimentarea apei ar putea face ceea ce face
postul, poate că nu ar fi nevoie de post în bolile cronice. Postul realizează mai mult
decât simpla eliminare a 1,5 kilograme de exces posibil de proteine.

Pierderea apetitului
Un cal sau o vacă nu trebuie să capete o boală acută pentru a nu mânca. Am
privit vaci bolnave împrăştiate în spatele turmei, care refuzau mâncarea, dar nu erau
atât de bolnave, încât să nu poată umbla. Un câine sau o pisică pot refuza mâncarea
din cauza unei indispoziții ușoare.
La om observăm frecvent lipsa dorinței de hrană, când există disconfort și
suferință abdominală, când există dureri de cap, dar şi în alte condiţii distincte de o
boală acută. Într-adevăr, una dintre cele mai comune plângeri ale bolnavului cronic
este aceasta: „Mi-am pierdut pofta de mâncare” sau „Mănânc, dar nu mă bucur
de mâncarea mea”. O altă plângere foarte comună este: „Tot ce mănânc se
transformă în gaze”. Alții se plâng de dureri abdominale după fiecare masă. În
majoritatea cazurilor, bolnavul cronic este mai interesat să-și recâștige pofta de
mâncare, decât să dispară simptomele sale, relativ ușoare.
Medicii prescriu, în mod obișnuit, pentru acești pacienți tonifiante și
medicamente care stimulează digestia și îi îndeamnă să „mănânce o mulțime de
alimente hrănitoare.” Ei prescriu medicamentele cu intenția deliberată de a stimula
pofta de mâncare, care este epuizată.
Când auzim vreun pacient să se plângă că, pentru el, „mâncarea nu mai are
gust”, putem spune cu siguranţă că are nevoie de post. El va încerca, să folosească
aromatizante, condimente şi îndulcitori, pentru a da gust mâncării, dar nimic nu va
restabili, atât de sigur și de rapid, pofta de mâncare și plăcerea de a mânca, precum
postul.

Alimentaţie nutritivă din destul

"Mănâncă! „Ai nevoie de mai multă hrană!” este strigătul predominant al celor
care vor să ne vindece", spune Adolph Just în carte „Revenirea la Natură”; Dar cum
poate fi hrănit un corp atunci când este incapabil să absoarbă și, mai ales, incapabil
să evacueze, hrana care a fost ingerată? În majoritatea cazurilor, în care se recurge
la mai multă hrană, boala se agravează.
Acești pacienți nu sunt doar incapabili să absoarbă, ci nici să digere hrana. Ce
prostie, să dai mai multă mâncare atunci când nu poate fi digerată, absorbită și
asimilată! Nu este nevoie de mai multă hrană, ci de mai multă capacitate de asimilare
și de excreţie, iar aceasta trebuie furnizată mai întâi prin odihnă, post și igienă,
înainte de a ne gândi la alimente. Cât de nechibzuit să insiști cu hrănirea în condițiile
unei exces deja existent!
Natura știe bine cum să protejeze și acesta este sensul lipsei poftei de
mâncare, grețurilor, vărsăturilor, a disconfortului după mâncare și a altor simptome

34
de protest. Când digestia a fost forţată și medicamentele au fost administrate în
scopul forțării apetitului reticent, adăugăm doar mai multe sarcini unui organism deja
suprasolicitat.
În aceste cazuri postul poate aduce la cele mai mari avantaje. Dacă persoana
care se hrănește se simte tot mai bolnavă, cu diaree și vărsături frecvente, cu greață
și constipație ocazională și pierderea poftei de mâncare, poate cu dureri de cap,
limbă încărcată, gust rău și respirație urât mirositoare, cu siguranță are nevoie de un
post și dacă nu și-ar fi pierdut capacitatea de a interpreta limbajul simțurilor sale, n-ar
fi avut nevoie de vreun îndemn, care să-l îndrume la post.
De ce omul trebuie să mănânce, atunci când mâncarea este
respingătoare?
Cât de dezgustător e să convingi pe cineva să mănânce, știind că va vomita
imediat după aceea!

Frica nefondată de post

Individul subțire și slab, care știe puțin sau nimic despre post, poate fi scuzat
de frica lui de a ţine post, dar individul pletoric12 și supraponderal cu siguranță nu
poate fi scuzat.
Ursul mănâncă din suflet nuci, miere, fructe, carne etc., în timp ce acestea
sunt abundente și îşi pregăteşte depozitele de grăsime, cu care să-și întrețină corpul
în timpul sezonului de iarnă. Broasca de asemenea depozitează grăsimi
considerabile tot pentru această ocazie.
Există sute de mii de bărbați și femei, care poartă depozite mai mari de
grăsime decât ursul sau broasca şi care își închipuie că, dacă vor lipsi chiar şi de la o
singură masă, vor începe să slăbească. Aceste persoane au suficiente grăsimi și alte
rezerve alimentare pentru săptămâni și chiar luni. Ele ar putea să postească pentru
perioade îndelungate, nu numai fără a le face rău, dar și cu beneficii pozitive.
Oamenii subțiri transportă, de asemenea, o provizie de rezervă și pot posti în
condiții de siguranță chiar şi perioade considerabile de timp, dacă sunt supravegheați
în mod corespunzător.

Înfometarea prin supraalimentare

Un număr mare de bolnavi cronici care obișnuiesc să mănânce excesiv sunt
foarte subțiri și slăbesc şi mai tare odată cu trecerea timpului. Cât de adevărat este
faptul că încetul cu încetul sunt înfometați de consumul excesiv de alimente, pe care
nu le pot digera. Dr. Dewey vorbește frecvent despre „înfometarea supraalimentării”.
Literatura despre post este plină de cazuri de bolnavi subponderali care și-au
recuperat sănătatea prin post și au ajuns la greutatea normală când a fost reluată
alimentarea.

Dorinţa fictivă de alimente

Mulți bolnavi cronici sunt lacomi. Ei consideră că presupusa lor dorință de
mâncare ar trebui să fie satisfăcută. Există un mare număr de bolnavi cronici, care
mănâncă pe zi trei mese și două gustări și sunt „întotdeauna flămânzi”. Ei spun că se
simt slăbiţi dacă ratează o masă. Alții mănâncă toată ziua, și de multe ori şi noaptea,
şi nu sunt niciodată mulțumiți. Acești oameni, trecând cu vederea sau nu au știut
niciodată că obiceiurile proaste vor domina și vor perverti instinctele noastre, cred că
cererile lor fictive de hrană sunt adevărate și că ar trebui să fie satisfăcute. Acești

Pletoric = Care are prea mult sînge. Aceste persoane sunt roşii la faţă şi uneori supraponderali.
12

35
oameni nu sunt niciodată înfometaţi. Sunt bețivi de mâncare. Suferă chiar şi de
nevroze. Necazurile lor provin din viciile de alimentare.

Alimente nedigerate în stomac

Nu este neobișnuit, în anumite cazuri de indigestie, ca alimentele să rămână
în stomac două sau trei zile. Beaumont (1833) a constatat că produsele alimentare
luate în anumite stări morbide "rămân nedigerate timp de douăzeci și patru sau
patruzeci și opt de ore, sau mai mult, crescând deranjarea întregului tub digestiv și
agravând simptomele generale ale bolii". El subliniază că toată această retenție
prelungită a alimentelor nedigerate în stomac este adesea fără disconfort sau durere
de vreun fel și fără ca pacientul să ştie aceasta. O disfuncţie uimitoare există adesea
la nivelul stomacului celor care se consideră sănătoși și posesori ai unei bune
digestii. Acești pacienți confundă, în mod obișnuit, senzațiile morbide ale stomacului
cu senzaţia de foame.
De asemenea, trebuie menționat că tulburările emoționale vor suspenda
procesul de digestie și vor face ca alimentele să fie reținute pentru perioade
îndelungate în stomac.
Carrington ne spune că a cunoscut cazuri în care au fost vărsate cantități mari
de alimente la sfârșitul a trei zile de post. Am văzut o serie de astfel de cazuri în
propria mea practică. Cred că trebuie să fie admis, pentru a folosi cuvintele lui
Carrington, că „ar fi o procedură de bun-simț să așteptăm până când această masă
de deşeuri a fost eliminată înainte de a ingera din nou altă mâncare”. Este destul de
evident că digestia stomacului nu se întâmplă în aceste cazuri și că mâncarea
putrezește mai degrabă decât se digeră.
M-a vizitat odată un tânăr care s-a plâns de dureri de cap, catar13 stomacal, al
nasului și gâtului, hiperaciditate a stomacului, constipație și nervozitate. Era extrem
de lacom, dar nu putea digera nimic din ceea ce mânca. Cu câteva zile înainte să
vină să la mine, a ajuns acasă de la serviciu cu o dorință aproape irezistibilă de
mâncare. A mâncat o cină copioasă și apoi a pornit spre terenul de sport, unde urma
să joace baschet. La vreo șase blocuri depărtare de acasă, el a ameţit brusc, totul a
devenit negru în faţa ochilor şi a leșinat. Aceasta a fost urmată de vărsături, care
conţineau nu numai cina, dar şi mâncarea pe care o consumase la prânz, cu o zi
înainte, şi care nu era digerată. L-am pus pe acest bărbat pe un post scurt, apoi l-am
învățat cum să trăiască. Rezultatul a fost că ulterior nu a mai avut hiperaciditate,
indigestie, constipație, cefalee, nervozitate și poftă morbidă.
Fiziologii spun că o masă obișnuită este digerată (în stomac) în două până la
cinci ore. Acesta este timpul normal de digestie, dar nu este un lucru neobișnuit ca
mâncarea să rămână în stomac o perioadă mult mai lungă, mai ales dacă există o
mică indispoziție.
Fiziologii spun că, dacă alimentele au trecut din stomac în intestin, atunci
acestea au fost digerate - adică se presupune că digestia gastrică a fost finalizată,
însă uneori cantități mari de mâncare nedigerată se găsesc în scaunele a mii de
pacienți. În timp ce astfel de pacienți insistă adesea că sunt înfometaţi, se pare că
este mai probabil ca în fiecare caz să fi confundate simptomele lor morbide cu cele
de foame.
Aș dori aici să revin la afirmația doctorului Hazzard aceea că, deși „pofta de
mâncare” poate fi prezentă în boală, foame autentică nu este niciodată.

Catar=Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, cu secreție abundentă

13

36
Mâncatul instinctual
Există specialişti care aprobă postul în boala acută, dar nu și în bolile cronice,
pe motiv că atât timp cât corpul cere hrană, trebuie ca bolnavul să mănânce. În
privinţa mâncatului sau a postului, ei insistă ca instinctul să fie modalitatea de
ghidare. Cererea de mâncare instinctivă, post instinctiv și traiul instinctiv sunt
probleme fundamentale, dar trebuie să învățăm să discriminăm între cerințele
instinctive și poftele morbide.
Poftele morbide, o dată satisfăcute, sunt întărite şi nicidecum potolite.
Luați cazul pacientului menționat anterior, care era înfometat, a luat cina și, la
scurt timp după aceea, a vomitat alimentele ingerate împreună cu cele consumate la
prânz cu o zi înainte. Cum putem gândi presupusa sa dorință de mâncare ca o
cerere instinctivă? Se pare că apogeul absurdului este de a susține că trebui să fie
satisfăcută pofta de mâncare morbidă. Pentru mine, astfel de păreri sunt asemenea
cu afirmația că ar trebui să fie satisfăcută pofta de opiu, alcool, tutun, arsenic etc.

Organismul acceptă postul

În „boala” cronică, digestia nu este suspendată. În multe cazuri pare să nu fie
afectată. Apetitul poate fi prezent sau nu. Prin urmare, nu există aceeași necesitate
pentru post în „boala” cronică ca în „boala” acută. Cu toate acestea, dacă se începe
postul, organismul semnalează de obicei dorința lui de a accepta postul, îndelung
amânat, pe care probabil că l-a solicitat în mod repetat, dar nu l-a primit. Reducerea
poftei de mâncare în a doua sau a treia zi de post și poate, apariţia greții, a
vărsăturilor și repulsia pentru alimente semnifică instituirea proceselor obișnuite de
eliminare specifice postului.
Întrucât lucrarea postului este urmărită invariabil de natură, suntem obligați să
concluzionăm că, prin simptomele enumerate, organismul anunţă deplina cooperare
în operaţiunea de curățare.

Epurarea
Din multe motive, în organism se acumulează deșeuri de-a lungul întregii vieți.
Cu cât corpul este mai bătrân și cu cât şi-a împlinit mai mult poftele, cu atât este mai
mare saturația toxinelor. Aceste toxine sunt înlăturate din organism în timpul unui
post. Acesta este, în mare parte, motivul pentru care postul se dovedește a fi atât de
valoros în boala cronică. Purificarea corpului și regenerarea țesuturilor sale
restabilesc tinerețea organismului.
Dr. Lindlahr a asemănat tubul digestiv cu un burete. În starea de sănătate el
absoarbe elementele nutritive, dar în boala acută procesul este inversat. Tubul
digestiv este asemenea buretelui stors și permite eliminarea toxinelor. Când buretele
este stors, procesele de digestie și absorbție sunt blocate. În bolile acute întregul
organism, se află într-o stare de slăbiciune, epuizare și inactivitate. Energiile vitale
sunt concentrate pe munca de curățare a organismului de toxinele acumulate. Nu
trebuie să adaug decât că în boala cronică, când pacientul posteşte, întregul tract
digestiv intră în lucrarea de epurare și ajută la eliberarea organismului de toxine.

Repausul fiziologic
„Odihna și postul constituie tratamentul adecvat al celor care suferă de
suprasolicitare, supraalimentare și excese sexuale”. Ar trebui să fie evident că atunci
când energia este scăzută și funcțiile sunt ineficiente, o perioadă de odihnă
fiziologică va fi benefică. Atunci când funcția digestivă este atât de grav afectată,
încât fiecare masă este urmată de evacuarea de gaze sau greață sau când alimente

37
nedigerate rămân în stomac pentru perioade îndelungate, un repaus al sistemului
digestiv este imperativ.
După ce a subliniat că pierderea poftei de mâncare, observată în toate bolile
acute și frecvent în bolile cronice, este „vocea naturii, care ne interzice să mâncăm”,
și regretând faptul că medicii și asistentele nu țin cont de această „voce a naturii” și
forțează alimentarea „pacienților dezgustați”, Dr. Nichols spune că „repausul
stomacului, ficatului şi a celorlalte organe ale aparatului digestiv, ar putea fi
singurul lucru necesar pentru vindecare, dar aceasta este singura odihnă pe
care nu o acceptăm.”
În anumite stări de boală, în care organele digestiei sunt slăbite și
disfuncţionale, cel mai bun început al unui tratament poate fi abstinența totală de la
orice fel de alimente, pentru o anumită perioadă de timp. Nu există nici un leac ca
acesta. Dacă stomacul nu poate digera, cea mai potrivită atitudine este să-l
odihnești. Este singurul lucru de care are nevoie.
Pentru orice boală a oricărui organ al corpului, prima condiție este
odihna stomacului şi a creierului. Oasele rupte și mușchii traumatizaţi trebuie să
aibă odihnă, altfel nu se pot vindeca. În bolile cardiace, trebuie să diminuăm excesul
de fluid circulant și să îndepărtăm toți factorii stimulatori cardiaci. În principal, prin
stomac și sistemul nutritiv putem acționa asupra inimii și creierului. Cu cât oferim mai
multă odihnă la stomac, cu atât şansele de vindecare sunt mai multe.” Când organele
au fost descărcate de suprasolicitare, odihna poate şi singură economisi şi restabili
puterea.
Dewey s-a referit la post ca la o „cură de odihnă” și a subliniat necesitatea
urgentă a odihnei în toate bolile acute și cronice. Odihna, a spus el, „nu înseamnă a
nu face niciun tratament, pentru că postul nu tratează osul rupt sau rana, ci doar
oferă condițiile de vindecare”.
Când suntem stresaţi mâncăm mai mult, dacă suntem bolnavi, considerăm că
„avem nevoie de multe alimente hrănitoare”, dacă suntem slabi iarăşi spunem că
avem nevoie de „mai multă mâncare”, iar dacă suntem obosiți și indispuşi, la fel nu
ţinem cont ce şi cât mâncăm.
Modul comun de îngrijire a organismului, atât când este sănătos, cât și
când este bolnav, este o tragedie. Acesta constă
 în consumul de alimente de mai multe ori pe zi,
 în folosirea stimulenților care biciuiesc organele obosite aducându-le la
epuizare,
 în îndulcirea cu diverse plăceri nevinovate, care risipesc energiile și
substanțele organismului,
 în împiedicarea organelor și funcțiilor corpului în lucrarea lor de epurare
şi
 în neglijarea măsurilor raționale de refacere,
până când unele părți ale organismului se deteriorează atât de grav și
distrugerea organică este atât de mare încât recuperarea este aproape
imposibilă.
Sinclair a ţinut primul său post în 1910 „după o muncă grea, când s-a trezit
incapabil să mai digere chiar şi lapte cu mămăligă”. El a ţinut post când natura l-a
obligat să facă acest lucru.

Alinarea durerii

38
 Postul nu numai că aduce un confort absolut celor care au o „boală” terminală,
dar aduce confort şi în toate celelalte „boli”. Este potrivit pentru toate „bolile” și oferă
drumul cel mai sigur de însănătoşire.
Dr. Shew a scris: „Foarte rar durerea de dinţi va dura mai mult de douăzeci și
patru de ore la cei care se abțin de la toate alimentele, cu excepţia apei, cu condiția
să nu existe abces însoţit de frison.

Plăcerea practicienilor
Dr. Arthur Vos vorbind despre beneficiile postului în „boala” cronică, spune:
„Nu pot concepe nicio plăcere mai mare în exercitarea profesiei mele, decât să asist
cum, un pacient care suferă de o boală cronică, îşi redobândește treptat sănătatea în
cursul unui post combinat cu aplicarea unor proceduri dietetice și igienice adecvate
după post. Deşi unii pacienți au suferințe considerabile în primele zile ale unui post,
buna dispoziţie şi ameliorarea durerii, atât mental, cât și fizic, îi fac dispuși să
continue o metodă împotriva căreia la început s-au revoltat din cauza prejudecăților
lor.
Pentru plăcerea de a asista să vezi cum ochiul tulbure se limpezește și își
recapătă strălucirea igienică, cum pielea redevine rozie şi catifelată, cum respirația își
pierde treptat mirosul fetid, cum revine bucuria de a trăi o dată cu atitudinea mentală
corectă și cu viziunea sănătoasă asupra vieții, înlăturând atitudinile nesănătoase şi
imorale față de lume și de semeni, nici o luptă şi nici un efort nu trebuie să te
descurajeze.
Pentru a fi dobândite aceste beneficii, alături de multe altele, ca rezultat al
postului bine condus condiția, trebuie desigur ca postul, să fie completat ulterior
printr-o dietă adecvată şi corectarea obiceiurilor nesanogene.

Efectul postului în câteva boli cronice

Când vedem că ochii devin mai strălucitori, pielea mai fină și respirația mai
dulce în urma postului, când vedem dispărând coşurile de pe față, fără să mai
reapară după aceea, când observăm toate celelalte beneficii, care provin dintr-o
perioadă de abstinență, suntem încurajați, în mod natural, să continuăm folosirea
postului şi în stările mai complicate ale organismului.
Cea mai eficientă și, în același timp, cea mai sigură metodă de eliminare
a elementelor morbide din corp este denutriţia sau abstinența temporară de la
alimente.
Este o mare greșeală să te aștepți ca un post îndelungat să fie întotdeauna
suficient pentru a permite corpului să se elibereze de toate deşeurile acumulate.
Când petrecem toată viața acumulând răni în corp și depozitând toxine, nu ne putem
aștepta să remediem totul într-un interval de câteva săptămâni, dar putem repeta
postul dacă este nevoie.
Orice secreţie patologică (diaree, bronhoree) sau acumulare patologică de
lichid în pleură14, pericard15, peritoneu16, spaţiu meningeal17, colecţiile de puroi și
orice perturbare a fluidelor organismului este influențată favorabil de abstinența totală

Pleura=membrana care căptuşeşte cutia toracică pe interior şi acoperă organele toracice la exterior
14

Pericardul=membrana care separă cordul de celelalte organe toracice şi acoperă cordul la exterior
15

Peritoneu=membrană care căptuşeşte cavitatea abdominală pe interior şi apoi înveleşte toate

16

organele abdominale.
Meninge=membrană care căptuşeşte cutia craniană pe interior şi apoi se răsfrânge şi acoperă
17

creerul şi măduva spinării.

39
de la alimente. Toate afecțiunile catarale - rinită, bronșită, colită, metrită, cistită, febră
de fân, astm și alte afecțiuni catarale - încetează să mai existe în condiții de post.
Doar atunci când secreţiile anormale dispar, poate fi recomandată o dietă
alimentară adecvată.
Valoarea postului în "sifilis” este în afara oricărei controverse. Nimic nu este
mai eficient în sifilisul primar și secundar. Adevărul acestor lucruri nu este umbrit de
eșecul unor persoane în folosirea postului în astfel de condiții.
Dewey, Hazzard, Carrington, Macfadden și alții au obţinut recuperarea
diabetului prin post.
Carrington spune: "țesutul pulmonar pare să posede o putere foarte mare de a
se vindeca prin post, mult mai bine şi într-un timp mult mai scurt, decât orice alt
organ care poate fi bolnav. Am observat, în mod repetat că, în toate cazurile în care
s-a întreprins un post, pentru a fi vindecate problemele pulmonare, astfel de posturi
s-au încheiat întotdeauna mai rapid și mai satisfăcător decât în alte patologii, iar
posturile au fost întreprinse mult mai ușor, pentru că toleranţa la privarea și lipsa
alimentelor a fost mai bună decât în orice alte cazuri."
Toți observatorii, care au avut o vastă experiență în ceea ce priveşte postul,
au înregistrat cazuri de îmbunătățire a vederii în timpul postului. Uneori, chiar şi în
caz de orbire, vederea a fost restabilită. Am avut un caz de orbire completă a unui
singur ochi, instalată de câțiva ani, în care vederea s-a recuperat complet și
permanent, în timpul unui post ţinut pentru a reduce greutatea.
Adesea, auzul, care era slăbit de ani de zile, a fost readus la acuitatea din
copilărie. Au fost înregistrate cazuri, în care s-a remediat chiar şi surditatea completă.
Atât de multe modificări patologice ale ochilor și urechilor și ale structurilor
asociate nervoase și cerebrale pot duce la orbire și surditate, încât ar fi nebuneşte să
ne așteptăm să fie restaurată vederea și auzul în toate cazurile de orbire și surditate.
Astfel de recuperări nu reprezintă o regulă generală.
Unele dintre cele mai remarcabile recuperări, la care am avut privilegiul să fiu
martor, au fost în bolile de inimă „incurabile”. Postul în boli de inimă este un mijloc
sigur de a oferi odihnă inimii. Mâncarea supune inima la efort. Supraalimentarea
crește inutil această sarcină. În fiecare zi, oamenii, care mănâncă trei prânzuri şi
două gustări pe zi, mor de "atac de cord" sau "insuficiență cardiacă". Adesea, aceste
decese urmează imediat după o masă abundente sau chiar în timpul mesei. Dacă
„abundenţa de alimente hrănitoare” ar preveni bolile de inimă sau ar ajuta la
„vindecarea” lor, nu ar fi atâtea decese provocate de afecţiunile cardiace. Adevărul
simplu este că foarte puțini bolnavi cu afecţiuni cardiace, fie că sunt medici, fie laici,
nu observă din experiență că confortul, care presupune, în mare măsură, cât de mult
şi ce se mănâncă, este responsabil de „crizele de inimă”, începând de la simpla
accelerare a pulsului și palpitaţii până la angine severe.

Microbiomul intestinal modulează HTA indusă de stres prin

intermediul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.18
QinWu şi colab, Brain Research Bulletin
Volume 162, Sept. 2020, Pg 49-58

Stresul este asociat cu un risc crescut de hipertensiune arterială, iar incidența

hipertensiunii arteriale indusă de stres a crescut rapid în ultimii ani. Cu toate acestea,

18
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0361923020305086

40
mecanismele de bază rămân evazive. S-a demonstrat că dismicrobismul intestinal
contribuie la hipertensiunea arterială (HTA) și la hiperactivarea axei hipotalamo-
hipofizo-suprarenale.
Prezentul studiu a investigat dacă stresul, asociat cu alterarea microbiomului
intestinală, poate duce la atenuarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, care
contribuie la dezvoltarea HTA indusă de stres.
Stresul, provocat la şobolani, prin administrarea de șocuri electrice la picior,
combinat cu stresori de zgomot a indus dezvoltarea HTA. Activarea axei hipotalamo-
hipofizo-suprarenale a fost evidenţiată prin testarea nivelurilor serice ale hormonului
adrenocorticotrop (ACTH) și corticosteronului (CORT) şi pe baza expresiei ARNm a
receptorului glucocorticoid (GR) și a factorului de eliberare a corticotropinei (CRF),
CRFR1 și CRFR2 şi prin expresia de proteine celulare ale hormonului care
eliberează corticotropină (CRH) și GR.
În studiul de față, șobolanii cu HTA indusă de stress au arătat o axă
hipotalamo-hipofizo-suprarenală hiperactivă, așa cum este indicat de expresia CRH
crescută în nucleul paraventricular (PVN) al hipotalamusului, de concentrațiile
plasmatice crescute de ACTH sau CORT și de indicele crescut al glandei
suprarenale. Suprimarea florei intestinale a șobolanilor prin administrarea unui
cocktail antibiotic care conține ampicilină (1 g / L), vancomicină (500 mg / L),
neomicină (1 g / L) și metronidazol (1 g / L) în apă potabilă a atenuat hiperactivarea
axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale și a atenuat creșterea tensiunii arteriale indusă
de stres, ceea ce indică faptul că legătura cauzală a microbiomului intestinal cu HTA
indusă de stres este mediată, cel puțin parțial, de activitatea axei hipotalamo-
hipofizo-suprarenale.
Rezultatele noastre aruncă o nouă lumină asupra mecanismelor care stau la
baza SIH.

Postul cu apă, supravegheat medical,

pentru tratarea hipertensiunii arteriale19
Alan Goldhamer, Douglas Lisle, Banoo Parpia,
Scott V. Anderson, T.Colin Campbell,
(J Manipulativ Physiol Ther 2001; 24: 335-9)

Istoric:
Bolile asociate hipertensiunii arteriale sunt principala cauză de morbiditate și
mortalitate în societățile dezvoltate industrial. Deși medicamentele antihipertensive
sunt utilizate pe scară largă, modificările dietetice și ale stilului de viață sunt, de
asemenea, eficiente în tratamentul pacienților cu hipertensiune. Una dintre astfel de
intervenții în stilul de viață este utilizarea postului supravegheat medical, doar cu apă,
ca mijloc sigur și eficient de normalizare a tensiunii arteriale și de inițiere a
schimbărilor comportamentale care promovează sănătatea.

Metodă:
Succesiv, 174 de pacienți hipertensivi cu tensiune arterială sistolică mai mare
de 140 mm Hg şi 90 mm Hg diastolică (140/90 mm Hg) sau ambele au fost tratate
într-un mediu internat sub supraveghere medicală. Programul de tratament a constat
într-o perioadă scurtă de pregătire (aproximativ 2 până la 3 zile în medie) în timpul

19
https://www.jmptonline.org/article/S0161-4754(01)85575-5/fulltext

41
căreia consumul alimentar a fost limitat la fructe și legume, urmat de post
supravegheat medical doar cu apă (aproximativ 10-11 zile în medie) și o perioadă de
realimentare (aproximativ 6 până la 7 zile în medie) constând din dietă vegană cu
conținut scăzut în grăsimi şi sodiu.

Rezultate:
Aproape 90% dintre subiecți au atins valori ale tensiunii arterială sub 140/90
mm Hg până la sfârșitul programului de tratament. Reducerea medie a tensiunii
arteriale a fost de 37/13 mm Hg, cea mai mare scădere fiind observată la subiecții cu
hipertensiune arterială cea mai severă. Pacienții cu hipertensiune arterială în stadiul
3 (cei cu tensiune arterială sistolică mai mare de 180 mg Hg, tensiune arterială
diastolică mai mare de 110 mg Hg sau ambele) au avut o reducere medie de 60/17
mm Hg la încheierea tratamentului. Toți subiecții, care au luat medicamente
antihipertensive la intrare (6,3% din totalul eșantionului) au întrerupt cu succes
utilizarea medicamentelor.

Concluzie:
Postul supravegheat numai din apă, mediatizat, este un mijloc sigur și eficient
de normalizare a tensiunii arteriale și poate ajuta la motivarea schimbărilor în dieta și
stilul de viață care promovează sănătatea.

Dieta: Singura speranță

pentru artrită20
Dr. John McDougall

Un stomatolog scrie: „În aprilie 1994 v-am întâlnit la Congresul Asociației

Stomatologilor din Michigan. Atunci, v-am întrebat despre fiul meu de 4 ani care avea
artrită reumatoidă juvenilă. Bryan lua 35 mg de prednison21 și 1200 mg de Advil
zilnic. Avea dureri mari încât țipa și plângea zi și noapte. În ultimul an slăbise și nu a
mai crescut niciun centimetru. VSH-ul era peste 40 mm/h (VSH normal trebuie să fie
sub 5). Sugestiile pe care mi le-ați dat în acea zi m-au determinat să elimin toate
produsele de origine animală din alimentația sa, precum și carbohidrații rafinați. În
șase luni, am renunțat la toate medicamentele pentru Bryan. El nu mai avea dureri, a
luat în greutate și și-a reluat creșterea. Ultimul VSH a fost normal.
Puteți crede aceasta?
Pentru milioane de oameni, artrita este de neînțeles.
Marvin Burk se ridica foarte greu de pe scaun și meargea cu dificultate.
Mâinile lui erau atât de rigide, încât nu putea folosi diverse obiecte și de multe ori
scăpa lucrurile. S-a gândit că un bărbat de 65 de ani nu ar trebui să fie atât de
neputiincios și s-a decis să facă tot ce va putea pentru a-și ameliora sănătatea. Și-a
schimbat dieta acum 8 ani, iar rezultatele au apărut imediat. Acum se ridică ușor de
pe scaun, merge fără nici un pic de rigiditate sau durere și își manevrează uneltele
fără probleme. Mulți dintre noi ne putem raporta la problemele lui Marvin.

20
https://www.drmcdougall.com/health/education/mailings/featured-articles/articles/diet-only-hope-for-
arthritis/
Prednison – un antiinflamator din grupa corticosteroizilor
21

42
Cele mai frecvente afecțiuni ale oamenilor
Bolile mușchilor și oaselor sunt printre cele mai frecvente dintre toate
afecțiunile umane, afectând toate vârstele, dar devin mai răspândite odată cu anii.
Sondajele guvernamentale indică că, în Statele Unite, aproximativ 33% dintre adulți
suferă în prezent de artrită având ca și simptome tumefacții articulare, limitare a
mișcării sau durere. Aproximativ jumătate din totalul persoanelor de peste 65 de ani
raportează că au avut artrită. Regiunile corpului cele mai afectate sunt gâtul, coloana
vertebrală lombară, șoldul și umărul.
Artrita înseamnă inflamația unei articulații. Faptul că o persoană are artrită nu
spune nimic nici despre cauză, nici despre tratament.
Articulațiile pot fi inflamate ca urmare a unei accidentări, fiind denumită artrită
posttraumatică. Articulațiile pot suferi infecții bacteriene, rezultând artrită supurativă
sau se pot inflama din cauza acumulărilor de cristale de acid uric, provocând artrită
gutoasă. Cauzele tuturor acestor trei forme de artrită sunt cunoscute și, odată ce
cauzele sunt îndepărtate, are loc vindecarea articulațiilor.
Din păcate, majoritatea formelor de artrită, spun medicii, nu au „o cauză
cunoscută” și indiferent dacă vor recunoaște sau nu, medicina modernă nu a
descoperit vreun tratament eficace.

Artrita degenerativă și inflamatorie

Artrita „de cauză necunoscută” poate fi împărțită în două mari categorii: artrita
degenerativă și artrita inflamatorie.
Artrita degenerativă este cea mai frecventă artrită întâlnită la persoanele care
trăiesc în civilizațiile occidentale și este evidențiată, pe baza radiografiile mâinilor, la
peste 70% din persoanele de peste 65 de ani. Totuși, aceeași boală este relativ rară
în țările africane și asiatice, unde oamenii muncesc fizic pentru a supraviețui (Br J
Rheumatol 24: 321, 1985).
Cum poate fi asta?
Se spune că osteoartrita se datorează uzurii articulațiilor, deci de ce este mai
puțin obișnuit în rândul muncitorilor din țările subdezvoltate? Nu se explică de ce
mâinile femeilor devin adesea răsucite și deformate cu vârsta, de vreme ce acestea
desfășoară doar activități ușoare.
Formele inflamatorii ale artritei includ artrita reumatoidă juvenilă, artrita
reumatoidă, artrita psoriazică, lupusul și spondilita anchilozantă. Aceste boli agresive
afectează mai puțin de 5% din oamenii care trăiesc astăzi în Statele Unite.
Clasificarea acestor boli inflamatorii nu oferă beneficii suplimentare pentru pacient,
deoarece nu duce la o mai bună înțelegere a cauzei inflamației sau la tratarea cu
succes a acestor boli.
Oamenii diagnosticați cu artrită degenerativă au inflamații la nivelul
articulațiilor. Această inflamație poate fi adesea oprită printr-o modificare a dietei și
tumefacţiile articulare, durerile și rigiditatea sunt ameliorate. Ceea ce nu se schimbă
în nici o formă de artrită este distrugerea articulară permanentă, care apare în timp,
lăsând deformare, rigiditate și durere.
Pentru a înțelege modul în care pot fi ajutați de o dietă sănătoasă majoritatea
persoanelor cu artrită, mă voi concentra pe formele inflamatorii mai agresive ale
artritei.

Speranța pentru bolnavii de artrită

Artrita nu este o boală genetică și nici nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii.
Cauzele acestor afecțiuni comune se află în jurul nostru.

43
 Cel mai apropiat contact al nostru cu mediul este alimentația noastră. Unii
cercetători consideră că artrita reumatoidă nu exista nicăieri în lume înainte de 1800
(Artrita Rheum 34: 248, 1991). Este bine documentat faptul că aceste forme de artrită
au fost cândva inexistente în populațiile rurale din Asia și Africa (Chung Hua Nei Ko
Tsa Chih 34:79, 1995; Artrita Rheum 34: 248, 1991). Până în 1957, în Africa nu s-a
găsit niciun caz de artrită reumatoidă. Aceasta a fost o perioadă în care oamenii din
Africa au urmat diete bazate pe cereale și legume.
Aceste boli comune, cândva necunoscute, devin acum comune pe măsură ce
oamenii migrează către națiuni mai bogate sau se mută în marile orașe din țările lor
native. Cu aceste schimbări, au abandonat dietele tradiționale de cereale și legume
pentru carne, produse lactate și alimente extrem de procesate (J Rheumatol 19: 2,
1992; Ann Rheum Dis 49: 400, 199122).
Lupus-ul, deși necunoscut în Africa înainte de 1960, în prezent afro-americanii
prezintă incidența cea mai mare a acestei boli în SUA (J Am Med Women’s Assoc
1998; 53 (1): 9-12).
Mecanismele prin care o dietă nesănătoasă provoacă artrita inflamatorie sunt
complexe și slab înțelese, dar implică intestinul și sistemul nostru imunitar.

Intestinul și sistemul imunitar

Permeabilitatea intestinală crescută
Intestinul formează o barieră eficientă pentru separarea și excluderea
conținutului intestinal în interiorul corpului. Doar un singur strat separă individul de
cantități enorme de antigene (proteine străine) de origine dietetică și microbiană.
Mucoasa intestinală absoarbe și digeră substanțele nutritive, transformând molecule
complexe mari în molecule mici simple. În mod normal, numai moleculele mici au
voie să treacă prin peretele intestinal, în timp ce cele mari, care pot acționa ca
antigene, provocând reacții imune, au o capacitate limitată de a trece. Infecțiile și
toxinele pot cauza lacune în această barieră și permit trecerea moleculelor mari în
sânge. Această afectare a permeabilității intestinale este denumită „intestin
permeabil”.
S-a demonstrat că pacienți cu artrită inflamatorie au inflamații ale tractului
intestinal, ceea ce duce la creșterea permeabilității (Baillieres Clin Rheumatol 10:
147, 199623).

22
Michael Stein, Paul Davis: Rheumatic disorders in Zimbabwe: a prospective analysis of patients
attending a rheumatic diseases clinic; Annals of the Rheumatic Diseases 1990; 49: 400-402
”Artrita reumatoidă (RA) a fost considerată neobișnuită în Africa, Hall raportând șapte cazuri la
10 000 de internări spitalicești din Kenya în 1962, iar boala aparent nu a fost descrisă la sud-africanii
negri înainte de 1970. Greenwood a remarcat ulterior că în Nigerian artrita reumatoidă era o boală mai
ușoară, cu o frecvență mai mică a nodulilor, a vasculitei și a eroziunilor radiologice. Totuși, rapoarte
mai recente din Africa au constatat că prevalența artritei reumatoide într-o populație urbană este
similară cu cea din Europa de Vest, cu o boală severă mai importantă decât în rapoartele anterioare.
În mod similar, lupusul eritematos sistemic (SLE) a fost extrem de rar în Africa, boala
neînregistrându-se înainte de 1960, dar acum boala este raportată mai frecvent.”
23
H Mielants, E M Veys, C Cuvelier, M De Vos: Course of Gut Inflammation in Spondylarthropathies
and Therapeutic Consequences; Baillieres Clin Rheumatol 1996 Feb;10(1):147-164
Inflamația intestinului joacă un rol crucial în patogeneza spondirartropatiilor, deoarece studiile
colonoscopice au demonstrat prezența inflamației intestinale în diferite forme de spondilartropatii: în
spondilita anchilozantă 60%, în artrita reactivă enterogenă 90%, în artrita reactivă urogenitală 20%, în
spondilartropatii nediferențiate 65%, în formele pauciarticulare și axiale ale artritei psoriazice 16%, în
artrita cronică juvenilă pauciarticulară cu debut tardiv 80% și în uveita anterioară acută 66%. Relația
puternică dintre intestin și inflamația articulară a fost demonstrată prin efectuarea unei a doua
colonoscopii. Remisiunea inflamației articulare a fost întotdeauna legată de dispariția inflamației

44
 Cea mai mare cantitate de țesut limfoid din organism este asociată cu
intestinul. Acest țesut protejează organismul de antigenele care trec prin bariera
intestinală. Din păcate, o dietă nesănătoasă - prea bogată în grăsimi, colesterol și
proteine animale - poate compromite capacitățile țesutului limfoid de a distruge
antigenele invadatoare și acestea vor trece prin peretele intestinal în sânge.
Postul este cunoscut pentru scăderea permeabilității intestinale, făcând
astfel intestinul „mai puțin permeabil”. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru
care postul s-a demonstrat a fi deosebit de benefic pentru pacienții cu artrită
reumatoidă (Scand J Rheumatol 1982; 11 (1): 33-3824).
Când pacienții se întorc după post la o dietă cu produse lactate, intestinul
devine din nou permeabil și artrita reapare. O dietă nesănătoasă care conține lactate
și alte produse de origine animală provoacă inflamația suprafețelor intestinale și
crește astfel trecerea antigenelor dietetice și/sau bacteriene (Br J Rheumatol 33: 638,
1994).
S-a descoperit că o dietă vegană (una fără produse animale) schimbă flora
microbiană fecală la pacienții cu artrită reumatoidă, iar aceste modificări ale florei
intestinale sunt asociate cu ameliorarea artritei (Br J Rheumatol 36:64, 1997).
Pe lângă faptul că dieta trebuie să fie lipsită de produse animale, pentru
beneficii maxime, dieta trebuie să fie, de asemenea, foarte săracă în grăsimi.
Grăsimea dietetică are un efect toxic asupra intestinului animalelor experimentale,
provocând leziuni care cresc permeabilitatea intestinului, permițând să intre mai mulți
antigeni în corp (Pediatr Res 33: 543, 1993). Hrănirea animalelor tinere cu diete
bogate în colesterol crește, de asemenea, „permeabilitatea intestinală” (J Pediatr
Gastroenterol Nutr 9:98, 1989; Pediatr Res 21: 347, 1987). Dietele vegane, care nu
au reușit să ajute pacienții cu artrită, au avut un conținut ridicat de uleiuri vegetale,
care este cunoscut că afecteze integritatea intestinală.
Un paradox periculos în tratamentul artritei este faptul că medicamentele
utilizate cel mai des pentru tratarea artritei afectează, de asemenea, bariera
intestinală. Toate medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene utilizate în mod
obișnuit (cum ar fi Ibuprofen, Naproxen etc.), în afară de aspirină și nabumetonă
(Relifex), sunt asociate la om cu permeabilitatea intestinală crescută. Deși este pe
termen scurt, adică reversibilă, este posibil să dureze luni de zile, în urma utilizării
prelungite. (Baillieres Clin Rheumatol 10: 165, 1996).

intestinale, în timp ce persistența inflamației aparatului locomotor a fost în mare parte asociată cu
persistența inflamației intestinale. Aproximativ 6% din totalul pacienților cu spondilartropatii, la care a
fost exclusă boala inflamatorie a intestinului, au dezvoltat boala Crohn 5 până la 9 ani mai târziu. Toți
acești pacienți au prezentat inițial o inflamație intestinală, ceea ce indică faptul că această constatare
are valoare prognostică. Prevalența ridicată a evoluției către boala inflamatorie a intestinului la
pacienții cu spondilartropatii confirmă teza conform căreia ambele entități ale bolii poartă mecanisme
patogene comune și confirmă locul bolii inflamatorii a intestinului în cadrul spondilartopatiilor.
24
Tommy Sundqvist, Folke Lindström, Karl-Eric Magnusson, Lars Sköldstam, Inger Stjernström &
Christer Tagesson: Influence of Fasting on Intestinal Permeability and Disease Activity in Patients with
Rheumatoid Arthritis; Scandinavian Journal of Rheumatology, 1982, vol 11, Pages 33-38
Am investigat influența postului și dieta lactovegetariană asupra permeabilității
intestinale și non-intestinale la 5 pacienți cu artrită reumatoidă. Am folosit polietilenglicoli cu
greutate moleculară mică (PEG 400) ca molecule de sondă și un model matematic
determinist pentru a evalua caracteristicile permeabilității. Atât permeabilitatea intestinală,
cât și cea non-intestinală au scăzut după post, dar au crescut din nou în timpul unui regim
alimentar lactovegetarian ulterior. Concomitent activitatea bolii, după cum arată un scor
clinic, a scăzut mai întâi și apoi a crescut din nou. Rezultatele indică faptul că, spre
deosebire de dieta lactovegetariană, postul poate ameliora activitatea bolii și poate reduce
atât permeabilitatea intestinală, cât și cea non-intestinală în artrita reumatoidă.
45
Proteine străine în organism
Prin „intestinul permeabil” trec în fluxul sânguin proteinele străine din alimente
și bacterii. Proteinele alimentare sunt recunoscute de organism ca „non self” - ca
ceva dăunător, la fel cum sunt recunoscute ca străine proteinele virusurilor,
paraziților și bacteriilor. Apoi organismul fabrică anticorpi împotriva acestor
invadatori. S-au găsit niveluri ridicate de anticorpi împotriva bacteriilor intestinale și a
alimentelor în diferite forme de artrită inflamatorie (Rheumatol Int 1997; 17 (1): 11-16;
Clin Chim Acta 203: 153, 199125).

Complexele Antigen-Anticorp
Un „intestin permeabil” poate duce la formarea în sânge a unor complexe
mari, alcătuite din anticorpi și proteine străine (antigene) (Curr Opin Rheumatol
10:58, 1998; Ann Prog Clin Immunol 4:63, 1980). Corpul sănătos are mecanisme
care îndepărtează cu ușurință aceste complexe mari din sânge. Cu toate acestea, la
unele persoane, aceste complexe supraviețuiesc - deoarece sunt formate prea rapid
pentru îndepărtarea completă și/sau mecanismele de îndepărtare sunt insuficiente
pentru a face față sarcinii. Complexele persistente ajung în cele mai mici capilare ale
corpului care se găsesc în articulații, piele și rinichi. Încorporate în capilare, aceste
complexe provoacă o reacție inflamatorie, ca o așchie de lemn intrată în piele.

Mimetismul molecular
Un alt efect a proteinelor străine este acela că aceste proteine pot determina
organismul să facă anticorpi, care nu sunt specifici numai acelei proteine străine, ci
interacționează și cu proteine umane similare. Acest mecanism este cunoscut sub
numele de mimetism moleculară. Organismul se atacă pe sine însuși și bolile
rezultate sunt denumite boli autoimune. Artrita reumatoidă, lupusul, artrita psoriazică,
spondilita anchilozantă și celelalte forme inflamatorii ale artritei sunt bolile autoimune.
Mimetismul moleculară identificat în artrita reumatoidă a fost legat de laptele
de vacă. O analiză a arătat că fragmentul de aminoacizi 141-157 din albumină bovină
era în esență același cu aminoacizii găsiți în colagenul uman din articulații (Clin Chim
Acta 203: 153, 1991). Anticorpii sintetizați pentru a ataca proteinele străine din
laptele de vacă, ajung să atace țesuturile articulare din cauza secvențelor comune
dintre aminoacizi din cartilaj și proteinele din lapte, pe care anticorpul este îndreptat
să le atace.

25
Blanca Pérez-Maceda, Juan P.López-Bote, Carmen Langa, Carmelo Bernabeu: Antibodies to
dietary antigens in rheumatoid arthritis — possible molecular mimicry mechanism; Clinica Chimica
Acta Volume 203, Issues 2–3, 16 December 1991, Pages 153-165: Anticorpii din ser de la unii pacienți
cu artrită reumatoidă recunosc albumina bovină prezentă în lapte, determinată prin analiza de
imunoprecipitare din extracte de lapte. Acest antigen a fost, de asemenea, imunoprecipitat și în serul
bovin. Studii ELISA au arătat că albumina serică bovină este recunoscută în mod preferențial față de
alte proteine prezente în lapte. A fost investigată posibilitatea unui mecanism de mimetism moleculară
în artrita reumatoidă între acest antigen alimentar și alți antigeni umani. O analiză comparativă a
secvenței aminoacizilor a arătat că aminoacizii 141-157 din albumina bovină s-au diferențiat
semnificativ de fragmentul corespunzător de albumină umană, dar au fost extrem de omologe cu
colagenul uman de tip I, cu proteina C1q și cu proteina de transport a vitaminei D. În sprijinul
imunogenității acestui fragment, am descoperit că serurile pacienților cu artrită reumatoidă prezintă o
reactivitate specifică pentru un peptid sintetic care conține fragmentul de albumină serică bovină
responsabil de omologie.

46
Sistemul de apărare
O dietă sănătoasă permite sistemelor de apărare să funcționeze la întreaga
capacitate eliminând antigenele care intră în sistem și îndepărtând complexele imune
din sânge. Se știe că componentele bogatei diete americane îi afectează funcția.
Uleiurile vegetale, inclusiv cele din soiurile omega-3 și omega-6, sunt supresoare
deosebit de puternice ale sistemului imunitar. Această calitate de suprimare
imunitară a uleiurilor (de exemplu, uleiul de pește și uleiul de primula26) a fost folosită
pentru a suprima durerea și inflamația artritei, dar, ca și în cazul altor terapii
medicamentoase, rezultatul final poate să nu fie cel mai bun pentru pacient.
Suprimarea sistemului imunitar îl împiedică să-și îndeplinească lucrările de a elimina
proteinele străine invadatoare. S-a demonstrat că dietele cu conținut scăzut de
grăsimi au întârziat dezvoltarea bolilor autoimune, similare lupusului și artritei
reumatoide, la animalele experimentale (Ann Rheum Dis 48: 765, 1989).
O dietă sănătoasă furnizează, de asemenea, antioxidanți și alte substanțe
fitochimice, care mențin articulațiile puternice și repară deteriorările. (Am J Clin Nutr
53 (1 supliment): 362S, 1991). Studiile efectuate pe animale au arătat că alimentele
consumate în bogata dietă americană nu reușesc să ofere antioxidanții adecvați
pentru a distruge radicalii liberi nocivi care se formează în țesuturile articulare (J
Orthop Res 8: 731, 1990).
Tratamentul artritei prin dietă a devenit o modă în anii 1920 și multe studii din
ultimii 20 de ani au arătat că o dietă sănătoasă, una foarte diferită de dieta tipică
americană, poate fi un tratament foarte eficient al artritei inflamatorii pentru multe
persoane.
În 1979, la Skoldstam 16 pacienți cu artrită reumatoidă au postit timp de 7-10
zile cu suc de fructe și legume, după care au urmat o dietă lactovegetariană timp de
9 săptămâni. O treime dintre pacienți au cunoscut o îmbunătățire în timpul postului,
dar în toate cazurile simptomele au revenit atunci când au fost reintroduse produsele
lactate (dietă lactovegetariană) (Scan J Rheumatol 8: 249, 1979).
În 1980, Hicklin a raportat o îmbunătățire clinică la 24 din 72 de pacienți
reumatoizi supuși unei diete de excludere27. Sensibilitățile alimentare identificate au

Uleiul de primula este obținut din semințele plantei ce poartă denumirea de luminița de seară,
26

cunoscută pentru faptul că se deschide seara, înainte de apusul soarelui, iar odată cu zorii zilei se
închide și se ofilește. Una dintre pricipalele caracteristici ale acestui ulei constă în faptul că este bogat
în acid gama-linoleic, care este un acid gras Omega 6, însă trebuie menționat că acest ulei conține, de
asemenea, și acid linoleic.
Unele persoane au alergii la alimente precum ouă, crustacee, nuci, lapte sau fructe de pădure, însă
27

majoritatea efectelor secundare ale alimentaţiei, îndeosebi cele care apar în intervalul 1 oră - 24 de
ore, sunt cauzate de intoleranţa la alimente.
Expresia ”intoleranţă la alimente" este utilizată în locul termenului alergie pentru a descrie
simptomele unor efecte adverse la un aliment în situaţia în care testele de depistare a alergiei s-au
arătat negative. Poate fi vorba de un disconfort uşor sau, în anumite cazuri, de o reacţie severă greu
de distins de alergia propriu-zisă.
Aproximativ jumătate din populaţia lumii nu produce enzima necesară pentru digestia laptelui,
de aceea nu este de mirare că intoleranţa la acest aliment este des întâlnită, însă alergia la acest
produs - o reacţie alergică la cazeină, care face parte din proteina laptelui - deşi este foarte rară, are
efecte mult mai agresive. Alte alimente care pot provoca efecte adverse sunt cafeaua, ceaiul, cacaua,
ciocolata, brânza, berea, cârnaţii, drojdia, vinul roşu, grâul şi chiar roşiile.
Migrenele, astmul, eczemele, varicele, colonul iritabil, colita, sindromul lui Crohn, rinita
alergică, artrita reumatoidă şi problemele menstruale sunt numai câteva dintre afecţiunile care apar în
urma unei alimentaţii necorespunzătoare. Dacă nu apar efecte adverse după consumul unor anumite
alimente - caz în care este evident că trebuie să le evitaţi - dieta de excludere (vezi pagina din
dreapta) este punctul cel mai bun de pornire.

47
fost următoarele: ceriale în 14 cazuri, lapte în 4, nuci în 8, carne de vită în 4, brânză
în 7, ouă în 5 și câte un caz la carnea de pui, pește, cartof și ficat (Clin Allergy 10:
463, 1980).
În 1980, Stroud a raportat 44 de pacienți cu artrită reumatoidă tratați cu dietă
de excludere și evitarea substanțelor chimice. La reintroducerea alimentelor, grâul,
porumbul și carnea de vită au determinat cea mai severă recidivă. (Clin Res 28:
791A, 1980).
În 1981, Parke a descris o mamă de 38 de ani, care suferea de 11 ani de
artrită reumatoidă seronegativă erozivă progresivă. Ea s-a recuperat din boala ei,
obținând mobilitate deplină, prin oprirea tuturor produselor lactate. Apoi a fost
internată în spital și a fost hrănită cu 1,5 kilograme de brânză și 3,5 litri de lapte pe
parcursul a 3 zile. În 24 de ore a existat o deteriorare pronunțată a artritei pacientei
(BMJ 282: 2027, 1981).
În 1981, Lucas a găsit că o dietă fără grăsimi a produs remisiunea completă a
6 pacienți cu artrită reumatoidă. Remisiunea s-a pierdut în 24-72 de ore de la
consumarea unei mese bogate în grăsimi, care conținea carne de pui, brânză, ulei de
șofran, carne de vită sau ulei de nucă de cocos. Autorii au concluzionat, că „grăsimile
dietetice consumate în cantități normale în dieta americană provoacă modificări
inflamatorii ale articulației observate în artrita reumatoidă." (Clin Res 29: 754, 1981).
În 1982, Sundqvist a studiat influența postului cu 3 litri de suc de fructe și
legume zilnic urmat de dietă lactovegetară asupra permeabilității intestinale la 5
pacienți cu artrită reumatoidă. Permeabilitatea intestinală a scăzut după post, dar a
crescut din nou în timpul unui regim alimentar lactovegetarian (produse lactate și
legume). Autorii concluzionează: „Rezultatele indică faptul că, spre deosebire de
dieta lactovegetariană, postul poate ameliora activitatea bolii și poate reduce atât
permeabilitatea intestinală, cât și cea capilară în artrita reumatoidă.” (Scand J
Rheumatol 11:33, 1982.)
În 1983, Lithell a studiat douăzeci de pacienți cu artrită și diverse boli ale pielii
în timpul unei perioade de 2 săptămâni de post axat pe supă de legume și sucuri de
legume și fructe, urmată de o perioadă de 3 săptămâni de dietă vegană (fără
produse animale). În timpul postului, durerile articulare au fost mai puțin intense la
mulți pacienți. În unele tipuri de boli de piele (pustuloza palmaris et plantaris și
eczema atopică), s-a observat o îmbunătățire în timpul postului. În timpul dietei
vegane, simptomele au revenit la majoritatea pacienților, cu excepția unor pacienți cu
psoriazis care au avut o îmbunătățire. Dieta vegană a fost foarte bogată în grăsimi
(42% grăsimi). (Acta Derm Venereol 63: 397, 1983).
În 1984, Kroker a urmărit 43 de pacienți din trei centre spitalicești care au
trecut printr-un post cu apă timp de o săptămână. Simptomatologia s-a ameliorat
semnificativ în timpul postului. Din 31 de pacienți evaluați, 25 au avut răspunsuri
„bune” chiar „excelente” și 6 au avut răspunsuri „slabe”. Cei cu artrită mai avansată
au avut răspunsuri slabe. (Clin Ecol 2: 137, 1984).

Această dietă poate părea greu de respectat, însă ea trebuie urmată cu stricteţe numai două
săptămâni, după care puteţi consuma din nou alimentele dacă le-aţi testat deja efectele.
După două săptămâni, introduceţi alimentele în această ordine: apă de la robinet, cartofi, lapte
de vacă, drojdie, ceai, secară, unt, ceapă, ouă, ovăz, cafea, ciocolată, orz, citrice, porumb, brânză de
vaci, vin alb, crustacee, iaurt natural din lapte de vacă, oţet, grâu şi nuci.
Încercaţi să consumaţi un aliment nou numai la fiecare două zile. Dacă există o reacţie
adversă, încetaţi să mai consumaţi alimentul respectiv timp de o lună. Continuaţi să adăugaţi alimente
din listă atunci când dispar simptomele. (https://sanatatea.com/pub/alimentatie/1480-dieta-de-excludere.html)

48
 În 1985, Ratner a eliminat toate produsele lactate din dieta pacienților cu
artrită reumatoidă seronegativă. 7 pacienți din 15 au intrat în remisie atunci când au
trecut la dieta fără lapte (Isr J Med Sci 21: 532, 1985)
În 1986, Hanglow a efectuat un studiu privind compararea laptelui de vacă,
proteinei din ou și a laptelui de soia în inducerea artritei la animale experimentale.
Regimul de hrănire cu lapte de vacă timp de 12 săptămâni a produs cea mai mare
incidență a leziunilor articulare semnificative. Proteina de ouă a indus mai puține
cazuri de artrită decât laptele de vacă, iar laptele de soia nu a provocat nicio reacție.
(Int Arch Allergy Appl Immunol 80: 192, 1986).
În 1988, Hafstrom a alimentat 14 pacienți doar cu apă timp de o săptămână. În
timpul postului, durata rigidoarei matinale și numărul și dimensiunea articulațiilor
umflate au scăzut la toți cei 14 pacienți. Nu au fost observate efecte adverse ale
postului, cu excepția slăbiciunii tranzitorii. Autorii consideră postul ca o modalitate
posibilă de a induce o îmbunătățire rapidă a artritei reumatoide (Artrita Rheum 31:
585, 1988).
În 1991, Skoldstam a urmărit 15 pacienți care au postit cu apă timp de 7-10
zile. Aproape toți pacienții au prezentat o îmbunătățire remarcabilă. Mulți pacienți au
simțit reapariția durerii și a redoarei în ziua următoare după întoarcerea la alimentația
lor „normală” și toate beneficiile s-au pierdut după o săptămână (Rheum Dis Clin
North Am 17: 363, 1991).
În 1992, Sheignalet a raportat un studiu pe 46 de adulți cu artrită reumatoidă
care au eliminat produsele lactate și cerealele. Treizeci și șase de pacienți (78%) au
răspuns favorabil. 17 dintre pacienți au obținut o îmbunătățire semnificativă iar 19
remisie completă de unu la cinci ani. Opt dintre cei 19 au oprit toate medicamentele
fără recidivă. Avantajele favorabile au apărut înainte de sfârșitul lunii a treia la 32
dintre pacienți (Lancet 339: 68, 1992).
În 1992, Van de Laar a prezentat beneficii ale unei diete artificiale
hipoalergenice, la șase pacienți reumatoizi. Patru pacienți aveau intoleranță la
produsele alimentare specifice. La doi dinte ei, biopsia articulară a arătat anticorpi
specifici (IgE) pentru anumite alimente (Ann Rheum Dis 51: 303, 1992).
În 1992, Shigemasa a raportat un caz de lupus la o fată de 16 ani, care a
adoptat o dietă vegetariană pură (fără alimente de origine animală). După începerea
dietei titlurile de anticorpi, care reflectă nivelul de activitate a bolii, au ajuns la normal
și boala renală sa îmbunătățit. Medicația corticosteroidă a fost întreruptă (Lancet 339:
1177, 1992).
În 1995, Kavanaghi a arătat că o dietă elementară (care este o dietă artificială
hipoalergenică, fără proteine, formată din aminoacizi esențiali, glucoză,
oligoelemente și vitamine), când a fost administrată la 24 de pacienți cu artrită
reumatoidă, s-a obținut o îmbunătățire clinică. Simptomele artritice au reapărut la
reintroducerea alimentelor obișnuite. (Br J Rheumatol 34: 270, 1995).
În 1998, Nenonen a testat efectele unei diete vegane nepreparate termic, la
pacienții reumatoizi randomizați în grupul cu dietă și un grup de control. Grupul de
intervenție a prezentat o ameliorare a simptomelor reumatice în timpul intervenției. La
întoarcerea la o dietă omnivoră simptomele s-au agravat. Rezultatele au arătat că o
dietă vegană a scăzut simptomele în artritei reumatoide (Br J Rheumatol 37: 274,
1998).

Dieta integrală
Importanța dietei globale nu poate fi supraestimată. Alimentele adecvate
mențin puternice barierele intestinale și sistemul imunitar într-o stare de luptă. Aceste

49
alimente sunt amidonuri întregi, legume și fructe. Pe lângă faptul că este lipsit de
produse animale, dieta trebuie să conțină un nivel scăzut de grăsimi de toate tipurile -
ulei vegetal (chiar ulei de măsline, porumb, șofran și ulei de in) și grăsime animală.
Când vine vorba de învinovățirea alimentelor individuale, produsele lactate par a fi
cele mai supărătoare, provocând reacțiile cele mai frecvente și severe. Multe
rapoarte indică că și semințele precum porumbul și grâul pot agrava, de asemenea,
simptomele. Adevărul pare să fie că aproape orice aliment poate provoca probleme,
dar puțini oameni reacționează la alimentele vegetale.
Experiența și această cercetare m-au determinat să prescriu în ultimii 22 de
ani o dietă pe bază de amidon, cu adaos de fructe și legume (cu conținut scăzut de
grăsimi și lipsite de toate produsele de origine animală). Dacă nu se observă
îmbunătățiri în 2 săptămâni, sugerez să fie eliminate grâul și porumbul. Ultimul pas
este să urmați o dietă de eliminare bazată pe alimentele cel mai puțin susceptibile de
a cauza probleme, cum ar fi cartofii dulci și orezul brun, cu adăugarea de fructe
necitrice și legume verzi și galbene. Toate bine gătite. Ca și băutură a fost folosită
apa. Dacă se găsește îmbunătățire (de obicei în interval de 1 până la 2 săptămâni),
atunci alimentele sunt adăugate din nou câte unul pentru a vedea dacă există o
reacție adversă. (O descriere completă a acestei diete poate fi găsită în Programul
McDougall - 12 zile până la Dynamic Health). Medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene trebuie oprite și, dacă este necesar, înlocuite cu aspirină sau
nabumetonă (Relafen). Alte medicamente sunt reduse și/sau întrerupte pe măsură ce
simptomele se îmbunătățesc.

Beneficii pentru întregul corp

Printr-o mică coincidență, aceeași dietă care menține articulațiile sănătoase
păstrează și restul corpului sănătos. Diana din Walnut Creek mi-a scris anul trecut.
„Am avut ceea ce pot numi doar o viață mizerabilă până acum aproximativ cinci ani.
Nimic nu părea să meargă corect pentru mine. La sfârșitul anului 1991 am fost
diagnosticat cu stenoză vertebrală și artrită degenerativă. Am fost declarată cu
handicap permanent și mi-am părăsit locul de muncă ca jurnalist. Terapeutul meu mi-
a oferit un cadou minunat - mi-a sugerat să încerc programul tău. Am ridicat din
umeri la sugestia ei la început. Am jurat că oricum am mâncat bine: numai lactate și
crustacee și carne albă. Numai! Nu a insistat, așteptând cu înțelepciune să mă
gândesc la idee. A așteptat doi ani. Apoi, acum doi ani, mi-a sugerat din nou
programul. I-am spus că nu cred că va funcționa, dar am acceptat să-l încerc două
luni. Am avut o greutate excesivă, foarte supraponderală, cu 100 de kilograme, cea
mai mare parte a vieții mele - purtând toată acea kilogramă mi-a provocat multă
uzură la nivelul articulațiilor. Asta a fost acum doi ani dar acum mi-am schimbat tot
parcursul vieții. "
„Desigur, ceea ce prevedeai s-a întâmplat: migrenele mele au dispărut
complet, au dispărut tumefacțiile articulare, puteam dormi ușor. Nu am mai avut
probleme de indigestie de niciun fel și am început să scad în greutate. După cum
probabil știți, a fost mult mai ușor decât am crezut că va fi. Înainte de a începe planul
McDougall, slăbeam încet, ulterior, pierderea în greutate a fost dramatică. După
aproximativ șase luni, oamenii au început să observe și să comenteze. Au continuat
să spună lucruri de genul „Arătați cu zece ani mai tânăr” sau, cel mai adesea, „Arătați
minunat. Ce ai făcut? „Nu mai iau medicamentele antiinflamatoare și calmante pe
care le luau înainte de modul McDougall. Genunchiul și spatele jos sunt practic fără
durere. Ceea ce am descoperit este că nimeni nu crede că poate fi la fel de simplu ca
să mănânci cu atenție și să faci exerciții fizice. Toți vor ceva magic sau niște pastile. ”

50
 Raport de cazuri de boli autoimune
tratate prin post cu apă28
Joel Fuhrman, Barbara Sarter şi David J. Calabro
ALTERNATIVE THERAPIES, sept/oct 2001, VOL. 8, NO. 4

Postul numai cu apă supravegheat medical este cunoscut a fi un mijloc eficient

de diminuare a simptomelor bolilor autoimune. În multe cazuri, apare remisia bolii.
Provocarea este însă să menținem beneficiile postului după reintroducerea
alimentelor. Acele studii care nu au arătat niciun beneficiu pe termen lung pentru post
au permis aportul nelimitat de alimente după perioada de post. Totuși, câteva studii
au demonstrat beneficii pe termen lung atunci când se adoptă o dietă vegană sau
lacto-vegană după post.
În clinica noastră, internăm pacienții motivați, care suferă de boli autoimune,
unde li se oferă educație intensivă privind alimentația vegană în timpul unui post
supravegheat medical, cu apă, care variază în lungime de la 1 la 3 săptămâni.
Pacienții mențin apoi dieta vegană după post. Vă prezentăm mai jos 6 cazuri
reprezentative.
Toți pacienții au primit o dietă vegană înainte de post. Aceasta a fost o dietă
cu densitate ridicată de nutrienți, formată din fructe proaspete, legume, fasole și nuci.
Toate medicamentele antireumatice au fost întrerupte progresiv înainte de post.
Analizele sanguine efectuate au relevat o funcție hepatică şi renală adecvate înainte
de post. S-a obținut consimțământul informat, iar pacienții au înțeles că pot opri
postul în orice moment. Pacienții au fost instruiți să bea cel puțin un litru de apă
distilată pe zi și să minimizeze efortul fizic sau psihic. Zilnic au fost înregistrate
semne vitale, inclusiv greutate. Analizele biochimice au fost recoltate o dată pe
săptămână și mai des la nevoie. Pacienții au postit de la 1 la 3 săptămâni.
Posturile au fost întrerupte mai devreme dacă existau indicii ale deficienței de
electroliți, fie din rezultatele lucrărilor de laborator, fie din simptome. Posturile au fost
întrerupte printr-o dietă de legume și fructe. Prima zi de refacere a constat în porții
mici de fructe și legume ușoare la fiecare 2 ore. Apoi, dieta a inclus treptat şi alte
fructe și legume. Toți pacienții au fost externaţi după cel puțin 4 zile de realimentare.
Aceștia au fost urmăriţi prin vizite în ambulatoriu la fiecare 2 săptămâni.

Cazul 1: Artrită Reumatoidă

Un bărbat în vârstă de 61 de ani a fost diagnosticat cu artrită reumatoidă în
1990. La prima consultație, acesta prezenta dureri articulare generalizate, rigiditate
articulară, oboseală și dureri de cap. El a avut, de asemenea, episoade de
conjunctivită autoimună hemoragică. Medicamen-tele includeau 100 mg ciclosporină
și 5 mg prednison zilnic, cu ameliorarea doar ușoară a simptomelor. La o lună de la
oprirea medicamentelor, a început să postească. Greutatea sa inițială a fost de 71,8
kg, iar tensiunea arterială a fost de 110/60 mm Hg. În termen de 2 zile de la post,
simptomele sale articulare au început să scadă. După o săptămână de post, el era
fără durere și mobilitatea îi revenise. În a opta zi, a prezentat o scurtă reapariție a
conjunctivitei. A postit 17 zile. Funcția renală și hepatică, precum și electroliții au fost
stabile pe tot parcursul postului, iar VSH a revenit la normal. După post, nu a avut
simptome reziduale. Greutatea lui a ajuns la 63,4 kg și tensiunea arterială la 90/60
28
https://pdfs.semanticscholar.org/f0d7/e27d460154e2558f0547fb65c7bf544e7d9a.pdf

51
mm Hg. El a continuat să se simtă bine și a fost lipsit de simptome la vizitele de
urmărire.

Cazul 2: Boală Mixtă a Ţesutului Conjunctiv

O femeie de 38 de ani a fost diagnosticată în 1996 cu bolă mixtă de țesut
conjunctiv. Semnele și simptomele ei includeau dureri articulare severe, edem facial,
slăbiciune și oboseală, tahicardie, frisoane, mialgii și fotosensibilitate. Ea a luat
hidroxicloroquina, tramadol, levotiroxină, cetirizină și prednison. Înainte de postul, ea
a întrerupt de toate medicamentele, cu excepția celui pentru tiroidă, care a fost redus
în timpul postului, apoi s-a revenit la doza normală după post. La începutul postului
greutatea ei a fost de 68,1 kg, iar tensiunea arterială a fost de 115/80 mm Hg. La
debutul postului, a avut dureri și disconfort crescut la nivelul șoldului, precum și
slăbiciune musculară. De asemenea, a avut o stare generală de rău în prima
săptămână de post. În a zecea zi se simțea mai bine, iar după 21 de zile de post, nu
mai avea nicio plângere. Greutatea ei a scăzut la 58,8 kg, iar tensiunea arterială a
fost de 80/60 mm Hg. Funcția renală și hepatică, precum și electroliții au fost stabile
pe tot parcursul. La urmărire, a rămas fără medicamente cu simptome minime.

Cazul 3: Fibromialgia
O femeie în vârstă de 46 de ani diagnosticată cu fibromialgie, prezentată un
istoric de insomnie și dureri, în special la nivelul brațului drept, spatelui și gâtului și în
ambele membre inferioare. Nu poate susține nicio activitate fizică mai mult de 1 oră.
Medicamentele includ nefazodona (antidepresiv), nortriptilina29, propoxifenul
(analgezic), ibuprofenul (antiinflamator) și levotiroxina (terapie de substituţie pentru
deficitul de hormon tiroidian). Greutatea ei la debutul postului a fost de 67,2 kg, iar
tensiunea arterială a fost de 120/80 mm Hg.
Postul ei a durat 24 de zile, la sfârșitul cărora era fără simptome. La externare,
greutatea ei a fost de 57,9 kg, iar tensiunea arterială a fost de 115/85 mm Hg.
Funcția renală și hepatică, precum și electroliții au fost stabile pe tot parcursul. La
următoarea vizită, o lună mai târziu, era încă lipsită de simptome.

Cazul 4: Lupus eritematos sistemic

O femeie în vârstă de 45 de ani a prezentat un istoric de lupus eritematos
sistemic. Simptomele ei includ dureri articulare și erupții cutanate. Ea lua zilnic 25 mg
de prednison și 5 mg de hidroxicloroquină, fără ameliorarea completă a durerii.
Întreruperea medicaţiei a durat 2 luni și 2 săptămâni înainte de post nu a luat nici un
medicament.
Greutatea ei la începutul postului a fost de 58,8 kg, iar tensiunea arterială a
fost de 120/75 mm Hg. De-a lungul primelor 3 zile ale postului, ea a simțit un
disconfort ușor, insomnie și greață. Din a patra zi, pacienta s-a simțit semnificativ mai
bine, fără alte simptome și fără dureri articulare. Postul a fost întrerupt în cea de-a
șaptea zi din cauza slăbiciunii crescute și a tahicardiei. Greutatea ei a scăzut la 55
kg, iar tensiunea arterială a fost de 110/80 mm Hg. Supresia suprarenală a fost în
legătură cu utilizarea prelungită a prednisonului. Nivelul electroliților a rămas normal.
Ea a rămas fără simptome timp de 1 an, după care simptomele ei au început să
reapară. A ţinut un al doilea post de 7 zile, după care nu a mai avut simptome. În
prezent este în remisiune.

Nortriptilina=medicament antidepresiv utilizat pentru a trata depresia, durerea neuropatică,

29

tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, simptomele legate de oprirea fumatului și anxietatea

52
Cazul 5: Artrită reumatoidă
O femeie în vârstă de 40 de ani a fost diagnosticată cu artrită reumatoidă în
martie 1999. După 2 săptămâni de terapie cu prednison, a decis să urmeze un post
cu apă supravegheat medical. La consultația inițială, s-a plâns de durere la toate
articulațiile, în special la genunchi. Greutatea pacientei la începutul postului a fost de
71,8 kg, iar tensiunea arterială a fost de 125/100 mm Hg. În primele zile ale postului
ei a cunoscut o creștere semnificativă a durerii la nivelul coloanei vertebrale, umerilor
și gâtului. Durerea ei a scăzut pe măsură ce postea și din ziua a 10-a nu a mai avut
dureri articulară. Pacienta a postit 12 zile. Funcția renală și hepatică, precum și
electroliții au fost stabile pe tot parcursul postului. Greutatea ei a scăzut la 65 kg, iar
tensiunea arterială la 110/70 mm Hg. Simptomele ei nu au reapărut ulterior.

Cazul 6: Artrită reumatoidă

O femeie de 46 de ani diagnosticată cu artrită reumatoidă ne-a consultat
pentru o abordare nutriționistă a tratamentului. Ea a raportat dureri la degete,
încheietura mâinilor, umerilor și genunchilor. Nu avea deformări articulare. A fost
tratată cu irbesartan și amlodipină pentru hipertensiune arterială, și celecoxib și
rofecoxib pentru artrită. Tensiunea arterială a fost de 170/80 mm Hg cu
medicamentele de mai sus, iar greutatea ei era 106,6 kg la prezentarea inițială.
Pacienta a întrerupt toate medicamentele și a pierdut 9,1 kg în timpul a 8
săptămâni regim dietetic înainte de a începe postul. La începutul postului, greutatea
ei era de 94,5 kg, iar tensiunea arterială fără medicamente era de 130/78 mm Hg.
În primele 4 zile de post, durerea articulară a scăzut. Simptomele ei au
continuat să scadă pe tot parcursul postului. Tensiunea arterială a continuat să
scadă. Electroliții ei au fost stabili pe tot parcursul rapid, cu excepția potasiului, care a
scăzut la 3,4 mmol/L (V.N.=3,5-5,1 mmol/L). În ziua 17, ea a început gluoconatul oral
de potasiu (500 mg) și a continuat să o ia timp de 3 zile, după care nivelul de potasiu
a fost în intervalul normal de 4,2 mmol/L. Ea a postit 24 de zile și nu a avut simptome
reziduale. Greutatea ei a scăzut la 84,3 kg. Ca beneficiu secundar, tensiunea
arterială s-a normalizat la 110/80 mm Hg și a încetat să mai ia medicamente pentru
tensiunea arterială. Ea a rămas în remisiune.

Tratarea hidronefrozei și a ureterectaziei și regresia

parțială a unei mase retroperitoneale nespecificate după
un post numai cu apă urmată de o dietă exclusiv
vegetariană.
Toshia R. Myers, Gregory J. Butler, Alan C. Goldhamer
Alternative and Complementary Therapies Vol. 26, No. 1, 28 Jan 2020

O femeie în vârstă de 66 de ani a prezentat o masă retroperitoneală

nespecificată, de 4,4 × 4,4 cm, cu hidronefroză concomitentă, ectazie ureterală și un
chist renal simplu, confirmat prin imagini prin rezonanță magnetică și tomografii
computerizate (tomografie computerizată). Pacienta a ajuns la centru în perioada de
8 săptămâni intervenite între scanările inițiale și biopsia ghidată de CT. Vizita a fost
planificată cu 3 luni înainte cu intenția de a-i îmbunătăți sănătatea generală. Ea a
ales să urmeze un post de 13 zile supravegheat medical, numai cu apă, urmat de un
protocol de 11 zile de realimentare cu o dietă vegetariană, fără sare, ulei și zahăr
adăugate. La optsprezece zile de la plecarea ei, CT a arătat că masa
53
retroperitoneală s-a redus la 2,8 × 1,8 cm şi nu a mai necesitat biopsie și că
hidronefroza și ureterectazia s-au rezolvat și ele. Timpul acestor observații
sugerează o posibilă corelație între post și / sau dietă și regresia maselor
nespecificate, precum și reducerea inflamației la rinichi și ureter.

Postul în alcoolismul cronic30

Dr. Edward Hooker Dewey

Prietenii mei din lanţuri:

Am invitat câțiva dintre voi în biblioteca mea personală ca să vă vorbeasc

despre boala alcoolică. V-am invitat în special pentru că la voi gândirea încă
funcţionază şi aveţi vieți care merită salvate.
Ați făcut multe eforturi pentru a vă recăpăta libertatea. V-ați arătat, de
nenumărate ori, datoria dvs. față de voi înșivă, față de familiile voastre și de societate
pentru a nu mai bea, dar dependenţa voastră nu e doar o problemă de morală, de
care aţi putea să scăpaţi singuri, doar dacă aţi dori. De o mie de ori vi s-a spus că
băutura degradează trupul și sufletul, de către cei ai căror centri nervoşi nu se află
într-o flacără continuă şi care nu au simțit niciodată degradarea fizică şi sufletească
precum alcoolicii.
Sfatul meu este un remediu foarte ieftin și ar putea aduce o schimbare majoră,
numai să fie înţeles. Pentru a înțelege acest nou plan de salvare a corpului tău de la
o moarte vie, va fi necesar să cunoașteți câteva noţiuni de fiziologie şi cum lucrează
forțele organismului.
Creierul este sursa fiecărei energii a corpului, putând fi numit dinamul corpului
uman. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare mișcare își are originea la nivelul
creierului. Dar tot aici simţim şi epuizarea, oboseala sau lenevirea.
Una dintre calitățile sau puterile remarcabile ale creierului este puterea sa de
auto-hrănire în absența hranei. S-a constatat că acesta nu pierde din greutate, nici în
boală şi nici în înfometare, datorită puterii pe care o are, aceea de a se hrăni în
detrimentul structurilor mai puțin importante ale corpului. Această minunată putere
conservatoare este întotdeauna disponibilă în toate cazurile de boală, pentru a
susține funcționarea organismului atunci când alimentele nu pot fi digerate, iar
hrănirea nu este doar inutilă, ci o risipă reală a puterii vitale a creierului.
S-a crezut întotdeauna că puterea organismului este menținută prin digestia
alimentelor. Aceasta este o greșeală, întrucât nici măcar un bob de mâncare nu
poate fi digerat fără a se folosi forța sau energia creierului. După ce se epuizează în
ostenelile zilei, forța este redobândită prin odihnă şi somn și în niciun alt mod. Dacă
nu era așa, cea mai mare masă a zilei ar fi fost necesară la culcare. Doar după o
noapte de somn creierul devine reîncărcat după o zi de activitate. Pentru a se realiza
o reîncărcare completă, este necesar ca stomacul să fie complet gol, pentru a nu fi
consumată puterea creerului pe măsură ce se acumulează, de către stomac, care îşi
ia energia din creier.
Această putere de auto-hrănire a creierului face inutilă hrănirea unei persoane
bolnave, fapt arătat şi de absența senzaţiei de foame. În timp de boală sau în
absența alimentelor, organismul însuși devine un depozit de alimente predigerate

30
Dr. Edward Hooker Dewey: Chronic Alcoholism It's Radical Cure Without Money, Without Price
https://archive.org/stream/chronicalcoholis00dewe/chronicalcoholis00dewe_djvu.txt

54
pentru a hrăni creierul și, prin urmare, pentru a sprijini puterea vitală, iar corpul este
singura sursă de aprovizionare pe care creierul o poate folosi în timp de boală. În
bolile acute vindecarea se obţine, când se ajunge la punctul de foame. Dacă acest
interval de timp va fi întrerupt şi energia curativă a creierului va fi risipită pentru
eliminarea hranei din stomac, care nu este dorită și nici nu poate fi digerată,
vindecarea nu se va obţine.
Moartea prin înfometare nu poate avea loc până când corpul nu ajunge
scheletic. Toate decesele care au loc înainte de atingerea acestui stadiu se
datorează efectelor bolii, îngrijirii inadecvate, îngrijorării, disperării sau bătrâneții, la
vârste înaintate creierul pierzându-şi puterea de auto-hrănire.
Au fost doi copii în vârstă de aproximativ patru ani ale căror stomacuri au fost
distruse prin consumul unei soluții de potasiu caustic. Unul dintre ei a fost pacientul
meu. Creierul a avut nevoie de 75 de zile pentru a consuma toate rezervele. Când a
murit ajunsese piele şi os. Mintea a fost limpede până cu jumătate de oră înaintea
morţii. Celălalt copil a trăit trei luni. Acolo unde nu există nicio îngrijorare mentală sau
o boală preexistentă, este posibil ca viața să dureze mult mai mult.
Stomacul este doar o mașină care își derivă toate puterile din dinamul său,
creierul. Singura lui sarcină este să digere suficientă mâncare în fiecare zi pentru a
compensa ceea ce este distrus de consumul energetic general zilnic.
Această operație consumă o mare cantitate de energie din dinamul creierului
după cum se poate vedea cu ușurință din faptul că toată hrana care depășește
nevoia este o cheltuială care risipește energia mușchilor, a minții și a sufletului în
sine şi duce la indiferență față de tot ceea ce este pământesc și o starea de lenevire
generală care te face să te simți atât de obosit și adormit încât un somn după masă
pare o necesitate reală pentru a-ți recăpăta puterea. În aceste momente sunteți
aproape gata să credeți că puterea dvs. nu este redobândită prin mâncare.
Ingestia de alimente în exces, indiferent de nevoia reală sau de capacitatea de
a digera și asimila, este condiția premergătoare oricărei boli care a afectat vreodată
omenirea, fie a corpului, fie a minții, fie a sufletului. Dacă am putea vedea statisticile
bolilor, a crimelor, a destrămărilor de familii și a durerilor sufleteşti ale oamenilor
comparativ cu lăcomia obișnuită, lumea ar fi înspăimântată de modul ei morbid de
comportament, şi lipsa de cumpătare a alcoolicilor ar părea, nu o picătură într-o
găleată, ci un atom.

Vă voi spune acum câteva lucruri simple despre stomac.

Stomacul, neavând dinţi, este obligat să macine singur, dar fără ajutorul
pietrelor, precum păsările. Prin contracțiile și relaxările pereților săi, stomacul poartă
mâncarea în interiorul său ca într-un de vârtej. Alimentele, ştergând peretele gastric,
se îmbibă cu sucul gastric secretat de celulele gastrice. Pentru ca stomacul să aibă
puterea de a genera aceste sucuri, creerul are nevoie de odihnă, uneori chiar şi o
noapte întreagă de somn.
Nu este neobișnuit, în anumite forme de dispepsie sau indigestie, ca
alimentele să rămână în stomac şi două și trei zile. Aceasta se întâmplă din cauza
epuizării, a neputinței, care provine din suprasolicitare. Evacuarea întârziată a
stomacului afectează celulele gastrice.
Hrană, care depășește nevoia sau capacitatea digestivă, prin menținerea unei
iritaţii continue, ca urmare a acumulării de deșeuri, este o pierdere a acelei neprețuite
puteri a creierului, de care mintea și sufletul au nevoie continuu, și constituie o
împiedicare a funcţionării normale a celulelor gastrice.

55
 Pentru o sănătate bună trebuie să existe o digestie puternică, iar pentru o digestie
viguroasă, trebuie ca
 mesele să fie suficient de distaţate una de cealaltă, pentru ca
 stomacul să aibă posibilitatea evacuării alimentelor deja ingerate și
 celulele gastrice să aibă şi un repaus de câteva ore, care să le permită
o funcţionare normală,
 mesele să nu depășească necesităţile pentru a preveni acumularea de
deşeuri
 dinții din gură să-și îndeplinească datoria stomacul neavând dinți.
Rolul creierului pentru digestie este asemenea vântului pentru foc. Dacă mesele
vor fi suficient de distanţate, foamea va face ca mâncarea unui aliment bun să fie una
dintre cele mai plăcute experiențe umane.

Acum, prietenii mei, sunteți pregătiți să mă ascultaţi.

Consider alcoolismul ca o boală, o boală structurală care solicită o voință de
fier, cele mai alese calităţi sufleteşti, cele mai bune puteri ale minții și întreaga
energie a organismului.
Primul efect al alcoolului asupra mucoasei stomacului este cel al unui iritant,
determinând o dilatare nefirească a tuturor vaselor de sânge. Întrucât acestea
formează o reţea atât de deasă pe toată suprafaţa mucoasei, încât nici cel mai fin ac
nu poate intra fără să-l rănească pe unul dintre ele, această congestie provoacă o
presiune nefirească, o ştrangulare asupra tuturor structurilor dintre vase. Efectul
acestei presiuni anormale asupra celulelor gastrice detemină diminuarea activității lor
funcționale, adică un adevărat proces de foame la nivel celular.
Acum vedeți cu ușurință că administrarea de alimente într-un astfel de stomac
implică un consum energetic suplimentar din partea creierului pentru a elimina
alimentele nedigerate care se descompun, energie care nu va mai fi furnizată
mușchilor, minţii și sufletului. În afara acestui efect local asupra stomacului, care
implică o pierdere inutilă de energie a creierului, alcoolul are şi un efect asupra
creierului însuși, care trebuie luat în considerare.

Acum să anlizăm problema în cazul vostru. Stomacul fiecăruia dintre voi este
grav bolnav. Vasele de sânge sunt dilatate, iar celulele gastrice, deși s-au obișnuit
oarecum să muncească în condiții improprii, sunt atât de anemice, încât secretă mai
puţin decât ar fi necesar. Ai avut impresia că ai nevoie să mănânci pentru a-ți
menține puterea și ai presupus că, ceea ce se elimina prin scaun era digerat.
Afectarea alcoolică a creierului și efortul de a furniza energie pentru a scăpa
stomacul de o cantitate alimentară care depășește puterea sa de digestie, toate
acestea au redus pentru tine viața la un infern, cu excepția clipelor în care atât
mintea, cât și nervii sunt sub vraja alcoolică.
Prietenii mei, în ultimii douăzeci de ani ai vieții mele, am tratat toate bolile
acute care mi-au căzut în mâină cu ceea ce se poate numi „cura de odihnă”, adică
oferindu-i creierului odihnă perfectă eliberându-l de tot efortul depus de stomac,
oferind astfel vindecării bolii toate puterile creierului.
Oricât de lungă a fost suferinţa, nu s-a administrat hrană până când foamea
naturală a marcat vindecarea bolii. Deoarece efectul bolii asupra creierului este cel
care provoacă suferința și epuizarea, tot așa suferința s-a diminuat și puterea a
crescut efectiv pe măsură ce a continuat vindecarea. Toate considerațiile fiziologice
pledează pentru aceasta, lucru demonstrat de fiecare caz recuperat, și asta fără a

56
administra nici un gram de mâncare, care nu a fost cerut de organism prin senzaţia
de foame.
Multe cazuri au necesitat o lună întreagă fără a mânca pentru vindecarea bolii,
în special în caz de febră tifoidă și malarie. Într-un caz de reumatism unde mai mult
de o lună a trebuit să fie cea mai blândă manipulare, posibilitatea de a merge prin
cameră a apărut în cea de-a 46 zi, la prima mâncare dorită și luată în după-amiaza
din aceeași zi. În orice boală în care există aversiune la alimente, o dorință naturală
pentru aceasta va veni mult mai devreme dacă nu se va ingera niciun aliment,
deoarece energia curativă nu este irosită în stomac.
Singurul remediu pentru stomacul vostru bolnav este odihna de la orice iritaţie,
fie alcoolică, fie alimentară. În cazul alcoolismului nu numai stomacul este grav
bolnav, ci și creierul este afectat și necesită în mod egal odihnă. Dacă pielea ar fi la
fel de grav bolnavă precum stomacul, ai vedea cu ușurință efectul curei de odihnă.
Permiteți-mi să vă ofer un exemplu din viața reală: Un misionar din India abia
a scăpat cu viață după un tratament barbar pentru febră tifoidă, dar a suferit apoi luni
întregi de ulcer intestinal. Pe parcursul câtorva luni el a pierdut în greutate zilnic, deși
a mâncat suficient ca pentru un lucrător manual în cel mai sănătos mod. Deoarece
mâncarea nu-l deranja, nu se credea că stomacul joacă vreun rol în mecanismul
sângerării. În cele din urmă, el a fost obligat să se întoarcă în America şi i s-a
recomandat un regim cu șase mese pe zi de către primul medic pe care l-a sunat,
pierzând astfel 3 kilograme în prima săptămână. În cele din urmă a ajuns în grija
mea.
Cum pot fi vindecate aceste ulcerații hemoragice în timp ce sunt iritate
continuu de resturile alimentare? I se permitea să mănânce pentru că părea flămând
și pentru că mâncarea nu-i tulbura stomacul, presupunâandu-se că aceasta a fost
digerată, chiar dacă a existat o pierdere în greutate. În mod evident, în mintea
fiecărui medic a existat ideea că puterea lui era păstrată, chiar dacă pierdea în
greutate și nu se ţinea cont că resturile alimentare împiedicau vindecarea acelor
ulcerații care nu puteau fi vindecate cu medicamente.
Toate acestea i-au fost explicate în mod corespunzător când a ajuns la mine şi
speranța a început să răsară. Slăbise peste 18 kg și semăna mai mult cu cadavru.
După mai multe încercări de a institui un post, eșecul fiind din cauza foamei
consecutiv bolii, a devenit necesar să se apeleze la acul hipodermic pentru a-i
distrage atenţia de la mâncare. Aceasta a fost menținută timp de zece zile,
obţinându-se o îmbunătățire, în general, dar și la nivel local.
În cea de-a unsprezecea zi, au fost indicii de foame naturală cu un asemenea
confort al trupului și sufletului pe care nu-l mai avuse de ani de zile. În zece zile,
acele ulcere s-au cicatrizat de la sine.
După câteva zile de mese lichide, mâncarea solidă a fost permisă o dată pe zi,
care a fost luată fără grabă şi bine mestecată. După mai multe exerciții generale, mai
târziu, a ajuns la o masă generală zilnic şi cu o a doua mai ușoară.
Nu a mai existat nici o suferință în niciun moment după vindecarea acestor
ulcere și cu o mâncare adecvată a luat în greutate aproape 20 de kg în aproximativ
trei luni și cu mult mai puțină mâncare decât consuma înainte. În primele 14 zile a
câștigat 5 kg.
S-a întors în India, având o sănătate perfectă și, de atunci, el, soția și cei doi fii
au păstrat obiceiul de a mânca doar de două ori pe zi. Ulterior mi-a scris că are o
clasă de o sută cincizeci de băieți băştinaţi, pe care i-a învăţat acelaşi mod de viață.
Și acum vedeți clar că puterea de vindecare se află în creier, deorece creierul
se poate hrăni singur mai multe săptămâni, fără nici cel mai mic ajutor din partea

57
stomacului. Ce este mai rezonabil decât un post pentru a vindeca în întregime
afecţiunile stomacului și intestinului și pentru a restabili puterea unui creier
suprasolicitat?
Permiteți-mi să vă povestesc despre un alt caz. O tânără mamă, la patru luni
de la nașterea primului ei copil, a avut o problemă intestinală care a dus la apariţia
ulcerului gastric. Timp de cinci luni au avut loc mai multe episode hemoragice. În
acest caz, deoarece alăpta copilul, trebuia să mănânce zilnic, chiar dacă fiecare
masă îi provoca un foc în stomac. Sub tratament medicamentos ulcerul nu s-a
vindecat. În cele din urmă, a fost trimisă într-o călătorie de 200 de kilometri pentru o
schimbare a climatului, dar dintr-o dată, din cauza bolii acute şi din cauza oboselii și
a călătoriei a căzut la pat. A ajuns în grija mea şi după un post de doar cincisprezece
zile a devenit un alt om. În această perioadă, fiecare parte bolnăvicioasă părea că și-
a revenit și, într-un timp scurt, a putut să se întoarcă acasă, mult mai înțeleaptă.
Încă un caz: O femeie foarte slăbită, de vârstă medie, a căzut la pat fiind
bolnavă cu stomacul. Timp de doisprezece ani suferise de indigestie și alte
numeroase afecțiuni, precum și de la „mulți medici”, apoi a ajuns în grija mea. Timp
de 37 de zile, din cauza grețurilor și a unei arsuri constante în stomac, nu a putut bea
decât apă. Sub încurajarea mea zilnică, femeia a scăpat de disperare şi de moarte.
Am încurajat-o, deoarece am putut vedea la ea o schimbare în bine, atât generală,
cât și în în privinţa stomacului. În cea de-a 40 zi a simţit o foame naturală, pentru
prima dată după mulți ani, în ochii ei a apărut o scânteie, culoarea pielii a devenit
rozie și a renăscut sufleteşte sub toate aspectele. În cea de-a 40 zi de post părea să
aibă suficiente rezerve pentru a alimenta creierul încă patruzeci de zile. După post a
mâncat o singură masă zilnic, luni întregi, dar cu timpul, cu puţin mai multă mâncare
în fiecare zi, a crescut în greutate 18 kg.
Putem spune cu toată certitudinea că doar Natura vindecă, dar modul în care
ea lucrează nu se poate cunoaşte în detaliu și nu este absolut necesar să fie
cunoscut. Dar am putea spune cu aceeași siguranță că fiecare putere de vindecare
se dezvoltă în creier și, prin urmare, pentru o lucrare de vindecare eficientă, trebuie
să-l scutim de orice muncă care poate fi suspendată şi postul se va desfăşura într-o
siguranță perfectă, chiar și săptămâni întregi, după cum se arată în fiecare caz de
febră sau alte boli prelungite.

Acum, domnilor, sunteți pe deplin pregătiți să intrați în post cu speranțe mari

că veţi scăpa de dependenţa de alcool, căci vedeți clar că, metoda curativă este
pentru dvs. nu mai puțin decât o regenerare fizică completă.
Vă voi spune acum unele detalii cu privire la acele schimbări regenerative pe
care le puteți aștepta, pentru ca să le simţiţi nu numai în adâncul sufletului, dar să le
şi urmăriţi cu ochiul liber.
În primul rând, va trebui să suportați un uragan mental care va scădea
aproape complet în momentul în care stomacul și intestinele dvs vor deveni complet
goale, lucru care va fi într-o săptămână sau ceva mai mult, dar uraganul dvs. își va
cheltui forța în mai puțin de o săptămână. Când stomacul și intestinele vor fi complet
goale, creierul va începe să se odihnească. Aceasta va duce la tonifierea întregului
sistem vascular. În toate organele bolnave, acest lucru va oferi o schimbarea fizică
precisă necesară vindecării.
Prin tonifierea vaselor capilare, dispare congestia mucoaselor, iar celulele
presate şi înfometate prin dilatarea vaselor de sânge revin la o viață nouă. O dată cu
această tonifiere a vaselor stomacului, acelaşi lucru se petrece şi în alte teritorii
vasculare afectate, inclusiv în creer.

58
 Permiteți-mi să vă amintesc: trebuie să învăţaţi acest fapt măreț întâlnit în
natură, că fără hrană, pe o durată determinată de timp, până la reapariţia unei
digestii viguroase, pentru economisirea energiei vitale, sângele îşi va păstra
compoziţia optimă, fără niciun disconfort, prin metabolizarea țesuturile corpului mai
puţin importante. Și trebuie să învaţaţi și acest fapt, că, de îndată ce tubul digestiv va
fi complet gol, va începe o tonifiere a fiecărui vas al corpului.
Vei vedea asta cu ochii, în ochii tăi. Acești ochi ai tăi se află, de asemenea,
într-o stare cronică de congestie. În ei nu există nici scânteie, nici limpezime. Când
veţi începe recuperarea să vă priviți în ochi în fiecare zi și veţi găsiți o luminozitate
din ce în ce mai marcată, iar cu această schimbare va fi o îmbunătățire
corespunzătoare a vederii.
Unii dintre voi au cearcăne la ochii, alții au obrajii înroşiţi şi toți aveți fața
umflată. Puteți urmări schimbările care vor apare pe feţele voastre întunecate o dată
cu înoirea vieţii și veți vedea cum vine luminozitatea, scânteia, culoarea, la fel ca
atunci când deșeurile moarte ale iernii sunt preschimbate de către condițiile
favorizante ale căldurii soarelui și ale ploii. O dată cu aceste schimbări simțul
gustului, auzului, mirosului, precum şi starea de spirit vor evolua deopotrivă.
Prietenii mei, posturile voastre se vor desfăşura cu multă ușurință și confort
după prima săptămână și din moment ce nu vei pierde nimic altceva decât boala și
kilogramele, iar greutatea pierdută o vei recâștiga ulterior, eu recomand ca aceste
posturi să continue de la 2 la 4 și chiar 5 săptămâni pentru unii dintre voi. Acest lucru
va fi necesar, pentru că sunteți cu toții bolnavi cronici vechi.
În cazul persoanelor mai tinere care nu s-au degradat atât de mult și a căror
stomac nu este atât de afectat, ar fi necesar mai puțin timp.
Te uimeşte ideea de înoire a stomacului, presupunând că abuzul împotriva lui
este ireparabil, dar chiar veți dobândi un stomac nou în sens anatomic, tot la fel cum
între fragmentele de fractură ale oaselor se formează os nou.
Există o remodelare continuă (îmbătrânirea unor celule urmată de distrugerea
lor şi reapariţia altora) în toate structurile organismului. Prin urmare, atunci când
stomacul vostru se va vindeca, va fi din material nou, iar atunci când se va reface
prin odihnă, va deveni apt pentru digestie. Prin odihnă se reînnoieşte atât creierul cât
şi stomacul, iar această sănătate perfectă nu este posibilă altfel.
În câteva zile de post foamea va dispărea și nu va mai reveni, până când nu
se va reînnoi mucoasă gastrică, a limbii și a gurii. Astfel va reapare şi sensibilitatea
gustativă.
Cei care au intoxicat ani îndelungaţi acest nerv minunat al gustului cu fumul de
tutun, vor avea nevoie de un timp mai îndelungat pentru refacerea mucoasei gurii.
Odihna creierului va înlătura toată agonia nervozității şi o noapte de somn va
reda creierului putere pentru activităţile zilnice. Odihna este un remediu foarte nou
pentru oameni, mai ales că acest concept nu este menţionat în tratatele de medicină.
Să dau un exemplu: Acum câțiva ani, un bărbat slăbuţ, de vârstă medie, m-a
consultat pentru o sciatică cronică, care timp de câțiva ani sfidase toate tratamentele.
Fiind gurmand, pedeapsa îi venise prin nervul sciatic. L-am pus imediat pe o dietă
care a transformat micul dejun în prânz, iar seara lua doar o masă ușoară. Deoarece
era comerciant, aceasta a fost o schimbare foarte radicală pentru el, dar în mai puțin
de două luni, a existat o regenerare completă.
El era fumător și obișnuia să bea zilnic bere. Nu m-am amestecat în aceste
obiceiuri, căci prea multe reforme nu sunt suportate la început, de multe persoane.
Nu puteam sugera decât că cu cât va mânca mai puţin între mese, cu atât

59
vindecarea va fi mai rapidă. După câteva luni, m-a informat și nu eram surprins de
aceasta, că, din anumite motive, berea nu-i mai plăcea ca la început.
“Dar de tutun ce zici?", am întrebat.
„Ei bine, doctore”, a răspuns el, „nu mă preocupă trabucurile așa ca înainte și
fumez doar când sunt cu prietenii mei.
„Nu aveți idee de ce berea și tutunul nu vă mai satisfac ca înainte?”
„Nu, doctore”.
„Cum te simți în general?”
„Niciodată nu m-am simţit mai bine în toată viața mea.”
„Pe vremuri, aveaţi obiceiul să luaţi, la prânz, o bere și un sandwich?”
"Da."
"De ce ?"
"Pentru că eram leșinat și simţeam că am nevoie."
„Mai simțiți acest lucru acum, înainte de masa de prânz? “
"În ultimul timp nu."
“Și te simți perfect, chiar și până la masa de seară?”
"Perfect."
„Ei bine, acum, simțindu-te perfect, nu puteți vedea cu ușurință că liniștitirea
nu vine nici din bere, nici din tutun, deci nu căpătaţi liniște prin utilizarea lor? “
„Într-adevăr, doctore, văd asta foarte clar și cred că nu voi mai suprasolicita
digestia cu mâncatul între mese.”

Un bărbat în vârstă de peste 60 de ani, care a fumat toată viața și a băut

whisky în rații moderate zilnic ani de zile, a renunţat la masa de dimineață. M-am
întîlnit cu el după câteva luni de la instituirea noului regim și mi-a povestit de
eforturilor sale zadarnice din seară precedentă pentru a fuma o țigară din „brandul
preferat”, fără să știe că dificultatea era în întregime datorată îmbunătăţirii sistemului
nervos, care nu mai avea nevoie de calmare. În cazul său, nevoia de alcool a devenit
atât de mică, încât a fost capabil să renunțe la el fără efort.

Domnilor, voi ați putut să ascultați aceste prelegeri, deoarece puterea voinței
voastre nu a fost anihilată în întregime și din cauza anumitor gusturi și ambiții de
afaceri care vă fac ca viața să fie importantă pentru voi, pentru familiile voastre și
pentru comunitățile voastre.
Există și alte cazuri în care boala a devenit prea gravă pentru ca să poată fi
salvată printr-un efort voluntar. Singura speranță care poate să existe în faţa
distrugerii vieții prin acest fel de tortură este de a salva aceste vieţi chiar și prin forță,
dacă este necesar.
Boala alcoolică este, în general, cultivată de către adulţii tineri, atunci când
există o rezervă fizică şi psihică, care îi face pe oameni să creadă că ar putea tolera
în siguranţă orice cantitate de alcool. Boala se dezvoltă atât de insidios, încât chiar și
cei mai atenți devin înrobiți înainte de a-și da seama.
Alcoolul provoacă boli reale la nivelul stomacului, slăbeşte toate puterile
creierului, induce dezordine atât mentală, cât și sufletească, diminuă sau aboleşte
instinctele mai fine ale vieții interioare și, în sfârșit, determină anomalii mentale și
sufletești caracterizate prin lipsă de voinţă, lipsă de speranță şi iresponsabile, încât
alcoolicii ajung să fie periculoşi pentru comunități. Conduita într-o boală atât de
groaznică în privinţa efectelor sale asupra inimilor oamenilor, a familiilor şi asupra
societății ar trebui să fie sprijinită de aparatul legislativ, mai ales în cazurile de
pierderea completă a voinţei.

60
 Acum, domnilor, permiteți-mi să vă asigur că vindecarea prin post este una
dintre cele mai ușoare metode de vindecare, mai ales după primele trei sau patru
zile, și chiar și cele mai disperate cazuri cronice pot ţine un post de două, trei sau
chiar mai multe săptămâni cu un real beneficiu și fără pierderi, cu excepția
kilogramelor şi a bolilor. A fost vreodată vreun tratament pentru boala alcoolică mai
rațional şi în mai mare concordanță cu legile fiziologice ale vindecării? Dacă îl vei
urma până când stomacul se va vindeca și creierul îşi va recupera puterile, vei
descoperi că şi celelalte boli de care suferi se vor vindeca.
De ce să refuzi odihna pentru o rană, un ulcer, o boală a pielii, un os rupt?
Oare acestea au nevoie de alte mijloace? De ce să negăm faptul că puterea de
vindecare a celulelor provine de la creier şi să negăm nevoia acestuia de a se
odihni? Ce sunt kilogramele pierdute pentru cei de vindecați de boala lor acută,
pentru care ingestia de alimente a devenit o plăcere, iar digestia şi-a recăpătat
puterea?
Există doar puține cazuri de alcoolism cronic atât de disperat, încât un post nu
va conduce la refacerea stomacului, creierului și a sufletului. Deoarece în alcoolism
există o boală fizică reală a centrilor cerebrali ai minții și ai sufletului, care se
recuperează prin post, pot să cred că postul oferă condițiile necesare şi pentru o
vindecare radicală a nebuniei.
Dacă ați absenta timp de o lună întreagă de la casele voastre urmând un
tratament de odihnă, ajutaţi de încurajarările mele, şi v-aţi întoarce acasă mai
sănătoşi, datorită viziunii voastre mai clare și a refacerii puterii sufletești, mult mai
bine veți vedea, în înfățișarea soțiilor voastre, îndelungata suferiţă de a vă iubi și de a
vă respecta, decât aţi fi putut vedea cu adevărat în zilele de supralimentare, chiar
înainte de boala alcoolică.
Iar acei copii, de îndată ce vor afla că este sigur să fie în aceeași casă cu voi,
îți vor răspunde sufletului, născut din nou, precum trandafirul care înfloreşte în
condițiile favorizante ale lunii iunie. Le va lua puțin timp pentru a depăși teama de
atacurile voastre de nebunie, dar cu timpul se vor obișnui cu lumina orbitoare, acolo
unde au găsit doar întuneric și violență. Cu siguranță acesta va fi rezultatul pe
măsură ce veţi urma tratamentul.
„Cât durează un astfel de tratament prin post?“
Până când veți dobândi un astfel de confort al corpului și al minții încât să
socotiţi postul ca un lux. Veţi posti până când limba va fi perfect curată și vă veţi simți
capabil să postiţi nelimitat. Veţi posti până când va apare un indiciu fin că o anumită
mâncare este dorită. Unii dintre voi nu veți ajunge la această fericire în mai puțin de o
lună, alții mai devreme, iar alții vor necesita și mai mult timp. Timpul însă nu are nicio
importanţă, în cazul în care vindecarea este atât de sigură, pentru o astfel de boală
ca a voastră. Un lucru poate fi sigur, că atunci când postul se va termina şi bolile
voastre vor fi vindecate, iar alcoolul nu vă va mai ispiti.
Dar cum să trăiești încât să-ți păstrezi bogăția sănătăţii cu greu redobândită?
Acum vedeți clar și credeți, fără umbra unei îndoieli, că toată puterea de care
aveți nevoie pentru activitățile voastre zilnice provine dintr-un creier refăcut prin
somn. Trebuie să vedeți că digestia alimentelor în cele mai bune condiții depinde de
cantitate şi chiar și un atom în plus este o risipă de energie. Trebuie să știți că puteți
munci dimineața mai multe ore și cu o mai mare ușurință, fără să obosiți, dacă nu vă
risipiţi energia creierului forțând funcţia digestivă a stomacului. Așadar, în fiecare zi
trebuie întârziată prima masă până când vei fi suficient de obosit ca să te odihnești şi
până când vei fi suficient de înfometat ca să mănânci cu poftă.

61
 Voi, care lucraţi cu mintea, trebuie să faceți din prima masă cea mai ușoară
masă a zilei. Dacă veți avea o după-amiază în care veţi fi plini de energie, vă veți da
seama de utilitatea acestui sfat. A doua masă poate fi cea generală, dar nu trebuie
să depășească puterea stomacului de a se goli complet înainte de somn, deoarece
creierul nu se va odihni atât de bine în timpul nopții.
Pentru cei care lucrează fizic, prima masă trebuie să fie cea mai consistentă și
întotdeauna este bine să vă odihniți un timp înainte de a mânca. Munca manuală
poate fi făcută zilnic cu mai multă ușurință, putere, veselie și forță a mușchilor și a
minții cu o singură masă generală și cu încă o masă ușoară, decât cu un exces de
mâncare. Această metodă în viața de zi cu zi se aplică cu aceeași eficiență tuturor
celor care muncesc. Doar sugarul, care este alăptat, necesită mai multe mese
zilnice.
Cea mai mare sănătate posibilă se obţine numai atunci când cantitatea de
alimente ingerată zilnic nu depășeşte cerințele. Pierderea puterii musculare, a minții
și a sufletului cauzate de efortul stomacului de a digera ceea ce este în plus,
obosește cu mult mai mult decât efortul muscular sau mental.
Fundamentul rău al băuturii este adânc implementat în creşe şi în cantinele
țării. În mod obișnuit, supraalimentaţia generală a permis, chiar a forţat, la neputinţă
copiii și tinerii neştiutori.
Există un temperament particular, observabil la multe persoane, care ar putea
fi numit temperament alcoolic. Este o nervozitate insuportabilă rezultată din
epuizarea creierului suprasolicitat printr-o stimulare excesivă. La copii apare
întotdeauna din suprasolicitarea excesivă a stomacului sau din indigestie. Din
această cauză există întotdeauna persoane neliniștite și temperamente iritabile. Ei
întotdeauna doresc ceva, dar niciodată nu se bucură de nimic.

Tratamentul Schizofreniei, prin post controlat,

în U.R.S.S. şi S.U.A.31
după metoda doctorului Yuri Nickolaev32
Dr. Allan Cott

Aplicarea postului, sub diverse forme, a fost bine documentată pentru valoarea
sa terapeutică în multe perioade diferite ale civilizației noastre. În primele epoci ale
civilizației noastre, oamenii au găsit în post nu numai o metodă de tratament și
prevenire a unor boli, ci și o armă puternică pentru autodisciplină și educație morală.
Din acest motiv postul a devenit o parte integrantă a multor doctrine religioase și a
ocupat gândirea medicilor și filozofilor din culturile grecești antice, tibetane, indiene și

31
http://orthomolecular.org/library/jom/1971/pdf/1971-v03n01-p002.pdf
http://orthomolecular.org/library/jom/1974/pdf/1974-v03n04-p301.pdf
32
Psihiatrul rus Iuri Nikolaev (1905-1998), doctor în ştiinţe medicale, este autorul unor lucrări celebre despre postul terapeutic.
Studiind diverse cărţi despre cultura popoarelor antice, a descoperit un element comun, extrem de interesant pentru omul
contemporan: egiptenii şi grecii îşi purificau regulat corpul ţinând post negru un anumit număr de zile. Herodot consemnează
obiceiul egiptenilor de a posti trei zile pe lună. Şi la greci exista tradiţia postului: vestitul Pitagora a postit patruzeci de zile.
Rus fiind, Nikolaev era familiarizat cu practica postului, aşa cum este ea înţeleasă în tradiţia ortodoxă, dar cunoştea şi
principiile vegetarianismului. Tatăl său, Serghei Nikolaev, fusese prieten apropiat al contelui Lev Tolstoi, el însuşi adept al
vegetarianismului, şi împărtăşea principiile acestuia de revenire la o viaţă simplă. Îndelungata sa experienţă i-a dovedit că
postul negru determină întregul organism uman să se autoregleze. Iuri Nikolaev susţinea că prin abordarea corectă a postului
terapeutic, se pot vindeca un şir de boli serioase, printre ele aflându-se bolile psihice, problemele tractului digestiv şi obezitatea.
În cadrul Insitutului de Cercetări Ştiinţifice Medicale din Moscova, Nikolaev a pus în practică abstinenţa dozată de la
mâncare. Clinica sa era vestită pentru vindecările unor grave boli psihice, cum ar fi schizofrenia. A rămas celebru cazul unui
pacient schizofrenic şi mut, pe care Iuri Nikolaev l-a vindecat printr-un post negru de o lună, spălături intestinale şi plimbări în
aer liber. În final, tânărul a început să vorbească, starea de sănătate i-a revenit şi a fost reintegrat în societate.

62
din Orientul Mijlociu. Postul nu este înfometare, iar utilizarea sinonimă a celor doi
termeni indică o lipsă de înțelegere a principiilor postului sau a sensului acestuia.
Cuvântul ,,înfometare" (starvation) este derivat din engleza veche ,,sterofan", o formă
a verbului teutonic ,,sterb" - a muri. Cuvântul „post” (fast) înseamnă să te abții de la
mâncare. În utilizarea modernă, „înfometarea” este folosită pentru a desemna
moartea din lipsa hranei. Dacă „postul” este folosit în mod interschimbabil cu
„înfometarea”, rezultatul final inevitabil este percepţia postului ca moarte. Medicii și
presa sunt vinovați de confuzia creată între cei doi termeni și aceasta contribuie la
perpetuarea fricii de post.
Experiența postului face ca distincția dintre post și înfometare să fie destul de
simplă și clară - atâta timp cât foamea lipsește, persoana respectivă posteşte. Dacă
abținerea de la mâncare continuă după reapariţia foamei, atunci este vorba de
înfometare. Numai în aceste din urmă condiții moartea poate fi rezultatul inevitabil al
privării de alimente. Nu există cazuri înregistrate de pacienți tratați prin post, la care
pofta de mâncare nu a revenit spontan după 25-35 de zile de post. Doar ocazional,
perioada se extinde la 40-42 de zile. Înfometarea începe atunci când cineva continuă
să se abțină de la mâncare, dincolo de perioada în care revine pofta de mâncare.
Pacienții care urmează un post cu apă nu apar niciodată bolnavi sau emaciați.
Culoarea pielii lor devine sănătoasă și rozie, tonusul muscular se îmbunătățește
remarcabil, în special la acei pacienți care au fost sedentari, deoarece trei ore de
exercițiu zilnic reprezintă o condiție prealabilă pe care pacientul o respectă toată
perioada postului.
Dacă se mănâncă zilnic cantități mici și insuficiente de alimente, acestea
împiedică obținerea beneficiilor care au loc în timpul postului. Edemul care apare la
victimele foametei nu se văd niciodată la pacienții care ţin post total.
Profesorul Iuri Nikolaev a folosit postul terapeutic de 25-30 zile la mii de
bolnavi cu afecţiuni mintale fără incidente letale. Abia de la mijlocul secolului al XIX-
lea postul, ca modalitate terapeutică, a fost preluat din multitudinea de metode ale
medicinii populare și a devenit principala metodă de tratament în clinici și sanatorii
din Elveția, Franța, Germania și în Statele Unite. Până în prezent, postul a fost
experimentat de mii de pacienţi cu diverse boli fizice. Este utilizat în medicina internă
cu rezultate excelente în tratamentul afecțiunilor metabolice, bolilor alergice,
tulburărilor de piele, artritei, colitei ulceroase și tulburărilor cardiovasculare.
Rezultatele obținute în tratamentul epilepsiei grand mal prin post au fost foarte
încurajatoare și necesită o atenție mai atentă și o cercetare serioasă.
În U.R.S.S. postul a fost folosit pentru prima dată ca tratament pentru pacienții
bolnavi mintali de către profesorul Yuri Nikolaev. Experiența sa se extinde acum la
peste 6.000 de pacienți, iar rezultatele raportate sunt neobișnuit de încurajatoare mai
ales la acei pacienți la care celelalte scheme de tratament nu au avut rezultat. Cu cât
lista de medicamente psihotrope a devenit din ce în ce mai mare, a apărut
concomitent un număr tot mai mare de pacienți rezistenți la aceste medicamente.
Mulți pacienți prezintă complicații toxice și alergice în timpul farmacoterapiei. Pentru
acești pacienți, tratamentul cu post este alternativa cea mai valoroasă și mai
puternică atât pentru episoadele de acutizare cât și pentru boala în sine.
Experiența autorului în utilizarea postului ca tratament al pacienților bolnavi
mintali a început în 1970, în urma unei invitații a prof. Nikolaev la Institutul Psihiatric
din Moscova pentru a observa postul terapeutic în unitatea sa și pentru a prezenta
munca mea, respectiv tratamentul ortomolecular. Terapia prin post, aşa cum este
utilizată în prezent, însumează cunoştinţe dobândite de-a lungul a 28 de ani de
cercetări şi experienţe clinice aparţinând Doctorului Yuri Nickolaev şi echipei sale.

63
Tratamentul s-a desfăşurat într-o secţie cu 77 de paturi a Institutului Psihiatric din
Moscova, un centru de cercetare psihiatrică cu 3000 de paturi.

Postul constă în abţinerea totală de la alimente, pe o perioadă de 20-30 zile.

Marea majoritate a pacienţilor au solicitat internarea voluntară în această secţie. Un
număr mic de pacienţi au fost transferaţi din alte secţii ale institutului, atunci când alte
tratamente convenţionale nu au dat rezultat. Toţi pacienţii şi-au dat acordul pentru a
intra în acest tratament şi au fost liberi să renunţe la cerere la tratament.
De-a lungul postului pacienţii primesc apă după cum consideră fiecare, dar
trebuie să bea cel puţin un litru pe zi. După 2-3 zile foamea diminuă, iar pofta de
mâncare dispare în a cincea zi. Regimul mai include plimbări prin aer liber şi alte
exerciţii, exerciţii de respiraţie, somn după amiază, dacă este cazul, hidroterapie (băi
şi duşuri), clisme şi masaj general. Fiecare pacient trebuie să facă cel puţin trei ore
de exerciţii pe zi, dar este liber să facă şi mai mult.
În 28 zile de post pacientul pierde 15-16% din greutatea totală, fără ca
aspectul său clinic fie ca al unui înfometat. Culoarea pielii este normală şi tonusul
muscular şi al pielii este bun. Pacienţii nu au nici o poftă sau dorinţă de a mânca.
Deoarece în urma unui post terapeutic scurt beneficiile au fost mici sau absente, cu
frecvente recidive, mulţi pacienţi au solicitat extinderea perioadei de post pentru a
asigura o îmbunătăţire stabilă.
La externare pacienţilor li se recomandă să ţină post profilactic de 3-5 zile, fără
a depăşi 10 zile pe lună. Postul se încheie când pofta de mâncare revine, limba
devine curată, iar simptomele psihice se ameliorează.
Realimentarea se face tot în spital pe o perioadă de timp egală cu lungimea
postului. Realimentarea începe cu fructe, legume şi lapte. Carnea, ouăle şi peştele
sunt excluse din dietă. Pâinea se poate consuma după 6 sau 7 zile de la începerea
realimentării.
Tratamentul a fost găsit eficient în peste 64% din cazurile de schizofrenie, care
a debutat de mai mulţi ani în urmă. 47% din pacienţi au menţinut beneficiul în
următorii 6 ani. Acei pacienţi, care au reluat o dietă completă şi nu au respectat
recomandările dietetice, au avut recidivă a bolii. Efectul maxim al tratamentului a fost
observat la 2-3 luni de la începerea realimentării respectând dieta recomandată.
Faza maniacală a tulburării maniaco-depresive este adusă sub control în primele 5-6
zile de post. Medicaţia psihotropă şi antidepresivă este utilizată, la nevoie, în primele
zile de post. Schizofrenia paranoidă are o evoluţie foarte bună în perioada de post,
dar ameliorarea diminuă după ce se începe realimentarea.
Utilizarea postului în tratarea alcoolismului a dat rezultate care necesită
investigaţii ulterioare, căci în urma experimentării pacienţii nu au devenit abstinenţi şi
au continuat să bea, dar doar cantităţi foarte mici. Profesorul Nikolaev a făcut
observaţia că după experienţa postului, corpul uman nu mai acceptă substanţe toxice
precum băuturi alcoolice, droguri, ţigări, etc. După post, dacă se reia consumul de
alcool în cantităţi mari, pot apare vătămări grave, inclusiv moartea.
Conform datelor clinice şi de laborator (studii ale reflexelor vasculare şi
secretorii, ale leucocitozei33 reflexe condiţionate de alimentaţie, electroencefalografie,
etc.), pacienţii supuşi tratamentului trec prin 6 stadii consecutive; trei dintre ele de-a
lungul perioadei de post şi celelalte trei în perioada de realimentare.
Stadiul I (primele 2-3 zile ale postului) este caracterizat printr-o excitare iniţială
a foamei. Reflexele vasculare şi secretorii necondiţionate şi condiţionate se

Creștere patologică a numărului de globule albe din sânge, în procesul de apărare a organismului
33

contra bolilor infecțioase sau fiziologică în alte contexte, cum ar fi în anumite faze ale postului.

64
accentuează brusc, leucocitoza reflexă condiţionată de alimente creşte cosiderabil şi
electroencefalograma arată intensificarea activităţii electrice în toate derivaţiile cu o
prevalenţă a ritmurilor rapide. Astfel procesele excitative sunt crescute şi procesele
inhibiţiei active sunt relativ diminuate.
Stadiul II (din ziua a doua sau treia până în ziua a 7 sau chiar a
douăsprezecea a postului) este stadiul creşterii acidozei. Acest stadiu se
caracterizează prin creşterea excitabilităţii tuturor sistemelor corelate cu nutriţia, prin
hipoglicemie şi depresie psihomotorie. Pacientul îşi pierde apetitul, limba lui este
acoperită cu o strat fin albicios, iar respiraţia capătă miros de acetonă. Reflexele
condiţionate nu pot fi evidenţiate, iar reflexele necondiţionate sunt mult diminuate.
EEG arată o scădere a activităţii electrice, leucocitoza reflex condiţionată de alimente
se reduce brusc. În această fază inhibiţia prevalează asupra proceselor excitatorii.
Această reducere a excitaţiei se extinde şi la nivelul cortexului şi produce o stare de
inhibiţie similară somnului pasiv cauzat de blocarea stimulilor. Stadiul II se încheie
brusc cu criza acidozică. După o perioadă de depresie, condiţia fizică şi mentală a
pacientului se ameliorează brusc, el se simte mai puternic şi are o dispoziţie mai
bună. Aceasta marchează începutul stadiului III, în care acidoza diminuă.
Stadiul III. În timpul acestui stadiu limba se curăţă progresiv, mirosul de
acetonă al respiraţiei dispare, complexele pacientului se ameliorează şi simptomele
psihotice se reduc. Reflexele necondiţionate vasculare şi secretorii rămân diminuate,
iar leucocitoza reflexă este absentă. În orice caz, la sfârşitul stadiului III, când limba
este complet curăţită şi apetitul restabilit, reflexele vasculare şi secretorii se
accentuează.
Stadiul I al perioadei de realimentare (primele 3-5 zile de alimentare) este
caracterizat prin astenie şi iritabilitate. Reflexele necondiţionate vasculare şi secretorii
sunt neregulate şi există o labilitate patologică a proceselor inhibitorii.
Stadiul II al perioadei de realimentare este asociat cu o creştere semnificativă
a excitabilităţii, accentuarea reflexelor vasculare şi secretorii, apariţia reflexelor
condiţionate stabile şi creştere marcată a leucocitozei reflexe condiţionată de
alimente.
Stadiul III este un stadiu al normalizării. Este caracterizat prin îmbunătăţirea
constantă a condiţiei mintale şi fizice a pacientului. Excitabilitatea alimentară este
restabilită la normal, reflexele condiţionate şi necondiţionate şi leucocitoza reflex
condiţionată de alimente sunt reduse, dar încă sunt semnificativ deasupra nivelului
normal. EEG, ca regulă, se normalizează, dar mult mai lent.
Stadiile enumerate ale tratamentului prin post controlat trebuie să fie văzute ca
o secvenţă continuă de evenimente, fiecare stadiu fiind o condiţie necesară pentru
dezvoltarea stadiului următor. În funcţie de gradul în care s-au manifestat etapele,
precum şi de rezultatele tratamentului prin post, pacienţii sunt clasificaţi în trei grupe.
Etapele bine diferenţiate şi cu o criză acidozică clară au fost asociate cu cel mai bun
efect terapeutic. Cazurile neameliorate arată schimbări nesemnificative, fie în starea
lor mintală, fie în dinamica proceselor lor nervoase pe tot parcursul tratamentului.
Profesorul Nikolaev afirmă că terapia are aparent următorul mod de acțiune:
1. Când duce la epuizare acută, postul serveşte ca un stimul puternic pentru
recuperarea ulterioară.
2. Postul asigură repausul tractului digestiv şi a structurilor sistemului nervos
central care primesc stimuli de la receptorii chemo şi interoceptivi. Acest
repaus ajută la normalizarea funcţiei.
3. Acidoza provocată prin post şi modul ei de compensare reflectă o mobilizare a
mecanismelor de apărare prin detoxifiere, care probabil joacă un rol important

65
 în neutralizarea toxinelor asociate cu procesul schizofrenic. Pe măsură ce
acidoza dispare, nivelul glicemiei crește. PH-ul sângelui rămâne constant
după dispariţia acidozei. Alţi paramentri sanguini continuă să rămână
constanţi. Dinamica biochimică în timpul postului este similară la cei cu
afecţiuni mintale şi la cei sănătoşi.
Studii hematologice realizate de Dr. Juli Shapiro de la Departamentul de
Hematologie şi Genetică al Institutului Psihiatric din Moscova au arătat că postul
controlat, departe de a cauza alterări ireversibile ale tabloului sanguin, stimulează o
intensificare izbitoare a proceselor de regenerare și, prin urmare, a proceselor
metabolice. Cercetările lui Shapiro cu privire la dinamica biochimică a postului
dezvăluie stimularea unor importante schimbări în toate sistemele corpului.
S-a dovedit că terapia de post mobilizează proteinele din organism, iar acest
lucru atinge un maxim în a șaptea zi. Când începe perioada de realimentare, nivelul
proteinelor este mai mic decât la începutul postului. Bolnavii schizofrenici au un
nivel proteic mai ridicat decât cei care nu sunt schizofrenici și după post
nivelul proteic este normal. După 3-6 luni, la schizofrenici, nivelul proteinelor
tinde să crească la nivelul anterior postului, de aceea ei trebuie să ţină posturi
scurte repetat, pentru a menţine nivelul proteinelor la acelaşi nivel ca şi cei
neschizofrenici.
Transaminazele cresc uşor în timpul postului.
Colesterolul este crescut în a treia până la a cincea zi a postului, scade în
perioada de recuperare și se stabilizează la un nivel normal după două-trei luni.
Bilirubina crește în a treia până la a cincea zi a postului și revine la normal în a
șaptea - a zecea zi.
Postul are o perioadă periculoasă în care tromboza poate apărea la pacienții
predispuși și această perioadă se extinde de la a șaptea până la a zecea zi. O
perioadă similară de pericol apare în a șaptea până la a douăsprezecea zi a
perioadei de recuperare. Trebuie să se acorde mare atenție pacienților cu
antecedente de tromboză și în acest scop pot fi utilizate anticoagulante. În aceste
perioade, nivelul protrombinei este ridicat deasupra nivelului dinaintea postului.34
Nivelul de glucoză scade din a treia până la a douăsprezecea zi a postului și
revine la nivelurile premergătoare postului în a douăzecea până la douăzeci și cincea
zi. În perioada de recuperare, nivelul glucozei revine la normal. Dacă un pacient are
hipoglicemie, curba de toleranță la glucoză este normală la sfârșitul perioadei de
recuperare.
Serotonina crește din a șaptea zi până în a cincisprezecea zi dar la sfârșitul
postului, nivelul este mai mic decât a fost în perioada de dinaintea postului. O
concentrație ridicată de serotonină în stadiul de dinaintea postului a fost găsită la
pacienții schizofrenici, iar o concentrație scăzută a fost găsită la bolnavii neurologici.
Ambele grupuri ating un nivel optim în timpul postului, iar după post, fiecare grup
revine lent la nivelurile de dinaintea postului.
Histamina și heparina sunt formate ambele în țesuturile care înconjoară vasele
de sânge și în timpul postului se formează cantități mari de heparină, ceea ce scade
nivelul de histamină.
Nivelul de albumină din sânge nu suferă modificări majore în timpul postului.
S-au putut diferenţia trei subgrupuri. Într-un grup, nivelul albuminei a crescut în timpul
postului, iar în al doilea grup, nivelul a scăzut. Pacienţii din ambele grupuri au obţinut
rezultate bune în timpul postului. În cel de-al treilea grup, nivelul albuminei a rămas

34
La Institutul de Psihiatrie din Moscova sunt folosite frecvent lipitori în locul anticoagulantelor.

66
stabil, iar acest grup a obținut cea mai mică îmbunătățire. În perioada de
realimentare albumina a revenit la nivelul anterior postului în fiecare subgrup.
Catecolaminele urinare la oamenii bolnavi au fost găsite mai mici decât la
persoanele sănătoase. În timpul postului catecolaminele cresc la acelaşi nivel ca la
persoanele sănătoase. În timpul perioadei de realimentare, catecolaminele cresc
peste nivelurile premergătoare postului și sunt menținute ulterior la nivel normal.
În perioada de recuperare, alimentarea se începe lent și cu mare atenție, după
cum urmează:
 Prima zi: 500 ml de suc de fructe combinat cu 500 ml apă, care se bea foarte
lent. Se ia câte o linguriță, care se ţine în gură câteva minute, apoi se ia altă
linguriţă. Un mod ideal de a începe este să extrageți sucul dintr-o portocală
storcând portocala și aruncând pulpa35.
 A doua zi: un litru de suc limpede, fără apă, care se bea lent. Cantitatea de un
litru se consumă în șapte reprize, la interval de două ore. Sucul poate varia zilnic.
 A treia zi: se adaugă 100 g de măr răzuit (cu coajă) combinat cu 150 de grame
de iaurt sau lapte acru36. Întreaga cantitate se va împărţi în 5 porţii, care se vor
consuma din trei în trei ore. De fiecare dată se va adăuga câte o portocală.
 A patra zi: aceeași rutină ca în a treia zi, dar 50 g de morcov ras se adaugă la
fiecare din cele cinci mese. Se consumă câte o portocală la fiecare masă.
 A cincea zi:se adaugă 150 g salată de legume la masa de prânz. Salata de
legume se prepară din legumele disponibile.
 A șasea zi:se adaugă brânza de vacă în cantități foarte mici (100 g pentru
întreaga zi). Numărul meselor se reduc de la 5 la 4. La una dintre mese se
mănâncă şi zece până la cincisprezece grame de miere. O felie de pâine neagră
uscată poate fi consumată în timpul zilei. Mai pot fi consumate una sau două nuci
și cantitatea poate fi crescută treptat.
 A șaptea zi: La cele de mai sus se adaugă un terci de grâu. Meniul este crescut
treptat și când pacientul pleacă acasă mănâncă o dietă de fructe, legume și lapte,
lapte acru sau iaurt, care să nu depășească un litru în fiecare zi.
Se iau patru mese pe zi și mai târziu doar trei. Se poate consuma 100 g de
salată cu 10 până la 15 ml de ulei de floarea soarelui. Untul poate fi consumat
începând din a douăsprezecea zi, dar nu trebuie să depășească 30 g pe zi. Începând
cu a zecea zi, se poate consuma şi smântână, 25 g/zi, pentru a varia gustul dietei.
După cea de-a douăsprezecea zi, portocalele și merele ar trebui consumate în
cantități mari. Mierea poate fi folosită zilnic pentru gustul dulce.
Nu toți pacienții pot rămâne vegetarieni, dar nu trebuie să mănânce carne cel
puțin șase luni. După introducerea cărnii sunt admise doar porții foarte mici.
În perioada de realimentare clorura de calciu este utilă, în special dacă
pacientul a prezentat vărsături.

Contraindicaţiile postului:
1. Afecţiuni cardiace: Post infarct, tulburări de conducere (blocuri de ramură), istoric
de tromboze
2. Tumori, sarcom
3. Ulcer sângerând
4. Discrazii sanguine (tulburări de coagulare)

Sucul de portocală nu stimulează peristaltismul intestinal, de aceea ar fi de preferat sucul de măr

35

sau de struguri sau de castravete, etc. Realimentarea se începe cu alimente laxative

De preferat mărul să fie fără coajă, căci nu putem fi siguri dacă nu a fost stropit cu substanţe
36

chimice. Se poate adăuga şi scorţişoară măcinată.

67
5. Boli pulmonare active. Dacă boala nu este în stadiu acut, pacientul poate fi tratat.

Indicaţiile de întrerupere a postului

1. Dezvoltarea unui ritm cardiac anormal sau a bătaia rapidă a pulsului permanent,
2. Spasm intestinal sau gastric sau simptome de abdomen acut chirurgical. Dacă
spasmul este funcțional, se poate utiliza atropină și postul poate să continue.
3. Astm cardiac (Insuficienţă cardiacă stângă),
4. Persistenţa apetitului dincolo de a 3-a până la a 5-a zi,
5. Neefectuarea exercițiilor fizice minim trei ore în fiecare zi.

Infecțiile respiratorii superioare sau răcelile nu reprezintă indicaţii pentru

oprirea postului, deoarece s-a dovedit că, cel mai frecvent, infecțiile intercurente se
vindecă în timpul postului.
Semnele vitale sunt verificate zilnic și electrocardiografia se face în fiecare zi
în timpul perioadei de pericol.
Înainte de a începe postul, se face o examinare minuțioasă. Aceasta include
ECG, radiografie toracică, analiza completă a sângelui și urinei, iar la pacienții
vârstnici examinarea ar trebui să includă şi investigaţii urologice.

Următoarele cazuri sunt descrise în detaliu, deoarece istoricul, modul de debut

și simptomele sunt similare cu cazurile, pe care le vedem frecvent.
Pacientul era un bărbat în vârstă de 22 de ani, pensionat medical, pe caz de
boală. În familie nu au mai existat persoane cu boli mintale. (Dacă se constată că
istoricul familial este negativ pentru bolile mintale, atunci transmisia genetică este
exclusă ca factor etiologic.) Dezvoltarea lui în perioada copilăriei a fost normală.
Examenul neurologic era normal, iar funcțiile sale cognitive normal dezvoltate. Tatăl
său a fost descris ca un bărbat gelos, iar mama lui ca o femeie blândă şi iubitoare.
Pacientul a dezvoltat un interes pentru radio și a început să colecteze tranzistoare.
La 14 ani a experimentat prima sa cădere, descrisă de pacient ca o „dizolvare a
gândurilor sale”. Și-a revenit spontan. A continuat școala și în clasa a șaptea s-a
alăturat unei societăți pentru prim ajutor pentru că a dezvoltat un interes pentru
medicină. Mai târziu interesul său s-a concentrat pe psihologie şi pe lucrările lui
Pavlov. A devenit timid și jenat că oamenii ar putea râde de preocupările sale. Starea
lui s-a deteriorat rapid. Memoria lui a început să-l lase, nu se mai putea concentra și
a devenit incapabil să mai continue studiile. S-a retras de la şcoală şi a lucrat ca
tehnician în telefonie. A devenit paranoic. S-a decis să-şi părăsească locul de
muncă, după o întâlnire de producție, pentru că se simţea supus discriminării. Şi-a
luat un alt serviciu, pe care l-a părăsit din acelaşi motiv. S-a simțit deprimat și apatic
și a crezut că prietenii lui îl privesc „în mod ciudat”. La scurt timp după aceea a fost
recrutat pentru serviciul militar, unde a cunoscut o mare teamă și o oboseală
paralizantă, care l-a făcut incapabil să mai facă ceva care să necesite efort fizic.
Apatia i-a crescut, încât nu putea să-și exprime gândurile și vederea i se înceţoşa
când încerca să citească. În 1968 a devenit violent şi a fost spitalizat. A refuzat să
mănânce şi a constatat că s-a simţit mai bine în cele trei zile de post. Sub tratament
cu Clorpromazină starea sa nu s-a îmbunătățit motiv pentru care a fost eliberat din
armată și internat la Institutul de Psihiatrie din Moscova. A fost diagnosticat
„schizofrenie, tip simplu, cu dezvoltare lentă” și a început postul terapeutic. El trăia o
mare teamă, o incapacitate de a se ridica din pat dimineața și un sentiment de
epuizare extremă. El s-a plâns că gândurile îi curgeau prin cap fără control.
Concentrarea și înțelegerea erau grav afectate. Conversația era dificilă și a avut

68
gânduri și impulsuri suicidare. Îmbunătățirea a fost resimțită după a treia zi în post,
moment în care a raportat că capul lui se simte limpede, starea lui de spirit era bună
şi a constatat o îmbunătățire a gândirii și că poate comunica mai ușor. L-am
examinat cu ajutorul unui translator în ultima parte a perioadei sale de recuperare și
s-a exprimat astfel: „Mă simțeam plin de apatie, nu mă puteam concentra și când
citeam trebuia să citesc de mai multe ori acelaşi rând ca să-l înţeleg. Când vorbeam
cu oamenii nu puteam să-mi reamintesc ce am spus. Simţeam o oboseală musculară
maximă. Când am fost pedepsit la izolator în timpul stagiului militar am refuzat să
mănânc timp de trei zile și am constatat că mă simt mai bine. Am decis atunci să
postesc sau să mănânc foarte puţin. Am citit despre tratamentul prin post în Revista
Știință și Viață și l-am contactat pe profesorului Nickolaev pentru tratament după
eliberarea mea din armată. Pe perioada postului, din prima zi până în a cincea zi, am
avut dureri de cap. În a cincea zi m-au părăsit sentimentele de tensiune și a apărut
un sentiment de indiferență. Sentimentele mele s-au schimbat rapid până în ziua a
optsprezecea. În ziua a nouăsprezece am devenit neliniștit și a trebuit să mă plimb
prin cameră. În a douăzecea zi am simțit că ceva s-a schimba înăuntru și că era ceva
în capul meu care trebuia să iasă. După asta m-am simţit mai bine. În cea de-a
douăzeci și una zi am simțit că parcă eram acoperit cu un sac. În a 22-a zi am
început să mă simt mai bine. Simţeam soarele, aerul, pădurea şi nu mă mai simţeam
înstrăinat. A doua zi m-am simțit ca şi cum aş fi explodat și toate sentimentele mele
ostile s-au întors. Medicii au considerat că întoarcerea acestor sentimente a fost un
indiciu că postul trebuie oprit. Postul a fost încheiat în ziua a douăzeci și șaptea, dar
nu aveam poftă de mâncare. Apetitul s-a îmbunătăţit treptat, la fel şi starea de spirit.
Am simțit bucurie pentru prima dată după mult timp.
Un alt pacient, de 27 de ani, student, din Poznan, Polonia. În copilărie a avut o
dezvoltare normală şi era robust şi atletic. La 15 ani a devenit nervos şi hiperactiv, iar
atitudinea sa faţă de părinţii săi s-a schimbat brusc. A părăsit casa părintească şi a
plecat să locuiască la bunici. A absolvit liceul și la scurt timp a fost implicat într-o
luptă în timpul căreia a suferit o rană înjunghiată la rinichi. În timpul spitalizării a avut
un episod de euforie care a continuat şi după externare. El se credea o figură
importantă în Academia Cineaștilor și se considera ca fiind foarte talentat în această
formă de artă. El a fost examinat de un psihiatru care a recomandat spitalizarea, dar
mama lui a respins acest sfat. A intrat la Universitatea Poznan, dar a constatat că
studiul este extrem de dificil din cauza incapacității de concentrare. Înţelegerea era
foarte redusă şi el era extrem de depresiv. Se simțea părăsit și izolat, dormea toată
ziua și se plimba pe străzile orașului toată noaptea. Apatia lui a crescut, starea lui
generală s-a deteriorat și a fost diagnosticat cu astenie și i s-a dat o scutire de la
școală.
A mers la Moscova şi a fost internat la Institutul de Psihiatrie. La internare, el a
fost descris ca fiind bine orientat, având un discurs circumstanțial și sentimente de
irealitate. El s-a plâns de slăbiciune, sărăcirea gândirii, slăbirea memoriei și epuizare
rapidă, mai ales după lectură. Expresia lui facială era rigidă, vorbirea era monotonă și
avea mari dificultăți în comunicare. Se simțea fără speranță și nu vedea niciun viitor
pentru el însuși. A fost diagnosticat de schizofrenie cu debut lent. A fost tratat prin
hipoglicemie provocată (comă insulinică: 15-156 u de insulină), dar starea sa a
rămas neschimbată. A fost consultat de Profesorul Nickolaev şi transferat în clinica
sa. La internare acolo era orientat temporo-spaţial, dar vorbea încet şi părea
depresiv. Principalele sale acuze erau apatia, oboseala, mintea goală, repetate

69
perioade de emoție intensă și ambivalență37 mare. Avea tulburări de somn şi o
marcată incapacitate pentru orice muncă.
Postul său a durat 28 de zile. Criza acidozică a început în ziua a șaptea și
după aceea starea de spirit a crescut. Slăbiciunea a apărut în a șaptea și a opta zi și
i-a fost greu să continue postul. A dorit să stea în pat toată ziua. După a opta zi,
glicemia a crescut, pH-ul sângelui său a rămas constant și starea clinică s-a
îmbunătățit semnificativ. În cea de-a douăzeci și șasea zi a apărut pofta de mâncare,
iar în a douăzeci și opta zi s-a plâns de slăbiciune generalizată. Limba s-a curăţat,
postul a fost încheiat și a început perioada de recuperare.
În a cincea zi de realimentare, pacientul a declarat că se simte bine, cu capul
limpede, gândirea clară și concentrarea îmbunătățită semnificativ. În cea de-a
douăzeci și treia zi de recuperare, s-a simțit „ajutat foarte mult”, dar și-a exprimat
îngrijorarea că boala ar putea să recidiveze în viitor și a cerut un scurt post profilactic.
Profesorul Nickolaev a refuzat acest lucru, explicând că, dacă va exersa zilnic, și va
continua hidroterapia și dieta, dacă va duce o viață fără să bea sau să fumeze, boala
nu va recidiva. I s-a recomandat că poate face posturi profilactice de trei până la cinci
zile, dar nu mai mult de 10 zile pe lună. Într-un interviu în cea de-a douăzeci și treia zi
din perioada de recuperare, pacientul și-a descris experiențele astfel: „Slăbiciunea a
apărut în a doua zi, a crescut până în a șasea sau a șaptea zi și a continuat până în
a zecea zi (făcea distincție dintre slăbiciune și oboseală atunci când l-am întrebat
despre deosebirea dintre ele și a descris oboseala inactivă a schizofreniei pe care a
suferit-o înainte de tratamentul cu post). În următoarele două zile m-am simțit foarte
bine și după aceea totul s-a îmbunătățit rapid. Când am început să beau suc în
perioada de recuperare lumea s-a schimbat, culorile au devenit mai luminoase,
gândirea a devenit mai ușoară. Nu am mai simţit golul interior și percepția mea
despre lume s-a schimbat complet. Simt că am un viitor luminos. Nu vreau să mă
întorc la școală acum, vreau să trăiesc o viață normală, sănătoasă și voi decide mai
târziu dacă mă voi întoarce la școală.
Pacientul a fost încântat să raporteze că l-a convins pe profesorul Nickolaiev
să-i dea încă cinci zile de post. Aceasta a fost reluată după un laxativ (citrat de
magneziu) și o clismă pe zi timp de câteva zile.
În a zecea zi până în a paisprezecea zi din perioada de recuperare, pacientul
a avut o exacerbare a unora dintre simptomele sale. Experiența arată că acest lucru
apare la majoritatea pacienților și este legat de absorbția proteinelor în cantitate mare
după post. După această scurtă perioadă, are loc stabilizarea și îmbunătățirea
continuă.
Când un pacient din U.R.S.S. este externat din orice spital psihiatric,
rezumatul externării sale este trimis la dispensarul său raional și este supravegheat
pentru o perioadă de 10 ani. Pacientul este vizitat de doctor, acasă și la locul de
muncă. Dacă pacientul rămâne stabil timp de 10 ani, vizitele sunt întrerupte și
pacientul este scos din evidenţe.
Eu (autorul articolului) și asociații mei vom folosi în viitor terapia prin post în
cazurile în care tratamentul ortomolecular nu a dat rezultate. La pacienţii trataţi prin
post cu apă vom adăuga mega vitamine la dieta cu fructe și legume descrisă mai sus
după ce pacienții au fost alimentați timp de 20-30 de zile. Într-o convorbire recentă cu
profesorul Nickolaiev, acesta a spus că va folosi şi el mega vitaminele după
terminarea perioadei de recuperare. El consideră că, odată cu adăugarea de mega

Ambivalenţă = stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri
37

contradictorii

70
vitamine la terapia prin post, se pot îmbunătăți rezultatele la acei pacienți la care
postul nu a dat un rezultat satisfăcător.

……………………………………………………………

Autorul (Dr. Allan Cott) a utilizat tratamentul cu post controlat într-un proiect de
cercetare la Spitalul Gracie Square din New York.
O condiție necesară pentru includerea în proiect a fost ca debutul schizofreniei
să fie de peste cinci ani și un istoric de eșec a tuturor tratamentelor anterioare. O
cerință de bază a fost consimțământul complet al pacientului și al rudelor sale.
Tratamentul a fost aplicat doar în acele cazuri în care a existat o conștientizare
deplină a bolii și dorința de a suporta acest tratament, deoarece încadrarea în
rigoarea postului necesită cooperarea deplină a pacientului. Dacă pacientul
întrerupea în mod voluntar postul și mânca, tratamentul era oprit și pacientul era
externat din spital.
Pe parcursul tratamentului, pacienţii au rămas activi. Pacienţii incluşi în
această terapie părăseau zilnic spitalul pentru a merge pe jos în oraș, revenind la
odihnă după-amiaza. Ei erau liberi să părăsească spitalul ori de câte ori doreau.
Dacă pacientul nu merge pe jos cel puțin trei ore pe zi, apare slăbiciunea.
Pacientul trebuie să bea zilnic minimum 1 litru de apă, dar poate bea mai mult
dacă dorește. Dacă cantitatea necesară de apă nu este consumată, postul trebuie
întrerupt.
Clisma zilnică și dușul sau baia sunt părți la fel de importante ale regimului. În
timpul dușului sau a băii, pacientul stimulează circulația periferică folosind un prosop
de paie Loofa în loc de buretele de spălat.
Medicamentele folosite de pacienţi sunt reduse treptat și, de obicei, până la
sfârșitul primei săptămâni nu mai necesită medicaţie. Un pacient, al cărui post s-a
încheiat recent în a 29-a zi, avea de un an, ca medicaţie zilnică, 500 mg de
Clorpromazină, 20 mg de Haloperidol și 10 mg de Trifluoperazină. Aceasta a fost
întreruptă în prima săptămână a postului său.
Pacienții trebuie să renunțe la fumat în timpul postului. Dacă nu pot face acest
lucru până la sfârșitul primei săptămâni a postului este necesar să întrerupeți postul.
Majoritatea pacienților care fumează au reușit să renunțe la țigări, chiar dacă anterior
postului au mai încercat aceasta și nu au reușit.
Întreaga perioadă a postului se suportă relativ ușor. Problemele apar în
perioada de recuperare şi sunt direct legate de nerespectarea dietei.
Supraalimentarea este cauza cea mai frecventă pentru aceste complicații, care se
întâmplă de obicei din a cincea până în a zecea zi a perioadei de recuperare când
începe administrarea de proteine. Măsura profilactică evidentă este respectarea
strictă a dietei de recuperare, consumând numai alimentele indicate în cantitățile
specificate. Mâncarea la fiecare masă trebuie să se oprească înainte să se dezvolte
un sentiment de plenitudine.
Educația pacientului este extrem de importantă, iar această educație trebuie
urmată de memento-uri dese pentru a evita supraalimentarea.
La unii pacienți, aportul de alimente proteice produce o perioadă de excitație,
tensiune sau insomnie. Medicamentele de somn și doze mici de medicamente
neuroleptice pot fi utilizate timp de câteva zile. Simptomele dispar în cinci până la
șapte zile.
Întreruperea prematură a perioadei de recuperare poate duce la edemul
gleznelor sau la nivelul pleoapelor. Această complicație rezultă de obicei din

71
utilizarea sării de masă sau a ingestiei multor alimente care conțin sare, cum ar fi
pâine, unt, brânză, nuci, etc. Edemul produce o senzație de neliniște, dureri de cap
și, uneori, o dispoziție proastă. Când pacientul se întoarce la respectarea strictă a
dietei cu aport abundent de apă, edemul dispare rapid. Administrarea unui cathartic
salin (purgative) contribuie la dispariția edemului.
Experiența autorului se extinde acum la peste 35 de cazuri de schizofrenie
tratate între iulie 1970 și aprilie 1973 și până în prezent 24 de pacienți nu au mai avut
recăderi. Trei dintre aceștia au trebuit să repete un post lung, nouă luni după
terminarea postului inițial, deoarece au recidivat, încălcându-și dieta. Patru pacienți
au întrerupt dieta și au recidivat în psihoză și nu au mai putut relua postul. Acești
pacienți au fost tratați cu medicamente neuroleptice. Zece au rămas stabili după doi
ani. Doi au rămas bine după patru ani. Trei pacienți au trebuit să întrerupă postul
prematur înainte de a 15-a zi. Un pacient nu este inclus în aceste statistici, întrucât
era încă în timpul postului în momentul acestei scrieri.
Un studiu recent al statisticilor prof. Nikolaiev a relevat că 70 la sută dintre cei
6.000 de pacienți tratați prin post controlat au obținut o îmbunătățire atât de
semnificativă încât au fost reintegraţi social. Aceasta reprezintă o realizare
inegalabilă în tratamentul schizofreniei mai ale pentru acei pacienți au avut un număr
nesfârșit de eșecuri în toate formele de terapie. Toți erau bolnavi cronici și se
simțeau lipsiți de speranță în legătură cu viitorul lor. Cei mai mulți dintre ei nu şi-ar
mai fi revenit niciodată, mulți și-ar fi încheiat viața prematur, în timp ce restul, suferind
o alterare majoră, și-ar fi trăit restul vieții lor în secțiile sumbre ale unui spital
psihiatric.

Postul şi fertilitatea38

Locuiesc în Oakville, Canada, cu soţul meu și cu trei copii încântători. Avem

doi băieți (2010, 2014) și o față (2016).
Am avut primul nostru băiețel drag, după ce am încercat prima dată. Deci ne-
am gândit sarcina se poate dobândi uşor. Ne-a luat apoi trei ani întregi de zdrobirea
a inimii și trei avorturi spontane înainte de a rămâne însărcinată din nou. În acei trei
ani am făcut multe cercetări pentru a găsi câteva răspunsuri. Am fost la specialiști în
fertilitate și ni s-a spus că avem infertilitate secundară inexplicabilă şi că este probabil
legată de vârstă.
Am încercat diferite suplimente, sperând să pot găsi combinația potrivită de
suplimente pentru a ne îmbunătăți șansele de a rămâne însărcinată. Și, desigur, am
devenit expert în identificarea ovulației prin orice metodă disponibilă pe piață astăzi.
Am luat în considerare donația și adoptarea de ovule.
Dar apoi într-o zi, am început să postesc. Am băut doar apă, fără mâncare. Nu am
întrerupt postul timp de 25 de zile.
Mă rugasem pentru un răspuns și apoi mă simțeam obligată să postesc. Cred
în puterea rugăciunii și am auzit că postul este un bun sprijin al rugăciunii, dar pentru
ce este exact postul? Pare un concept atât de ciudat. Oprește-te din mâncat. De ce
DE CE ar face cineva aceasta? Mâncarea te ține în viață. Mâncarea te hrănește.
Viața noastră este centrată în jurul mâncării. De ce ar înceta vreodată o persoană
sănătoasă să mănânce? În societatea noastră, sărind chiar și o singură masă este
inacceptabil.

38
https://fastingforfertilitysite.wordpress.com/

72
 În prima zi a postului meu, am descoperit o carte într-o bibliotecă online care
îmi vorbea prin post. Mi-a spus tot ce trebuia să știu. Chiar nu-mi amintesc cum am
dat de această mică carte. Acum văd că Dumnezeu m-a condus acolo.
Concluzia acelei cărţi a fost aceasta: Postul vindecă. Postul a fost folosit ca
metodă de vindecare de secole. Postul întinerește. Și am descoperit că chiar reface
fertilitatea. Știu că există multe cărți (mai ales vechi) pe post, dar cea pe care am
citit-o în timpul postului a fost scurtă și perfectă. De atunci am citit și alte cărți de post
care au servit la clarificarea unor lucruri, dar „Postul terapeutic” de Arnold DeVries a
fost cea de care m-am servit atunci. (“Therapeutic Fasting” - Arnold DeVries)
Băiețelul nostru drag a fost conceput la două săptămâni după terminarea
postului meu de 25 de zile. Aveam 41 de ani când s-a născut (februarie 2014). Și
superba noastră fetiță a fost concepută la două săptămâni după un post de 10 zile.
S-a născut în martie 2016, când aveam 43 de ani.
Acum am dori un al patrulea copil, așa că mă voi începe un alt post de 10 zile.
Caut alte doamne care să mi se alăture pentru a le sprijini de la distanţă. Cu
siguranță, va trebui să citiți (cel puțin) cartea „Postul terapeutic” înainte de a porni în
această aventură! Nu este pentru cele cu inima slabă, dar gândiți-vă la premiul de la
sfârșit! Voi posti de pe 24 august până pe 2 septembrie 2017. Cine mi se alătură?
Sper și mă rog să fie cel puțin 10 doamne (și 10 copii noi). Te-ai rugat pentru o
minune? Să o facem!

RĂSPUNSURI:

Gravidă după 40 ani,

Gravidă la 40 ani,
Gravidă la 41ani,
Gravidă la 42 ani,
Gravidă la 43 ani,
Gravidă la 44 ani,
Gravidă la 45 ani,
Gravidă la 46 ani,
Gravidă la 47 ani,
Gravidă la 48 ani,
Concepție după 40 ani,
Concepție la 40 ani,
Concepție la 40 ani,
Concepție la 42 ani,
Concepție la 43 ani,
Concepție la 44 ani,
Concepție la 45 ani,
Concepție la 46 ani,
Concepție la 47 ani,
Concepție la 48 ani.

73
 Boala canceroasă

Pentru a înţelege, pe deplin, efectul postului în boala canceroasă, ar fi

important să vedem cum apar diverse forme de cancere, pentru că vindecarea
înseamnă a parcurge drumul îmbolnăvirii în sens invers. Postul cu apă are o durată
limitată, după care urmează revenirea la alimentaţie, dar nu şi la obiceiurile rele. În
momentul când conştientizăm care sunt aceste obiceiuri, ne asumăm din toată inima
adeziunea la principiile sănătoase de viaţă.

Cancerul de sân

Cancerul de sân este o proliferare haotică, necontrolată, a unor celule din

ţesutul mamar, care au suferit o degenerare malignă, adică au suferit modificări
majore la nivelul genelor resposabile de moartea celulară programată, gene
responsabile de moartea celulelor îmbătrânite.
Țesuturile mamare sunt sensibile la estrogeni39. Cu cât o femeie produce mai
mult estrogen, cu atât este mai probabil să se dezvolte cancerul. Această asociere a
cancerului de sân cu hormonii de sex feminin este evidentă, cancerul de sân fiind de
100 de ori mai frecvent la femei decât la bărbați! Boala apare abia după pubertate,
iar o viață menstruală mai lungă înseamnă o probabilitate mai mare de a dezvolta
cancer de sân. Mai mult, dacă o femeie ia pilule contraceptive cu estrogen,
probabilitatea de a dezvolta cancer de sân este mai mare. La femeile ale căror ovare
sunt îndepărtate devreme în viață, riscul de a dezvolta cancer mamar este mult
redus. Acest cancer este aproape necunoscut la femeile care nu dezvoltă niciodată
funcția ovariană. De asemenea, cantitatea de estrogen din corpul unei femei va
influența rata de creștere a cancerului de sân. Prin urmare, estrogenii par să fie
implicați îndeaproape în apariţia și dezvoltarea cancerului de sân.
În țările bogate precum Statele Unite, legătura biologică dintre alimentele și
bolile sânului are la bază metabolismul hormonilor produși în mod natural în corpul
uman. Estrogenii sunt produși de ovare, glande suprarenale și anumite țesuturi ale
corpului. După ce au circulat prin corp, în cele din urmă, acești estrogeni sunt
excretați prin intermediul ficatului în intestin. Pentru a putea fi eliminaţi, estrogenii
trebuie să fie combinați cu săruri biliare, produse de ficat. Dacă nu sunt complexaţi,
estrogenii liberi sunt reabsorbiți în corp prin peretele intestinal. Grăsimile din alimente
favorizează dezvoltarea anumitor specii de bacterii, care au capacitatea specială de
a desface legătura dintre estrogeni și sărurile biliare. Drept urmare, estrogenii
excretați sunt reabsorbiți înapoi în corp. Rezultatul pe termen lung este un nivel mai
ridicat al acestor hormoni la femeile care mănâncă alimente bogate în grăsimi, care
este, desigur, dieta tipică consumată de oamenii din societățile bogate40.

Estrogenii sunt hormoni sexuali produși de regulă de ovar. Ei fac parte din grupa hormonilor
39

steroizi care sunt produși în parte și de glanda suprarenală, iar în timpul gestației, la mamifere, şi de
placentă. Chiar și testiculul produce în afară de testosteron și cantități mici de hormoni estrogeni.
Hormonii estrogeni naturali sunt: estronul (E1), estradiolul (E2), estriolul (E3) și estetrolul (E4). Acești
hormoni sunt produși în prezent și pe cale sintetică. În organism, testosteronul se poate transforma în
estradiol (E2), în prezenţa unei enzime numită aromatază.
A fost studiată concentraţia estrogenilor în sânge, urină și fecale la 10 femei vegetariene și 10
40

nonvegetare, aflate în premenopauză, în patru intervale de câte 3 zile, la aproximativ 4 luni distanță
între ele. În fiecare perioadă de studiu a fost notată dieta zilncă pe o perioadă de trei zile şi
concentraţia estrogenilor în sânge, urinară și fecale. Femeile vegetariene au consumat o cantitate de

74
 Un alt motiv pentru nivelurile crescute de estrogen este obezitatea. A fi
supraponderal este o consecință obișnuită a unei diete bogate în grăsimi, axată pe
produse lactate, carne și alte alimente procesate cu uleiuri. Anumte enzime secretate
de ţesutul adipos transformă hormonii masculini, prezenţi în mod natural într-un
anumit grad şi la femei, în estrogeni. Cu cât o persoană are mai multă grăsime
corporală, cu atât corpul ei va produce mai mult estrogen. De asemenea, pe măsură
ce femeile îmbătrânesc, transformarea androgenilor în estrogeni creşte41.
Estrogenii pot creşte şi ca urmare a absorbţiei lor din alimente. În fiecare zi, o
femeie consumă între 0,5 și 2 kilograme de mâncare. O dată cu nutrienţii sunt
ingerate şi hormonii, printre care şi estrogeni, cu care au fost hrănite animalele
(păsările și viţeii) pentru a crește mai repede. În unele țări cantități semnificative de
reziduuri de estrogen pot rămâne în alimente și au efecte dramatice asupra
persoanelor care consumă acele alimente. În Puerto Rico și Italia, de exemplu, există
cazuri în care băieți și fete foarte mici și-au dezvoltat sânii, iar fetițele și-au început
perioadele menstruale mult prea devreme din cauza hormonilor din carnea cu care
au fost hrăniți.
Fetele tinere hrănite cu o dietă bogată în grăsimi încep prima menstruație cu
aproximativ patru ani mai devreme decât cele hrănite cu o dietă pe bază de amidon
şi conținut redus de grăsimi – 12, față de 16 ani. Un efect similar de prelungire a
perioadei menstruale are loc la sfârșitul perioadei de reproducere. Menopauza
începe aproximativ cu patru ani mai târziu la femeile care urmează o dietă bogată în
grăsimi, comparativ cu cele care preferă dietele cu conținut scăzut de grăsimi – 50,
față de 46 de ani. Această creștere a perioadei menstruale este rezultatul efectelor
estrogenilor suplimentari cauzată de grăsimile din dietă. Debutul precoce al
menstruației și menopauza tardivă sunt asociate cu un risc de aproximativ două ori
mai mare de a dezvolta cancer de sân în comparație cu femeile cu o viață
menstruală mai scurtă.

grăsimi mai mică decât femeile nonvegetariene (30% din totalul caloriilor, comparativ cu 40%) și mai
multe fibre alimentare (28 g pe zi, comparativ cu 12 g). Studiul a demonstrat că există o corelație
pozitivă între greutatea materiilor fecale și excreția fecală a estrogenilor în ambele grupuri. Excreția
fecală a estrogenilor a fost mai mare la femeile vegetariene, greutatea fecală fiind crescută. Excreția
urinară a estriolului (E3) a fost mai scăzută la femeile vegetariene, iar nivelurile plasmatice de estronă
(E1) și estradiol (E2) au fost mai mari la persoanele cu excreția fecală a estrogenului mai redusă.
La femeile vegetariene, activitatea β-glucoronidazei, enzimă a bacteriilor fecale care desface
legătura dintre estrogeni şi sărurile biliare a fost semnificativ mai redusă.
Concluzionăm că, la femeile vegetariene, având o producție fecală crescută, crește excreția
fecală de estrogen concomitent cu scăderea concentrației plasmatice. (N Engl J Med. 1982; 307:
1542–7.)
Scopul acestui studiu a fost acela de a stabili dacă există o relație între concentraţia plasmatică a
41

([rho] AE1BU), enzima de conversie a androstendionei (testosteron) în estronă, și greutatea corporală

la 50 de femei, aflate în postmenopauză, dintre care 25 aveau adenocarcinom uterin, iar 25 nu aveau.
[Rho] AE1BU a variat de la 0,015 la 0,129, iar greutatea corporală a fost între 47 și 195 kilograme la
cele 50 de femei. Concentraţia medie de [rho] AE1BU la femeile cu cancer uterin a fost 0,051, în timp
ce la femeile fără boală endometrială a fost 0,039. Greutatea medie a pacientelor cu cancer
endometrial a fost de 106 kg, iar cea a femeilor fără boală endometrială a fost de 88 kg. O corelație
semnificativă statistic a fost găsită între [rho] AE1BU și greutatea corporală la ambele grupuri de
femei.
Mai mult decât atât, obezitatea și îmbătrânirea par să acționeze în concordanță pentru a
potența transformarea androstendionei plasmatice în estronă în siturile extraglandulare, deoarece
[rho] AE1BU este considerabil mai mare în rândul femeilor obeze în postmenopauză decât în cazul
femeilor premenopauze cu greutate comparabilă. (MacDonald P. Effect of obesity on conversion of
plasma androstenedione to estrone in postmenopausal women with and without endometrial cancer.
Am J Obstet Gynecol 130:448, 1978)

75
 Riscul pentru fetele și, de asemenea, pentru surorile femeilor cu cancer de sân
ca să dezvolte această boală, poate ajunge la 50% în anumite circumstanțe. O parte
din acest risc crescut poate fi urmare a predispoziţiei genetice, dar cea mai mare
parte a acestui risc, ca și în cazul multor alte boli „de familie”, este prin transmiterea
unor obiceiuri nesănătoase, prin educație.
Cantitățile în exces de anumite tipuri de estrogeni vor suprastimula creșterea
și activitatea țesuturilor sensibile la hormoni, precum cele de la nivelul sânului. Printr-
un mecanism încă nedeterminat, această stimulare continuă contribuie la modificările
canceroase, care dau naștere, în cele din urmă, unei tumori. Tipurile de estrogeni
despre care se crede că sunt implicați în producerea cancerului sunt estrona (E1) și
estradiol (E2). Estriol (E3) este considerat a fi protector împotriva cancerului.
Mulți specialişti cred că femeile mai tinere cu cancer de sân au șanse mult mai
mici de a supraviețui decât femeile în vârstă. Cu toate acestea, atunci când sunt luați
în considerare toți factorii, faptul că persoana este tânără nu este neapărat asociat cu
un rezultat mai rău. Aproximativ 20% dintre femeile cu cancer de sân sunt
diagnosticate înainte de menopauză, iar celelalte 80% sunt postmenopauză atunci
când este descoperit cancerul.
Femeile din grupa de vârstă reproductivă s-ar putea întreba dacă sarcina le-ar
putea afecta viața și cancerul. Nivelurile hormonale se schimbă considerabil în timpul
sarcinii și, prin urmare, poate fi anticipată o schimbare a creșterii cancerului. Din
fericire, toate modificările care apar în timpul sarcinii și alăptării nu par să afecteze
negativ supraviețuirea mamei42. Avortul, deși este recomandat de unii medici, nu

Femeile trebuie sfătuite cu privire la riscul de cancer la sân și trebuie informate că:
42

1. Există evidenţe care arată o creștere tranzitorie a riscului de cancer la sân în primii trei-
patru ani după nașterea unui copil. Ulterior, riscul pare mai mic decât cel al femeilor care nu au avut
nicio naştere.
2. Există dovezi că riscul de cancer de sân premenopauza este redus odată cu alăptarea.
Acest efect protector pare să fie cel mai important pentru femeile care au avut perioade prelungite de
alăptare în timpul vieții lor. Femeile cu risc familial ar putea beneficia cel mai mult de alăptare. Întrucât
laptele matern este nutrientul ideal pentru nou-născut, și întrucât alăptarea modifică riscul pentru
cancerul de sân, toate femeile ar trebui încurajate să-și alăpteze copiii.
3. Toate femeile ar trebui încurajate să practice autoexaminarea sânului în timpul sarcinii și în
timpul alăptării.
4. În primele luni de sarcină pacienta trebuie informată că prognosticul nu este modificat prin
avort. Femeile trebuie avertizate că menopauza prematură poate rezulta din tratamente pentru
cancerul de sân, mai ales dacă chimioterapia este administrată pacientelor care au trecut de vârsta de
30 de ani.
5. Femeile tratate pentru cancer de sân și care doresc să rămână însărcinate trebuie să fie
sfătuite că sarcina este posibilă și nu pare să fie asociată cu un prognostic mai prost pentru cancerul
de sân.
6. Deoarece majoritatea recurențelor de cancer mamar apar în termen de doi-trei ani după
tratamentul inițial, pacientele trebuie sfătuite să amâne sarcina timp de trei ani. Dacă pacienta a avut
şi o afectare a ganglionilor limfatici axilari, recomandarea de amânare a sarcinii ar trebui extinsă la
cinci ani, dar această recomandare este doar o opinie. Înainte de a încerca sarcina, o femeie, cu
cancer de sân în antecedente, ar trebui să facă o evaluare oncologică completă.
7. Nu există nicio dovadă că alăptarea crește riscul de recidivă al cancerului de sân și nu
constituie un factor de risc pentru sănătatea copilului. Femeile tratate anterior pentru cancer de sân,
care nu prezintă nici un semn de tumoră reziduală, trebuie încurajate să-și alăpteze copiii.
Michael Helewa, Pierre Lévesque, Diane Provencher, Robert H Lea, Vera Rosolowich, Heather M
Shapiro, Breast Disease Committee and Executive Committeee and Council, Society of Obstetricians
and Gynaecologists of Canada: Breast cancer, pregnancy, and breastfeeding; J Obstet Gynaecol
Can. 2002 Feb;24(2):164-80.

76
aduce beneficii semnificative pentru evoluţia bolii43. Radioterapia și chimioterapia,
însă, pot avea un efect negativ grav asupra copilului nenăscut.
Boala fibrocistică a sânului, caracterizată prin noduli, denivelări și durere la
nivelul sânului, şi care apare când nivelul de estrogen este ridicat înainte de
menstruaţie, este o condiţie premergătoare cancerului de sân. Cel puțin 50% dintre
femeile din S.U.A. au aceste modificări ale sânilor în anii de reproducere. Boala
fibrocistică se crede a fi rezultatul stimulării sânilor de către estrogeni împreună cu
stimularea ciclică şi de către alţi hormoni feminini. Unele studii au indicat că femeile
cu boală fibrocistică au un risc de aproximativ trei ori mai mare de a dezvolta cancer
de sân. Acest lucru nu ar trebui să fie prea surprinzător, deoarece stimularea
estrogenică a sânului pare să fie implicată în dezvoltarea ambelor condiții. Un studiu
preliminar a arătat că trecerea la o dietă cu conținut scăzut de grăsimi nu numai că a
redus nivelul de estrogen și a altor hormoni care stimulează sânul la femeile cu boală
fibrocistică, dar a ameliorat, de asemenea, durerea de sân asociată la toate cazurile
studiate.
Au fost evidenţiate şi alte cauze dietetice ale bolii fibrochistice ale sânului.
Cofeina și substanțele înrudite stimulează țesuturile sânului și se crede că intervin, în
unele cazuri, în producerea acestei boli. Unele studii indică o ameliorare accentuată
a durerii la nivelul sânului și rezorbţia nodulilor după îndepărtarea acestor substanțe
stimulante.
Din fericire, din toate biopsiile efectuate pe noduli suspecţi, aproximativ 75%
reprezintă boală fibrochistică sau alte tumori necanceroase şi numai 25% constituie
leziuni canceroase.
Mamografia poate detecta o tumoră mai devreme decât o poate face
autoexaminarea. Femeile aflate în postmenopauză care se supun screeningului prin
mamografie au o scădere a ratei de deces cu o treime.
Pericolul cauzat de radiații este foarte mic, dar este încă prezent, chiar și
atunci când se folosesc echipamente și tehnici adecvate. Organul uman cel mai
predispus la cancer în urma efectelor provocate de radiații este glanda mamară la
femeie. Este chiar mai sensibilă decât măduva osoasă, plămânul și glanda tiroidă.
Studiile efectuate pe diferite aparate cu raze X au descoperit că doza administrată
pentru o mamografie poate varia de 200 de ori, în funcţie de tehnica și echipamentul
folosit. Dacă o femeie de peste cincizeci de ani decide să facă mamografii anuale, ar
trebui să afle detaliile necesare despre departamentul de raze X pe care îl alege,
vârsta aparatului cu raze X, dacă echipamentul a fost conceput special pentru
mamografie, numărul de astfel de investigaţii pe care le face departamentul într-un
an și calificările personalului său.

Pentru a examina relația sarcinii cu supraviețuirea la pacientele cu cancer de sân, am examinat 120
43

de femei sub 36 de ani de-a lungul unei perioade de zece ani și am identificat 15 cazuri care erau
însărcinate sau care alăptau când a fost diagnosticat cancerul de sân sau care au rămas însărcinate
după tratament. În toate cele 15 cazuri s-a recurs la mastectomie pentru terapie.
Patru din cele zece paciente, care erau gravide sau care alăptau, aveau ganglioni limfatici
pozitivi, la fel ca trei dintre cele cinci care au rămas însărcinate mai târziu. Durata medie de viață a
patru dintre cele șapte paciente cu noduli limfatici pozitivi (57%) a fost de 55 de luni după diagnostic.
La șase paciente, care erau însărcinate sau care alăptau la momentul diagnosticului
supraviețuirea medie a fost de 40 de luni și de 35 de luni la patru paciente, care au rămas însărcinate
mai târziu.
Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între chimioterapie, iradiere, imunoterapie sau ablație
ovariană și supraviețuirea ulterioară. Sarcina nu pare să influențeze rezultatul. Supraviețuirea la
pacientele cu ganglioni limfatici pozitivi a depășit ușor așteptările. (M H Max, T W Klamer: Pregnancy
and breast cancer; South Med J. 1983 Sep;76(9):1088-90.)

77
 Una dintre cele mai mari îngrijorări cu privire la utilizarea de rutină a
mamografiei este numărul crescut de biopsii generate doar pe baza screeningului,
care altfel nu s-ar face. Între cinci și zece biopsii se dovedesc a fi normale pentru
fiecare leziune canceroasă care este depistată în urma biopsiei. Costurile emoționale
ale atâtor biopsii negative sunt departe de a fi banale.
Mamografiile sunt negative de la 10 la 30 la sută dintre cancere. Prin urmare,
mamografia nu exclude cancerul. Pentru toate tipurile de cancer, diagnosticul se
pune numai de către un anatomopatolog, după examinarea microscopică a
țesuturilor îndepărtate chirurgical. Prin urmare, nodulii suspecţi clinic, în ciuda unei
mamografii negative, trebuie eliminaţi și examinaţi microscopic pentru excluderea
prezenței celulelor canceroase. Din cauza informațiilor incorecte provenite de la o
mamografie, diagnosticul de cancer de sân poate fi de fapt întârziat.
O altă îngrijorare este aceea că unele tumori găsite prin mamografie și
clasificate drept cancer nu au amenințat niciodată viața pacientelor, deoarece de fapt
nu erau adevărate forme de cancer. Atunci când este revizuit frotiul bioptic de un alt
anatomopatolog, la o dată ulterioară, multe dintre aceste probe primesc un diagnostic
non-canceros. Într-un studiu efectuat pe 506 de tumori mici detectate prin
mamografie și îndepărtate chirurgical, la revizuirea ulterioară, 66 (13%) au fost
reinterpretate ca non-canceroase și alte 22 (4%) au fost reinterpretate ca fiind la
limită. Operația extinsă la aceste femei nu a fost justificată.
Nouăzeci la sută dintre paciente găsesc singure nodulii. Restul sunt găsiţi de
medici în timpul examinării fizice de rutină. Autoexaminarea a fost recomandată de
ani buni ca mijloc eficient pentru depistarea timpurie. Un cancer de sân este rareori
dureros. Cancerele sunt de obicei foarte dure și neregulate la palpare și sunt adesea
atașate la țesuturile din jur. Un nodul, care nu este cancer, este mai probabil să fie
fraged și moale și să se rostogolească liber sub degete. Un medic cu experiență nu
recomandă biopsii decât dacă crede că ar putea avea confirmare pentru cancer.
Chiar dacă metoda palpatorie este ieftină, sigură și la îndemână, dovezile de până
acum nu au convins că autoexaminarea de rutină a sânului salvează vieți prin
detectarea timpurie, din cauza ignorării cauzelor de producere a cancerului.
Programele de screening cresc, de asemenea, cancerofobia în societatea
noastră. O parte din această frică este justificată, deoarece o serie recentă de
autopsii, la femei peste 20 de ani, fără un istoric anterior de cancer de sân, a
dezvăluit că aproape 20 la sută au avut, fără să știe, cancer de sân invaziv sau
leziuni premaligne. Din fericire, doar 10 la sută dintre femeile din societățile
occidentale dezvoltă cancer de sân evident în viața lor.
În mod obișnuit pentru femeile de peste cincizeci de ani care consumă dieta
americană, bogată în grăsimi, este necesară autoexaminarea şi mamografia. Cu
riscul general prezent, pe care femeile din această țară îl au pentru dezvoltarea
cancerului de sân, tehnicile de detecție timpurie au beneficii potențiale pentru fiecare
pacientă. Un avantaj indiscutabil este că atunci când un cancer de sân este găsit prin
mamografie sau auto-examinare frecventă, acesta este de obicei foarte mic și, prin
urmare, ușor eliminat printr-o lumpectomie evitâdu-se mastectomia.
Femeile care urmează o dietă cu conținut scăzut de grăsimi prezintă un risc
mult mai mic de a dezvolta cancer de sân și, prin urmare, mamografia anuală la
aceste femei este puțin probabil să fie justificabilă.
În prezent, eforturile pentru reducerea deceselor cauzate de cancerul
pulmonar nu mai sunt axate pe depistarea precoce prin investigaţii radiologice
anuale, ci prin învățarea oamenilor să nu mai fumeze. Cred că învățarea femeilor să
urmeze o dietă cu conținut scăzut de grăsimi este o abordare mai sigură pentru

78
prevenirea deceselor prin cancer mamar decât mamografia anuală. În plus,
majoritatea bolilor care afectează bărbații, femeile și copiii din societatea americană
ar fi reduse în incidență dacă oamenii ar acceptă o dietă sănătoasă și ar face şi alte
schimbări sănătoase în stilul lor de viață.

Materiale video accesibile pe youtube44

Viorica Popescu – cancer de sân
 40 de zile de post negru vindecător. Ziua 1
 Postul negru vindecător de 40 de zile. Ziua 3.
 40 zile de post negru vindecător. Ziua 5
 40 zile de post vindecător, Ziua 8
 40 zile post negru vindecător. Ziua 12
 40 zile de post negru vindecător. Ziua 14
 Postul negru vindecător 40 zile. Ziua 17
 Postul negru vindecător 40 zile,. Ziua 20
 Postul negru vindecător 40 zile. Ziua 26
 40 zile de post negru vindecător. Ziua 31.
 40 zile de Post negru vindecător. Ziua 40.
 40 zile de post negru vindecător au rămas în urmă. Viaţa continuă! Mai
frumoasă ca niciodată!

Cancerul de prostată45

Cancerul de prostată este principalul tip de cancer și a doua cauză principală

de deces prin cancer la bărbați (după cancerul pulmonar). Omul tipic american are
șansa unu din zece să fie diagnosticat cu această boală și o șansă de 3% să moară
din cauza ei. Aproape toți bărbații care împlinesc vârsta de 100 de ani prezintă
dovezi microscopice ale acestei boli.
Holera, o boală infecțioasă adesea fatală, s-a răspândit în toată Anglia
începând cu 1831. În acea perioadă, se credea că această boală provine de la aerul
murdar din atmosferă. Patru epidemii grave, care au secerat zeci de mii de vieți, au
avut loc în Anglia de atunci până în 1854, când un anestezist, John Snow, a rezolvat
misterul.
Dr. Snow a observat că distribuția cazurilor de holeră s-a limitat în mare
măsură la persoanele care și-au obținut apa dintr-o singură fântână, numită Broad
Street Pump (pompa de pe strada largă). El a observat, de asemenea, că din cei 530
de muncitori ai fabricii din strada Polonă, care se afla la colțul de la Broad Street
Pump, doar cinci persoane au contractat holera; și că nimeni de la atelier nu a băut
apa pompei, căci clădirea avea propria fântână. Printre cei 70 de lucrători dintr-o
fabrică de bere Broad Street, unde bărbaților li s-a acordat o cotă de bere gratuită în
fiecare zi și, în consecință, nu au băut niciodată apă, nu au existat victime. Aceste
descoperiri au dus la identificarea izvorului sursei de holeră și la scoaterea din uz a
puțului, iar epidemia de holeră s-a încheiat.
Au trecut aproape 30 de ani înainte de a fi depistată cauza acestei boli, şi
anume bacteria numită Vibrio cholerae. Necunoaşterea exactă a cauei nu l-a
împiedicat pe Dr. Snow și comunitatea din jurul Broad Street Pump să ia măsuri care
au salvat mii de vieți. Mesajul important este acela că, chiar și fără a identifica

Cuvânt de căutare pe youtube: „Viorica Popescu - 40 de zile de post negru vindecător. Ziua 1”
44
45
http://www.nealhendrickson.com/mcdougall/030200pusavingyourselffromcancer.htm

79
agentul exact care a provocat boala, s-au salvat de alte îmbolnăviri evitând fântâna.
Activitatea Doctorului Snow reprezintă începutul științei epidemiologiei.
Iată analogia: dieta occidentală este „Broad Street Pump - Pompa de pe
strada largă” - și chiar dacă între oamenii de știință ar putea să nu fie un acord în
privinţa componentei sau componentelor exacte a alimentelor care provoacă
cancerul, toate probele indică legătura dintre alimente şi cancer. La fel cum nu a
trebuit să se știe exact că Vibrio cholerae a fost agentul ucigaș în epidemia de
holeră, ci doar că nu trebuie să bea apă din pompa de pe Broad Street, tot aşa nu
trebuie să știți cu exactitate care componente alimentare sau ce combinație provoacă
cancer, dar nimic nu vă împiedică să înlocuiţi dieta occidentală (fântâna infectată) cu
o dietă sănătoasă pe bază de plante pentru a vă feri de cancer.
Legătura dintre dieta și cancerul de prostată este arătată în modul cel mai
convingător prin compararea incidenţei cancerului în diverse părţi ale lumii. Cancerul
de prostată este rar în anumite ţări, unde oamenii mănâncă o dietă cu conținut scăzut
de grăsimi, aproape vegetarian. În China, incidența de cancerului de prostată este de
120 de ori mai mică comparativ cu Statele Unite. Pe măsură ce populațile de chinezi
adoptă dieta occidentală, riscul acestora crește proporțional. Acest lucru a fost
demonstrat într-un studiu recent realizat în China, în care au găsit că șansa unui om
de a dezvolta cancer de prostată a crescut odată cu aportul crescut de produse de
origine animală și grăsimi dietetice, atât saturate (animale), cât și nesaturate
(vegetale). De asemenea, în rândul asiaticilor străini, riscul de cancer de prostată
crește odată cu numărul anilor de reședință în Statele Unite, precum și cu aportul de
grăsimi saturate (animale).

Fațete nevăzute ale unei diete bogate

Există multe componente ale dietei occidentale, inclusiv grăsimi, proteine
animale, colesterol și substanțe chimice despre care se crede că inițiază și
promovează cancerul. De asemenea, există multe componente sănătoase, care ne
protejează de cancer, precum antioxidanții și fibrele alimentare, care lipsesc din
această dietă bogată.

Produsele lactate
După aproape un secol de comercializare a laptelui de vacă ca fiind „cel mai
perfect aliment din natură”, eşti surprins să afli că produsele lactate au fost asociate
în mod constant cu un risc crescut de cancer de prostată. Un articol din iunie 1999
din revista Alternative Medicine Review a raportat că, la nivel mondial, comparativ cu
celelalte produse alimentare, cancerul de prostată a fost corelat, cel mai mult, cu
consumul de produse lactate degresate. Într-un studiu recent al Școlii de Sănătate
Publică Harvard, consumul ridicat de produse lactate a fost asociat cu o creștere de
50% a riscului de cancer de prostată. Chiar dacă mecanismul exact al acestei
corelații rămâne necunoscut, o posibilitate ar fi implicarea vitamina D. Această
vitamină este cunoscută ca protector pentru cancerul de prostată. Consumul de
calciu (ca în cazul lactatelor) scade nivelul circulant al acestei vitamine, eliminând
calitățile sale de protecție46.

Calciul și laptele degresat par a fi cei mai importanţi factori de risc dietetic pentru cancerul de
46

prostată, în timp ce roșiile (licopenul) și vitamina D par a fi factori importanți de reducere a riscului.
Giovannucci şi colab. au constatat o creștere semnificativă a cancerului de prostată avansat și
a cancerului de prostată metastatic la subiecții care consumă peste 2000 mg calciu pe zi, comparativ
cu persoanele care consumă mai puțin de 500 mg calciu pe zi. Autorii propun că aportul ridicat de

80
 Un alt factor implicat în asocierea produsele lactate cu cancerul de prostată
este (IGF-1)47, factorul de creștere insulinic, un hormon puternic de stimulare a
creșterii. Acest hormon este crescut în organism prin consumul de proteine și, în
special, proteine animale. Produsele lactate determină cea mai mare creștere a
acestui promotor al cancerului. Pe de altă parte, s-a descoperit că bărbații vegani au
un nivel cu 9% mai mic de IGF-1 decât bărbații care urmează o dietă cu carne și
produse lactate.
Produsele lactate pot influența, de asemenea, apariţia și creșterea cancerului
de prostată prin conținutul ridicat de substanțe chimice de mediu pe care îl conţine,
prin grăsimea saturată și prin creșterea nivelului de testosteron.

Supraalimentarea
Un aport ridicat de carne roșie și produse lactate a fost asociat cu o creștere
de 2 ori a riscului de cancer de prostată metastatic, în comparație cu aportul scăzut
al ambelor produse, dar nu este clar dacă conținutul ridicat de grăsimi al acestor
alimente sau alte componente sunt responsabile de apariţia cancerului de prostată.
Carnea de vită poate influența apariţia şi dezvoltarea cancerului prin creșterea
nivelurilor de IGF-1, prin conținutul ridicat de substanțe chimice din mediu, prin
creșterea nivelului de testosteron și prin aditivii alimentari folosiţi pentru
semipreparate.
Prepararea cărnii de animale, inclusiv carnea de la păsări de curte și pește, la
temperaturi ridicate, prin fierbere, coacere sau prăjire, produce substanțe foarte
toxice, cauzatoare de cancer, cum ar fi aminele heterociclice. Aceste substanțe
chimice, create prin tratare termică, pot deteriora materialul genetic din interiorul
celulelor (ADN), provocând mutații și cancer, inclusiv cancer de prostată. Consumul
de legume, în special broccoli, va crește metabolismul acestor substanțe chimice
cauzatoare de cancer și le va elimina din organism, astfel încât să nu mai fie
periculoase.
Cercetări științifice au descoperit că dietele bogate în grăsimi cresc riscul de
cancer, inclusiv cancerul de prostată. Mecanismele variază. Alimentele grase au un
conținut ridicat de calorii, iar excesul de calorii promovează cancerul, deoarece
favorizează creșterea tuturor tipurilor de țesuturi, inclusiv creșterea celulelor

calciu suprimă conversia de 25 (OH) vitamina D (forma primară de vitamina D în circulație) în 1,25
(OH) 2 vitamina D, care are un efect anti-tumoral pentru cancerul de prostată.
A fost determinată cantitatea de roșii necesare pentru a contracara efectul laptelui. Raportul
dintre laptele degresat și roșii (Kcal) este 2,6-2,9. Astfel, o cană de lapte fără grăsimi, cu 86 Kcal și
300 mg calciu, ar necesita 29-33 Kcal de roșii pentru a contracara pe deplin efectele calciului. În 1983,
Grecia a avut 73 Kcal/zi de roșii în alimentația națională și 122 Kcal/zi de lapte degresat. În 1986, rata
mortalității prin cancer de prostată pentru bărbații greci cu vârsta cuprinsă între 65-74 de ani, a fost de
50 de cazuri pe an la 100.000 de locuitori. În Ungaria, unde consumul de lapte degresat a fost de 102
Kcal/zi, iar cea de tomate a fost de 16 Kcal/zi, rata mortalității a fost de 117 cazuri pe an 100.000 de
locuitori.
(William B. Grant: An Ecologic Study of Dietary Links to Prostate Cancer; Alternative Medicine Review
Volume 4, Number 3, 1999)
Au fost observate creșteri semnificative ale riscului de cancer de prostată la bărbații cu o statură
47

corporală mai înaltă sau cu IGF-1 plasmatic crescut. IGF-1 poate influenţa direct tumorigeneza
prostatei prin inhibarea apoptozei (moartea programată a celulelor îmbătrânite) și prin stimularea
proliferării celulare. În plus, IGF-1 îmbunătățește sinteza de hormoni sexuali la nivelul suprarenalei.
Prin urmare, datorită unei creșteri a nivelurilor plasmatice de IGF-1, bărbații cu risc crescut de cancer
de prostată au, de asemenea, testosteronul plasmatic ușor crescut.
(R Kaaks 1, A Lukanova, B Sommersberg: Plasma androgens, IGF-1, body size, and prostate cancer
risk: a synthetic review; Prostate Cancer Prostatic Dis. 2000 Nov;3(3):157-172.)

81
canceroase. Grăsimile vegetale suprimă sistemul imunitar, încurajând astfel
creșterea cancerului. Dietele bogate în grăsimi au un conținut ridicat de contaminanți
chimici și cresc nivelul hormonilor - cum ar fi creșterea producției de hormon
masculin, testosteron.
Grasimile de toate tipurile, inclusiv grăsimile vegetale, inclusiv uleiul „sănătos”
de măsline și din semințele de in, sunt oxidate cu ușurință în molecule extrem de
reactive care declanșează o serie de procese cauzatoare de cancer la nivelul ADN-
ului. Din fericire, aceste reacții sunt oprite de antioxidanți, cum ar fi vitamina E,
licopen (care se găsește în plante pigmentate roșii) și seleniu, găsite în alimentele
vegetale.

Testosteronul
Testosteronul este un hormon sexual produs de testicule. Prostata are nevoie
de acest hormon ca să crească și să funcționeze corect. Bărbații care pierd ambele
testicule la începutul vieții și care nu fac tratament de substituţie cu testosteron, nu
fac cancer de prostată. Bărbații cu cancer de prostată au niveluri de testosteron mai
mari decât media. Stimularea prostatei de către hormonii masculini favorizează
apariţia şi creșterea cancerului de prostată, în timp ce scăderea stimulării hormonale
previne apariţia cancerului de prostată și va încetini creșterea oricărui cancer care s-
a dezvoltat deja. Aceste observații au dus la dezvoltarea de medicamente anti-
testosteron prescrise pe scară largă pentru prevenirea și tratarea cancerului de
prostată.
Cel mai sigur și eficient mod de scădere a hormoniilor masculini este de a
încuraja bărbații să mănânce o dietă cu conținut scăzut de grăsimi şi bogată în fibre.

Subtanţele chimice
O serie de substanțe chimice de sinteză influențează dezvoltarea cancerului
de prostată. Organoclorurile, produse pentru prima dată la începutul anilor 1900, au
fost produse pe scară largă începând cu al Doilea Război Mondial, când au fost
folosite ca gaze otrăvitoare. Acestea includ DDT, dioxină, Agent Orange și alte mii de
produse chimice mai puțin cunoscute. În fiecare an, în America de Nord, se produc
13 milioane de tone de clor și sunt utilizate pentru clorinarea apei potabile,
producerea materialelor plastice, albirea hârtiei, etc.
Aceste substanțe chimice se mai numesc xenoestrogeni sau perturbatori
endocrini. În ultimii 20 de ani, creșterea documentată a tulburărilor organelor sexuale
masculine, cum ar fi hipospadiile (uretra se termină la baza penisului), criptorhidismul
(testicul nedescendent), calitatea slabă a materialului seminal, cancerul testicular și
micropenis, a dus la suspiciunea că substanțele chimice din mediu influeţează
dezvoltarea normală a organelor genitale masculine. Creșterea incidenţei cancerului
de prostată poate fi legată şi de aceste substanţe chimice.
Cu cât este mai mare lanțul alimentar, cu atât concentrația acestor substanțe
chimice este mai mare. Procesul de acumulare a acestor substanţe, cunoscut sub
numele de biomagnificare, are loc prin depozitarea lor în grăsimea corporală. Deci,
când vitele consumă furaje aditivate, substanțele chimice devin concentrate în
țesuturile grase ale bovinelor. După ce mâncăm grăsimea de vită, majoritatea
acestor substanțe chimice sunt depozitate în grăsimea noastră. Se estimează că
80% - 90% din substanțele chimice din organismul nostru provin din consumul de
carne, pește și produse lactate. Consumul unei diete curate permite organismului
epurarea acestor substanțe chimice.

82
Substanţe protective din alimente
Legumele conțin numeroase substanțe fitochimice, care joacă un rol protector
asupra țesuturilor având numeroase acțiuni anticancerigene. Într-un studiu important,
cel mai puternic factor protector împotriva cancerului de prostată a fost licopenul din
roșii. Acesta acționează ca un antioxidant, prevenind cancerul de prostată.
S-a constatat, de asemenea, că un grup de substanţe fitochimice, cunoscute
sub numele de izoflavone48, inhibă creșterea cancerului de prostată la șoareci. După

Izoflavonele sunt compuşi polifenolici care posedă activitate atât estrogen-agonistă, cât şi estrogen-
48

antagonistă, din acest motiv ele sunt clasificate ca şi fitoestrogeni, compuşi derivaţi din plante cu
activitate estrogenică. Izoflavonele sunt principalii flavonoizi aflaţi în legume, în special în boabele de
soia. În soia izoflavonele sunt prezente ca şi glicozide (legate de o moleculă de gulcoză) care odată cu
procesul de digestive sau fermentaţie îşi pierd molecula de gulcoză şi se transformă în aglicone.
Acestea includ geinsteina, daidzina şi glicina.
Izoflavonele din soia sunt cunoscute pentru efectul hormon-like datorită structurii similare cu a
17β-estradiolului sintetizat în organism. Estrogenii sunt molecule semnal care îşi exercită efectul prin
legarea de receptori, iar complexul format interactioneaza cu AND-ul pentru a schimba expresia
genelor estrogen sensibile. Izoflavonele din soia se pot lega preferenţial de receptorul beta, mimând
efectele estrogenului în unele ţesuturi şi antagonizând-ul (blocând-ul) în altele. Oamenii de ştiinţă sunt
interesaţi în studierea selectivităţii tisulare a fitoestrogenilor, deoarece efectele antiestrogenice pot
ajuta în reducerea incidenţei cancerelor hormon dependente (san, uretră şi prostată); pe când celalat
efect poate ajuta la menţinerea densităţii minerale osoase şi îmbunătăţirii profilului lipidic. Prin
inhibarea anumitelor enzime implicate in metabolismul estrogenic, izoflavonele pot alerta activitatea
biologica endogena a hormonilor masculini si feminini;
De asemenea, izoflavonele din soia şi metaboliţii lor au şi activitate biologică care nu este
legată de interacţiunea cu receptorii estrogenici. S-a descoperit şi o activitate de inhibare a tirozin
kinazei, o enzimă care joacă un rol crucial în căile semnal de stimulare a proliferării celulelor
canceroase.
Cantităţile mari (25–50mg/zi) de produse din soia consumate în Asia sugerează o incidenţă
mult scazută a cancerelor de sân, în contrast cu Europa, America de Nord, Austria/Noua Zealanda
unde consumul de soia este de 2 mg/zi. Un studiu de cohortă prospectiv asupra Asiaticilor şi a
Asiaticilor Americani (cu un consum de soia mai mare de 20mg/zi vs. mai putin de 5mg/zi) a
concluzionat că cei care trăiesc în Asia au un risc mai scăzut cu 30% de a dezvolta cancer la sân. De
asemenea, unele studii evidenţiază eficeinţa dietelor bogate în soia, în prevenţia cancerului de
prostată. O rată mult mai crescută a incidentei cancerului de prostate este intalnita in America, Europa
de Vest şi Nord, Australia şi Noua Zealandă în comparaţie cu ţările Asiatice, unde dieta de bază este
compusă din boabe de soia, bogate în izoflavone.
Declinul în producţia de estrogen, asociat menopauzei, poziţionează femeile de varstă medie
în grupa de risc pentru dezvoltarea osteopeniei şi osteoporozei. Unele trialuri controlate, la femeile în
perioada de posmenopauză, au înregistrat îmbunătăţiri ale markerilor de resorbiţie osoasă şi ale
densităţii osoase sau atenuarea scaderii densitatii osoase, în cazul celor care au consumat o cantiate
mai mare de alimente din soia, proteine de soia sau izoflavone din soia. Se crede că aceste efecte
sunt legate de concentraţia de daidezină. Un alt studiu recent demonstrează că suplimentarea cu
izoflavone din soia creşte capacitatea de reţinere a calciului la femeile aflate în perioada de
menopauza independent de cantitatea de daidezină.
Studii de cohortă, prospective, realizate pe populaţia Asiatică au investigat legătura dintre o
alimentaţiei bogată în produse din soia şi bolile cardiovasculare, incluzând afectarea ischemică
coronariană, infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral. Japan Public Health Center-based
Study, într-un studiu follow-up pe o perioadă de timp de 13,5 ani, care a urmărit corelaţia dintre
consumul de soia şi accidentele vasculare, la femeile cu vârsta între 40 si 59 de ani, a pus în evidenţă
că un consum mare de soia a fost asociat cu reducerea riscului de accident vascular cerebral cu 65%
şi de infarct miocardic cu 63%.
O recentă metanaliză a concluzionat că atât produsele din soia, cât şi izolatul proteic sau
izoflavonele administrate timp de cel puţin o lună până la un an, au adus îmbunătăţiri asupra profilului
lipidic al pacienţilor sănătoşi şi a celor diagnosticaţi cu hipercolesterolemie.
O determinare de mare interes a urmărit corelaţia dintre consumul de soia şi declinului
cognitiv. Studiul a demonstrat că adiminstrarea a 60g de izoflavone are efecte positive semnificative
asupra performanţei cognitive şi a stării generale.

83
ce șoarecii au fost hrăniţi cu produsele de soia, examinarea la microscop a țesuturilor
de prostată a arătat replicarea redusă a celulelor, creșterea morții celulare și o
scădere a numărului de vase de sânge care merg la tumoare – aceste date indicând
o reducere a cancerului deja constituit. Rata scăzută a cancerului de prostată la
bărbații japonezi este atribuită cantităților mari din substanțe naturale cu rol protector
derivate din diverse plante consumate în combinaţie cu dieta lor de orez, legume și
produse din soia.

Dacă aveți deja cancer, poate ajuta dieta?

Datorită eficacității limitate a tratamentelor actuale pentru cancerul de prostată,
comunitatea medicală a încurajat medicii să recomande terapii tradiționale, cum ar fi
dieta. Astfel terapia dietetică a atins un nivel bun de acceptare de vreme ce
respectatul Journal of Urology tipărește că „... modificarea aportului de grăsimi
dietetice poate fi o intervenție promițătoare pentru a preveni evoluția
cancerului de prostată”.49. Această afirmație se bazează pe un studiu realizat pe
384 de bărbați diagnosticați cu cancer de prostată, care a evidenţiat că cei care au
consumat cea mai mică cantitate de grăsime animală au avut un risc de mortalitate
de 33% în comparație cu cei care au avut cel mai mare aport de grăsime.
Beneficiile unei vieți mai sănătoase pentru bărbații care au deja cancer de
prostată pot fi văzute într-un simplu experiment de laborator. Celulele canceroase
plasate într-un vas, apoi acoperite cu serul (sângele) bărbaților supraponderali, au
crescut mai încet, după ce acești bărbați au urmat, timp de 11 zile, o dietă cu conținut
scăzut de grăsimi şi bogată în fibre și au făcut exerciţii fizice, comparativ cu rata de
creştere a acestor celule canceroase incubate în serul luat înainte de intervenție.
Dieta și exercițiile fizice au produs modificări în sânge și corp care au inhibat
creșterea celulelor canceroase50.
PSA (antigen specific prostatic) este o glicoproteină care adesea este crescută
în sângele bărbaților cu cancer de prostată. Nivelul PSA reflectă rata de creștere a

Numeroase studii dovedesc efecte benefice ale consumului de soia în scăderea

simptomatologiei specifice menopauzei.
În concluzie, adăugarea în alimentaţie a produselor din soia, în cantităţi mici, este benefică
sănătăţii, cu condiţia evitării produselor modificate genetic. Soia este deocamdată un aliment destul de
controversat, însă se pare că este sigură atât pentru femei, în cantitati uzuale, cât şi pentru barbaţi,
dar în cantităţi mai mici. Soia fermentată pare să fie cea mai benefică deoarece in urma acestui
proces scade continutul de acid fitic, dar se mentine continutul de izoflavone. Soia merită inclusă în
dietă deoarece este alimentul vegetal cel mai bogat în proteine de înaltă calitate şi are o concentratie
mare de Magneziu, Seleniu, Cupru, Potasiu, Fosfor, Fier, Calciu, Piridoxina (Vit. B6), Folat,
Riboflavina (B2), Tiamina (B1) si Vitamina K.
Soia este o variantă excelentă pentru o alimentatie diversificată şi bogată nutritiv. Boabele
acestei plante sunt comercializate sub multe forme, ceea ce ne conferă o şi mai mare posibilitate de
alternare şi variaţie alimentară. Bine cunoscutul lapte de soia poate înlocui laptele clasic, pentru cei
care suferă de intoleranţă la lactoza. Tofu este delicioasă, bogată nutriţional şi cultivată în regim
ecologic, se poate opta şi pentru o variantă de iaurt sau budincă vegetală din soia cu diferite arome.
De asemenea, sosul de soia autentic Tamari, fără zahar, este o raritate şi dă savoare oricărui preparat
Asiatic. Pastele din soia Bio de la Vitaquell, sunt alternativa perfectă pentru persoanele care urmează
o dietă cu conţinut scăzut de carbohidrati şi o sursă de proteine exceţională, având 45g proteine/100g
produs. Uleiul de soia este cel mai bogat ulei în Vitamina K, vitamină extrem de importantă în
coagularea sanguină, are un conţinut mare de vitamina E, un puternic anti-oxidant, iar pe langă
acestea are un conţinut scăzut în acizi graşi saturaţi şi este lipsit de colesterol.
Nutritionist Dietetician Lorena Crişan - Centrul de Dietetica, Nutritie Integrativa si Medicina
Complementara "Dr. ALBU"
49
Bairati I: Dietary fat and advanced prostate cancer. J Urol. 1998 Apr;159(4):1271-5.
50
Tymchuk CN: Evidence of an inhibitory effect of diet and exercise on prostate cancer cell growth; J
Urol. 2001 Sep;166(3):1185-9.

84
cancerului. Un nivel în creștere indică o progresia cancerului. Într-un studiu pe 3 luni,
bărbații cu niveluri ridicate de PSA, dar fără cancer, care şi-au schimbat dieta,
trecând la o alimentaţie cu conținut scăzut de grăsimi şi bogată în produse din soia,
au avut o reducere medie a nivelului de PSA seric de la 6,9 ng/ml la 5,6 ng/ml. Într-
un alt studiu efectuat care a inclus bărbați cu cancer de prostată, în urma unei diete
pe bază de vegetale cu conținut scăzut de grăsimi, nivelul PSA a scăzut la 8 din 10
bărbați. Durata estimată de dublare a tumorii a crescut de la 6,5 luni înainte de
studiu, la 17,7 luni după intervenție. Aceste dovezi arată încetinirea ratei de progresie
a tumorii51.
Cercetările în curs ale doctorului Dean Ornish, folosind o dietă vegană cu
conținut scăzut de grăsimi, au avut deja rezultate încurajatoare pentru bărbații cu
cancer de prostată52.
Ar fi logic ca victimele holerei, după ce au aflat adevărul, să nu mai continue
să bea apă din surse infectate, precum pompa de pe Broad Street, cum tot la fel de
logic ar fi ca persoanele cu cancer să nu mai continue să se hrănească cu brânză şi
carne şi alte alimente nocive.

Postul cu apă urmat de o dietă exclusiv vegetariană

în managementul limfomului folicular cu grad redus
stadiul IIIa53,54
Toshia R Myers, Mary Zittel, Alan C Goldhamer
British Medical Journal

Limfomul folicular55
Limfomul folicular este cancerul care se dezvoltă în celulele albe ale sângelui, sistemul limfatic
și maduva osoasă. Limfomul folicular este un subtip de limfom non-Hodgkin (LNH). Celulele tesuturilor
limfoide din sistemul limfatic se multiplică în mod necontrolat, ducând la apariţia unor tumori.
Diagnostic
Simptomele comune ale limfomului folicular sunt: mărirea în volum, nedureroasă, a
ganglionilor limfatici, febră fără o cauză aparentă, transpiraţii nocturne abundente, oboseală, infecţii și
sângerări. La unii pacienţi, simptomele clinice pot lipsi, diagnosticarea bolii facandu-se pe baza
testelor imagistice sau de laborator. Numărul de celulele roşii, albe și trombocite din sânge scade, iar
celulele albe apar mărite. Diagnosticul poate fi confirmat numai prin biopsia unui ganglion limfatic.
Tratamentul depinde de gradul de extindere a bolii (clasificată în stadii)
Stadiul I si stadiul II de limfom folicular implica afectarea a unul, respectiv a doua grupuri
de ganglioni limfatici, situati de aceeaşi parte a diafragmei. Cand leziunile au un diametru mai mic de
7,5 cm, radioterapia are, de obicei, efecte curative. În toate celelalte cazuri, se recomanda
chimioterapie (rituximab), urmată de radioterapie.
Limfoamele foliculare in stadiul III afecteaza ganglionii limfatici aflaţi de ambele parti ale
diafragmei sau se extind la un organ din vecinatate.
Cele în stadiul IV implică extinderea la maduva osoasă sau la alte organe.

51
Saxe GA: Can diet in conjunction with stress reduction affect the rate of increase in prostate specific
antigen after biochemical recurrence of prostate cancer? J Urol. 2001 Dec;166(6):2202-7.
52
Ornish DM: Dietary trial in prostate cancer: Early experience and implications for clinical trial design;
Urology. 2001 Apr;57(4 Suppl 1):200-1.
53
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4680557/pdf/bcr-2015-211582.pdf
54
https://casereports.bmj.com/content/casereports/2018/bcr-2018-22520.full.pdf
55
https://www.esmo.org/content/download/67396/1215757/file/ESMO-ACF-Limfomul-Folicular-Ghid-
Pentru-Pacienti.pdf

85
 La 23 iunie 2014, o femeie în vârstă de 42 de ani s-a prezentat la medic
pentru o formațiune tumorală apărută în regiunea inghinală dreaptă. Altfel era
asimptomatică, negând simptome precum oboseala, modificări de greutate sau
paloare. Pacienta consuma o dietă americană standard, cântărea 81,6 kg și a avea
un indice de masă corporală (IMC) de 29,4 kg/m2. Nu fumase niciodată tutun, nu
consumase droguri ilicite și nu era consumatoare cronică de alcool. Tatăl ei a murit
din cauza unui cancer de origine nedeterminată și rudele paterne îndepărtate au avut
un istoric de cancer renal.
Examinarea CT efectuată la 23 iunie 2014 a relevat extinderea bilaterală a
ganglionilor limfatici inghinali, reflectând o schimbare notabilă față de examenul CT
din 29 octombrie 2012, efectuat de rutină. Cel mai mare ganglion din regiunea
inghinală dreaptă măsura 45×20 mm, iar cel mai mare de pe partea stângă măsura
21×15 mm. Ganglionii limfatici din lanțurile iliace și pereții laterali pelvici nu erau
măriți.
La 11 iulie 2014, s-a efectuat o biopsie a ganglionului limfatic inghinal stâng,
care a confirmat diagnosticul de limfom folicular de grad scăzut (gradul 1 din 3).
O scanare CT toracică din 15 iulie 2014 a relevat ganglionii limfatici măriți
asimetrici în axila dreaptă, cea mai mare măsurând 28×19 mm.
Pe baza investigațiilor s-a pus diagnosticul de Limfom Folicular de grad redus
stadiul IIIa. Pacienta s-a adresat Clinicii TrueNorth Health (TNH) pentru un post doar
cu apă sub supraveghere medicală.
Înainte de a ajunge la TNH, pacienta a început o alimentație exclusiv
vegetariană și fără sare, ulei, zahăr. La 3 noiembrie 2014, pacienta a început să
postească abținându-se complet de toate alimentele și băuturile, cu excepția apei
distilate ad libitum, pentru o perioadă de 21 de zile. În timpul postului cu apă doar,
activitățile pacientei au fost restricționate, deoarece chiar și activitatea moderată
dublează consumul de energie. În urma supravegherii a peste 15 000 de pacienți cu
post, am observat că activitatea restrânsă reduce frecvența hipotensiunii arteriale
ortostatice, aritmiei, deshidratării și tulburărilor electrolitice - reacții adverse raportate
de alții care au încurajat activitatea fără restricții în timpul postului. Pacientei i s-a
permis să se angajeze în activități liniștite (de exemplu, cititul cărților, ascultarea
muzicii și vizionarea videoclipurilor instructive), participarea la cursuri educaționale și
participarea la consultații medicale și psihologice. Greutatea, tensiunea arterială și
semnele vitale ale pacientei au fost monitorizate de două ori pe zi.
Perioada de post numai cu apă a fost urmată de 10 zile de realimentare
supravegheată, începând, în prima zi, cu consumul a 350 ml de supă de legume
nesărată la fiecare 3 ore, 4 porții. În a doua zi, pacienta a consumat 350 ml de suc
obținut din fructe și legume proaspete, crude, la fiecare 3 ore, tot patru porții. În a
treia zi, pacienta consumat o dietă de fructe și legume proaspete, crude și a fost
instruită să mănânce până se satură. După această perioadă de tranziție, a fost
introdusă o dietă cu alimente vegetale minim prelucrate, inclusiv fructe și legume
proaspete, crude, legume la abur și coapte, cereale integrale și leguminoase și
aproximativ 30 g de nuci și alte semințe crude nesărate. Mesele au exclus carnea,
peștele, ouăle și produsele lactate, precum și zahărul, uleiul și sarea adăugate.
Produsele de pâine și alte alimente extrem de procesate au fost, de asemenea,
excluse. Pacientei i s-a permis să mănânce această dietă vegetariană, cu excepția
nucilor și semințelor, ad libitum și a fost încurajată să continue să consume această
dietă și după externare.
La vizitele de urmărire la 3 luni și 6 luni a fost asimptomatică.

86
 În decembrie 2016, pacienta a efectuat o tomografie cu emisie de pozitroni
(PET), care nu au evidenţiat semne de boală activă, iar vizitele ei la oncologie au fost
reduse o dată pe an.
În noiembrie 2017, pacienta a revenit la TNHC pentru a face o a doua cură de
post cu apă în scopul menținerii sănătății. Ea a declarat că, în ultimii 3 ani, a urmat o
dietă fără SOS, cu excepții minime. O examinare fizică de rutină combinată cu
hemoleucogramă şi testarea biochimică a indicat o stare generală bună și
menținerea pierderii în greutate care a avut loc în timpul primului post. De remarcat
este că, ganglionii limfatici erau nepalpabili.
În ianuarie 2018, un PET-CT de control a evidenţiat ganglioni axilari,
supraclaviculari și inghinali de aspect normal, fără alte semne de boală activă, ceea
ce indică faptul că pacienta nu mai are are criterii de diagnostic pentru limfom
folicular. Regresia inițială s-a menţinut în următorii 3 ani, fără alte intervenții
suplimentare decât schimbarea dietetică.

Perspectiva pacientei:
Postul meu la TrueNorth a fost una dintre cele mai mari schimbări și mai
inspirate experiențe din viața mea. Știam că se întâmplă lucruri grozave în interiorul
corpului meu și că făceam lucrurile potrivite pentru mine și familia mea. Nu mă
gândeam decât la copiii mei și că ei au încă nevoie de mine. Familia mea a fost
inspirația, forța și motivația mea. Postul meu cu apă a dus la reduceri incredibile în
dimensiunea tumorilor mele: Când a fost examinată inițial, nodul inghinal drept a
măsurat 4,5 × 2,0 cm, iar acum 2,6 × 0,3 cm. Nodul limfatic inghinal stâng a măsurat
2,1 × 1,5 cm, iar acum 1,1 × 0,2 cm. Nodul axilar drept a măsurat 2,8 × 1,9 cm, iar
acum 1,5 × 1,0 cm. Aceste rezultate sunt cu adevărat uimitoare.
Viața în afara Centrului de sănătate TrueNorth (TNHC) nu este una ușoară.
Societatea, familia și prietenii influențează viața de zi cu zi. Acest lucru prezintă unele
provocări uneori, ca atunci când trebuie să aplici cu adevărat toate învățările și
sfaturile tale din cadrul prelegerilor de la TNHC. Am urmat fiecare sfat pe care mi l-au
dat medicii de la TNHC.
De exemplu, când particip la adunări sociale, mănânc înainte de a merge
acolo pentru a evita să fiu tentată să mănânc alimente, care știu că nu sunt
sănătoase pentru mine. Ceea ce m-a ajutat să rămân pe drum a fost dorința de a trăi
o viață lungă și sănătoasă alături de copii și de soțul meu. Mă asigur că există mereu
alimente proaspete în frigiderul nostru și evit să cumpărați alimente ambalate și
procesate. A avea o varietate de fructe și legume ușor disponibile mă ajută atunci
când îmi este cel mai foame. Urmăresc rețete ușoare și îmi mențin mâncarea simplă,
dar extrem de sănătoasă, iar acasă există întotdeauna un vas mare de supă de
legume, fasole fierte sau linte. Urmez, de asemenea, o rutină de post intermitent, cu
două mese pe zi, care a oferit rezultate grozave. Prima mea masă este la 11:30 a.m.,
iar a doua mea este adesea înainte de 18:00. A fi conștientă de realizările mele în
privinţa sănătate mă ajutat să rămân într-o stare stabilă, deoarece nu vreau să-mi
compromit sănătatea.
Cele mai bune urări pentru cei care vin la TNHC urmează dieta și
recomandările și își ating obiectivele.

87
 Postul și tratamentul cancerului:
raport de cazuri56
Dr. Fernando M. Safdie şi colab.
AGING, December 2009 Vol.1 No 12

Chimioterapia poate extinde supraviețuirea la pacienții diagnosticați cu o gamă

largă de malignități. Cu toate acestea, efectele secundare cauzate de toxicitate
pentru celulele și țesuturile normale limitează numărul de doze și cantitatea de
chimioterapice per doză, ceea ce poate compromite eficacitatea. De exemplu,
cardiotoxicitatea și nefrotoxicitatea asociate cu medicamentele anticanceroase
prescrise pe scară largă precum doxorubicină și cisplatin, limitează potențialul lor
terapeutic. Astfel, reducerea toxicității prin protecția selectivă a celulelor normale,
fără a compromite distrugerea celulelor maligne reprezintă o strategie promițătoare
pentru îmbunătățirea tratamentului cancerului.
Restricția calorică este o intervenție eficientă și reproductibilă pentru creșterea
duratei de viață, reducerea daunelor oxidative, îmbunătățirea rezistenței la stres și
întârzierea/prevenirea îmbătrânirii și a bolilor asociate vârstei, precum cancerul la
diverse specii, inclusiv mamifere (șoareci, șobolani și primate neumane).
Studiile anterioare la om au arătat că restricțiile alimentare zilnice (postul
intermitent) și postul pe termen scurt (5 zile) sunt bine tolerate și sigure. Copiii cu
vârste cuprinse între 6 luni și 15 ani au reușit să finalizeze 14 până la 40 de ore de
post într-un studiu clinic realizat la spitalul pentru copii din Philadelphia.
Aici, prezentăm 10 cazuri de pacienți diagnosticați cu diferite tipuri de cancer,
care au postit voluntar înainte și după chimioterapia. Rezultatele prezentate aici,
bazate pe autoevaluate și investigații de laborator, sugerează că postul este sigur și
crește posibilitatea ca acesta să reducă efectele secundare asociate chimioterapiei.
Zece pacienți cu cancer care au primit chimioterapie, 7 femei și 3 bărbați cu o
vârstă medie de 61 de ani (intervalul 44-78 ani), sunt prezentate în acest raport al
seriei de caz. Patru aveau de cancer de sân, doi cancer de prostată și câte un caz
carcinom ovarian, uterin, cancer pulmonar și adenocarcinom esofagian. Toți pacienții
au postit voluntar între 48 și 140 de ore înainte de chimioterapie și între 5 și 56 de
ore după chimioterapia administrată de medicii oncologi.

Cazul 1 – cancer de sân

Este o femeie de 51 de ani diagnosticată cu cancer de sân în stadiul IIA, care
a primit chimioterapie adjuvantă constând din docetaxel (TAX) și ciclofosfamidă
(CTX). Ea a postit înainte de prima administrare de chimioterapie. Regimul de post a
constat într-o deprivare calorică completă timp de 140 de ore înainte și 40 de ore
după chimioterapie (180 ore în total), timp în care a consumat doar apă și vitamine.
Pacienta a finalizat acest post prelungit fără inconveniente majore și a pierdut 3,5
kilograme, care au fost recuperate la sfârșitul tratamentului. După post și ciclul de
chimioterapie, pacienta a prezentat oboseală ușoară, gură uscată și sughiț. Cu toate
acestea, a putut să-și desfășoare activitățile zilnice (muncind până la 12 ore pe zi).
În schimb, la al doilea și al treilea tratament, ea a primit chimioterapie însoțită
de o dietă regulată și s-a plâns de oboseală moderată până la severă, slăbiciune,
greață, crampe abdominale și diaree. De data aceasta efectele secundare au
determinat-o să se retragă din programul de lucru obișnuit.
56
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2815756/

88
 Pentru al patrulea ciclu, ea a ales să repete postul, dar într-un mod diferit,
adică post 120 de ore înainte și 24 de ore după chimioterapie. Efectele secundare
declarate au fost mai mici, în ciuda toxicității cumulate din ciclurile anterioare.
Numărul globulelor albe din sânge și numărul absolut de neutrofile au fost ușor mai
bune atunci când chimioterapia a fost precedată de post. Mai mult, nivelul
trombocitelor a scăzut cu 7-19% în ciclurile 2 și 3 (dietă la liber), dar nu a scăzut în
timpul primului și celui de-al patrulea ciclu însoțit de post. După al patrulea ciclu de
terapie, combinat cu 144 ore de post, numărul de neutrofile, numărul de celule albe și
numărul de trombocite au atins cel mai înalt nivel de la începutul chimioterapiei cu 80
de zile mai înainte.

Cazul 2 – adenocarcinom esofagian

Este vorba despre un bărbat caucazian de 68 de ani diagnosticat în februarie
2008 cu adenocarcinom esofagian cu metastază la glanda suprarenală stângă.
Tratamentul inițial a constat în 5 fluorouracil (5-FU) combinat cu cisplatină
(CDDP) concomitent cu radioterapie pentru primele două cicluri. De-a lungul acestor
două primele cicluri, pacientul a prezentat multiple efecte secundare, inclusiv
slăbiciune severă, oboseală, vărsături și neuropatie periferică de gradul 2-3.
În timpul celui de-al treilea ciclu, administrarea 5-FU a fost întreruptă din cauza
grețurilor severe și a vărsăturilor refractare. În ciuda abordării agresive a
chimioterapiei și radiațiilor, boala sa a progresat cu noi metastaze spre glanda
suprarenală dreaptă, noduli pulmonari, leziuni metastatice la nivelul osului sacrat pe
partea stângă și la nivelul procesului coracoid evidențiate prin tomografie
computerizată - tomografie cu emisie de pozitron (CT-PET) efectuată în august 2008.
Acestea au determinat o modificare a regimului său de chimioterapie pentru al
patrulea ciclu la carboplatină (CBDCA) în combinație cu TAX și 5- FU (infuzie de 96
de ore). În timpul celui de-al patrulea ciclu, pacientul a ținut un post de 72 de ore
înainte de chimioterapie și a continuat postul timp de 51 de ore după aceea,
consumând doar apă. Motivul pentru postul de 51 de ore post-chimioterapie a fost de
a acoperi perioada de perfuzie continuă de 5-FU. Pacientul a pierdut aproximativ 3,5
kilograme, din care 2 kg au fost reconstituite în primele zile după reluarea dietei ad
libitum. Deși s-a utilizat o combinație de trei agenți chimioterapeutici în timpul acestui
ciclu, efectele secundare auto-raportate au fost constant mai puțin severe în
comparație cu ciclurile în care s-au consumat calorii după necesități.
Înainte de cel de-al cincilea ciclu, pacientul a ales să repete postul. În loc să
primească infuzia de 5 FU timp de 96 de ore, așa cum a făcut anterior, aceeași doză
de medicament a fost administrată în 48 de ore, iar postul a durat de 48 de ore
înainte și 56 de ore după administrarea chimioterapiei. Efectele secundare auto-
raportate au fost din nou mai puțin severe decât cele asociate cu dieta ad libitum și
scanarea CT-PET în repaus a indicat un răspuns obiectiv al tumorii, cu scăderea
valorilor standard de absorbție în masa esofagiană, metastazele suprarenale și în
plămân. nodul.
De la al șaselea la opt ciclu, pacientul a postit înainte și urmează tratamentele
de chimioterapie. Postul a fost bine tolerat în toate ciclurile, iar efectele secundare

89
dependente de chimioterapie au fost reduse, cu excepția diareei ușoare și a
crampelor abdominale care au apărut în timpul celui de-al șaptelea ciclu.
În cele din urmă, boala pacientului a progresat, iar pacientul a murit în
februarie 2009.

Cazul 3 – adenocarcinom de prostată

Este vorba despre un bărbat caucazian, în vârstă de 74 de ani, care a fost
diagnosticat în iulie 2000 cu adenocarcinom de prostată în stadiul II, scor Gleason 7
și nivel PSA inițial de 5,8 ng/ml.
El a obținut valori nedetectabile pentru PSA după prostatectomie radicală
efectuată în septembrie 2000, dar a cunoscut recurență biochimică în ianuarie 2003,
când PSA a crescut la 1,4 ng/ml. Au fost prescrise acetat de leuprolură împreună cu
bicalutamidă și finasteridă. Cu toate acestea, administrarea acestor medicamente a
trebuit să fie suspendată în aprilie 2004 din cauza efectelor secundare severe legate
de privarea de testosteron. Nu au reușit să controleze boala terapii suplimentare,
inclusiv pamoat de triptorelină, nilutamidă, talidomidă, CTX și ketoconazol.
În 2007, nivelul PSA al pacientului a atins 9 ng/ml și au fost detectate
metastaze noi la scanarea osoasă. În ciuda faptului că TAX 25 mg/m2 a fost
administrată săptămânal, nivelul PSA a continuat să crească, ajungând la 40,6 ng/ml
(datele nu sunt prezentate). Bevacizumab a fost adăugat la tratament și abia atunci
PSA a scăzut semnificativ (datele nu sunt prezentate).
De-a lungul ciclurilor cu chimioterapie pacientul a prezentat efecte secundare
semnificative, inclusiv oboseală, slăbiciune, gust metalic, amețeli, uitare, insuficiență
de memorie pe termen scurt și neuropatie periferică. După întreruperea
chimioterapiei, PSA a crescut rapid. TAX a fost reluat la 75 mg/m2 la fiecare 21 de
zile și a fost completat cu factorul de stimulare a coloniei granulocitice (G-CSF). Din
nou, pacientul a suferit efecte secundare semnificative.
În iunie 2008, chimioterapia a fost oprită. Pacientul a fost înscris într-un studiu
clinic în faza III cu acetat de abirateronă, un medicament care poate bloca selectiv
CYP17, o enzimă microsomală care catalizează o serie de reacții critice pentru
biosinteza androgenului nongonadal [15]. În timpul studiului, nivelurile PSA ale
pacientului au crescut la 20,9ng/dl, ceea ce a determinat reluarea chimioterapiei și G-
CSF.
De data aceasta, pacientul a optat pentru post înainte de chimioterapie.
Programul său de post a constat în 60 de ore înainte și 24 de ore după administrarea

90
de droguri. La reînceperea chimioterapiei cu post, nivelul de PSA a scăzut, în
special, pacientul a raportat efecte secundare considerabil mai mici decât în ciclurile
anterioare în care a consumat calorii la liber. A prezentat, de asemenea,
mielosupresie redusă. În ultimele trei cicluri, pe lângă postul, pacientul a aplicat
testosteron (cremă, 1%) timp de cinci zile înainte de chimioterapie. În consecință,
nivelul PSA împreună cu nivelul de testosteron a crescut dramatic. Cu toate acestea,
3 cicluri de chimioterapie combinate cu post au redus PSA de la 34,2 la 6,43 ng/ml
(figura 4H). Aceste rezultate implică faptul că activitatea citotoxică a TAX-ului pentru
celulele canceroase nu a fost blocată de post.

Cazul 4 – carcinom pulmonar

Este vorba despre o femeie caucaziană, în vârstă de 61 de ani, care a fost
diagnosticată în iunie 2008 cu carcinom pulmonar cu celule nonsmall slab
diferențiate (NSCLC). O scanare PET pentru stadializare a evidențiat o masă
pulmonară hipermetabolică, mai mulți ganglioni limfatici mediastinali și perihilar pe
partea stângă și metastaze la nivelul oaselor, ficatului, splinei și pancreasului.
Tratamentul inițial a început cu administrarea TAX 75 mg/m2 și CBDCA 540
mg la fiecare 21 de zile. Deși a urmat o dietă obișnuită, în primele 5 cicluri a pierdut
în medie 2 kilograme după fiecare tratament, cel mai probabil din cauza anorexiei
induse de chimioterapie. Pacienta a raportat că a revenit la greutatea inițială, dar
numai după trei săptămâni de la administrarea medicamentului, chiar înainte de un
nou ciclu. Efectele secundare suplimentare includ spasme musculare severe,
neuropatie periferică, oboseală semnificativă, vânătăi ușoare și disconfort intestinal.
În timpul celui de-al șaselea ciclu, care a constat în aceleași medicamente și
doze, pacienta a postit cu 48 de ore înainte și 24 de ore după chimioterapie. A
pierdut aproximativ 3 kilograme în perioada de post, pe care a recuperat-o în decurs
de 10 zile. În afară de oboseală ușoară și slăbiciune, pacienta nu s-a plâns de niciun
alt efect secundar care a fost observat în timpul celor cinci cicluri anterioare. Efectele
secundare cumulate, cum ar fi neuropatia periferică, căderea părului și afectarea
cognitivă nu s-au remis. În cel de-al șaselea și ultimul ciclu, pacienta a raportat că
puterea sa a revenit mai repede după chimioterapie, astfel încât a putut să parcurgă

91
3 mile la trei zile după administrarea medicamentului, în timp ce în ciclurile anterioare
(dieta ad libitum) a avut o slăbiciune severă și oboseala care a limitat orice activitate
fizică. Nu s-au observat diferențe semnificative în analiza sângelui pacientului (Figura
5A-G). Ultima scanare PET efectuată în februarie 2009 a arătat o boală stabilă la
nivelul plămânilor și scăderea absorbției la splină și ficat, comparativ cu examinarea
anterioară.

Cazul 5 – carcinom uterin

Este vorba despre o femeie în vârstă de 74 de ani diagnosticată în 2008 cu
carcinom seros papilar uterin în stadiul IV. S-au recomandat chirurgie (histerectomie
abdominală totală și Salpingo-Ooforectomie bilaterală, cu disecție a ganglionilor
limfatici) urmată de chimioterapie adjuvantă. Datorită măririi semnificative a ureterului
pepartea dreaptă, a fost efectuată și nefrectomie dreaptă.
După operație, s-au administrat șase cicluri de CBDCA (480 mg) și paclitaxel
(280 mg) la fiecare 21 de zile.
În timpul primului tratament, pacientul și-a menținut dieta obișnuită și a
prezentat oboseală, slăbiciune, căderea părului, dureri de cap și disconfort
gastrointestinal. În schimb, în ciclurile 2-6, pacienta a postit înainte și după
chimioterapie și a raportat o reducere a gravității efectelor secundare asociate
chimioterapiei. Postul nu a modificat eficacitatea chimioterapiei, așa cum este indicat
de reducerea cu 87% a markerului tumoral CA-125 după al patrulea ciclu.

Cazul 6 – cancer ovarian

Aceasta este o femeie caucaziană în vârstă de 44 de ani diagnosticată cu o
masă ovariană dreaptă (10x12 cm.)
În iulie 2007 histerectomie abdominală totală și Salpingo-Ooforectomia
bilaterală a evidențiat carcinosarcomul stadiului IA al ovarului, fără implicare a
ganglionilor limfatici.

92
 Tratamentul adjuvant a constat în șase cicluri de ifosfamidă și CDDP,
administrate în iulie până în noiembrie 2007.
În august 2008 un RMN a evidențiat multipli noduli pulmonari noi. În
consecință, a fost inițiată chimioterapia cu taxol, carboplatin și bevacizumab. Cu
toate acestea în noiembrie 2008, un tomograf a arătat evoluția cancerului.
Tratamentul a fost schimbat cu gemcitabină plus TAX completat cu G-CSF
(Neulasta). După prima doză de gemcitabină (900 mg/m2), pacienta a prezentat
neutropenie prelungită și trombocitopenie, ceea ce a forțat întârzierea administrării
schemei din ziua a 8-a. În timpul celui de-al doilea ciclu, pacientul a primit o doză
redusă de gemcitabină (720 mg/m2), dar a dezvoltat din nou neutropenie prelungită
și trombocitopenie, provocând din nou întârzierea administrării dozei din ziua a 8-a.
Pentru al treilea ciclu și ulterior, pacienta a postit 62 de ore înainte și 24 de ore
după chimioterapie. Pacienta nu numai că nu a avut dificultăți în ținerea postului, dar
a avut și o recuperare mai rapidă a numărului de celule din sânge, permițând
finalizarea regimului de chimioterapie (gemcitabină 720mg/m2 în prima zi, plus
gemcitabină 720 mg/m2 și TAX 80mg/m2 în ziua 8).
În timpul celui de-al cincilea ciclu, ea a postit sub același regim și a primit o
doză completă de gemcitabină (900 mg/m2) și TAX. Hemoleucograma a evidențiat o
îmbunătățire constantă a parametrilor în timpul ciclurilor în care chimioterapia a fost
combinată cu postul. În timpul primului și celui de-al doilea ciclu (dietă la liber)
gemcitabina a indus singură trombocitopenie prelungită, care a durat 11 și 12 zile
pentru a se recupera, dar în urma primului tratament combinat post asociat cu
gemcitabină (al treilea și ciclurile ulterioare), durata trombocitopeniei a fost
semnificativ mai scurtă.

Cazul 7 – adenocarcinom de prostată

Este vorba despre un bărbat, în vârstă de 66 de ani, care a fost diagnosticat în
iulie 1998 cu adenocarcinom de prostată, scor Gleason 8. Un studiu Prosta Scint
efectuat în același an a arătat o absorbție pozitivă a radiotrasorului în ganglionii
limfatici iliaci pe partea dreptă, în concordanță cu stadiu D1 al bolii. Pacientul a fost
tratat cu leuprolidă, bicalutamidă și finasteridă.
În decembrie 2000, boala a progresat. El a început pe un al doilea ciclu cu
acetat de leuprolidă și a primit, de asemenea, brahiterapia de înaltă rată a dozei
(HDR) și radiații cu fascicul extern cu Terapie cu Radiație Modulată de Intensitate
(IMRT) la prostată și pelvis.
În aprilie 2008, o scanare Combidex a evidențiat o masă pelvină de 3 x 5 cm și
hidronefroză stângă care a determinat inițierea chimioterapiei TAX completată cu G-
CSF. Pacientul a primit 60-75 mg/m2 TAX timp de 8 cicluri. În toată această
perioadă, pacientul a postit 60-66 înainte și 8-24 ore după chimioterapie. Efectele

93
secundare din timpul postului au inclus slăbiciune și o scădere a tensiunii arteriale.
Efectele secundare auto-raportate asociate chimioterapiei au constat din neuropatie
senzorială de gradul unu. Nivelurile neutrofilelor, leucocitelor, trombocitelor și
limfocitelor ale pacientului au rămas la intervalul normal pe parcursul tratamentului,
deși a dezvoltat anemie. Nivelurile de PSA au scăzut constant, ceea ce sugerează că
postul nu a modificat beneficiile terapeutice ale chimioterapiei.

Cazul 8 – cancer de sân

Este vorba despre o femeie de 53 de ani, care a fost diagnosticată cu cancer
de sân IIA în stadiu (HER2 +) în 2008. După o procedură de lumpectomie 57, a primit
4 cicluri de chimioterapie adjuvantă cu TAX (75 mg / m2) și CTX (600 mg / m2) la
fiecare 21 de zile. Pentru toate cele 4 cicluri pacientul a postit cu 64 de ore înainte de
și după 24 de ore după administrarea chimioterapiei. Efectele secundare auto-
raportate au inclus slăbiciune ușoară și depreciere a memoriei pe termen scurt.

Cazul 9 – cancer de sân

Este vorba despre o femeie de 48 de ani, diagnosticată cu cancer de sân.
Chimioterapia adjuvantă a constat în 4 cicluri de doxorubicină (DXR, 110 mg/doză)
combinate cu CTX (1100 mg/doză) urmată de paclitaxel săptămânal și trastuzumab
timp de 12 săptămâni.
Înainte de primul tratament chimioterapeutic, pacienta a postit 48 de ore și nu
a raportat efecte adverse.
În timpul celui de-al doilea ciclu și ulterior, pacientul a postit 60 de ore înainte
de chimioterapie, urmat de 5 ore după administrarea medicamentului. Nu a raportat
nicio dificultate în completarea postului. Deși a prezentat alopecie și slăbiciune
ușoară, pacientul nu a suferit de alte reacții adverse raportate frecvent asociate cu
aceste medicamente chimioterapice.

Lumpectomie – se recomandă în cazul tumorilor mai mici. În timpul lumpectomiei, chirurgul

57

îndepartează tumora și o marjă mică de tesut sănătos din jur. De obicei, intervenția este rezervată
pentru tumori mici, în stadiu incipient.

94
Cazul 10 – cancer de sân
Este vorba despre o femeie în vârstă de 78 de ani diagnosticată cu cancer de
sân HER2 pozitiv. După mastectomie, s-au prescris șase cicluri de chimioterapie
adjuvantă cu CBDCA 400 mg, TAX (75 mg/m2) completat cu G-CSF (Neulasta),
urmat de 6 luni de trastuzumab. Pe parcursul tratamentului pacienta a postit înainte
și după administrarea chimioterapiei. Deși pacienta a adoptat regimuri de post de
lungime variabilă, nu au fost raportate efecte secundare severe. Numărul de
leucocite, neutrofile, trombocite și limfocite au rămas la niveluri normale pe parcursul
tratamentului, dar a dezvoltat anemie.

Recomandările dietetice în timpul tratamentului împotriva cancerului se

bazează pe prevenirea sau inversarea deficiențelor de nutrienți în scopul păstrării
masei corporale, care este deficitară și minimizării efectelor secundare legate de
nutriție, cum ar fi scăderea apetitului, greațurilor, modificărea gustului sau alte
simptome intestinale. În consecință, pentru pacienții cu cancer care au fost slăbiți de
ciclurile de chimioterapie anterioare sau sunt emaciați, mulți oncologi ar putea
considera că o strategie bazată pe post este potențial dăunătoare. Cu toate acestea,
studiile pe culturi de celule și modelele animale indică faptul că postul poate reduce
efectiv efectele secundare chimioterapice prin protejarea selectivă a celulelor
normale. În urma publicării acestei lucrări pre-clinice, mai mulți pacienți, diagnosticați
cu o mare varietate de cancere, au ales să facă post înainte de chimioterapie și au
împărtășit experiențele noastre cu noi. În acest grup eterogen de bărbați și femei,
postul a fost repetat în siguranță în mai multe cicluri până la 180 de ore înainte și/sau
după chimioterapia. Simptomele minore care au apărut în timpul postului au inclus
amețeli, senzație de foame și dureri de cap la un nivel care nu a afectat activitățile
zilnice. Greutatea pierdută în timpul postului a fost recuperată rapid la majoritatea
pacienților și nu a dus la vreun prejudiciu detectabil.

95
 Impactul alimentaţiei asupra Diabetului Zaharat tip II
la o veche hipertensivă (prezentare de caz)58
Dr. Anton Ioan,

Obiectiv:
Urmărirea efectului regimului lacto-vegetarian, asupra echilibrului glicemic la o persoană
diabetică insulinonecesitantă.
Material şi Metodă:
Persoana luată în studiu este de sex feminin, în vârstă de 55 ani, supraponderală,
hipertensivă de la 21 ani şi diabetică de la 53 de ani, aflată în dezechilibru glicemic la o doză de
insulină de 72 U, administrată în trei prize. Regimul alimentar anterior a respectat indicaţiile medicului
diabetolog. Noul regim, lacto-vegetarian, a constat din alimente cu 5% glucoză şi uneori lapte şi
brânză. Până la stabilizarea profilului glicemic al pacientei, s-a determinat glicemia înaintea fiecărei
mese (dimineaţa, la prânz şi seara), apoi glicemia a fost luată o dată pe zi. Rezultatul glicemiei era
comunicat telefonic celui care coordona tratamentul şi stabileau de comun acord doza de insulină şi
regimul alimentar.
Rezultate:
 Reducerea dozei de insulină la 4U/24h;
 Scăderea dozelor de antihipertensive;
 Scăderea ponderală.
Discuţii:
Din urmărirea profilului glicemic, s-a observat că regimul vegetarian şi ulterior lacto-vegetarian
a ajutat stabilizarea glicemiei la doze de insulină din ce în ce mai mici. Scăderea dozelor de insulină
iniţial s-a făcut adaptat la regimul hipoglucidic şi apoi impus de apariţia hipoglicemiilor. Cantitatea de
proteine animale din regim a fost calculată în funcţie de stabilitatea profilului glicemic. Starea pacientei
s-a menţinut bună pe perioada regimului.
Concluzii:
1. Urmărirea profilului glicemic şi regimul lacto-vegetarian au permis echilibrare glicemică şi
reducerea treptată a insulinei.
2. Scăderea ponderală şi reducerea necesarului de antihipertensive susţin, o dată în plus,
restabilirea echilibrului metabolic.

M.N. din mediul urban, în vârstă de 55 ani, prezintă de la vârsta de 21 de ani

(1976), din timpul primei sarcini, valori crescute ale tensiunii arteriale pentru care a
urmat tratament antihipertensiv. Sub tratament cele mai mari valori tensionale
înregistrate au fost 180 mm Hg.
În 1994 (39 ani) a suferit primul accident vascular cerebral în teritoriul sylvian
drept, manifestat prin hemipareză stângă, însoţită de tulburări de vorbire. Sub
tratament anticoagulant şi neurotrofic simptomatologia neurologică s-a remis. Deşi de
la primul AVC a urmat un tratament mai riguros pentru tensiunea arterială, incluzând
Norvasc şi Nitropector, din 1994 până în 2004 pacienta a avut repetate accidente
vasculare cerebrale ischemice tranzitorii manifestate prin fenomene paretice la
nivelul hemicorpului stang +/- tulburări de vorbire, care se remiteau spontan în scurt
timp. În 2004, în cursul unui puseu de hipertensiune (Tensiunea arterială sistolică =
240 mm Hg), pacienta a făcut un AVC ichemic în teritoriul carotidian stâng manifestat
prin hemipareză dreaptă. De la acest episod tratamentul antihipertensif a constat din
Tertensif 1cp/zi, Micardis 40 mgx2/zi, Auronal 10 mg/zi. După acest incident nu au
mai reaparut AVC – urile tranzitorii.
În ianuarie 2008 cu ocazia unui control medical de rutină descoperă valori
crescute ale glicemiei, 287 mg% la laborator și 318 mg% la internarea efectuată
imediat dupa aceea. Celelalte analize au indicat următoarele: VSH = 25 mm/1h; Hb =

Lucrarea a fost prezentată la Congresul Societăţii Române de Diabet în septembrie 2010

58

96
14,4 g%; Ht = 43,1% ; Fe = 89 mg %; T.Q. = 17 sec; T.H. = 67 sec; I.P. = 70% ;
INR = 1,29; TGO = 27 U/L; TGP = 33 U/L; GGT = 27 U/L; FA = 306 U/L; Bilirubina
Directă = 0,39 mg%; Bilirubina Indirectă = 0,78 mg%; Colesterol = 375 mg%;
Trigliceride = 438 mg%; HDL = 51 mg%; Glicemie = 318 mg%
Având în vedere antecedentele patologice şi evidenţierea ecografică a unei
steatoze hepatice s-a optat pentru introducerea de la început a insulinei în
tratamentul diabetului. Doza recomandată la externare a fost 18 u dimineaţa și 22 u
seara Insulină Mixtard. La acea dată greutatea pacientei era 72 kg la o înălţime de
155 cm.
Iniţial valorile glicemice au scăzut, dar ulterior au crescut din nou, în 2009
ajungând până la 400 mg%. Aceasta a făcut ca doza de insulină să fie crescută şi în
loc de două administrări să se recurgă la trei administrări de insulină (22 U insulină
Novo Rapid dimineaţa, 18 U insulină “Novo Rapid” la prânz şi 32 u insulină “Novo
Mix” seara). Pacienta a urmat regimul alimentar conform prescripţiei medicale însă
cu toate acestea, în martie 2010 valorile glicemice au ajuns din nou crescute. Din
2008, de la descoperirea diabetului şi până în martie 2010 pacienta a crescut în
greutate de la 72 kg la 85 kg.
În această fază pacienta a început un regim dietetic bazat în special pe
alimente vegetale cu indice glicemic scăzut. Dintre alimentele de provenienţă
animală, consumate, din când în când, pe perioada aplicării regimului, au fost brânza
de vaci şi laptele. Datorită obezitaţii pe care o prezenta pacienta am considerat că o
alimentatie cu 5 mese pe zi (3 mese principale şi 2 gustări) nu poate contribui la
scăderea ponderală. În plus, cu cât cantitatea de alimente este mai mare şi
necesarul de insulină devine mai mare.
Regimul dietetic a fost pus în aplicare astfel. La început au fost excluse din
alimentaţie gustările, iar înaintea fiecărei mese (dimineața, la prânz și seara) s-a
determinat glicemia pe un aparat portabil de folosinţă personală. Rezultatul glicemiei
era comunicat telefonic celui care coordona tratamentul şi stabileau de comun acord
doza de insulină şi meniul. Concordanţa glicemiei cu doza de insulină administrată şi
cu alimentaţia era verificată cu ocazia următoarei măsurări a glicemiei.

97
 După prima săptămână de regim glicemia a ajuns sub valoarea de 100 mg%.
În ultimele două zile dimineaţa s-a renunţat atât la masa de dimineaţă cât şi la
administrarea dozei de insulină de dimineaţă. Scăderea dozelor de insulină a fost de
la 72 U Insulină (18 u dimineaţa, 22 u la prânz Insulină NOVO RAPID şi 32 u seara
Insulină NOVO MIX) la 38 U Insulină (18 U la prânz Insulină NOVO RAPID şi 20 U
seara - 10 U NOVORAPID şi 10 U NOVO MIX). Dozele de insulină au fost scăzute
pentru a fi în accord cu regimul hipoglucidic urmat.
În absenţa exceselor alimentare în cursul unei zile glicemia cea mai mică a
fost înregistrată seara. În absenţa mesei de dimineaţă glicemia pacientei la prânz a
fost mai mare sau egală cu cea de dimineaţă. Scăderea ponderală în prima
săptămână a fost de 2 kg. Ca supliment nutritiv s-a folosit Spirulina 4 g/zi în două
prize, iar pentru detoxifierea organismului clisma cu ceai de Coada Calului.

98
În a doua săptămână dozele de insulină au variat între 45 U şi 35 U/zi. În zilele când
masa de dimineaţă a fost exclusă glicemia la ora prânzului a fost mai mare decât
glicemia de dimineaţă cu 20 până la 37 mg%. Deci nu a existat riscul de hipoglicemie
în absenţa mesei de dimineaţă. Scăderea ponderală în cea de a doua săptămână a
fost de 1 kg.

În a treia săptămână, în absenţa mesei de dimineaţă, glicemiile de dimineaţă

au fost mai mici decât cele de la prânz, exceptând o singură zi (165 mg% dimineaţa
şi 162 mg% la prânz). La aceleaşi doze zilnice de insulină cele mai mari valori ale
glicemiei de seară au fost înregistrate în ziua când masa de prânz a inclus şi proteine
animale (peşte). Scăderea ponderală în a treia săptămână a fost de 1 kg.
99
 În a patra săptămână doza de insulină a fost scăzută de la 35 la 30 U prin
scăderea insulinei rapide din doza de prânz. Scăderea ponderală în această
săptămână a fost de 1 kg.

În a cincea săptămână reintroducerea brânzei şi a laptelui în alimentaţie a

determinat creşterea treptată a glicemiei cu până la 50 mg% faţă de săptămâna
anterioară ceea ce a determinat creşterea dozelor de insulină de la 30 la 35 U/zi.
Scăderea ponderală în a cincea săptămână a fost de 1 kg.

100
 Evoluţia a fost relativ stabilă, iar greutatea a rămas constantă în săptămâna a
şasea. Apariţia hipoglicemiilor nocturne în săptămâna a şaptea a făcut necesară
măsurarea glicemiei de seară şi scăderea dozei de insulină la sfârşitul săptămânii a
şaptea. Hipoglicemia a fost rezolvată prin ingestia de glucide. Optim s-a dovedit a fi
scăderea insulinei rapide atât din doza de seară cât şi din cea de prânz.

101
102
 Pe parcursul săptămânilor 8, 9 şi 10 glicemia a variat între 159 şi 76 mg%.
Scăderea ponderală a fost de 1 kg/săptămână.
Pacienta a continuat un regim de viaţă asemănător. După un interval de timp
de la ajustarea dozelor, glicemia se stabiliza la valori normale, apoi menţinându-se
acelaşi regim, glicemia, în special cea de seară, scădea până la apariţia
hipoglicemiei nocturne, ceea ce făcea necesară scăderea în continuare a dozelor.
Reducerea se făcea prin scăderea insulinei rapide atât din doza de prânz cât şi din
doza de seară.

După 6 luni de regim alimentar profilul glicemic arată menţinerea glicemiei la

valori normale chiar în condiţiile scăderii dozelor de insulină până la 6 unităţi Insulină
Novo Mix, administrată doar seara. Greutatea a scăzut lent menţinânduse mult timp
în platou. Totodată a scăzut şi necesarul de medicaţie antihipertensivă, tensiunea
arterială fiind controlată în prezent cu Micardis 40mg/zi faţă de 40mg*2/zi şi Auronal
10 mg/zi. Dintre medicamentele antihipertensive s-a renunţat la Tertensif. De
asemenea frecvenţa cardiacă s-a stabilizat în jurul valorii de 60 bătăi/min, la început
fiind între 90 şi 100 bătăi/min.

103
DISCUŢII
La persoana în cauză, în cursul unei zile, cele mai mari glicemii s-au
înregistrat dimineaţa. Iniţial, când valorile glicemiei de dimineaţă erau mari am
recomandat consumarea unui grape-fruit, pentru a se putea administra doza de
insulină, însă pe măsură ce valorile s-au apropiat de normal, pentru scăderea
greutaţii, am preferat să renunţăm atât la masa de dimineaţă cât şi la administrarea
dozei de dimineaţă de insulină atât timp cât toleranţa pacientei a fost bună. În
absenţa micului dejun, la valori ale glicemiei uşor crescute, la un pacient cu DIABET
ZAHARAT DE TIP II nu există riscul unei hipoglicemii şi de asemenea nici al unei
hiperglicemii. În cazul de faţă, chiar în absenţa micului dejun, în condiţiile unor
eforturi fizice obişnuite, fără administrarea insulinei de dimineaţă, glicemiile la prânz
au fost iniţial mai mari decat cele de dimineață, dar numai cu maximum 40 mg%.
Acest fenomen l-am considerat posibil prin mobilizarea rezervelor de glucoză ale
organisnului sub influenţa celorlalţi hormoni implicaţi în reglarea glicemiei. Efectul
renunţării la masa de dimineaţă s-a văzut seara prin scăderea glicemiei până la
valorile normale.
Doza zilnică minimă de insulină care să menţină glicemia cât mai aproape de
normal a fost atinsă în condiţiile unui regim preponderent vegetarian. Adaosul de
alimente de provenienţă animală (lapte, brânză) a condus la creşterea glicemiei în
absenţa ajustării dozelor. Starea pacientei s-a menţinut bună pe toată perioada
regimului.
Regimul de mai sus nu este un regim şablon. Urmărind principiul pe care se
bazează regimul (carbohidraţi cu IG scăzut în cantitate mare şi proteine în cantitate
mică), în funcţie de toleranţă, nivel de activitate, status-ul ponderal şi severitatea
dezechilibrului glicemic, pacientul în colaborare cu medicul curant, vor stabili numărul
meselor, tipul şi cantitatea de alimente, precum şi tratamentul hipoglicemiant astfel
încât toleranţa pacientului să fie cât mai bună.
Dacă în cazul de faţă regimul este lacto-vegetarian şi destul de sever, în alte
cazuri, după stabilizarea glicemiei prin regim vegetarian, glicemiile au fost menţinute
la valori normale chiar în prezenţa consumului de proteine animale inclusiv carne şi
uneori fără a fi necesar tratament hipoglicemiant (la cei trataţi cu antidiabetice orale).
La pacientul diabetic variaţiile metabolice şi implicit ale profilului glicemic sunt
destul de mari de la o persoană la alta şi de aceea nu pot fi luate în discuţie
regimurile prestabilite. De aceea monitorizarea glicemiei înainte de mesele principale
este o necesitate şi în acelaşi timp un ajutor în alegerea regimului alimentar cel mai
potrivit pentru un diabetic. Pentru a se obţine un echilibru metabolic trebuie efectuat,
pe o perioadă determinată, o monitorizare a glicemiei înainte de masele principală,
pe baza căreia pacientul va învăţa, pe proprie experienţă, ceea ce îl ajută şi ceea ce
îi dăunează.
În condiţiile unui astfel de regim, dacă glicemiile se menţin mari, înseamnă că
există şi alte boli asociate, care necesită tratament adecvat. Cancerul asociat cu
diabetul zaharat îngreunează stabilizarea glicemiei prin regim vegetarian.
De asemenea, după un astfel de regim, valorile glicemice cresc din nou în caz
de abuz alimentar.
Stabilitatea profilului glicemic în condiţiile unui regim care să necesite cantităţi
minime de insulină va crea organismului posibilitatea refacerii pancreasului, ceea ce
va determina scăderea dozelor de antidiabetice.
În literatură este cunoscut faptul că necesarul cel mai mic de insulină
endogenă este atins în condiţiile unui regim alimentar bogat în hidraţi de carbon cu
încărcătură glicemică mică înasociere cu o cantitate medie de proteine.

104
 ALIMENT NIVELUL DE NIVELUL DE
CONSUMAT INSULINĂ GLUCAGON
Exclusiv proteine ++ ++
Exclusiv grăsimi Fără Fără modificări
modificări
Proteine şi ++ ++
grăsimi
Exclusiv +++++ Fără modificări
carbohidraţi
Carbohidraţi şi ++++ Fără modificări
grăsimi
Carbohidraţi cu IG ++++++++ +
ridicat şi proteine
în cantitate mică
Carbohidraţi cu IG ++ +
mic şi proteine în
cantitate mare
Carbohidraţi cu IG +++ ++
mic şi proteine în
cantitate medie
Carbohidraţi cu IG ?? ??
mic şi proteine în
cantitate mică
(mâncare de post)
Holford Patrick: Dieta cu încărcătură glicemică scăzută HOLFORD;
Editura BIC ALL - Bucureşti 2007

Prin analiza şi a altor diabetici de tip II, în condiţiile unei alimentaţii cu hidraţi
de carbon cu încărcătură glicemică mică în cantitate mare şi proteine în cantitate
redusă, au fost obţinute rezultate similare. După echilibrarea glicemiei prin regim
alimentar, se poate trece şi la un regim de post cu apă, pentru faptul că asociat
diabetului zaharat există, de multe ori, şi alte boli manifeste sau aflate într-un stadiu
latent, asimptomatic. Aceste boli, în măsura în care se agravează, devin factori
perturbatori ai echilibrului glicemic.

CONCLUZII:
1. Doza zilnică minimă de insulină cu care s-a reuşit să se menţină glicemia cât
mai aproape de normal a fost atinsă în condiţiile unui regim preponderent vegetarian.
2. Monitorizarea glicemiei înaintea fiecărei mese a făcut posibilă stabilirea
profilului glicemic. Cunoscându-se acest profil s-a putut acţiona atât asupra dietei cât
şi asupra dozelor de insulină fără perturbarea echilibrului glicemic.
3. Scăderea ponderală şi reducerea necesarului de antihipertensive susţin, o
dată în plus, restabilirea echilibrului metabolic.

105
 Regimul de restricţie calorică
în boala astmatică59
Dr. James B. Johnson şi colab.

Astmul este o tulburare din ce în ce mai frecventă şi este responsabilă de o

morbiditate și mortalitate considerabilă. Deși obezitatea este un factor de risc pentru
astm, iar pierderea în greutate poate îmbunătăți simptomele, mulți pacienți nu
respectă dietele cu conținut scăzut de calorii.
Zece persoane cu astm, cu IMC> 30, au ţinut, timp de 8 săptămâni, un regim
alimentar de restricţie calorică intermitentă. După o perioadă de pregătire de 14 zile,
toţi care au aderat la acest regim, în ziua de restricţie calorică au avut un aport
alimentar de 320 calorii femeile şi de 380 calorii bărbații, sub formă de shake (mai
puțin de 20% din aportul normal de calorii). În cealaltă zi, participanţii la studiu
mâncau ad libitum, adică în mod normal, până la saţietate, dar fără a atinge
supraalimentarea. Subiecților li s-a permis să ia vitaminele și suplimentele pe bază
de plante pe care le luau şi înainte de studiu.
Nouă dintre pacienţi au fost complianţi la dietă și au slăbit în medie 8% din
greutatea lor inițială. Nivelul seric de acid β-hidroxibutic a crescut, iar de leptină a
scăzut în zilele de restricţie calorică, ceea ce indică o schimbare a metabolismului
energetic în sensul utilizării acizilor grași și confirmarea respectării dietei.
Toți cei 9 subiecți au prezentat o îmbunătățire a astmului. Într-un studiu clinic
recent efectuat pe 1414 pacienți cu astm, care erau trataţi fie cu fluticosonă
propionat, fie cu montelucast, s-a observat o îmbunătățire de 47% a scorului ACQ și
25% a scorului mini-AQLQ. Studiul pe pacienţii cu restricţie calorică intermitentă a
evidenţiat o îmbunătățire de 54% a scorului ACQ și de 61% a scorului mini-AQLQ.
Această ameliorare a apărut în săptămânile 3-4, când pierderea în greutate a fost de
doar 4%. Deși pierderea în greutate indusă de medicamente sau chirurgicală este
asociată cu grade similare de îmbunătățire a calității vieții, pacienții noștri au avut o
îmbunătățire rapidă asociată cu modificarea markerilor inflamatori. Aceste modificări
au persistat pe durata studiului. Îmbunătățirea PEF de 44,6 L/min +/- 3,8 este în
concordanță cu îmbunătățirea observată de obicei după „optimizarea”
medicamentelor de control la cei cu boală astmatică ușoară/moderată. Deși se știe
că pierderea în greutate (13%) are ca rezultat o îmbunătățire a funcției pulmonare,
îmbunătățirea PEF a avut loc în 3-4 săptămâni, când pierderea în greutate a fost de
4%. Ulterior, PEF a rămas constantă, ceea ce sugerează că modificarea funcției
pulmonare ca răspuns la dietă nu s-a datorat exclusiv pierderii în greutate.
Spirometeria nu a fost influenţată de regim.
Rezultatele clinice îmbunătățite au fost asociate cu nivelul scăzut al
colesterolului seric și al trigliceridelor şi reduceri semnificative ale markerilor stresului
oxidativ (8-izoprostan, nitrotirozină, carbonil proteic și 4-hidroxynonenal). Alţi
indicatori ai inflamației, precum factorul α de necroză tumorală și factorul neurotrofic
derivat din creier (BDNF), au fost, de asemenea, semnificativ scăzuți de regim.
Nivelurile acestor markeri de inflamație și stres oxidativ au fost diminuate atât în
zilele ad libitum, cât și în cele de restricţie calorică. Scăderea nivelului de TNFa și
BDNF sugerează că restricţia calorică intermitentă suprimă inflamația, ceea ce poate
59
James B. Johnson: Alternate Day Calorie Restriction Improves Clinical Findings and Reduces
Markers of Oxidative Stress and Inflammation in Overweight Adults with Moderate Asthma; Free Radic
Biol Med. 2007 March 1; 42(5): 665–674.

106
contribui la efectele benefice ale regimului asupra simptomelor astmului și asupra
hiperresponsivităţii.
Complianţa la dieta restricţie calorică a fost ridicată, simptomele și funcția
pulmonară s-au îmbunătățit, iar stresul oxidativ și inflamația au scăzut ca răspuns la
intervenția dietetică. Aceste descoperiri demonstrează efecte benefice rapide și
susținute ale restricţiei calorice intermitente asupra procesului bolii de bază la
persoanele cu astm.

Postul cu apă în boala astmatică60

Profesorul Serghei Osinin, pneumolog, specialist în astm bronșic, a evidențiat

la nivel celular modul în care postul influențează evoluția în cazul acestei afecțiuni.
Astfel, celulele mucoasei plămânilor, care inițial erau ocupate de prezența histaminei
(substanța care provoacă hipersecrețiile și spasmele bronhice), după 12 zile de post,
erau fără conținutul de histamina, pline de lipide și spasmele au dispărut.
El concluzionează astfel că, în urma postului, dispar materiile care provoacă
edemele și inflamația. După medicina actuală, astmul bronşic este o maladie care nu
poate fi vindecată, ci doar limitată, bolnavii fiind condamnați la folosirea de
inhalatoare sau medicamente care le ușurează provizoriu starea.
Cercetările profesorului Osinin arată însă că se poate scăpa de aceasta
maladie. El a studiat şi efectele pe termen lung, iar studiile arata că după 7 ani, peste
50% din pacienți au stabilizat efectele pozitive, în special cei care au adoptat un
regim alimentar corespunzător. În unele cazuri a fost necesare mai multe cure de
post prelungit numai cu apă.

60
https://dr-catalin-luca.ro/site/detoxifiere-si-purificare/postul-cu-apa-o-uimitoare-metoda-
terapeutica.html

107
PARTEA A DOUA

Descrierea
postului vindecător

108
109
 Siguranța postului61
Arnold DeVries

Chiar dacă valoarea postului, ca remediu specific pentru anumite boli, este
recunoscută, este necesar să se ia în considerare și problema siguranței. Una este
să se acorde posibilitatea sau probabilitatea recuperării prin post şi alta este a
parcurge postul fără niciun pericol, cu încrederea că nu participaţi la un joc de noroc,
care poate implica avantaje şi dezavantaje. O măsură terapeutică valoroasă ar trebui
să ofere atât rezultate bune în tratarea bolii și, în același timp, să implice un pericol
minim. În cazul multor măsuri terapeutice, această cerință nu este îndeplinită și o
dată cu vindecarea unei boli apar altele, dintre care unele mai grave, prin influențele
toxice ale medicamentelor sau prin pierderea unor organe importante în urma
intervenției chirurgicale. Este important să înțelegem poziția postului în aceste
privințe.
În general, prima reacţie în legătură cu postul este asociată cu frica de moarte
sau cu riscul de a provoca un prejudiciu grav organismului. Aparent, o astfel de
teamă poate avea o bază logică și rezonabilă, având în vedere faptul că tradiția a
oferit impresia aproape universală că o săptămână sau două de abstinență este
asociată cu un pericol grav și chiar cu o posibilă moarte. Acest lucru a dus la analiza
postului de către mulți medici, dar, neluându-se în seamă cazuri reale de post,
concluziile trase astfel, au fost complet teoretice și speculative.
În consecință, s-a spus despre post că slăbește inima, că determină colapsul
cardiac, atrofierea stomacului sau face ca sucurile digestive să digere stomacul, că
produce diverse deficiențe, căderea dinților, scăderea rezistenței organismului la boli,
că provoacă degenerarea celulelor, edeme, acidoză, că se opune instinctelor noastre
naturale și nu în ultimul rând, că este un grav pericol de moarte.
În practica curentă nu au fost constatate niciuna dintre aceste obiecții cu
privire la post, iar prin slăbirea care se înregistrează în cursul postului, se oferă inimii
odihnă, care capătă astfel forțe noi. Cazuri grave de boli de inimă s-au recuperat în
timpul postului. Stomacul şi întregul tract digestiv, este întărit prin post. Nu există
nicio atrofie sau depreciere. Pacienții care au suferit întotdeauna de slăbiciune
digestivă s-au recuperat pe deplin în timpul postului.
Cât despre diverse carențe, acestea nu apar în timpul postului, ci dimpotrivă
ele au apărut în cursul studierii unor diete deficitare. Nutriționiștii vorbesc despre
„apariția probabilă a carenţelor” în posturile lungi, presupunând că, dacă dietele care
nu au suficiente minerale și vitamine, produc diverse carenţe, un post, care nu
furnizează minerale și vitamine, trebuie să facă la fel. În timpul unui post, când
energia corpului nu este folosită în activitatea de digestie și asimilare, nevoia de
minerale este redusă. Rezervele acestor elemente din corp sunt suficiente pentru a
satisface toate nevoile. Din acest motiv, diverse carenţe, care produc anumite boli,
inclusiv cariile dentare, nu apar în post. Omul poate trăi mult mai mult doar cu apă
decât poate trăi doar cu o dietă din făină albă și apă, pur și simplu, deoarece
utilizarea făinii crește necesitatea altor elemente, care să permită organismului să
digere, să asimileze și să metabolizeze făina. Prin urmare, nu una, ci multe carenţe
severe apar rapid cu o astfel de dietă. Carenţele se recuperează frecvent în post,
datorită procesării mai bune a elementelor deja stocate în organism.

61
Therapeutic Fasting by Arnold DeVries - https://pdf4pro.com/view/therapeutic-fasting-5a4622.html

110
 Afirmaţiile că postul provoacă degenerarea celulelor rezultă din studiile asupra
animalelor aflate în ultimele etape ale înfometării. Kellogg, de exemplu, se referă la
munca lui Statkewitsch, care a descoperit că postul prelungit la multe animale a fost
asociat cu degenerarea. A nu face distincție între perioadele de post și înfometare
duce astfel la impresii greșite. Întinerirea, mai degrabă decât degenerarea, este
rezultatul postului.
Deși instinctul nu este un argument științific nici pentru post nici pentru orice
altceva, trebuie să subliniem că postul nu se opune instinctelor noastre naturale, în
sensul care este adesea raportat. Se spune că a posti înseamnă a ne zădărnici
senzațiile normale de foame, înţelegându-se de aici este că senzaţia de foame este
prezentă pe tot parcursul postului, în timp ce realitatea este că aceasta există doar în
primele zile, iar când boala este acută sezaţia de foame nu există deloc. Fără
îndoială, obișnuita practică a hrănirii forțate în cazul bolilor acute se opune
instinctelor noastre naturale. Chiar și în rândul animalelor sălbatice și domestice,
postul este o practică instinctivă. În cazul unei boli ocazionale sau a unei răni grave
rezultate în urma unui accident sau a unei bătălii, acestea postesc adesea până când
recuperarea este în curs sau este completă.
Este adevărat că alcalinitatea sângelui scade ușor în timpul postului. Cu toate
acestea, nu se ajunge niciodată la punctul în care există o adevărată „acidoză”.
Există întotdeauna suficiente rezerve alcaline în organism pentru a preveni acidoza.
În toate cazurile, sângele este readus rapid la alcalinitatea normală atunci când se
reia alimentația și nu există dovezi care să indice că scăderea alcalinităţii, adică
ușoara acidoză din timpul postului are efecte dăunătoare.
Rata mortalității în cursul postului este extrem de mică. Este adevărat, desigur,
că, în cazuri rare, au fost cazuri de deces în timpul postului, dar acest lucru nu poate
fi în mod corect atribuit postului, decât dacă acesta a fost ţinut sau a fost întrerupt
necorespunzător. Realitatea este că nu există niciun deces într-un post condus
corect. Decesele din timpul postului se datorează, în general, prezenței bolii
organice. Dintre cei 2.500 de pacienți urmăriţi în cursul postului de Dr. Linda Burfield
Hazzard, optsprezece au murit, ceea ce indică o rată a mortalității 0,7%. În cazul
fiecărui deces s-a efectuat autopsia și în niciun caz nu s-a constatat decesul din
cauza postului. În fiecare caz medicii au evidenţiat drept cauză a morţii boala
organică.
Trebuie reamintit că persoanele care au postit, de obicei, au suferit de boli
grave. Cei mai mulți dintre ei au încercat multe forme de terapii și tratamente
medicamentoase înainte de a începe postul. În general, postul este folosit metodă de
ultimă instanță. Mulți încep postul când sunt aproape de moarte. Este evident că, în
astfel de condiții, unii dintre pacienți vor muri indiferent dacă postesc sau nu. Boala
pur și simplu a ajuns prea departe și nimic, nici măcar postul, nu poate întotdeauna
să oprească moartea în astfel de cazuri. De fapt, procentul deceselor în timpul
postului ar fi, fără îndoială, mult mai mic dacă bolnavii ar începe postul terapeutic
precoce, înainte de agravarea iremediabilă a bolii.
În ceea ce privește siguranța, postul este fără îndoială unul dintre cei mai buni
și mai practici agenți terapeutici. În post nu există contradicții, în sensul de a ajuta o
parte a organismului în detrimentul alteia. În acest sens, postul diferă de atâtea alte
metode de tratament, care suprimă un simptom, creând altele. Postul ajută organul
bolnav ajutând în același timp toate celelalte organe și țesuturi. Astfel sănătatea este
restabilită prin cel mai sigur și mai eficient mijloc.

111
 Pregătirea dinaintea postului cu apă62

1. Minimizarea simptomelor neplăcute

Simptomele neplăcute aferente detoxifierii prin postul cu apă sunt mult
diminuate dacă o parte din neplăcerile primelor zile de post negru sunt preluate de
perioada de pregătire.
2. Pre-curăţare şi pre-detoxifiere
Sistemul digestiv şi în special intestinul gros au ocazia de a trece printr-o pre-
curăţare datorită alimentării cu o hrană ce conţine multe fibre vegetale şi lichide.
Acest fapt va uşura mult eliminarea reziduurilor de tip placă şi detoxifierea din postul
cu apă.
3. Înlătură teama
Teama de postul cu apă, de senzaţiile şi reacţiile organismului din această
perioadă, de abstinenţa alimentară scade, pe măsură ce vedem că ne simţim altfel,
datorită eliminării unei părţi a toxinelor adunate în timp şi ne familiarizăm cu ceea ce
înseamnă lupta cu sine.
4. Cunoaşterea de sine
Realizăm care este diferenţa dintre ceea ce înseamnă foamea şi poftele atât
din timpul perioadei de pregătire cât şi din timpul postului cu apă.
5. Restricţii care nu frustrează
OBIŞNUINŢA PSIHICĂ cu renunţarea treptată la anumite plăceri alimentare
necesită timp.
Abandonarea treptată, a anumitor alimente, face mult mai uşoară acceptarea
ideii de a nu mânca nimic o perioadă – postul cu apă propriu-zis – şi de a mânca apoi
din nou cumpătat.
6. Evitarea abuzurilor
Trebuie evitate situaţiile dinaintea postului de genul „azi îmi fac toate poftele
căci de mâine nu mănânc nimic”, situaţii în care de obicei nu se reuşeşte începerea
postului în ziua următoare, iar în cazurile în care totuşi se reuşeşte, predispun la o
revenire nesănătoasă, atât cantitativ, cât şi calitativ.
Sunt de asemenea mult mai uşor de evitat revenirile bruşte din post cu
mâncăruri grele sau cantităţi mari.
7. Cheia revenirii corecte
Pregătirea dinaintea postului cu apă este cheia succesului unei reveniri din
post fără abuzuri alimentare, căci deja cunoaştem cum să ne manageriem foamea şi
poftele din perioada în care mâncăm cu restricţii.
8. Deprinderea de a fi cumpătat
RESPECTAREA UNUI PROGRAM ALIMENTAR înainte de post facilitează
obişnuirea mai uşoară cu acesta şi în perioada de revenire, când tendinţa este aceea
de a nu mai suporta nici o barieră în alegerea hranei şi a cantităţii.

62
https://cirys.wordpress.com/2014/11/12/8-motive-pentru-pregatirea-dinaintea-postului-cu-apa/

112
 Necesitatea unui regim de pre-detoxifiere
înaintea postului cu apă63

În cazul în care, după vreuna dintre duratele de pauză alimentară scurte, de

una sau două mese sau de 24 de ore fără mâncare, simptomele sunt intens
neplăcute, concluzia este că avem de a face cu un organism foarte toxic. În acest
caz, este cu siguranță momentul deciziei de a urma cel puțin un regim alimentar de
detoxifiere .
Cu atât mai mult, în cazul în care se intenționează un post negru de durată
scurtă, medie sau lungă, dacă semnalele de toxicitate ale organismului au fost
observate, de asemenea trebuie pusă problema unui regim anterior postului pentru a
realiza o pre-detoxifiere a organismului. Astfel, un regim alimentar pentru pre-
detoxifiere va face ca postul negru în ansamblu să fie mult mai ușor de parcurs în
ceea ce privește simptomele.
Este bine de știut că, în caz că avem de a face cu un corp foarte toxic, nici un
regim alimentar de detoxifiere nu va fi floare la ureche. Perioada de intensă
detoxifiere de la începutul unui astfel de regim alimentar, întocmai ca și cea de la
începutul unui post negru, poate fi dificilă.
Gradul de dificultate al postului reflectă fidel gradul de toxicitate și nicidecum
faptul că regimul acţionează în vreun fel nepotrivit persoanei respective sau în contra
detoxifierii și însănătoșirii organismului acesteia.
În caz că se dorește parcurgerea unui post negru, un regim de pre-detoxifiere
este nu doar binevenit, ci chiar imperativ indicat a fi parcurs de către toate
persoanele care se află în una dintre următoarele situații:
– nu au ținut vreodată un post negru;
– nu au ținut un post negru de mult timp (luni, ani);
– chiar dacă au ținut recent un post negru, între timp s-au alimentat haotic și
nesănătos și au fost sedentare.
Este mult mai bine ca toxicitatea corpului să fie redusă gradual, printr-un regim
de detoxifiere anterior postului negru, decât să se intre vertiginos într-o detoxifiere
intensă, așa cum se întâmplă la abordarea bruscă a postului. Intrarea precipitată în
postul negru, fără un regim anterior, pregătitor al organismului prin pre-detoxificare,
poate fi un șoc pentru un corp neobișnuit cu astfel de abordări sau mai sensibil.
Acestuia îi va fi extrem de dificil să se ocupe de abundența de toxicitate prezentă în
sânge în perioada de început și, ca urmare, starea persoanei în cauză poate deveni
una foarte neplăcută.
Deși postul negru are o uimitoare capacitate de a repune pe făgașul normal
sănătatea unei persoane, este bine să se acționeze cu precauție când vine vorba de
schimbări bruște, cum este decizia de trecere de la o alimentare haotică și
nesănătoasă, la abstinența totală de la mâncare şi eventual din nou, de la totala
abstinență, la o alimentare haotică sau prea abundentă. Optim este ca organismul să
fie detoxificat în ritm lent și în siguranță, nicidecum surprins nepregătit prin trecerea
de la o stare la alta, în funcție de niște decizii arbitrare, care sunt, de cele mai multe
ori, impulsuri de natură emoțională.

63
https://cirys.wordpress.com/2012/10/14/necesitatea-unui-regim-de-pre-detoxifiere-inaintea-postului-
cu-apa/

113
 Dacă suntem tentați de o astfel de abordare nesăbuită, trebuie să ne luăm un
răgaz de gândire pentru a putea realiza că organismul nu a devenit toxic peste
noapte și nici în urma participării la vreun festin recent. Această toxicitate s-a clădit în
corp de-a lungul anilor și, ca urmare, nu putem să ne așteptăm ca ea să fie eliminată
peste noapte sau în câteva zile și mai ales fără a simți în mod neplăcut această
etapă.
Când se ia decizia primului post negru de durată, post ce produce printre
altele implicit și detoxificarea profundă a organismului, de multe ori se naște o
întrebarea: ,,Oare cât timp ar trebui să postim?” Un răspuns orientativ, dar nicidecum
obligatoriu, este cel de a urma un post negru de atâtea zile, câți ani avem în
momentul respectiv. Dacă spre exemplu cineva are 25 de ani, postul său ar putea
dura 25 de zile, permițându-i astfel organismului o zi de curățare pentru fiecare dintre
anii pe care i-a trăit. Aceasta este doar o sugestie, nicidecum vreo regulă specială a
postului negru.
Evident că orice perioadă de post este binevenită, cu condiția ca aceasta să
fie precedată și urmată de un mod de viață sănătos, fără excese.

Începerea postului64

În cele ce urmează, este descrisă metoda terapiei de post conform Buchinger.

Pregătirea pentru post se face cu o zi înainte de a începe postul astfel:

 Reducerea caloriilor (hrană vegetariană, maxim 1000 kcal/zi)
 Eliminarea stimulenților (cofeină, alcool, nicotină)
 Activitate fizică ușoară până la normal
 Pregătirea cognitivă/emoțională (schimbarea obiceiurilor și a activităților
zilnice, odihnă mai mare).

Proceduri de curăţare intestinală la începutul postului:

În mod obișnuit, în dimineața primei zile de post, se dizolvă 30–40 g sare
Glauber (sulfat de sodiu)65 - în funcție de greutatea corporală – într-un litru de apă,

Françoise Wilhelmi de Toledo şi colab: Fasting Therapy – an Expert Panel Update of the 2002
64

Consensus Guidelines (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2443475/)

65
Sarea lui Glauber - Na2SO4x10H2O, decahidrat de sulfat de sodiu. (sulfat de sodiu, Mirabilit, E 514)
numită după numele chimistului Johann Rudolph Glauber care a descoperit-o în compoziția apelor
minerale și apoi a sintetizat-o prin acțiunea acidului sulfuric asupra clorură de sodiu. Este o substanţă
solidă, care formează cristale transparente mari sub formă de prisme. Are un gust amar și se topește
pe limbă. Minereul natural al sării glauber se numește mirabilită. În formă dizolvată, sarea lui Glauber
este prezentă în cantități semnificative în apa de mare precum și în multe ape minerale.
Sulfatul de sodiu este o sare laxativă, care este utilizată pentru tratarea constipației, precum și
pentru curățarea intestinului, ficatului, limfei.
Mod de folosire pentru constipație sau curăţare intestinală:
 Varianta 1: Luați 1 - 3 linguri de sare de Glauber (aproximativ 7 - 21 g), dizolvați-l în 200 - 250 ml
de apă caldă. Pentru a masca gustul amar, puteți adăuga câteva picături de suc de portocale. Beți pe
stomacul gol (dimineața). După 30 - 120 de minute vor începe curățarea intestinală, diareea și
eliminarea toxinele. Această purificare va continua timp de aproximativ 6 ore. Se recomandă să beți
apă, sucuri naturale toată ziua şi să nu mâncaţi. O astfel de curățare intestinului se poate face o dată,
maxim 2 zile la rând. Pentru maximizarea efectului, a doua zi se poate face o clismă.
 Varianta a doua: Cu o zi înainte de a începe un post, amestecați 30 - 40 g sare Glauber în 250 -
400 ml de apă caldă. Seara, cu 2 ore înainte de culcare, beți amestecul în decurs de 30 de minute.

114
care se bea în 20 min. Gustul poate fi îmbunătățit cu o cantitate mică de suc de
lămâie.
După aproximativ 30 de minute de la ingestia soluției de sare Glauber,
pacientul bea în continuare 0,5-1 litru de ceai sau apă, astfel încât să fie disponibil
suficient lichid pentru a dizolva sarea Glauber din lumenul intestinal și pentru a
stimula peristaltismul.
Doza de sare de Glauber poate fi redusă sau ar trebui luată în considerare o
altă formă de procedură purgativă mai ușoară în următoarele cazuri:
 tract gastrointestinal sensibil (de exemplu, afecțiuni ale vezicii biliare, tendință la
gastrită și/sau diaree)
 hipotensiune
 istoric de migrene (dureri de cap)
 istoric de dureri acute de spate
 epuizare
 constituție astenică.

Proceduri de curăţare intestinală în timpul postului:

Procedurile purgative şi clismele pe parcursul postului sunt recomandate din
cauza:
 reducerii peristaltismul intestinal o dată cu începerea postului
 acumulării secreției bazale intestinale în lumenul digestiv (de exemplu, bilă) care,
dacă nu este eliminată, poate duce la simptome precum greață și balonare
 descuamării continue a celulelor mucoasei gastro-intestinale și
 proliferării florei intestinală, care poate duce la stres toxic.
În timpul postului procedurile purgative/clismele sunt recomandate să fie
efectuate la fiecare două zile, uneori chiar zilnic, în funcţie de caz. Pentru clismă se
poate folosi apă călduţă, iar ca purgativ se pot folosi 1-2 lingurițe de sare Epsom
(sulfat de magneziu) în 0,25 l apă.

Băuturi de zi cu zi în timpul postului Buchinger:

 250 ml suc de fructe sau legume (proaspăt presat)
 250 ml supă de legume
 Ceaiuri de plante, cu sau fără miere (maxim 2-3 lingurițe pe zi)
 Apă.
Aceste suplimente furnizează o cantitate minimă de carbohidrați care reduc
catabolismul proteic.
Cantitatea totală de lichide este de minim 2,5 l pe zi.

După un timp, se beau încă 2 căni de apă purificată pentru a evita deshidratarea. Efectul va fi
observat în dimineața următoare.
După golirea intestinală, trebuie să urmați o dietă uşoară timp de 3 zile, adică cu doar 2 mese
(legume, fructe), evitând să mâncați carne, unt, fasole, soia, pește, ouă și produse lactate.
Contraindicații:
 boală inflamatorie intestinală, obstrucție intestinală sau stenoză
 dureri abdominale de origine necunoscută
 perforare intestinală
 insuficiență renală
 dezechilibru electrolitic: hipernatremie
Efecte secundare: Simptomele gastrointestinale, cum ar fi diareea și vărsăturile apar în special atunci
când doza este prea mare. La utilizarea pe termen lung poate apare dependenta, dezechilibrul
electrolitic, deshidratarea.
https://kingad.ru/ro/uzi-konechnostejj/chto-takoe-glauberova-sol-ochishchenie-kishechnika-i-limfy-
glauberovoi/

115
 Renunţarea la hrană determină două modificări majore la nivelul echilibrului
hidroelectrolitic şi la nivel metabolic, care trebuiesc înţelese pentru a nu influenţa în
mod negativ mecanismul de vindecare.

Echilibrul hidro-electrolitic

Metabolismul apei şi electroliţilor constituie una dintre cele mai importante

funcţii vitale ale organismului. La indivizi sănătoşi şi în condiţii normale, aproximativ
50% la femei şi 60% la bărbaţi din greutatea corporală este format din apă.
Apa este distribuită în 3 compartimente:
 intracelular (2/3 din apa totală). Osmolaritatea spaţiului intracelular care este
dată de potasiu.
 extracelular (1/3 din apa totală) care este împărţit la rândul ei în:
 spaţiul interstiţial.
Osmolaritatea spaţiului interstiţial depinde de concentraţia sodiului, care
este aceaşi cu cea din spaţiul intravascular
 spaţiul intravascular (1/4).
Osmolaritatea spaţiului intravascular depinde atât de concentraţia sodiului
cât şi de concentraţia glucozei şi a ureei. Osmolaritatea plasmatică = 2Na
+ureea(mg/dl)/2,8 + glicemia(mg/dl)/18
 transcelular care cuprinde apa distribuită în tubul digestiv, lichidul cefalorahidian,
sistem biliar şi sistem limfatic. Acest compartiment reprezintă 15 ml/kg şi în
anumite situaţii creşte până la 20 ml/kg ca de ex. în ocluzii, pleurezii, ascită,
pericardită.
Sectoarele intra şi extracelular sunt interconectate funcţional şi între ele există
un schimb permanent. Concentraţia electrolitică a acestor sectoare este diferită.
Membranele celulare sunt permeabile la apă şi prin ele se realizează echilibru
osmotic între spaţiu extra şi intracelular.
Apa se elimină din organism prin urină,fecale, prin evaporare prin piele şi
respiraţie.66

Sarcina principală care revine dietei fără sare este de a elimina sodiul, clorul şi
apa reţinute, împreună cu toxinele şi otrăvurile din toate ţesuturile organismului.
Toate toxinele şi celelalte substanţe, care sunt dificil de eliminat, reprezintă stimulenţi
de îmbolnăvire pentru ţesuturile deja afectate, mai ales pentru ficat şi rinichi. Această
condiţie pare să reprezinte motivul pentru care excreţia de clorură de sodiu creşte în
tuberculoză, cancer şi în alte boli cronice, după 2-3 zile de regim fără sare, si această
condiţie se menţine la acest nivel înalt timp de aproximativ 8, 10 sau 14 zile,
corespunzător unei evoluţii favorabile a bolii. După această eliminare, starea
bolnavului se menţine aproape de nivelul normal, în condiţiile unui regim fără sare,
dar mai apare din când în când o excreţie crescută de NaCl, împreună cu o cantitate
mai mare de lichid, timp de 2- 3 zile, iar mai târziu, timp de o zi. Aceste asa-zise
„crize de vindecare" (agravări momentane, trecătoare) sunt însoţite câteodată de
greaţă, diaree, tulburări nervoase, produse, probabil, de o secreţie mai mare de bilă

66
https://atimures.ro/wp-content/uploads/2013/02/Curs_8_Dezech_HE.pdf: DEZECHILIBRELE
HIDRO-ELECTROLITICE

116
şi de stimularea sistemului nervos vegetativ. După fiecare asemenea „criză",
pacientul se simte uşurat şi cu o stare de spirit mult îmbunătăţită.
Indicaţii pentru dieta fără sare
a)Edeme si depuneri anormale de sodiu şi de clor în ţesutul subcutanat.
b)Insuficienţă cardio-renală.
c) Pierderi ale potasiului şi retenţie de sodiu în boli cronice, mai ales în
tuberculoză, cancer etc.
d) Detoxifiere, al cărei grad trebuie să fie proporţional cu gravitatea bolii şi care
trebuie menţinută în timpul perioadei de remisie.67

Modificările metabolice
din timpul postului68

Modificările celulare induse de toxine

Celulelor, la fel ca şi oamenilor, nu le place să stea aburind în propria lor
mizerie. Produsele lor de excreţie sunt eliminate prin sistemul circulator şi limfatic.
Ajunse în sânge, sunt transportate în ficat şi rinichi pentru a fi procesate. Acolo, ele
sunt transformate în alte substanţe mai folositoare sau sunt eliminate din organism,
de obicei prin scaun, urină, transpiraţie şi respiraţie.
Când toxinele se adună în organism mai repede decât e capabil organismul să
le elimine, sănătatea celulei e perturbată şi astfel încep fazele iniţiale ale multor boli.
Această situaţie este cunoscută în tradiţiile curative din orient de mii de ani. E numită
sânge otrăvit, şi se referă la prezenţa în sânge a unei poveri toxice copleşitoare pe
care organismul nu o mai poate ţine sub control.
Celulele sunt alcătuite dintr-o mulţime de elemente care pot fi afectate de
toxine: ADN-ul, mitocondriile şi membrana celulară. Fiecare celulă la rândul ei
trăieşte într-o matrice extracelulară a cărei sănătate e crucială. Iar toate acestea pot
fi afectate de supraîncărcarea cu toxine.
ADN-ul e descris mai corect ca fiind o componentă extrem de flexibilă a
celulei. Acesta nu este fix, ci foarte mobil şi în multe instanţe îşi poate rearanja
structură. Catena de ADN din fiecare celulă e extrem de sensibilă la toxine, în special
la substanţe petrochimice sintetice. ADN-ul se degradează în mod constant şi e
reparat de celulă; însă când nivelul de toxicitate e atât de mare încât celula sau
organismul nu le poate face faţă, ADN-ul din celulă deseori se degradează atât de
mult încât nu mai poate fi reparat.
Mitocondriile sunt bacterii care trăiau independent şi care au fost încorporate
în structura multor tipuri de celule vii. Ele oxidează, adică ard, ATP (adenozin
trifosfat), în prezenţa oxigenului pentru a produce energia de care celulele au nevoie
pentru a trăi şi funcţiona. Mitocondriile conţin de asemenea şi catene de ADN care,
deşi până acum erau considerate irelevante, pot la rândul lor să fie deteriorate de
supraîncărcarea cu toxine, afectând astfel sănătatea mitocondriilor. În timp ce ADN-
ul din nucleii celulari e protejat de către enzimele de detoxifiere, care reduc toxicele
chimice şi metalele grele, ADN-ul mitocondrial şi alte componente ale celulei sunt
mult mai expuse. Când nu mai funcţionează bine, apare o scădere semnificativă a

67
https://loreleimihalcea.files.wordpres.com/2011/09/max-gerson-o-terapie-naturala-eficienta-pentru-
tratarea-cancerului-si-a-altor-boli-grave.pdf
68
http://www.portal-spiritual.eu/article36-Postul-negru-si-cetoza

117
nivelului de energie al întregului organism. Multe perturbări în funcţionarea acestora
pot duce la condiţii mai serioase, cum ar fi oboseala cronică.
Membrana celulară, alcătuită din acizi graşi speciali, serveşte drept barieră de
trecere între celulă, celelalte celule şi matricea extracelulară. Aceasta e împânzită de
receptori consideraţi a fi porturi de comunicare. Aceşti receptori analizează tot ce
atinge celula şi decid dacă să deschidă sau nu o poartă în membrana celulară pentru
a lăsa substanţele să intre sau să iasă din celulă. Când celulele nu se mai pot
detoxifica singure şi sunt pline de toxine, aceste toxine încep să se ataşeze la
membrana celulară şi receptorii ei. Acest fapt bruiază atât capacitatea celulei de a
interpreta informaţiile cât şi trecerea substanţelor din şi în celulă. Astfel celula nu mai
poate excreta produsele nedorite şi incorpora nutrienţii cum se cuvine. O complicaţie
adiţională e faptul că, odată ce o celulă are toxine ataşate, modificarea structurală a
membranei este semnificativă şi devine ţintă pentrusistemul imunitar al organismului,
careîncepe să o atace.Acesta e începutul unei boli autoimune.
Matricea extracelulară, în care celulele sunt încorporate, e o materie/substanţa
vie, nu doar un mediu inert care le cazează. E alcătuită din fibre de colagen şi
polizaharide, ce formează un gel plin cu apă. Această matrice controlează
aprovizionarea celulei cu sânge. Dacă matricea îşi pierde consistenţa şi densitatea,
schimbul de nutrienţi şi produse de excreţie din şi înspre celula e împiedicat. Dacă
toxinele nu pot fi eliminate din zonă, ele sunt depozitate deseori în această matrice
care înconjoară celulă. Aici toxinele afectează flexibilitatea firească a matricei şi
interschimbul celular. Dacă matricea e foarte afectată, celula va muri.

Modificările metabolice în primele trei zile ale postului

Multe dintre cele mai dramatice schimbări în organism au loc în primele 3 zile
ale postului. Acestea se întâmplă în timp ce organismul trece de la o sursă de
combustibil la o alta. În mod firesc, forma principală de energie folosită de organism
este glucoza, care este un fel de zahăr. Cea mai mare parte a ei este extrasă sau
convertită din mâncarea pe care o ingurgităm. Pe parcursul zilei, ficatul stochează
excesul de zahăr într-o formă numită glicogen, la care poate mai apoi recurge, pe
măsură ce nivelul energetic scade între mese. Există destul glicogen pentru a
asigura energia pentru 8-12 ore, iar de obicei e epuizată în primele 24 de ore de post
negru. (Odată ce corpul recurge la cetoză, adică la utilizarea grăsimii ca şi
combustibil, acest nou combustibil e folosit în locul rezervelor de glicogen ale
organismului).
Odată ce rezervele de glicogen ale ficatului s-au epuizat, corpul începe să
treacă la ceea ce se numeşte cetoză, sau producţie de cetone - utilizarea acizilor
graşi pe post de combustibil în locul glucozei. Această schimbare începe, în general,
în a doua zi de post negru şi se încheie în a treia zi. În această perioadă interimară
nu există glucoza disponibilă, energia rezultată din grăsimi e insuficientă, iar corpul
încă are nevoie de combustibil. Aşa că accesează glucoza din două surse. Mai întâi
transforma glicerolul din rezervele de grăsime ale organismului în glucoză, însă şi
acest lucru e insuficient. Aşa că face rost de restul catabolizind sau descompunând
aminoacizii din ţesutul muscular şi folosindu-i, în interiorul ficatului, la
gluconeogeneză, adică producerea glucozei din aminoacizi. Între 60 şi 84 grame de
proteină sunt folosite în această a doua zi.
În a 3-a zi producţia de cetone este suficientă pentru a produce aproape toată
energia de care organismul are nevoie, iar proteinele din organism încep să fie
cruţate. Corpul încă are nevoie de o cantitate foarte mică de glucoză, aşadar cam
18-24 grame de proteine sunt catabolizate.

118
 Într-o perioadă de 30 de zile de post cu apă o persoană pierde în general
maxim 0,5-1 kg de masă musculară. Această conservare a proteinelor este o
adaptare evolutivă care protejează ţesutul muscular şi organele interne împotriva
deteriorării în perioade de hrană insuficientă.
Începând cu a treia zi, rata de descompunere a acizilor graşi din celulele
adipoase continua să sporească, ajungând la maximum cam în a 10-a zi. În această
primă perioadă de 7 zile, după ce organismul a trecut cu totul pe cetoză, se petrec
cele mai intense descompuneri de ţesut gras. Pentru a-şi conserva proteinele, corpul
începe de asemenea să caute surse de proteine ce nu aparţin organismului, cum ar
fi:
 mase celulare neesenţiale,
 tumorile sub formă de fibroze,
 țesuturi degenerative,
 bacterii, viruşi, sau
 alte componente organice care pot fi folosite pe post de combustibil.
Acest aspect reprezintă principalul motiv pentru care postul negru produce
efecte benefice asupra organismului. În plus, în această perioadă de cetoză intensă,
corpul se află într-o stare similară cu somnul – un ciclu de odihnă şi detoxifieri.
Organismul începe să se concentreze pe eliminarea toxinelor şi vindecarea şi
regenerarea ţesuturilor şi organelor afectate/deteriorate.

Cetoza
Cetoza înseamnă arderea acizilor graşi şi formarea de corpi cetonici (cetone,
de unde şi numele de cetogeneză). Teoretic şi practic, dacă nu mâncăm, corpul
începe să funcţioneze cu cetone. Dacă ţinem o săptămână post negru, suntem într-o
cetoză destul de pronunţată.
Cetoza este o stare în care organismul foloseşte depozitele de grăsime pe
care le are pentru a produce energie, din cauză că nu primeşte o cantitate suficientă
de carbohidraţi (postul, dieta keto) sau pentru că glucoza rezultată din carbohidraţi nu
poate fi folosită (diabetul dezechilibrat).
În mod obişnuit, atâta timp cât sunt consumaţi carbohidraţi, pe care corpul îi
detectează, pancreasul secretă şi elimină insulină, folosită pentru a procesa glucoza,
pe care organismul o câştigă de pe urma carbohidraţilor. Cetoza poate avea loc doar
atunci când nivelul de insulină este aproape 0, şi numai dacă nu se ingerează nici un
fel de carbohidraţi sau zaharuri. Insulina din sânge inhibă eliberarea acizilor graşi din
ţesutul adipos. În perioade cu hrană abundentă, tendinţa organismului este de a-şi
mări depozitele de grăsime şi nu de a le consuma. Aceste depozite de grăsime sunt
stocate pentru perioadele cu puţină hrană, când va fi nevoie de ele. Aceasta este o
tactică de conservare.
Aşadar, atunci când nivelul carbohidraţilor scade aproape de 0 pentru o
perioadă mai lungă de 24 de ore, creşte producţia unei hormon numit glucagon,
secretat de ficat. Acesta activează o enzimă din ţesutul adipos numită lipaza, care
începe procesul de lipoliză, sau conversia grăsimilor în cetone.
Acţiunile generatoare de cetoză şi lipoliză ale glucagonului sunt dezactivate de
până şi cea mai infimă cantitate de insulină, de aceea în timpulpostului, pentru a
maximiza cetoza, nu ar trebui să se ingereze carbohidraţi. Pe măsură ce postul
negru continuă şi concentraţia de cetone din sânge rămâne mai mare decât cea de
glucoză, organismul începe să prefere cetonele sau acizii graşi ca şi sursă de
energie în defavoarea glucozei.

119
 Primul stadiu al producţiei de cetone – sinteza precursorilor corpilor
cetonici prin conversia trigliceridelor69 în acizi graşi şi glicerol.
Trigliceride sunt sintetizate iniţial din acizi graşi şi glicerol, în prezenţa
acetilcoenzima A70. În timpulpostului, acest proces este inversat, transformând
trigliceridele în acizi graşi, glicerol şi acetilcoenzima A. Glicerolul e folosit în
producerea glucozei, proces în urma căruia organismul primeşte în jur de 16 grame
de glucoză zilnic, iar acetilcoenzima A e folosită la producerea cetonelor, acidului
acetoacetic, acetonei şi acidului betahidroxibutiric. Inima şi, pe măsură ce postul
continuă, şi creierul folosesc aceste cetone ca sursă de energie. Acizii graşi sunt
transportaţi prin sânge la ficat şi de aceea, în timpul postului, nivelul de grăsimi din
sânge, inclusiv colesterolul, cresc.
Stadiul al doilea al producţiei de cetone – sinteza propriu-zisă
Odată ce lipoliza sau conversia grăsimilor începe, primul pas pe care corpul îl
face este să folosească acizii graşi pe post de combustibil, dezintegrând acizii graşi
în molecule mai mici. Majoritatea acizilor graşi au catene moleculare lungi, formate
din 16-18 atomi de carbon. Aceşti acizi graşi sunt descompuşi succesiv în catene de
carbon de câte 2 atomi. Aceste catene de câte 2 atomi de carbon sunt folosite pentru
a forma acetilcoenzima A şi ATP71. Cea mai importantă sursă de energie a celulei
este ATP-ul, care este sintetizat de către mitocondrii (producătorii de energie din
celule), de obicei din glucoză. Totuşi, celula poate produce ATP şi din acizi graşi,
cetone şi anumiţi aminoacizi.
Depozitele de grăsime sunt folosite şi eliminate în ordinea inversă
depunerii lor: cele mai recente depozite de grăsime sunt folosite primele şi aşa
mai departe. Pe măsură ce aceste depozite sunt descompuse, toxinele chimice din
interiorul grăsimilor sunt eliberate.72 Fiecare din aceste toxine vor avea un efect
diferit asupra stării organismului. (În plus, emoţiile asociate sau motivele pentru care
le-ai acumulat vor fi de asemenea eliberate.)
În timpul postului negru, când corpul ingerează insuficienţi carbohidraţi din
care să facă glucoză, acetilcoenzima A e trimisă în ficat, care o transformă în acid
acetoacetic, acetonă şi acid betahidroxibutiric. Apoi ficatul pune acidul acetoacetic în
circulaţie, pentru a fi folosit de către restul organelor ca şi combustibil. Inima, creierul
şi muşchii pot folosi această semidigerată formă de grăsime pe post de combustibil la
fel cum foloseau glucoză, însă creierul tinde să prefere acidul betahidroxibutiric.
Stadiul al treilea al producţiei de cetone – eliminarea de acetonă prin
urină şi respiraţie
Pe măsură ce postul negru continuă, ficatul începe să se concentreze tot mai
mult pe producerea de cetone, iar cortexul renal, o zonă a rinichiului, se
concentrează pe producerea a celei mai mari părţi din necesarul de glucoză.
Prezenţa multor acizi cetonici în sânge începe să încline delicatul PH al
organismului înspre un mediu acid, iar corpul lucrează pentru a corecta acest fapt
prin diferite mecanisme, în general prin conversia bicarbonatului în dioxid de carbon,
care este apoi expirat. Când şi această capacitate de compensare e depăşită, corpul

Trigliceridele sunt o formă de grăsime din sânge, formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu
69

trei acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii absorbite din tubul digestiv.
Acetilcoenzima A este o structură rezultată din unirea acidului acetic cu coenzima A, şi este
70

catalizatorul în mai multe căi metabolice: biosinteza acizilor graşi, precursor al colesterolului, corpilor
cetonici.
(ATP=Adenozin-Tri-Fosfat. ATP-ul intră în compoziţia acizilor nucleici ADN şi ARN, care sunt
71

alcătuiţi din trifosfat, adenozină şi riboză. ATP-ul este acumulatorul de energie al celulei. El
înmagazinează energia celulară şi o converteşte în energie după necesităţile metabolice.)
72
Toxinele mai vechi vor fi eliberate mai târziu în cursul unui post

120
începe să excreteze cetone în urină, iar prin intermediul respiraţiei va elimina şi
puţină acetonă, provocând un gust ciudat în cavitatea bucală – un gust metalic sau
chimic, cum a fost descris de unii oameni.
Unele persoane folosesc teste speciale de urină, făcute pentru a detecta prezenţa cetonelor în
urină pentru a determina cât de intens e implicat organismul în procesul de cetoză.
Puteţi cumpăra teste, pe bază de urină, folosite pentru a determina dacă organismul
dumneavoastră se afla în cetoză. Unul din cele mai cunoscute astfel de teste e Ketostix, un altul e
Keto-diastix.

În timpul acestei treceri de la glucoză la cetone drept combustibil, întregul

organism, inclusiv creierul, trebuie să se obişnuiască cu acest nou combustibil.
Întreaga funcţionare a organismului e afectată, la fel ca o maşină în cazul folosirii
unui nou combustibil. În timp, corpul şi creierul se obişnuiesc cu un anume gen de
combustibil, iar noi ne obişnuim cu felul în care corpul funcţionează cu acel tip de
combustibili atât de bine încât întrebarea „Cum ne simţim şi cum funcţionăm cu acest
fel de combustibil?”, nici nu ne mai trece prin minte. În timpul postului negru, pe
măsură ce organismul îşi foloseşte resursele obişnuite şi începe să facă trecerea la
alte sisteme alternative, efectele fizice, mentale şi emoţionale ce rezultă în urma
utilizării combustibilului obişnuit şi care în mod uzual trec neobservate, încep să îşi
facă simţită prezenţa iar noi începem să le conştientizăm.
Un aspect special îl constituie o modificare în activitatea creierului. Este o fază
de adaptare în activitatea cerebrală în timpul postului negru, pe măsură ce creierul
operează trecerea de la un tip de combustibil la altul.
Prima parte a acestei schimbări are loc în a doua zi de post negru, perioada
de tranziţie în care nu mai există destulă glucoză pentru o funcţionare normală a
creierului. Pe măsură ce depozitele de zahăr sunt folosite, iar organismul nu mai
primeşte carbohidraţi, rezerva de zahăr a creierului scade. Aceasta duce la stări
uşoare de ameţeală şi apar dificultăţi în rezolvarea problemelor complexe. În a treia
zi, când organismul a trecut la cetoză, folosind cetone pe post de combustibil de
bază, creierul începe să aibă din nou acces la „carburant” însă unul de alt gen. Cum
te simţi şi cum funcţionează creierul utilizând acest nou combustibil e o experienţă
extrem de diferită. Aceasta nu e din cauză că cetonele ar fi inferioare glucozei –
organismul le poate folosi pe ambele cu mare eficienţă. Diferenţa se face simţită
deoarece a trecut foarte multă vreme de când organismul şi creierul nu a folosit acest
tip de combustibil. E mai mult o dezobişnuire de glucoză decât altceva. În această
perioadă mintea e puţin înceţoşată. Creierul şi organismul se vor obişnui cu acidul
betahidroxibutiric ca sursă primară de energie în următoarele 3-7 zile, cât îi ia cetozei
să atingă nivelul maxim. În plin proces al cetozei creierul funcţionează cumva diferit:
gândirea poate fi la fel de perspicace, însă tinde să fie mai înceată, mai reflexivă, mai
studiată şi mai adâncă, şi – exceptând gândurile referitoare la mâncare şi la
terminarea postului negru – mai puţin înclinată să rumineze asupra planurilor de
viitor.
Din nou, mica diferenţă în funcţionarea mentală din timpul cetozei e o
adaptare evolutivă de foarte mare durată. Corpuluman e destinat, d.p.d.v evolutiv să
folosească atât glucoza cât şi corpii cetonici pentru a obţine energie; nici una din cele
două forme nu e inerent mai bună decât cealaltă. De fapt, cetonele sunt primul
combustibil pe care-l folosim. Imediat după naştere toţi copiii sunt într-o stare de
cetoză, deoarece trăiesc pe baza dietei bogate în grăsimi din laptele mamei.
Deoarece nou născutul nu primeşte carbohidraţi, el îşi începe viaţa folosind cetoza
ca proces de producere a energiei. Numai când în dietă îi este introdusă mâncarea

121
solidă corpul copilului începe să îşi alterneze ciclul energetic bazându-se şi pe
glucoză. Unele cercetări indică faptul că cetonele, deoarece sunt prima sursă de
energie a organismului, sunt şi cele preferate. Studiile au arătat că acestea
stimulează o mai bună funcţionare în ceea ce priveşte inima, cortexul suprarenal,
musculatura scheletului şi creierul, decât o face glucoza. Utilizarea periodică de către
creier a acestei surse de energie alternativă în perioadele cu lipsă de hrană sau
perioadele de post negru pare să aibă efecte benefice de lungă durată asupra
creierului şi a sistemului nervos central. Datele electroencefalogramei şi testele
endocrine arată în general îmbunătăţiri considerabile după o perioadă de post negru.
Glucoza, deşi e principala sursă de energie pentru majoritatea dintre noi, e
doar o sursă târzie, consecinţă a faptului că ne hrănim cu mâncare solidă. Pe
parcursul istoriei speciei noastre, alăptatul, care în mod normal durează între 24 şi 60
de luni, stimulează un metabolism pe bază de cetoză, iar unele dezvoltări fizice pot
avea loc numai în prezența acestuia. D.p.d.v. evolutiv, această abilitate a
organismului de a folosi cetonele atât de eficient e foarte folositoare, deoarece
corpul, care în perioade cu hrană abundentă depozitează grăsimi, poate, în perioade
cu lipsă de hrană, să treacă pe un metabolism pe bază de cetone şi să folosească
rezervele de grăsime drept combustibil. Organismul e foarte bine adaptat perioadelor
cu hrană puţină şi în consecinţă, cum remarca şi biochimistul Maria Linder, îşi reduce
nevoia de glucoză supralicitând prin producţia de cetone, un carburant alternativ
pentru majoritatea celulelor. Cetonele din sânge îşi ating nivelul maxim în a 10-a zi
de post negru şi substituie nevoia de glucoză a celei mai mari părţi din sistemul
nervos.
Organismul are capacitatea să îşi protejeze ţesutul muscular (din care sunt
alcătuite multe organe importante, precum inima) împotriva deteriorării din timpul
postului negru, manifestând o abilitate la fel de bună în utilizarea corpilor cetonici.

Cetoza versus Cetoacidoza

Ocazional, unii medici se preocupă în legătură cu starea de cetoză indusă prin
post negru. Există deseori o confuzie între cetoză şi cetoacidoză. Cele două procese
sunt oarecum similare, însă au o natură de bază foarte diferită.
Cetoacidoza are loc atunci când concentraţiile de cetone cresc foarte mult în
sânge datorită unor stări fizice anormale. Cel mai des suferă de aceasta alcoolicii şi
cei cu diabet de tip I.
POSTUL NU PROVOACĂ CETOACIDOZĂ.
Cetoza are loc atunci când numărul corpilor cetonici din sânge ajunge peste
limita considerată normală (0,2 mmol/l = milimoli/litru), însă rămân sub nivelele
extrem de ridicate ce sunt asociate cu cetoacidoza. Cetoza e un aspect firesc
integrat în funcţionarea organismului; cetoacidoza, în schimb, nu. Organismul e dotat
cu mecanisme biochimice normale menite a regla nivelul de cetoză, durata acesteia
precum şi procesul prin care aceasta are loc. Aceste mecanisme protectoare nu
funcţionează în cazul diabeticilor de tip I şi al alcoolicilor.
Analiza compoziţiei sângelui operată de rinichi în timpul filtrării acestuia joacă
un rol important, fiind unul dintre aceste mecanisme de protecţie. Când rinichii
înregistrează nivele mari de acizi cetonici în sânge, aceştia excretă amoniac pentru a
compensa dezechilibrul acizi-baze din organism şi prevenind astfel cetoacidoza.
Această reglare din partea rinichilor împiedică de asemenea organismul să piardă
cantităţi mari de ioni de sodiu şi potasiu în urină în timpul postului, cantităţi care de
altfel în timpul cetoacidozei ar putea fi pierdute. Numai în a doua zi de post negru,
înainte de trecerea completă la producerea de cetone, corpul excretă cantităţi

122
semnificative de sodiu şi potasiu în urină, această pierdere încetând odată cu
intrarea completă în procesul de cetoză. Conservarea ionilor de sodiu şi potasiu ajută
la menţinerea echilibrului electrolitic în timpul postului.

Cetoza versus Înfometare

Se face uneori o confuzie referitoare la diferenţa între înfometare şi post
negru. Ocazional, unii oameni confundă cetoza cu înfometarea. Ele sunt două lucruri
foarte diferite.
Se pierde multă grăsime în timpulpostului, e unul din motivele pentru care atât
de mulţi oamenialeg să postească din motive de sănătate. Grăsimea oferă 9 calorii
pe gram, fiind cea mai eficientă metodă de stocare a energiei în organismul uman, în
comparaţie cu doar 4 furnizate de 1 gram de carbohidraţi sau de proteine. E nevoie
de mult exerciţiu fizic pentru a scăpa de 500 grame de grăsime. Postul negru, în
comparaţie cu exerciţiul fizic, cheltuie grăsimea extrem de rapid convertind-o în
cetone, pe care apoi le foloseşte ca furnizori de energie. Se pierd în general 0,5-1 kg
pe zi în timpulpostului. Cu cât mai multă grăsime există în organism, cu atât mai
multă va fi convertită.
Înfometarea, pe de altă parte, înseamnă utilizarea proteinelor din muşchi
şi organe drept combustibil. Acest lucru are loc numai după ce TOATE
rezervele de grăsime împreună cu alte ţesuturi aflate în exces - bacterii, viruşi,
tumori-fibrom, poluanţi stocaţi, etc - au fost epuizate. Odată ce toate celelalte
surse de combustibil au fost utilizate, organismul începe să-şi folosească
propriile sale proteine esenţiale drept combustibil. Aceasta înseamnă
înfometare.
Majoritatea oamenilor, chiar şi cei mai subţirei, au destule rezerve pentru a
posti cel puţin 45 de zile, în general mult mai mult, fără ca organismul lor să înceapă
a folosi rezervele de proteine esenţiale. Pe măsură ce postul cu apă progresează,
nevoia de alimente scade aproape spre zero, apărând din nou, brusc, în momentul în
care organismul şi-a folosit toate rezervele şi e pe punctul de a recurge la proteine.
Aceasta are loc undeva între 45 şi 120 de zile, deşi au fost ţinute şi posturi mai lungi
de atât. Cei care au experimentat aceste lucruri spun că foamea imensă ce i-a
cuprins în acele momente nu poate fi confundată cu nimic. Aceasta foame e în
general considerată a fi primul indicator al faptului că e timpul să întrerupi un post
extrem de lung.
Odată ce organismul a intrat complet în cetoză, începe munca de
autovindecare. Seria de boli care sunt influenţate pozitiv de posturi lungi e
remarcabilă.

Clisma

Clisma este introducerea unor lichide în intestinul gros, prin orificiul anal, în
scopul eliminării materiilor fecale din colon. Părerile în privinţa necesităţii acestei
proceduri în cursul postului sunt împărţite. Între cei care sunt împotriva acestei
proceduri sunt Herbert Shelton, Dewey, Paul C. Bragg şi alţii, iar cei care o
recomandă sunt Buchinger, Arnold Ehret, Max Gerson şi alţii.
După părerea mea utilitatea clismei este în funcţie de starea pacientului, de
condiţiile pe care le avem la dispoziţie în perioada postului, de toleranţa pacientului şi
de tipul de post adoptat. O parte dintre cei care recomandă postul exclusiv cu apă nu
asociază clisma în mod obişnuit, iar cei care adoptă un post axat în principal pe

123
restricţie calorică, clisma constituie unul dintre mijloacele terapeutice de bază. Postul
după metoda Buchinger permite 250-500 calorii pe zi şi recomandă o clismă la două
zile, iar postul după metoda lui Max Gerson, cu foarte bune rezultate în tuberculoză
şi forme avansate de cancer, recomandă 4-5 clisme pe zi, restricţia calorică fiind
minimă, chiar dacă permite folosirea doar a unora dintre alimente. Tipul de post
adoptat este în funcţie de boala de care suferă pacientul, de stadiul bolii şi de
rezervele organismului. Am putea spune că diversele tipuri de post reprezintă diverse
modalităţi posibile de a se atinge acelaşi rezultat. În acest context fiecare va alege
metoda care îi este lui cel mai la îndemână, în funcţie de specialistul căruia i se
adresează, dar cu cât boala este mai avansată şi rezervele organismului mai mici,
postul doar cu apă devine imposibil pe o perioadă mai îndelungată, cât ar fi necesar
pentru vindecare, încât clisma devine o necesitate.
Este recunoscut faptul că în cursul unui post sunt momente în care pacientul
nu se simte bine. Simptomele sunt variate, iar ca şi mijloace de intervenţie sunt
odihna, în mod obligatoriu, şi clisma, facultativ. Deşi clisma este o procedură pe care
mulţi pacienţi nu o acceptă, aceasta contribuie la dispariţia mai rapid a simptomelor
neplăcute, care pe mulţi îi sperie.

Efectuarea clismei
Pentru o mai bună acceptabilitate această procedură este bine a fi efectuată
fără ajutor din partea altei persoane şi fără stresul că am putea murdări cearceaful de
pat sau covorul în cursul procedurii. Spaţiul cel mai adecvat în care ne-am putea
simţi cel mai confortabil pentru efectuarea clismei ar fi camera de baie, în cadă.
Se agaţă rezervorul irigatorului la o înălţime de 1 -1,5 m, persoana se aşează
în cadă în poziţie patrupedă (sprijin pe palme şi pe genunchi) şi introduce canula
lubrefiată cu unguent în rect după eliminarea aerului de pe furtun. Lichidul se
introduce gradat, câte 300-500 ml o dată, cu pauză de 2-3 minute înainte de a
introduce o altă cantitate de lichid. Dacă se masează abdomenul în sens ascendent
în zona de proiecţie a colonului descendent, lichidul introdus va fi mobilizat către
colonul transvers şi apoi către colonul ascendent. Pe măsură ce cantitatea de lichid
introdusă în colon creşte, apare distensia colonului şi o uşoară durere de-a lungul
cadrului colic.
Aparatul de clismă cel mai adecvat trebuie să aibă un recipient pentru lichid de
volum mai mare, de preferat 3 litri, iar canula este de preferat să fie moale (silicon
sau cauciuc) şi nu rigidă (plastic). Dispozitivele cu recipiente doar de un litru ar trebui
reumplute pe parcursul procedurii, ceea ce ar putea fi dificil, dacă procedura se
efectuează fără ajutorul altei persoane. Când lichidul pentru clismă este apa, se
poate folosi o cantitate mai mare, care va ajunge până în colonul transvers sau chiar
cel ascendent, iar când se folosesc ceaiurile cantitatea de lichid va fi de 1-1,5 litri,
pentru a permite reţinerea lichidului în colon pentru aproximativ 15 minute.
Aparatul pentru clismă este de folosinţă personală şi nu necesită sterilizare la
reutilizare, ci doar spălară cu apă caldă şi săpun după fiecare utilizare.
În mod curent, fără o supraveghere specială, sunt folosite cu rezultate foarte
bune clismele blânde, cu extracte de museţel, nalbă, seminţe de in, tătăneasă şi alte
plante emoliente cu efecte tonice şi regenerante la nivelul intestinului. Acest tip de
aplicaţii sunt în general recomandate tuturor persoanelor, chiar şi celor în vârstă sau
slăbite, convalescenţilor şi chiar copiilor.
Reţeta generală pentru obţinerea unui litru de extract: la un litru de apă se
folosesc 4 linguri de pulbere de plantă, la care se adaugă o lingură de pulbere de
rădăcină de tătăneasă (pentru efect emolient şi regenerativ) şi o lingură de pulbere

124
de muşeţel (pentru efect antiinflamator şi antialergic). Se face o infuzie, care se
filtrează şi se foloseşte pentru clismă.

Precauţii
Cu toate efectele benefice pe care le prezintă clismele, nu este bine să se
exagereze cu utilizarea lor, pentru că se poate ajunge la tulburări ale peristaltismului
intestinal şi la scăderea tonusului general al colonului.
Durerea abdominală de cauză neprecizată ca şi diagnosticul cert de apendicită
acută sunt contraindicaţii absolute ale clismei de orice fel. Chiar şi aşa numita "mica
clismă salvatoare" este absolut contraindicată. Tot în categoria contraindicaţiilor
absolute este clisma efectuată la pacientul operat pe abdomen. Cereţi acordul scris
al chirurgului operator dacă intenţionaţi să faceţi clismă unui pacient, ce a suferit o
interventie operatorie abdominală asupra aparatului digestiv, cu atât mai mult pe
colon, la mai putin de 3 luni post operator. Clismele repetate trebuie evitate la
pacienţii cardiaci şi la renalii cronici.
Diverticulita, bolile inflamatorii ale colonului şi tumorile colonului sunt
contraindicaţii relative.

Câteva clisme terapeutice eficiente

Clisma cu extract de argilă
Extractul se obtine prin amestecarea argilei cu apa, în proporţie de 2 linguri de
pulbere pentru 500 ml de apă. Se lasă acest amestec un interval de 6-7 ore, apoi se
decantează şi se introduce în irigator. Argila trebuie să fie de calitate cât mai bună,
fără impurităţi.
Argila are proprietăţi tonifiante ale colonului şi, în acelaşi timp, poate absorbi
toxinele existente la acest nivel. Folosirea argilei în această formă generează efecte
remarcabile în afecţiuni ale pielii (acnee, psoriazis, furunculoze), reumatism,
alcoolism şi tabagism, precum şi în tromboze venoase (varice) sau arteriale (pareze),
în asociere cu alte tratamente.
Se recomandă a se utiliza o dată pe saptamană sau chiar de mai multe ori,
dar doar pe perioade scurte de timp, de 2-3 saptamani. O folosire îndelungată poate
genera modificarea florei intestinale.

Clisma cu cafea
Se face numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului!
Pentru preparare se folosesc trei linguri de cafea organică (biologică, cât mai
curată), măcinată mare, pentru un litru de apă. Amestecul se fierbe trei minute şi apoi
se lasă să stea 20 de minute sau chiar mai mult. Se strecoară şi se utilizează la
temperatura corpului. Se poate prepara o singură dată cantitatea necesară pentru o
zi
Clisma cu cafea îndepărtează toxinele circulante şi parţial metaboliţii, prin
dilatarea canalelor biliare. În ultima vreme - prin lucrarea făcută de echipa de medici
cercetători Wattenberg, Sparsnis şi Lam, de la Universitatea din Minnesota, Secţia
de Patologie, Minneapolis U.S.A. - s-a demonstrat clinic, clar, stimularea hepatică
prin clisma cu cafea a sistemului enzimatic GLUTATION - S - TRANSFERAZA - care
este capabil să elimine din torentul sanguin o mare varietate de radicali liberi (sub
formă de electroliţi), care lezează membranelecelulare, producând perturbări ale
metabolismului celular. Clisma cu cafea stimulează aceste enzime cu o creştere
enormă, de 700%. Glutation - S - Transferaza leagă bilirubina şi glucuronizii săi,
făcând posibilă eliminarea acestora din hepatocite. Ea blochează şi detoxifică

125
carcinogenii, care necesită fie un proces de oxidare, fie unul de reducere. Funcţia sa
catalitică exercită un efect protector împotriva multor carcinogeni de natură chimică.
Cercetările de la Universitatea din Minnesota sunt astăzi continuate şi în Europa (Dr.
med. Peter Lechner la „Landeskrankenhaus" din Gratz - Austria, Dr. med. Barbara
Krischker Institut Gerson - Bad Kissingen, Germania, etc.). Pe lângă creşterea
fluxului biliar şi stimularea acestui sistem enzimatic, teobromina, teofilina şi cofeina
din cafea, au şi efect vasodilatator şi de relaxare a musculaturii netede. Pentru
persoanele care prezintă o puternică dereglare a sistemului neurovegetativ şi nu
suportă clismele cu cafea sau cele cu intoleranţă, Institutul Gerson recomandă clisme
cu muşeţel şi adăugarea eventual, a 1-2 fiole de cofeină. Se mai recomandă clismele
cu muşeţel, gălbenele (Calendula officinale) şi tătăneasă (Radix symphitum), cu sau
fără adaos de cofeină, în funcţie de toleranţă.73

Etapele postului negru74

Etapa 1 (ziua1- ziua2)

În prima zi din postul total, nivelul zahărului din sânge scade sub 70mg/dl.
Pentru a readuce sângelui nivelul normal de glucoză, glicogenul din ficat este
transformat în glucoză şi este eliberat în sânge. Această rezervă este suficientă
pentru o jumătate de zi. După aceea corpul îşi reduce rata metabolică bazală. Rata
activităţii chimice interne în ţesuturi este scăzută pentru a conserva energia. Inima îşi
încetineşte bătăile şi presiunea sângelui se reduce. Glicogenul este scos din muşchi
cauzând o oarecare slăbiciune.
Prima etapă de curăţire este de obicei cel mai greu de suportat. Durerile de
cap, ameţelile, greaţa, respiraţia urât mirositoare, ochii injectaţi şi limba foarte
încărcată sunt semne ale primei faze de curăţare a organismului. Foamea poate fi
foarte intensă în aceasta perioadă, cu excepţia cazului în care a fost făcută o clismă,
întrucât aceasta ajută corpul în a se adapta rapid la modul de funcţionare al postului
doar cu apă, punând capăt digestiei din colon.

Etapa a 2-a (ziua 3 – ziua7)

Grăsimile, alcătuite din acizi graşi, sunt descompuse pentru a elibera glicerolul
din moleculele gliceride şi sunt transformate în glucoză.
Pielea poate deveni unsuroasă întrucât organismul este epurat de grăsimile
râncezite. Persoanele cu ten gras pot avea coşuri câteva zile uneori chiar o erupţie
semnificativă.
Paloarea feţei în această perioadă este de asemenea un semn al încărcării
toxice a sângelui.
Cetonele sunt formate prin incompletă oxidare a grăsimilor. Se presupune că
cetonele odată eliberate în sânge suprimă apetitul afectând centrul foamei/saţietăţii
aflat în hipotalamus. Probabil că veţi simţi foamea în primele câteva zile de post.
Acest efect este totuşi temporar. Dorinţa de a mânca va dispare. Lipsa foamei poate
dura între 40 şi 60 de zile, aceasta în funcţie de modul de post adoptat: postul doar

Nota dr. Mihaela Gheorghe, traducătoarea primei ediţii în limba română a cărţii: Max-Gerson – O
73

TERAPIE NATURALĂ-EFICIENTĂ
74
http://www.portal-spiritual.eu/article37

126
cu apă sau postul cu sucuri. Corpul se adaptează postului negru şi sistemul digestiv
îşi poate lua astfel o foarte necesară pauză, concentrându-şi toate energiile asupra
curăţării şi vindecării.
Numărul celulelor albe din sânge (leucocitele) şi al activităţii sistemului
imunitar creşte.
Este posibil să simţiţi dureri în plămâni. Organele purificate şi plămânii se află
în plin proces de vindecare. Periodic, sistemul limfatic expulzează materie mucoasă
prin nas şi gât. Volumul acestui tip de mucus de culoare gălbuie poate fi neaşteptat
de mare. Sinusurile trec prin perioade în care sunt înfundate, după care se vor curăţa
în totalitate. Respiraţia este în continuare urât mirositoare şi limba încărcată.
Înăuntrul intestinului, colonul este vindecat şi resturile compacte de pe pereţii
intestinali încep să fie eliminate.

Etapa a 3-a (ziua 8- ziua15)

În această parte a postului negru extins, puteţi observa un nivel ridicat de

energie, de claritate a minţii şi să vă simţiţi mai bine decât v-aţi simţit vreodată, cam
ca în copilărie.
Pe de altă parte, răni vechi pe care le-aţi suferit pot să devină supărătoare şi
dureroase. Acesta este rezultatul capacităţii crescute a corpului de a se auto-vindeca
în timpul postului total. Dacă v-aţi rupt o mână acum 10 ani, există ţesut cicatrizat în
jurul acelei rupturi. În momentul rupturii, capacitatea corpului de a se vindeca era
direct asociată cu stilul de viaţă din acea perioadă. Dacă trăiaţi consumând mâncare
de tip fast-food, capacitatea naturală a corpului de a se vindeca era compromisă. În
timpul postului doar cu apă, capacitatea de vindecare a corpului are o eficienţă
optimă. Corpul curăţă ţesutul mort sau alterat cu ajutorul limfocitelor care intră în
acele ţesuturi de mult stricate, secretând substanţe pentru a dizolva celulele alterate.
Aceste substanţe irită nervii din zona învecinată şi cauzează o revenire a durerilor în
zona lovită cândva deşi acestea dispăruseră probabil cu mulţi ani în urmă. Durerea
este bună întrucât ea anunţă desfăşurarea activităţii de vindecare în regiunea
respectivă. Muşchii pot deveni rigizi şi inflamaţi din cauza iritaţiei date de toxine.
Picioarele pot fi cele mai afectate, căci toxinele se acumulează în picioare.
Ulceraţiile sunt ceva obişnuit în această fază din cauza bacteriilor foarte
numeroase aflate în cavitatea bucală. Gargara zilnică cu apă sărată va preveni
apariţia ulceraţiilor şi le va vindeca pe cele apărute.

Etapa a 4-a (ziua16 – ziua 30)

Corpul este acum complet adaptat postului negru. Acum se simte o mai mare
energie şi claritate a minţii. Perioadele de curăţare vor fi scurte, cu multe zile în care
vă veţi simţi bine intercalate între acestea. Vor fi zile în care limba este roză şi
respiraţia este proaspătă. Activitatea de vindecare a organelor interne este în plină
desfăşurare. După detoxifiere, mecanismele pornite de postul total au îndepărtat
agentul cauzal al bolilor sau l-au inactivat, corpul funcţionând la capacitate maximă,
şi a înlocuit ţesuturile afectate cu unele noi.
În timp ce un post total de scurtă durată va reduce simptomele bolilor, un post
de lungă durată poate vindeca total. Echilibrul homeostatic este la nivele optime.
Sistemul limfatic este curat, cu excepţia unor rare expectorări de mucus prin nas sau
gât.

127
 După ziua 20, mintea începe să fie influenţată. În această perioadă se simte o
creştere a clarităţii mentale şi a echilibrului emoţional. Memoria şi concentrarea se
îmbunătăţesc.

Etapa a 5-a (Întreruperea postului)

Mucusul vâscos şi toxic, care acoperă peretele intestinal este aproape

desprins, iar prima mâncare ingerată îl va îndepărta de pe peretele intestinal. Dacă
eliminarea conţinutului intestinal întârzie75, toxinele reintră în sânge prin colon.
Vezicula biliară îşi curăţă conţinutul murdar printr-o descărcare masivă de bilă.
Aceasta poate cauza, imediat după masă, un flux intestinal urmat de o intensă
diaree. Dacă simptomele sunt prea deranjante, o clismă vă va fi de ajutor.

Simptomele postului

Postul implică o schimbare fiziologică continuă în organism, în această

perioadă având loc întinerirea, autoliza, asimilarea crescută, eliminarea și alte
procese. În aceste condiții este de așteptat că vor exista diverse simptome ale
schimbărilor care apar în corp. Astfel de manifestări pot fi să fie plăcute sau
disconfortante. Cel mai adesea acestea din urmă ar trebui înțelese și așteptate și în
nici un caz nu ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare.
În prima zi a postului, o dorință marcată de mâncare este de obicei prezentă
după-amiaza sau seara. În a doua zi, dorința este adesea crescută, gradul de foame
atingând punctul culminant. În a treia zi, foamea de obicei scade și, în unele cazuri,
dispare complet. În aproape toate cazurile, dispariția foamei este completă în a patra
sau a cincea zi. Începând din acest moment nu mai există dorință de mâncare, ci
uneori repulsie marcată pentru mâncare. Greața și vărsăturile pot apărea chiar la
vederea și mirosul alimentelor. Această stare continuă până când reapare foamea
naturală, după săptămâni sau luni, sau până când postul este întrerupt, când pofta
de mâncare revine rapid.
Dr. Weger a raportat că aproximativ unul din patruzeci dintre pacienții săi nu a
piardut foamea în post. Alți medici au raportat și ei experiențe similare. Nu se știe
niciun motiv care determină această reacție anormală. Deși persistenţa senzaţiei de
foame nu diminuează în niciun fel eficacitatea postului, aceasta face ca postul să fie
destul de dificil. Din fericire, astfel de cazuri sunt excepția mai degrabă decât regula
generală.
În timpul postului limba devine de obicei acoperită de un depozit albicios, iar
respirația este urât mirositoare, mai ales în primele câteva zile de post.
Chiar dacă temperatura corpului poate fi normală în timpul postului, există
adesea o ușoară tendință de scădere a temperaturii corporale. Acest lucru se
datorează probabil circulației cutanate scăzute și necesită îmbrăcăminte
suplimentară sau acoperire în timpul şederii în pat. Picioarele devin deseori reci și, în
astfel de cazuri, se poate aplica o sticlă de apă fierbinte pentru a menține confortul în
timpul somnului.

Acesta este motivul pentru care realimentarea se începe cu alimente cu efect laxativ. Din această
75

categorie amintim sucul de castravete şi alte tipuri de sucuri verzi, merele coapte la abur, sucul de
pepene, de piersică, etc. Nu este bine ca sucurile de fructe să fie consumate în cantităţi mari la
întreruperea unui post, mai ales în posturile lungi.

128
 Există, de obicei, şi unele variații ale ritmului cardiac în timpul postului. În
unele cazuri, frecvenţa cardiacă a crescut până la 120 bătăi pe minut, iar Macfadden
a înregistrat un caz în care a scăzut la 20 bătăi pe minut. Variațiile obișnuite și
perioadele scurte de impuls neregulat ar trebui luate ca atare.
Majoritatea pacienților cu repaus alimentar dorm mai puțin decât de obicei. În
unele cazuri nu petrec dormind mai mult de trei sau patru ore pe zi. Alții, în special
cei care au suferit anterior de insomnie, dorm mai mult în timpul postului, în unele
cazuri pacienții cu insomnie dormind până la 20 din cele 24 de ore ale unei zile.
O creștere a forței se observă în special pentru cei care sunt foarte slabi la
începutul postului. De regulă, s-a constatat că, în aceste cazuri, creșterea rezistenței
durează în general până la aproximativ trei săptămâni, după care există o diminuare
treptată a rezistenței.
Deși cazuri precum cele menționate sunt frecvente în post, există mulți, poate
majoritatea pacienților care atunci când postesc își pierd treptat puterea de la
începutul postului până la sfârșit.
În timp ce recunoaștem variația forței și prezenţa slăbiciunii în timpul postului,
trebuie înțeles că acest lucru nu este un factor important în recuperarea majorității
pacienților după post. Puterea pierdută în timpul postului este recuperată rapid când
se reia alimentarea. Doar în acele cazuri foarte rare de slăbiciune extremă până la
leșin și incapacitatea de a merge singur, postul trebuie întrerupt.
O pierdere în greutate în timpul postului este desigur normală și de așteptat.
Pierderea medie este probabil de aproximativ 500 g pe zi, cu o pierdere mai mare la
începutul postului decât spre sfârșit. De obicei, pacienții supraponderali slăbesc cel
mai rapid.
Bărbații, care au fost impotenți înainte de post şi-au recăpătat adesea
virilitatea, iar sterilitatea în rândul femeilor este, de asemenea, frecvent corectată.
La simptomele menţionate anterior, care sunt cele mai importante, pot fi
adăugate literalmente zeci de alte simptome, care pot apărea sau nu și care sunt
destul de lipsite de importanță în ceea ce privește progresul postului. Printre acestea
se numără vărsăturile, salivaţia excesivă, erupțiile cutanate, durerile de cap, durerile
de spate, amețelile, sughițuri, leșinuri, dureri în gât, răceli ușoare și crampe. Deși
astfel de simptome sunt într-o anumită măsură neplăcute, ele nu sunt motive de
îngrijorare. Multe sunt pur și simplu indicative ale eforturilor sporite de eliminare.
Desigur, practic niciun pacient nu prezintă toate aceste simptome; mulți nu le
experimentează deloc, iar alții le experimentează în câteva perioade scurte în timpul
postului.
Acțiunea terapeutică a postului este exact opusă celei a medicamentelor. În
timp ce acestea din urmă suprimă adesea simptomele bolii, scopul postului este
acela de a „scoate la iveală” astfel de simptome, de a elimina toate toxinele prezente
și de a asigura astfel o recuperare durabilă. O boală, care în trecut a devenit
asimptomatică, în urma tratamentului medicamentos, se poate reactiva în cursul
postului, deoarece eliminarea din țesuturi a agenţilor patogeni creşte. S-a spus că în
timpul postului „ne trăim din nou bolile”. De exemplu, oameni, care au avut afecțiuni
catarale în trecut, pot elimina cantităţi mari de mucus din colon, vagin, gât, sinusuri și
nas, în funcție de localizarea bolii lor anterioare. După ce eliminarea este completă
sau postul este întrerupt, astfel de simptome încetează, pacienții fiind în general
vindecați şi mai rezistenţi în faţa viitoarelor îmbolnăviri. O boală poate deveni mai
intensă în primele zile ale postului, iar pe măsură ce restaurarea tisulară continuă
până la finalizare, toate simptomele se reduc treptat până când pacientul își revine
complet. Astfel, multe, dacă nu chiar cele mai multe dintre simptomele postului pot fi

129
atribuite acțiunii curative a postului în sine. În niciun caz nu le putem considera
dezvoltarea unei noi patologii.
Au fost menţionate cele mai importante semnale de pericol ale postului și
există puține alte simptome care ar putea constitui un motiv suficient pentru a
întrerupe postul mai devreme decât ar fi de dorit. Chiar și delirul temporar în cursul
postului, care rar este întâlnit, este rareori considerat drept motiv pentru a reînepe
realimentarea, cu excepția cazului în care delirul este asociat cu aritmii cardiace.
Palpitații ale inimii sau durerea precordială, în timpul postului, sunt destul de
neobișnuite și nu sunt considerate periculoase. De regulă, majoritatea simptomelor
postului trebuie analizate în raport cu starea pacientului. Foarte puține simptome în
sine sunt un motiv suficient pentru a întrerupe postul. Combinația mai multor
simptome severe, chiar dacă nu este întotdeauna periculoasă, este folosită ocazional
ca motiv pentru a întrerupe postul. În această privință fiecare medic trebuie să
analizeze propriul caz.
Simptomele postului, în afară de a fi un motiv de îngrijorare, pot fi văzute şi ca
manifestări exterioare ale recuperării treptate a sănătății. Puțini au un disconfort
serios, iar un simptom, precum pierderea foamei, face postul chiar mult mai plăcut. În
ultimă instanță, foamea însăși este cea mai de temut în post și, atunci când aceasta
dispare, postul este destul de ușor. Cu siguranță, un calvar nu este atât de dificil
când starea de sănătate se ameliorează continuu și mulți nu privesc postul ca pe un
„calvar”, ci se bucură mai degrabă de postul lor în măsura în care dobândesc o
sănătate neașteptată în mod obișnuit.

Verificarea nivelului propriu de toxicitate

prin postul cu apă

Pentru a vă cunoaște nivelul personal de toxicitate nu este nevoie de vreo

unealtă medicală sofisticată sau de tabele complicate, cu parametrii măsurabili și nici
de personal medical specializat. Oricine poate fi barometrul propriei toxicități, cu
condiția să fie sincer cu el însuși și să privească cu atenție și obiectivitate către
propria persoană.

Cum se face măsurarea nivelului propriu de toxicitate?

Măsurarea gradului de toxicitate se face prin omiterea a una sau două mese
consecutive pe parcursul unei zile sau printr-o pauză alimentară de 24 de ore și prin
observarea empirică a simptomelor ce se vor asocia acestei condiții cu care
organismul nu este obișnuit.

Constatări
a) Dacă după omiterea unei singure mese principale a unei zile, fără a se fi ciugulit
nimic între aceasta și cea anterioară (care să fi fost moderată ca aport caloric) apare
durerea de cap, acesta este primul și cel mai important semnal că persoana în cauză
trăiește într-un corp extrem de toxic.
b) Dacă după omiterea a două mese principale consecutive, fără a se fi ciugulit nimic
înainte și între acestea, sau după parcurgerea a 24 de ore în care să nu se fi
consumat deloc mâncare, apare vreunul dintre simptomele de mai jos, de asemenea
este vorba despre un corp foarte toxic.

130
 Semnalele de toxicitate extremă, apărute după omiterea a una sau două mese
consecutive sau parcurgerea a 24 de ore fără aport alimentar, sunt următoarele:
 Durerea de cap
 Starea generală de rău
 Amețeala
 Slăbiciunea extremă
Aceste patru simptome nu sunt universal prezente în cazul omiterii unor mese,
deci nu se întâmplă tuturor. Mai mult, ele nu se află în lista simptomelor de
normalitate în cazul în care sunt omise anumite mese din programul alimentar zilnic
așa cum se înclină a se crede. Din păcate, apariția lor este copleșitor de frecventă în
rândul persoanelor, care au omis una sau două mese sau care nu au mâncat nimic
24 de ore. Această frecvență însă, în mod eronat, a alimentat părerea că simptomele
respective ar fi normale în caz că nu s-au mâncat una sau mai multe mese. Ele sunt
de fapt nişte manifestări neplăcute foarte frecvente din simplul motiv că un număr
extrem de mare de persoane trăiesc în corpuri foarte toxice și nicidecum pentru că ar
fi nişte simptome normale într-un corp pe deplin sănătos și curat.

Ce se întâmplă în interior?
Cauza apariției stărilor neplăcute amintite mai sus constă în faptul că, după
întreruperea cursului obișnuit al alimentării, în sânge, se găsește, proaspăt revărsat,
un aport copleșitor de toxine.
DA, este absolut normal să existe foame în perioada primară a suspendării
alimentării, însă stările neplăcute enumerate mai sus nu reprezintă normalitatea, ci
doar ANUNȚĂ EXISTENȚA TOXICITĂȚII în organism. Prezenţa foamei și a poftelor
în primele zile/ore de post negru este de fapt singurul simptom firesc, normal în
această situație.

Întreruperea postului76
Herbert Shelton

Un fapt important, care este nevoie să fie accentuat, este faptul că postul este
un proces mult mai complicat decât se presupune în mod obișnuit, chiar și de către
cei care îl promovează. Acest proces este mult mai mult decât simpla renunţare la
mâncare. Există o artă a postului, dar pentru ca această artă să fie aplicată în
mod corespunzător, ea trebuie să se bazeze pe știința postului. Utilizările
postului par, uneori, aproape nelimitate, inconvenientele sale nu sunt mari, pericolele
sale sunt puține și apar rareori, dar pentru a obţine rezultatele cele mai
satisfăcătoare, trebuie coordonarea din partea unui specialist. Este prea vital și prea
important pentru a fi efectuat indiferent. Nu este un proces care ar trebui să fie lăsat
la îndrumarea celor care au o cunoaștere limitată a conduitei sale adecvate și care
nu au experiență în conducerea posturilor. Întreruperea postului este unul dintre
cele mai importante elemente ale postului.
Animalele nu urmăresc niciuna dintre rutinele noastre pentru a-și întrerupe
posturile. Mănâncă orice este la îndemână. Deci nu există diferențe între ceea ce
face animalul și ceea ce pacientul obișnuit tinde să facă, atunci când îşi pierde
autocontrolul, dar există diferențe mari în puterea digestivă, în favoarea animalului.
Există, de asemenea, posibilitatea ca animalul să păstreze mai multe dintre

The SCIENCE and FINE ART of FASTING – Herbert Shelton

76

131
beneficiile postului dacă ar întrerupe postul mai atent. Nu folosim pâine, carne, ouă,
nuci etc. ca alimente pentru întreruperea unui post, din motivul că ne sunt disponibile
mijloace mai adecvate în acest sens.
La sfârșitul unui post lung, secrețiile digestive nu sunt abundente și sunt
recomandate mese mici sau cantități mici de alimente. Cantitatea de hrană a
pacientului este crescută pe măsură ce secreția devine mai abundentă. Atunci când
se respectă această regulă, există mici dificultăți în întreruperea unui post și niciun
pericol în acest sens.
Câteva exemple greşite de realimentare:
 Un naturopat din New York a întrerupt posturile unei mame și a unei fiice, care
posteau șaisprezece și, respectiv, treisprezece zile, cu bomboane de ciocolată.
Aciditatea gastrică și intestinală rezultată din aceasta a provocat o mare
suferință în tot corpul. Am fost chemat în aceste cazuri și a fost nevoie de
patru-cinci zile de post pentru a le readuce într-o stare confortabilă.
 O prietenă a soției mele mi-a descris cum a postit șaptesprezece zile sub
îndrumarea unui chiropractician din California timp în care a muncit din greu.
Lucra pentru acel chiropractician, care nu i-a permis să plece de la serviciu în
timpul postului. El a recomandat întrerupera postului cu pâine prăjită și fructe
acide. Această femeie a dezvoltat imediat un caz de edem malnutrițional.
 Un tânăr în vârstă de douăzeci și patru de ani care suferise de constipație
cronică și indigestie, a postit douăzeci și șapte de zile, după citirea unui articol
într-o publicație populară de sănătate. În cea de-a douăzeci și opta zi a mâncat
o masă de carne de vită, cartofi, pâine și unt și cafea. El a dezvoltat imediat
vărsături violente și nu putea tolera să înghită nici măcar o linguriță de apă pe
stomac. Când a fost chemat doctorul la acest caz, a descoperit o durere
intensă a întregului abdomen și a totul indica o gastrită acută.
 Un tânăr de aproximativ treizeci de ani, care a postit din proprie inițiativă timp
de patruzeci și două de zile, a început realimentarea cu pâine proaspătă.
Vărsăturile au apărut imediat și stomacul a devenit extrem de iritat, ceea ce a
condus la o emaciere marcată și slăbiciune extremă, fiind necesară hrănirea
imediată.
 Un pacient a întrerupt un post de peste douăzeci de zile mâncând 750 g de
nuci în prima zi. Deși în acest caz particular nu a apărut niciun efect secundar,
nici măcar un disconfort ușor, această metodă de întrerupere a postului nu este
recomandată în general.
În unele cazuri de post în care se începe realimentarea după un post
prelungit, dar înainte de a reveni foamea, s-a observat o dificultate a funcționării
stomacului. Dr. Dewey menționează astfel de cazuri, în care pacienţii, convinşi de
prieteni sau medici să înceapă realimentarea înainte de apariţia foameni, au fost
absolut incapabili să digere mâncarea şi au vomitat tot ceea ce au mâncat. Postul a
fost reluat și continuat până la apariţia foamei naturale, iar la realimentare digestia a
decurs bine.

Când întrerupem postul

Indicațiile obișnuite pentru întreruperea postului, care reprezintă în acelaşi

timp şi linia de separare între post și înfometare, sunt următoarele:
 revenirea foamei este semnul care apare în mod invariabil, atunci când trebuie
oprit un post,

132
  respirația, care în timpul sau în cea mai mare parte a postului a fost urât
mirositoare, devine dulce și curată.
 limba devine curată, iar depozitul albicios dispare,
 gustul rău din gură încetează,
 secreția salivară devine normală, dispare senzaţia de uscăciune,
 temperatura, care în post poate fi sub-normală sau peste normal, revine la
normal,
 pulsul devine normal și ritmic.
 culoarea pielii devine normală.
 ochii devin strălucitori și vederea ochilor se îmbunătățește.
 scaunul își pierde mirosul, urina devine limpede.
Pe lângă aceste semne obișnuite că este timpul să întrerupeți postul, prof.
Levanzin menţionează şi un sentiment de veselie și euforie ca o manifestare că a
sosit timpul pentru încetarea postului.
Indicația principală a faptului că postul trebuie întrerupt este revenirea
foamei, toate celelalte indicații enumerate fiind secundare. Adesea, unul sau mai
multe dintre semnele secundare sunt absente la revenirea foamei şi nu trebuie să se
amâne întreruperea postului atunci când există o cerere imperioasă de hrană, doar
pentru că limba, spre exemplu, nu este curată.
Apariţia foamei indică faptul că organismul a atins limita maximă de epurare.
Majoritatea posturilor sunt întrerupte prea devreme, adică înainte de finalizarea
lucrărilor de reparare.

Cum se întrerupe postul

Grija care trebuie să fie acordată la întreruperea unui post este proporțională
cu lungimea postului și cu starea generală a pacientului. Dintre sucurile de fructe,
care pot fi folosite, sucul de portocale, sucul de grapefruit, sucul de ananas proaspăt
sau de struguri proaspeți sunt cele mai recomandate. De asemenea, poate fi folosit
sucul de pepene verde sau sucul de roșii proaspete.
Se începe cu o jumătate de pahar. După o oră, se poate administra încă o
jumătate de pahar. Apoi sucul poate fi consumat câte un pahar în fiecare oră în prima
zi. A doua zi poate fi folosit un pahar întreg de suc la fiecare două ore. În a treia și a
patra zi se poate consuma portocala sau grapefruit-ul întregi, bine mestecate sau
date prin blender, iar în a cincea zi pot fi adăugate alte alimente.
Mesele mai bogate cantitativ nu trebuie încercate în prima săptămână. Aceste
instrucțiuni sunt pentru postul lung.
Un post scurt necesită mai puțină grijă în pauză. În întreruperea unui post
scurt, de obicei, se bea câte un pahar întreg de suc la fiecare două ore în prima zi și
trei mese cu fructe în a doua zi.
Aș sublinia că recomandările acestea pot fi ajustate în funcţie de factori
individuali. De exemplu, pentru cei care nu tolerează bine fructele acide nu este
potrivit întreruperea postului cu suc de portocale.

Foamea de după post

Experiența mea este în concordanță cu cea a lui Carrington, care spune că,
după un post îndelungat, postitorul este lacom și „mâncatul trebuie ținut sub control
cu orice preț pentru câteva zile cât durează această stare.” El adaugă că după
primele zile, dacă pofta nestăpânită este controlată, ea va dispare și „nu se va mai

133
întoarce”. El se referă la această perioadă ca la o „perioadă periculoasă” și spune că,
odată ce a trecut, va dispare pofta care exista înainte pentru cea mai mare parte a
alimentelor. El subliniază că la unele persoane, există şi înainte de post absența
„poftei de alimente picante sau apetisante”. Acest lucru este în acord şi cu
observațiile mele.
Perioada de foame care urmează după un post lung durează două săptămâni
și uneori mai mult. Pacientul se plânge continuu că mănâncă insuficient. Împlinindu-şi
pofta, el va câștiga în forță și greutate, se va simți bine în general, dar va exista o
cerere persistentă pentru mai multă hrană. Nu este înțelept să încercați să satisfaceți
această cerere. A face acest lucru va duce invariabil la supraalimentare, ceea ce va
crea deseori probleme. Dacă cererea de hrană va fi satisfăcută prin consum
moderat, în două săptămâni sau mai puțin, în majoritatea cazurilor, pacientul nu va
mai fi tulburat de senzaţia de foame persistentă. Pacienții care refuză să-și
controleze actul alimentar în această perioadă, şi vor mănânca şi în afara meselor
pentru a-şi umple stomacul, în mod obişnuit vor lua în greutate foarte rapid. Fața și
alte părți ale corpului vor deveni pufoase, ceea ce indică o retenţie de apă, și, în
toate cazurile, o mare parte din beneficiile pe care le-au obținut din perioada de
abstinență se vor pierde.
Secretul popularității dietei cu lapte, înregistrat de aceasta în trecut, pare să fie
aici. După un post lung pacienții începeau realimentarea cu lapte, care era consumat
la fiecare jumătate de oră. Foamea le era satisfăcută pe deplin, dar supraalimentarea
anula cele mai multe din beneficiile dobândite în urma postului. Pacienții creşteau
rapid în greutate, dar acumulau mai mult apă decât masă musculară, iar greutatea nu
se menţinea în condiții de muncă. Dieta a fost un succes psihologic și a făcut ca
medicii care au folosit-o să aibă mai puține probleme decât cei care recomandau o
hrănire rațională a pacienților după posturile lungi.
Chittenden (1904) confirmă părerea că postul distruge „pofta” pentru
substanțele toxice și pentru cantităţile mari de alimente. El spune: ,,În ultima parte a
lunii septembrie 1903, Dr. Underhill a încercat să se întoarcă la modul său de viață
inițial, dar a găsit dificultăți în a consuma cantitățile zilnice de alimente, pe care
anterior avea obiceiul să le consume." (p 78). Dr. Underhill nu a postit, ci a ţinut o
dietă controlată o perioadă îndelungată.
Dr. Chas. E. Page spune: „Obișnuit cu distensia, în urma ingerării unei cantităţi
mari de alimente, corespunzătoare vechii diete, stomacul se va micşora dacă vor fi
consumate alimente în starea lor naturală, care sunt mai bogate nutritiv, în cantităţi
fiziologice. Remodelarea stomacului are loc în timp, dar este necesar a nu se
consuma cantităţi mari de fructe în combinaţie cu cereale.77
După trecerea perioadei foamei persistente, stomacul pare să se odihnească
cu mai puțină hrană. Dacă pacientul se va controla singur în această perioadă, totul
va fi bine după aceea.

Supraalimentarea de după post

Foamea persistentă și neobișnuită, care urmează imediat după un post lung,

adesea, dacă nu este reprimată, se ajunge la satisfacerea acesteia printr-o cantitate
mult mai mare de alimente decât este necesar. Dacă pacientul indisciplinat revine la

Cauza distensiei stomacului sunt combinaţiile alimentare necompatibile precum fructele sau
77

dulciurile asociate cu alimentele bogate în proteine sau cu cereale, dar şi alte combinaţii, care întârzie
evacuarea rapidă a alimentelor care se digeră rapid prin aşteptarea digestiei celorlalte alimente, cu
care au fost combinate, care se digeră mai lent.

134
obiceiuri nesănătoase după un post lung, este sigur că el va pierde cele mai multe
din beneficiile câştigate în timpul postului. Aceste persoane au nevoie de o
supraveghere riguroasă şi fermă. Cel mai greu se lucrează cu pacienţii care, după
post, sunt nerăbdători să crească rapid în greutate.
Creșterea în greutate devine adesea o obsesie pentru acești pacienți. Aceștia
solicită cantități mari de mâncare, își fac griji pentru că nu câștigă în greutate mai
repede, ajungând în scurt timp gurmanzi. Prin consumul de alimente în exces, din
cauza îngrijorării și stării lor de tensiune, ei renunţă la propriile scopuri.
Tendința, la o parte dintre postitori, de a se supraalimenta, poate fi şi urmarea
respectării îndemnurilor celor apropiaţi, care îi îndeamnă să mănânce, pentru
refacerea rapidă a greutăţii.

Alimentaţia de după post

Atunci când postul este întrerupt și alimentația este reluată, nu există doar
nevoia de a satisface nevoile zilnice de nutrienți, ci și nevoia de a reface depozitele
epuizate ale organismului. Aceasta înseamnă că, pe lângă satisfacerea cheltuielilor
zilnice, care rezultă din activitățile cotidiene, organismul caută, de asemenea, să
pună deoparte şi unele rezerve, în așteptarea unei perioade ulterioare de restricţii
nutritive. Din acest motiv, cererea de hrană este, de obicei, mai mare decât ceea ce
poate fi considerat normal, cel puțin pentru o perioadă scurtă după post. Aceasta
este o perioadă în care ar trebui să existe o grijă deosebită în alegerea alimentelor,
întrucât, în vederea creării unor depozite, este esențial ca acestea să fie adecvate,
nu numai cantitativ, ci și calitativ, pentru a satisface necesităţile în următoarea
perioadă de abstinență. În ciuda dietei defectuoase a americanilor, rezervele noastre
nutritive sunt de obicei mult mai adecvate în calitate decât ne-am fi așteptat.
După un post, dieta trebuie să fie de cea mai bună calitate, din punct de
vedere nutritiv. Pentru întreruperea postului nu trebuie utilizat sucuri ambalate și
îmbuteliate, ci numai sucuri din fructe și legume proaspete. În cazul în care trebuie să
se folosească alimente uscate în alimentație, ar trebui utilizate numai alimente uscate
la soare. Cu siguranță, fiecare aliment folosit ar trebui să aibă conținutul complet de
vitamine și minerale.
Nu trebuie luate în considerare conservele, fructele conservate cu dioxid de
sulf (în general fructele uscate), alimentele supuse unui exces de procese de
preparare, etc., deoarece acestea au suferit pierderi vitale prin oxidare. Pierderea de
minerale și vitamine nu poate fi compensată prin utilizarea de pastile cu vitamine și
nici prin utilizarea de preparate minerale indiferent de sursă. Aceste lucruri trebuie
obținute din alimente naturale.
După un post îndelungat, există o nevoie mai mare de proteine decât de
carbohidrați. De aceea, la început va fi nevoie de o cantitate mai mare de proteine
decât în perioada de întreținere. Esenţial este să se înţeleagă că aportul de proteine
nu poate începe din prima zi de realimentare. Pacientul trebuie să fie readus treptat
de la post la mesele complete.

135
 Cum se întrerupe postul negru78

Cei care au ţinut o perioadă îndelungată postul doar cu apă mărturisesc faptul
că cea mai uşoară şi sigură revenire se face consumând zeama mult diluata rezultată
în urma fierberii şi strecurării unei mici cantităţi de orez sau a unei mici cantităţi de
legume sau fructe.
Alţii sunt de părere că sucul din legume sau fructe crude, obţinut la storcător,
şi de asemenea diluat cu multă apă, ar fi cea mai bună şi sănătoasă metodă de
revenire.
Rămâne să vedeţi care dintre cele două variante vi se potriveşte mai bine,
poate ambele, însă în nici un caz nu riscaţi să consumaţi altceva la primele mese.
Întreruperea unui post negru de durată poate fi dificilă. Este adevărat, mai
ales în cazul în care aţi suferit de vreo formă de bulimie. Această revenire, gestionată
incorect, se aseamănă uneori cu o perioadă de agresiune.
Nivelul la care îţi controlezi dependenţa de mâncare va fi nivelul la care îţi
controlezi viaţa.
Este posibil să vă reîntoarceţi în lumea mâncatului şi să vă menţineţi acelaşi
autocontrol câştigat în timpul postului total?
Răspunsul este DA. Postind total, aţi reuşit să vă autodominaţi, v-aţi dezvoltat
autocontrolul şi capacitatea de a spune NU tentaţiilor. Când revine la activitate un
sistem digestiv adormit, dorinţa de a mânca va fi intensă. Mirosurile şi texturile
alimentelor vor spori atracţia faţă de mâncare, fiind acum aspirate printr-un simţ
olfactiv şi gustativ foarte curat. Mâncatul va fi o experienţă total nouă. Acum este
momentul să vă arătaţi disciplina şi autocontrolul dobândite în perioada postului
doar cu apă. Când corpul strigă ,,Vreau mai mult!”, înţelepciunea şopteşte ,,Ai
mâncat destul”.
Postul v-a învăţat un lucru foarte important: faptul că satisfacţia nu vine odată
cu umplerea stomacului, ci prin menţinerea unei relaţii permanente cu Divinitatea.
În primele şase zile mâncatul unor cantităţi mici de legume şi fructe crude va
permite corpului să trezească în mod delicat sistemul digestiv. Toxinele acumulate
vor începe să se mişte datorită efectului de măturare al fibrelor catifelate ale fructelor
şi legumelor.

1. Mâncaţi lent şi mestecaţi foarte bine mâncarea.

Saliva are enzime care ajută digestia. 80% din amidon, 30% din
proteine şi 10% din grăsimi pot fi digerate de către enzimele salivei.
2. Nu mâncaţi mult!
Redescoperiţi cantitatea de mâncare, de care corpul vostru are nevoie
pentru a trăi o viaţă sănătoasă, activă şi armonioasă.
La început chiar nu se poate mânca mult, pentru că stomacul şi
intestinele şi-au micşorat volumul în timpulpostului doar cu apă. Puteţi
să le păstraţi aşa sau să le forţaţi cu cantităţi mari de mâncare şi să
revină la vechea formă, la fel şi foamea resimţită.
3. Consumaţi sucuri în perioada de trecere de la postul negru.
Ele sunt un mod de hrănire gingaşă pentru sistemul digestiv. Mulţi
continuă să consume sucuri în dieta zilnică pentru tot parcursul vieţii. (Inutil să

78
http://www.portal-spiritual.eu/article38-Cum-se-intrerupe-postul-negru

136
 adaug, presupun, că nu este vorba de sucurile aflate în comerţ care au
adaosuri de zaharuri, conservanţi sau sunt pasteurizate etc. Este vorba de
sucul făcut în casă la storcător sau blender din crudităţi şi consumat imediat
după ce a fost stors.)
4. Continuaţi aceeaşi viaţă spirituală, pe care aţi avut-o în timpul
postului negru.
Dumnezeu trebuie să fie părtaş la viaţa unui consumator de mâncare la
fel cum a fost şi la cea de postitor.
5. Autoeducaţi-vă în a începe un stil de viaţă cu mâncare
sănătoasă.
Postul negru este un minunat nou început, o temelie pentru o viaţă cu
o dietă sănătoasă.
6. Învăţaţi să faceţi deosebirea între poftă şi foame.
Nu mâncaţi niciodată împinşi de impulsuri emoţionale.
7. Perioada de acomodare trebuie să dureze câte 1 zi pentru
fiecare 4 zile de post negru ţinute, dacă aţi ţinut un post mai
lung de 10 zile.

După postul doar cu apă intervine un fenomen interesant. Ani de-a rândul v-
aţi forţat corpul să tolereze mâncăruri nesănătoase. Acest ,,antrenament” s-a şters
din amintirea trupului vostru în timpul postului negru.
Corpul este acum curăţ precum cel al unui nou-născut. Deci trebuie să îl
hrăniţi treptat cu acelaşi tip de grijă ca pentru un sistem digestiv revenit la
sensibilitatea tinereţii.
Când corpul este plin de toxine, sistemul de apărare nu este capabil să
lucreze eficient. După postul negru sistemul natural de apărare este în plină formă şi
îşi îndeplineşte din plin rolul dedicat lui. Percepţia mâncării nesănătoase este
crescută. Veţi observa imediat care este hrana de acest fel.
Oricum vă veţi simţi sătui cu cantităţi mai mici de mâncare, iar când mâncaţi
mult vă veţi simţi imediat lenţi şi obosiţi. O masă bogată, plină de grăsimi, sare, şi
zaharuri procesate va cauza greaţă, dureri de cap şi o stare de slăbiciune.
Pentru început o mână de fructe va fi absolut îndestulătoare. În plus, dacă
sistemul digestiv va avea de lucru mai puţin, veţi avea o energie debordantă de
cheltuit.

Atenţie!

Carnea, ciupercile, lintea şi mazărea nu se vor consuma TREI SĂPTĂMÂNI după

revenirea din post.

Câștigarea greutății după post

Dr. Herbert Shelton

Câștigul în greutate după un post este de obicei foarte rapid. Adesea este
aproape la fel de rapid ca pierderea în timpul postului. Oamenii, care au fost
întotdeauna subponderali și emaciați, din cauza problemelor digestiei și a
deficienţelor în asimilare, vor deveni normali în greutate. Capacitatea crescută a

137
celulelor de a prelua și prelucra substanţele nutritive, care se observă întotdeauna
după post, este factorul determinant al creșterii în greutate, care urmează postului.
Există doar excepții ocazionale de la această regulă. Deseori vedem câștiguri în
greutate, uneori surprinzător de rapide, cu o dietă cu care o persoană obișnuită ar
pierde în greutate. Cert este că oamenii subțiri, subponderali, de care avem grijă în
această țară, nici unul din miile dintre ei nu este subțire din lipsă de hrană. Sunt
subponderali, deoarece nu digeră și nu asimilează ceea ce mănâncă. Corecțiile
organice care apar în timpul postului corectează toate aceste deficienţe.
Persoanele cu o stare de nervozitate accentuată, precum și cei care au fost
mult timp emaciați, adesea ajung foarte lent la greutatea normală.
Modul de utilizare a alimentelor nu este diferit la cel emaciat în urma postului
comparativ cu cel emaciat în urma bolii, dar asimilarea alimentelor este mai puțin
eficientă după boală din cauza daunelor cauzate de toxine, medicamente și de
afectarea funcțională. Pe de altă parte, trebuie să știm că câștigurile rapide în
greutate urmează deseori după boală și acest lucru este mai ales așa dacă boala era
însoțită de post.
O creștere lentă și constantă a țesutului în urma unui post este mult mai
satisfăcătoare decât orice depunere rapidă de grăsime. Aceasta este metoda mai
sigură folosită de natură; în contrast cu câștigurile rapide, temporare și „stimulatoare”
pe care omul pare să le prefere. Stabilitatea stejarului cu creștere lentă este cu
siguranță preferabilă instabilității ciupercii cu creștere rapidă.
Nu există niciun motiv pentru care o persoană emaciată să nu postească.
Postul este uneori singurul lucru care îi va permite să crească în greutate. Nu sunt
necesare diete speciale pentru creșterea în greutate. Dieta cu lapte este frecvent
utilizată după un post, pentru a forța o creștere rapidă în greutate. Acest lucru
consider că nu este necesar, pentru că anulează unele sau toate avantajele derivate
din post.
Von Seeland, a supus puii la posturi scurte intermitente, folosind în acest scop
păsări mature. Aceste posturi au durat una până la două zile. Păsările sale care
posteau, deși primeau mai puțină hrană decât păsările de control, au devenit mai
grele decât acestea din urmă. El afirmă că creșterea în greutate s-a datorat creșterii
cărnii reale - material proteic - și nu unei simple creșteri de grăsimi. El afirmă că
postul periodic face corpul mai greu, mai puternic și mai solid.
Ar trebui să fie destul de evident că o serie de posturi intermitente nu trebuie
să fie lungi. Este destul de evident că recuperarea ulterioară va depinde de
caracterul alimentului mâncat, precum și de alți factori, cum ar fi soarele, exercițiul
fizic, etc. De asemenea, multe depind de perioada de post. Adesea punem pacienții
pe posturi scurte intermitente și asigurăm doar astfel de rezultate, cum raportează
Von Seeland la puii săi. Morgulis spune că salamandrele sale cu mâncare
intermitentă - „cu jumătate din cantitatea de mâncare a atins ceva mai mult de două
treimi din greutatea corporală a salamandrelor alimentate continuu”.
Acest lucru indică o îmbunătățire remarcabilă a puterii și funcției nutritive, dar
la o reducere la jumătate a cantităţii de alimentenu se pot aştepta rezultate mai mari.
Von Seeland nu a limitat la jumătate raţia de mâncare pentru puii supuşi postului.
Postul nu este ceva cu care să te joci. Este doar o parte a programului de sănătate.
Hrănirea după post și îngrijirea generală igienică a pacientului sunt și mai importante.
Cercetătorii, cu dietele lor antichizate și sintetice, cu siguranță nu trebuie să
aibă încredere în aceste alimente, ca hrană după un post. Sunt convins din propria
experiență cu pacienții, că un câștig prea rapid în carne în urma postului nu se
construiește la fel de solid și sănătos ca o rată de creştere lentă. Pasionații dietei cu

138
lapte după post produc un câștig de carne prin supraalimentare, care este aproape la
fel de rapidă ca pierderea în timpul postului. Dar o astfel de carne este apoasă,
flască și curând pierdută atunci când persoana devine activă și revine la alte
alimente. Prefer să hrănesc pacienții cu o abundență de fructe proaspete și legume
verzi și cantități limitate de proteine, amidon și grăsimi. Masa musculară câștigată
într-un ritm mai lent este mai solidă și rămâne la pacient. O creștere prea rapidă la
copii nu este productivă de țesut sănătos. Sunt convins că același lucru este valabil
și pentru un câștig prea rapid după un post.

Posibile simptome
după întreruperea postului cu apă

Există câteva manifestări trecătoare cu care vă puteți confrunta, în special

după întreruperea unui post cu apă de durată. Oricare ar fi acestea este bine de știut
că ele sunt temporare, durează o scurtă perioadă și prin urmare nu are rost să vă
îngrijorați, să vă simțiți dezamăgiți sau să apelați la tratamente alopate la ivirea
acestora.
Iată care sunt cele mai frecvente simptome:
 ușoară iritare internă a gâtului, asemănătoare celei care apare după ce s-au
consumat băuturi reci sau când o răceală este pe cale de a se instala.
 Mici afte în interiorul gurii
 Acumulare de lichid în anumite zone, în special în zona gleznelor
 Oboseală după ce se ia masa
 În cazul femeilor, întârzierea menstruației
 Cei care au postit pentru remedierea unei probleme de sănătate este bine să
cunoască faptul că, la întreruperea postului, se pot confrunta din nou cu ușoare
simptome ce ar indica aparent revenirea problemei respective. Dacă acea
problemă de sănătate implica dureri înainte de post, aceste dureri pot avea la
rândul lor o ușoară revenire, pentru o scurtă perioadă.
Cauzele acestor manifestări au la bază efortul organismului fiecăruia de a face
acele ajustări necesare pentru readaptarea la un sistem digestiv funcțional,
procesând hrană solidă. Este o perioadă de tranziție dar nu lipsită de importanță.
Deși acest proces presupune o serie întreagă de eforturi, organismul încearcă să
străbată aceasta perioadă cât mai silențios cu putință chiar și atunci când este supus
unei adevărate brutalizări alimentare. Nu reușește însă întotdeauna acest lucru și se
manifesta într-unul din modurile amintite mai sus.
În acest context, nu este indicat să dați curs, sub nici o formă, impulsului de a
reîncepe să postiți, simțind vreun sentiment de vinovăție că ați întrerupt eventual
postul respectiv mai devreme sau că poate nu ați efectuat această întrerupere așa
cum ar fi trebuit! O astfel de acțiune nu numai că nu îi este necesară organismului, ci,
din contră, îi aduce un deserviciu, reprezintă o influență negativă, deloc
recomandabilă.
Tot ce trebuie făcut în această perioadă este
 să vă odihniți îndeajuns şi
 să faceți toate eforturile de voință posibile pentru a vă alimenta cu mâncăruri
ușoare, din punct de vedere al efortului digestiv, dar bogate în nutrienți. Preferabil
ar fi ca în această perioadă sistemul digestiv să beneficieze de o hrană constând

139
 în alimente aflate în starea lor naturală, cu o combinare redusă în cadrul aceleiași
mese.
Cu cât se respectă mai consecvent aceste două reguli, eventualele simptome
deranjante se vor retrage curând sau, cel mai adesea, vor lipsi cu desăvârșire.
Așadar, micile neplăceri aferente întreruperii unui post de durată nu sunt nicidecum o
regulă. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, semnalul că revenirea la alimentarea
organismului s-a făcut brusc, fie din punct de vedere cantitativ, fie din punct de
vedere calitativ (cu mâncăruri greu digerabile sau cu o varietate excesivă în cadrul
aceleiași mese).
Oferind organismului propriu o tranziție lentă și ușoară se va observa cum
acesta capătă o vitalitate tot mai mare și o sănătate din ce în ce mai bună.

Sindromul de realimentare79

Sindromul de realimentare însumează modificări hidro-electrolitice (potențial

letale) asociate cu anomalii metabolice la pacienți subnutriți supuși unei realimentații
rapide, indiferent dacă alimentaţia se reia oral, enteral sau parenteral. Caracteristica
distinctivă este hipofosfatemia, însă şi alte perturbări biochimice sunt frecvente,
inclusiv tulburarea de sodiu și a echilibrului hidric, modificări ale metabolismului
glucozei, proteinei și grăsimilor, deficit de tiamina, hipokaliemie şi hipomagneziemie.
Adesea nu este recunoscut, mai ales în secțiile nespecializate.

Modificările metabolice care stau la baza sdr. de realimentare

Factorul cauzal care stă la baza sindromului de realimentare sunt modificări
metabolice și hormonale cauzate de alimentarea rapidă. La realimentare, glucoza
absorbită duce la creșterea nivelului glicemiei, care crește insulina și scade secreția
de glucagon. Rezultatul acestor modificări este sinteza de glicogen, grăsime și
proteină. Această stare anabolică necesită minerale precum fosfat și magneziu și
cofactori cum ar fi tiamina. Insulina stimulează absorbția de potasiu în celule, dar
este, de asemenea, preluat şi magneziu și fosfat. Aceaste procese scad nivelul seric
al fosfat, potasiu și magneziu din sânge și rezultă caracteristicile clinice ale
sindromului de realimentație. Apa este atrasă în compartimentul intracelular prin
osmoză.
Dacă consumul de glucide în cantități mari continuă, apare hiperglicemia, cu
diureză osmotică, deshidratare, acidoză metabolică și cetoacidoză. Glicemia în
exces duce la lipogeneză (din nou cauzată de acţiunea insulinei). Acest lucru poate
provoca ficat gras, creșterea producției de CO2, hipercapnie și insuficiență
respiratorie.

Deficitul de Tiamină
Deficitul de tiamina (vitamina B1) poate fi asociat cu alimentarea. Pacienții
anterior subnutriți pot avea diverse deficiențe de vitamine, inclusiv tiamina. Deficiența
de tiamină poate duce la encefalopatia Wernicke sau sindromul Korsakov. Prima

79
M. A. Crook, V. Hally and J. V. Panteli: The Importance of the Refeeding Syndrome; Nutrition
17:632–637, 2001
Hisham Mehanna, Paul C Nankivell, Jamil Moledina and Jane Travis: Refeeding syndrome –
awareness, prevention and management; Head & Neck Oncology 2009, 1:4

140
este asociată cu tulburări oculare, confuzie, ataxie și comă, iar cea din urmă cu
pierdere de memorie și confabulare pe termen scurt.
Se consideră că alimentarea cu carbohidrați determină creșterea utilizării de
tiamină celulară, deoarece este un cofactor pentru diverse activități enzimatice.
Furnizarea de tiamină cu alimentație poate reduce simptomele deficitului de tiamina
post-alimentare.

Tulburările hidrice
Aportul de carbohidrați duce la scăderea rapidă a excreției renale de sodiu și
apă. Dacă apoi se administrează lichide pentru a menține o diureză normală,
pacienții pot ajunge uşor la hipervolemie (creşterea volumului de lichid). Manifestările
clinice ale excesului de lichid sunt precipitate de reducerea contractilităţii mușchiului
cardiac consecutiv miopatie cardiace dobândită prin înfometare (continuarea postirii
după apariţia foamei) ceea ce duce la insuficiență cardiacă.
Un aport de sodiu crescut accentuează hipervolemia.
Alimentarea predominant cu proteine sau lipide poate duce la pierderea în
greutate și la excreția urinară de sodiu, ceea ce duce la echilibru negativ de sodiu.
De asemenea, alimentarea bogată în proteine poate duce la hipernatremie
asociată cu deshidratare hipertonică, azotemie și acidoză metabolică.
Este important ca grăsimea administrată să nu depășească capacitatea
maximă de eliminare a lipidelor, care este de aproximativ 3,8 g lipide/kg greutate
corporală pe zi. Acest lucru este deosebit de relevant deoarece această capacitate
poate fi redusă la pacienții bolnavi critici.

Tulburările electrolitice
Hipofosfatemia
Una dintre trăsăturile dominante ale sindromului de realimentare este
hipofosfemia. Depozitele de fosfat din corp sunt cuprinse între 500 și 800 g la un om
adult. Aproximativ 80% se află în scheletul osos și 20% este distribuit în țesuturile
moi și mușchi. Fosfatul este anionul intracelular major. Absorbţia la nivelul celulei de
carbohidrați sau lipide determină intrarea fosfatului în celule cu scăderea
concentraţiei sale plasmatice, iar acidoza duce la mutarea fosfatului din celule în
plasmă.
Aportul de fosfați în dietă este de aproximativ 1 g/zi, aproximativ 80% fiind
absorbit în jejun. Hrana bogată în proteine este o sursă majoră de fosfați, la fel ca și
cerealele și nucile. De obicei, deficitul dietetic de fosfați este neobișnuit, pentru că
aportul depășește deseori cerințele.
Fosfatul este esențial pentru funcția celulelor și are multe acțiuni fiziologice.
Aproximativ 80% din fosfat organic se găseşte în eritrocite şi cotribuie la livrarea de
oxigen în țesuturi. Fosfatul este implicat şi în funcționarea optimă a leucocitelor
(chimiotaxia și fagocitoza) precum și a trombocitelor, unde fosfatul are un rol în
resorbţia cheagului. În plus, fosfatul este implicat în multe procese enzimatice,
fosforilarea proteică fiind importantă mecanism de control pentru acțiunea enzimelor.
Nucleotidele cum ar fi adenozin trifosfat conțin fosfat. Alte roluri sunt cuplarea
răspunsului stimul-excitaţie și stimularea conducţiei sistemului nervos.
Hipofosfatemia se manifestă clinic când fosfat anorganic plasmatic scade sub
0,30 mmol/L. În practică, însă, rar se observă un astfel de grad de hipofosfatemie
severă; majoritatea cazurilor sunt nesemnificative din punct de vedere clinic.

Hipomagnezemia

141
 Magneziu este cel mai abundent cation divalent intracelular şi serveşte la
funcţionarea optimă a celulei. Mg este de asemenea cofactor pentru multe enzime. În
corp Mg se găseşte în principal în oase şi muşchi. Mg se absoarbe în porţiunea
superioară a intestinului subţire independent de vitamina D. 70% din Mg ingerat se
elimină prin fecale. Principala cale de excreţie a Mg este renală.
Sdr de realimentare asociat cu hipomagnezemia apare posibil prin migrarea
intracelulară împreună cu carbohidraţii în condiţiile unui aport scăzut de Mg.
Preexistenţa unei hipomagnezemii agravează starea pacientului.
Analog cu hipofosfemia, multe cazuri de hipomagnezemie nu sunt
semnificative din punct de vedere clinic, dar hipomagneziemie severă (de obicei
concentrație plasmatică, 0,50 mmol/L) poate duce la complicații clinice.
Hipomagneziemia severă poate duce la aritmii cardiace. În plus, au fost descrise
disconfort abdominal și anorexie, la fel ca și simptome neuromusculare, cum ar fi
tremor, parestezie, tetanie, convulsii, iritabilitate, confuzie, slăbiciune și ataxie.

Hipopotasemia
Potasiul este un cation intracelular monovalent predominant esențial pentru
menținerea potențialului de acțiune celular-membrană. Potasiul total al corpului este
reglat de rinichi. Nefronul distal secretă potasiu în urină, care este crescut prin
aldosteron, alcaloză și o dietă bogată în potasiu și creșterea livrării de sodiu în tubul
distal.
Caracteristicile hipokalemiei sunt numeroase și constau în aritmii cardiace,
hipotensiune arterială și stop cardiac. Tulburarea gastrointestinală constă în ileus și
constipație. Capacitatea rinichilor de a concentra urina scade și există disfuncții
neuromusculare, cum ar fi slăbiciunea, paralizia, parestezia, confuzia, rabdomioliza și
depresia respiratorie. Alte caracteristici includ potențarea toxicității digitale,
intoleranța la glucoză, alcaloza metabolică și agravarea encefalopatiei hepatice
Hipokalemia severă poate fi definită în mod arbitrar ca o concentrație
plasmatică de potasiu mai mică de 3,0 mmol / L, moment în care se pot manifesta
complicații clinice. La fel ca şi hipofosfatemiei și hipomagnezemiei, manifestările
clinice sunt rare, cu excepția cazului în care defectul electrolitului este sever.

Relevanță clinică a sindromul de realimentare

Persoanele cu malnutriţie, care sunt expuse riscului sindromului de
realimentarere, sunt în special cele unde există o pierdere în greutate mai mare de
10% în câteva luni.
Incidența totală a sindromului de alimentație a ajuns la aproximativ 25% la
pacienții cu cancer care sunt susținuți din punct de vedere nutrițional. Studiul a
raportat, de asemenea, că sindromul a fost mai frecvent la cei hrăniți enteral decât la
nivelul parental și a avut tendința de a se manifesta în primele zile după începerea
hrănirii. În plus, este mai frecvent la vârstnici, deși cifrele de mortalitate în sine sunt
dificil de stabilit cu exactitate, deoarece pacienții au adesea alt status al bolii de bază.
Alte situaţii în care poate apare un sdr de realimentare sunt legate de
alcoolism, postoperator, anorexie nervoasă, diabet dezechiibrat, malnutriţie cronică
(post prelungit, obezitate morbidă cu pierdere rapidă în greutate, stres intens asociat
cu lipsa alimentaţiei mai mult de 7 zile, boală inflamatorie intestinală, sdr. de intestin
scurt, pancreatită cronică, etc.)

Prevenirea și gestionarea sdr de realimentare

142
 Nu toți pacienții care sunt realimentaţi dezvoltă sindromul de realimentare.
Este important să fii conștient de starea pacientului și să anticipezi probleme pentru a
ajuta la minimizarea apariției acesteia. Este important să monitorizați îndeaproape
pacienții cu risc, în special funcțiile lor vitale, echilibrul de fluide și electroliții
plasmatici, inclusiv magneziu și fosfat. Monitorizarea electrocardiografică poate fi
utilă în facilitarea detectării aritmiilor care pot pune viața în pericol. S-a raportat că o
tahicardie este un semn util în detectarea stresului cardiac în sindromul referat.
Electroliții plasmatici, în special sodiu, potasiu, fosfat și magneziu, trebuie
monitorizați înainte și în timpul alimentării, la fel ca și glucoza plasmatică și electroliții
urinari. În cazul electroliților urinari, o concentrație de sodiu în urină mai mică de 10
mmol/L poate indica o epuizare a soluției saline, iar determinarea magneziului,
fosfatului și a potasiului poate fi utilă pentru a evalua pierderile corporale ale acestor
electroliți.
Reintroducerea hranei trebuie abordată cu grijă. Orientările anterioare au
subliniat importanța înlocuirii adecvate a electroliților, vitaminelor și minerale înainte
de începerea hrănirii. Acest lucru riscă potențial prelungirea perioadei de malnutriție
pe care pacientul trebuie să o suporte. De aceea noile linii directoare sugerează că
refacerea rezervelor de minerale şi vitamine sepoate face în paralel cu hrănirea.
Înlocuirea vitaminelor trebuie începută imediat, în special tiamina și celelalte
vitamine de tip B, pentru a reduce incidența encefalopatiei Wernicke sau a
sindromului Korsakoff. Doza zilnică este de 200-300 mg tiamină pe cale orală și 1-2
tablete de complex B de 3 ori pe zi și multivitamine sau supliment de oligoelemente o
dată pe zi. Aceaste suplimente trebuie administrate cel puțin 10 zile.
Dacă se constată că nivelurile de electroliți cheie sunt scăzute, acestea pot fi
ajustate pe cale orală, enterală sau pe cale intravenoasă, în funcție de cât de scăzute
sunt nivelurile și de ce metode de realimentare sunt posibile. Se recomandă potasiu
(2-4 mmol/kg/zi), fosfat (0,3–0,6 mmol/kg/zi) și magneziu (0,2 mmol/kg/zi intravenos
sau 0,4 mmol/kg/zi pe cale orală).

Criteriile de risc pentru dezvoltarea sindromului de alimentare:

A. Pacientul prezintă unul sau mai multe din următoarele criterii:
a. Indicele de masă corporală sub 16 kg/m²
b. Pierdere în greutate neintenţionată peste 15% din greutate în ultimele 3-6
luni,
c. Post total mai lung de 10 zile
d. Niveluri scăzute de potasiu, fostat sau magneziu înainte de alimentare
B. Pacientul prezintă două sau mai multe din următoarele criterii:
a. Indicele de masă corporală sub 18,5 kg/m²
b. Pierdere în greutate neintenţionată peste 10% din greutate în ultimele 3-6
luni,
c. Post total mai lung de 5 zile,
d. Istoric recent de abuz de alcool sau medicamente (insulină, chimioterapie,
diuretice, antiacide)

Rata de realimentare depinde de gravitatea malnutriției înainte de

realimentare. La pacienții cu risc moderat, la orice pacient care a mâncat puțin sau
nimic mai mult de 5 zile, recomandarea este o rată de cel mult 50% din necesarul de
energie. Dacă după o monitorizare atentă a stării clinice și biochimice, totul rămâne
bine, această rată poate începe să crească. Dacă pacientul se încadrează într-una
din categoriile cu risc ridicat (vezi mai sus și tabelele 1 și 2), hrănirea trebuie

143
începută lent, cu o rată maximă de 10 kcal/kg la fiecare 24 de ore. Acesta poate fi
apoi crescut pentru a satisface sau depăși nevoile depline în următoarele 4 până la 7
zile, iar ca mai înainte, trebuie acordată o atenție deosebită indicilor biochimici și
echilibrului de fluide.
La pacienții care sunt foarte subnutriți (indice de masă corporală ≤ 14 sau un
aport neglijabil timp de două săptămâni sau mai mult), se recomandă ca alimentația
să înceapă la maxim 5 kcal/kg/24 ore, cu monitorizare cardiacă datorită riscului de
aritmii cardiace.
Volumul circulator trebuie de asemenea substituit, dar trebuie avut grijă să nu
supraîncărcați pacienții. Pacienții ar trebui să controleze zilnic nivelurile de electroliți
pentru prima săptămână, iar în a doua săptămână o dată la două zile. Evaluarea
electroliților urinari poate fi utilă în evaluarea pierderilor.

Un articol pentru după post

Există un antioxidant universal, care să acționeze în toate țesuturile corpului,

indiferent de structura și rolul acestora?
Da. Acesta este vitamina B7 (sau H), cunoscută popular sub numele de
Biotină sau științific drept Acid Alfa Lipoic.
Biotina este eficientă împotriva distrugerilor oxidative cauzate în organism de
radicalii liberi. Ea acționează la nivelul membranei și mitocondriilor celulare, din toate
tipurile de celule existente în corp. Rolul ei principal este cel de producere a energiei
celulare, dar și cel de sinteză a acizilor nucleici și de asigurare a respirației celulare.
Este implicată în metabolizarea zahărului și a grăsimilor din organism, transformând
glucidele și lipidele în energie.
Pentru toate acestea Biotina și-a adjudecat numele de antioxidantul ideal.
Dacă v-ați întrebat vreodată de ce aveți din abundență stocuri de grăsime,
care reprezintă o potențială sursă de energie și totuși constatați o evidentă lipsă de
tonus, acesta poate fi răspunsul: insuficiența Biotinei, motorul care să determine
utilizarea stocurilor energetice existente. Deficitul de Biotină determină de asemenea
căderea părului, probleme legate de piele și unghii, crampe musculare, lipsa de
tonus muscular bun sau de coordonare. Prezența ei suficientă înseamnă un corect
regulator al glicemiei în organism.

De unde luăm Biotina?

 alimente bogate în Biotină
 auto-generare în propriul intestin

Alimente care conțin Biotina (miligrame/100g)

 făină de soia: 63
 gălbenuș de ou: 54
 nuci: 37
 arahide: 31
 sardine: 21
 migdale: 17
 ciuperci: 15
 orez brun: 9
 cereale integrale: 7
 spanac: 6

144
  crabi: 6
 morcovi: 3
 roșii: 2
 brânză de burduf: 2
Ca suplimente pentru un abundent aport de Biotină pot fi consumate:
 drojdia de bere
 melasă
 tărâțele
 untură de pește

Auto-generare în propriul intestin

Într-un intestin sănătos bacteriile intestinale produc suficientă Biotină. Acest
lucru este cu putință numai atât timp cât flora intestinală se află în stare bună. Cea
mai măruntă perturbare a bacteriilor intestinale, cum ar fi ingerarea unui pahar de
tărie, a unei lingurițe de zahăr sau a unei tablete de antibiotic, poate tulbura
semnificativ această ordine. Atunci nu mai funcționează perfect nici producția de
Biotină.

Inamicii principali ai Biotinei:

 carnea grasă de orice proveniență,
 cartofii prăjiți,
 dulciurile preparate cu zahăr și
 conservele
Acestea pot distruge flora intestinală în doar șase săptămâni.
Distrug, de asemenea, cu rapiditate Biotina
 alcoolul,
 nicotina și
 abuzul de medicamente.

Cum recunoaștem o floră intestinală în stare precară:

O floră intestinală distrusă se recunoaște ușor după dereglările digestive,
precum
 constipația sau diareea,
 scaunele cu miros greu,
 balonările,
 mirosul neplăcut al gurii.
Căderea părului și problemele pielii și ale unghiilor sunt un semnal de alarmă
în ce privește buna funcționare a florei intestinale.

De ce Biotina reprezintă rezolvarea problemelor de cădere a părului?

Biotina conține sulf. Părul, unghiile și pielea, necesită de asemenea mult sulf și
au permanentă nevoie de acest element pentru a crește sănătoase.
Acolo unde Biotina lipsește, apare curând seboreea, o secreție anormal de
abundentă a glandelor sebacee și pielea, inclusiv cea a capului, se acoperă cu prea
multa grăsime. Printre consecințele acestui fapt se numără căderea părului și
mătreața. Asigurarea unui aport suficient de Biotină ajută și la restabilirea podoabei
capilare, în cazul celor care au pierdut mult păr. De asemenea aceasta stopează
albirea acestuia.

5 motive pentru a consuma suficientă Biotină:

145
  Refacerea podoabei capilare și sănătatea unghiilor și a pielii.
 Arderi eficiente cu evitarea depunerilor lipidice și generarea de energie
suficientă.
 Eliminarea radicalilor liberi din toate tipurile de structuri celulare.
 Oxigenarea celulară abundentă şi evitarea acidifierii organismului.
 Corecta auto-reglare a glicemiei.

Lista top de antioxidanţi:

Valorile ORAC
www.postulcuapa.ro

Ce este ORAC? Care e nivelul optim şi care sunt cele mai bune surse?
ORAC reprezintă iniţialele de la Oxigen Radical Absorbance Capacity (ceea
ce s-ar traduce prin Capacitatea de Absorbţie a Radicalilor liberi ai Oxigenului).
Acesta măsoară capacitatea antioxidantă a alimentelor.
Antioxidanţii sunt compuşi naturali care protejează organismul de pericolul
radicalilor liberi. Radicalii liberi sunt atomi sau grupuri de atomi, care (dacă nu
sunt ţinuţi sub control de antioxidanţi) afectează celulele, sistemul imunitar şi pot
duce la diverse boli, precum cele de inimă, la cancer sau alte boli degenerative.
Radicalii liberi sunt consideraţi de oamenii de ştiinţă şi o cauză a procesului de
îmbătrânire şi de asemenea cauza numeroaselor boli mentale ce apar din cauza
numărului prea mare de radicali liberi în raport cu numărul prea mic de antioxidanţi.
Organismul produce singur antioxidanţi – cei mai puternici sunt reprezentaţi de
4 enzime:
 superoxid dismutaza (SOD),
 glutation peroxidaza,
 catalaza şi
 metionina reductaza,
dar pentru că aceştia nu sunt suficienţi trebuie să ne aprovizionăm cu antioxidanţi din
alimente. Nivelul de antioxidanți în organism trebuie să fie de minim 30.000 unități,
conform Orac.
Specialiştii au stabilit o măsură a puterii anti-oxidante a unor vegetale, numită
ORAC (oxigen radical absorbance capacity = capacitatea de absorbţie a radicalilor
liberi ai oxigenului), în funcţie de cantitatea de anti-oxidanţi care este conţinută în
diverse plante. Un nivel minim pentru a ne menţine într-o stare optimă de sănătate
este de 3-5.000 de unităţi ORAC. Pentru a preveni boli mai grave cum este cancerul,
în cazul bolilor cronice sau degenerative, ar trebui sa se ajungă la 30-50.000 de
unităţi ORAC pe zi.
Iată care sunt cele mai sănătoase 50 de alimente în conformitate cu scala
ORAC (unităţi/100 g produs) de care trebuie să ţină cont orice persoană atunci când
îşi stabileşte regimul alimentar (conform site-ului http://www.oracvalues.com),:

314.446 pudra de cuişoare

267.536 pudra de scorţişoară
200.129 pudra de oregano uscat
159.277 pudra de curcuma
91.500 pudra de roşcove (carob, ceratonia)
80.933 cacao pudră uscată şi neîndulcită
76.800 seminţele de chimen
74.349 pătrunjelul uscat

146
67.553 busuiocul uscat
48.504 pudra de curry
32.004 salvia proaspătă
29.257 seminţele de muştar galben
28.811 ghimbirul pudră
27.618 piperul negru boabe
27.426 cimbrul în stare proaspătă
27.297 măghiranul în stare proaspătă
25.300 fructul de goji
24.700 polenul granule
24.287 tărâţele de orez crude
23.636 pudra de chili
17.919 boiaua de ardei
15.542 frunzele proaspete de tarhon
14.840 rădăcina de ghimbir proaspătă
14.697 boabele de soc crude
13.978 frunzele proaspete de mentă
9.645 alunele de pădure sau alunele turceşti
9.584 coacăzele roşii crude
9.465 boabele proaspete de cimbru
9.416 infuzia de anghinarie
8.459 boabele de fasole roşie crudă
8.320 boabele de fasole roz crudă
8.040 boabele de fasole neagră crudă
7.983 fisticul crud
7.960 coacăzele negre crude
7.581 prunele “diamantul negru” cu coajă crude
7.282 lintea crudă
7.274 agavele uscate
6.665 pudra de usturoi uscat
6.552 anghinaria crudă
6.552 afinele crude
6.552 prunele uscate
6.259 prunele crude
5.764 boabele de soia crude
5.347 murele
5.346 usturoiul crud
5.141 frunzele crude de coriandru
4.882 zmeura crudă
4.805 frunzele proaspete de busuioc
4.454 migdalele
4.392 frunzele proaspete de mărar
4.343 frunzele de ceai
4.275 merele roşii
4.188 stafidele albe
3.577 căpşunile proaspete
3.432 untul de arahide
3.383 smochinele proaspete
3.365 cireşele obişnuite dulci
3.307 rodia
3.277 agrişele crude
3.166 arahidele de orice fel, crude
3.145 varza roşie fiartă şi scursă fără sare
3.083 broccoli crud
3.082 merele obişnuite cu coajă
2.941 perele crude
2.938 agavele fierte
2.936 merele ”Red delicious”, crude, fără coajă
2.906 sucul de coacăze negre
2.830 strugurii negri

147
2.670 merele Golden crude cu coajă
2.573 merele crude fară coajă
2.386 brocolli fiert şi nesărat
2.359 fulgii de porumb
2.341 sucul proaspăt de rodie
2.308 fulgii de ovăz instant fortificat
2.252 varza roşie crudă
2.210 merele Golden crude fără coajă
2.184 seminţele de ridiche încolţite
2.183 tărâţele de ovăz
2.175 fulgii de ovăz simpli
2.150 frunzele de sparanghel crude
2.115 cartofii dulci copţi în coajă
2.104 pâinea integrală de grâu
2.094 arpagicul crud
2.050 varza albă fiartă, scursă şi nesărată
2.036 sucul de prune
1.965 piureul de mere
1.963 pâinea integrală de secară
1.948 caju crud
1.946 frunzele crude de sfeclă
1.933 avocado
1.911 perele verzi cu coajă
1.819 portocalele
1.814 piersicile crude
1.788 sucul de struguri roşii
1.773 varza roşie fiartă
1.767 sfecla crudă
1.750 merişoarele
1.743 floricelele de porumb
1.736 ridichile crude
1.687 frunzele de spanac congelate şi nefierte
1.680 cartofii roşii cu coajă copţi
1.644 sparanghelul fiert şi scurs
1.620 mandarinele crude
1.548 grape-fruit-ul roz şi roşu
1540 fragii
1.521 ceapa roşie crudă
1.515 spanacul crud
1.510 seminţele de lucernă încolţite
1.506 noni
1.447 frunzele proaspete de salată verde
1.421 pâinea integrală din amestec de cereale
1.326 cartofii roşii copţi
1.322 cartofii roşii cruzi
1.318 pâinea de ovăz
1.303 fulgii de grâu
1.301 pătrunjelul proaspăt
1.260 strugurii roşii proaspeţi
1.253 ceaiul verde gata preparat
1.238 sucul de grape-fruit galben
1.225 sucul de lămâie
1.220 ceapa galbenă călită câteva minute
1.210 kiwi
1.150 uleiul de măsline extra-virgin
1.138 cartofii albi copţi în coajă
1.118 strugurii albi sau verzi cruzi
1.115 caisele crude
1.098 cartofii roşii cruzi
1.058 cartofii albi cruzi

148
1.034 ceapa albă crudă
1.005 vinul de masă roşu
1.002 sucul de căpşune
1.002 mango crud
984 ardeiul dulce portocaliu crud
980 varza de Bruxelles
965 ardei dulce galben crud
962 seminţele de soia mature încolţite şi nefierte
933 vânăta crudă
923 ardeiul verde dulce crud
902 cartofii dulci cruzi
884 ananasul crud
879 banana
856 varza albă fiartă, scursă nesărată
847 năutul crud
847 ardeiul roşu călit
830 strugurii albi proaspeţi
829 conopida proaspătă
793 sucul de struguri albi
791 ardeiul dulce roşu proaspăt
759 fasolea verde crudă
750 nectarinele crude
741 mazărea galbenă crudă
728 boabele de porumb dulce crude
726 sucul de portocală
704 sucul de pere
694 ardeiul dulce galben
694 sos de tomate
666 morcovii cruzi
620 conopida fiartă scursă fără sare
616 nucile uscate
615 ardeiul dulce verde călit câteva minute
600 mazărea verde congelată
578 sosul picant
568 sucul de ananas
564 oţetul de mere
546 prunele roşii crude
524 mazărea despicată seminţe mature crude
508 varza albă crudă
497 ţelina crudă
496 broccoli congelat
490 prazul crud
486 sucul de roşii conservat cu sare
483 dovleacul crud
481 seminţele de mac
436 siropul de piersici conservat
413 porumbul dulce conservat
410 oţetul din vin roşu
408 sucul de mere
392 vinul alb de masă
367 tomatele roşii coapte
317 morcovii fierţi şi scurşi nesăraţi
315 pepenele galben crud
307 bulbul de fenicul crud
245 vinetele fierte scurse nesărate
225 oţetul din miere
214 castraveţii cruzi cu coajă
180 dovlecelul crud
142 pepenele verde crud
126 castravetele decojite crude

149
106 uleiul de arahide

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Boston susţin că toată lumea ar

trebui să ia zilnic de la minim 3300 până la 4500 unităţi Orac, UO, pentru a crea un
scut împotriva oxidării, deci pentru prelungirea stării de tinerețe, energie, stare bună,
vitalitate. Eu îmi fac niște ,,pastile” și sucuri prin care îmi asigur minim 5000 UO
zilnic.

150
PARTEA A TREIA

De la teorie
la practică

151
152
 Nici teorie fără practică, nici practică fără teorie
Dr. Anton Ioan

Când o bilă se rostogoleşte la vale, dacă întâlneşte un obstacol, se opreşte.

Înlocuind bila cu o persoană, lucrurile se comportă diferit: uneori persoana se
opreşte, alteori nu, dar se poate întâmpla să se oprească chiar şi fără a ajunge la
obstacol sau chiar să apuce drumul în sens invers, adică să urce. Care este cauza
comportamentului diferit al omului comparativ cu bila? Cauza este aceea că omul
este o fiinţă cugetătoare. Dar cauza comportamentului diferit dintre oameni? Cauza
este aceea că oamenii deţin nişte puteri, de care se folosesc în mod diferit.
Vedem comportamente diferite şi tot omul înţelege că fiecare om are o putere
diferită, care va conduce la acţiuni diferite. Totuşi de multe ori ne interesează să
atingem un scop anume şi nu înţelegem cum am putea ajunge la rezultatul dorit.
Calea cea mai simplă este imitaţia, dar în acest caz ar trebui să ai un model, iar
uneori acesta lipseşte. Atunci ne vedem faţă în faţă cu calea cea mai dificilă pentru
noi şi anume valorificarea puterilor sau energiilor proprii. Pe această cale, unii
reuşesc, iar alţii nu. Cei care reuşesc poate nu-şi mai bat capul cu alte înţelesuri, dar
cei care nu reuşesc, care totuşi trebuie să-şi atingă scopul, obligaţi fiind de diverse
împrejurări, percep lupta cu ei înşişi ca pe o aventură. Reuşita în asemenea acţiuni
periculoase depinde de două variabile: prima ţine de dificultatea acţiunii în sine, iar a
două ţine de stăpânirea de sine. Mersul pe bicicletă pe teren accidentat poate fi
încadrat ca şi o acţiune periculoasă, care presupune o bună stăpânire de sine, dar
mersul pe bicicletă, indiferent de loc, este o acţiune periculoasă pentru o persoană
aflată în stare de ebrietate, care nu mai are nicio stăpânire ne sine.
Din punct de vedere psihologic, stăpânirea de sine înseamnă atât ascunderea
răului din tine, care nu-ti place şi etalarea frumuseţii reale sau a uneia construite, ca
imagine pentru ceilalti, cât şi stăpânirea imaginaţiei. Pornind de la modul de control al
imaginaţiei, drumul se împarte: psihologii agreează controlul imaginaţiei prin
autosugestie pozitivă, în timp ce Sfinţii Părinţi refuză să amestece imaginaţia cu
celelalte puteri sufleteşti care sunt voinţa, raţiunea şi pofta, deoarece imaginaţia este
mijlocul prin care ne luăm de mână cu diavolul. Aceasta nu este o născocire a
Sfinţilor Părinţi deoarece, chiar şi psihologii recunosc că autosugestia negativă, cum
ar fi de exemplu obsesia că te vei îmbolnăvi, este dăunătoare omului.
Ca să înţelegem mai bine ce este cu stăpânirea de sine ar trebui să analizăm
mai amănunţit imaginaţia.
Dacă aşezăm pe pământ o scândură lungă de 10 metri şi lată de 25 cm, este
neîndoielnic că oricine ar fi în stare sa meargă pe ea, dintr-un capăt până în celălalt,
fără să pună piciorul alături. Dacă schimbăm condiţiile experienţei, aşezând această
traversă la înălţimea turnurilor unei catedrale, nu mai este nimeni în stare să
înainteze, nici măcar un metru. Cel care ar încerca, ar începe să tremure după primii
doi paşi, cu toate sforţările de voinţă, şi ar cădea cu siguranţă. De ce nu cazi, când
scândura este pe pământ şi de ce cazi când este sus? Numai pentru că în primul caz
îţi inchipui că-i uşor să mergi până la capătul scândurii, iar într-al 2-lea îţi închipui că
nu vei putea. Observăm că, oricât ai voi să înaintezi, dacă-ţi închipui că n-ai să poţi,
într-adevăr îţi va fi cu totul imposibil.
Acesta este un exemplu prin care psihologii argumentează că imaginaţia este
mai puternică decât voinţa, dar este unanim recunoscut că tâmplarii şi tinichigii
reuşesc să lucreze la înălţime, învingându-şi imaginaţia, prin asocierea voinţei cu

153
celelalte puteri sufleteşti şi anume cu raţiunea că trebuie pus acoperiş la casă şi cu
pofta de câştig, care este şi o necesitate, dar oricât de mare ar fi necesitatea, nu
poate fi negată dorinţa, pentru că cine nu doreşte să-şi rişte viaţa, alege să facă
aceeaşi meserie la sol şi nu la înălţime. Voinţa, atunci când se confruntă individual cu
imaginaţia, este întotdeauna învinsă, dacă intervine periculozitatea, dar când
raţiunea şi dorinţa acţionează în acord cu voinţa, atunci imaginaţia este învinsă, chiar
dacă condiţiile de lucru sunt nefavorabile. Deci puterea poftitoare sau dorinţa iniţiază
o acţiune, puterea raţională sau gândirea o argumentează şi găseşte modalităţi de
implementare, iar voinţa sau puterea irascibilă numită şi mânioasă înfăptuieşte, chiar
şi ceea ce imaginativ este extrem de dificil.
Imaginaţia mai poate fi asemănată cu un cal sălbatic, care n-are frâu. Ce
poate face călăreţul, decât să se lase dus unde vrea calul? Îndată ce călăreţul a pus
frâu acestui cal, rolurile sunt schimbate, iar dacă nu a încălcat un asemenea cal,
practic este în afara oricărui pericol.
Sfinţii Părinţi recomandă să nu ne aventurăm folosindu-ne de cai sălbatici
înainte să deprindem meşteşugul călărei, adică al sincronizării puterilor sufleteşti prin
practicarea rugăciunii. Drept mijloc de testare a dibăciei noastre, dar şi de
conştientizare şi de modelare a celor trei puteri sufleteşti, care sunt permanent
ancorate atât de imaginaţie cât şi de cele cinci simţuri, Dumnezeu a statornicit postul.
Postul este universal, pentru că oriunde pe faţa pământului şi indiferent de rasă, omul
are aceeaşi structură interioară. Dacă omul ar avea doar un singur scop, acela al
desăvârşirii spirituale, am putea spune că desăvârşirea ar putea însemna
desăvârşirea în postire sau desăvârşirea în controlul imaginaţiei, dar pentru faptul că
desăvârşirea înseamnă mult mai mult, şi anume, asemănarea cu Dumnezeu, ne dăm
sama că postul este doar o etapă în parcursul nostru spre Dumnezeu. Chiar dacă
postul este doar o primă etapă în acest parcurs, importanţa lui este capitală, pentru
că ne oferă o schiţă a interiorului nostru, fără de care nu putem aborda detaliile.
Orice detaliu îmbracă forma, iar forma dezvăluie desăvârşirea detaliului.
În legătură cu imaginaţia, vieţile sfinţilor ne exemplifică la modul cel mai
concret acest principiul al delimitării de imaginaţie. Acest fapt este zugrăvit de
obiceiul părinţilor de a se păzi de orice imaginaţie în timpul rugăciunii, de a face
rugăciune înaintea de orice acţiune, de a se ruga neîncetat ca să nu dea voie
imaginaţiei să se dezvolte, de trăirea în ascultare faţă de superiori şi nu faţă de
propriile gânduri, de iubirea tăcerii şi a statorniciei, de a răspunde la întrebările
celorlalţi după ce au cerut înţelepciune de la Dumnezeu prin rugăciune. Rezultatul
unei asemenea vieţuiri este continuarea rugăciunii şi împotrivirea în faţa păcatului
chiar şi în somn. Sfinţii nu păcătuiesc nici chiar în vis, iar somnul nu le întrerupe
rugăciunea. Ignorând imaginaţia subconştientul dispare, rămânând doar starea de
conştienţă şi inconştienţă.
Necesitatea controlului imaginaţiei prin efortul conjugat al celor trei puteri
sufleteşti a condus la dezvoltarea meşteşugului rugăciunii. Fără rugăciune, acţiunile
exterioare de delimitare de imaginaţie sunt asemenea unor candele stinse. Obiectul
candelei, undelemnul şi fitilul au importanţa lor, dar candela aprinsă nu este altceva
decât expresia lucrarării Duhului Sfânt, pentru că făclia este o sinergie dintre candelă
ca obiect, undelemn şi fitil şi lumina primită din exterior. Puterile sufleteşti trebuie să
se contopească în lucrarea rugăciunii. Am văzut mai înainte că puterile sufleteşti sunt
dorinţa, raţiunea şi voinţa şi că dorinţa iniţiază o acţiune, raţiunea o argumentează,
iar voinţa o pune în lucrare. Acum trebuie să vedem, la modul concret, cum lucrează
cele trei puteri în cazul rugăciunii. Mai întâi dorinţa stabileşte o pravilă de rugăciune,
apoi pregăteşte sufletul pentru întâlnirea cu Dumnezeu prin înfrânarea celor cinci

154
simţuri şi se îngrădeşte cu punctualitatea, cu perseverenţa şi cu răbdarea la
rugăciune. Apoi raţiunea se străduieşte cu citirea, cu atenţie a cuvintelor rugăciunii şi
cu cugetarea la înţelesurile lor, iar voinţa întăreşte lucrarea prin adoptarea unei poziţii
cuviincioase, în genunchi sau în picioare, cu însemnarea cu semnul Sfintei Cruci şi
cu efectuarea de închinăciuni şi de metanii. Dacă aceste puteri sufleteşti nu reuşesc
să lucreze împreună, atunci sufletul nu reuşeşte să biruiască imaginaţia şi percepţia
celor cinci simţuri. Îndeplinind tot ce ţine de firea umană, nimeni nu poate birui
imaginaţia şi atracţia faţă de simţuri, până nu primeşte foc din Duhul Sfânt, dar chiar
de-am primi atâta foc încât să ne ardă văpaia lui, candela nu poate fi aprinsă fără a o
pregăti.
Stăpânirea de sine este deci echilibrarea balanţei care are pe un taler
percepţia celor cinci simţuri şi imaginaţia, iar pe celălalt taler dorinţa, raţiunea şi
voinţa. Sub aspectul stăpânirii de sine, Sfântul Nicodim Aghioritul consideră că
Dumnezeu l-a aşezat pe om ca o lume mare într-o lume mică, deoarece l-a înzestrat
pe om cu multe puteri, precum puterea simţitoare, puterea raţională şi puterea
voitoare şi l-a aşezat pe pământ, adică într-o lume mică, deoarece acesta cuprinde
numai cele simţite.
În continuare vom urmări cum au trăit diferite persoane diverse zile din
parcursul unui post. Analizând trăirile lor, în unele ne vom recunoaşte chiar pe noi
înşine sau vom vedea cam ce ne aşteaptă, dacă vom porni la un asemenea drum.
Viaţa este o continuă formare, dar după terminarea şcolilor, în lipsa unui mod de
autoevaluare, de multe ori ne ducem la vale. Postul este un mod fidel de
autoevaluare şi în acelaşi timp o şcoală, care ne ajută să ne cunoaştem cine suntem
şi să luptăm cu noi înşine. La această şcoală, nu doar că nu este loc de invidie, ci
avem nevoie unii de alţii, deoarece fiecare, în lupta cu el însuşi, întâmpină diverse
dificultăţi, iar un observator din afară, cu o altă experienţă, este mereu bine venit şi
bine primit. Aici premiul întâi nu se mai acordă doar celui mai bun, ci tuturor celor ce
luptă şi devin buni. Calea desăvârşirii nu cunoaşte limite, iar desăvârşirea poate
îmbrăca multiple forme. Faptul că şcoala postului urmăreşte un aspect concret al
vieţii umane, care are rădăcini adânci la nivelul sufletului, ne determină să înlăturăm
falsa imagine despre noi înşine, cu care modelul concurenţial al vieţii cotidiene ne
determină să ne înveşmântăm pentru a fi în ton cu ceilalţi.

Mărturii din prima zi de post80

Cirys - 23/03/2010 LA 11:52 PM

22 martie 2010
Ziua a trecut usor, nu am avut nici foame, nici pofta, doar o dorinta de a
amana pe altadata postul, a aparut seara, insa nu m-a ”bantuit” mult. Activitate fizica:
mers pe jos, in ritm mediu, 1ora. Energie: ceva mai multa decat in zilele cu mancat
obisnuit, senzatie de usor in orice activitate. M-am culcat cu o ora mai devreme decat
de obicei, dar asta se intampla mereu cand merg pe jos. Consumul de apa: spre
deosebire de posturile din iarna, acum am simtit sete si am consumat 1,5 l de apa
fara sa ma fortez in vreun fel. Greutate de pornire: 70,2kg. Stare emotionala: pozitiva.
Tot spre deosebire de alte dati, nu am fost irascibila asa cum mi se intampla deseori

80
www.cirys.wordpress.com

155
in post. Inconveniente: Seara, pentru cca o ora am simtit ca mi se racisera
extremitatile, dupa care disconfortul termic a disparut. Tot seara m-a usturat gatul
asa ca de la praf sau de inceput de raceala, am facut o gargara cu sare si
disconfortul a disparut. Alte observatii: anterior postului am facut urmatoarele lucruri
care zic eu m-au ajutat in a avea simptome mai usoare de detoxifiere: post obisnuit,
vegetarian, 5 saptamani, cura de detoxifiere cu argilă, 3 saptamani şi tratament
deparazitar cu oregano, 3 zile
……………………

Ali - 28/03/2010 LA 3:44 AM

A fost o zi agitata, m-am plimbat cu bicicleta prin oraş şi am incercat sa nu
stau acasa, mai ales spre seara cand pofta de mancare e foarte mare. In a 2 a parte
a zilei mi-a fost foarte foame si din cauza asta am fost irascibila. M-am culcat in jur
de ora 4 dimineaţa si am simtit arsuri la stomac, dar nu foame. Am pornit de la
76,5kg.
……………………

Ioana - 28/07/2010 LA 12:45 AM

26 Iunie, la 2 zile dupa ce am implinit 30 de ani.
Am tinut o singura data in viata postul pastelui, cat despre post negru mi se
parea o gluma marcabra mai ales ca eu sunt gurmanda si pofticioasa. Am decis de
ieri sa tin post, ieri am avut o singura si ultima masa apoi am zis: „Gata!” In plus am o
anemie usoara desi eu o simt destul de server, asa ca mi-am zis: „Mai mereu ma
simt aiurea, de ce sa nu o fac cu un scop mai maret?” M-am simtit ametita de
dimineata,dar asta e ceva normal pentru mine. Dupa ora 4pm insa am inceput sa ma
simt slabita si parca eram un mic robotel, dupa cum am zis nu am mai stat o zi
nemancata in toata viata mea. Activitate fizica : am facut curat prin casa, in caz ca nu
am sa ma simt prea bine zilele ce urmeaza, si o plimbare de jumatate de ora. Plus,
am fost la munca. Energie: pe o scara de la 1 la 10, as zice 6. Consum apa: eu beau
destul de multa apa oricum, cred ca peste 3 litri. Mi-a fost cald. Greutate de pornire:
72.8 kg. Stare emotionala: spre surprinderea mea sunt calma, am un calm pe care
nu l-am mai intalnit pana acum, la mine. Inconveniente: lehamite de tot, desi nu cred
ca mi se trage de la post. Surpriza zilei: nu mi-a fost foame!
……………………

Ioana - 18/11/2010 LA 10:26 PM

Bine v-am regasit fetelor! Din nou o zi de post. Si mai ales prima! Mi-am
propus de data trecuta sa mai tin post de Craciun si am uitat. Îmi tot aminteam eu de
post, dar uitam sa ma uit sa vad cand incepe. Asa ca ieri am vazut ca pe 15 a
inceput postul. Nu mi-am luat binecuvantare de la Duhovnic, iau direct de la sursa!
Vreau sa zic ca dupa postul trecut am incetat sa mai manac paine, faionoase, cartofi
etc, si ma simt mult mai bine. Senzatia de obosela a disparut complet si lucrez 7 zile
pe saptamana, 10 ore pe zi! M-am simtit super azi. Am si uitat de foame. Iau ficare zi
asa cum vine. Singura neplacere, imi miroase gura.
……………………

Alexandra - 04/12/2010 LA 11:52 AM

Buna tuturor! Şi eu as vrea sa incep un post cu apa. Cam 2 saptamani as vrea
sa-l tin. Am mai tinut cateva zile, recent, de mai multe ori, de cateva ori o zi, de
cateva ori 2 zile si m-am documentat destul si ma simt chiar pregatita. Eu mi-am

156
propus sa incep de maine-5 decembrie cam pana pe 18, 19. Sa vad daca reusesc!
Motivul meu este detoxifierea si limpezirea mintii si a sufletului. As fi bucuroasa daca
as scapa si de cateva kg, deoarece in ultima vreme am cam exagerat cu mancarea
nesanatoasa! Doamne ajuta!

Răspunde Cirys - 05/12/2010 LA 2:20 PM

Bun venit Alexandra! Iti urez sa ai multa vointa si rabdare caci, dupa cum
probabil stii deja, in timpul postului timpul curge altfel. Succes!
……………………

Mihai George - 27/04/2011 LA 11:22 PM

Salutari de la Brasov! In primul rand vreau sa te felicit Cyris, pentru munca pe
care ai depus-o pentru a creea acest minunat blog. Faci un numar mic de oameni
foarte fericiti. Sper ca pe viitor sa creasca acest numar. Acum cateva zile, mai bine
spus in timp ce savuram, ca tot romanu, o masa imbelsugata de Pasti, am decis ca
vreau si eu sa tin un post negru. Simplu de zis, mai greu de facut. Am 170cm,
70kg(greutatea mea ideala e la 62kg) si nu sufar de afectiuni medicale. Pot sa spun
ca principalul motiv pentru care m-am apucat de postit a fost faptul ca acele cateva
kilograme in plus ma faceau sa nu ma simt bine in pielea mea. Initial am vorbit cu
parintii si ei nu au fost de acord, spunandu-mi ca nu e foarte sanatos şi ca ar trebui
sa abordez o varianta mai putin agresiva (diete cu ciorbe, salate sau alte minunatii).
In final am ales varianta unde aveam tragere de inima si anume:”postul negru/total/cu
apa”. Prima mea zi de post a fost 26.04.11, a treia zi de Pasti. Practic am trecut de la
friptura de miel si sarmale la „apa chioara”. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa
golesc frigiderul, mancarea care mai era comestibila am dat-o unor oameni care
aveau mai multa nevoie de ea. Dupa ce am scapat de principala tentatie am coborat
la magazin si mi-am cumparat 2 sticle de apa plata imbuteliata. Urmatorul lucru pe
care l-am facut a fost sa ma „incui in casa”. Mi-am luat o carte de la biblioteca, am
tras cateva filme pe calculator si mi-am pus sticlele cu apa la capatul patului. Sincer,
nici nu stiu cum a trecut ziua de ieri. Seara am dormit pe la vreo 21.00 (record pentru
mine) dar deja incepuse sa ma roada foamea. Cam asta a fost prima mea zi de post.
……………………

Cleo - 18/06/2011 7:38 AM

Salut! Sunt din Galati, am 33 de ani, 1,55 m si 62,4 Kg. Astazi este prima zi de
post negru. Nu este prima data cand va scriu. În urma cu 6 luni cred am mai avut o
tentativa esuata la 3 zile. Acum sunt mai pregatita mintal. Va voi scrie zilnic prin ce
transformari trece organismul meu. Am nevoie de sustinere. Va pup.

Cleo - 03/08/2011 LA 6:43 PM

Salut din nou. Îmi cer scuze ca nu v-am mai scris. Mi-a fost rusine sa va
povestesc despre un alt esec. Nu am reusit data trecuta sa tin post. Înca ramasese
pe undeva prin cap frica de anemie, si pofta de mancare si dulciuri si-a spus
cuvantul. Dar astazi este prima zi de post negru si sper sa fie cu succes de aceasta
data. Cred ca de data aceasta am mai multa putere sa fac ce cred eu ca este bine
pentru mine. Aceste cuvinte le-am scris si mai sus, in urma cu o luna jumatate. Sper
sa pot sa tin postul negru. Cirys, Ali, Carmen Corina va rog sa ma sprijiniti fiindca am
nevoie de voi! Pornesc de la greutatea de 63,3 kg. Prima zi: gura incarcata. Seara
minus 500gr. Am dormit 3 ore dupa ce am scris la birou 20 de pagini pe calculator.

157
Am in plan in fiecare zi, ca sarcina de serviciu, sa bat cat mai multe pagini la
calculator. Ma intreb cate pagini voi bate peste doua saptamani si daca voi reusi sa
tin ritmul. Nici eu nu stiu sincer daca pot eu sa fac asta. Nu-mi cunosc limitele.

Răspunde Cirys: 04/08/2011

Buna, Cleo si spor la postit! Nu cred ca exista persoana care sa nu fi avut mai
multe intentii de a incepe un post negru de durata pana sa il inceapa propriu-zis. Eu
nu le numesc esecuri, ci doar lipsa de motivatie, vointa sau incredere. Nu ai
mentionat exact cand ai dormit cele 3 ore dar, daca scrisul la calculator a inlocuit
somnul de noapte pe care l-ai scurtat la aceste 3 ore despre care ai scris, nu este
deloc un lucru bun. Chiar daca la un moment dat, pe parcursul postului, vei ajunge sa
simti ca nu iti este somn sau nu poti sa dormi, nu este bine sa ai o activitate lucrativa
in aceasta perioada. Cat despre randamentul la lucru, vor fi perioade in care iti va fi
greu sa te concentrezi sau sa te urnesti sa faci ceea ce trebuie. Din fericire acestea
alterneaza cu perioade in care randamentul este foarte bun, uneori mult mai bun
decat in timpul alimentarii normale. Ramane ca tu sa ai grija de resursele tale, sa le
gestionezi cat mai echilibrat.
……………………

Cirys 26/09/2011 LA 6:22 PM

Am decis ca ar fi timpul sa incep un nou post de durata. Nu am planuri marete
insa sper sa fie cat mai indelungat. In acest post urmaresc insanatosirea. Scaderea
in greutate va fi desigur un efect secundar dorit si o voi mentiona si pe ea. Daca voi
obine vreunul din rezultatele dorite in ceea ce priveste insanatosirea, voi mentiona
acest lucru la o luna dupa incheierea postului. Am inceput acest post fara nici o
pregatire, detoxifiere sau alte posturi cu apa mai scurte, pregatitoare. Astăzi a fost o
zi usoara. Odata ce m-am decis si mi-am pus vointa la lucru, nu m-a deranjat nici
foamea, nici pofta si nici delasarea, care de obicei apareau din indecizia proprie, din
ideea ca am timp destul sa fac asta alta data. Despre pofta am remarcat, in timp, ca
nu ma determina sa mananc atat vederea sau mirosul mancarurilor, cat faptul ca
vedeam si auzeam pe cineva mancand langa mine. In consecinta strategia pentru
primele zile este sa nu stau in preajma celor care mananca si nici chiar sa gatesc.
Dupa aceea stiu ca pentru mine nu mai exista pericolul de a renunta. Oricum
vederea mancarurilor si a celor care mananca imi strecoara incet-incet dorinta ca
postul sa se termine cat mai repede si mai ales cu mancaruri neindicate. Am baut 1,5
l de apa, stiind ca, altfel, in primele zile de post, simt o durere, ca de raceala, in
rinichiul drept si, bineinteles, pentru ca in primele zile toxinele ce trebuiesc eliminate
sunt foarte multe si corpul trebuie ajutat sa se detoxifiexe. Inconveniente: mi-au
aparut 5-6 bubite asemanatoare cu cele facute de tantari, care provoaca si
mancarime. Este drept ca am stat in natura intr-o zona in care chiar misunau tantari
si multe insecte, posibil sa fie ciupituri, desi locurile in care se afla m-ar face sa cred
ca sunt mai degraba semne de detoxifiere, mai ales ca am mai patit asa si in alte
posturi. Am stat 3 ore in soarele bland de toamna si a fost foarte placut, parca chiar
hranitor. Tonusul zilei a fost 100% fata de cel al unei zile cu mancare. Stare
emotionala: pozitiva, fara irascibilitate. Desi am niste bobite albicioase, ca de puroi
pe amigdala dreapta, gatul nu m-a usturat cum mi s-a mai intamplat. Concentrarea
este inca normala. Am avut transit intestinal. La sfarsitul zilei aveam pulsul de 60 de
batai pe minut comparativ cu perioada de hranire, cand aveam 75, confirmand ceea
ce se spune despre prima etapa a postului. Am pornit de la 72,2 kg.
……………………

158
Sol19 - 29/12/2011 LA 1:03 PM
Buna! M-am hotarat si eu sa tin post negru timp de 18 zile. Sper sa am
vointa.Sunt in prima zi si foamea nu ma prea chinuie. Am mai tinut maxim o zi si de
obicei seara imi era rau si eram ametita. Am 72,9 kg. Ma voi cantari la sfarsit, dar imi
voi descrie starile aici. Iti apreciez blogul si munca depusa.

Răspunde Cirys: 29/12/2011 LA 2:49 PM

Buna, Sol19! Iti doresc un post cat mai usor in ceea ce priveste simptomele. In
perioadele cand te simti cum spuneai ametita sau cu alte stari neplacute, aminteste-ti
sa bei cate un pahar cu apa si starile de cele mai multe ori se amelioreaza.
Multumesc pentru apreciere! Succes!
……………………

Alexandra - 01/01/2012 LA 4:56 PM

Buna! O sa incep si eu sa tin post negru 40 de zile cu destula vointa si rabdare
o sa reusesc. Am 100 kg si 1,68 m, sunt obeza si alta solutie nu vad decat postul
negru, dar as avea niste intrebari: Am voie sa ma spal pe dinti? Pentru ca am citit pe
un site că nu este voie sa te speli pe dinti. Si cum pot sa continui sa slabesc dupa ce
am terminat 40 de zile de post negru? As avea nevoie urgent de sfaturi. Va
multumesc!

Răspunde Cirys: 01/01/2012 LA 8:49 PM

Buna, Alexandra! Ma bucur ca doresti sa tii un post negru dar vreau sa te
contrazic in privinta afirmatiei ca nu exista alta solutie. Exista zeci de variante pentru
a slabi, as aminti aici pe cea a postului cu sucuri, si pe cea a dietei vegan-crudivore,
asta ca sa mentionez numai pe cele foarte dragi mie. In caz ca la un moment dat
intrerupi acest post negru, ele reprezinta variante foarte convenabile pentru a
continua slabirea sau a mentine rezultatele dupa un post negru de durata. Poti sa te
speli pe dinti atata vreme cat suporti acest lucru. Eu una m-am spalat pe tot parcursul
ultimului meu post de 34 de zile. În ultimile 2 saptamani nu mai suportam gustul
pastei si foloseam alte variante pe care le-am recomandat si in articolul despre igiena
in timpul postului.

Alexandra: 01/01/2012 LA 11:52 PM

Mai am o intrebare. Pot fuma pe tot parcursul timpului cat tin post negru? Ca
eu de exemplu fumez circa 5-10 tigari pe zi si, prin faptul ca sunt mentolate, ma face
sa ma simt bine.

Răspunde Cirys: 02/01/2012 LA 1:50 PM

Categoric NU se fumeaza pe parcursul postului negru! De fapt ai sa vezi ca,
dupa prima saptamana de abtinere de la fumat, pe fundalul postului, nici nu vei simti
nevoia sa mai fumezi. Fumatul pe parcursul postului aduce cu sine simptome foarte
neplacute, ca sa nu mai zic ca prin fumat in corp se introduc anumite substante pe
care acesta le asociaza cu continuarea hranirii. Postul cu apa are ca prim efect
detoxifierea organismului, detoxifiere in urma careia se obtin restul beneficiilor
(insanatosire, slabire, etc.). Daca tu obstructionezi detoxifierea prin continuarea
fumatului, automat si efectele benefice ale postului vor fi minore.

Alexandra: - 02/01/2012 LA 5:46 PM

159
 Atunci o sa renunt la tigari. De maine o sa incep postul si sper sa am rezultate
foarte bune. Mi-am facut si poze cum sunt in prezent si imi voi face dupa ce termin
postul altele. Ma simt asa de greoaie de parca as mai cara un om in spate.
Multumesc pentru sfaturi.

Alexandra: - 05/01/2012 LA 2:06 PM

Am incercat de doua zile sa incep postul negru, dar nu reusesc. Îmi apare o
senzatie naspa, încât parca numai pot. Ma gandesc „sa tin post sa tin post sa tin
post”. Încerc pana pe la 2-3 dupa-amiaza si dupa aceea cedez. Ce sa fac ca nu
reusesc sa tin nici macar prima zi? Tot aman pe maine, si de maine pe alta zi si tot
asa. Au trecut deja 3 zile de cand incerc sa trec de prima zi. Va rog ce sa fac? Nu
mai pot amana asa mereu.

Răspunde Cirys: 05/01/2012 LA 3:24 PM

Alexandra, uneori pur si simplu nu este momentul sa tii un post de durata,
alteori nu este momentul nici macar pentru un post de o zi. Eu personal am amanat
mai bine de un an tinerea ultimului meu post de durata (34 zile), tinand alte posturi
mai scurte, uneori si acelea fiind amanate sau terminandu-le inainte de durata
hotarata. Sfatul meu ar fi sa ai intotdeauna un plan B de rezerva, poate chiar si un
plan C. Nu te agata de o singura varianta ca fiind singura valabila. Mi-a placut foate
mult ultima postare facuta de Mel, care dupa ce si-a dat seama ca nu este in
dispozitia de a se inhama la un post negru, a incercat varianta mai simpla cu sucuri si
apoi pe cea mult mai simpla, cu dieta crudivora. Incearca si tu ceva asemanator.
Odata ce esti ferm hotarata sa excluzi din alimentatie dulciurile si grasimile, sfera
atractiilor culinare se diminueaza drastic. Si acum, sa fim sinceri, nu cred ca s-a
ingrasat nimeni mancand fructe si salate, chiar si in cantitati mari.
……………………

Maria - 24/01/2012 LA 8:51 AM

Am avut tot timpul probleme cu mancatul. Dupa ce mananc mai multicel nu imi
e bine si m-am hotarit sa tin post lunea, miercurea, vinerea si duminica. Sper ca pot
si duminica. Am 48 ani şi am tinut de 4 ori post negru in anii trecuti. Am tinut o data
21 zile numai cu apa, si altele 7 zile, 10 zile, 10 zile. In zilele de post e bine daca
beau cafea si ceai pe langa apa? Am o munca full time la calculator si familie. E bine
daca pot tine tot timpul 3-4 zile pa saptamana post negru? Nu am probleme cu
sanatatea pana acum, multumesc lui D-zeu, dar am tendinta sa mananc mai mult. Nu
are importanta ce. Nu ma simt bine, ma misc greu si retin lichide. Eu, daca tin post
negru doar cu apa, 1-2 cafele si 1-2 ceaiuri, ma simt perfect din prima zi cu multa
energie! Cred ca as putea tine mult, dar mi-e frica sa nu am alte probleme! Familia
nu este de acord cu asa post. Am doar frica, pentru ca, atunci cand am tinut acel
post de 21 zile, acum 16 ani, la sfatul unui naturist, m-am vindecat de depresie si
piatra la rinichi! Acum insa nu stiu ce sa fac! E bine, sanatos, sa tinem asa tot timpul
luni, miercuri si vineri si eventual si duminica?

Răspunde Cirys: 24/01/2012 LA 3:33 PM

Maria, felicitari pentru cele 4 posturi pe care le-ai reusit pana acum si pentru
efectele obtinute! Un post asemanator cu cel propus de tine, am tinut si eu acum mai
bine de 2 ani. Lunea, miercurea si vinerea, timp de 6 saptamani consecutive, tineam
post cu apa, iar in celelalte zile mancam vegetarian, ca sa pastrez cat mai bine
rezultatul, cu mici exceptii in weekend-uri. Urmarea a fost ca m-am simtit foarte bine,

160
si in timpul, si dupa postul respectiv. Cum eu l-am tinut in prag de vara, printre altele
mi-a prins bine ca nu am mai suferit de cald si am scapat si de 5 kg. Aceasta este o
varianta de post simpla pentru ca permite si satisfacerea unor mici pofte, in zilele in
care nu se posteste, insa nu este o metoda de practicat pentru o perioada foarte
indelungata si nicidecum un mod de viata. Daca observi ca dupa zilele de post
mananci exagerat, tinzand sa recuperezi, in ziua de alimentare, ceea ce nu ai
mancat in ziua de pauza, postul devine inutil, ba chiar un factor de stres pentru
sistemul digestiv. Personal consider ca postul de weekend este mai dificil de tinut si
oarecum frustrant si nu isi prea are rostul, daca deja se postesc alte 3 zile din
saptamana si nu este vorba de un post de durata mare. Daca bei cafea in post, o
foarte mare parte din efectele pozitive ale acestuia nu se vor mai produce si pe de
alta parte, multe din reactiile negative vor apare, in ciuda abundentei de energie.
Bine ar fi sa il tii numai cu apa sau, daca chiar nu se poate altfel, cu ceva ceaiuri.
Postul stimuleaza activitatea mentala, iar in cazul unui post intermitent ca cel despre
care vorbim, nu apare dificultatea de concentrare, care te-ar fi putut deranja in
munca. Spor la postit si tine-ne la curent cu situatia! ฀

Maria - 25/01/2012 LA 8:07 AM

Multumesc pentru sfaturi azi e miercuri si sunt pregatita ptr post. Gata, de azi
incep luni, miercuri si vineri post iar celelelte zile fructe si legume numai cruditati
pana la ora 18:00. Sper sa am putere sa ma abtin de la celelalte, ca sunt o
pofticioasă. Am 83 kg si 160 inaltime si de un an sunt la menopauza. De atunci am
luat 10 kg în greutate. Anul trecut aveam 73 kg. Acum 16 ani am fost la fel si cu
postul total de 21 zile am slabit 18 kg si m-am vindecat şi de alte boli. Am fost
vegetariana 6 ani, iar dupa aceea cand m-am mutat din tara, ptr munca, nu am mai
avut posibilitatea sa fiu vegetariana. Noua viata, alte mancaruri, noua familie, m-au
dat peste cap cu toate. Cu toate ca sotul si baiatul meu nu sunt deacord cu acest stil
de viata, fata mea e tot vegetariana, i-am facut sa inteleaga ca de fapt este totul
pentru sanatatea mea! Deci incep de azi! Multumesc pentru sustinere!

Răspunde Cirys: 25/01/2012 LA 1:40 PM

Maria, nu pot decat sa ma bucur pentru hotararea ta in ceea ce priveste postul
si dieta, mai ales ca esti o persoana care ai mai tinut si astfel de posturi si regimuri
vegetariene si stii despre ce este vorba, cunosti beneficiile pe care le aduc dar si
dificultatea acestora la inceputul perioadei. Nu uita ca cerealele nu trebuie sa
lipseasca nicidecum dintr-o dieta vegetariana. Sunt foarte importante pentru
sanatate! Daca vrei sa eviti painea, poti consuma acele cereala presate, fulgii de
cereale, fara alte adaosuri, dupa o prealabila inmuiere in apa si apoi scurgere sau
diversi biscuiti preparati la rece din cereale si seminte. Apropos de seminte, nu uita
toata gama de seminte oleaginoase si nuci. Iarasi nu strica sa mai consumi, din cand
in cand, vegetalele sub forma de boabe (fasole, naut, linte, mazare, etc.), care
evident nu pot fi mancate decat dupa gatire. Nu fi foarte drastica cu tine,
restrangandu-te doar la fructe si legume pentru o perioada indelungata, pentru ca
altfel intervine frustrarea, poate chiar diverse lipsuri si tendinta de a abandona totul.
Chiar daca o parte din familie nu doreste un astfel de stil alimentar, sunt sigura ca
odata ce deja in casa exista doua persoane vegetariene, cantitatile de vegetale
consumate si de catre cei nevegetarieni, vor creste treptat si asta numai spre binele
lor.
……………………

161
Alexandra Dodly - 28/01/2012 LA 10:28 PM
Am luat decizia de a ţine post, după ce am vizionat o emisiune in care multi
omeni au devenit obezi pt că isi tot promiteau că vor tine regim si au sfarsit prin a
deveni supraponderali si dupa aceea obezi. Maine voi povesti cum a decurs ziua
mea de post negru si va voi tine la curent. Desi am incercat cu legume si fructe, pana
seara renuntam. In urma acestor decizii, pe care mi le promit solemn mie, că eu
trebuie sa reusesc, ca sa fiu sanatoasa si sa ajung la o greutate normala, o sa
reusesc azi mai mult ca niciodata. Sunt multe persoane pe care o sa le indemn sa
incerce asta si eu o sa fiu un exemplu pt ele.

Răspunde Cirys: 29/01/2012 LA 10:45 AM

Alexandra, este cat se poate de adevarat ca atunci cand iei o decizie in
ceea ce priveste alimentatia, ea trebuie sa inceapa AICI si ACUM, iar nu de
maine, nu de luni, nu de pe 1 ale lunii sau alte date standard. Daca respectiva
decizie nu vizeaza momentul prezent, masa imediat urmatoare si toate cele ce
vor urma, inseamna in majoritatea covarsitoare a cazurilor ca tot ceea ce faci
de fapt este sa te auto-pacalesti. Oare nu cumva, dupa ce luam decizia ca de
maine tinem o dieta sanatoasa sau chiar un post, primul lucru la care ne
gandim este ca pana atunci mai avem de terminat niste dulciuri de prin casa
sau sa ne facem toate poftele pe care ni le vom refuza de maine sau sa dam o
fuga la fast-food pentru un „ultim rasfat” ca deh, de maine incepe cura? Te
felicit pentru determinarea ta! Iti doresc sa reusesti ceea ce ti-ai propus si mai ales sa
obtii acea structura fizica sanatoasa de care ai nevoie pe care sa o mentii printr-un
stil de viata sanatos in ceea ce priveste mancarea si miscarea. Multumesc pentru
apreciere!
……………………

Claw 16/02/2012 LA 8:56 PM

Sunt, pot sa zic, la sfarsitul primei zile. Am o mica durere de cap si sunt un pic
nervoasa. Asta păţesc cand nu maninc, dar foame, de nesuportat, nu pot sa zic că
mi-a fost. Mai stau un pic si ma bag in pat. Nu vreau sa ma cantaresc incă. Mai greu
e că trebuie sa i fac mancare sotului si copilului dar o sa ma descurc. Asta e mai
nesarat sau prea sărat: vedem noi ce o iesi.
……………………

Maria - 01/03/2012 LA 7:57 PM

Salut fetelor! Astazi a fost prima mea zi de post negru. Ma simt excelent chiar
daca am fost la scoala 6 ore si la meditatii inca 6. Sunt în clasa a 12-a. NU am avut
ameteli, migrene, dureri de stomac, stari de somnolenta sau slabiciune. Lichide:2L
apa. Urina:culoare si miros normal. Energie:100% (mai multa decat de obicei).
Greutate initiala:59.0 kg. Abia astept sa vad cum ma mai simt si la sfarsitul celei de-a
doua zi!
……………………

Oannna - 05/04/2012 LA 5:03 PM

Prima mea zi s-a sfârșit cu bine, nu mi-a fost foame, am băut un ceai verde
neindulcit dimineata, inainte sa merg la liceu. Sunt eleva şi am 16 ani. Greutate:încă
nu m-am cantarit, o s-o fac luni. Înălțime:1.80m. Am fost la scoala si mi-a fost foarte
somn pt ca învăț de dimineata, dar acum am intrat in vacanta de Paste si n-o sa mă
mai trezesc asa devreme(6:00). Am venit de la şcoală la 12, şi am stat toata ziua in

162
sufragerie, departe de frigider, pentru ca fiind prima zi sunt șanse de a renunța, dar
nu imi doresc asta. Îmi doresc foarte mult sa țin 10 zile si ambitia e pe primul loc. Am
văzut un film ca sa treacă ziua mai repede, am ascultat muzica si la 5:00 am fost la
sala o ora. Acum am venit acasa si mă uit la TV. Stare emotionala: decisă si
ambitioasa! Sper sa fie bine si Dumnezeu sa fie cu mine si sa-mi dea putere, pentru
ca-L Iubesc.

Răspunde Cirys:05/04/2012 LA 7:31 PM

Oanna, te aflii la o varsta la care postul negru nu este nici indicat si nici
necesar, cu atat mai putin pentru a slabi, lucru care se poate obtine prin multe alte
metode. Din aceasta cauza eu nu iti voi acorda nici un fel de suport pe acest site. Am
fost sceptica de la inceput in ceea ce priveste graba cu totul nesanatoasa de a slabi
cat mai mult posibil in aceste zece zile şi am amanat sa te intreb ce varsta ai pentru
ca nu stiam ca te aflii deja in post. Retrag asadar rugamintea mea de mai devreme,
ca tu sa iti impartasesti experienta vis-a-vis de postul negru tinut in paralel cu
activitatea fizica pe care ti-ai propus-o. Sper sa intelegi aceasta decizie si sa revii
daca vei dori atunci cand nu vei mai fi minora.
……………………

Georgiana - 04/05/2012 LA 8:02 AM

Buna! Sunt Georgiana. M-am uitat de multe ori pe blogul tau si spusele fetelor
de aici m-au ambitionat. Sper sa pot tine si eu 10 zile de post, desi am mai avut
incercari pana acum, dar toate esuate, din pacate. Totusi sper tare mult sa reusesc
de data asta pentru ca am mare nevoie sa slabesc minimum 15 kg . Prin urmare asta
e prima zi si o sa revin cu detalii.
……………………

Robert Gabriel - 05/05/2012 LA 6:28 AM

Mi se pare o idee foarte buna forumul asta. Eu am tinut deseori post negru pe
vremea cand practicam yoga. Nu o faceam nicidecum pentru detoxifiere, ci pentru
educarea vointei. Tineam miercurea si vinerea. Ulterior am aflat si de efectele
benefice in planul curativ si sporadic mai faceam cate o „aroganţă”. Stilul de viata
foarte activ m-a inpiedicat sa mai fac asta si evident vointa mi-a mai palit. Nu am tinut
niciodata mai mult de 2 zile. Probabil ca voi incerca o data. Acum sunt in concediu si
imi permit. Astazi este a doua zi. Nu imi propun mai mult, momentan. Eu am si
gastrita….daca ma supara sau nu ma simt in stare ma voi opri. Daca nu, cu
Dumnezeu inainte. M-am ingrasat ca un porc si diminuarea alimentaţiei nu prea ajuta
mult, mai ales ca perioada gratarelor si-a spus cuvantul. Urati-mi succes.

Răspunde Georgiana 05/05/2012 LA 7:43 AM

Am izbutit cu prima zi! Nu a fost greu. Nu mi-a fost foarte foame, doar mici
pofte spre seara. Nu o sa ma cantaresc zilnic, poate a 7 a zi (daca o sa ajung pana
acolo). Succes Robert Gabriel!

Răspunde Robert Gabriel: 05/05/2012 LA 5:19 PM

Multumesc Georgiana. Georgiana. Eu as lua-o pas cu pas in locul tau. Sa te
gandesti de la inceput la 10 zile, poate fi ceva ce te-ar putea copleşi si ai putea sa
esuezi. Eu, dupa o zi, am spus sa incerc doua. Sunt la finalul celei de-a doua si ma
simt bine. Poate depinde cum ma simt. O voi incepe pe a treia. Oricum sunt cu voi si
va tin pumnii.

163
Răspunde Georgiana 06/05/2012 LA 3:19 PM
Iti dau dreptate Robert! Eu ieri am dat-o in bara. Am gresit! Am fost o lasa. Asa
ca astazi, zi care ar fi trebuit sa fie a 3 a, a devenit prima zi si de data asta nu ma las!
Nici nu am avut curajul sa zic adevarul, initial, dar asta e! Bafta multa tie!

Răspunde Cirys: 06/05/2012 LA 3:33 PM

Georgiana, nu trebuie sa fii descurajata sau trista daca uneori nimeni nu este
interesat sa participe la o discutie despre postul cu apa al unei alte persoane, sau
daca nimeni nu are de gand sa posteasca in aceeasi perioada cu tine. Lumea citeste
despre experienta ta acum sau poate va citi peste un 1 an sau poate peste 10 ani,
sau candva, atat timp cat va exista acest blog. Fiecare pune o caramida sau, dupa
putere, inalta chiar un zid in aceasta constructie care se numeste „informarea
celorlalti despre postul cu apa prin propria experienta”. Nu este nimic daca ai
intrerupt, fiecare zi de post este in sine o reusita. Timp este inainte din belsug.
Important este sa nu faci abuzuri alimentare dupa un post, indiferent cat de scurt a
fost caci altfel iti vei crea singura probleme de sanatate.

Răspunde Georgiana: 08/05/2012 LA 8:25 AM

Multumesc de incurajari Cirys si iti sunt foarte recunoscatoare pentru ca ai
construit acest blog dedicat postului negru de unde am citit informatii scrise de
persoane care si-au impartasit experienta si m-au incurajat, fara sa-mi dau seama,
ca sa pot tine si eu, persoane care nu sunt de aceeasi parere cu majoritatea ca daca
stai nemancat o zi, doua o sa mori a treia!

Răspunde Robert Gabriel: 07/05/2012 LA 8:58 AM

Eh, nu te judeca prea aspru Georgiana. Oricum asa cum spunea si Cirys
efectele vor fi „observate” de catre organism si nu ai ramas fara efecte. Probabil
observi si tu deja pe acul cantarului. Eu cu voia lui D-zeu sunt in ziua a 4-a. Îi
sfatuiesc pe toti sa se astepte la ce e mai rau in ziua a 3-a. Pentru mine, si din ce am
vazut si pentru altii ,a fost adevartul hop. Am fost, sincer, la un pas sa renunt, caci
aseara m-am simtit foarte rau. Insă, azi dimineata, dupa un somn bun, eram ca un
nou-nascut. Apreciez comentriul lui Leonard, care a spus ca divinitatea trebuie sa
faca parte din acest program caci, implicand-o, poate avea loc si o purificare
sprirtuala la fel de importanta. Eu ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa imi dea putere.
Asta ma ajuta mult. Fara El nu suntem si nu facem nimic. Eu asa cred. Nu stiu cata
apa bei tu, dar iti impartasesc cum „fentez” eu foamea. Am mereu apa langa mine.
Chiar si cand ies sa ma plimb iau o sticla de 500g de apa cu mine. Nu ma interseaza
ce spune lumea, mie sa imi fie bine. Asa am ajuns sa consum cam 5 l de apa pe zi.
Eu am si gastrita si deci stomacul meu este cu atat mai mofturos. Roaga-te si bea
multa apa. Asta ar fi coloana vertebrala a rezistentei in post. Implica-te mereu in
ceva, ca sa nu ai timp sa te gandesti la mancare. Eu vad toata ziua filme si ma mai
joc si pe calculator. Lasa esecul. Asta sa fie de fapt un pas inainte si sa te ajute sa
devii mai puternica in determinarea ta. Si alt sfat pentru tine, daca imi permiti. Daca
acum ai tinut 2 zile, sa te gandesti sa tii 3 zile, apoi, daca te simti bine, sa te gandesti
la 4, si asa mai departe. Este ca si cum ai ridica un zid, caramida cu caramida.
Pentru mine obiectivul este sa termin ziua 4. Daca ma ajuta D-zeu voi fi si in ziua 5.
Am toata motivatia caci deja am pierdut 5-6 kg dupa 3 zile jumate. Acuma sa nu se
astepte toti la asemenea rezultate. Eu aveam si foarte multa grasime „achizitionata”
de curand in urma micilor si a fripturilor, caci sunt un mare fan al gratarelor, la care

164
beam macar 2-3 l de bere. Din ce am auzit eu, grasimea acumulata de curand se
arde mai repede, iar straturile mai vechi care au stat ani de zile pe tesut se ard mai
greu..

Răspunde Georgiana: 08/05/2012 LA 8:14 AM

Merci pentru sfat Robert. Am trecut deja peste mica mea scapare din ziua
respectiva. Si nu ca as fi mancat cine stie ce. Am mancat un mar, dar m-am ofticat ca
sunt slaba de inger. Bine ca nu am dat iama in altele! Acum sunt la inceputul zilei 3.
Ma simt ca o fantoma, adica am o stare de moliciune de zici ca am imprumutat
mainile de la vecina si nu m-am obisnuit cu ele, dar in rest e destul de bine si sper sa
fiu capabila să ţin mai mult. Acum, ca am vazut la tine ca ai dat atat de mult jos deja
in 4 zile, ma ambitioneaza sa merg inainte mai cu elan. Succes in continuare!

Răspunde Robert Gabriel 08/05/2012 LA 10:11 AM

Multumesc la fel si nu uita: cand simti foame „ineac-o” cu apa. În 3-4 minute
nu vei mai simti foamea pentru alte 20-30 de minute. Cel putin eu asa functionez. Nu
stiu daca este general valabil.

Răspunde Cirys: 07/05/2012 LA 3:15 PM

Robert, ai trecut de primul mare obstacol al unui post cu apa – ziua 3. Sper sa
ai parte de perioade cat mai bune si mai ales de efectele cele dorite. Nu uita totusi ca
orice stare de rau, localizata la un anume organ sau zona, inseamna o puternica
detoxifiere, curatare, reinoire si vindecare al acelui loc. Corpul are o capacitate
uimitoare de regenerare si, din fericire, lucreaza repede, incat, extrem de rar, o
neplacere localizata dureaza mai mult de 3-4 zile. In cazul unui postitor, gandirea
pozitiva inseamna de cele mai multe ori o fraza de genul: „ma bucur ca ma doare
piciorul pentru ca sunt in plin proces de a scapa de afectiunile piciorului respectiv!”
……………………

Lavinia - 10/05/2012 LA 3:11 PM

Buna fetelor! eu consider ca postul negru se tine in primul rand pentru iertarea
pacatelor, pentru implinirea diverselor dorinte, si trebuie insotit de rugaciuni si
milostenie! Iar abia in ultimul rand se tine pentru a slabi! Mai multe detalii despre post
gasiti in cartea parintelui Ilarion Argatu. Eu am tinut post negru de cate o zi, lunea,
miercurea sau vinerea si m-am simiti foarte bine,dar acum vreau sa incerc postul
negru de 3 zile si pentru o eventuala detoxifiere.
……………………

Ana - 21/05/2012 LA 6:12 PM

Buna tuturor! Tocmai am trecut si eu de prima zi de post ma simt ok. Chiar pot
sa zic că bine. Am senzatii de foame dar le ignor sau le ascund sub un pahar de apa.
Vreau sa tin post negru macar 6 zile desi as avea nevoie de ceva mai mult. 6 zile
sunt sigure, iar dacă o sa mai fiu in stare, o sa continui. Eu am 1,64 inaltime.
Întotdeauna am avut 54 de kg, dar in urma unei dereglari hormonale, de care inca nu
am scapat, adică nu am menstruatie de 6 luni, am pus cam 10 kg pe mine. Azi m-am
cantarit si incep de la 62,3 kg. Eu lucrez in Spania şi m-am saturat sa mi se tot spuna
că te-ai ingrasat şi trebuie sa te apuci de dieta. Nimeni nu intelege că nu m-am
îngrasat din cauza mea. Eu manac foarte putin. În timpul sapt sunt la muncă, doar in
weekend merg acasa. De asta am zis 6 zile, pentru că sunt sigura că ma vor obliga
sa manânc. Asa fac mereu cei de acasa, dar as vrea sa le fac o surpriza sa vada că

165
am putina vointa si că pot sa dau jos din kg. Un al doilea avantaj e fapul că azi nu am
putut fuma nici o tigară, pentru că ameteam. Deci mulţumita postului am ocazia sa
ma las de tigari şi o voi face.

Răspunde Cirys: 22/05/2012 LA 1:51 PM

Ma bucur ca ai pornit cu dreptul in acest post, Ana. Fumatul in timpul postului
poate aduce simptome foarte urate. E un obicei cam periculos intr-o astfel de
perioada.

Răspunde Ana 24/05/2012 LA 6:49 PM

Ţigările le-am cam lasat. Cu postu nu am prea mare vointa. Saptamana asta
am tinut post negru o zi. Am mancat destul de sanatos. Ideea e ca dupa o zi de post
nu imi era foame, dar nu am rezistatat poftelor eu fiind foarte pofticioasa. Am fumat
cate 2 tigări pe zi pentru că am tigări la mine şi ma tenteaza. Saptămâna viitoare nu-
mi mai iau tigări si asa nu o sa mai fumez. Sper sa reusesc sa mai avansez şi sa
ajung macar la 2 zile
……………………

Iulia - 27/05/2012 LA 3:32 PM

Buna! Am tot urmarit blogul asta de cateva luni de zile si m-am hotarat sa
incep si eu postul negru. Am mai tinut – cel mult o saptamana. Astazi e prima zi. Nu
mi-e greu in ceea ce priveste mancarea, cat mi-e de greu fara tigari. Mentionez ca
fumez undeva la un pachet-doua pe zi, iar astazi am avut parte de o singura tigara.
Cred ca e cazul sa-mi pese mai mult de sanatatea mea. Voi posta in fiecare si cu
putine incurajari, sper sa reusesc sa ajung la 2 saptamani. Am 1,67 m si 59,6 kg.

Răspunde Cirys: 27/05/2012 LA 4:31 PM

Buna Iulia! Sper sa ajungi sa postesti un numar de zile care sa te
multumeasca si mai ales sper ca acest post sa fie un prim pas catre a renunta
definitiv la fumat. Cu greutatea stai bine, insa o detoxifiere este necesara oricui, mai
ales daca obisnuia sa fumeze. Te asteptam cu noutati! Un post cat mai usor iti
doresc!
……………………

Adriana - 06/06/2012 LA 7:56 PM

Buna tuturor! Astazi am inceput si eu postul cu apa. Am avut o zi excelenta din
punctul de vedere al energiei si nu m-am simtit aproape de loc rau. Mentionez faptul
ca am facut doua zile de pregatire, ca sa spun asa. Ieri si alataieri am mancat doar
cirese (atunci m-am simtit rau!). Intentia mea este sa tin un post de 3 zile. Prima data
cand m-am intalnit cu conceptul de post negru, prin noiembrie, am fost ceva mai
curajoasa si am tinut un post de 6 zile, in care m-am simtit FOARTE rau. Iar dupa
aceea am recidivat, urmand in continuare o dieta dezastroasa. De la aceste 3 zile de
post doresc putina detasarea de mancare si bineinteles ceva detoxifiere. Intentionez
ca pe viitor sa tin un post negru mai lung, insa dupa experienta din toamna am decis
sa o iau progresiv. Multumiri pt informatiile si ajutorul acestui blog!

Răspunde Cirys: 07/06/2012 LA 4:16 AM

Cu multa placere, Adriana! Sper sa ai parte de un post mai usor de data
aceasta. Intr-adevar, daca organismul a fost obisnuit cu mancaruri grele si nu a mai
cunoscut aceasta ipostaza a postului, inceputul poate fi mai greu. Daca ai observat

166
acest lucru la tine, inseamna ca perioada ta pregatitoare pentru post trebuie sa fie
mai indelungata, in special daca intentionezi un post de durata, pentru a elimina cat
mai mult din reziduul acumulat in sistemul digestiv. Astfel, scazandu-ti toxicitatea,
prin ”spalarea” macar partiala a acestuia, postul va fi mai usor.
……………………

Giulya - 09/06/2012 LA 8:17 PM

Buna tuturor! Ieri am descoperit si eu acest blog minunat si interesant gandit.
Chiar cautasem de ceva vreme ceva informati despre post negru. Vreau si eu sa
incep un post din aceasta seara. Cate zile, nu stiu, dar aş vrea cat de multe. Vreau si
trebuie sa postesc, deoarece tind sa ma transform in nutella sau in vreo ciocolata.
Trebuie sa fac ceva sa elimin din corp toate chimicalele si porcariile care le-am
introdus mine in ultima perioada de timp. Ar trebui sa gasesc ceva sa fac sa nu ma
mai gandesc la dulciuri, sa inlocuiesc aceasta dependenta cu alta mai buna si mai
constructiva. Sarpele din Eden e mereu prezent in gandul meu si imi spune: Hai
numai de data asta mai mananci ciocolata si apoi nu o sa mai ai nevoie”. Sunt
perfect constienta ca de maine, de cand incep postul, nu o sa dispara acest ”sarpe
veninos”, dar cred ca trebuie sa nu il mai ascult si poate pe urma o sa se plictiseasca
langa mine.

Răspunde Cirys: 11/06/2012 LA 12:23 PM

Imi pare bine ca ti-au fost de ajutor informatiile gasite aici, Giulya! Sper sa fi
reusit sa treci peste prima zi de post si mai ales sa reusesti iti controlezi dependenta
fata de dulciuri pe termen lung. Acesta este de fapt un tel mult mai important decat
cel de a reusi sa postesti. Succes!
……………………

Ana Maria 11/07/2012 LA 8:43 PM

Buna. Am si eu o întrebare. Am 17 ani si stiu ca aceasta nu este varsta
recomandata pentru a tine post negru, insa sunt hotarata sa o fac. Am probleme
hormonale, diferente între sâni enorme, ciclul nu-mi vine si nu mai pot continua asa.
Cate zile trebuie sa tin? Multumesc.

Răspunde Cirys: 11/07/2012 LA 11:57 PM

Ana Maria, trebuie sa te gandesti ca, oricate zile de post ai tine, la un moment
dat tot trebuie sa te intorci la mancarea solida si atunci vei avea acelasi dezechilibru
interior, care isi pune amprenta acum asupra organismului tau. De aceea ti-as
recomanda sa citesti acest articol: https://cirys.wordpress.com/2012/05/18/cum-sa-
mentinem-un-timp-indelungat-rezultatele-obtinute-in-urma-postului-negru/ si sa
incerci sa aplici cat mai mult in viata ta un mod de alimentare echilibrat. Pe langa
aceasta, alege cate o zi in fiecare saptamana in care sa tii post doar cu apa. Dupa
aceasta zi, fii de fiecare data foarte atenta le comportamentul tau alimentar. Asa cum
te vei comporta in ziua de dupa postul cu apa, asa te vei comporta si dupa un post
de cateva saptamani. Astfel vei invata sa te cunosti si sa iti gasesti echilibrul
personal. Ziua de post saptamanala iti va aduce in scurt timp multe beneficii daca nu
strici in zilele urmatoare ei ceea ce ai construit. Multa sanatate iti doresc!
……………………

Maria - 19/08/2012 LA 12:52 PM

167
 Am mai scris si alta data. Am fost o luna in concediu. Am ajuns la 89.5kg. Sunt
foarte suparata pe mine. Am gustat din toate, ca de obicei. Am mancat numai
sanatos, dar nu m-am putut abtine seara de la mincare si mâncam mult. Nu puteam
sa dorm fara sa maninc, cu toate ca toata ziua mancam sanatos si cate putin. Am 48
de ani şi sunt de 2 ani la menopauza. Am mai tinut posturi cu apa anii trecuti si ieri a
fost prima mea zi de post cu apa. Am baut si cafea neagra dimineata, pentru ca nu
aveam energie. Cred in postul cu apa, pentru ca m-a ajutat intotdeauna, dar mi-a fost
greu sa reincep din cauza poftelor. Sunt o mare pofticiosa. Prima zi m-am simtit
foarte bine. Eu ma simt foarte bine cand nu mananc, dar asa cum am mai spus sunt
pofticioasa. Sper sa fiu destul de puternica sa ma abtin, mai ales ca am o varsta la
care incep, una cate una, durerile de mijloc, de piciore, umflaturi la piciore de la sare,
etc. Trebuie sa imi schimb viata, asa cum multi altii o fac, ca sa pot sa merg cu
sperante mai departe, catre batranete. Deci prima zi a fost perfecta, fara foame, fara
pofte si am facut, lejer, si multa treaba. Deci am avut energie. Voi scrie ptr a doua zi.
……………………

Flori - 27/08/2012 LA 3:15 PM

Ziua bună tuturor! Credeţi că e bine să ţin negru 3-4 zile, poate o săptămână,
să fac pauză o perioadă şi să repet postul? Am 17 ani şi jumătate, 1.62 m şi 52-53
kg. Prioritatea mea nu e să slăbesc, cu toate că n-ar strica vreo 2-3 kg în minus. Nu
de asta ţin postul, ci pentru a mă vindeca complet de acnee. Am avut probleme cu
tenul de la 13-14 ani, iar prin primăvară acneea a început să mi se vindece. Poate şi
pentru că am renunţat aproape complet la mezeluri, produsele fast-food, chips-uri,
băuturi acidulate şi alte prostii din comerţ. Totuşi, mai am în piele puncte albe şi porii
cam dilataţi, ceea ce nu-mi place. În plus, de curand mi-au ieşit ceva coşuri pe faţă şi
sunt puţin iritată. Credeţi că postul negru m-ar ajuta să scap de această problemă?
Cât ar trebui să ţin? Pot bea şi ceaiuri fără zahăr? Eu beau mult ceai şi mi-ar fi greu
să renunţ la el. Mă gândesc să încep postul de mâine, 28 august. Mulţumesc frumos!

Răspunde Angelina: 30/08/2012 LA 5:54 PM

Cauta marul lupului, iar cu decoctul pune cataplasme pe fata si vei scapa de
acnee. Cred ca la anii tai nu este indicat postul total, crede-ma!
……………………

Yoyo - 30/08/2012 LA 11:23 AM

Salutare tuturor! Azi m-am hotarat incep postul cu apa. Spre rusinea mea, am
83 de kg. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac ceva. Si sa pot face ceva trebuia sa
schimb drastic obiceiurile, gandirea, modul de viata. Îmi pare bine ca v-am gasit. Va
urmaresc de ceva timp si azi mi am luat inima in dinti. GATA! Sunt si fumatoare 7-10
tigari pe zi. Sper sa le pot lasa definitiv cu ocazia asta. Am nevoie de ajutor si
sustinere din partea voastra. Sper sa reusesc. Felicitari Cirys pentru ce faci! Cirys
vroiam sa te intreb daca pot mestega guma in perioada asta.
……………………

Claw - 30/08/2012 LA 6:17 PM

Încă un pic si e gata prima zi! Nu mi vine sa cred ce curaj am. Nu stiu cate zile
o sa o pot tine asa, dar un lucru e sigur: imi este foarte greu sa nu gust mancarea
care o fac sotului si copilului. Noroc că am invatat masurile la sare si restu si cred că
e ok. Am un bebelus de 20 de luni şi pana acum ii gustam mancarea daca e calda
sau rece etc. E greu, dar kg trebuie sa dispara. Deci cu vointa si curaj inainte.

168
……………………

Carmen - 18/10/2012 LA 9:27 PM

Revin si eu dupa multe tentative esuate. Mi-am pierdut putin increderea ca voi
reusi, dar chiar am nevoie pentru ca am dureri ingrozitoare de splina si de spate. Ma
simt foarte rau, fara energie, desi analizele mi-au iesit bune. Cel mai mult am tinut 2
zile, acum vreau sa tin 10, si maine va fi prima zi.

Răspunde Cirys: 19/10/2012 LA 3:22 PM

La buna revenire, Carmen! Imi pare rau sa citesc astfel de vesti. Totusi iti voi
spune ceva ce am mai spus aici pe blog: de multe ori durerile si intepaturile provenite
de la intestine, in special de la intestinul gros, sunt confundate cu durerile de splina
sau de inima iar cele de spate cu cele venite de la rinichi sau din zona genitala.
Pentru prima problema asigura-te ca ai un tranzit intestinal zilnic, multumitor
cantitativ si evita constipatia. Pentru cea ce a doua problema, coreland si cu starea ta
de slabiciune, cred ca ar putea fi vorba de o infectie. Fa tot posibilul ca, dincolo de
analize, sa fii consultata de niste specialisti. Este important sa stii exact ce zona a
corpului tau are probleme, ca sa stii cum sa actionezi apoi. Una peste alta, un post
cu apa este binevenit, dar a avea acele rezultate concrete te va ajuta sa stii ce ai de
facut dupa acest post si chiar si inaintea lui. Pana vine acel ”moment optim” al
postului, poti sa iti imbunatatesti starea de sanatate prin metode naturale, fara efecte
adverse. Cu speranta ca am fost de folos cu aceste randuri, iti urez sanatate si multa
putere interioara!

Răspunde Carmen: 19/10/2012 LA 8:46 PM

Merci de raspuns. Acum o saptamana am fost la un doctor si mi-a spus ca
durerile de spate pot fi de la o infectie. De mica am fost mai sensibila, racesc destul
de repede, si dupa ce mi-ai zis si tu am decis sa aman totusi postul cu apa si sa
recurg la o dieta bazata mai mult pe legume, mai ales ca vine frigul si e mai greu
acum fara mancare. Oricum la intenţia mea nu renunt, dar o sa-l fac mai incolo, cand
o sa fiu cu adevarat pregatita.
……………………

Angelina - 30/10/2012 LA 5:48 PM

Buna ziua! Astazi am inceput postul total, doar cu apa, nu pentru ca as vrea sa
slabesc, dar ma chinuie o gastrita hiperacida si un colon iritabil. De aseara nu am
mancat nimic. Este ora 17 si nu mi-e foame inca. Capul nu ma doare, deci nu am
simptome neplacute. Nu stiu ce va fi maine, dar nu vreau sa ma gandesc la asta
acum. Am cumparat apa plata, Izvorul Alb. Are ph-ul mai mare, este alcalina si am
adaugat si putin ceai de musetel, menta, busuioc! Ma bucur ca suntem multe aici si
putem sa ne sustinem. Felicitari celor ambitioase care au slabit. Pe curand!
31/10/2012 LA 3:37 PM
Sunt deja in a-2-a zi de post negru, este ora 14,30 si ma simt destul de bine,
doar putin ametita, dar fara dureri de cap sau alte neplaceri. Salivez cand vad merele
şi nucile de pe balcon. Frigiderul nu-l mai deschid, dar apa plata beau suficienta. Nu
am tinut niciodata post, de nici un fel, dar acum sunt hotarata sa-l tin macar 9 zile,
apoi sa continui cu suc de legume si zarzavaturi. Ma bucur ca sunt aici alaturi de
atatea oameni ambitiosi. Va imbratisez cu drag!
01/11/2012 LA 7:56 PM

169
 Buna seara la toata lumea! Sunt deja in a 3-a zi de post, dar astazi am bagat
storcatorul in priza pt un litru de suc de morcov, telina, sfecla si m-am simtit foarte
bine! Nu am dureri de cap, doar ceva ameteli, pe care le ignor prin iesirea la
cumparaturi, munca, etc. N-am timp sa bag micile fleacuri in seama. Am slabit 1,5 kg,
desi acest post n-a avut drept scop slabitul. Sper ca sanatatea mea sa fie mai buna.
Multumesc pt sustinere Cirys!
02/11/2012 LA 10:38 PM
Buna seara, Cirys! A 4-a zi de post, dar nu-l pot numi negru atat timp cat beau
sucuri de legume, nu? Nu ma simt slabita, nu ma doare capul, sunt ok. Am mers la
serviciu, am facut mici cumparaturi, treaba prin casa şi totu-i ok. Sfatuiesc pe toata
lumea sa incerce si o sa constate ca chiar se poate. Chiar dorm mai bine. Ma bucur
mult ca am inceput acest post. Nu ma simteam deloc bine, orice-as fi mancat.
Digestia functiona foarte prost. Nu stiu ce va fi dupa post, dar acum e bine!

Răspunde Cirys: 02/11/2012 LA 10:54 PM

Angelina, intr-adevar postul cu sucuri este mult mai usor de tinut. Ca si putere
de detoxifiere/vindecare se spune ca rata este de 3 la 1, deci 3 zile de post cu sucuri
echivaleaza cu una de post cu apa. Îti urez sa ai parte de mentinerea a ceea ce
reusesti sa rezolvi prin post si mai ales sa ai multa cumpatare si rabdare in a alege
cantitatile si combinatiile potrivite atunci cand vei reveni la mancatul obisnuit!

Angelina - 03/11/2012 LA 7:37 PM

Va sarut pe toti cei ce posati mesajele aici! Au trecut 5 zile, dar inca nu s-a
terminat ziua. Este ora 18,30. Ma simt bine, fara dureri de cap, fara ameteli, beau
multe lichide si doar 800 gr suc de legume: morcov, telina, sfecla, catina. Cred ca pt
inceput ar trebui a ma opresc si sa reiau peste vreo luna cu 9 zile de post cu apa.
Spun asta fiindca maine plec pe munte, iar rucsacul nu-i prea usor. O sa vad cum ma
simt dimineata! Tu Cyris,ce zici, fac bine? Maine o sa iau cu mine un pic fulgi de ovaz
cu mar si o lingurita cu miere!

Răspunde Cirys 04/11/2012 LA 1:22 PM

Parerea mea este ca daca faci acest gen de efort fizic trebuie sa apelezi la
mancarea solida. De dimineata ar fi optim daca ai incepe cu mierea dizolvata in apa
si abia peste cateva ore sa treci la hrana solida. Fulgii neaparat inmuiati in apa
cateva minute si totul mestecat foarte bine si incet. Posibil sa te simti un pic lenesa
dupa masa dar o sa treaca repede. Excursie placuta!

Răspunde Angelina: 05/11/2012 LA 10:39 PM

A fost o drumetie foarte frumoasa in M-ţii Vrancei. Traseul a fost de 8 ore cu
pauze mici si mers lejer, aprox.18 km. Cu mancarea nu mi-am facut probleme. Am
inceput usor cu un terci de ovaz si o lingurita de miere, suc de legume si fructe, iar
azi o supa crema de legume cu ciupeci, salata de vinete, fara maioneza, si multe
lichide. Ma simt bine si sper sa reincep postul negru in decembrie, aproape de
Craciun! Sanatate multa iti doresc si s-auzim de bine!
……………………

Victor - 07/11/2012 LA 10:12 AM

Pentru cei care doresc sa citeasca o carticica plina de informatii cautati pe
http://inedia.info, LIFE STYLE WITHOUT FOOD - Joachim M Werdin
……………………

170
DACU - 15/11/2012 LA 10:55 AM
Salut! Am un obstacol de dovedit si nu stiu cum sa fac asta. Daca nu beau apa
deloc, imi este mult mai usor. Cand merg la birou, insa e bai mare la pranz caci se
livreaza tot felul de mancaruri aburinde, mai cu carne, mai fara, pentru care
„gloriosul” meu trup inca mai tanjeste, cel putin asta spune stomacul care se
contracta si intestinele care fac scandal. Acasa alt bai, pentru ca doar eu gatesc si iar
intru in contact cu mirosuri culori. Solutii, în afara de a-mi lasa nevasta, carnivora
convinsa? O zi buna si spor!

Răspunde Cirys: 15/11/2012 LA 2:48 PM

Dacu, în primele zile de post, trebuie bauta apa neaparat, macar un litru pe zi,
apoi după prima saptamana, treptat, se poate micsora cantitatea, bandu-se conform
setei. Tocmai la parnz, cand apar tentatiile vizuale/olfactive, este momentul potrivit
de a se bea mai multa apa. In timp, dupa primele 3-7 zile, intestinele vor inceta să
mai faca zgomot si vei castiga si imunitate in fata poftelor. Daca tot este pauza de
masa, o plimbare in afara zonei de ”batalie gastronomica” ar fi optima. In rest este
problema de vointa, determinare si motivatie, atuuri care se castga treptat, cu fiecare
zi de post reusita. Si in cazul gatitului de acasa, atractia fata de mancare va scadea
pana la disparitia completa intre 3-7 zile de la inceperea postului. Primele 3 insa sunt
cele mai grele. Daca ar fi sa-ti dau un sfat, acesta ar fi sa gatesti in avans, incat in
aceste 3 zile sa nu ai nici o tangenta cu bucataria. In fata unui efort special ca acesta
al postului negru, cred ca oricine ar intelege nevoia de a sta departe de mancare,
poate chiar sa fii inlocuit pentru o vreme in bucatarie.
……………………

Ana - 23/11/2012 LA 6:52 PM

Cred foarte mult in postul negru. Nu am tinut decat doua zile, acum 10 ani. În
rest cam cate o zi ceva mai frecvent, lunar sau si mai des, dar am observat ca imi
vine foarte greu sa tin si cate o zi. Odata cu inaintarea in varsta imi vine din ce in ce
mai greu. Am 30 ani si sunt slabuta, la 1,68 m nu depasesc decat foarte rar 52 kg.
De regula am 50 kg sau si sub 50. Nu sunt extrem de slaba, ba chiar am vreo 2 kg
pe mine. Am oase usoare. Problema e ca, pe mine, de foarte multi ani, m-a pasionat
ideea postului, atat pentru sanatatea fizica cat si cea psihica. Azi am prins curaj sa
scriu si sa te intreb cum e bine in cazul meu. Vreau sa tin post, dar am o frica de
malnutritie, pentru ca am si avut perioade de malnutritie, nu tinand post dar limitandu-
ma la unele alimente excluzad practic carnea, mancarurile gatite etc. Si acum
mananc destul de rar mâncare gatită. Zilnic, mancarea mea e salata pe baza de
varza si alte legume gen rosii, castraveti ceapa etc iar la salata fie adaug garnitura
gen paste, orez, fie carne etc. Am însă o dependenta foarte mare de zahar. Nu
mananc dulciuri, decat rar, dar zilnic folosesc zaharul atât pentru ceai negru cât si
pentru cafea, pe care le beau in cantitati mari. Nu pot bea neindulcit. Am incercat in
nenumarate randuri sa exclud zaharul, dar imi e aproape imposibil. Devin irascibila,
confuza, fara vlaga, obosita. Mi-e mai usor sa ma abtin de la el daca nu mananc
absolut nimic, adica tin post, fie ca e ziua intreaga sau doar 12- 14 ore, dar daca imi
propun doar sa ma abti de la zahar dar luand mesele, imi este greu. Intrebarea mea
este: la greutatea pe care o am, tinand cont si de alimentatia mea destul de usoara,
dar in care zaharul are o pondere, cam 50g sau chiar mai mult pe zi, cate zile de post
imi recmandati ca sa nu ajung cumva la probleme mari, precum hipoglicemie sau ca
organismul sa foloseasca prea multe proteine? As vrea ca, printr-un post mai

171
indelungat, sa ma dezic de zahar, sa resetez metabolismul organismului, astfel ca sa
uite de el. Cate o zi de post imi prinde bine, dar revin la zahar. Cate zile de post nu ar
prezenta nici un risc pentru sanatate. Ma intereseaza postul mai mult pentru a avea
un echilibru psihic, caci ajung, destul de usor, la dezechilibru, depresii, anxietate, ca
efect al intamplarilor din viata.

Răspunde Cirys: 23/11/2012 LA 9:46 PM

Ana, incep cu problema dependentei de zahar si cafea si increngaturile care
pornesc de la ea.
1. Te-as sfatui sa incerci sa inlocuiesti zaharul cu melasa, miere, sirop de artar sau
extract de stevie. Vezi care se potriveste mai bine cu gustul tau si cu bauturile si
deserturile consumate. La inceput este posibil sa fii nemultumita de faptul ca acesti
indulcitori nu au un gust neutru asa cum are zaharul, ci schimba putin gustul
respectivelor bauri si deserturi. La ceai cred ca nu e nici un inconvenient. Impune-ti
aceasta schimbare tranzitorie mai intai si apoi vei putea scapa si de ele daca doresti.
In cel mai rau caz treci macar pe zahar brut, negru, in locul celui alb, dar mai bine ar
fi si fara acesta.
2. Din ceea ce ai descris in legatura cu alimentatia ta este de inteles ca tanjesti dupa
dulce, dar nu cred ca este o dependenta psihica ci una pur fizica. Sfatul meu este sa
maresti cantitatile consumate zilnic de fructe crude sau uscate, seminte oleaginoase
si de cereale. Dupa scurt timp de la o astfel de schimbare, dorinta de dulce va
scadea simtitor.
3. Fa tot posibilul sa micsorezi cantitatea de cafea si de ceai negru, evental fa o
tranzitie folosind ceaiul verde. Bine ar fi sa scapi definitiv de primele doua, care
consumate zilnic, aduc mari deservicii sanatatii. Cafeaua iti ”stoarce” ficatul de
energie, ceea ce te face sa iti doresti din nou un impuls de putere, si asa se
formeaza un cerc vicios al unei dependente nocive. La magazinele tip plafar gasesti
ORZO, cafea din cereale prajite, care seamana ca si gust si miros cu cea obisnuita.
Cat despre post, in cazul in care nu te afli intr-unul dintre cazurile desscrise aici:
https://cirys.wordpress.com/2010/02/17/contraindicatii-pentru-postul-negru/, nu ai de
ce sa te temi. Trebuie doar sa fii foarte atenta la semnalele pe care ti le da
organismul si sa il intrerupi atunci cand observi revenirea puternică a senzatiei de
foame. Eventual poti incerca un post cu sucuri in care sa intercalezi cate o zi de post
cu apa atunci cand te simti sigura pe starea ta.
Atunci cand o persoana observa despre sine ca ii este foarte usor sa se
dezechilibreze din punct de vedere emotional si/sau fizic, este bine de stiut ca,
dincolo de ranile sufletesti care poate mai sunt deschise inca, este in majoritatea
covarsitoare a cazurilor vorba despre dezechilibre ale elementelor vitale, despre
insuficiente in ceea ce priveste minerelele si vitaminele esentiale organismului. Vin si
aici cu o sugestie de supliment, este vorba despre Spirulina. Dincolo de lunga lista de
beneficii ale consumului sau, iti pot spune ca am cunostinta despre o persoana care
a reusit sa inlocuiasca cu succes nevoia de a consuma cafea dupa cateva zile de la
inceperea consumului spirulinei. Scuza-mi lunga lista de sugestii necerute, sper sa
fie de ajutor. Te astept oricand cu noutati. Sanatate si pace in suflet, Ana!

Răspunde Ana: 23/11/2012 LA 10:14 PM

Merci mult pentru toate sfaturile, sunt foarte valoroase. Cred ca voi incerca cu
cafeaua de Orzo, pentru ca nu as putea sa scot total din consum cafeaua sau ceaiul
negru. Simt necesitatea anume a gustului lor, ceaiul verde fiind totusi diferit. Posibil,
psihologic si culoare conteaza, adica al ceaiului negru si a cafelei, de aia ar fi mai

172
eficient un substituient ce se apropie de gust, aroma si culoare lor, pentru ca efectiv
organismul meu asta vrea. Si cred ca am intrat intr un cerc vicios ce tine de zahar,
cofeina si starile mele psihice. Tin sa precizez ca nu beau cafea naturala ci instant si
eu beau foarte slaba, ca pe ceai, cu multa apa, deci nu consum cofeina in exces, dar
oricum am nevoie de doza mea pe zi. Voi incerca din nou spirulina, pe care am si
consumat-o o perioada, dar depinde si de marca. Merci mult pentru timpul acordat si
sfaturi, voi mai reveni cu experientele mele, in special cele de post negru. Inca nu mi
am ales zilele, de indata ce trec peste o prima zi va tin la curent cum a trecut. Un
blog foarte util si motivant. Merci.
……………………

Dani - 28/11/2012 LA 10:52 AM

Prima zi a fost ciudata. Am fost irascibil. Eu zic ca din cauza tigarilor care le
am lasat si a foamei. Eu sunt obisnuit sa manac des. As vrea sa trec de senzatia
asta de foame
……………………

Ana: 28/11/2012 LA 12:28 PM

Buna Cirys, am o intrebare. Este oare bine de tinut un post de 24 ore nu
incepand de dimineata, dar de la amiaza (adica micul dejun a fost servit) sau oricare
moment al zilei? Efectul postului este acelasi ca si atunci cand il tii pentru o zi de la
momentul trezirii pana la momentul culcarii? Care ar fi diferenta de beneficiul al
postului de 24 ore tinut pe durata unei ziile de la trezire la culcare in comparatie cu
un post de 24 ore inceput intr-un alt momet al zilei Merci mult.

Răspunde Cirys: 28/11/2012 LA 3:09 PM

Ana este bun si un astfel de post de 24 de ore tinut dupa micul dejun pana la
ora similara a zilei urmatoare. Efectul este ceva mai slab pentru ca, in faza in care
organismul isi elimina reziduurile, 4-12 a.m., el a fost partial ocupat si cu digestia
acestui mic dejun. Ultima intrebare, daca am inteles eu bine, implica faptul ca, inainte
de somnul de noapte se mananca, dupa ce toata ziua nu s-a mancat nimic din seara
anterioara. Un astfel de post nu poate aduce decat beneficii foarte slabe
organismului, si acestea numai in cazul in care masa dinaintea somnului de noapte
ar fi compusa din fructe sau legume in cantitati mici. Este de prisos sa mai amintesc
ce inseamna o masa copioasa inaintea somnului in general, si ce soc aduce aceasta
dupa o pauza de o zi.
……………………

Eira - 28/11/2012 LA 12:31 PM

Asa cum am spus, voi incerca sa fac o retrospectiva a fiecarei zile din cele 12
pe care mi le-am propus sa le dedic acestei detoxifieri. Asadar, prima zi a trecut, fara
niciun fel de dificultate. Ce-i drept, programul de peste zi a fost suprasolicitant: 4 ore
alocate somnului in noaptea de dinainte, trezirea la 7:30, iar pana la 22:30, am fost
plecata toata ziua. Adevarul este ca nici nu mi-a stat gandul la mancare, dar din
pacate nici nu am consumat foarte multa apa. Cam 800 ml. De cateva saptamani, am
observat faptul ca mi-am redus considerabil cantitatea de apa, uneori band doar o
cana pe zi, atunci cand imi aduceam aminte. Urina imi era din ce in ce mai
concentrata, plina de impuritati, si erau momente in care efectiv nu mergeam la
toaleta sa urinez timp de o zi jumatate. Mai rau este ca am inceput sa mananc foarte
mult si ma intrebam daca nu cumva aceasta senzatie de foame, caci nu imi era

173
foame de fapt, ci doar era un impuls psihologic al faptului ca trebuie sa mestec ceva
tot timpul, nu este o confuzie a faptului ca organismul are nevoie de apa, iar eu
suplineam aceasta absenta prin mancare solida, de tot felul. Recunosc ca sunt mare
consumatoare de fructe. As putea manca kilograme intr-o zi, si fac asta uneori, dar
nu cred ca acea cantitate de apa pe care o au este suficienta pt hidratarea
organismului. Prin urmare, prima zi a fost ca oricare alta, cu specificarea ca de pe la
ora 20 pana pe la 22, am avut cateva reprize de ameteala in timp ce faceam repetitii
la cor. Dar stiu ca acest lucru se datoreaza oboselii, caci dorm foarte putin. Media ar
fi cam 4-5 ore pe noapte, uneori si mai putin sau deloc. Va doresc tuturor sanatate si
vointa si sper ca prin acest blog sa reusim in continuare sa mentinem aceasta
legatura de solidaritate ce am observat ca deja exista intre voi!

Răspunde Cirys: 28/11/2012 LA 2:51 PM

Eira, daca mananci multe fructe este normal sa nu poti bea prea multa apa
pentru ca peste 90% din cantitatea de fruct reprezinta de fapt apa folositoare adusa
organismului. Foamea ”pe sistem nervos” este un fenomen extrem de raspandit si
cauzele ei trebuiesc cautate, asa cum ii spune si numele, in factorii de influenta
psihici si mai putin in cei alimentari. Intre factorii fizici se afla intr-adevar lipsa de
hidratare sau ingerarea unor alimente cu aport nutritiv mic, asa-numitele calorii goale.
Somnul indestulator este cheia detoxifierii asadar incearca sa maresti numarul de ore
in aceasta perioada. Ma bucur ca ai avut parte de o prima zi multumitoare. Spor!
……………………

Titi - 13/12/2012 LA 7:55 PM

Ce vad eu aici mi se face rau! POSTUL NU ESTE PENTRU CURA DE
SLABIRE. E o eliberare a pacatelor sufletului si o apropiere fata de Dumnezeu. Cand
tineti post nu se zice pentru ca nu e un lucru de laudat. Iar daca tindand post nu iti
aduce acea bucurie de eliberare si de apropiere de cel de Sus, nu mai tineti ca rau
faceti. Post inseamna meditaţie si rugaciune pentru iertarea pacatelor si nu un mod
de a scapa de kg in plus. Daca ajuta la detoxifierea organismului si dai jos şi cateva
kg, asta e o alta problema. Post nu inseamna cura de slabire, ci o curatirea a
organismului si a sufletului de lucrurile care ne-au dus la pacat, dar si o apropiere de
Dumnezeu. Sa fie clar!

Răspunde Cirys: 13/12/2012 LA 10:58 PM

Titi, dupa cum vezi aici pe blog, tinerea postului negru este legata de o gama
variata de motive. Indiferent pentru ce se porneste in acest drum, pe masura ce se
avanseaza, se ating si motivatii mai profunde, cum sunt cele despre care ai scris tu.
Nu exista nimic rau in faptul ca unii dintre cititori si-au dorit rezolvarea unor nereguli
de sanatate fizica prin postul cu apa. Curatirea trupului este strans legata de
curatirea sufletului si aduce beneficii tuturor postitorilor deopotriva, indiferent cat de
avansati sunt sau nu, din punct de vedere spiritual. Ai inteles gresit insa sensul
postarilor pe acest blog. Aici lumea nu vine sa se laude ca a reusit o perioada de
post cu apa, ci aduce o marturie pentru a-i incuraja si pe altii sa paseasca pe acest
drum. Este vorba de o contributie a fiecaruia in a imbogati informatia deja gasita in
articolele postate despre postul cu apa.
……………………

Carmen - 18/12/2014 LA 1:42 AM

174
 Din umila mea experiența legată de postul negru, pentru a-l putea tine atât cat
ne dorim, decizia trebuie luată cu sufletul, nu cu mintea. Prima data când mi-am
propus sa-l tin 7 zile, dorinta a venit din suflet, nu din rațiune, si l-am putut tine. A
doua oară, situația a fost invers si dupa doua zile am renunțat. Acum in postul
Crăciunului mi-am dorit sa fac o purificare fizica si spirituală prin post negru, timp de
7 zile. Din diverse motive tot amânam începerea lui. La un moment dat mi-am propus
sa încep intr-o zi de luni. Cu doua zile înainte, adică sâmbăta, in timp ce citeam
Acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului, pentru a-i cere ajutor sa pot tine acest post,
am primit informația, mintal, ca trebuie sa-l încep de duminica, si nu de luni, cum imi
propusesem. Ulterior am descoperit si logica informației, dar pana atunci am
respectat îndemnul cui mi l-o fi trimis. Am folosit apa filtrata, solarizata si cristalina
dupa metoda transmisă de Coșbuc, nepotul poetului, nu-mi amintesc prenumele lui,
si multe rugăciuni. Foarte util este ca atunci când ne doare stomacul, ne chinuie
intestinele in timpul clismei, etc., sa declaram iubire zonei respective, in gând sau cu
voce, astfel: „te iubesc, te iubesc, te iubesc”, continuu, pana când se calmează
durerile. La mine a funcționat întotdeauna. Sper sa folosească cuiva aceste
informații. Va doresc succes!
……………………

Andrada - 16/12/2012 LA 3:21 AM

Buna tuturor! Citesc blogul asta de ceva vreme si vreau sa te felicit pe tine
Cyris in mod special pentru informatiile pe care ni le impartasesti si pentru tot timpul
pe care il investeti aici. De maine vreau sa incep si eu un water fast de 9 zile. Timp
de 5 zile am facut ceva intre water fasting si juice fasting. În primele doua zile am
baut insa si cafea urmand ca in a treia zi sa o exclud total. Insa in seara asta cand
trebuia sa fac exact 5 zile am dat-o in bara, ingurgitand fel si fel de prostii. Totul a
pornit de la o supa ca apoi sa termin mancand dulciuri. Bineinteles ca acum ma simt
mizerabil, foarte balonata, insa sunt inca cu speranta ca voi reusi de maine sa tin un
water fast curat. Am o problema destul de serioasa pentru ca sufar de binge eating
(lăcomie). Ma lupt cu „treaba” asta de cativa ani de acum. Cea mai mare greutate
avuta cred ca a fost in jur de 68 kg la 1.62 m. Acum nu stiu cate kg am, pentru ca nu
ma aflu in tara si nici nu ma aflu in posesia vreunui cantar. Sper ca prin acest water
fasting sa rezolv in primul rand aceasta problema. Vreau sa ma folosesc de aceasta
perioada ca pe o cale de purificare. Vreau sa ma rog, sa meditez si sa pot sa
indepartez problema lăcomiei, pe care o am destul de des. Prin urmare am mare
nevoie de suportul vostru in aceasta mica calatorie a mea.

Răspunde Cirys: 16/12/2012 LA 10:23 PM

Bun venit in lumea postului, Andrada! Sper sa reusesti ceea ce ti-ai propus.
Este cel putin la fel de important sa reusesti si o revenire corecta din postul cu apa,
altfel, nu numai ca postul ar putea sa fi fost tinut degeaba dar poti chiar sa iti faci rau
mancand haotic dupa un repaos de acest fel. Referitor la problema ta cu mancatul,
te-as indruma catre doua directii de rezolvare: una se refera la a ceea ce denumim
generic probleme sufletesti, alta referitoare la posibile carente. Trebuie sa cauti in
tine care este radacina, care sunt acele sentimente negative care te fac sa procedezi
astfel cu mancarea. Numai cu o deplina sinceritate si corectitudine fata de tina insati
poti ajunge acolo. Manifestarea aceasta cu mancatul este doar efectul, cauza este
undeva in adancime si trebuie sa lucrezi cu tine pentru a o gasi si apoi sa lucrezi
pentru a o corecta. Ti-as sugera sa iti faci, timp de o luna, un mic jurnal in care, dupa
fiecare episod de lăcomie sa scrii cu sinceritate in 2-3 cuvinte care au fost

175
emotiile/evenimentele/faptele/vorbele dinaintea declansarii acestuia. Asa vei
descoperi cauza. Apoi prin vointa si hotarare, pe care cu siguranta le ai, daca ai
reusit 5 zile de post cu sucuri/apa, te vei reeduca in ceea ce priveste comportamentul
alimentar. Este de asemenea posibil ca episoadele de lăcomie sa fie semnalul unor
reale lipsuri de minerale, vitamine, enzime, etc., corpul tau sa strige efectiv de foame
in modul cel mai real si justificat. Daca de-a lungul ultimilor ani, te-ai alimentat intr-un
mod sincopat, trecand de la restrictii severe la festinuri hipercalorice, daca ai omis
frecvent sa iei macar 2 mese si o gustare (seara) la fiecare 24h, cuprinzand o gama
variata de alimente, cel mai probabil lipsurile fizice exista. As sugera ca atunci cand
vei reveni la mancare sa iei si ceva spirulina ca supliment nutritiv si sa iti faci un
meniu diversificat. Un post usor si neispitit iti urez!

Răspunde Andrada: 17/12/2012 LA 4:10 PM

Bine v-am gasit! Ieri am avut parte de prea multe tentatii si am zis ca incep de
luni. Ştiu ca am zis initial ca am de gand sa postesc 9 zile. Acum nu mai zic asta. Mai
bine nu m-ai precizez numarul zilelor, pentru ca de fiecare data cand fac asta nu imi
iese. Asa ca de astazi imi propun sa postesc cat mai multe zile pana la Craciun. Stiu
ca este foarte important cum iesi din post, prin urmare am sa incec sa limitez
pagubelele pe cat posibil. Imi doresc enorm sa reusesc macar 7 zile. Ar fi o premiera
pentru mine. Cat priveste problema mea cu mancatul compulsiv, am incercat fel si fel
de experimente si nimic nu prea a mers. Sper ca o data cu acest post sa invat sa ma
controlez mai mult si sa nu mai cad iarasi si iarasi prada capcanei mancatului in
exces, in special al carboidratilor. Asta ma omoara pe mine. Astazi mi-a fost foarte
greu. Am fost foarte tentata sa mananc, pentru ca sunt inconjurata tot timpul de
mancare, dar m-am tinut tare pana acum si o sa ma tin si pe viitor. Ştiu ca primele 3
zile sunt cele mai grele, prin urmare merg inainte cu multa voie buna, desi voia buna
nu prea ma insoteste astazi. Multumesc foarte mult pentru urari.
……………………

Ioana - 26/01/2013 LA 4:57 PM

Cyris, dupa cele 33 de zile de post cat ai slabit? Ai avut incredere mai mare in
tine ca poti face oricand ce-ti propui?

Răspunde Cirys: 26/01/2013 LA 5:51 PM

Ioana, în cele 34 zile de post cu apa am slabit 14,5 kg din care aprox. 2,5 kg
au revenit sub forma de apei retinute in procesul digestiei hranei solide imediat ce
aceasta a inceput. Scaderea concreta eu o evaluez la 12 kg. Pot sa spun ca mai mult
m-am inarmat cu rabdare decat cu incredere, cu rabdarea de a parcurge fiecare zi
fara sa ma gandesc la urmatoarele si fara sa imi fac planuri mai indepartate de ziua
care urmeaza, cu rabdarea de a accepta faptul ca nu ma voi simti stralucit in fiecare
zi si ca nu voi putea face multe dintre lucrurile pe care le faceam in timp ce mancam
obisnuit.
……………………

Daniel - 09/02/2013 LA 12:39 PM

Salutare! Foarte interesant acest blog si modul cum e impartit pe zile, astfel
poti sa-ti compari experienta ta cu a altora. Consider ca postul negru are un efect
puternic, nu doar asupra corpului, ci si asupra mintii, mai ales daca tii post si de la
alte lucruri. Aici nu ma refer doar la „eternul pacat”, ci si sa nu vorbeşti (pe cat
posibil), sa nu judeci, sa nu te enervezi, etc. De aceea primele posturi (am mai tinut

176
doua posturi de 5 si 7 zile) le-am tinut intr-o zona retrasa de munte, cumva sa-mi fie
mai usor sa tin un post cat mai „bogat” sau „variat”. De data aceasta am ales sa
raman in oras, sa vad cum e. Sunt deja in a doua zi de post, dar am sa fac referire la
ziua de ieri. Prima zi a fost una normala, dar am avut mici incertitudini daca sa
continui sau nu, deoarece alternativa era un weekend la munte cu placa de
snowbord si multa zapada. E interesant ca, desi ieri a fost prima zi de post, deja am
inceput sa ma simt mai puternic, mai prezent si mai „vertical” as spune. Pentru mine
postul e ca o aventura, ca o calatorie in spatiul interior, calatorie in care ajungi sa te
descoperi, dar si sa devi propriul tau stapan, tocmai prin prezenta, echilibru si
siguranta care ti-o da postul. Ieri am ales sa ies din casa si am mers la un concert la
filarmonica. Foarte interesant cum am simtit totul mult mai intens si mai clar. Ce as
mai sublinia e faptul ca atitudinea personală e totul. Cel putin asa simt eu. Nu cred ca
e ok ca, datorita postului, să incerci tot timpul sa te menajezi ca sa-ti pastrezi
resursele. Cred ca ajuta mult mai mult daca esti deschis si radiant. Fiind deschis
ajungi sa te hranesti la nivel subtil. De asemenea imi dau seama ce mult imi lipseste
soarele si ideea de a ma plimba descult prin iarba in zorii diminetii. Alternativa ar fi sa
ma plimb descult prin zapada, in mijlocul ninsorii, alternativa care poate nu ar fi chiar
rea. Ca si zile stabilite inca nu am hotarat clar. Mi-as dori sa tin 21 de zile, dar asta
ramane de vazut in functie de cat de mult slabesc. Ma ingrijoreaza faptul ca am slabit
1,8 kg in 36 de ore, ceea ce mi se pare cam mult, chiar si pentru un inceput. Oricum
am hotarat ca minimum 10 zile sa tin post negru, urmat cu cateva zile de sucuri si
apa fiarta de pe legume. Ca si sfat pentru cei care o sa trăiască prima zi de post:
bucurati-va de acasta experienta. E un mod de a va cunoaste. Pentru mine postul
negru e „o unealta” cu ajutorul careia nu doar te cureti la nivel fizic, ci ajungi sa ai o
atitudine transpersonala, atitudine prin care o sa-ti surprinzi mai in detaliu propria
fiinta.
……………………

Mihaela - 14/02/2013 LA 10:13 PM

Am descoperit blogul acesta intamplator, dar informatiile sunt foarte detaliate
si folositoare. Vreau sa slabesc 15kg si nu vreau sa mai fac greselile din trecut:
slabire rapida dar ingrasare dubla. La sfarsitul lui 2011 am tinut 9 zile din cura
daneza si am slabit destul de mult. Faceam mult sport in acelasi timp. Totusi, in
2012, m-am lenevit si faceam sport numai sporadic, nu am avut deloc grija de ceea
ce mancam. Rezultat: 15kg „castigate” intr-un an. De la inceputul lui 2013, am
inceput o dieta destul de echilibrata, mananc multe fructe si legume, shake-uri de
fructe si proteine. Am slabit 4 kg in 5 saptamani. Ieri si azi, am tinut post negru, dar
am trisat un pic: am baut ceai de plante (coada calului, hibiscus, gheara pisicii, ceai
verde,si altele) amestecat cu seminte de in maruntite. Am fost surprinsa ca nu m-am
simtit deloc rau. Mi-a fost foame dar suportabil, am avut energie destul de buna. Am
mai tinut post numai cu apa o singura zi, in trecut, si mi-aduc aminte de durerile de
cap si de ameteala. Acum, timp de doua zile, a fost destul de bine. Nu vreau sa
exagerez, deci ma voi opri la 2 zile. Oricum, cu ajutorul informatiilor de pe site am
inteles ca se poate pentru o perioada mult mai indelungata si este foarte sanatos. Am
30 de ani si am pornit de la 78kg la inceputul lui 2013. Dupa o zi de post cu ceai am
dat jos un kg, maine voi vedea daca am mai scapat de vreunul. Multumesc de
incurajarile indirecte, prin informatiile postate si prin marturiile diferitilor participanti,
am reusit sa termin 2 zile de post. Un inceput timid, dar sigur o incurajare pentru o
incercare mai curajoasa pe viitor.

177
Răspunde Cirys: 15/02/2013 LA 11:33 AM
Mihaela, acum stii ca se poate si ai capatat si incredere. Daca „politica pasilor
mici” simti ca ti se potriveste inseamna, ca pe aceasta metoda este optim sa mergi
pentru a-ti atinge scopul. Cum tinta ta este scaderea in greutate, este bine sa slabesti
incet dar consolidat, avand siguranta mentinerii greutatii obtinute in minus in fiecare
moment. Desigur postul aduce si scadere, detoxifiere, etc. dar, in multe cazuri, daca
nu exista un bun echilibru emotional, dupa victorii rasunatoare urmeaza caderi cel
putin la fel de mari. Pastreaza in minte faptul ca scaderea nu este atat de anevoioasa
pe cat este schimbarea modului de alimentatie si de viata, singura schimbare care
garanteaza castigarea unui razboi si nu doar a unor batalii in domeniul slabitului.
Succes, sanatate si o silueta frumoasa!
……………………

Liliana - 20/02/2013 LA 4:40 PM

Buna! Am tinut de multe ori cate o zi de post negru, doar cu apa, si am trecut
treptat prin simptomele de detoxifiere descrise prin articolele de aici; vara trecuta am
tinut o vreme marti si vineri post, si a fost usor, iar in celelalte zile mancam multe
fructe si salata . Saptamana asta tin post luni - miercuri, adica azi - vineri. Am rare
momente de slabiciune, adica de pofte. Precizez ca de mai multi ani sunt
vegetariana, dar inca dependenta de dulce. Cred ca acest gen de post ne ajuta pe
toate planurile fiintei, chiar daca stim sau nu, chiar daca intelegem sau nu. Felicitari
Cirys pentru ideea acestui site.
……………………

Maria - 01/03/2013 LA 12:06 AM

Am nascut anul trecut un ingeras. Pentru cine a trecut prin excperienta
maternitatii poate sa realizeze cat de solicintanta este psihic etapa de inceput. Nu
cred ca am trecut cu totul peste si uneori ma trezesc intr-o stare depresiva care nici
nu stiu de unde vine. Incerc sa gasesc raspunsul in spiritualitate dar parca sunt intr-o
incercare continua. Acum cred ca sunt pregatita pentru un astfel de post pentru a
gasi o liniste de care am nevoie pentru a fi o mamica potrivita pentru fiul meu. Azi am
avut prima zi de post. Este ciudat ca nu am avut senzatie de foame; nici ameteli sau
stare de slabiciune – ci am fost foarte energica toata ziua. O fi bine? Vedem cum
merg zilele urmatoare.
……………………

Loredana - 12/03/2013 LA 8:10 PM

Salutari Cirys! Sunt Loredana, am 36 ani, 1,68 m si 70 kg. M-am lasat de
fumat de 6 luni, si desi sunt vegetariana, tot am reusit sa ma ingras 7 kg. Anul trecut
am tinut post negru o saptamana si, din cate imi amintesc, am slabit 2 kg si ceva. M-
am simtit chiar foarte bine, si primul lucru vizibil în mod evident, era tenul intins si
luminos. Zilele astea m am pregatit sufleteste si maine va fi prima zi. Daca imi
permiti, voi posta in fiecare zi starile şi simtirile mele. Am nevoie de suport moral , imi
este frica de esec. De regula sunt ambitioasa dar. Imi doresc enorm sa slabesc max
7 kg. Dar o iau si ca o cura de detoxifiere. Cate zile să postesc? Chiar nu stiu, in
principiu, cat imi este necesar, ca sa ma eliberez de kg in plus. Post linistit si
celorlalte care, sunt pe acelasi drum.
13/03/2013 LA 7:05 PM
Cirys, poftele exista, mai ales ca tb sa gatesc pt sot si piticotul meu, de
aproape 4 ani. În rest e ok. Înca nu ma rod soareci la stomac. Sunt destul de activa.

178
Am iesit chiar si azi sa parcurg cei 10 mii de pasi propusi zilnic. Dar azi, cred ca am
băut o caldare de apa. Pe maine!
18/03/2013 LA 11:53 AM
Eu sunt in a 6 a zi de post, dar sincer nu mai am forta de nimic. Este
interesant ca nu am avut nici unul din simptomele descrise, doar stare continua de
moleseala si o foame de lup. Ma gandesc sa incep de azi o cura mai putin drastica,
poate cu sucuri diluate de fructe si legume. Abia maine reusesc sa ma cantaresc, dar
se vede la haine ca ceva, ceva am dat jos, şi-s mult mai ascutita la fata.
……………………

Cristina - 25/03/2013 LA 10:48 PM

Prima zi de post nu a fost deloc grea. Nu mi-a fost sete insa mi-au crapat
buzele, pana la sangerare, probabil de la lipsa de apa. Am inceput postul cu 70,3 kg
la 1,55 m inaltime. Mult prea mult surplus de grasime. Sper sa reusesc sa tin acest
post pana la capat.

Răspunde Cirys: 26/03/2013 LA 5:42 PM

Cristina, cred ca erai la limita deshidratarii inca inainte de a incepe postul, iar
această prima zi, dat fiind gradul inalt de toxicitate cu care se lupta organismul la
inceputul postului, a acutizat problema. Fa tot posibilul sa bei cat mai multa apa in
primele 3 zile si mentine obiceiul aproximativ la fel in toata saptamana 1 de post.
……………………

Lylu - 28/03/2013 LA 7:26 PM

Buna, fraţi în suferinţă! Este prima zi de post. Eu voi incerca sa tin post, inca
nu stiu cite zile, dar important este ca vreau. Ţelul meu este sa dau jos kg, iar apoi sa
trec pe mincarea nefiarta. Voiam cu disperare, intr-o perioada, sa fac operatia de inel
gastric, dar asta inseamna bani, durere şi iar bani. Pornesc de la 111,6 kg. Aproape
a trecut ziua. Înca ma tin tare pe metereze. Dureri de cap nu am, dar mi-e gura
uscata mereu. Vă mai spun si maine cum este. O seara placuta.
……………………

Anonim (Miki) - 08/04/2013 LA 6:54 PM

Buna seara tuturor! Sunt Miki. Am tinut in iulie anul trecut un post de 18 zile.
Cateva luni m-am simtit bine. Postul l-am tinut pt circulatia venoasa deficitara si
bineinteles pt scaderea in greutate. De fapt sunt ferm convinsa ca exista o stransa
legatura intre ele. De ce spun asta, pt ca, din pacate, incepand cu sarbatorile de
iarna, am inceput sa exagerez cu mancatul, am inceput sa ma ingras si ca urmare au
inceput sa ma doara din nou picioarele când stau mult in picioare. Acum vreau sa tin
din nou post pt a remedia situatia. Recunosc ca, dupa ce am tinut post, anul trecut si
am vazut ca se pot obtine rezultate intr un timp scurt, nu am avut rabdarea necesara
sa incerc diete mai blande. Senzatia de energie care se simte in timpul postului e
unica, sentimentul de biruinta asupra lacomiei iti mareste stima de sine. In acelasi
timp, îmi e un pic teama pt ca am avut probleme cu gingiile, îmi sangerau, iar gustul
neplacut din gura e foarte neplacut. Oricum acum mi-am propus nu mai mult de 14
zile. Rândul trecut, eram f slabita dupa 18 zile. E adevarat ca, nu e obligatoriu sa fie
totul la fel. Azi sunt in prima zi, dupa un moment de slabiciune in care as fi renuntat.
Vroiam sa mananc un mar, pe la ora 2 dupa amiaza, dar am gasit forta necesara sa
rezist tentatiei…va tin la curent si ma bazez pe suportul vostru.
……………………

179
Elena - 10/04/2013 LA 4:46 AM
Buna! Am citit cu foarte mare interes majoritatea comentariilor de pe acest
blog si vreau sa va spun ca am simtit ca am gasit exact ceea ce aveam nevoie:
suport moral! Sunt o impatimita a postului negru. L-am tinut de cateva ori, cea mai
lunga perioada fiind de aproape 3 saptamani. Recunosc că l-am tinut pentru
scaderea in greutate, insa acum, vizualizand si experientele altor persoane, imi
doresc sa ajung sa realizez prin acest post o conexiune cu mine insami. Sunt ovo-
lacto-vegetariana de exact un an de zile! Pot sa spun ca este una dintre cele mai
bune alegeri pe care le-am putut face pentru sanatatea mea. Din pacate insa, nu am
reusit sa inteleg pana acum cum functioneaza si cum trebuie mentinut cu adevarat
un astfel de post negru si dupa ce decideam sa inchei perioada de post (mentionez
ca mereu l-am tinut numai si numai cu apa), dadeam iama in produse de fast-food si
dulciuri. Niciodata nu am avut o trecere ca la carte. De data asta, doresc sa fac totul
asa cum trebuie. Incep astazi, 10.04.2013. Îmi doresc sa tin acest post pe o durata
de 21 de zile. In urmatoarele 10 zile voi combina postul cu 1h de inot pe zi. Am
hotarat sa ma cantaresc doar o singura data pe saptamana, deoarece am observat
ca acest obicei de a ma cantari zilnic combinat cu eventualele perioade de platou ma
descurajeaza teribil. Prefer sa vad la sfarsitul unei saptamani de post macar 1kg
pierdut. Tot e mai bine decat deloc. Nu pot sa fac fata gustului neplacut din gura, asa
ca ma declar si o consumatoare apriga de guma de mestecat fara zahar. Greuatea
mea de azi, 10.04.2013: 67,0 kg. Am pornit cu multa ambitie si, desi hotarasem sa
ma apuc inca de vinerea trecuta, am tot amanat si am tot amanat, dar acum, gata! M-
am apucat serios! Chiar inainte de culcare am baut un ceai verde super-concentrat
zic eu (2 pliculete la 250ml de apa) ca sa imi pot goli intestinele de tot ce se afla in
ele. A functionat perfect, doar ca in prima parte a noptii am avut gura deosebit de
uscata si cred ca intr-un interval mai mic de o ora am consumat cam 1,5l de apa. Nu
am de gand sa ma cantaresc pana sapt viitoare, ptr ca dupa cum am spus si mai
sus, ma cam descurajeaza. Prefer sa vad un rezultat care sa ma ambitioneze si mai
mult!

Răspunde Cirys: 10/04/2013 LA 4:26 PM

Elena, buna decizia de a te cantari mai rar daca aceasta reprezinta un factor
descurajator. Oricum este bine de retinut ca grasimea are volum mare dar o greutate
mica in raport cu volumul, asa ca orice 100 g data jos este valoroasa. Uneori putem
avea impresia ca am plecat de unii singuri in cruciada postului cu apa, in lupta cu kg,
cu dependentele, cu neputintele emotionale sau fizice, etc. Totusi, cu noi toti, este
Cel care ne insoteste mereu si pretutindeni. Nu de putine ori alaturi de fiecare se afla,
direct sau indirect multe persoane cel putin cu mintea si inima. Asa cred ca se
intampla si pe acest blog, cu cei care se afla in postul cu apa, sunt priviti de multi
ochi si ascultati de multe inimi prin intermediul postarilor lor, fie ca isi gasesc sau nu
parteneri de drum sau de discutie. Se spune ca atunci cand venim si plecam de pe
aceasta lume suntem singuri. Eu as adauga ca si in boala si in postul cu apa suntem
tot singuri pentru ca nimeni nu poate trai in mod identic ceea ce traim noi din punct
de vedere fizic si sufletesc. Nu va descurajati, chiar daca aparent sunteti singuri pe
drumul postului de orice fel!
……………………

Mira - 15/04/2013 LA 9:50 AM

180
 Buna! Am incheiat si eu cu succes prima zi. Am inceput sa ma pregatesc cu
cateva saptamani inainte, renuntand treptat la carne, zahar, lactate si oua. Cu cateva
zile inainte de a incepe am consumat doar fructe si legume in cantitati reduse treptat.
Marturisesc ca mi-am inceput ziua de post cu o cana mare de infuzie de ghimbir si
lamaie (pentru energie) pentru ca urma sa plec intr-o plimbare lunga de cateva ore.
Am observat de-a lungul timpului ca imi dispare senzatia de foame daca umblu mult
pe jos, asa ca am decis sa fac un mini-pelerinaj (asa, de bun augur). Desi am umblat
mai bine de sase ore, nu mi-a fost foame deloc, iar apa nu am reusit sa beau mai
mult de 1,5 l. Mi-a prins tare bine sa umblu prin soare, sa ma bronzez pe fata si
brate, sa ascult muzica relaxanta si mai ales sa respir aer curat. La finalul zilei am
simtit doar o durere groaznica de picioare si putina slabiciune. Am adormit destul de
greu si am dormit relativ prost (de cateva zile ma chinuie o tuse in timpul noptii). M-
am trezit pe la 3 cu o senzatie de sete foarte pronuntata si cu ceva zgomote in
stomac, dar nu durere. Am zabovit vreo ora pe net, citind si ascultand muzica de
relaxare. Am reusit sa adorm pe la 4 si m-am trezit la 6:15, ora la care ma trezesc de
obicei (fara alarma). Din nou nu am simtit foame, doar o durere de cap destul de
pronuntata si o slabiciune in corp care m-a facut sa ma misc „in reluare”. Am decis sa
recurg la acest post pentru detoxifiere. De vreo doi ani prezint dureri in zona ficatului
si nimeni nu le-a dat de capat. Am o greutate relativ normala (58 kg), obisnuiesc sa
fac miscare, nu consum prajeli de cativa ani, iar zahar in cantitati foarte mici. Nu am
reusit sa asociez cu nimic durerile si am parte de ele aproape zilnic. Inca nu m-am
decis cate zile am sa postesc, probabil am sa ascult vocea organismului! Bafta multa
tuturor si vindecare pe toate planurile!

Răspunde Cirys: 15/04/2013 LA 11:39 AM

Bun venit, Mira! Nu evita bautul de apa cu atat mai mult daca iti este sete cum
ai spus. Cat priveste durerile asociate ficatului ti-as sugera sa faci investigatii
referitoare la colon, mai precis zona de curbura din partea dreapa numita flexura
hepatică. Post usor si sa auzim de bine!

Răspunde Mira 15/04/2013 LA 12:22 PM

Multumesc mult, Cirys! Momentan nu am cum sa fac investigatii, sunt plecata
din tara si probabil ar trebui sa reiau toate analizele pe care le-am facut de-a lungul
anilor pentru a se lamuri lumea ca nu e o problema a ficatului, stomacului sau
pancreasului, asa ca cel mai probabil am sa astept reintoarcerea in tara. Dar citind
sfatul tau m-a surprins faptul ca in toti anii de investigatii nimeni nu a pomenit nimic
de colon. Mi-ai dat o speranta! Felicitari din suflet pentru blog, cred ca informatiile
gasite aici acopera orice nelamurire! Iar sfaturile si suportul moral sunt de nepretuit.
……………………

Oana - 15/04/2013 LA 10:30 PM

Salut! Sunt la prima zi de post total. Am introdus de vreo 2 saptamani zile
numai cu sucuri de legume si fructe sau am inlocuit doar anumite mese. M-am decis
la un post negru pentru cateva zile, insa nu m-am decis cate. Cumva, mi-e si teama,
marturisesc cu maxima sinceritate. Toate schimbarile astea le fac in primul rand
pentru slabire. Am 1,70cm si 98 kg si am 32 de ani. Niciodata nu am fost slaba,
mereu plinuta. Daca ma crezi am facut de toate pentru slabit, si nu am reusit. Singura
data cand am slabit 10 kg a fost cu o dieta disociata, acuma 2 ani, insa am luat in
greutate dublu si am blocat orice slabire, adica nu am mai slabit 1 gram. Ajunsesem
la 115 kg. E drept ca azi am 98 kg. M-am saturat de privirile celor din jur care ma vad

181
ca pe un monstru sau ca o vaca in devenire. Asa ca trebuie sa fac aceste schimbari
clare. Acuma mi-as dori sa tin cateva zile post numai cu apa si dupa aceea sa fac o
perioada numai sucuri de legume si cateodata si de fructe. Sper sa am cu cine vorbi
despre toate astea, pentru ca o sa am nevoie de ajutorul vostru. Multumesc mult!! Azi
a fost o zi super. M-am simtit foarte trezita, fara foame, fara senzatii ciudate, un pic
asa ametita. Sper sa fie bine şi maine!

Răspunde Mira: 16/04/2013 LA 10:37 AM

Mult succes, Oana! Iti tin pumnii! Si mie mi-e putin teama sa nu mor de
malnutritie sau sa ma imbolnavesc de anorexie, dar incerc sa ignor gandurile astea.
Sa ne tii la curent cu toate detaliile!

Răspunde Cirys: 16/04/2013 LA 5:59 PM

Mira, frica, teama, in postul cu apa, este extrem de paguboasa. Acestea pot
aduce la reactii si stari negative foarte puternice, pornind de la cel mai mic semn
neplacut. Parerea mea ar fi sa nu tii un post cu apa mai indelungat de 3 zile atata
timp cat te confrunti cu astfel de temeri.

Răspunde Mira: 16/04/2013 LA 8:08 PM

Cyris, nu a fost chiar teama, au fost mai mult niste ganduri trecatoare. Am
trecut de ziua 3 si ma simt mult mai bine decat ieri, parca incep sa renasc. Sincer nu
as vrea sa renunt. Am gasit pe scribd o carte super care se numeste POSTUL – UN
MIRACOL, Paul C. Bragg N. D. Ph. D. Am citit-o toata imediat si am aflat si mai
multe lucruri. O recomand celor care vor sa stie si mai multe despre post.

Răspunde Oana: 16/04/2013 LA 2:02 PM

Multumesc, Mira. vreau sa-ti spun ca ma simt super azi, nu stiu. Nu-mi vine sa
cred. Tot astept senzatiile alea naspa de care spun toti, nu stiu, la mine nu e nimic de
genul. Ma simt super bine, foarte clara in gandire, mi se pare ca totul e altfel, nu stiu,
toate simturile sunt trezite la maxim intr-un fel cum nu am mai simtit vreodata. De
aseara sunt asa. Nu stiu daca e ok, sper sa nu dau in altele. Clar ca va tin la curent.
Daca nu pe voi, pe cine? Am nevoie mare de suport si sustinere.
……………………

Post-It - 23/04/2013 LA 11:57 PM

Inainte sa incep cu postu negru, chiar si o zi intreaga fără mâncare mi se
parea o aventura destul de extrema, asta din cauza unei diete nereusite din trecut
care s-a incheiat cu 3 zile de infometare care nu le-am suportat prea bine. Nu mai zic
ca si o masa mai putin consistenta se lasa in 2 ore cu o foame de lup. Dar dupa
exemplul unui prieten, care a tinut 10 zile, am inceput sa ma mai documentez si mi-
am dat seama ca oricine poate. Am inceput lejer cu cate 1-2 zile pe saptamana, timp
de cateva saptamani, in care am ajuns de la 108kg la 105. Ca şi realizare majora, am
scapat de o rinita cronica, care ma chinuia de mai bine de 10 ani, pentru care mi s-a
recomandat ba tratament anti-alergic sistematic, ba operatie de deviatie de sept,
variante refuzate, desi in ultima vreme incepusem sa reconsider ideea operatiei
pentru deviatie de sept sau o interventie asupra cornetelor nazale. Pe urma 4 zile, in
care am ajuns de la 105 la aproape 100, 2kg recastigand rapid in zilele de dupa post.
Cateva saptamani am lasat-o balta si cu postul si cu cantarul. Nu de putine ori
mancand pe rupte, dar exclusiv vegetarian. Dupa post creste considerabil apetitul si
senzatia de satietate e mai greu de atins insa se rafineaza si gusturile, mancarea

182
vegana produce senzatii gustative deosebite. Mancand destul de multisor, am
renuntat sa ma mai cantaresc, zicand ca in mod sigur sunt in drum spre 105 desi
simteam totusi o oarecare usurare. Cand totusi m-am cantarit – ramasesem la 102.
Dupa cateva zile, motivat fiind si de o discutie cu cineva caruia ii explicasem teoria
postului negru, am decis sa incep din nou. Cam in ziua a a treia apare o lentoare in
miscari, de zici ca nu te asculta picioarele, dar pe urma dispare, nivelul de energie
revine destul de aproape de normal cel putin pentru cineva care nu depune efort fizic
deosebit, adica mers la servici pe jos, 20 min dus si 20 intors + 8 ore sau mai mult pe
scaun. Mucozitati nazale care prin a 5a zi s-au lasat cu o raguseala. Tot de prin a 5a
zi, extremitati reci, sensibilitate la frig. Stomacul a ramas oarecum „nelinistit”, in
anumite momente, chiar si acum in a 7-a zi, ceea ce produce un anumit disconfort
psihic care te face sa te gandesti la mancare, dar cu rememorarea setului de
motivatii, se poate trece peste. In rest, nimic deosebit. Nivel muscular foarte ok. Mers
la cumparaturi, carat plase, alergatura (destul de serioasa) cu rolele, dar rezistenta
scurta la efort. Deocamdata s-au dus 8kg. Tinta principala este 10 zile, ideal 18, pana
la sfarsitul postului Pastelui. Pe urma am in plan o perioada de salata cu ulei, sucuri
de fructe sau chiar fructe intregi. Deja o salata mi se pare cea mai aptetisanta
mancare posibila. Intr-adevar postul negru pune in ordine apetitul, dar cred ca pentru
cine vrea sa-si conserve pierderea in greutate, trebuie urmat de o dieta exclusiv
vegana de cel putin cateva saptamani. Eu deja am in program renuntarea totala si
definitiva la carne (mai putin peste). Ideal ar fi si lapte/branza/smantana (desi nu ma
omoram cu ele) dar ramane de vazut. Oul ar fi cam ultima chestie de pe linia asta de
care as vrea sa ma despart.

Răspunde Cirys: 26/04/2013 LA 8:13 PM

„Post-it”, multumiri pentru detaliile postului tau, sper sa revii curand cu noi
postari. Felicitari din toata inima, in primul rand pentru initiativa de a face ceva cu
aceasta problema a greutatii, dar si pentru deciziile luate in ceea ce priveste
alimentatia. Nu uita de miscare! Poti dubla beneficiile oricarei diete cu un program
riguros de miscare, ca sa nu mai zic de beneficiile in ceea ce priveste sanatatea.

Răspunde Post-It: 28/04/2013 LA 1:55 AM

Am reusit sa slabesc, sanatos, 13kg in 2-3 luni de post intermitent, incepand
cum ziceam de la o zi, fara sfortari, fara un nr. de zile batute in cuie, in limitele unei
zone de confort sustinuta binenteles si motivational. Ca sa nu mai zic de alte
schimbari beneficie, chiar mai consistente decat pierderea in greutate, in planul
alimentatiei dar mai ales cel mental si spiritual. Pentru ca este foarte important daca
nu chiar mult mai important, postul de dupa post. Daca nu se schimba nimic, in afara
kg, dupa ce inchei cu postul negru, te intorci de unde ai plecat sau mai rau.
……………………

Ioana - 28/04/2013 LA 11:35 PM

Salutare! Postez si eu aici intentia mea laudabila de a incepe un post negru.
Eu am incercat tot felul de diete, dar in momentul in care introduc un aliment in gura,
am o problema grava in a ma opri la o cantitate adecvata. Asa ca, intuiesc ca ar fi
mai simplu sa nu mananc nimic, sa evit acest comportament.
……………………

Simona - 03/05/2013 LA 1:16 AM

183
 Este ora 1 si sincer am inceput documentarea asta pentru postul negru din
cauza surorii mele care mi-a spus ca a citit o carte si ca sunt extrem de multe
beneficii. Ea a fost vegetariana cativa ani si acum este vegana. Maine este Vinerea
Mare asa ca eu, tatal meu si sora mea ne-am propus sa tinem post negru. Am cautat
„beneficiile” de care spunea sora mea si v-am gasit pe voi si am sa incerc sa tin cat
de mult voi putea. Tin sa mentionez ca marti, pe 7, imi incep noul job. Tocmai m-am
angajat in alta parte. Nu cred ca este indicat sa incep un post negru in momentul asta
dar sigur voi tine macar 3 zile. Sunt absolut uimita de ce am citit aici, in conditiile in
care am cartea cu Terapia Gerson pe noptiera. Am 83 kg, 28 de ani si o fractura de
coloana draguta foc cu doua vertebre fracturate si trei fisurate dobandita in 1
decembrie 2010. Sper ca un post negru de durata sa imi ajute organismul sa se
vindece si sa pierd si din greutate. Am acumulat 10 kg stand imobilizata 49 de zile.
Am dureri care au devenit parte din mine. Am incercat magnetoterapie, unde joase,
inalte, bai de sulf, acupunctura, masaj si asa mai departe. Am renuntat la
medicamente pentru ca le urasc si urasc „beneficiile” acestora. Vreau sa imi ajut
corpul sa isi revina singur din socul suportat. Postul sper sa imi aduca si linistea
sufleteasca. Am suferit de depresie in timpul imobilizarii. Mult succes, sanatate si
liniste sufleteasca va doresc.
03/05/2013 LA 9:30 PM
Prima zi de post si sincer am o durere de cap extrem de puternica. Foame nu imi
este deloc.
……………………

MARIUS - 03/05/2013 LA 1:30 PM

Buna ziua tuturor! Am cautat pe net semificatii despre postul negru si am ajuns
aici. Ma bucur ca v-am gasit! Si eu pe timpult vietiide cateva ori am tinut postul
Pastilor si cel de Craciun. Recunosc ca sunt pacatos caci beneficiile au fost mai mult
fizice, dar incerc sa ma apropiu si de Dumnezeu, oarecum acum la 44 de ani prin
rugaciune si fapte bune fata de semenii mei. Acum cantaresc cam 128 kg la 1.89 m.
Ţin postul Pastilor din 15.03.2013, adică ma hranesc fara carne, lapte si oua. Ma simt
bine in general. Azi incerc postul negru cu apa. Sanatate tuturor!
04/05/2013 LA 10:48 AM
A doua zi de post cu apa. Ma simt bine, nu am foame. Dureri nu simt, am avut
scaun dimineata, consistenta normala culoarea mai deschisa. Urina este colorata. Nu
stiu ce voi face mai departe. Azi inca mai tin postul, de maine mai vad. Paste fericit la
toata lumea!
……………………

Angela - 21/05/2013 LA 12:38 AM

Buna! A trecut prima zi de post negru. Vroiam sa incep postul de maine, insa
aseara am avut o indigestie care mi-a golit stomacul si colonul, iar dimineata nici nu
vroiam sa vad mancarea. Asa ca am profitat ca sunt „curata” si am inceput de azi.
Prima zi de post nu mi-a facut dificultati in sensul ca m-a palit doar o usoara senzatie
de foame in jurul dupa-amiezii, usoare ameteli (probabil si dupa indigestia de ieri).
Apa am baut 2,5 litri si simteam ca ma refac dupa fiecare gura de apa inghitita,
simteam cum ma hidratez si-mi face bine apa. Am citit intr-o carte (Nutritia omului act
sacru de Radu Ilie Manecuta) ca e bine sa „mesteci” apa pana la 150 de ori. Si exact
asa am facut: m-am bucurat de fiecare inghititura de apa, savurandu-o. Energie am
avut ca intr-o zi normala, iar activitatile mele au fost cele uzuale, nu am ocolit nimic
din ceea ce fac in zilele cand mananc. Sper seara am observat ca am limba

184
incarcata si am curatat-o constincioasa. Alimentatia mea este una raw vegan, iar
pregatirea pentru post am inceput-o de 2 zile si nu a insemnat decat micsorarea
vizibila a portiilor si eliminarea unei mese pe zi si anume masa de seara. Nu mi-am
propus un target in lungimea postului, doar profit de faptul ca sotul meu este plecat si
nu trebuie sa gatesc pentru el, deci in bucatarie voi intra doar sa ma aprovizionez cu
apa. Revin maine. Post usor tuturor!
……………………

Oana - 27/05/2013 LA 9:45 PM

Salut! revin in legatura cu postul negru. Am incercat acuma 1 luna si am slabit
bine. Aveam in jur de 104 kg si acuma am 92 kg. După 3 zile de post negru am
continuat sa mananc foarte putin si totul sanatos si am inteles multe despre apetit.
Maine e prima zi iar de post negru. De data asta as vrea 5 zile. Cirys, te salut!
……………………

Dya - 29/05/2013 LA 11:57 PM

Buna Cirys! Felicitari pentru acest site minunat. As vrea si eu sa incep un post
negru de o durata mai lunga. Dar as avea o intrebare. In luna iulie voi sustine un
examen important. cat de mare este capacitatea de concentrare in timpul postului?
Crezi ca m-as putea descurca sa si invat?

Răspunde Cirys: 31/05/2013 LA 10:35 AM

Dya, unele persoane intr-adevar se plang de micsorarea capacitatii de
concentrare, altele, din contra, se simt mult mai puternice pe partea mentalo-psihica
decat in perioada cand consumau alimente. Cu toate acestea marea majoritate sunt
de parere ca, odata cu inaintarea in post, se instaleaza o stare de detasare fata de
multe aspecte ale vietii, o dorinta mult mai mica de implicare. Din aceasta cauza
parerea mea ar fi sa postesti dupa acel examen. Oricum nu strica o pregatire
treptata, eventual presarata cu cate o zi de post cu apa pe saptamana.

Răspunde Dya: 31/05/2013 LA 7:27 PM

Cu pasi mici si inceti, ma aproprii si eu de sfarsitul primei zile. Marturisesc ca e
prima data cand tin post cu apa. A fost o zi suportabila, m-am simtit putin cam
ametita si am avut o stare totala de somnolenta pe care am rezolvat-o cu o repriza
de 3 ore de somn. O alta problema intampinata a fost setea in ciuda faptului ca am
baut aproape 2 l de apa. Gatul, gura si buzele mi-au fost uscate aproape tot timpul.
Greutatea mea de pornire este de 74,1 kg iar efortul depus a constat intr-o plimbare
de aproape doua ore. Iti urez succes si sa ne auzim cu bine in a doua zi de post. Va
doresc sa aveti parte de o seara cat mai placuta!
……………………

NICOLA - 10/06/2013 LA 10:43 PM

Buna seara Cirys! Ma confrunt cu o problemă de sanatate care mi se pare
agravata, motiv pt care am decis sa incerc cu post negru. Cred ca trebuie o pregatire
prealabila si m-am gandit sa incep prin a manca cate 1 kg mere pe zi, 2 zile, apoi sa
intru in post negru de cateva zile. Ma confrunt cu o colita cronica de fermentatie,
intoleranta la lactoza si mi-e foarte greu cu fructe si legume crude. Doar merele le
suport mai usor, dar fara coaja si rase. Am incercat aproape toate tratamentele
naturiste si nu numai, dar problema revine mereu si ma dispera. Nu este pe fond

185
nervos, sunt o fire vesela chiar daca am trecut prin foarte multe probleme de
sanatate, ultima operatie fiind pe cord deschis. Multumesc Cirys!

Răspunde Cirys 11/06/2013 LA 9:13 PM

Intr-adevar, Nicola, daca ai acea afectiune, multe fructe creaza probleme.
Totusi lucrurile stau complet diferit cand vine vorba de sucul pur, fara pulpa/fibra,
provenit de la orice fruct. Incearca si asa, s-ar putea sa ai surpriza placuta sa vezi ca
sub aceasta forma poti consuma orice fruct. Pentru perioada de pregatire pentru
postul cu apa nu strica nici compoturile de fructe atata timp cat sunt fara zahar si
ciorbitele de legume. Adaug, desi banuiesc ca stii deja, ca fructele se consuma
intotdeauna pe stomacul gol si fara a fi combinate cu alte mancaruri si, preferabil, nici
chiar intre ele atunci cand ai probleme de digestie. O sugestie de final, pentru cand
vei reveni la alimentarea cu mancare solida. Posibil sa ai intoleranta la gluten.
Incearca 2 saptamani sa nu consumi nici o cereala care contine gluten si vezi cum te
simti. Sanatate !
……………………

Nicoleta - 30/06/2013 LA 10:34 PM

Buna seara. Maine e 1 iulie si va fi prima zi de post negru. Nu sunt la prima
experienta. Am mai avut ceva zile de post negru, acum un an, cand am trecut printr-o
perioada dificila din viata, doar ca atunci imi doream sa ma „sinucid” ne mai
mancand. Bineinteles ca nu stiam la momentul respectiv despre beneficiile postului
negru, si nu am facut decat sa slabesc si sa ma simt extraordinar de bine in pilelea
mea. Acum voi incepe potul negru constienta fiind de beneficiile sale, motivul prioritar
fiind scaderea in greutate. Voi posta maine seara din nou, si sper ca macar 7 zile sa
pot rezista tentatiilor.
……………………

Elizabeth - 28/08/2013 LA 9:36 AM

Cyris, multumesc pentru acest blog, este o ideie extraordinara, nu am realizat
ca oamenii de rind pot tine post negru pentru atitea zile. Am crezut ca numai calugarii
rezista??? As fi curioasa de la toti cei ce posteaza, cita rugaciune si cit de apropiati
sint de biserica. Ma iertati ca sint indiscreta cu asta, dar sora mea, care a terminat
teologia si merge la biserica foarte des, m-a sfatuit sa nu tin post negru fara sa il
intreb pe duhovnic, ca pot sa ma imbolnavesc. Va multumesc mult pentru orice
informatie despre asta si mult succes tuturor. Doamne ajuta!

Răspunde Cirys: 28/08/2013 LA 12:43 PM

Elizabeth, nu vreau sa intervin in aceasta disputa referitoare la necesitatea
obtinerii unui acord din partea preotului duhovnic pentru cei care vor sa tina post
negru. Din punctul meu de vedere este necesara si fireasca o mai mare apropiere de
Dumnezeu pe perioada postului insa felul cum decide fiecare sa faca aceasta
apropiere depinde de credinta fiecaruia. Daca simti ca te nelinisteste aceasta pornire
spre post fara un acord din partea duhovnicului, ca iti este teama sau ca simti nevoia
unui sprijin, etc. ai un pic de rabdare pana vei primi acordul respectiv. Daca simti ca
poti sa faci acest lucru fara a te simti vinovata, gresind sau astfel de ganduri negative
atunci incearca si singura. Oprelistea cea mare sau impulsul cel mai puternic este
mai mereu inauntrul propriei persoane. Maine 29 august este o mare sarbatoare
crestina in care se tinea si se tine pentru cei care pot post negru. Pana acum cativa
ani acestu lucru era mentionat si in calendarele bisericesti, acum se mentioneaza

186
doar ca este o zi de post. Iata ca, intamplator sau nu, ai la dispozitie o zi in care toata
lumea are, sa zicem asa, dezlegare la post negru. Tine-o pe aceasta si apoi, cu
ajutorul lui Dumnezeu, vei ajunge la o clarificare care sa nu iti tulbure echilibrul.
Doamne ajuta!
……………………

Mira - 30/09/2013 LA 10:12 PM

Pentru ca azi dimineata m-am trezit cu o durere crunta de cap si cu senzatie
puternica de frig, am decis sa aman inceputul postului pentru ziua de maine, azi
mancand doar doua mese (doar fructe). Cel putin o data pe luna obisnuiesc sa tin
cate 3-4 zile de post si simptomele sunt mereu aceleasi: slabiciune si senzatie de
frig. Sunt o persoana activa, chiar daca stau la birou in fata calculatorului cate 9-10
ore. Obisnuiesc sa merg la sala, merg pe jos cate 3-4 ore pe zi de cateva ori pe
saptamana, stau in aer liber, merg la culcare devreme etc. Dar din a treia zi de post
ma ia o stare de slabiciune incat orice fel de miscare e un chin. Totusi uneori reusesc
sa merg pe jos cate 1-2 ore si sa ma simt relativ bine, dar in schimb abia ma pot
ridica din pat si de pe scaun. Mi-e greu sa merg si dintr-o camera in alta, sa ma
aplec, sa ma imbrac, nu mai vorbesc de urcat scarile sau orice fel de panta. Pur si
simplu nu mai reusesc sa imi coordonez membrele, atat sunt atat de greoaie. Si alt
lucru care ma supara sunt insomniile; adorm greu, ma trezesc des si somnul e mai
mult „iepuresc”, parca as fi semi-treaza.

Răspunde Cirys: 01/10/2013 LA 11:25 AM

Mira, apa calduta nu numai ca ajuta la combatrea starii de frig dar ajuta si la
eliminarea foamei in cazul postului doar cu apa. Succes!
……………………

Nuni: 04/11/2013 LA 1:12 PM

Buna! Am inceput si eu un post de 7 zile si am ajuns la 21. Ma temeam de
starile de ameteala, descrise de alte persoane, pentru că zilnic conduc şi nu imi
permit sa am „surprize”. Dar totul a fost ok, nu am avut starile de rau pe care
majoritatea le-au avut. Un post usor,sa aveţi!

Răspunde Cirys: 05/11/2013 LA 2:03 PM

Nuni, tu si toti cei ale caror reactii in timpul postului au fost neasteptat de
usoare sunteti, dupa parerea mea, niste persoane a caror toxicitate fizica si
emotionala a fost una relativ redusa. In plus consider ca sunteti niste fiinte echilibrate
emotional si in general cu o gandire pozitiva. Cam acestea sunt ingredientele clasice
ale unei treceri usoare prin postul cu apa.
……………………

Anonim - 20/11/2013 LA 12:58 PM

Buna fetelor! Am inceput si eu de azi cu prima zi de post negru, iarasi ! Am
mai tinut in august un scurt post doar cu apa, de 5 zile, pe care l-am oprit din cauza
insistentelor colegelor de camera si nu din cauza ca m-as fi simtit eu rau. Ba
dimpotriva eu eram chiar destul de incantata, deoarece ma simteam super si
reusisem sa dau jos aproximativ 4kg, probabil si din cauza faptului ca lucram intr-un
pub 15 ore pe zi si aveam activitate continua.
……………………

187
Codruta - 23/11/2013 LA 4:28 PM
Salut tuturor si mai ales cele mai calde salutari tie, Cirys! Dau de mult tarcoale
acestui site si azi imi fac curaj sa ma alatur si eu voua. As incerca si eu un post mai
indelungat. As tinti chiar la 21 de zile, daca as reusi. Am mai tinut post cate 3 zile,
odata am tinut 4 si cam atat! Doresc sa scap de vreo 20 de kg, sa-mi exersez vointa
si cunoasterea personala! Am 45 de ani,170 cm si 80 de kg dimineata. Seara ajung
la 82. Va multumesc voua tuturor celor ce postati aici si va rog sa ma incurajati si pe
mine!

Răspunde Cirys: 23/11/2013 LA 8:33 PM

Codruta, sa ai parte de un post usor, sa treci cu brio de pragul reusit pana
acum! Una dintre metodele eficiente de a nu intrerupe un post, in cazul meu,
este aceea ca imi spun cu fermitate, in momentul in care ma apasa vreo pofta,
ca daca voi intrerupe postul in acea zi, voi intrerupe fix cu un anume suc, apoi
in zilele urmatoare voi consuma fix dintr-un anume fruct malaxat la robot si
nicidecum nu voi putea manca acel ceva care mi-a starnit pofta prin vedere sau
miros. Acel ceva care mi-a starnit pofta este practic cu desavarsire interzis in
acel moment deci oricum nu il pot manca. Am constatat ca pofta de a manca
dispare sau se micsoreaza considerabil. Iarasi in cazul in care decid totusi sa
intrerup postul, desi practic as fi dorit sa tin mai mult, niciodata nu urmez
dorinta de a manca in momentul când m-am hotarat. Imi spun ca daca imi va
mai fi foame peste 2-3 ore, atunci voi intrerupe cu un anume suc sau cu un
anume fruct, si iarasi in nici un caz nu voi intrerupe cu acel ceva care mi-a
starnit pofta. Identic procedez ei dupa perioada de revenire ca sa nu stric
rezultatul prin lacomie si altele asemenea. Sper sa iti fie de ajutor.

Răspunde Dariana: 25/11/2013 LA 2:29 PM

Buna! Revin cu o completare pe care tin sa o impartasesc cu voi. Am tinut
ceva post negru la viata mea, si tocmai am incheiat inca 3 zile. Ce vreau sa va spun
este ca de data asta, fiindca ma hotarasem brusc sa tin 3 zile de post, findca am
mancat normal, si chiar mai mult decat suficient, am simtit nevoia sa-i „explic”
corpului meu ce si cum fac. Seara, inainte de culcare, i-am explicat, ca il rog sa ma
inteleaga, nu vreau sa il infometez, nu se intampla nimic. Doar ii acord 3 zile in care
sa faca putina curatenie, ca stiu ca are nevoie de asta. Sa isi ia timpul asta sa faca
ordine, si am insistat sa fie linistit. Nu se intampla nimic ciudat, voi face asta pentru
scopul „x”, si il rog sa fie alaturi de mine. Va rog sa ma credeti ca nu mi-a fost
foame!!! Corpul parca ar fi inteles! Am avut ceva senzatii dar de foarte scuta durata
(cam cum se mai simte prin ziua 5-6, de ex.). In cele 3 zile nu am suferit de foame
DELOC! Poate va ajuta si pe voi sa incercati sa pregatiti mental corpul pentru ce
urmeaza. Cel putin in cazul meu, am fost inteleasa pe deplin, inca mai mult decat m-
as fi asteptat. Am fost incredibil de linistita si de impacata cu situatia. In schimb,
poftele au fost gramada si gandurile ca „de ce-mi vine sa fac asta”, desi stiam bine
scopul… au fost mai puternice ca de obicei. Sper sa va foloseasca! Astept impresii
daca a functionat si la voi. De-acu inainte eu clar ma voi „pregati” pentru post!

Răspunde Cirys: 26/11/2013 LA 9:43 AM

Dariana, foarte interesanta abordarea, multumim frumos pentru idee! Atata
timp cat aceasta pregatire mentala este facuta cu deplina sinceritate fata de noi
insine cred ca rezultatul pozitiv este universal valabil.
……………………

188
Oana - 07/02/2014 LA 1:48 PM
Salut! Daca ar fi sa beau doar apa cu lamaie cam 2 cani pe zi in rest apa
plata, ar accelera slabirea ? Multumesc

Răspunde Mira: 07/02/2014 LA 7:12 PM

Si eu as vrea sa stiu raspunsul la intrebarea asta, sunt in a 5-a zi si nu stiu
daca sa continui sau nu pentru ca am o senzatie puternica de greata si mi-ar prinde
bine ceva acrisor. Plus ca sunt ingrozitor de slabita, ma misc in reluare

Răspunde Dariana: 08/02/2014 LA 9:55 AM

Buna, o sa incerc sa dau si eu o parere aici. Daca postul asta se tine exclusiv
pentru slabit, exista si posibilitatea ca insasi corpul sa se impotriveasca acestui
tratament. Am zis undeva mai sus, ca si corpul nostru trebuie sa inteleaga ca asta nu
e o pedeapsa, nu facem ceva numai ca sa il chinuim degeaba, ci ii dam un ragaz sa
se refaca. Incercati sa nu ganditi numai din planul mintii si atat, ca vreti sa slabiti.
Explicati corpului ce faceti si rugati-va sufletului sa va ajute. Eu va spun ca am reusit
sa tin zile de post, dar nu am patit nici un fel de cadere de energie, era absolut la fel
ca atunci cand mancam. Pentru ca si corpul meu stia de ce facem noi asta si ma
sustinea. Ba dimpotriva, eram fericita si radianta ca reusesc sa ajut corpul sa mai
arunce din ce nu-i trebuie. Si el era fericit ca il las.

Răspunde Mira: 08/02/2014 LA 5:51 PM

Dar eu nu vreau sa slabesc. Voiam doar sa aflu daca in timpul postului se
poate consuma din cand in cand si apa cu lamaie pentru a-mi alunga senzatia de
greata, atunci cand persista mai mult timp. Corpul meu stie foarte bine ca nu e
pedepsit si ca facem din cand in cand cate o pauza alimentara pentru a se vindeca.
Am niste probeme de sanatate cronice care din pacate nu se vindeca un-doi. Cred ca
fiecare organism e diferit si in consecinta si experientele noastre in timpul postului
sunt diferite, lipsa de energie cu care se confrunta unii nu inseamna neaparat o
pregatire insuficienta a corpului. Pana si adultii se supara cand ceva nu e pe placul
lor, chiar daca inteleg foarte bine situatia. Cred ca multi dintre cei care au trecut pe
aici au avut si alte motive pentru a posti, nu doar scaderea in greutate. Fiecare se
pregateste pentru post intr-o mai mica sau mai mare masura, iar rezultatele probabil
sunt pe masura pregatirii si a vointei de care dam dovada.
……………………

Monica: 13/07/2014 LA 1:09 AM

Buna ziua! Am mici probleme de sanatate si as vrea sa incerc postul negru,
dar alaptez. Nu pot sa tin nici macar 12 ore? Ştiu ca trebuie sa ma hranesc bine pt a
se produce lapte dar am inceput diversificarea bebelusului si nu mai este dependent
doar de laptele de la mine. Va multumesc mult pentru informatiile de pe blog si sper
sa imi raspuundeti.

Răspunde Cirys: 13/07/2014 LA 4:43 PM

Monica, din pacate te inscrii la contraindicatii:
https://cirys.wordpress.com/2010/02/17/contraindicatii-pentru-postul-negru/
……………………

MARIUS - 22/07/2014 LA 3:39 PM

189
 Buna ziua tuturor. In anii trecuti am tinut posturile de peste an, si la sfarsitul
ultimului post de anul trecut am tinut post negru 2 zile. Eram incarcat cu energie, am
muncit, simteam o pace interioara, imi placeau rugaciunile, chiar urmaream canalele
tv cu tema religioasa. Din 31.03.2014 sunt operat de abces perianal (o afectiune
pacatoasa), si de atunci viata mea s-a schimbat, mananc atent, oarecum masurat, si
din ce in ce mai putin. Dimineata, o portie de fulgi, afine, cu lapte de capra, sau batut,
trecute prin blender, la pranz o supa sau ciorba si seara putin sau uneori deloc. Ma
simt bine, dar inca operatia mea mai elibereaza puroi chiar daca mai rar.
Nedumerirea mea este ca daca voi reusi sa tin postul negru o perioda, voi avea
probleme de tranzit intestinal? Pot sa lupt cu infectia in acest mod, chiar daca locul
operat dezvolta o fistula? Va doresc bafta tuturor.
……………………

Ela - 12/10/2014 LA 3:40 PM

Buna ziua. Maine este prima zi de post negru. Decizie pe care o iau ţine nu
neaparat de surplusul de kilograme in plus, ci pentru faptul ca simt nevoia de o
eliberare…de tot si toate. Am 52kg la 1,65. Deci clar nu-i aceasta problema. Mi-am
propus o saptamana si sper din inima sa reusesc. Problema cea mai mare este faptul
ca nu-mi pot intrerupe activitatea profesionala, iar din cate citesc, majoritatea
persoanelor care iau aceasta decizie, nu au o activitate care sa presupuna un efort
fizic si mental sustinut. Sper sa reusesc. Doamne ajuta!

Răspunde Cirys: 13/10/2014 LA 11:46 AM

Ela, activitatea profesionala nu este o problema atata timp cat ea nu implica
un efort fizic mare daca vrei sa tii un post scurt sau mediu deci pana in 3 saptamani.
Din cate retin eu marea majoritate a celor care au scris pe blog aveau o activitate cel
putin intelectuala, foarte multi fiind persone cu serviciu. Eu insami am lucrat fara
probleme in post, mai bine de 3 saptamani, fara sa ma sustrag de la absolut nici una
din activitatile obisnuite. Din contra aveam mai mult timp, un tonus mai bun si ma
dedicam intru totul acelor lucruri pe care le faceam in perioada postului. Un singur
dusman poate avea postul negru (in afara de clasica foame/pofta): un management
emotional deficitar, felul in care Eul nostru s-a obisnuit sa raspunda la ceea ce
numim in general stres.

Răspunde Dariana: 14/10/2014 LA 9:17 AM

Buna, o sa incerc sa raspund la intrebarea cu stress-ul de care zicea si Cyris.
cel putin asa cum il observ la mine. Dupa 6-7 zile cand organismul incepe sa
‘priceapa” despre ce e vorba, toate animalele din mintea noastra ne soptesc dulce la
ureche ca nu ne trebuie purificarea, ca ce bine ne-am simti daca am manca, da in
fond de ce vrei sa o mai faci.. Adica dupa 6-7 zile chiar nu foamea mai e problema ci
atunci vezi de fapt ca tu esti impotriva ta. Si „tu” asta care vrei sa tii post trebuie sa te
lupti groaznic cu „tu ” aia de dinainte. Si va spun sincer ca eu aici am clacat si m-am
lasat invinsa de fiecare data. Desi data viitoare sper sa nu ma mai las. Ai senzatia ca
nu mai esti stapana pe tine, si ca nu mai raspunzi de tine. Cateodata cealalta „tu”
devine atat de puternica, incat pret de cateva secunde esti convinsa sa renunti. Si
daca atunci pui mana pe ceva de mancat, s-a terminat. Cam asa ceva simt eu, insa
nu toata lumea are aceleasi ‘stresuri’ ca sa zic asa, si se pot manifesta diferit. Unii nu
simt nimic, in timp ce altii poate simt cu totul altceva. E bine sa ai propria experienta
si sa nu te lasi influentata de ce spun altii. E postul tau, experienta doar a ta.
……………………

190
Ana - 18/11/2014 LA 11:24 PM
Buna, Cirys! Blogul tau mi-a atras atentia. As vrea sa tin un post negru, insa
am nevoie de putina indrumare. Am renuntat usor la alimente, dupa cum ai
recomandat, azi fiind a treia zi de sucuri, asa ca, consider ca de maine pot rezista
doar cu apa. In principal, vrea sa tin postul si pentru scadere in greutate. Cam 10 kg
in minus ar prinde bine. As dori sa ma sfatuiesti putin, cam cate zile imi recomanzi? Il
pot lungi cat timp ma simt bine? Mentionez faptul ca am 19 ani.

Răspunde Cirys: 19/11/2014 LA 4:35 PM

Ana, ar fi gresit sa iti spun ca postul se tine cat te simti confortabil in a-l tine
pentru ca poti sa nu te simti bine chiar din prima zi sau, din contra, te poti simti
excelent multa vreme, pana te plictisesti de postit. Simptomele neplacute din post se
datoreaza efortului de detoxifiere si de auto-reparare al propriului organism. Dr.
Shelton, pe care il amintesc deseori datorita experientei sale in materie de post cu
apa, recomanda se nu se depaseasca 3 saptamani decat daca avem de partea
noastra un ajutor de specialitate.
……………………

Vlad - 08/12/2014 LA 10:21 AM

Salutari. Inainte sa scriu cum a fost prima zi si sa spun ceva despre mine,
vreau sa spun ca blogul/site-ul asta, ii unul din cele mai folositoare pe care le-am
gasit vreodata. Am 32 de ani şi cam 90 de kg la 1,73 m. Am inceput ieri postul negru
cu apa, zi ingrozitoare pentru mine. Am simtit cam asa: ameteli, greata pana la voma,
o stare de rau super nasoala, incetinirea gandirii (deja!), super foame, durere de ficat,
arsuri stomacale, niste curenti prin corp, in special in cap, insomnie, cam atat. Si asta
in prima zi! Acum ma simt mai bine, putin ametit, cam lent, nu am senzatie de foame
si sper sa treaca ziua cat mai repede. M-am apucat de postul asta din mai multe
motive, slabitul fiind pe ultimul loc. Cam de pe la 28 de ani sufar de anxietate sociala,
lucru care l-am aflat pe la 30 de ani, ca pana atunci credeam ca sunt handicapat si
gata, habar n-aveam ce am. Am inceput sa beau mai mult ca de obicei ca sa-mi
inving anxietatea asta sau macar cat ma duc undeva sa fiu normal, am inceput sa
beau si singur, eh, chestia ii ca mi-a ajuns, ficatul meu a spus stop! au trecut 3
saptamani de la ultimul consum de alcool, ficatul super marit, nu puteam sa dorm pe
partea dreapta deloc, nici pe spate, doar pe stanga. Acum…o fi ciroza hepatica sau
altceva, nu stiu. Am tinut post de 3 saptamani, post normal, si mi-am revenit,
dormeam si pe partea dreapta fara probleme, dar am mancat niste conserva de
peste in ulei, cam doua si iar mi s-a umflat ficatul si am dureri. Scriu astea din mai
multe motive, sa nu ajungeti ca mine si poate stie cineva cam in cat timp fac o
detoxifiere a ficatului. Imi imaginez ca daca-i ciroza hepatica, fibroze sau mai stiu eu
ce, lucru pe care nu il cred ca nu am nici un simptom al cirozei in afara de durere de
ficat si inflamatie (da, am auzit ca ficatul nu doare), ar trebui sa tin cam 30 de zile,
dar eu as vrea sa tin pana la Craciun, adica 17 zile total. In caz ca dupa 17 zile, asta-
i planul, daca reusesc…nu stiu, tot simt durere la ficat, tin pana la anul nou, totul ii sa
scap de aceste 3 zile de senzatie acuta de foame. Al doilea motiv pentru care tin ii ca
am o mica gastrita, reminiscenta de la Helicobacter pylori, de care am scapat cu
antibiotice la al doilea tratament, si as vrea sa scap de ea ca ma supara de vreun an
si ceva. Al treilea motiv, as fi curios daca scap de anxietate, daca mi se regleaza
nivelul de serotonina, cine stie cate poate postul asta smecher. Ce sa mai spun, spor

191
tuturor postitorilor, indiferent pentru ce postiti, imi imaginez ca nu postiti ca sa va
ingrasati sau altceva, si incerc sa pun o postare la ziua a doua diseara.

Răspunde Cirys: 08/12/2014 LA 1:01 PM

Vlad, inainte de toate te felicit pentru decizia de a-ti schimba stilul de viata! Ma
bucur enorm ca ai avut puterea sa intelegi ce faceai gresit si sa incepi sa indrepti
lucrurile. Drumul va fi lung si greu pentru ca in cazul tau nu cred ca este vorba doar
de curatenie ci sunt lucruri de reparat in interior. Asadar, cand exista un bagaj toxic
foarte mare, apa nu este doar un aliat, ci este insasi cheia procesului de reparare. In
aceste prime zile cantitatea de apa necesara pentru a trece peste simptome si pentru
o curatenie eficienta este una mare. Parerea mea ar fi sa incerci sa bei cat poti de
multa, minim 3 l pe zi, in cazul tau, in prima saptamana. Indiferent daca reusesti sau
nu sa tii toate zilele propuse de post cu apa, important este sa nu te simti dezamagit
si sa renunti la planul de reconstructie interioara. Oricum postul este doar o etapa din
viata, important este ce vei face dupa acesta. Dr. Shelton spunea ca vindecarea se
face in mare parte dupa incheierea postului, prin ceea ce se mananca atunci, deci
conteaza foarte mult ce se intampla dupa post, este bine sa iti faci in linii mari un plan
de actiune. Vremea este urata, insa in prima saptamana de post cu apa se poate
avea o activitate fizica moderata. Mersul pe jos face foarte bine si minimalizeaza
simptomele neplacute, la fel si gimnastica usoara intr-o camera bine aerisita. Le
recomand zilnic, aduc o buna oxigenare organismului si implicit sanatate. Tine-ne la
curent. Post usor!

Răspunde Vlad: 09/12/2014 LA 6:01 AM

Va multumesc frumos pentru cuvintele calde, m-au uns pe suflet! Apa am baut
cam 5 litri si in prima zi si acum in a doua dar tot am insomnie. Ce mi-e cam frica ii ca
simt o durere in partea dreapta sub ficat, spre zona inghinala, am simtit 2 pietre sau
corpuri solide mari cum alunecau si cred ca s-au blocat un pic. Azi as vrea sa cumpar
niste sare amara sa dilat acele vase, am inteles ca ajuta.
……………………

Silvia - 18/12/2014 LA 5:55 PM

Dragii mei sunt in a doua zi si m-am simtit foarte bine. Însa azi am fost sa-mi
fac dosarul pentru scoala de soferi si mi-a gasit tensiunea la mana dreapta 15 cu 8 si
la mana stanga 17 cu 3. A intrat spaima in mine. Nu ma stiam cu probleme cardiace,
aveam dureri mari de cap, am facut si un RMN care nu a aratat vreo problem. De
fiecare data aveam tensiunea 15 cu 8 si mi se spunea ca e o tensiune normal la 47
de ani. CE SA FAC? Am fost intr-o farmacie natirista si am luat niste capsule cu
extract de maslin si un ceai pentru reducerea tensiunii. Ce imi recomandati sa
continui postul sau iau aceste capsule si ceai? Au mai fost personae cu asemenea
problem? Este normal ca la debutul unui post tensiunea sa creasca? Va multumesc
si pentru cel mai mic sfat!

Răspunde Cirys: 19/12/2014 LA 2:10 PM

Silvia, in postul cu apa, mai ales in prima saptamana, sangele este extrem de
incarcat cu toxine, mult mai mult decat de obicei. Din acest motiv este nevoie de un
flux mult mai rapid pentru curatarea acestuia de catre organe, in special de catre
ficat. Asadar unei bune parti din cei ce postesc cu apa i se intampla sa le cresca
tensiunea si numarul de batai ale inimii, exista insa si cativa, putini la numar, care
patesc exact contrariul, tensiunea le scade foarte mult. Pe scurt, da, este un simptom

192
foarte obisnuit postului cu apa. Dincolo de faptul ca tensiunea luata la un cabinet
medical este intotdeauna mai mare decat cea luata acasa, din cauza stresului indus
de insasi situatia in sine, un factor decisiv in cresterea tensiunii in post poate fi
stresul, oboseala, fumatul, sau nerespectarea integrala a postului consumandu-se
energizante, cafea, sau luarea unor medicamente pentru slabit.
……………………

Rugvlad - 11/01/2015 LA 9:51 AM

Buna dimineata. Aseara am picat a doua oara din postul negru cu apa, tot in
ziua a patra cand, spre seara, tremur de foame. Vreau sa incerc iar, chiar de azi,
poate a 3-a oara voi reusi, numai ca am nevoie de un sfat de la dumneavoastra: ce
sa fac cand ma apuca iar foamea aia teribila in ziua a 4-a? Ma gandeam sa fierb
niste morcov cu ceapa si sa beau zeama, poate o cana, numai sa trec ziua. Dati-mi
va rog o idee de ce as putea face. Pentru cei ce se stiu cu pietre la vezica biliara ar fi
o veste buna. Am cautat pe forumuri in engleza si am gasit 2 cazuri in care oamenii
au eliminat pietre de la bila in ziua a 10-a de post negru cu apa respectiv ziua 24.
Primul avea si poze. Ma gandeam eu ca nu se poate sa nu vindece si bila, sa nu-i
faca ceva, sa elimine din ea. Va rog frumos un sfat pentru a putea trece de ziua a 4-
a. Vreau sa ma apuc iar azi, sper sa-mi scrieti pana diseara. Post usor la toata
lumea!

Răspunde Cirys: 12/01/2015 LA 2:51 PM

Rugvlad singura sugestie pe care pot sa v-o dau este sa faceti o pregatire mai
indelungata pentru postul negru care va va pre-detoxifia corpul si astfel starile de rau
vor fi mult atenuate. Pregatirea consta in a manca fructe si legume, preferabil
neprocesate termic, iar in zilele mai apropiate inceperii postului cu apa, sa consumati
doar hrana lichida, constand in sucuri de fructe/legume fara pulpa. De asemenea atat
in perioada de pregatire cat si in postul cu apa, in special in primele 2 saptamani ale
acestuia, este necesar un consum mare de apa pentru a elimina toxinele care dau
aceste stari neplacute. Post usor!
……………………

Bianca - 11/02/2015 LA 3:07 AM

Buna tuturor! Numele meu este Bianca, am 18 ani si, in ultimii doi ani am avut
cateva probleme de sanatate in urma carora am adaugat cateva kg, ceea ce mi-a
provocat o anexietate foarte mare. Am avut o depresie si ma inchisesem atat de tare
in mine, incat nu mai suportam sa vorbesc cu absolut nimeni. La inceputul anului
2014 am incercat sa trec peste aceste stări şi am crezut ca m-am vindecat, dar eram
vindecata doar estetic, doar ca sa vada familia mea ca totul este OK. Mereu eram
intrebata: Esti bine? Şi tot mereu raspundeam: Sunt OK, n am nimic. Serios!”, dar era
doar o minciuna. Intr-un final mi-am zis ca nu e bine. Am incercat fiecare modalitate
in parte. Un ESEC TOTAL. Mi-am facut abonament la sala si am inceput sa reduc
manacrea, ceea ce a fost cumplit. Eu iubesc mancarea mai ales acele sucuri colorate
de culoare neagra. DOAMNE, sunt atat de dependenta. Mi-am zis ca pot, si in cele
din urma, am reusit. Am ajuns de la cele 79 de Kg la 69. Era Ok, dar nu suficient. In
2014 Decembrie, mi-am zis ca nu se mai poate asa. Eram pe internet si am gasit
acest site. Wow, ce interesant! Daca atatia oamenii pot, eu de ce n-as putea? M-am
GANDIT CA ASTA ESTE SALVAREA MEA. Insa am esuat, dar am considerat ca nu
sunt pregatita. Am zis ca poate este un soc prea mare pt organismul meu, si mi-am
zis in minte: „Atunci cand voi fi pregatita, si Fizic, si Pshic, atunci voi reveni pe acest

193
site, si imi voi scrie aici reusitele si cum ma voi simtii cand voi termina postul” Dar de
atunci am mai incercat de cateva ori, sa ma pregatesc mai bine. Prima data am
inceput acest post, cum am mai spus, in Decembrie, insa, nu am gandit prea bine.
Era exact cu trei zile inainte de Craciun, asa ca dupa trei zile, a trebuit sa renunt. Nu
neaparat ca n-am rezistat eu fara mancare, ci pentru ca ai mei observasera asta si,
stiind povestea mea de dinainte, s-au cam speriat, si nu am vrut ca ei sa ma preseze
din nou, asa ca am pus punct postului. Doua saptamanii mai tarziu am inceput iar şi
am tinut doar patru zile si chiar nu mai stiu cum de m am lasat prada sentimentului
de foame. NU foamei, ci sentimentului de POFTA. Pentru un timp am renuntat la post
dar am exersat cu sportul. Acum am 61 de kg şi consider ca m am pregatit pshic si
sunt gata sa tin post. Am sa scriu aici pentru a ma autoconvinge pe mine, in
momentele acelea grele, si sper sa reusesc. De fapt, SUNT SIGURA CA VOI REUSI.
Mi am propus sa tin 7 zile si apoi, in a saptea zi, daca sunt ok, sa continui.
……………………

Valeria - 18/02/2015 LA 11:39 PM

Buna! Sint fericita ca am gasit un loc unde se poate impartasi esperienta
postului. Desi, in trecut, am tinut uneori posturi cu apa, de 3 zile, acum mi-e un pic
frica, Am 55 de ani si sint diabetica. Nu vreau sa slabesc pentru ca am greutatea ok.
As vrea sa-mi elimin toxinele din ficat, pancres, sa renunt la fumat si sa am mintea
limpede. Desi am diabet si-mi fac insulina nu am fost niciodata in pericol de
hipoglicemie, deci as incerca 3 zile de post. Ar trebui sa beau apa distilata, dar nu
stiu cum sa o fac si nici de unde sa o cumpar (sint in Italia). E buna si apa normala
plata? In mod normal la distanta de 2 ore dupa fiecare masa ma taie o foame ca as
minca o vaca la gratar, ca sa nu zic ca nevoia de a fuma ma innebuneste. Intentionez
sa ajung sa elimin medicamentele pentru diabet. Am si colesterolul cam mare. Am
oroare de pastile pentru ca stiu ca trateaza efectul si nu cauza, si ca au multe efecte
secundare. Printre altele, sint mereu constipata si rezolv totul cu clisme periodice de
vreo 5 ani. Am cartea domnului Valeriu Popa si stiu ca postul poate face minuni.
Alimentatia nesanatoasa mi-a incetosat mintea, mi-a anulat puterea vointei. Ce ziceti,
ma puteti sustine? Va voi comunica simptomele si rezultatele fiecarei zile. Voi
masura glicemia dimineata si seara, voi face doua clisme pe zi si voi bea 1-2 litri de
apa pe zi. Sper sa reusesc sa ma autocontrolez. Valeria

Răspunde Cirys: 19/02/2015 LA 12:04 PM

Valeria, bun venit pe blog! Presupun ca primele zile vor fi ceva mai grele caci
este vorba de a renunta si la fumat, insa, pe masura ce vei inainta, se spune ca
dorinta de a fuma dispare cu mult inaintea celei de a manca. Poti sa bei apa plata
fara probleme, eventual apa de izvor sau fantana daca este o sursa verificata. Dupa
parerea mea apa distilata este pentru un post macar mediu, desi cred ca cea mai
potrivita este intr-un post avansat. Postire usoara si rodnica si multa sanatate! Te
asteptam cu detalii.
……………………

Ioana - 28/02/2015 LA 11:26 PM

Sa va povestesc ce am patit eu in aceasta saptamana a Postul Pastelui: Luni
am tinut post negru total fara apa, exceptie dimineata, când am baut apa pt.
tratamentele mele pe care le iau zilnic. Marti, Miercuri, Joi si Vineri inclusiv am tinut
post negru cu apa cate 2,5 – 3 L apa/zi. A fost bine, fara foame toata saptamana, ci
doar mici pofte. DAR Vineri, dupa orele 18:45, nu stiu ce am patit de parca am luat-o

194
razna. Totul a inceput cand am ajuns acasa de la lucru. Aveam o bucata de anafura
pe masa putin uscata si am mancat-o. Eu niciodata nu mananc anafura, decat
dimineata pe stomacul gol. În general prescura/anafura, mai mult de 2 bucatele mici,
imi trezeste pofta de paine. Dupa aceasta gustare, am intrat in pofte de toate felurile
si formele incat am inceput sa mananc ce am gasit in bucatarie: patiserii (cornulete
cu rahat şi mac), salata de cartofi cu ridichi, ceapa, masline negre, ulei cu o cherry şi
½ cozonac uscatel cu nuca. SI ASA DE RAU imi pare, iar astazi Sambata n-am tinut
Post Negru cu apa. Am baut suc de morcovi si telina diluat cu apa, coliva simpla cu
nuci primita, care mi-a trezit pofta de nuci si apoi tot am mancat nuci, 2 patratele de
ciocolata neagra 80% cacao, varza de la sarmale cu ciuperci si o sarmala, care nu
mi-a placut, salata de cartofi cu ceapa si usturoi, coltul de la cozonacul cu nuca,
putina ceapa, putine patiserii si rondole de grau si apoi 100 g hrisca inmuiata in 500
ml apa clocotita. Doamne iarta-ma! Imi Pare Rau! Puteti sa spuneti orice de mine, nu
ma supar, dati-mi niste sfaturi, ce-mi recomandati sa fac sau sa nu fac. Spuneţi-mi
orice numai raspundeti cat mai repede la mesajul meu disperat.

Răspunde Cirys: 01/03/2015 LA 11:11 PM

Ioana, de cele mai multe ori, cand nu reusim sa facem ceea ce ne-am propus,
suntem o vreme marcati de un sentiment negativ. Cu atat mai mult atunci cand vrem
sa facem ceva ce consideram a fi un lucru bun si necesar pentru sanatatea noastra,
pentru credinta noastra sau alte fapte bune in general. Odata ce am admis in forul
nostru interior ca un anume lucru este bun si folositor, ne unificam intr-un fel
constiinta cu acel lucru sau actiune. Daca din diverse motive pierdem contactul cu
respectivul lucru sau actiune, pentru o vreme, constiinta se simte ca si cum s-ar fi
rupt o mica bucatica din ea, si avem diverse sentimente negative: de vina, de
frustrare, de furie, de deprimare, de rusine, etc. Apoi incet incet aceasta ”rana” a
constiintei, se inchide si suntem apti de noi incercari. Ca oameni cu o dorinta
continua de a creste si de a ne inbunatati, nu trebuie sa punem lacat pe usile unde
se inchid bucatele neplacute din viata noastra, pentru ca riscam să nu tragem
invatamintele necesare din acele perioade. Este bine sa analizam, sa invatam si sa
mergem mei departe. Parerea mea este ca Dumnezeu ne cunoaste slabiciunile si
chiar daca noi ii promitem azi ceva cu inflacarare, el stie dinainte unde ne vom poticni
pe drum din cauza carentelor noastre interioare si deja suntem iertati pentru
neputinta noastra. Personal cred ca Dumnezeu se intristeaza mai degraba atunci
cand spunem: Eu pot! cand ne punem nadejdea doar in noi si ne izolam de El,
luptand de unii singuri cu noi insine si cu ceilalti. Cred de asemenea ca este alaturi
de noi in fiecare clipa iar cand noi constientizam aceasta si ne raportam cat mai des
la aceasta relationare stransa, El ne poarta cu usurinta peste orice greutati. Post
luminos de orice fel ar fi el!

Răspunde Leniraw: 02/03/2015 LA 12:55 PM

Draga Ioana, Cirys ti-a raspuns foarte frumos. Sa sti ca si eu ma regasesc in
mesajul scris de tine. Uite, hai sa-ti spun ce am patit si eu. Cu mai mult timp in urma
eu tineam in fiecare vineri post cu apa. Ani la rand am facut asta. Nu mai stiu de ce
am renuntat. Oricum, de multe ori mi-am propus sa reancep acest bun obicei, insa tot
amanam momentul. Ei, acum cu postul Pastelui, am zis gata, incep sa tin acest post
asa cum scrie la carte. Mentionez ca sunt vegetariana de multi ani si cochetez cu
alimentatia raw. Deci nu mai mananc paine si produse de patiserie de mult timp. Eu,
de obicei, dimineata, cand plec la serviciu, imi fac sucuri de fructe sau legume si-mi
iau la mine. Luni, in prima zi din postul Pastelui, nu mi-am facut suc si nu mi-am luat

195
nimic, in ideea ca o sa tin post. Vreau sa va spun ca m-a apucat o pofta, ca nu cred
ca era foame, si am mancat covrigi. Am mancat multi covrigi. M-am dus si mi-am
cumparat covrigi. Deci a fost mai rau decat o zi obisnuita, in care, de obicei, beam la
serviciu sucuri facute de mine si mancam o masa sanatoasa cand ajungeam acasa.
Sigur ca si asupra mea m-au navalit sentimentele de vinovatie. Pana vineri, cand a
fost ziua prietenului meu si am zis: cum sa tin post fix de ziua lui, cand de fapt i-am
pregatit un tort (raw vegan super bun)? Deci n-am tinut nici vineri post. Si uite asa
aman in continuare. Ori tu ai reusit sa tii post. Alunga sentimentele de vinovatie. Nu
ne ajuta. Trebuie sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem. Suntem perfecti
asa cum suntem. Sunt sigura ca esti o femeie minunata. Eu te felicit si te apreciez. Si
iti doresc o primavara frumoasa.

Răspunde Ioana: 02/03/2015 LA 8:49 PM

Cirys & Lenira, vreau sa va multumesc pentru cuvintele si sfaturile frumoase
pe care mi le-ati oferit. Mi-ati redat increderea, curajul si mult optimism! Am sa incerc
sa fiu mai echilibrata si cumpatata in viata mea din toate punctele de vedere, in
special la capitolul alimentatie, pe plan social, moral, psihic, etc. Va multumesc ca
existati si Dumnezeu sa va rasplateasca pentru toate eforturile pe care le depuneti
atat in folosul vostru cat si in ajutorarea celorlalti din jurul vostru! Va doresc un post
binecuvantat!
……………………

Silvia - 18/03/2015 LA 11:29 AM

Buna dimineata! Prima zi de post negru din a doua mea experienta cu postul
cu lichide. Ma lupt cu o alergie la praf si un astm asociat, din cauza carora iau zilnic
medicamente, pe durata intregului an. De vinerea trecuta ma alimentez numai cu
sucuri si am facut un tratament de detoxifiere a ficatului (ulei de seminte + suc de
lamaine + ceai hepatic si comprese locale calde). Primul meu post a fost in noiembrie
2014 si dupa cele 5 zile cu sucuri am postit 9 zile cu ceai Gano. Singura problema a
fost ca m-am reintors prea rapid la proteinele animale, constransa fiind de
circumstante. La cateva saptamani dupa reluarea alimentatiei am renuntat, treptat,
de bunavoie (lehamite, dezgust), la carne cu exceptia pestelui. Mananc mult mai
putine produse lactate. Simt nevoia sa mananc mult mai des fructe si legume
proaspete. Alte schimbari dupa acel post: sunt mai, rabdatoare, echilibrata şi am o
alta viziune asupra prioritatilor din viata. Sunt mai apropiata de familie, de cei care
conteaza si îi tolerez mai bine pe cei care ma frustrau. Am pierdut grasimea „rea” din
jurul taliei, iar ciclul menstrual este mai regulat decat a fost vreodata. Si poate
schimbarea cea mai revelatoare de ordin psihic, care are fara dubiu efecte asupra
fizicului, nu-mi mai este frica. Desi sunt o persoana care pare aventuroasa si lipsita
de temeri, îmi era frica de multe lucruri, de la maruntisuri, pana la lucruri foarte
serioase. Frica creaza foarte multe blocaje. Sunt increzatoare in succesul acestui
post care ma va aduce mai aproape de telul meu: o viata fara boli cronice „incurabile”
si fara medicamente alopate. O zi frumoasa!

Răspunde Cirys: 19/03/2015 LA 3:28 PM

Silvia, se poate spune ca ai inceput cu dreptul, avand la activ deja multe zile
de pregatire cu postul cu sucuri. Imi place autoanaliza ta in ceea ce priveste starile
emotionale si mentale de dupa post. Ce poate face omul mai bun pentru el insusi
decat sa se autocunoasca? Ceea ce tu numesti frica are un termen ceva mai
”academic”, i se spune anxietate sau, mai pe romaneste, este vorba de o neliniste,

196
care isi are radacinile in diferite manifestari de natura emotionala. Dincolo de zecile
de motive mental-emotionale, care pot induce aceasta stare, se pare ca ar exista si
unul de o natura extrem de fizica ce le amplifica le cele mental-emotionale, si care
vine tocmai din obisnuinta noastra de a consuma carnuri. În momentul uciderii,
groaza animalului, face ca in corpul acestuia, si in special in zonele cu multa fibra
musculara, sa se reverse cantitati enorme de adrenalina (impulsul fugii). Aceast
hormon il consumam de cate ori mancam carne si preluam o parte din acest
sentiment de alerta de natura adrenalinica. In functie de firea noastra, alerta se
transforma fie in agresivitate, la temperamentele ofensive (ex: colericii), fie in teama,
la cele defensive (ex. melancolicii), dar mai sunt si multe alte manifestari.

Răspunde Silvia:19/03/2015 LA 7:00 PM

Interesant. Este exact ceea ce mi-a explicat un coleg indian cand i-am spus ca
nu mai manac carne. Cat despre autoanaliza, ma ajuta si pe mine sa constientizez
progresul, si sper, in egala masura, sa-i ajute si pe cei care au retineri in privinta
acestei „terapii” sa-i gasesca utilitatea. Ar fi pacat sa se limiteze la scaderea greutatii
ca singur scop si rezultat.
……………………

BiancaFlorentina - 27/03/2015 LA 11:48 PM

Buna seara,ma numesc Bianca, am 18 ani si deja sunt la al 4 meu post .Prima
data am tinut o zi, apoi am inceput sa adaug tot mai mult. Imi aduc aminte de primul
meu post de 3 zile. Greu, foarte greu, dar nu pentru simtome, pentru ca eu nu
mananc carne, decât ocazional, si atunci pe gratar, iar cu prajerile nu ma impac
foarte bine. Sunt obisnuita prin a fi o gurmanda, mai ales ca sunt mare fan ducliuri,
dar totusi, stiu sa ma opresc cand intrec masura. De azi incep postul in adevaratul
sens al cuvantului, caci deja tin de 5 zile post cu suc facut din fructe, fara pulpa,
desigur, iar de astazi voi incepe doar cu apa. Cel mai greu imi este insa, atunci cand
visez ca „MANANC”. Este foarte ciudat atunci cand ma trezesc, in miez de noapte,
din cauza faptului ca totul pare mult prea real, chiar si gustul imi ramane oarecum
intiparit. Uneori sunt ingrozita din simplul fapt ca este atat de real. Nu prea am avut
stari de rau in acestea cinci zile. Am baut dimineata un pahar cu suc facut din mar
sau ce aveam la indemana, apoi restul zilei beam apa si, doar cand simteam ca mi
se inmoaie picioarele, imi faceam alt suc. Starile care imi dadeau batai de cap: Am
mainile si picioarele reci tot timpul, noaptea ma trezesc din cauza viselor, si uneori
simt cum bataiile inimi se accelereaza. Limba este incarcata dar o curat in fiecare
dimineata cu o lingura de lemn. Dintii vad ca incep sa isi revina la normal. Poate
suna ciudat, dar am impresia ca au inceput sa mi se vindece cariile. Energie am avut
mai tot timpul. De acum sper sa fie la fel, caci nu voi mai beau sucuri, ci doar apa.
Dimineata ma simt molesita si ma dau greu jos din pat, asta pana imi fac rutina de
dimineata si iau o gura de apa. Sunt o fire sportiva, am facut exercitii pe tot parcursul
acesta, dar o voi lasa mai usor de astazi. Ne auzim maine. Am de gand sa tin post
pana pe 21.03.2015 .
……………………

Dariana - 21/04/2015 LA 9:59 AM

Am reinceput si eu in cele din urma un nou post. Sper sa duc macar 21 de
zile. Ieri a fost prima zi, si a fost ok. Dar mai spusesem mai demult, inainte de post,
„vorbesc’ cu celulele mele si le spun ce vrem sa facem, si sa ma ajute, sa fie si ele
pregatite. Imi acord cateva minuite seara, la culcare si le multumesc ca ma ajuta, etc.

197
E a doua oara cand incerc lucrul asta (sa vbsc cu celulele inainte, si sa le spun si lor
ce vreau sa fac, si sa le rog sa fie acolo cu mine), si trebuie sa recunosc ca foamea
nu a fost atat de acuta pe cat as fi crezut. Si in a doua parte a zilei, chiar nu am mai
simtit foame. Desi acasa, sotul a mancat in nasul meu, nu am cedat, si nu am avut
asa mare pofta. Ca stare generala, este ok. Simt ca mi-e si rau si bine in acelasi
timp. Ma cam doare capul de la toxicitate, dar am si o senzatie placuta de corp usor,
de usurinta in miscari.
……………………

Lore - 06/06/2015 LA 12:11 AM

Salut! Am inceput si eu azi postul negru. Targetul meu este de 21 zile. O parte a
motivatiei o reprezinta reechilibrarea organismului meu si o parte beneficiile
adiacente, mai exact slabitul. Mentionez ca anul trecut aveam 64 kg si eram foarte
ok, aratam exact cum trebuie. Aveam o viata activa si sportiva. O schimbare in viata
mea mai exact a stilului de viata care a devenit haotic, exclusiv din vina mea, m-a
adus la 89 kg si probleme de sanatate. Ca atare, intrucat inainte tineam regulat, o
data pe an, cel putin un post negru de minim 7 zile, maxim 14 zile, iar vinerile din an
le posteam oricum tot post negru, ma reintorc la ceea ce mie mi-a facut bine. Am
asteptat venirea verii, pt ca, din experienta, stiu ca vara postul este mult mai usor de
suportat, mai ales daca este cald si soare afara. De asemenea stiu, tot din experienta
mea, că e bine sa am anumite conditii prielnice. Ca atare, mi-am luat 1 sapt concediu
intrucat prima saptamana este cea mai dificila si asa am timp pt mine, pt somn,
plimbari usoare si liniste si meditatie. Multumesc gazdei acestui blog ca ma primeste
si pe mine aici, ceea ce e minunat. Faptul ca pot sa impartasesc experienta mea este
in sine un factor motivant, cel putin pentru mine.
……………………

Gianni - 09/06/2015 LA 8:42 AM

Salutare! De ieri dimineata nu am mancat nimic, ci am baut doar apa. A fost o
zi obisnuita de lucru doar cu o uşoară stare de foame. Scopul meu e sa trec de ziua
3. O luna in urma am ajuns la ziua a 3- de nemancat si, pe la ora 12, au inceput
durerile de cap foarte puternice, care ma faceau sa functionez la relanti si nu puteam
sa-mi continui ziua de lucru. Asa ca, pe la ora 15, am inceput sa mananc si dupa
maxim 2 ore starea de rau a trecut. As vrea un remediu pentru ziua 3 daca stie
cineva.

Răspunde Cirys: 09/06/2015 LA 5:18 PM

Gianni, cel mai probabil aveai nevoie de o perioada de pregatire pentru postul
cu apa si apoi de mai multa hidratare pe parcursul acestuia.
……………………

Ioana - 09/07/2015 LA 8:04 PM

Am niste intrebari. Cine stie si poate sa-mi ofere niste raspunsuri sau cazuri
stiute de voi este bine primit pentru mine. Postul negru cu apa ajuta la eliminarea
bacteriei Helicobacter Pylori, gastrita, polipi vezicali, chisturi ovariene care cresc de
la luna la luna, etc.? Am tratament chimical, dar nu pot sa-l iau. Am dureri si mai mari
de la el. Mi-ar placea sa primesc niste raspunsuri. Ce-mi puteti spune, ce mi-ati putea
recomanda dupa parerea voastra? Ştiu ca nu sunteti doctori, dar niciodata nu se stie
de unde vin niste raspunsuri direct la tinta sau chiar divine. Tot pe acest site am aflat
ce trebuie sa fac pentru ca mi se umflau foarte rau picioarele. Multumesc.

198
12/07/2015 LA 4:26 PM
Cand am facut ecografie Doppler, aceasta fiind pe la sfarsitul lunii august, mi
s-a depistat boala varicoasa – varice in interior. Mi s-a spus ca e veche aceasta
boala si ca necesit operatie (la piciorul dr.) acum, adica atunci, pentru ca, mai tarziu,
va fi si mai grav, mai costisitor si cu riscuri mai mari. În prezent iau detralex si port
ciorapi compresivi de dimineata pana seara, dar tot am dureri si ciorapii acestia nu tin
mult timp, iar ei nu costa 10 lei ca sa-i cumperi mai des. Acum fiind vara sunt si mai
greu de suportat. Numai Doamne Ajuta si Doamne Miluieste in toate, ca astfel, nimic
nu merge in viata aceasta, cel putin in cazul meu. Am probleme in a slabi. De ex. nu
mananc nimic toata ziua sau mănânc numai dupa orele 15 mananc putin si nu
slabesc, nici 0,5 cm. Acum imi este greu sa ma abtin de la mancare pentru ca daca o
fac, mi se trezesc pofta de mancare, in special pentru dulce, pentru acele alimente
pe care eu nu am voie sa consum pentru ca imi creaza diferite stari de rau. Dureri,
umflarea picioarelor, balonare, etc. si crestere in greutate. Starile si poftele atat de
unele mancaruri/alimente si de dulce apar mai mult in urma gandurilor, nu tocmai
pozitive, a divergentelor, a revoltarii, a amintirilor dureroase din trecut care mă ranesc
si in prezent, a tentatiilor/ispitelor din casa, etc. Toate spuse in 2 – 3 cuvante:
probleme la nivel interior/emotional/sufletesc pe care numai doar Eu pot si trebuie sa
le rezolv.
13/07/2015 LA 12:11 PM
Eu dimineata, inainte de a ma da jos din pat, trebuie sa-mi iau ciorapii pentru
ca in prima secunda cum ma ridic in picioare mi le simt puternic cum incep sa mi se
umfle picioarele, simt o greutate mare in/la picioare (le vad cum mi se largesc
gambele) care mi se lasa in jos si incep sa am diverse simptome, dureri, arsuri, ca
niste bombe care explodeaza in gambe/picioare, calduri, stari de rau, umblu
schiopatat ca nu mai pot merge decat in varfuri si sunt afectata si pe plan psihic si
mintal in sensul ca devin nelinistita, agitata, tulburata, etc. si nu doresc sa sa mi se
extinda asa de rau si la piciorul stg si la coapse, doctorul a spus ca ciorapi tine boala
pe loc momentan. Doar Dumnezeu si Maica Domnului daca face o minune cu mine
ma poate vindeca, in rest nimeni si nimic.

Răspunde Cirys: 14/07/2015 LA 8:40 PM

Ioana, sotul meu patea ceva asemanator, in special in anotimpul cald, la
nivelul gleznelor si al tibiei. Gleznele, in special cea dreapta, se faceau ca butucii. Pe
atunci statea aproape toata ziua pe scaun, manca aproape exclusiv proteina animala
(inca din copilarie) si dulciuri din comert si se ”hidrata” cu sucuri acidulate. A luat
detralex la recomandarea medicului pentru pentru cateva luni dar dupa un timp a
hotarat ca nu se va lasa pe mana medicamentelor. Cand a vazut ca se ingroasa
gluma si gleznele nu mai dau inapoi fara medicamente nici cand se racea vremea, a
hotarat ca trebuie sa schimbe in sfarsit ceva in viata lui. Acum merge pe jos 3-4 km
zilnic, produsele de origine animala sunt aproape eliminate din dieta cu mici exceptii,
mananca mult mai rar dulciuri si bea foarte multa apa. Glezna si piciorul stang nu se
mai unfla deloc de cativa ani, nici piciorul drept, doar glezna dreapta se mai unfla
cateva zile pe an, cand este foarte cald are de mult de lucru in picioare. Eliminarea
produselor de origine animala subtiaza sangele si, in timp, vasele se curata, isi
recapata elasticitatea. Hidratarea suficienta ajuta la curatarea toxinelor. Mersul pe jos
pune linfa in miscare. Incearca sa consumi cat mai multa hrana de origine vegetala,
nepreparata termic. Nu tine cont de calorii, mananca pana te saturi si de cate ori vrei,
cruditatile nu ingrasa. Este sezonul fructelor si al legumelor ieftine. Nu astepta sa iti
spuna vreun doctor sa mananci sanatos. Din cate stiu, in multe tari asa zis civilizate,

199
doctorii isi pierd licenta daca dau sfaturi de alimentatie. Au voie doar sa dea
diagnostice si sa prescrie medicamente (din care de multe ori isi iau procent din
vanzari). Nu uita, consumul produselor de origine animala reprezinta prima cauza a
inbolnavirii aparatului circulator! Sper sa ai puterea sa faci aceasta schimbare in
alimentatie pentru o perioada indeajuns de lunga incat sa poti culege roadele.
Sanatate!

Răspunde Ioana: 16/07/2015 LA 4:55 PM

Nu mananc sarat, iar dintr-o vegetariana convinsa/declarata am ajuns sa calc
aceasta regula in urma diferitelor probleme de orice nivel consumand putin o data la
nu stiu cate zile/saptamani/perioada lunga de timp rar/des putina carnita si sosul ei,
iar dupa externarea din spital (acolo am consumat vrand-nevrand branza) am pofte
ca sa mananc branza si smantana. Chiar marti am mancat paste din grau dur cu
branza si smantana care mi-a placut dar am mancat si un iaurt care nu mi-a placut
deloc. De asemenea am pofte de patiserii/covrig (dar numai in starea uscate pot sa
le diger mai bine si nu proaspat/cald/moale)/paine, m-ai bine zis doar coaja sau coltul
daca este mai uscat. Poate va mirati dar am pofte de prajeala, cu toate ca n-am voie,
inclusiv cele anterioar mentionate, pentru că ma balonez si la abdomen am chiar si
peste 10 cm (ma masor cu cm in fiecare zi). Ce sa mai povestesc, ajunge, am scris
prea mult si mai ales de cele nesanatoase. De toate aceste produse am pofte, in
special cand am divergente sau alte ganduri nu tocmai pozitive şi mi se umfla
picioarele/abdomenul/dureri de la ele. În permananţă exista in casa astfel de
alimente, deci cad prada tentatiilor si greu ma abtin sa nu cad in ispita. Sunt rau
incercata in ispita si cad repede. Nu-mi plac ispitele. Ispitele sunt bune ca sa treci
peste ele si sa te intaresti, dar eu fac exact invers. Cad.

Răspuns C.D.: 16/07/2015 LA 7:42 PM

Pai, si eu am pofte din acestea, dar vin treptat. De exemplu, acum, dupa 6 zile
de post, 3 zile am mancat fructe, apoi am simtin nevoia de legume si sare, ca acum
sa revina poftele. Asa ca maine o iau de la capat cu postul. E asa fain si usor de tinut
cateva zile. 6 post si 6 revenire şi tot asa. Niciodata nu m-am simtit mai minunat.
Picioarele nu se mai umfla si, culmea, aveam niste probleme cu vederea inainte de
post. Nu stiu sa imi explic. Desi nu am nevoie de ochelari, nu mai vedeam. In timpul
postului, spre sfarsit, m-am trezit ca nu mai vad aproape deloc scrisul. Ca, acum,
cand am revenit, vad mai clar ca niciodata.
17/07/2015 LA 9:00 PM
Astazi am reinceput si eu postul. Prima zi s-a revoltat organismul. Asa
zgomote interne si cerinte de hrana…. Si foame… Chiar ma gandeam daca nu am
facut vreo gastrita. Spre seara am inceput, ca si data trecuta, sa elimin apa in
cantitate mai mare prin urina. Acum imi dau seama ca Cirys a avut dreptate in
legatura cu umflatul picioarelor si alimentatie. Miercuri am consumat si caju prajit cu
sare si migdale la fel si nu am avut probleme. Dar, in schimb, joi, am zis ca e lasata
secului inainte de post si am mancat o galetusa de smantana in care am introdus si
un pachet de branza de vaci din comert(la o masa a fost aceasta). Si… picioarele s-
au umflat astazi pentru pima data. Dar, dupa post si apa, acum sunt ok.
23/07/2015 LA 9:57 PM
Cirys, nu stiu ce probleme am la revenirea din aceste 6 zile (tura a 2-a) de
post, ca am devenit foarte violenta. Ba, mi se pare ca lumea vorbeste de mine ori mi-
a crescut orgoliul foarte mult si chiar am o energie foarte mare. Si ceva foarte

200
special, mi-a crescut puterea energetica a mainilor foarte mult. Parca imi exprim
vointa cu ajutorul lor.

Răspunde Cirys: 24/07/2015 LA 10:39 AM

Din cate am observat eu, tendinta catre violenta isi are radacina in acmularea
de frustrari. Probabil ca acestea se resimt mai intens dupa aceste zile de retinere de
la mancare si probabil le trezesc sau le amplifica pe cele adormite. Orgoliul poate
creste ocazional la iesirea din post: aratam mai bine si ne simtim mai puternici
datorita acestei reusite. Bucura-te de vitalitatea de care beneficiezi si canalizeaz-o
spre ceva constructiv si iubeste-te pe tine insati exact asa cum esti in acest moment!

Răspunde C.D.: 24/07/2015 LA 9:36 PM

Multumesc pentru raspuns, Cirys! Eu nu sunt lamurita de ce veganii nu se ingrasa
oricate legume sau frucre crude ar manca. Daca mananci mult, cred ca te ingrasi si
vegan. Nu pricep de ce nu reusesc sa il dau jos nici cu post negru si nici cu altceva…
……………………

Corina - 20/09/2015 LA 10:19 AM

Buna! Am inceput postul negru de ieri. Simt nevoia sa ma detoxific,organismul
meu a luat-o razna. Ma simt mereu balonata indiferent ce mananc. Ma doare tot
corpul, pielea mi-e plina de cosuri, nu pot dormi noaptea si sunt mereu anxioasa. Am
cautat sa-mi gasesc alinarea in dulciuri. Preferam sa nu mananc mancare si sa
mananc dulciuri doar pentru a-mi induce stari de relaxare. Bineinteles c-au fost doar
pe moment. Am ajuns la capatul puterilor. Am inceput sa iau in greutate, sa fiu
frustrata de kg in plus si sa nu-mi mai doresc sa ies din casa. Vreau sa iau atitudine
si sa nu-mi mai bat joc de corpul meu cu alimente de proasta calitate. Sunt constieta
ca organismul meu e plin de toxine si ceea ce am de facut e sa-i dau un restart. Am
66,4kg si 1.68cm. Am baut cam 1l jumate de apa, am avut niste stari de voma pe
parcursul zilei si dureri de cap spre seara. Va scriu diseara pentru ziua de azi.
……………………

MIHAELA - 21/10/2015 LA 10:49 PM

Salut! Sunt Mihaela! Am un 1.65 cm si 89 kg. Fumez si am nevoie de
incurajari sa incep postul negru. Am tinut o data 20 zile si inca o data 30 zile apa si
10 zile sucuri naturale. A fost minunat, dar acum nu pot depazi ziua a patra. Help

Răspunde Cirys: 22/10/2015 LA 9:40 AM

Esti deja experta in post, Mihaela. Este un pic ciudat pentru mine ca nu poti
depasi ziua a 4-a, dar fiecare este altfel construit. Eu daca trec de tentatiile primei
zile, de foamea din a 2-a zi si de starea proasta din a 3-a zi, ziua a 4-a este ca sa zic
asa ”ziua eliberarii”. Sugestia mea ar fi sa incepi cu sucuri si sa nu pui nici un fel de
presiune pe tine ca din ziua X sa treci doar pe apa. Pur si simplu la un moment dat
vei constata ca sucurile sunt prea concentrate si vei simti nevoia sa le diluezi tot mai
mult pana ajungi pe apa. Acorda-ti permisiunea ca in zilele de mix suc-apa sa te
intorci oricand vrei din nou pe sucuri nediluate fara nici un regret. Pur si simplu vei
incepe postul doar cu apa numai atunci cand vei simti ca acesta iti prieste. Daca nu,
un post cu sucuri este indeajuns de bun.
……………………

Leni - 27/10/2015 LA 5:41 PM

201
 Eu am mai tinut 7 zile post (cel mai lug) cu program normal de lucru, fara
probleme. Nu stiu dupa aceea ce reactii o sa am. Dar, dupa experienta mea de 7
zile, am tras concluzia ca acest post este comparabil cu cura Breuss, adica cu 500
ml suc diluat (morcovi, telina, sfecla rosie), ca si dificultate. Ori eu cura Breuss am
tinut-o 42 de zile cu mers la servici in fiecare zi.
……………………

Bianca - 10/11/2015 LA 1:42 AM

Buna tuturor! Astazi este prima zi de post negru (luni 09 Noiembrie 2015) si
ma simt chiar foarte bine. Nu am avut dureri de cap ca alta data sau aceea stare de
molesala care imi dicta sa renunt si sa o iau de la capata ziua urmatoare. De obicei,
daca reusesc sa trec de prima zi nu mai am probleme. Poate doar putin in ziua 3,
cand poftesc la diferite mancaruri pe care inainte nici nu le mancam sau…am
observat ca , de obicei, in ziua 3( respectiv seara) visez ca mananc si ca imi intrerup
postul, ceea ce ma trezeste brusc. Acum este ora 00.31 si este practic a doua zi de
post (Marti) Mi-am propus sa tin un post de 49 de zile, tin sa mentionez ca nu sunt la
primul post de genul acesta, am mai tinut (un post de 3 zile- primul din viata mea-,
doua a cate cinci zile, unul de 14 zile, si cel mai lung de 21 de zile.) Am pornit postul
de la 52 de Kg la 1,64 m. Inca nu m-am cantarit, probabil o voi face la sfarsit de
saptamana, tinând cont ca nu fac asta pentru a slabi neaparat ci pt a mi limpezi
mintea. In ultimul an , am suferit de anexietate si depresie si sper ca aceasta metoda
de „curatare” ma va ajuta. Intradevar, cateva kg in lipsa nu strica, tinand cont ca am
avut si 68 de kg (un fapt care mi-a cauzat si mare parte din anexietate!) In fine, prima
zi a decurs bine, fara mari batai de cap. Acum, este deja ziua 02, tinand cont ora
tarzie – 00.39- deci, ne auzim si, succesc celor care inca tin post sau vor sa inceapa!
……………………

Livia - 18/11/2015 LA 12:13 AM

Buna tuturor! Am o stare groaznica de nemultumire. Ma simt nedemna de
mine. Am inceput un post de luni 16.11.15. A mers totul bine pina acum la acest
moment, pina când a venit fratiorul cel mic si mi-a propus niste biscuiti pe care nu i-
am putut refuza, desi rezultatele si schimbarile se observau deja. Sfatul meu cel mai
bun este ca, daca ati inceput un post, nu va lasati pina nu va atinge-ti obectivul
propus. Atunci va veti simti cei mai puternicI si multumiti de voi, insa eu nu renunt.
Continui de miine mai departe. Nu ma las, vreau sa-mi ating obectivul meu de 18-21
zile. Revin miine neaparat.
……………………

Daniela - 04/01/2016 LA 4:04 PM

Buna! Nu am o relatie grozava cu kilogramele. Ieri, dupa ce am „rasfoit” acest
blog, pe care tocmai il descoperisem, fiind in cautare de informatii despre postul cu
apa, am citit destul de multe postari. Ce doresc sa impartasesc este faptul ca nu
intamplator „suferim” de cauzele care ne conduc la cresterea in greutate. Pe de o
parte sunt obiceiuri alimentare absolut eronate cu care suntem educati si cu care ne
educam copiii. In plus, sa nu uitam ca, la fel ca si in cazul altor dependente, vorbind
acum despre un fumator, un alcoolic, un jucator, si in actul alimentării se creeaza o
dependenta in care gasim alinarea, bucuria, satisfactia ce ne lipsesc din alte zone ale
vietii noastre. In realitate este o fuga de noi insine. Este clar ca, indiferent de cat
(timp) iti propui sa tii postul, nu va fi eficienet pentru slabit, daca pe termen lung te vei
intoarce la aceleasi obiceiuri. De altfel confirmi ca incepi postul plecand de la aceeasi

202
greutate ca si randul trecut, cand ai incercat aceasta alternativa. Postul are o
semnificatie spirituala si faptul ca are efecte benefice, nu trebuie ca acesta să devină
unicul mijloc pentru a obtine un rezultat de avengura si stabil. In conditiile in care
percepi atat de acut suferinta, mai ales cand mai sunt inca 2/3 din prima zi de
parcurs, te vei incarca de frustrari si furie, ce vor exploda la putin timp dupa ce iesi
din post, daca nu ai o strategie pe termen nedeterminat – adica sa ai hotararea de a
trai diferit. Am vazut o multime de postari interesante, in care se decide sa se
posteasca in zilele de post, sau macar o zi de post complet saptamanal, cu conditia
ca in restul timpului sa se manance cumpatat. Sau poti lua decizii in legatura cu
cantitatea de mancare si de bautura, de continutul meselor. Sunt convinsa ca stii
exact ce si cum este bine sa faci, pentru ca probabil de mult timp te ingrijoreaza si te
raneste acest aspect, asa cum mi se intampla si mie. Eu cred, daca imi permiti sa fac
o presupunere, ca sunt cauze ascunse care iti determina atitudinea si neputinta. Sunt
convinsa ca ai vointa. Daca poti sa nu mananci deloc cateva zile, nu este atat de
usor. Sunt foarte multi, si pe aici, care si-au declarat intentiile, dar au esuat dinainte
sa inceapa. Ai reusit sa depasesti perioada cea mai dificila, ai sa reusesti si de
aceasta data. Important este sa afli ce iti doresti de fapt? In afara persoanelor care
se ingrasa intr-o perioada scurta – de concediu sau sarbatori si care pot scapa cu
relativa usurinta de kg in plus prin ceva mai multa miscare si o atentie marita la
intocmirea meniu-ului, noi, cei care purtam de ani de zile povara asta in spate, avem
nevoie sa abordam diferit acest aspect. Iarta-ma ca mi-am permis sa iti scriu atat de
mult. O spun atat pentru ca am aceasta experienta, ci si pentru ca am solutiile (ca si
tine de altfel) deja de mai bine de un an, precum si capacitatea de a le pune in
aplicare, dar am evitat sa le aplic. Abia acum am inteles ca am nevoie sa vindec
anumite rani pe care le-am ignorat, pe care nu am dorit sa le accept, dar care iata,
ma blocheaza. Prin postul negru, doresc sa fac o schimbare a perceptiei asupra mea
si asupra vietii si il voi opri in momentul in care aceasta schimbare este incheiata. Nu
il percep ca pe un colac de salvare, nici ca pe o solutie, nici ca o pedeapsa, ci ca o
cale prin care sa accesez mai usor stari de constienta extinsa, prin care sa iau
contact cu mine, sa imi ofer iubire neconditionata. Cu siguranta, la incheierea
postului, voi fi gasit, cu liniste, drumul pe care il voi urma in mod asumat, responsabil,
pentru – cel putin pana nu voi gasi o alta cale mai buna, pentru tot restul vietii. Nu
disperarea trebuie sa ne impinga sa luam decizii importante, ci constientizarea
profunda a nevoilor noastre. Disperarea poate da energia de a lua o decizie si este
utila, dar mai mult decat atat, este necesar sa ne oferim mai multa atentie si
dedicare, nu pe o perioada scurta de timp, ci avand in vedere intreaga viata. Numai
bine si mult succes!

Răspunde Silvia: 04/01/2016 LA 5:04 PM

Daniela, prin umila experienta pe care am acumulat-o in urma a doua posturi
de 15 zile, iti pot spune ca raspunsul pe care il astepti tu nu cred ca va veni la
sfarsitul postului. La mine, in afara faptului ca nu am mai „putut” consuma carne,
marile schimbari si anumite concretizari au aparut dupa mai bine de 6 luni de la
ultimul post. Poate nu am postit eu suficient de mult incat sa ajung la „incheierea
schimbarii” asa cum o numesti tu. Iti doresc mult putere si determinare!

Răspunde Daniela: 04/01/2016 LA 5:47 PM

Buna Silvia, iti multumesc. Nu am nechibzuinta de a crede ca voi primi un
raspuns final, la încheierea postului, sper sa nu am nici infumurarea de a ma astepta
la mari miracole. De aceea nici nu mi-am stabilit un termen, pentru ca nu stiu ce

203
inseamna un post lung si de aceea am fost incantata sa aflu ca exista oameni care
au experienta si care imi pot oferi indrumarea lor. In schimb simt ca am nevoie de
aceasta purificare, pentru a ma cunoaste mai bine. Si atunci când nu te mai ascunzi
in spatele unor concepte si al unor obiceiuri, cu siguranta esti mai adevarat. Am
răbdare sa traiesc aceasta experienta si evident, va voi împărtăsi rezultatele pasilor
pe care ii fac. Am multe lucruri de aflat de la voi, aspecte tehnice, daca vrei. De altfel,
în afara de fiica mea cea mare, numai aici se stie despre decizia mea. Când m-am
referit la încheierea schimbarii, am avut în cap un aspect particular al atitudinii mele,
un prim pas, dintr-un drum al cărui capăt nu il cunosc. Cu siguranta voi primi un
semn. Ulterior m-am explicat mai bine. Iti sunt recunoscătoare pentru timpul si
înțelepciunea ta. Cu drag, Daniela
……………………

ROMAN FLORIN - 19/07/2018 LA 8:06 AM

Buna! De azi vreau sa tin 7 zile de post negru din motive pur spirituale ,am mai
tinut de cateva ori 7 zile, 10 zile si maxim am tinut 12 zile anul trecut. Sper, cu
ajutorul lui Dumnezeu, sa pot tine si acuma cele 7 zile de post negru.

Răspunde Cirys: 26/07/2018 LA 5:34 PM

Roman Florin, felicitari pentru decizie. Este mai greu sa decidem sa tinem un
post din motive spirituale. Motivatia este principalul ajutor in orice act intreprindem.
Rezultatele evident apar si pe taramul fizic. Mult succes!

ZIUA A II-A

Cirys - 23/03/2010 LA 11:55 PM

23 martie 2010
Energie: O zi ocupata dar din nou acea senzatie de usor si energie m-a insotit
peste tot. Am plecat la somn la ora obisnuita inainte de a posti. Activitate fizica: desi
nu am mers pe jos, mare parte din zi am stat in picioare cu diverse treburi. Greutate:
69,2kg Consum de apa: din nou mi-a fost sete dar nu puteam bea decat cu inghitituri
mici, am consumat 1,5l. Stare emotionala: pozitiva. Inca nu am devenit irascibila,
amintesc mereu pentru ca starea asta ma caracteriza in post. Am reusit pana acum
sa alung gandurile negative de orice fel si cred ca asta ajuta mult la dorinta de a
continua. Inconveniente: e cam mult spus, limba incarcata, alba, ceva miscari interne
in zona ficat-bila, uneori insotite de sunete, la un moment dat chiar mi-a pulsat un pic
zona, ca atunci cand ti se bate un ochi. Din nou ma ustura gatul, cu senzatia de
uscaciune, asa patesc mereu nu stiu de ce. Alte observatii: Intotdeauna seara, in
ziua a 2-a aveam o stare de ”slow” corpul imi era ca de plumb si tot ce faceam era cu
foarte mare greutate si incetineala. Inca nu am simtit starea aceea desi ar cam fi
momentul ei, acum, seara tarziu. Inca ma concentrez usor la citit si scris insa constat
ca a intervenit o oarecare nepasare fata de anumite lucruri concrete, ex.: ce am de
facut pentru maine.
……………………

Ioana - 28/07/2010 LA 1:00 AM

204
 O zi de chin! Energie: 0. Am ramas socata ca am reusit sa ma tin pe picioare 8
ore la munca. Oricine ma privea, ma intreba: Ce e cu tine? Daca nu ar fi avut o
privire socata pe fata m-as fi simtit flatata. La servici nu prea reuseam sa tin nimic in
mana chiar si cana de cafea devenise grea. Am dormit ca valiza in gara caci asa
dorm eu deobicei. Stare emotionala: greu de descris, practic calma caci nu am avut
energie sa ma enervez. Detasata de tot si toate (a fost super cool!) Pe la 2pm am
jurat ca manac! Nu mai puteam ma bufnea plansul de foame si mancare se perinda
prin fata mea. Am rezistat, dar apoi m-am simtit foarte rau. Greutate: 71 kg. Consum
de apa: am incercat sa nu beau mult, dar cand ma lua senzatia de rau am inceput sa
beau mai mult peste 3 litri din nou. Inconveniente: Dureri ascutie in urechea stanga,
dureri in degetele de la piciorul drept, durere in zona rinichilor. Ştiu ca exagerez cu
apa, dar nu ma pot abtine, mi-e sete rau. Mi s-a spus ca imi miroase respiratia, limba
o am foarte incarcata si gatul mi-e uscat plus stranut des. La ora 5 pm, pentru ca ma
simteam foarte rau, am luat o jumatate de pahar de suc de portocale. Dupa o ora mi-
am revenit complet. Ştiu ca am fost o lasa dar eram cat pe ce sa renunt de foame.
Dupa aceea m-am simtit atat de bine incat am fost ok sa ii gatesc sotului cina si sa
stau cu el pana a mancat fara ca macar sa gust! Sper ca maine sa ma simt mai bine.
Problema mea este ca serviciul ma solicită fizic, sunt infirmiera, ceea ce e cam nasol.
Ameteala, senzatie de lesin, moleseala şi sunt vlaguita.

Răspunde Cirys: 28/07/2010 LA 3:37 PM

Felicitari Ioana pentru zilele reusite! Ai descris foarte frumos si minutios. Din
punctul meu de vedere ziua 2 este cea mai grea iar simptomele cele mai neplacute
apar in aceeasi perioada: zilele 2-3. Daca treci de ele iti va parea rau sa intrerupi
postul chiar si numai amintindu-ti de aceasta perioada dificila. Simptomele de
adaptare a corpului la starea de post sunt cu atat mai dure cu cat mai rar au fost
tinute astfel de posturi, in cazul tau deloc. Nu te descuraja pentru acel pahar de suc.
Atentie totusi la problema cu anemia!
……………………

Emanuel - 28/10/2010 LA 10:53 PM

Ma doare rau spatele, in partea de jos. E foarte deranjant, nu stiu daca o sa
pot dormi la noapte.
……………………

Cirys - 27/09/2011 LA 6:27 PM

O zi aproape identica cu prima. Dimineata din nou tranzit. Am facut un masaj
abdominal, special pentru acest scop, sperand sa elimin ultimele resturi. Zgomote
prin intestine in a 2-a parte a zilei. Mici intepaturi la inima pe la pranz, mi se intampau
si inainte de post asa ca nimic nou. Mersul pe jos (1h) si comunicarea nu m-au oboist
insa am constatat o oarecare incetineala la ambele. Am evitat gatitul, insa, pe seara,
deja eram imuna la a sta langa o persoana care manca. Tonusul zilei a fost cam de
90% fata de cel al unei zile cu mancare. Apa 1.5 l. Greutate: 71,4 kg (-800g)
……………………

Elena - 28/02/2012 LA 8:02 PM

In prima zi, inainte de culcare, actiune ce s-a intamplat mult mai repede decat
in zilele cu mancat, la ora 22:00, am stat in pozitia sezut si a inceput sa ma doara
partea de jos a spatelui (lower back) si o serie de mici intepaturi in partea dreapta a
taliei. Din cauza somnolentei, am decis ca e vremea sa dorm mult mai repede decat

205
de obicei si o data cu intinsul in pat si durerile au incetat. Apa: 0,5 litri. Nu am putut
mai mult. Adevarul e ca ieri m-am cam fortat sa beau 1 L. In perioada de hranire
beau apa, insa niciodata nu numar paharele sau litri. Acum, in post, citind cartea
domnului Shelton –“The hygienic system-vol. III Fasting and Sun-bathing”, cred ca
este mai bines a astept sa imi apara setea naturala sau cel putin minimul de 0,5 ca si
astazi. Astfel nu imi voi pune nici rinichii la prea multa munca. Urina a fost de culoare
dedstul de inchisa si avea un miros puternic. Energie: merg pe jos la facultate (ar fi
culmea sa ma duc cu altceva deoarece stau la cinci minute de ea), insa astazi a fost
un du-te-vino pentru ca anumite cursuri nu s-au tinut si am fost cumva imbiata sa
revin acasa, in loc sa stau cu ceilalti colegi, sa ma odihnesc pentru 2 h in pat.
Inconveniente: De dimineata, a doua zi, nu am avut parte de ameteala la ridicatul
brusc din pat, insa obisnuiesc ca primul lucru dupa trezit sa fie deschisul geamului
pentru aerisire. Am inspirat de cateva ori adanc in piept si dintr-o data, am simtit o
usoara ameteala (de fapt mi-am simtit pentru cateva secunde capul nitel mai greu)
acompaniata de cateva batai mai rapide ale inimii. Tin sa mentionez ca acest episod
a durat maxim un minut. Inima mi-a mai batut azi mai repede mai spre seara . Cand
stau intinsa in pat simt ca-mi pulseaza muschii picioarelor (cred ca asta este, sper sa
nu fi scris o prostie, insa asta simt-cateva momente insa) si un fel de febra musculara
in partea din fata a gleznei. Poate acest ultim lucru se datoreaza si faptului ca in
prima zi am avut picioarele inghetate. Am suferit si ieri si azi de frig, insa numai
atunci cand ma pun la orizontala, desi recunosc faptul ca patesc asta cand stau in
fata laptopului. Concentrarea este inca normala, iar din punct de vedere a starii
emotionale o duc bine. Am avut perioade in care am experimentat un soi de
detasare- mi s-a parut de-a dreptul REVIGORANT. Am expectoraţie şi tuse (ca si
cum as fi avut gripa) si imi curge nasul. Nu am pofte, am senzatia ca nici nu exista
mancare, limba pe margini este rosu-roz, insa in mare parte parca are un strat mai
alburos (asta inseamna limba incarcata?)

Răspunde Cirys: 28/02/2012 LA 8:36 PM

Da Elena, stratul acela albicios inseamna limba incarcata. Examineaz-o si in
zilele ce urmeaza si ai sa observi ca stratul se mareste si se intensifica in culoare.
Acum esti mai sensibila si aerul inspirat-expirat adanc, un pic in graba probabil, te-a
afectat dandu-ti acele ameteli, dar sa stii ca in cazul in care se inspira profund si
oarecum grabit, de mai multe ori consecutiv, efectul este acelasi si cand se consuma
mancare, indiferent de care. Succes in continuare!
……………………

Iulia - 28/05/2012 LA 7:42 PM

Am revenit. A trecut si cea de`a doua zi. Astazi a fost o zi plina de alergat
dintr-un loc in altul. Am fumat 2 tigari si am tinut-o doar pe apa. Ma simt foarte
energica. Tenul arata din ce in ce mai bine (de obicei, pielea e cea care da primele
semne in ceea ce priveste alimentatia si stilul de viata). Pornesc increzatoare spre
cea de`a treia zi.
……………………

Yoyo - 31/08/2012 LA 9:28 AM

Neatza buna! M-am trezit si m-am urcat direct pe cantar. Minus un kg. Ştiu că-i
doar apa din corp, dar macar asa ma motivez. Ziua de ieri a trecut bine, nu ma
asteptam, doar o mica durere de cap spre seara. Cred că am baut vreo 4 litri de apa,
eu, care normal, nu beau decat foarte putin. In dimineata asta m-am trezit cu amar in

206
gura. De ce oare? Aş vrea sa va intreb, dacă sa folosesc pasta de dinti. Voi cum aţi
facut? Ieri a fost bine, dar azi am un miros neplacut dupa mine.O sa ies azi sa fac un
tur. În casa sunt multe ispite. Şi afara sunt, dar macar nu-s intime, ca frigiderul. În
rest toate bune deocamdată. Curaj la toti si post usor!
31/08/2012 LA 4:24 PM
Vai! Ce foame imi este! Ieri nu am simtit nimic, dar azi aş manca si carton. Şi
nici apa nu am simtit nevoia sa beau ca ieri. Am reusit sa beau abia un litru. Nu ma
pot forta, căci am senzatie de voma si limba incarcata. La un moment dat, am iesit la
o plimbare, cam de o ora, si mi-au amortit 3 degete de la piciorul drept. M-a tinut asa
mult timp. De ce oare? Încă un pic si vine seara. Of! Abia astept sa ma bag in pat

Răspunde Cirys: 31/08/2012 LA 9:21 PM

Yoyo, si eu am patit asa ceva, la degetele unei maini, dar dupa incheierea
postului. Nu am inca vreo posibila explicatie, mai caut si te anunt daca gasesc ceva.
……………………

Treizecisidoi - 02/11/2012 LA 1:33 PM

Buna,am descoperit recent blogul tau si mi-a raspuns la o multime de intrebari legate
de post si nu numai. Felicitari ptr toata munca de aici! Eu sunt in ziua 2 de post cu
apa si transpir intens, am gura si limba incarcate rau. Tot azi ma gandeam si la o
clisma, dar nu stiu cu ce? Am mai tinut mini-posturi inainte, dar mai mult de 3 zile nu
am reusit. Acum mi-am propus minim 5, maxim 7. Să vedem. Am buzele crapate desi
beau in jur de 3l de apa pe zi. De ieri pana azi am slabit 1500g pe cantarul pe care
ma cantaresc de cand lumea. Asa de multa apa sa retina corpul meu? Am pornit de
la 51,3 iar azi am 49,8kg.

Răspunde Cirys: 02/11/2012 LA 10:48 PM

Imi pare bine ca ti-a fost de folos ceea ce ai gasit aici pe blog. Daca tii
neaparat sa iti faci clisma, parerea mea este ca cea mai potrivita in postul cu apa
este bineinteles o clisma cu apa simpla.

Răspunde treizecisidoi: 03/11/2012 LA 1:13 AM

Am facut clisma pana la urma, doar cu apa. Problema e ca nu am eliminat tot
dupa aceea. Aveam senzatia de a merge la baie. Îmi simteam apa in intestine, dar nu
am eliminat-o pe toata. Sper sa se inteleaga ce vreau sa zic, sa nu fiu penibila.
Cantarul imi arata de atunci 50 de kg, plus ca sunt foarte balonata. Eu sunt lacto-
vegetariana de 12 ani, poate si mai mult, dar de cand am fost insarcinata am ramas
cu unele pofte ptr chestiile nesanatoase gen chipsuri, prajituri sau ciocolata, pe care
inainte nu le consumam, decat foarte rar. Si simt acum o nevoie imperioasa sa-mi
purific corpul si sa scap de chestiile astea atat de nesanatoase. Postul negru mi se
pare cea mai buna solutie pana acum, e ca si cum as da un restart organismului pe
care de 3 ani il tot chinui cu porcarii.

Răspunde Cirys: 04/11/2012 LA 1:04 PM

Daca corpul tau a retinut acea apa inseamna ca avea nevoie de ea pentru
ceva, cel mai probabil pentru o curatare mai profunda a intestinului gros. Daca nu o
retinea din clisma respectiva, probabil ca ar fi retinut-o din apa bauta. In timp o va
elimina fara doar si poate, este o stare tranzitorie care, chiar daca este
dezamagitoare momentan, are o finalitate pozitiva bine tintita. Succes in continuare
cu postul si cu lasarea obiceiurilor nesanatoase dupa revenire!

207
……………………

Aurelian - 03/11/2012 LA 1:55 PM

Sunt in a doua zi de post ,am facut putina miscare dimineata, nu simt nevoie
de mancare absolut deloc ,ieri seara in prima zi am avut o senzatie usoara ca as
vrea sa mananc dar mi-a trecut repede. M-am trezit asta noapte cu o tiuiala in urechi,
care cred ca a durat aproape un minut, doua. În rest nici un alt efect advers. Precizez
ca seara beau cate un ceai, in rest doar apa plata. Am auzit totusi ca e mai bun
consumul de apa distilata pentru eliminarea toxinelor. Sanatate si fericire tuturor

Răspunde Cirys: 04/11/2012 LA 1:12 PM

Bun venit, Aurelian! Ma bucur ca mai scriu si persoane de sex masculin cate o
marurie despre experienta legata de postul negru. Referitor la apa distilata, ce iti pot
spune din cercetarea mea asupra subiectului este ca, ar fi optim ca, daca este
folosita, apa distilata sa fie consumata doar dupa ce se avanseaza in post (de la 3
saptamani in sus). In acest fel simptomele de detoxifiere sunt mai line si mai usor de
suportat de catre organism.
……………………

Alina - 14/12/2012 LA 8:50 PM

Buna seara. Sunt noua printre voi, dar suficient de familiarizata, dupa ce am
citit tot ce ati scris voi aici. Sincer va admir mult pe toti cei care au reusit lupta asta
dificila cu poftele si tentatiile, dar in primul rind cu sine. Am ajuns aici, nu din
intimplare, dar din necesitatea de a gasi anume ceea ce caut. Eu tot vreau sa tin post
negru, macar 2 saptamini. Am mai avut câteva încercari, dar maximum 4 zile am
rezistat. Comentariile voastre m-au motivat mult, dar totusi mi-e frica sa nu cedez iar.
Am impresia ca nu e real sa rezisti doar cu apa peste 14 zile, cu toate că acest gind
e mai mult doar o dovada de lasitate a ratiunii mele. Va rog ajutati-ma si pe mine sa
dau START postului negru chiar de miine (15.12.2012)! Cu voi alaturi mi-ar fi mai
usor!

Răspunde Cirys: 15/12/2012 LA 9:08 PM

Bun venit, Alina! Ce pot sa spun este ca, pentru mine, cel mai bun mod de a
infrunta eventualitatea unei cedari este acela de a nu-mi face planuri in privinta
numarului de zile si de a lua fiecare zi la vremea ei. Incearca sa traieti postul cat mai
ancorata in clipa prezenta, alunga orice gand referitor la orele ce urmeaza sau la ziua
ce urmeaza atunci cand te aflii in postul cu apa. Succes!
……………………

Anna_k - 27/01/2013 LA 2:18 PM

Azi am intrat in a doua mea zi de post negru si ma simt acceptabil. Ca si
simptome am senzatie moderata de foame, care dispare spre a doua parte a zilei,
uscaciune a gatului si traheei, gust ciudat in gura si pe limba şi usoara ameteala,
care nu e persistenta. Dorm foarte bine noaptea. Înainte nu ma puteam odihni daca
eram nemancata. Acum e culmea ca adorm repede si ma odihnesc bine. Cel mai
greu imi e cu poftele. Visez inclusiv alimente, pe care in mod normal nu le-as manca.
Încerc sa-mi spun ca e doar o etapa benefica pt mine, care va trece si ma voi bucura
de ceea ce am reusit, ca nu are rost sa fiu slaba in fata tentatiilor. E greu cand gatesc
pt cel mic, dar ma tin pe pozitii. Initial as fi vrut sa tin doua saptamani postul, dar
daca pot, merg pana la trei saptamani sau chiar mai mult!

208
Răspunde Cirys: 27/01/2013 LA 2:46 PM
Anna_k, uscaciunea despre care spui este semnul unei insuficientei hidratari.
Stiu ca fara mancare setea e aproape inexistenta, mai ales in anotimpul rece, dar
trebuie sa faci un efort si sa bei mai multa apa decat in ziua anterioara. Apoi, in timp,
o sa te inveti cu postul si o sa iti dai seama singura dupa simptome cand e nevoie de
apa. Cu gandurile te lupti cel mai bine atunci cand nu „stai de vorba” cu ele. Aceasta
este valabil in orice domeniu, nu numai in fata tentatiilor culinare. Alunga-le din start
altfel, cu cat te adancesti mai mult in ele, cu atata suferi mai mult. Chiar daca nu te
vor face sa renunti la post, il ingreuneaza. Zile de post cat mai usoare si cu mult
folos!
……………………

Daniel - 10/02/2013 LA 11:09 AM

Ieri, a doua zi, a fost o zi destul de stabila. Cu toate acestea am suferit putin
de frig, dar, in opozitie, am experimentat si perioade de fierbinteala mai ales pe zona
spatelui. Am facut o plimbare, din pacate nu prea lunga. Spun din pacate pentru ca
simt ca imi prind bine acest gen de plimbari. Ieri am incercat sa lucrez ceva (am de
citit niste articole), dar nu am putut sa ma adun f bine si sa ma concentrez. Mi-am
propus sa citesc trei ore, dar nu am reusit mai mult de 45 de minute. În continuare
slabesc mult prea mult. Acum, a treia zi, dimineata am deja 87,9 kg si am plecat de la
91 kg, la o inaltime de 191cm. Din cate stiu eu, normal e sa slabesti in jur de 500g/zi.
Ramane de vazut cum o sa se desfasoare lucrurile. Am experimentat si inca sunt
prezente dureri la nivelul genunchilor. Stiu ca am genunchi mai slabi, mai ales
datorita sporturilor, pe care le fac, in combinatie cu o dezvoltare fizica mai slaba a
acestora. În cazul acesta nu stiu daca aceste dureri sunt neaparat un lucru bun, dar
deocamdata nu sunt insuportabile sau ceva de genul. Astazi o sa vreau sa fac si o
clisma cu ceai de rostopasca. Ramane de vazut daca o sa gasesc un irigator avand
in vedere ca e duminica. Am de gand sa repet aceasta clismele tot la doua zile cu
cate 2 l de ceai. Ieri, si datorita acestui site, am luat decizia sa merg pana la 21 de
zile. Singurul impediment ar fi scaderea in greutate. Am spus ca nu vreau sa scad
sub 80kg, deoarece o sa-mi ia mult timp sa-mi refac greutatea normala (aprox 86-
88kg). Ramane de vazut cat de drastic o sa slabesc. Nu am pomenit nimic legat de
foame. Foamea e ceva ce se dispare in „background” si apare rareori la suprafata
mai ales cand simti diferite mirosuri. Cel putin la mine, asa e. Nu ma deranjeaza
neaparat foamea cat o slabiciune pe care o simt in corp, slabiciune ce-mi da o
anumita lentoare. Ieri, am experimentat, in urma unei discutii mai incarcate
emotional, anumite stari de greata si slabiciune, dar au fost de scurta durata. Ies la o
plimbare. Ne auzim pe maine.

Răspunde Cirys: 10/02/2013 LA 6:46 PM

Bun venit, Daniel! Este minunat ca te auto-observi mai mult decat din punct de
vedere fizic si ne spui si noua ceea ce simti. Auto-cunoasterea in timpul postului
negru face deseori mai multi pasi in cateva zile decat in ani traiti in mod obisnuit. Un
post neispitit iti urez si te asteptam cu vesti noi!

Răspunde Daniel: 12/02/2013 LA 1:12 PM

As dori sa-ti multumesc pentru acest blog. Pe mine unul ma ajuta prin faptul ca nu
ma simt singur. Prin practicile de tip spiritual (aici includ si postul negru) de multe ori
ajung sa ma simt ca fiind un deviat, un neadaptat social, chiar si printre cei care sunt

209
preocupati de latura spirituala. Cu toate ca multi (multe), prezenti pe acest site, tin
post doar pentru a slabi, totusi am gasit aici si oameni care au o alta perspectiva
asupra postului. E frumos ca ai reusit sa aduni aici oameni care sunt interesati de un
subiect care de multe ori nu e vazut cu ochi buni la nivel social. Multumesc!
……………………

Cristina - 26/03/2013 LA 9:10 PM

În a doua zi mi-a fost chiar foarte bine, am avut activitate: am spalat, am facut
curatenie in toata casa. În jurul orei 16 m-a luat o durere crunta de spate, care
persista si acum. Pe langa asta nu suport niciun miros. Am si o usoara durere de
cap. Sotul manca seminte si ma scotea din minti…nu suport rontaitul.
……………………

Emma - 28/03/2013 LA 9:05 PM

Buna! Asta a fost a doua mea zi de post. Nici ieri, nici azi, nu mi-a fost foame,
iar stomacul nu m-a durut deloc. În schimb parca imi lipsea ceva. As fi mancat ceva
doar pt ca eram obisnuita sa mananc. Parca ma plictisesc daca nu mananc. De
dimineata m-am trezit foarte ametita si imi era rau. Ma simteam lesinata, am iesit pe
balcon, am baut apa si mi-am revenit. As vrea sa stiu daca pot bea si altceva decat
apa? Cred ca am baut mai mult de 1 litru si mi-a venit ideea sa beau si ceai, mi-am
facut 2 cani de ceai de musetel, chiar ma simt mai bine sa simt si alt gust in afara de
apa. În schimb pierd mult timp, dorm, stau, ma simt obosita si nu am chef sa invat si
sa scriu. Ma concentrez greu, parca sunt o leguma. Sper sa imi dispara starile astea.
Eu, initial, când ma gandeam sa tin 2-3 zile de post, imi imaginam ca o sa mor de
foame, dar cred ca pot sa tin mai mult. Astazi am avut si un test la mate, mi-am
pastrat energia pentru el, m-am simtit calma si sigura pe mine. No stress. Am facut
totul perfect. Lipsa asta de energie ma face sa nu ma mai stresez, sa nu ma mai agit.
Sunt intr-o stare asa, de fericire. Nu am spus nimanui ca tin post negru, m-ar fi
descurajat. O sa revin peste o zi sau doua cu mai multe noutati.
……………………

Oana - 16/04/2013 LA 10:17 AM

Salut! De aseara am un val de energie care nu stiu sincer de unde vine, ma
simt foarte trezita, foarte limpede la creeier. Nu-mi vine sa cred cum ma simt. O sa
mai scriu oricum la sfarsitul zilei un alt mesaj ca sa spun clar totul, ce si cum a fost
ce-a de-a doua zi. Azi m-am cantarit si de la 98 kg am 96,5 kg. Ştiu ca nu trebuie
inca sa ma bucur prea mult pentru ca asa e la inceput, insa pentru mine incepe sa fie
un record faptul ca mi-a raspuns corpul la o schimbare de alimentatie de orice fel,
pentru că pana acuma nu raspundea la nimic. Stagnam mereu la 98 kg. Putere multa
tuturor!

Răspunde Cirys: 16/04/2013 LA 5:09 PM

Oana, nu trebuie sa te mire scaderea rapida; daca ai pornit de la un surplus
destul de mare fata de greutatea optima asa se intampla de obicei in astfel de cazuri.
Nu este nimic rau in faptul ca ai scazut considerabil sau ca te simtiti inca bine. Te-ai
pregatit psihic pentru stari mai grele, se pare. As zice sa te astepti si la acestea in
special in zilele 3-4. Are un rol pozitiv considerabil si pregatirea anterioara postului,
faptul ca nu l-ai inceput abrupt. Psilyum puteai sa iei eventual in perioada de
pregatire ptentru post, acum nu se mai poate decat dupa ce vei face revenirea din
post cu sucuri. Post usor in continuare!

210
Răspunde Oana: 16/04/2013 LA 2:05 PM
Nu stiu, tot am citit din comentariile pentru ziua a doua despre anumite stari si
senzatii. Nu prea ma regasesc nicaieri. Am un tonus super, ma simt foarte activa,
desi nu fac miscare/sport, dar in general, am o stare de fericire. Sa ma intreb daca
sunt ok? Nu stiu. Parca imi pare rau ca nu simt ca toti rau, ameteala, probabil spre
ora 15h. Cam asa a fost si ieri, oleaca de slabiciune dar nimica ingrijorator.
16/04/2013 LA 7:28 PM
Cirys, scuze, dar eu acuma deabia am vazut mesajul tau. Multumesc pentru
raspuns. da, asa e, semintele le-am luat pana acuma de vreo 3 saptamani. Ma bucur
ca imi raspundeti la mesaj. Ma simt super bine cu voi. Oricum super site-ul, eu pana
acuma eram numai pe site-urile americane, pentru că acolo mai gaseam despre
water fasting sau juice fasting. De acolo m-am luat cu sucurile, si am ajus să beau
numai sucuri în unele zile. Am observat ca s-a schimbat forma corpului, adica am
pierdut din cm dar nu neaparat kg. Am nevoie de mult sprijin. Multumesc pt ca sunteti
langa mine!
16/04/2013 LA 9:24 PM
Ultimele informatii pentru ziua a 2-a. Spre dupa amiaza mi-a fost un pic foame,
gatul este uscat, limba incarcata, am iesit la plimbare si a fost super. Într-adevar,
aerul a fost un prieten bun azi. Am observat ca am pielea fetei foarte fina. Aveam pe
frunte niste puncte de grasime mici, care nu treceau deloc. Acum nu mai simt deloc
foame, eu care mancam si oalele numai sa-mi mai astampar cumva apetitul. Cu cât
mancam, cu atât imi era şi mai foame. Poate parea ciudat poate, insa la mine apetitul
sincer era o stare ca un fel de drog, de care pur si simplu nu puteam scapa. Mai ales
seara, era durere. Înca nu stiu cat timp mai tin post. As vrea saptamana asta, dar nu
stiu inca claar. Va pup! Pe maine pt ziua a 3-a! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!!!
……………………

Simona - 09/05/2013 LA 10:23 PM

ZIUA 2 – 09.05.13 Energie: Nu pot spune ca am simtit vreo diverenta fata de
ziua de ieri. Activitate fizica: O zi obisnuita de lucru, 8 ore la birou cu activitate
intelectuala medie si activitate fizica scazuta. Greutate: 81,3 kg Consum de apa: Nu
am calculat dar sunt sigura ca am baut 4 pahare de 300 ml si pe acasa inca unul. Nu
am depasit 2 L. Stare emotionala: Sunt putin depresiva. Sunt foarte serioasa.
Depresiva dar calma. Este ciudat, de regula sunt cam agitata si cam agresiva in
trafic, acum am cam mers pe „pilot automat”. Inconveniente: Nu pot sa spun ca am
avut, pe la ora 15 mi-au facut foarte putin galagie intestinele si aveam o senzatie de
foame, cu certitudine din cauza obisnuintei. M-am uitat frumos la colegi cum manca
si chiar nu mi-a fost pofta desi mi s-a oferit. Tot incercam sa ma scuz ca sa nu par
plecata cu pluta. Daca le-as fi spus ca nu am mancat de doua zile probabil mi-ar fi
spus ca m-am „defectat”. Alte observatii: Faptul ca nu pot sa mai beau cafea mi se
intampla ca pe la ora 17 sa ma apuce somnul si sa casc desi noaptea nu pot dormi
mai mult de 7 ore. De obicei sunt mai lenesa cu trezitul de dimineata dar am observat
ca de doua zile ma trezesc mult mai devreme decat trebuie. Inca ma concentrez usor
la citit si scris insa constat ca a intervenit o oarecare, am oarecum o stare usoara de
euforie, de plutire in neant, de dialoguri intense cu NIMIC….imi cam sta ”mintea” in
loc…sau mai corect spus…nu ma gandesc la nimic. Nu am limba incarcata dar pot
mentiona ca de dimineata am avut un gust slab de fiere, o slaba amareala. In ziua 1
am avut o puternica durere de cap care m-a trimis urgent la somn asta dupa ce mi-
am dat la nas cu putin ulei esential de levantica pentru a ma odihni in pace.

211
Mentionez ca, de obicei, imi dau cu ulei de levantica la nas, la incheieturile mainilor,
in spatele lobilor urechilor sau pe perna. Este un ulei care ma face sa dorm fara sa
ma mai trezesc in timpul noptii si care ca si efect oarecum nemultumitor este ca imi
stimuleaza subconstientul. Am o groaza de vise de toate felurile.
……………………

Dana H - 10/07/2013 LA 3:13 PM

Ziua a doua. Ei acum a inceput distractia. Dimineata, la trezire, limba era
incarcata. Oricum o aveam incarcata datorita unei candidoze latente. Am facut
periajul dintilor si curatarea limbii, plus gargara cu apa sarata. Uşoară senzatie de
slabiciune, miscari si gandire oarecum in reluare. Frisoane moderate, arsura in piept
(am facut pneumonii si viroze la viata mea si cred ca s-a reactivat curatarea zonei),
durere de sinusuri (am facut si sinuzita acum 3 ani si am ramas oricum cu o senzatie
de inflamare a lor), expectoratie mucoasa, imi curge nasul apos. Arsura abdominală
slabă ca si cum ar lucra ceva în intestine. Dupa-amiaza: - accentuat: ganditul si
miscatul in reluare; practic m-am pus pe canapea si am citit de pe acest blog pt a ma
informa. - moderat: senzatie de arsura la stomac si la incheietura mainii stangi (am
avut sensibilitate la ea in trecut pt ca am purtat ceas cu curea metalica; de atunci am
renuntat la ceas). - puternic: greutate si dureri in picioare (coapse si gambe) ca si
cum ceva ar lucra permanent in ele. - usor spre moderat: frisoane; durere de cap mai
bine zis de sinusuri. Spre seara: - moderat: ameteli, slabiciune. Ma tarasc spre parc
pt o plimbare, ajung in parc cu bine, dar corpul face eforturi mari sa se deplaseze şi
apar palpitatii. Fac jumatate de tura de parc (e un parc mare) dupa care ma asez si
raman relaxata; acasa merg cu masina: a venit domnul meu sa ma ia pt ca mi se
parea un efort urias de a merge pe jos; mi-am masat muschii picioarelor şi erau moi.
Seara până dimineata: - pe la 20.30 ma bag in pat cu frisoane; ma imbrac gros si imi
pun si plapumioara pe mine; simt agitatie in picioare (stiu ca pare ciudat dar
picioarele mele nu-si gaseau locul) si ma intorc de pe o parte pe alta. - moderat:
apare greata si nu-mi gasesc locul in pat; ma ridic de la orizontala in semisezut in
pat. - slab: senzatie de arsura in gat (am scoase amigdalele). - psihic sunt linistita si
totul decurge parca in reluare; Sunt detasta si oarecum indiferenta. - fizic: ma simt
varza, ca la o raceala puternica si cu zbaterile aferente. Mi s-au accentuat mirosul si
auzul. Îmi gasesc locul cat de cat asa semisezand si adorm spre dimineata; apoi ma
trezesc transpirata din cap pana-n picioare ca atunci cand raceam. Ma trezesc fara
ceas la ora obisnuita dimineata. Starea generala s-a ameliorat pe un sfert. Greutatea:
am slabit prima zi 500 g, iar a doua 1,3oo kg. Cred ca am intrat rapid in detoxifiere;
cele mai puternice sunt durerile de sinusuri, ameteala, greata, slabiciunea generala
(nu pot strange pumnul; practic ma tarai din pat pana la baie). Ce e interesant e ca
ma simt usoara si grea in acelasi timp. Cam atat pt astazi
……………………

PostIt - 29/08/2013 LA 3:34 PM

A doua zi: bine mersi, cand m-am trezit nu mi-am dat seama de la inceput ca
n-as fi mancat in ziua anterioara. Stomacul linistit, doar o oarecare stare de
slabiciune. Aparent, nici o modificare de greutate – 98kg de start, poat edoar cateva
sute de grame dar cantarul fiind mecanic, analog, cu diviziuni de 1kg, greu de spus.
In schimb a trebuit sa mai strang o gaura la curea, deci ceva..ceva probabil s-a dus.
In postul precedent(9zile), fiecare zi de post a insemnat in medie cam 1kg mai putin.
Mi s-a parut o pierdere de greutate cam rapida vs. necesarul zilnic de calorii vs.
caloriile stocate in grasime (7000Kcal/kg din cate stiu) probabil s-a dus si ceva apa.

212
Este posibil ca acum metabolismul sa fie mai eficient. Am avut nefericitul contact
olfactiv cu niste oua fierte. Acum chiar si vederea unei salate sau rosii sau gandul la
ele declanseaza avalanse de saliva:). Dar stomacul este doar putin nelinistit (mai
mult dupa ce beau apa) si nici o senzatie de foame acuta. O mica stare de
slabiciune, ca o mica obosela, nu cine stie ce. A treia zi sa vedem, daca se repeta
senzataia de „picioare de guma”. Mental, greu de evaluat obiectiv starea pentru ca
iarasi, nu am dormit suficient (cca. 6 ore doar) dar per total, ok.
……………………

Aryana Mela - 17/11/2013 LA 12:36 PM

Buna! Am reusit sa tin doua zile de post. Mentionez ca nu am tinut niciodata.
Prima zi a fost usoara, nici pofte, nici foame, doar o senzatie ciudata, parca imi batea
vantul in ochi. A 2-a zi a fost mai grea spre seara, cand poftele si foamea au revenit.
Am inceput acest post dupa o masa copioasa, greseala mea. Lucrul care m-a
deranjat cel mai tare a fost constipatia. Nici ceaiul purgativ nu si-a facut efectul, asa
ca m-am vazut nevoita sa trec pe sucuri o perioada. Cyrus, care e cea mai buna
metoda de curatare a colonului inainte de post? Multumesc anticipat!

Răspunde Cirys: 19/11/2013 LA 7:30 PM

Aryana Mela, dupa parerea mea, cea mai buna si sanatoasa metoda de
curatare a colonului inainte de post este insasi etapa de pregatire a acestuia care,
ideal ar fi, sa constea in cateva zile in care consumul alimentar sa fie format exclusiv
din cruditati. Dupa aceea, tot ideal ar fi, câteva zile cu sucuri si, eventual, niste clisme
in primele zile ale postului. O astfel de succesiune ajuta foarte mult la diminuarea
poftelor si a foamei, caracteristice primelor zile de post cu apa si a multora dintre
simptomele neplacute. Felicitari pentru zilele de post reusite si la mai mare!
……………………

Fata morgana - 09/04/2014 LA 10:12 PM

Buna seara! Aproape s-a sfarsit a doua zi. Noaptea am dormit dusa, m-am
trezit singura la 06:30, dar am stat in pat pana la 8. Cand m-am ridicat din pat mi-am
simtit picioarele ca si plumbul. Parca imi tremura corpul, si mi-a fost asa de sete ca
am consumat pana sa plec la servici la ora 09:30, 1 1/2 de apa. Cand am ajuns
acasa, pe la ora16:00, m-am intins pe sofa ca sa citesc, dar am adormit dusa. Am
observat ca de ieri nu pot sa ma concentrez sa citesc, asa ca m-am uitat la reportaje,
si am vorbit cu sora mea, fiindca este unica persona care stie ca tin postul negru. La
servici colegele m-au intrebat daca-s bolnava, fiindca arat rau. Mi-a fost si astazi
groaznic de frig, asa ca m-am bagat sa fac baie in apa foarte calda in seara asta.
Pana acum consumul de apa este de 3l 1/2, si inca seara nu s-a treminat. Starea de
spirit e cam „incetuita”. Toate lucrurile care le fac sunt mai incet ca si un melc. Limba
mi-e „normala”, dintii nu sunt inca incarcati, scaun nu am (de ieri), si cand m-am
cantarit astazi de dimineta, am avut 50.9, ca si ieri de fapt. Asa mi-e foarte dor de o
cafea, si cand merg pe strada evit sa ma uit in cafenele. Foame nu-mi este deloc, sa
vedem ce se intimpla maine…
……………………

Mihai - 07/05/2014 LA 8:01 AM

Salutare am slabit 4 kg in doua zile, dar aveam si de unde. Acum am 104 kg.
Ieri, a fost o tentatie sa abandonez postul. Chiar am cumparat ceva de mancare de la

213
un fast food, dar constiinta nu ma lasat. Am abandonat cu eroism pachetul. Raman
pe pozitie nu cedez.

Răspunde Cirys: 07/05/2014 LA 3:17 PM

Mihai, acum la inceput te atrage fastfood-ul, mai tarziu s-ar putea sa te atraga
un mar sau o salata. Creierul se pricepe sa ne imbrobodeasca in fel si chip. Felicitari
pentru vointa si la mai mare!
……………………

Corina - 14/09/2014 LA 7:23 PM

A 2-a zi de post negru. M-am trezit la 8 jumate, am alergat pe stadion 4 ture,
am facut cateva abdomene, apoi am jucat tenis vreo jumatate de ora. Dupa tenis am
venit acasa. M-am simtit molesita si lipsita de vlaga. Am facut un dus si m-am pus sa
dorm. Am baut doar un pahar de apa. Inainte de dus m-am cantarit. Am fost invitata
la un gratar, dar am refuzat pentru ca tentatia si mirosul mancarii m-ar fi depăsit. Ma
simt foarte susceptibila in ziua asta. Mi-e foame, am crampe la stomac. As manca
orice acum. Am mai incercat sa tin post negru, dar la a doua zi am cedat. Sper totusi
de data asta sa fiu mai ambitioasa si sa depasesc momentele critice. M-am trezit cu
dureri de cap groaznice. Am visat numai mancare si simteam stomacul cum roade in
gol. Foamea e imensa. Ma gandesc numai la mancare, ma simt slabita. Beau apa si
ma uit la tv incercand sa nu ma gandesc sa mananc. E cea mai groaznica zi.
……………………

Vlad - 09/12/2014 LA 6:07 AM

Am terminat cu ziua 2. Am avut foame mai mare, ca in prima zi, încât vroiam
sa mananc şi masa. Am baut cam 5 litri de apa, nu am avut acelasi rau general,
acum sunt mai bine. Am intrat in a 3-a zi practic si simt ca elimin pietre de la ficat sau
bila. Am devenit un pic mai vioi, tot am insomnie, am dormit doar 2 ore sau mai putin,
iar de pe la 2:05 tot am asteptat sa adorm, am asteptat cam pe la 3:30 si nimic. Ma
simt oarecum bine. Senzatia de foame a cam disparut, poftele mi-au disparut,
oricum, sunt mult mai usor. Singura grija este ca simt durere la acele pietre, pe care
le simt blocate. Revin diseara sau maine dupa ce consum niste sare amara. Post
usor!
……………………

Madalina Mady - 27/01/2015 LA 11:36 AM

Buna ziua! Ma numesc Madalina, am 28 de ani şi 50 de kg! Am decis in urma
unor probleme digestive sa tin acest post! Este a doua zi. Prima zi a fost bine, pana
ce, seara, incercand sa adorm, am avut o durere groaznica de cap si senzatia de
voma. Am si vomat! Initial nu sunt invatata sa beau asa multa apa si cred ca fost
prea mult ptr mine 3 litri dintrodata. Ţin sa precizez ca eu normal am tensiunea mica .

Răspunde Cirys: 29/01/2015 LA 2:06 PM

Madalina, optim este sa bei apa treptat, putin si des, daca poti cate o gura la 10
minute, sau eventual jumatate de pahar la jumatate de ora, excluzand perioada de
dinaintea si din timpul somnului, bineinteles. Astfel organismul se hidrateaza foarte
bine.
……………………

Daniela - 28/01/2015 LA 7:25 PM

214
 Este a 2 oara ca tin post negru. Am 43 de ani, si am ajuns la 70kg. M-am
ingrasat mult, in ultimul an şi sunt foarte obosita. Probabil se datoreaza menopauzei
instalata deja. Prima data am tinut post 3 zile, si nu mi-a fost foame şi am avut
destula energie. De multa vreme imi doream sa reincep, dar nu am avut destula
putere. Am o verisoara care tine in fiecare an 40 de zile de post negru. Parintii ei au
murit amândoi de cancer. Am decis sa-l incep datorita faptului ca am multe probleme
digestive, precum dureri abdominale, balonari, greata, aerofagie, eructatii, diaree,
hipertensiune. Initial ma gandeam sa-l tin 7 zile, dar tot citind prin blog mi-am dat
seama ca e cam putin. In orice caz sunt deja la a 2 zi. Limba este mai incarcata,
stomacul mai lejer şi am un pic de durere de cap. Incerc sa beau destul de multa apa
pentru a facilita eliminarea toxinelor. De 2 saptamani am inceput si sedinte de
acupunctura cu laser pentru aceleasi probleme. „Un jour a la fois”

Răspunde Cirys: 29/01/2015 LA 2:01 PM

Spor la postit, Daniela! Iti doresc sa reusesti sa tii cat mai mult si sa iti rezolvi
cat mai multe probleme de sanatate. Sistemul digestiv, odata intrat in repaus, este
foarte harnic in a se auto-curata si auto-repara, dar este si cel mai ”vocal”, daca se
poate numi asa, dand si simptomele cele mai puternice. Felicitari din toata inima si
pentru verisoara ta care tine anual un post de 40 de zile! Sanatate si te asteptam cu
noutati!
……………………

Silvia - 20/03/2015 LA 8:06 AM

O zi dificila pentru mine. Am fost, ca in fiecare zi a saptamanii la serviciu. Am
simtit lipsa de energie inca de dimineata dar am incercat sa nu ii dau atentie. Imi era
oarecum foame. Dupa masa am avut un moment de tensionat la servici care m-a
secatuit de energie. Cand am ajuns acasa am adormit o ora si jumatate pe canapea.
Seara ma simteam fara vlaga, cu dureri de spate si o senzatie de greata. In plus,
limba imi este incarcata cu un fel de puncte albe si ceea ce seamana a afte. Pielea,
ca si la postul precedent imi este foarte uscata. Am oprit antihistaminicele,
corticosteroizii si inhalatorul pentru astm de 6 zile. Astmul nu se manifesta (poate
pentru ca nici nu fac efort sustinut), dar alergia este inca foarte insistenta: stranut
incontinuu si mi se inrosesc ochii. In primele zile cu sucuri am pierdut cam 4 kg. Apoi
greutatea s-a stabilizat. Poate si penrtu ca am ajuns dupa postul trecut la o greutate
foarte decenta/ optima pentru inaltimea mea. Sper sa nu ma mai intrebe nimeni la
serviciu daca sunt bolnava.
……………………

Dariana - 22/04/2015 LA 10:35 AM

Si eu am incheiat a doua zi chiar bine. Am avut ceva senzatii de foame, dar
care treceau repede, si nu m-au chinuit. Mai mult ideea ca nu mananc ma face
cumva sa intru in panica, sa ma gandesc ca nu e normal, ca trebuie sa mananc.
Mintea e fabuloasa, si reuseste sa creeze atatea scenarii, incat, ca sa reusesti sa
mergi inainte, trebuie sa o dai la o parte. Eu am cedat in ziua a 7-a mai demult
datorita scenariilor create de minte, Deci vorbesc din experienta. Acum incerc sa iau
fiecare zi la rand, fara sa ma gandesc la target ca sa ma sperii. Doamne 20 de zile!
Sper sa-mi iasa, ca am mare nevoie sa mai eliberez corpul de de toate.
……………………

Alina - 30/06/2015 LA 10:00 PM

215
 Buna, ma numesc Alina. E a doua oara cand tin post negru pentru 21 de zile.
Primul l-am tinut anul acesta de Pasti. Am slabit 11 kilograme, cu toate ca nu acesta
a fost scopul pentru care l-am tinut. Am decis sa incep iar postul de 21 de zile din
motive religioase si pentru ca mi-e dor de starea de bine, pe care am avut-o data
trecuta. Cirys am citit cu mare interes, fara sa postez insa, toate experientele celor
care au decis sa traiasca mai sanatos. Te felicit pentru ceea ce faci aici. A doua zi
pentru mine a fost una absolut normala: energia la nivel normal, mi-am indeplinit
sarcinile la job cu brio, am sosit acasa am spalat vasele, am sters pe jos si am facut
tot ce presupune trebaluitul prin casa. Tin sa precizez ca nu am gatit. Aici inca am
noroc. Înca am in frigider mancare de duminica. Maine nu voi mai putea fenta la
capitolul acesta. Am baut aproximativ 2 l lichid: apa, suc de rosii si cafea. Sunt
dependenta, stiu. Cantitatea de lichid pe care o pot bea zilnic scade pe masura ce
inaintez in post, iar cafeaua stiu ca am eliminat-o complet dupa prima saptamana. Ce
voi face diferit de aceasta data? 1. Voi avea grija sa fac mai des clisme, pentru ca
data trecuta am facut in ultima zi cu mancare si apoi nimic pana am terminat postul.
În perioada de finish ma simteam uneori ciudat. Deci aspectul acesta il voi lua in
considerare mult mai atent in acest post. 2. Voi bea mai multe ceaiuri, mai ales pe
masura ce inaintez in post pentru ca la un moment dat imi era greata de apa si
preferam sa nu beau nimic decat sa mi se faca greata, ori ceaiurile au alt gust. 3. Voi
tine un jurnal al kilogramelor pierdute mult mai atent intocmit pentru a va da si voua
de stire. Acest post l-am inceput cu greutatea de 78 kilograme. Azi m-am cantarit si
am 76 kilograme. Va mai scriu. Noapte buna
……………………

Deedee - 29/08/2015 LA 8:36 PM

Ziua 2 inca nu s-a incheiat dar a fost o zi mult mai usoara fata de cum m-am
asteptat, cu exceptia unor momente de pofte. As fi mancat orice fruct posibil. Vreo 2
momente de usoare ameteli foarte scurte, cateva bubite aparute de nicaieri si ici-colo
pe corp, în rest nu am mai avut vreo reactie negativa. A fost toata ziua foarte cald,
am stat tot in casa, acum spre seara am iesit in curte, m-am plimbat putin desculta
pe gazon si am incercat sa ma energizez de la soare. Nefacand mai nimic nu pot sa
apreciez nivelul de energie dar as spune ridicat. Ma asteptam la ce e mai rau,
credeam ca azi si maine voi fi 2 zile groaznice, parca nu-mi vine sa cred ca nu ma
simt rau deloc. Am avut un scaun azi dimineata, am baut apa plata si minerala destul
de mult, din pacate nu am acces la niciun râu. O durere ” surda” in gura stomacului,
deloc deranjanta, totusi parca o usoara senzatie de greata ocazional, dar deloc
iritanta. Ma asteptam la cu totul altceva, daca stiam ca e asa usor, incepeam de joi.
Nu stiu ce ma astepta maine. Mi-as dori ca ce e mai greu sa treaca pana luni,
evident. In rest totul ca de obicei. La noapte sper sa dorm, desi nu ma simt inca
obosita deloc. Revin maine cu completari.

Răspunde Cirys: 30/08/2015 LA 8:10 AM

Deedee, apa minerala, pe langa beneficii are si o parte negativa: are un pH
destul de acid, care iti poate irita invelisul intern al stomacului, mai ales ca inca
sistemul digestiv nu este total oprit si inauntru mai apare suc gastric a carui
producere este stimulata de diverse aspecte (mirosul/vederea unor alimente, orele
obisnuite ale meselor, etc). Imi pare rau ca incerc sa te fac sa renunti si la aceasta
mica placere, dar datoria mea este sa indrum catre un post cat mai corect, astfel
incat beneficiile sa fie maxime si experientele neplacute minime. În post, starea

216
psihica are o mare influenta asupra starii fizice. Daca prima este buna, a doua va fi
cea mai buna posibila in conditiile date de starea de sanatate prezenta.

Răspunde Deedee: 30/08/2015 LA 8:45 AM

Am inteles, pot sa beau doar apa plata, e ceea ce beau de ani de zile, apa
minerala a fost un moft, oricum nu o pot tolera foarte acidulata, nu e nicio problema
sa nu beau deloc, multumesc pentru explicatii. Ai dreptate cu partea psihica, sunt
bine, impacata, optimista si cu ganduri bune acum si privind viitorul. Noaptea zile 2 a
trecut binisor, am fost de vreo 3 ori la toaleta, probabil prea multa apa bauta si seara,
am incercat sa ma ridic incet din pat, nu am experimentat ameteli. Mi-a fost destul de
greu sa adorm dupa fiecare trezire. Între orele 1,30 si 3,40 cred ca am fost mai mult
treaza. Am simtit o usoara durere in spate, in zona plamanului stang, nu a fost
intensa si nici foarte puternica. Ma astept sa simt dureri acolo, am avut probleme cu
plamanii in urma cu multi ani. O usoara durere in zona operatiei de cezariana, ciudat
doar in partea stanga, semana cu o presiune puternica si ascutita, de scurta durata.
Am mai simtit durere si la piciorul stang (acum realizez ca toate micile inconveniente
au fost pe partea stanga), durerea a fost in gamba, aveam senzatia ca e in os, nu in
muschi. La fel ca celelalte mici dureri si aceasta a fost de scurta durata si fara
intensitate, daca nu mi-as fi propus sa fiu foarte atenta la orice semne, as fi ignorat
categoric. Limba e usor incarcata, alba mai mult in interior, simt gura uscata. Urina
curata, doar in prima zi a fost tulbure, ieri a fost foarte deschisa la culoare. Mai am
usoare gaze, nu deranjante. Nu stiu daca am scris ieri de durerile de cap, tot pe
partea stanga, nu puternice si nu au durat mai mult de cateva minute. Claritatea
mintii mi se pare la fel, de fapt functionez la fel ca si pana acum, ma misc insa mai
lent impus, vreau sa evit ametelile si sa-mi conserv energia. As vrea sa stiu cum este
cu condusul masinii in timpul postului? Pot sa conduc fara probleme, mai ales daca
ma simt atat de bine?
……………………

Ana - 05/02/2016 LA 8:58 PM

Buna seara! Numele meu este Ana si sunt foarte fericita ca v-am intalnit. Azi e
a doua mea zi de post cu apa si ma simt ok.Tin acest post din motive medicale. Am o
tumora urata la san, tumora pe care ma incapatanez sa nu o operez Problema mea
este ca am doar 46 de kg la 1,63 m si nu stiu cate zile ar fi indicat sa tin acest post.
Are cineva are vre-o parere? Multumesc, ce bine ca sunteti!
……………………

Adelina - 13/02/2016 LA 10:25 AM

Am foarte foarte multa motivatie pentru acest post, de ordin spiritual, mental,
fizic, social si l-as fi tinut demult. Mi-a incoltit in minte ideea acum citeva luni bune
citind cu uimire biografia Catherinei de Siena scrisa de Sigrid Undset, dacă reuseam
sa ma desprind de stresul inconjurator si viata de familie, in care sint principala
„sursa de hrana”. Eu planific mesele, cumpar ingrediente, gatesc, pregatesc
pachetelele cu mincare etc. Sint singura acasa pina miine seara si e incredibil cit timp
liber am, la care adaug si senzatia de liniste neobisnuita din abdomen, unde simteam
mereu cite ceva. Mai scriu pe seara. Deocamdata sint bine, fara cine stie ce senzatie
de foame. Am luat euthyrox doza obisnuita, am renuntat complet la cafea (ma astept
la niste dureri de cap in curind)
13/02/2016 LA 7:21 PM

217
 Acum la sfirsit de zi m-a pocnit foamea, sau poftele. Înca nu le disting.
Interesant ca am primit o veste buna si oarecum neasteptata si reactia mea a fost sa
sar de pe scaun si sa ma reped in bucatarie sa iau ceva de mincare! Noroc ca nu
prea era nimic si mi-am amintit imediat de post. Pe miine!
……………………

Petru - 31/05/2016 LA 7:11 PM

Sint in a 2 zi de post. Anterior nu am mai tinut posturi, dar voi incerca cit mai
mult, adica atit cit va permite rationalul sa prevaleze pofta. Nu am reusit in aceste zile
sa fac exercitii fizice, dar am participat in sedinte de judecata de peste 1,5
ore+condusul automobilului cite 2-3 ore per total, am condus toata ziua, dar ma simt
bine si usurat. Am avut limba albicioasa dis-de-dimineata, plus urina a fost urit
mirositoare, si de culoarea berii brune. Am vrut sa ating un subiect, pe care paremise
nu l-a expus nimeni. A dus cineva o viata sexuala activa paralel cu postul? As vrea s-
o fac pe parcursul postului, dar as vrea sa stiu si parerea altora, pentru ca ma
gindesc ca calugarii in chilii nu fac dragoste, pe linga faptul ca e pacat dar poate
influienta sexul calitatea postulu? Astept pareri. Multumim tuturor de opinii si lui Cirys.
Ai un blog minunat. Cind simt nevoia de a minca, seara, mai citesc blogul pe zile.

Răspunde Cirys: 31/05/2016 LA 9:38 PM

Petru, multumesc mult pentru apreciere! Din punctul meu de vedere sexul are
tendinta de a duce oarecum catre delsare, catre indulgenta fata de sine. Cred ca din
acest punct de vedere este „promejdios” sexul in post. In rest, ca si in cazul oricarui
efort fizic, este importantă cunoasterea limitelor personale si evitarea exceselor, care
in zilele urmatoare sunt taxate prompt si uneori dur de catre corp. Acestea ar cam fi
singurele idei de avut in vedere. Probabil ca nimeni nu a atins subiectul pentru ca,
dupa ce se avanseaza putin in post, aceasta cestiune tinde sa lipseasca cu
desavarsire din mentalul postitorului. Post usor iti doresc si cat mai multe beneficii!
……………………

Valentina - 10/06/2017 LA 1:38 PM

Buna! Am 16 ani si am tinut de mai multe ori post negru, cateva zile, o
saptamana si cel mai mult am tinut 12 zile. Am tinut postul intocmai, doar apa si aer,
nici macar guma orbit sau ceai, dar atunci nu fumam. Între timp m-am apucat de
fumat si nu vreau sa ma las. Ar fi ok sa tin 2 saptamani, dar sa fumez?

Răspunde Cirys: 10/06/2017 LA 4:03 PM

Valentina, nu ar avea nici un rost postul, daca fumezi. Nu numai ca nu se
obine o detoxifiere, dar si simptomele ar putea fi foarte neplacute. Varsta ta de
asemenea nu este indicata pentru post cu exceptia unui post supravegheat
indeaproape de un specialist.
……………………

Liviu - 07/07/2017 LA 5:39 PM

Sunt aproape de a termina a 2-a zi de post. Initial am vrut sa tin un post de 7
zile, insa dupa 6 zile am renuntat pt ca am avut o interventie stomatologica in
program si nu am vrut sa ma duc in post. Asa ca am facut pauza 3 zile si am revenit
la post. Cum spuneam, sunt la finele zilei nr. 2. Trecerea la consum de grasimi cred
ca s-a facut fara efort, nu am pic de senzatie de foame.
……………………

218
DMATrader - 15/01/2020 LA 9:06 AM
Ziua 2 – (14.01) A trecut cu bine. Am citit mesajele mele anterioare. Nu a mai
fost cazul de dureri de spate insa, pentru ca ajunsesem din nou sa beau cafea multa
si chiar cola, ma doare capul destul de mult. NU am reusit sa dorm la pranz, desi
incercasem, dar am avut destul de mult de lucru ieri si azi va fi la fel. Un lucru pe
care il fac mai bine si cred ca e important este ca sunt foarte atent la frig. Mi-am
redus toate intalnirile, sedintele online si evit orice iesire fara sens. Postul nr 1 a fost
inceput zona februarie, postul nr 2 in decembrie iar acesta in ianuarie. Ideea e ca la
nr 2 nu am fost atent si, pe undeva la ziua 15 parca, am racit extrem de tare si a
trebui sa abandonez tot. Acum insa ma feresc la maxim de frig. Iar problema nu e
acum ci probabil peste 10-15 zile
……………………

Gheorghe - 18/01/2020 LA 10:39 PM

Buna! Vreau sa va spun cum a lucrat Bunul Dumnezeu cu mine, cand am tinut
post negru. Sunt trei zile si trei nopti fara mancare si fara apa. Am mancat joi seara,
la ora 20:30, si dupa aia am mai mancat duminica seara, dupa ce a apus soarele. Va
rog sa ma credeti am postit postul acesta deja de 12 ori. Cand am intrat in post de joi
seara tot pe la 20:30, am avut un vis sâmbata seara, în care Bunul Dumnezeu mi-a
cerut sa tin inca 4 zile post pentru El si o sa-mi faca o minune mare in familia si am
tinut postul de joi seara de la ora 20:30 pana joia urmatoare la 22:30. Am tinut postul
7 zile si 7 nopti fără mancre si apa. Va spun cu mana pe inima că, Bunul Dumnezeu
m-a saturat in vis. Cand m-am trezit, burta mi-a fost plina si gura nu îmi era uscata
deloc. Cand vreti sa tineti post incepeti cu o zi dupa aia cu trei zile si o sa vedeti ca,
Bunul Dumnzeu o sa va dea putere mare si o sa treceti cu bine in postul negru. Eu
cand imi propun sa tin post ma rog inainte si-i spun: Bunule Dumnezeu iubit si drag
vreau sa tin post 3 zile si 3 nopti pentru Tine, Doamne Isuse Hristoase, ca Tu sa
lucrezi pentru familia mea si asa Bunul Dumnezeu se coboare 100% în familia mea.
Cand ai cerut un ajutor din partea Bunului Dumnezeu, cum Scrie in Biblia cereti si vi
se va da bateti si o sa vi se deschide, ramaneti cu Bunul Dumnezeu in fiecare clipa.
Doamne ajuta pe robii tai Amin.
……………………

Ecaterina - 03/04/2020 LA 3:14 PM

3 Aprilie 2020, prima zi de post. A fost neasteptat de usor. M-am hotarat sa
postesc pentru a scapa de urticarie sau dermatita. Nimeni nu stie exact ce e sau
cauza. Sa vedem poate dispare. E oricum, cred, ultima solutie. Am luat
medicamente, am fost atenta ce mananc, sunt vegetariana de 1 an, si de 6 luni nu
mai scap de problema asta dermatologica. O intrebare am, daca mai este cineva aici
si mi poate raspunde. Am hipotiroidism şi iau zilnic Eutirox. Ar trebui sa renunt la el
sau nu?81

Răspunde Irina: 04/04/2020 LA 10:39 AM

Ecaterina, întreaba medicul! Daca ai tratament, nu te juca! In mod normal, se
menține. Ajunul e un complement, in cazuri terapeutice.
……………………

În postul cu apă nu este indicat să se întrerupă tratamentul pentru hipotiroidism. Se pot scădea
81

puţin dozele.

219
Dan
16/06/2020 LA 9:37 AM
A doua zi de post, 16 Iunie 2020. Cu 8 luni in urma am fost diagnosticat cu
pielonefrita cronica, timp in care am luat tratament cu anitibiotice, dar fara rost.
Infectiile urinare apar si reapar incontinuu, iar acum m-am decis sa tin un post negru
timp de 14 zile, acum sunt in a doua zi de post si urina mea la culoare este putin
verde, uneori simt discomforturi in zona intima, culoarea la urina si dicomforutul imi
dau niste impulsuri de a renunta si a pleca la medic din nou. A mai avut cineva asa
probleme? Sa continuii sau sa merg la medic mai bine ?

Răspunde Cirys: 17/06/2020 LA 10:49 AM

Dan, corpul incearca sa elimine tot ceea ce nu ii este propriu sau necesar, atat
formele parazitare cat si compusii sintetici. Pentru a-l ajuta este nevoie de hidratare
constanta (apa bauta in cantitati mici si cat mai des). In primele zile de post cu apa,
dupa o perioada de medicatie, si in general in cazuri de boala, este normal sa apara
simptome mai neobisnuite. Insanatosire grabnica!

Răspunde Dan: 17/06/2020 LA 6:38 PM

Multumesc de incurajare Cirys, sunt in a treia zi de post, culoarea la urina sa
ameliorat, simnt in continuare un discomfort in zona intima, dar e suportabil, continui
postul mai departe.

ZIUA A III-A
Impartasiti cum v-ati simtit in a 3-a zi de post negru

Cirys - 24/03/2010 LA 11:03 PM

24 martie 2010 Energie: Dupa cele 2 ore cat a necesitat startul de dimineata
totul a revenit la normal. A aparut insa ameteala, la ridicarea brusca de jos si la orice
lucru efectuat in graba, imi dadea o scurta stare de sfarseala. Parca organismul mi-ar
fi zis: ”pai nu asa ne-a fost vorba, eu nu pot sa forez dupa energie decat in ritm lent”.
Activitate fizica: treburi gospodaresti, deci slaba. Greutate: 68,2kg. Consum de apa:
1l. Stare emotionala: pozitiva, inca nu sunt irascibila si nici nu am ganduri negative in
nici o directie, ceea ce ma bucura enorm. Inconveniente: Noaptea m-am trezit de 2
ori fiindu-mi, culmea, foarte cald. Interveneau un fel de bufeuri de caldura care ma
trezeau din somn, dupa ce ma dezveleam partial, adormeam la loc. Dimineata a fost
foarte greu pana m-am repus in miscare. Mi-a fost greu sa ma ridic din pat si am
facut-o doar pentru a ma muta pe alta canapea. Odata ajunsa acolo am inceput sa
transpir foarte tare, curgeau siroaie pe piele pe sub pijama desi am fost cat se poate
de atenta la dozarea efortului. Nu mi s-a mai intamplat pana acum niciodata. Ca sa
nu mai zic ca eu transpir infim chiar si la un efort sustinut abia daca dau cateva
picaturi. A durat cam un sfert de ora dupa care energia a crescut treptat. Alte
observatii: In ultimele posturi de 1-2 zile din luna aceasta, am scazut mai putin de
1kg/zi (600g-800g), ma bucur ca este mai mare scaderea acum dar nu imi explic de
ce. Foamea a disparut si nu m-au starnit nici una din mancarurile gatite sau faptul ca
se manca langa mine. Momentan mi s-a diminuat simtul mirosului, pare ciudat ca
normal se accentueaza dar ma bucur, este ceva obisnuit la mine in toate posturile

220
totusi. Am vocea un pic schimbata, parca mai subtire dar cu sound de om prins de
guturai. Aerul inchis sau aburul din bucatarie imi dau imediat o stare de rau
asemanatoare cu cea de indigestie (arsuri la stomac si stare de sfarseala). Toata
seara m-a sacait o durere picioare (genunchi si tibie sus). Pielea fetei are aspect
gras, in special fruntea. Am facut o clisma caci ma obseda gandul ca nu am dat toate
reziduurile afara in zilele trecute.
……………………

Mihai George - 29/04/2011 LA 12:06 PM

Salutari! Pentru mine si ziua a treia a fost reletiv usoara. M-am trezit tot pe la
10.00 A.M.(dupa 12 ore de somn), destul de plin de energie, dar din moment ce m-
am dat jos din pat am inceput sa ametesc. Primul lucru care l-am facut dupa trezire a
fost sa-mi fac rondu de dimineata: dus, exercitii fizice si nu in ultimu rand ce aveam
de facut pe la calculator, dupa care am iesit la o mica plimbare, aproximativ 45
minute. Imediat cum am iesit afara ametelile m-au si lasat. Cand m-am intors de la
plimbare am stat in casa ca in zilele precedente. Am vazut ca multi dintre voi
spuneaţi ca a treia zi va fi o zi cu incarcare negative. Ei bine, la mine nu a fost asa, în
afara de ameteala de dimineata. Poate eu am si cateva atuuri in plus: am renuntat sa
ma uit la televizor acum 2 ani de zile, nu primesc vizitatori, toata lumea stie ca sunt
plecat la tara, si nu o sa prea ies din casa pana termin postul. Cu toate ca, pana
acum, totul merge bine, exista ceva ce imi da mari batai de cap, PLICTISEALA.
Innebunesc in casa toata ziua. Mai citesc cateo ora, mai stau pe la calculator, mă
mai uit la cate un film, dar mai pe inserat mor de plictiseala. A, si sa nu uit, mai pe
seara m-a apucat febra musculara.

Răspunde Cirys: 01/05/2011 LA 8:52 PM

Ai observat foarte obiectiv Mihai, ametelile se combat imediat cu aer proaspat.
In cel putin 90% dintre cazuri se intampla asa. Imi vine sa zambesc citind despre
strategia ta pentru a reusi postul, dar in acelasi timp nu pot decat sa te felicit pentru
ea si pentru consecventa in acelasi timp. Am citit si eu la unii autori de carti despre
postul negru ca procedeaza astfel pentru a-si asigura reusita. Referitor la plictiseala,
un post cu adevarat reusit ar trebui abordat si intr-o maniera sa ii zicem spirituala.
Acum depinde de tine ce aspect al spiritualitatii doresti sa iti apropii dar merita sa
investesti ceva din timpul care ti se pare oricum prea dilatat in zile ca acestea cum le
este si numele: „lungi ca niste zile de post”. Citeste lecturi cu caracter spiritual sau
mergi la biserica sau petrece-ti timpul in interiorul tau si nu in exterior. Gandeste-te la
ceea ce esti din punct de vedere spiritual si cum iti doresti sa devii, purtand o
conversatie cu tine insuti.
……………………

iulia.lung@gmail.com - 07/09/2011 LA 9:11 AM

Salut! Primele 2 zile am avut o energie colosala. Am intors pe dos toata casa
facand curatenie generala. Foamea a venit cand si cand, dar nu m-a dovedit. Am
ignorat-o usor. Nu m-a durut nimic, am facut clisma in fiecare zi si am baut apa la
greu. Dar acum, a 3-a zi sunt vai de mine. M-am trezit de 3 ore si nu ma pot misca
din pat. Ma dor muschii la pulpe, tremur rau pe peste tot, ametesc si sunt ca o gaina
beata. Revin pe seara cu noutati. Ma intorc in pat.

Răspunde Cirys: 07/09/2011 LA 3:11 PM

221
 Buna Iulia! Ma bucur ca ai reusit aceste prime 2 zile de post. In a 3-a zi se
intra in ketoza si pentru unele persoane, printre care ma numar şi eu, este foarte
greu. Nu prididesc sa reamintesc tuturor celor care se bucura de extre-energie in
timpul postului sa nu exagereze cu efortul fizic, indiferent cat de bine s-ar simti,
pentru ca va urma o stare de slabiciune extrema in zilele urmatoare. O revenire cat
mai rapida si un post usor iti doresc!
……………………

Cirys - 28/09/2011 LA 7:29 PM

Noaptea m-a trezit o stare de rau, bufeuri de caldura si transpiratii. Cand a
trecut valul m-am simtit bine si am adormit imediat. Ca de obicei, startul în dimineata
zilei a 3-a a fost greu. Stiind ce ma asteapta si cu toate precautiile de a ma ridica
incet din pat si de a nu face miscari grabite, inceputul zilei a avut o primă ora
problematica. Palpitatii, bataile inimii ajunsesera la 95, respiratie grabita ca la efort,
transpiratii, slabiciune, parca si un mic tremurat. M-am asezat si am baut cu inghitituri
mici o cana mare cu apa si dupa cateva minute de repaos mi-am revenit. Urina
uneori si chiar continutul curatarii limbii miroseau a medicamente. Un pic de febra
musculara la gamba piciorului drept. Sughituri si aere din esofag. Un junghi scurt dar
puternic in ovarul drept. Seara m-au durut picioarele si genunchii, cum este durerea
celor meteo-sensibili cand vin ploile sau a acelora cu varice, pentru cei care stiu. Se
zice ca toxinele abunda in picioare asa ca m-am impacat cu ideea ca se face
curatenie. In schimb am multa energie incat nu imi doresc deloc sa dorm. Incep sa
ma simt mai detasata de cele din jur, acest fapt imi este de ajutor pentru ca astfel nu
mai simt stresul care imi aduce arsuri de la stomac/bila. Tonusul zilei, cu exceptia
primei ore, a fost de 85% din cel al unei zile cu mancare. Apa: 2 l. Greutate: 70,4 kg
(-1000g)
……………………

Dia - 16/12/2011 LA 12:51 PM

Primele 2 zile au fost floare la ureche, dar ziua a 3-a a fost groaznica. Am
vazut negru in fata ochilor cand am coborat din pat. M-a luat o amorteala ciudata. M-
am „tarat” pana la baie, m-am spalat pe dinti asezata, ca in picioare nu aveam forta
sa stau. Îmi-era greu sa ma misc, imi tiuiau urechile. Clar, postul negru nu este
pentru cei care muncesc, este pentru cei casnici. Chiar daca am o munca de birou –
in dimineata zilei a 3-a nu aveam energie nici sa ma imbrac, dar sa stau concentrata
la PC. Nu-mi era foame, chiar gandul la mancare imi provoca greata. Am mers la
frigider si am mancat un iaurt 0% grasimi. In 3 minute eram ca noua! Nu stiu daca voi
continua acum postul. Este primul meu post negru de 3 zile. Dar il voi relua neaparat
peste cateva zile. Recunosc, mi-e foarte frica de ziua a 3-a! Mi-e foarte, foarte rau si
nu pot merge la munca. Poate la urmatoarea incercare va fi mai usor. Totusi, in afara
de mancare, nu exista nimic care sa energizeze?

Răspunde Cirys: 16/12/2011 LA 6:12 PM

Dia, acestea sunt efectele toxicitatii propriului oraganism care se agraveaza
intotdeauna pe fondul trecerii catre stadiul de cetoza. Un post cu apa mai usor poti
avea daca inainte de acesta tii o dieta cu cruditati de cateva saptamani sau macar o
saptamana cu sucuri. Postul cu sucuri este mai usor din toate punctele de vedere
inclusiv cel al energiei. Ziua a 3-a este intr-adevar grea, insa trecerea peste ea este o
adevarata victorie pentru fiecare. In cazul primului meu post cu durata de o
saptamana, simptomele neplacute din patrea tubului digestiv au fost foarte grele,

222
dureri, aciditate la stomac si greata aproape permanent. Ceea ce iti post spune
acum, dupa multe alte posturi, este ca niciodata nu am mai trecut prin acel tip de
simptome. Ce era de reparat s-a reparat si a ramas reparat, probabil si pentru ca nu
am mai facut abuzurile de pe vremuri. Ce pot spune despre combinaţia postului cu
munca este ca, daca ai un corp foarte toxic postul este intr-adevar foarte greu in
orice perioada a sa si sunt necesare zile libere sau eventual cu un program lejer la
munca.
……………………

Iulia - 29/05/2012 LA 5:56 PM

S-a cam dus si cea de-a treia zi. Astazi am avut parte de o tigara. Ştiu că este
rău şi as vrea si eu sa renunt complet, insa îmi e extrem de greu. E prea mare
trecerea de la un pachet la o ţigară sau deloc. Cred totusi ca sunt pe drumul cel bun.
In ceea ce priveste postul, nu simt senzatia de foame absolut deloc. Beau apa si sunt
foarte energica. Oragnismului meu pare sa-i mearga de minune aceasta noua
schimbare.
……………………

Giulya - 12/06/2012 LA 12:12 PM

Buna! Este foarte adevarat ce spunei intr-unul din articolele tale, ca exista
momente cand poti sa postesti si sunt momente cand nu poti posti nici macar o zi.
Dupa numerose esuari, acuma sunt la ziua a 3-a si ma simt bine. Este adevarat, mi-a
luat mai mult timp sa ma radic din pat pentru ca ma simtiam slăbită, dar acum sunt in
forma. Cel mai mult ma bucur ca nu am pofta de nimic. Inainte sa incep postul mi-am
propus ca orice gand as avea cu manacare o sa il resping automat. Este foarte
adevarat ce zice biblia ca prima data pacatuiesti cu gandul. Ma ajuta foarte mult
legatura cu Dumnezeu.

Răspunde Cirys: 12/06/2012 LA 5:21 PM

Giulya, ma bucur sa aflu ca postul tau are si o conotatie spirituala, si nu numai
una fizica. Mentinerea unei astfel de legaturi reprezinta de fapt cea mai buna moda
prin care poti sa reusesti sa ai un comportament alimentar sanatos si dupa incetarea
postului. Si mai ales, nu uita nici o clipa ca de cate ori cazi trebuie sa incerci imediat
sa te ridici, nicidecum sa ramai in acea stare de vinovatie pe care ti-a dat-o gresala
respectiva, stare de vinovatie care te face de fapt sa continui la nesfarsit in acelasi
mod.
……………………

Miki - 03/07/2012 LA 10:09 AM

Buna! Sunt miki si sunt in a 3-a zi de post. Am citit toate informatiile pretioase
de pe acest minunat blog. As vrea sa tin 14 zile şi daca reusesc poate chiar 21
pentru scaderea ingreutate dar si pt motive de sanatate. Astazi am o problema si nu
stiu cum sa procedez. As avea nevoie de sfaturile voastre. Din cauza caldurii am
deschis geamurile in casa si se vede ca, din cauza curentului, ma doare o ureche si
e inflamata. Eu sunt foarte sensibila. Acum o luna am avut otita. Nu vreau sa intrerup
postul. Multumesc!

Răspunde Cirys: 03/07/2012 LA 1:15 PM

Bun venit Miky si felicitari pentru ca ai ajuns in aceasta zi de post. Daca te
doare urechea, inseamna ca nu s-a vindecat in totalitate dupa otita despre care ai

223
scris si ea trebuie protejata suplimentar. Este foarte probabil ca infectia sa fi revenit
asa ca, daca persista problema, trebuie sa mergi neaparat la medic. Ca masuri
suplimentare, încearca sa stai in camere unde este o singura sursa de aerisire. Daca
ai deschis geamul catre afara, inchide usa camerei evitand curentul. Poate ca nu iti
va fi tocmai placut, dar ar fi bine sa te obisnuiesti sa porti o bucatica de vata in
permanenta, schimbata zilnic evident, in urechea respectiva, pana trece acest sezon
al curentului,. Nu-ti fa probleme, dupa ce te obisnuiesti, vei auzi cu ambele ca si cum
nu ai purta vata in nici una din ele. Bea cat de multa apa poti in urmatoarele zile, ca
sa ajuti corpul sa elimine o eventuala infectie. Intotdeauna, in primele zile de post,
daca exista o cat de mica urma de infectie asociata unui organ si corpul nu este
hidratat foarte foarte bine, infectia are tendinta de a capata din nou putere pentru 2-3
zile. Impotriva durerilor poti folosi o metoda mai veche care ajuta la linistirea lor si in
acelasi timp la absorbirea infectiei. Incalzesti usor la cuptor o cana mare de sare
grunjoasa sau de malai pe care le torni intr-o bucata de carpa curata, o legi bine, o
verifici sa nu fie prea fierbinte si o tii pe urechea bolnava cat poti de mult, ore chiar,
stant culcata in pat. Sper sa iti fie de ajutor ideile acestea. Sanatate si post usor iti
doresc!

Răspunde Miki: 03/07/2012 LA 4:56 PM

Multumesc pentru sfaturi,cu siguranta le voi pune in practica. Apa beau cam 2
litri pe zi. În general ma simt bine doar un pic ralentata. Am uitat sa va spun ca am
inceput cu 6 zile de post cu apa si miere şi asa mi-a fost mai usor. Am mai tinut
aceasta cura, acum cativa ani, timp de 33 de zile, cu rezultate satisfacatoare pentru
slabit, dar acum vreau sa tin, pentru sanatate, doar cu apa. Dupa zilele de post cu
apa, trec la sucuri din fructe si legume, iar apoi la o alimentatie raw vegan pt o
perioada, daca ma ajuta Dumnezeu, si îmi dă vointa. ASA SPER CA
DEZINTOXICAREA SA FIE COMPLETA SI SA PASTREZ REZULTATELE.
……………………

Maria - 20/08/2012 LA 9:51 AM

Astăzi este a treia zi. Stare generala buna, nu mi-e foame, dar am avut un pic
de durere de cap in crestet. Am baut 2 pahare de apa unul cate unul incet de
dimineata si mi-a trecut. Am baut si un ceai verde. Nu am mai baut cafea. Ma simt
usoara si am avut de dimineata 86.6 kg. Ma ispitesc aproape toti ai casei cu
mancare, dar rezist si stiu ca pot. Gatesc normal, pregatesc masa pentru familie. O
am la mine si pe mama mea de 77 ani, bolnava, si am grija sa nu-i lipseasca nimic.
Merg si la servici 8-9 ore pe zi, dar e munca de birou, cu putin stress cateodata.

Răspunde Cirys: 21/08/2012 LA 5:47 PM

Maria, esti o femeie cu adevarat puternica daca ai reusit, chiar si o singura zi
de post negru, in conditiile descrise mai sus! Toata stima din partea mea!
……………………

Elena - 15/04/2013 LA 6:02 PM

Am trecut si de ziua 3. Nu ma simt deloc rau. Nu am stari de ameteala sau
dureri de vreun fel. Beau in jurul a 3l de lichide si pana azi, in ziua 4, am slabit 4,5kg.
Este ok? Nu este un pic cam mult? In fiecare dimineata am baut o cana de ceai
verde. Apoi pe parcursul zilei continui cu 3l de apa. Nu simt ca imi este foame, insa
am probleme cu somnul. Nu reusesc sa adorm pana la orele 5-6 dimineata. Stie

224
cineva cum de am pierdut 4,5kg in 3 zile si de ce nu pot sa dorm? Nu cred ca aveam
4,5 kg de apa in mine.

Răspunde Cirys: 16/04/2013 LA 5:43 PM

Elena, ai scazut considerabil intr-adevar. S-ar putea sa ai o tiroida ceva mai
activa. Pregateste-te totusi pt. eventuale perioade de platou sau cu scaderi minime.
Deja esti destul de avansata in post iar ceaiul verde sau orice alt tip de bauturi, cu
exceptia apei, nu sunt benefice, in caz ca doresti sa il continui. Ceaiul verde este si
cauza pentru care nu poti sa dormi, impactul sau fiind foarte puternic cand corpul se
afla in stare de post; probabil te va mai influenta cale de inca o zi dupa ce incetezi
consumul. Este mai important un post sigur decat un post cu rezultate
spectaculoase!
……………………

Oana - 17/04/2013 LA 7:49 AM

Azi incep ziua a 3-a. Ma simt bine. Am avut un scaun apos si simt ca nu s-a
terminat. E interesant ca, in fiecare dimineata cand ma trezesc, imi simt corpul fericit.
Nu stiu cum sa explic senzatia, dar parca mi-ar spune: ”e super ce faci, eu sunt
foarte bine”. Eu prima data ma gandeam sa tin 3 zile de post cu apa, insa acuma
aspir la 7 zile. Sper sa reusesc. M-am cantarit si azi. Am scăzut de la 98 kg la 95 kg.
Am observat inca ceva: am avut eczeme in ambele urechi de cand sunt copil. Am
incercat sa le tratez, insa nimic nu a dat rezultate. Acum mi-am dat seama ca am
urechile curate. Şi alt lucru ar fi ca mereu aveam ca niste crampe in partea stanga a
stomacului, inexiplicabile dealtfel. Mi-am facut anul trecut in octombrie un set de
analize si mi-au iesit super, deci nu stiam de ce. Oricum, ce vreau sa spun este ca
numai am deloc acele crampe. Eu sunt intr-o euforie totala. E ca si cum realizez
enorm de multe lucruri despre mancare, despre nutritie. Acum gust real din ce
inseamna toate astea. Ma bucur ca am facut schimbarea asta.

Răspunde Cirys: 17/04/2013 LA 10:50 AM

Oana, in legatura cu apetitul extrem iti voi spune ceea ce gandesc eu. Cand in
corp exista carente serioase de anumite elemente, din care tu aduci un aport foarte
mic prin ceea ce mananci, corpul striga fara incetare ca ii este foame, trimitand spre
creier acelasi mesaj chiar daca din punct de vedere caloric ii este mai mult decat
suficient ce i-ai adus si ca urmare depoziteaza fara incetare. Trebuie asadar sa ai un
aport din acele elemente nutritive necesare, fara a aduce si caloriile aferente, si astfel
foamea va scadea de la sine, în ciuda obisnuintei de a manca mult si a stomacului
marit. Acest lucru se poate face cu ajutorul suplimentelor nutritive, insa eu una nu as
incerca vreodata preparate sintetice, care de multe ori nu fac decat sa mareasca
aceasta capacitate de asimilare deja existenta si sa influenteze pe termen lung in
mod negativ sanatatea. Parerea mea ar fi (si nu am nici un fel de legatura cu
comercializarea unor astfel de produse) sa consumi ceva suplimente pe baza de
alge, binecunoscutele spirulina si clorela, evental kelp si calciu coral insa primele
doua sunt de obicei suficiente. Trebuie sa te gandesti foarte serios la un plan pentru
perioada de dupa iesire din post, constienta fiind ca aceasta „anestezie” a simturilor
in ceea ce priveste mancarea va inceta si corpul va tinde, prin memoria pe care o
are, sa revina de unde a plecat atat cu volumul propriu cat si cu cantitatile de
mancare cerute. Post usor in continuare! ฀

Răspunde Oana: 17/04/2013 LA 1:16 PM

225
 Multumesc mult pentru raspuns! Eu mereu ma gandeam la suplimente
nutritive insa crede-ma ca nu aveam incredere in cele din comert si mereu as fi vrut
ceva naturist. cu spirulina am facut cunostinta acuma 3 saptamani cand am luat
zilnic, observasem doar faptul ca apetitul era ridicat doar in anumite zile, nu zilnic asa
cum era obisnuinta. Ştiu ce spui in legatura cu un plan clar de mancare dupa post.
Am ales de ceva timp sa fie un regim raw pentru 90% din alimentatia mea. Oricum
am nevoie de orice sfat. cert e ca nu mai vreau sa mai mai intorc de unde am plecat,
adica psihic numai pot. Nu ma mai suport asa. Acum e o bataie pur si simplu pentru
mine, o lupta pentru sanatatea mea. Sincer, ma simt ca pe transee, dar asa e fiecare
minut pentru mine. Ştiu, ca poate pentru multi e o gluma sau starneste rasul, dar la
mine e situatia cea mai reala din viata mea, cea cu kg in plus. Ce imi place la acest
post de apa este faptul ca pot stapani eu apetitul. Asta ma intareste, cumva imi
recapat acea incredere in mine si in ceea ce pot reusi. Am nevoie de perioada asta,
zambesc continuu. Ştiu ca si asta poate parea prea prea, insa asa simt eu si e super.
Multumesc mult pentru sfaturi!
……………………

Angela - 22/05/2013 LA 10:32 PM

Am terminat si zua a 3-a. Asta-noapte m-am trezit in jurul orei 3 si aveam
senzatie de voma si nu am mai putut dormi 2 ore. In jurul orei 5 am adormit, iar cand
m-am trezit aveam aceeasi senzatie de voma si-mi doream sa vars ca sa ma
linistesc. Insa nu am reusit. Totusi in cursul diminetii mi-a trecut. Prima urina a zilei
mi-a mirosit ciudat, iar spre seara am avut un gust dulceag in gura. Limba nu a fost
incarcata deloc azi, insa eu mi-am racait-o totusi.Tot dimineata aveam senzatia de
sfarseala, iar toata ziua m-am simtit slabita. In jurul pranzului am avut o usoara
senzatie de foame, insa mi-a trecut repede. Ma bucur ca in perioada aceasta sunt
singura acasa si intru in bucatarie doar „sa sterg praful”. Apa am baut in jur de 1,5
litrii. Mi se pare foarte putin fata de cat beau eu in mod normal. Pentru ca intr-o zi
normala depasesc 2,5 litrii de apa. M-am hotarat sa tin postul 7-10 zile, deoarece
peste 2 saptamani trebuie sa vin in tara 5 zile si cu siguranta acolo nu pot face corect
iesirea din post. Asa ca prefer sa o fac acasa unde am storcator profesional si imi pot
face sucuri de legume, verdeturi si fructe fara sa am indoiala ca se strecoara o
farama de pulpa. Eu postul il tin numai pentru detoxifiere si pentru repararea
eventualelor probleme de sanatate, deci un maxim de 10 zile consider ca e suficient.
Stiu ca este foarte importanta iesirea din post sau stingerea postului cum se mai
numeste si nu vreau sa ma joc cu asa ceva. Pe maine!
……………………

Oana - 02/06/2013 LA 7:36 AM

Încep a treia zi de post negru. M-am trezit cu limba super incarcata, însă super
activa. M-am cantarit, am inceput de la 92 kg si acuma am 90 kg. Oricum ma cam
asteptam. Vedem de-acuma incolo ce schimbari reale se mai intampla. Am mai gasit
carti noi despre postul negru folosit in diferite boli sau in situatii medicale, bineinteles
pe internet si in engleza. Am inceput de-aseara sa citesc. Pe mine ma ajuta enorm
cititul despre postul cu apa. Aflu informatii noi si simt ca imi dublez vointa. Post usor!
Revin pe seara cu date noi despre ziua a 3-a.
02/06/2013 LA 9:35 PM
Deci e gata si ziua de azi. Ma simt super, plina de energie, acuma spre seara.
La amiaza am dormit putin. Mintal sunt super atenta si trezita si simt o stare de bine.
Cand am tinut acuma o luna jumate primul meu post de 3 zile am avut niste stari de

226
slabiciune majore si nu stiu, o stare generala super naspa. Acum nu mai inteleg
nimic. Nu ma asteptam sa ma simt asa bine. Am citit mult despre postul negru si
cumva cred ca si asta ma intareste enorm. Post usor in continuare!

Răspunde Cirys: 03/06/2013 LA 3:40 PM

Oana, cel mai probabil la primul post ai scos un supraplin de toxine si de
aceea ti-a fost mai greu. In plus la acest al doilea post deja erai pregatita fizic printr-
un regim mai rational tinut intre cele doua etape de post cu apa. Ma bucur ca observi
beneficii. Iti urez putere si vointa, sa inaintezi chiar si cand starile vor fi mai
neplacute!

Răspunde Oana: 03/06/2013 LA 3:50 PM

Cirys multumesc pentru sfaturi! Asa e, De data asta ma simt super si mult mai
cu curaj de a duce mai mult de 3 zile. Acum sunt la ziua a 4-a si ma simt bine, chiar
mult mai bine decat ma asteptam. Oricum acum sper sa fie un post de 7 zile sau 10
zile. O sa am nevoie de sfaturi pentru revenire. Am citit putin si aici pe site si in alte
site-uri americane sau in carti si sunt opinii si pareri diferite. Tot ce am inteles clar la
toata lumea este ca perioada de revenire trebuie sa coincida cu nr de zile de post
negru si acestea sa contina sucuri de fructe diluate. Numai ca nu prea stiu ce
cantitate din fruct trebuie consumat in primele zile si care e frecventa pe parcursul
zilei. Oricum asta cand o sa ai tu timp, sa-mi dai asa cateva exemple. Ţi-as fi
recunoscatoare. Deja pentru mine personal ai facut foarte multe prin toate informatiile
de pe site. Spor mult!
……………………

symy77 - 04/09/2013 LA 6:42 PM

Buna. Azi în a treia zi. Azi s-au hotărât ai mei să cumpere pepene verde, ce
nenoroc pe mine. Iubesc pepenele si îmi e frică de mor că o să mă doboare poftele
dar poate trec și peste asta. În rest a fost o zi destul de bună îmi tremură un pic
picioarele și mâinile , am limba un pic incarcată , azi nu m-am spălat pe dinți, doar cu
un pic de apa și simt un gust ca de metal, dacă beau apă dispare și reapare dupa
câteva minunte. Până acum am băut 2,5 l de apă și cred că depășesc 3 l până ma
bag la somn. Foame nu îmi e, am avut ceva dureri de cap dar a trecut repede. Efort
nu am făcut aproape deloc, doar gătitul, spalatul vaselor și un pic de curățenie. Acum
aștept ziua de mâine și sper să trec cu bine peste întâlnirea cu pepenele
05/09/2013 LA 12:12 AM
Uf! Am clacat și de data asta. Şi nu m-am oprit doar la pepene, a mai fost și o
piersică, au mai fost și două felii de paine cu salata verde și maioneză, a mai fost și o
înghețată și vreo trei clătite pe deasupra iar acum simt că îmi explodeaza stomacul.
Aș vrea să nu mă opresc acum din postit. Aș vrea să uit evenimentul și mâine să o
iau frumos de la capăt, dar oare nu îmi fac rău? Adică la mine ar fi trebuit să se
oprească digestia. Acum dacă am mâncat a pornit din nou. Dacă eu de mâine nu mai
mănânc din nou, stomacul meu iar se va învârti in gol vreo doua trei zile. Oare asta
nu îmi afectează stomacul? Nu aș vrea să mă trezesc cu vreo nesuferită de gastrită.
Cine mă poate ajuta cu un sfat?

Răspunde PostIt: 05/09/2013 LA 11:55 AM

Problema cea mai mare, din costatarea personala, de alaltaieri (a7a zi de
post) este ca nu foamea e problema şi nici macar stomacul (desi la mine se mai
agita, mai ales dupa ce beau mai multa apa) sau starea de slabiciune (moderata,

227
neglijabila daca nu faci eforturi fizice intense sau de durata). Problema cea mai mare
este privatiunea de gust. Si asta am constatat-o eu care nu sunt mare fan al
mancarurilor sofisticate, maninc cam orice, fara mofturi, indiferent de bucatar (refuz
doar daca este exceptional de prost). Sigur, imi place pepenele, ciocolata, inghetata,
pestele am chiar gust si pentru carnea la care am renuntat, dar nu sunt dependent de
ele sau sa le caut cu orice pret. Si totusi, dupa 7 zile de post negru, mi-am dat seama
ca ceea ce face postul cel mai greu, este renunţarea la gustul mancarii. E drept ca
parca mai mult ca niciodata am stat in perioada asta in bucatarie si am facut tot felul
de chestii yammy. Am mirosit niste fasole pastai, fierte cu usturoi si mi s-au parut
superbe. Mirosul chiar m-a potolit nitel, as fi zis ca ma saturam cu „miros”. Si asta
inca dupa ce am avut o perioada de pregatire cu post negru de 24h 1-2
ori/saptamana timp de cateva saptamani plus celelalte perioade de anul asta care de
la inceputul anului cred ca totalizeaza mai mult de o luna. Chiar inainte sa ma apuc
de postul asta, am avut o „revelatie”. Mi-am dat seama, tinand un post de 24h, ca
desi stiu ca sunt nemancat, nu am mai avut impusul interior de a cauta mancarea. A
fost unul din motivele care m-au facut sa cred ca sunt pregatit pentru un nou post de
macar 10 zile. Si totusi, dupa 7 zile, m-am simtit ca sunt ca ultimul gurmand – si nu
pofte pentru mancaruri sofisticate ci chestii simple: fasole cu usturoi, o conserva de
ton, salata, pepene, etc. Este normal. Psihic vorbind, de exemplu privarea de auz
(camera fonica) duce in cateva ore la efecte psihice severe. Dar o data constientizata
problema, cu nitica rugaciune si pocainta pentru lipsa de infranare, trece. Desigur, a
ramas o problema de infruntat si pentru restul zilelor de post, dar oricum mult mai
moderata. O data ce apare o problema, trebuie sa-ti treci din nou in revista motivele
pentru care tii post, motive care zic eu, cu cat sunt mai variate cu atat mai bine, si sa-
i dai inainte. Acum pot mult mai bine sa inteleg de ce foamea innebuneste oamenii –
si nu e vorba de foame, pentru ca asta dispare dupa 3 zile, ci de lipsa de hrana +
toleranta redusa la efort. E vorba de efectul psihic al privarii de gust. Chiar am vrut
sa-ti scriu ieri sa te intreb, de ce ai renuntat prematur dupa tentativele precedente,
dar vad ca am primit deja raspunsul astazi. Si eu as vrea sa maninc un pepene
verde. M-am gandit de multe ori zilele astea si tare ma tem ca atunci cand am sa
termin eu postul şi perioada de revenire sezonul lor va trece. Chiar si acum cateva
ore m-am gandit la asta si stii ce am zis? E o pierdere minora comparativ cu ce
urmeaza sa castig. Am mancat pepene si acum doua saptamani şi cu ce am mai
ramas ACUM din acea experienta? Cu nimic. Daca voi manca peste 2 zile, sezonul
se incheie si inca 10 luni nu voi mai manca. Cu ce ma va ajuta peste o luna ca am
mancat candva in trecut pepene? Cu nimic, pentru ca foarte putine lucruri din trecut
te fac fericit(a) si in prezent. Dar cu pierderea de greutate ramai (daca ai grija si
dupa), cu sanatatea castigata ramai, cu schimbarile psihice survenite, spirituale,
infranarea castigata, ramai. In cazul tau – da, teoretic ai putea sa reiei postul. Daca
nu suferi de o gastrita severa, nu se intampla nimic. Fara sa aiba contact cu hrana
solida, stomacul nu produce cine stie ce acid (mai trebuie studiata problema). Insa si
cat produce, daca bei apa multa, „se spala” si nu poate ataca mucoasa. Cred, destul
de clar, că nu esti pregatita psihic pentru o perioada lunga de post. Ce ar trebui sa
faci? Sa renunti la mancarurile sofisticate, sa renunti la „preferinte speciale”, mai ales
daca sunt nesanatoase. Un regim cat mai vegan ar fi cel mai indicat. Renunta macar
la carnea de animale, pastreaza eventual pestele. Macroul contine foarte mult omega
3, dar e foarte greu de gasit in alimentatia de zi cu zi. 1-2 zile de post negru pe
saptamana, macar 24h la inceput, 36 ore dupa ce te obisnuiesti (de seara pana
seara si pe urma de seara pana a 3-a zi dimineata). Construieste-ti un set de
motivatii cat mai complex: sanatate, spiritualitate, scadere in greutate, ce vrei tu.

228
Daca pe parcursul postului negru unul din ele nu ti se mai pare atat de motivant,
foloseste pe celelalte. Constientizeaza ca dependenta de gust, chiar in formele cele
mai aparent inofensive, este pacatoasa. Mancam pentru a trai, nu invers. Nu este
exclus ca sa ne confruntam chiar in aceasta generatie cu o foamete majora, asa cum
a fost in Basarabia si Ucraina in ’32, provocata intentionat ca si instrument politic
(citeste despre asta). Cei care s-au mai confruntat cu lipsa mancarii vor sti cum sa
reactioneze, si acum si atunci, din ceilalti, multi vor innebuni efectiv. In concluzie,
parerea mea este că nu esti pregatita psihic pentru exercitiul postului şi nu ai
motivatia necesara. Renunta acum, pregateste-te cum am zis mai sus, si peste 2-3
saptamani, poate o luna sau doua, vei putea tine o perioada mult mai lunga de post.

Răspunde symy77: 05/09/2013 LA 2:50 PM

Îți mulțumesc din suflet pentru răspuns, Ai dreptate, cu siguranță nu sunt
pregătită psihic. Vreau să zic că eu cu foamea nu am probleme, o calmez repede cu
apa, dar în momentul în care simt un miros de ceva, care îmi place, parcă înebunesc.
Acesta e principalul motiv pentru care voiam să țin acest post, voiam să ajung să mă
înțeleg și să mă controlez mai bine. Ca alimentație cred că stau binișor, nu mănânc
carne de vreo zece ani cred, poate mai am câte o scăpare de două trei ori pe an, dar
și atunci doar o gust. În general mănânc multe fructe și legume crude. De puțin timp
am inceput să mănanc și anumite legume gătite, pe care nu le voiam înainte. Nu știu
din ce motive nici nu voiam să aud de legume gătite. Problema s-a rezolvat după
primul post, când parcă au început să îmi facă cu ochiul. Îmi plac foarte mult lactatele
în schimb și, dacă am dulciuri în casă, iar nu prea pot să mă controlez. De aceea evit
să le cumpar și știu că nu asta e soluția. Ştiu că evitarea nu îmi rezolvă problema, ci,
mai rău, o accentuează. De fumat nu mai fumez de doi ani și ceva, iar cafea nu beau
decât ocazional, prefer ceaiurile și apa, nici măcar sucurile de fructe nu le consum
prefer să mănânc fructele întregi. Din post o să mă opresc, pentru că oricum am băut
un ceai de dimineață și mai apoi am ieșit în oraș și, după ce am facut vreo cinci, sase
km, parcă îmi cerea sufletul ceva și mi-am cumpărat o baretă de cereale. Momentan
nu simt foame și cred că o să sar peste masa de prânz. Oricum în jur de ora cinci îmi
beau ceaiul și mănânc un fruct și mai pe seară o să mănânc ceva. Faptul că m-am
oprit din post nu o să îl consider un eșec, o să consider că pentru atât am fost
pregatită în momentul de față (gândire pozitivă). O să îți urmez sfaturile și o să încerc
să mă pregatesc sufletește pentru data viitoare. În momentul în care o să simt că
sunt pregătită, o să încerc din nou. Mulțumesc încă o data pentru răspuns. Îți urez
baftă în continuare cu postul, mai ai trei zile sau mai mult. Ne mai auzim pe aici. Să
scrii cum te simți după ce ieși din post.

Răspunde PostIt: 05/09/2013 LA 4:16 PM

Probabil din cauza asta esueaza multi. Îsi propun 10 zile, 20 zile, dar nu se
pregatesc şi au esec dupa 1-2-3 zile. Pe urma zic „eu nu pot sa tin” si o lasa balta de
tot. Nu e adevarat că nu poţi, e o chestie de pregatire prealabila cu posturi mai
scurte. Sa stii ca nu e usor sa tii nici 24/36h. Întotdeuna, cand te apropii de sfarsit,
asteptarea la ce urmeaza, adică la păpică, devine de x ori mai durerosa. Daca ajungi
la punctul când nu mai ai nerabdarea sa termini, nu mai simti impulsul care trebuie
sa-l controlezi cu o doza semnificativa de vointa de a cauta mancare, inseamna ca
poti sa incerci si pentru perioade mai lungi, insa chiar si asa, dupa mai multe zile
problema va aparea iar, trebuie sa o constientizezi si sa o tii sub control pana cand
intr-adevar nu mai este o problema. Eu pot sa zic ca acum, in ziua a 9-a, e mult mai

229
usor ca in zilele precedente, tocmai ca am rezolvat cumva problema asta a
dependentei de gust.

Răspunde Cirys: 07/09/2013 LA 9:45 PM

Felicitari symy77, nu te descuraja! Intotdeauna va exista o mancare dintre cele
favorite noua prin preajma in timp ce postim si poate daca nu ar exista, ar deveni
favorita una dintre cele de care inainte nu ne pasa. Este o lupta mai grea dar nu
imposibila.
PostIt, ma bucur ca ai ajuns deja atat de avansat cu postul. Se observa ca esti
o persoana care cauta sa se autocunoasca si pentru asta te felicit o data in plus! In
felul acesta ii intelegi mult mai bine ai pe cei din jur. Spor in toate!

Răspunde symy77: 16/09/2013 LA 3:27 AM

Mulțumesc Cirys, nu mă descurajez, am învățat să nu mă mai învinovățesc
atunci când nu îmi iese ceva din prima, mereu există loc pentru încă o încercare și
speranța că data viitoare o să fie mai bine. Poate că voi încerca din nou în curând și
poate că o să și reușesc. Țin să te felicit pentru ideea creării acestui loc și pentru
ajutorul și sfaturile pe care le oferi celor care vor să pornească pe acest drum al
postului negru. Pace, iubire și spor în tot ceea ce faceți!!
02/10/2013 LA 9:07 PM
Am ajuns din nou în a treia zi. Ieri m-am simțit mai bine, dar azi am avut iar
dureri de cap, acum se învârte casa cu mine și abia văd tastele. Văd în ceață, mi se
zbate ochiul drept și parcă am un bec multicolor tot timpul în față. Îmi e un pic frică,
pentru că am mai pățit odată așa, după o perioadă în care am mâncat doar roșii, și
am sfârșit în spital. Acum nu știu ce să fac, pentru că nu am avut niciodară probleme
de genul ăsta când am ținut post și nu vreau să ajung iar în spital. Poate că ar fi mai
bine să mă opresc și să îmi fac niște analize, să vad cum stau la capitolul sănătate,
că nu am mai făcut nici un fel de analize de vreo cinci ani. Pe de altă parte nu aș
vrea să renunț din nou la post, pentru că acum aș putea să reușesc. Mă simt destul
de motivată și nici pofte nu am deocamdată, foame aș putea zice că parcă am simțit
pun pic, că mă roade stomacul pe la două după amiază, dar a trecut destul de
repede. Uf! Îmi vine greu să mă decid, iar mâine am un drum greu de făcut. Probabil,
dacă nu îmi trec amețelile și lumina asta multicoloră, o să mă opresc din nou. Dacă o
să îmi fie bine o să continui. Mai văd peste vreo două ore.

Răspunde Cirys: 03/10/2013 LA 3:17 PM

Symy, s-ar putea sa ai o carenta, care nu s-a rezolvat in timp. Categoric
trebuie descoperita si tratata, caci te poate pune in dificultate intr-un moment mai
dificil al vietii. In ceea ce priveste postul, daca as fi in locul tau, as continua cu un
post cu sucuri, alegand in special acele cruditati catre care simt cea mai puternica
atractie. In felul acesta nu se iroseste bunatatea de avant motivational.
……………………

Claudia - 08/10/2013 LA 10:05 PM

Multumiri pentru impartasirea experintei personale si pentru documentarea si
explicatiile foarte bune pe care le oferiti. As vrea sa intreb daca clismele sunt
obligatorii in post.

Răspunde Cirys: 09/10/2013 LA 3:26 PM

230
 Claudia, sunt binevenite, mai ales in prima parte a postului, insa nu sunt
obligatrii. Cel mai bine este sa iti asculti corpul si sa procedezi in consecinta. Un post
usor sa ai!
……………………

Codruta - 31/01/2014 LA 8:57 PM

A trecut si a 3 a zi cu bine. Am inceput de la 84.3 kg şi am ajuns la 80,6. Dar
aceste kg, eu cred ca, vin si pleaca de la o zi la alta, in functie de ce bei sau mananci
si mai ales cat. Mi-e bine. Ca si lucru nou observ ca ma cam curentez, cand ating
obiecte metalice sau persoane. Maine voi incerca o ora fitnes sa mai scap de energia
statica. Tin acest post cu rugaciune si vad ca, atunci cand te rogi, Dumnezeu te
aude! Sa va ocroteasca si pe voi toti, cei care incercati sa faceti acest lucru!
……………………

Ioana - 11/04/2014 LA 8:21 PM

Nu vreau sa supar pe nimeni, dar tot citesc pe aici si ma mir cum puteti bea
intr-o zi 3 – 4 l de apa, cand eu pot bea doar 2 l de apa. Se mai intampla, din cand în
cand, 2,500 l, dar in ultima vreme nici 2 l n-am mai baut deloc, chiar sub 1 l, sau putin
peste un 1 l. Eu o singura data am baut 3 l, dar ultimii 500 ml de apa i-am baut seara
si sincer fortat. Mi-a fost atat de rau, incat am simtit ca toata apa mi se ridica in sus
pe gat. Am avut stari de rau, greata, scarba, voma, ameteli, stari de lesin, frisoane şi
temperatura. De abia a trecut noaptea. Foarte rau mi-a fost. M-am jurat ca in vecii
vecilor nu o sa mai beau atata apa intr-o zi si nici intr-un caz fortat. Am invatat lectia!
P.S.: Ce inseamna ca imi ragaie in gat dupa fiecare masa? E foarte jenant si
neplacut si inca cu zgomot si destul de tare si mult deseori, dar si dupa cateva ore de
la masa, chiar si seara sau noaptea si am respiratia greoaie). Chiar daca ragaie, am
foame, dar imi este dificil ca sa mai mananc ceva din cauza ei, cu toate ca au trecut
cateva ore bune de cand am luat masa ultima data. Se poate face ceva ca sa „scap”
de aceasta ragaiala stanjenitoare? De cand eram copil am aceasta problema, sunt
cu astm, daca ajuta cu ceva aceasta informatie.
Multumesc si sper sa primesc niste raspunsuri la aceasta problema a mea!
……………………

Andra - 16/04/2014 LA 10:06 AM

Buna! Iti multumesc din suflet pentru acest minunat blog. Este un real ajutor.
Sunt in a treia zi de post negru, doar cu apa si zici ca sunt o fantoma. Nici nu pot sta
in picioare. Recunosc, sunt cam speriata. Adica, e normal sa ma simt atat de
groaznic? Nu imi e foamne, din acest punct de vedere nu vreau sa renunt doar ca îmi
e frica sa nu se intample ceva cu mine. Pot să te rog sa-mi spui parerea ta? A si
apropos, il tin doar 4 zile si ma gandeam daca o zi de recuperare e de ajuns. Vine
pastele si nu pot sa nu stau cu familia la masa. Desigur nu voi exagera dar. Sau e
mai bine sa tin 3 zile şi doua zile de recuperare? Te rog ajuta-ma cu parerea ta.
Multumesc.

Răspunde Cirys: 16/04/2014 LA 4:00 PM

Andra, cel mai mare dusman al postului este frica de post si de ceea ce simti
in timpul acestuia. Daca simti asa ceva nu are rost sa continui indiferent care sunt
motivele. Ramane sa faci revenirea, o zi doar cu sucuri diluate este îndeajuns pentru
3-4 zile de post cu apa, apoi in zilele urmatoare sa continui cu mancaruri usoare, in
cantitati moderate. Cat despre frica de post, este bine ca, pe viitor, daca doresti sa

231
mai tii, sa incerci sa te autocunosti mai bine, atat fizic cat si emotional. Nu ar strica
poate sa faci un post cu sucuri diluate in locul unui post cu apa si abia apoi sa
reincerci postul cu apa. Un Paste fericit!
……………………

Irina - 23/05/2014 LA 6:28 PM

Buna ziua, in urma celor discutate m’am decis si eu sa tin post. Acuma sunt in
a 3-a zi de post in care am baut doar apa. Pana acum pot sa spun ca m’am simtit
excelent, dar de cateva ore m’a luat o durere in spate, jos, pe stanga. Banuiesc ca e
rinichiul stang, parca imi pulseaza ceva si e dureros, ce credeti ca poate fi? Va rog
sa’mi raspundeti, sunt ingrijorata. Mentionez ca am 21 de ani si n’am avut pana acum
nici un fel de problema de sanatate

Răspunde corne_lia: 23/05/2014 LA 7:42 PM

Probabil elimini nisip sau nu bei destula apa sau ambele

Răspunde Irina: 23/05/2014 LA 9:19 PM

Beau apa destul de multa, undeva la 3l. Vroiam sa mai zic ca atunci cand ma
ating simt ca am o mica biluta si cand o apas ma doare. Pana acum n-am mai simtit-
o. Îti multumesc corne-lia ca mi-ai raspuns. Chiar sunt foarte ingrijorata, nu stiu ce
poate sa fie.
……………………

Vlad - 09/12/2014 LA 10:58 AM

Salutari! Sunt in ziua a 3-a, desi e dimineata, cred ca o duc pana la capat fara
probleme. Vroiam sa va intreb, a eliminat cineva pietre de la bila/ficat prin postul
negru cu apa?

Răspunde Cirys: 09/12/2014 LA 4:27 PM

Vlad, parerea mea este ca miscarile pe care le simti si junghiurile respective
sunt de fapt in intestinul gros, pur si simplu se desprind diverse fragmente de conţinut
colic si aluneca la vale, uneori chiar si gazele acumulate dau senzatia de durere şi ca
se rostogoleste ceva. Teoretic este perioada de curatare a sistemului digestiv,
organele urmeaza ceva mai tarziu. Deci as zice ca nu sunt pietrele de la vezica/ficat
inca, desi nimic nu e imposibil. In caz ca vezi formatiuni plutitore in vasul de toaleta,
de culori din gama verzui-maroniu pana spre aproape negru, poate fi vorba despre
ele. Personal nu am studiat problema si nici nu as fi avut cum, caci dupa clisma din
ziua 2-3 nu a mai iesit nimic tot postul pana cand am trecut pe sucuri. Ca idee: daca
reduci cantitatea de apa spre seara, rinichii vor avea mai putin de lucru si poate
reusesti sa dormi ceva mai mult. Sanatate!
……………………

Florinasu - 02/02/2015 LA 9:23 PM

Buna seara! Am inceput primul post cu apa anul acesta si vreau sa il duc mai
mult fata de cel de anul trecut, care a fost de 6 zile. Este mult mai usor acum, ca am
stiut ce ma asteapta in ziua a 3-a, stari de moleseala, de foame, dar au fost usor de
suportat. Desi merg si la lucru zilele pot spune ca as putea zbura, asa de bine ma
simt. M-am hotarat sa dedic acest post lui Dumnezeu, prin rugaciune pentru familie,
prieteni, colegi si chiar pentru tara. Nu vreau sa para vorbe mari dar asta simt acum.
Este clar ca pe deasupra vin si celelalte beneficii, dezintoxicare, slabit. A fost foarte

232
interesant in seara asta. Am un coleg, caruia sotia ii face nistre prajituri de nota 10 si
care ma invitat pe la el sa imi dea si mie si familiei cateva. Nu stia ca sunt in post! Am
vazut in interiorul meu un razboi, dar in acelasi timp am ras aproape in hohote in
interiorul meu de ispita care imi statea in fata! M-a ajutat foarte mult hotararea pe
care am luat-o inaintea lui Dumnezeu, de a-I dedica macar pentru cateva zile trupul
meu, pentru dragostea Lui faţă de mine, de a jertfi pentru mine pe propriul Sau Fiu!
Multumesc pentru cei care au trecut pe drumul asta si au scris despre experientele
lor, pentru ca sunt de un real folos. O seara excelenta tuturor!
……………………

Di - 12/02/2015 LA 3:32 PM
Salut oameni buni! Am o intrebare. Sunt in ziua a 3-a, si ma simt relativ bine.
Acum 2 ani am mai tinut post 8 zile si in ziua 3 am crezut ca lesin si ma dezintegrez.
Muream la gandul ca trebuia sa ma ridic din pat sa merg la baie. Acum nici vorba de
asa ceva. Fac eu ceva gresit? Nu sunt oare in cetoza? De fapt asta ar fi ziua 4, dar
consider ca in prima zi am baut un pic de cafea, si atunci nu e zi de post, insa pe
langa cafeaua aia am turnat doar apa in mine. EU am medicatie de hipotiroidism, si
nu le-am luat normal. Am luat doar poate o zecime din ce iau eu pe zi. Poate nici
atat. Am luat o pastila si am mai luat niste farame. Oare de aia nu sunt in cetoza? Ce
fac gresit? Nici nu am vazut scadere in greutate asa spectaculoasa cum a fost acum
2 ani. Şi acum sunt ceva mai plinuta decat am fost atunci, cu vreo 10 kg. Help! Va
pup, va iubesc, spor la treaba, si multam fain ca exista acest blog!

Răspunde Cirys: 12/02/2015 LA 4:35 PM

Di, nu te ingrijora, esti cu siguranta in starea de cetoza. Faptul ca nu ai scazut
cat te asteptai poate avea alte cauze care fac ca deocamdata corpul tau sa pastreze
o parte din apa pentru diferite nevoi. Oricum pentru auto-incurajare in astfel de cazuri
cel mai bine este sa folosim masuratorile in cm. sau chiar si o anumita haina luata ca
etalon. Consumul de apa din belsug ajuta la eliminarea toxinelor, corpul devine mai
putin acid si la nivel celular se retine mai putina apa. Grasimea are volum, dar este
destul de usoara comparativ cu alte tesuturi ale corpului. De la un post la altul starile
neplacute sunt tot mai usoare la majoritatea postitorilor. Pe de o parte pentru ca
organismul are o memorie proprie si stie deja cum sa se descurce in starea de post,
pe de alta parte pentru ca cel mai probabil nivelul general de toxicitate este mai
scazut. Post frumos in continuare!
12/02/2015 LA 6:25 PM
Draga mea Cirys, tu ce spui, sa continui cu pastilele mele de T4 pentru hipotiroidism
sau sa le intrerup pana termin postul? Acestea trebuie luate la ore fixe, cu miligrame
stabilite pe baza examenelor de sange. Aş vreau sfat din suflet pentru mine?82
……………………

Silvia - 20/03/2015 LA 10:02 PM

Astazi a fost mult mai usor. Oboseala a trecut, foamea nu mai este atat de
mare. Am baut putina apa, cam un litru. Am fost lenta in gesturi si zgarcita cu
energia. Totusi, la serviciu, am avut o mai mare putere de concentrare şi am rezolvat
multe lucruri. Starea de spirit este foarte pozitiva, am ras ceva cu colegii si am dat

Pastilele pentru hipotiroidism nu trebuie întrerupte. Doza poate fi redusă, pentru că în post
82

organismul are o altă reactivitate, dar nicidecum întrerupte. De exemplu pentru cineva care ia o pastilă
pe zi poate să ia o zi jumătate iar în cealaltă zi o pastilă întreagă sau alte variaţii de felul acesta în
funcţie de simptomatologie.

233
dovada de multa intelegere cu partenerul de viata. Acum seara ma doare un pic
spatele, dar mai putin decat ieri. Mi se face pofta cand gatesc. As putea sa nu
gatesc, doar ca stiu ca daca nu am gatit eu se va manca multa carne si alimente
lipsite de nutrienti. Merg inainte!

Răspunde corne_lia: 21/03/2015 LA 8:28 PM

Ai dreptate Silvia. Mancarea de slaba calitate nutritionala este foarte la
indemana si multi mananca gresit tocmai din comoditate sau din lipsa acuta de timp,
din incapacitatea de a se adapta la ceva nou, care nu isi are radacinile in familia in
care au crescut. Visez la o societate unde sa nu te simti penibil ca ai comandat doar
garnitura si salata intr-un restaurant, in care la coltul strazii in loc de pateuri, gogosi si
shaorma sa se gaseasca preparate raw vegane sau macar vegane, dar de calitate,
cu cereale integrale, fara zahar, etc. Poate ca generatiile urmatoare vor avea parte
de asa ceva….

Răspunde Silvia: 21/03/2015 LA 10:22 PM

Cornelia, la asta visez si eu, la propriu uneori. Propaganda este atat de
puternica şi idei precum ca proteinele animale sunt esentiale in viata noastra, ca
laptele de vaca ne aduce calciu pentru oase, etc. ne-au fost inoculate de peste 50 de
ani si au devenit o „credinta”. Putini o mai contesta. Tu speri ca generatiile urmatoare
vor vedea altceva, dar la ora actuala sunt mult prea putine voci, prea putini ca noi, ca
sa se schimbe ceva. Cei ne-educati sau incapatanati sau care chiar nu au acces la
genul de informatie care ne-a parvenit noua pentru a ne schimba in acest fel
mentalitatea, sunt bombardati numai cu ceea ce se arata in media. Si consuma din
ce in ce mai mult. Si isi fac din ce in ce mai rau. Dr. John Mcdougall a spus, despre
mass-media, care dicteaza politicile, că aceasta se joaca foarte mult cu cuvintele, cu
termenii. Cand anunti ca grasimile saturate nu sunt bune pentru sanatate, dar nu spui
ca grasimile saturate se gasesc in carne, lapte si oua, oamenii sunt pierduti. Idea
este ca nu ii judec pe cei care nu cunosc implicatiile regimului alimentar si nici
alternative. Dar e bine sa visam. Si e bine sa credem in noi insine si in convingerile
noastre in orice situatie, chiar si atunci cand facem o nota discordanta. Iti inteleg
frustrarea pentru ca este si a mea. E dureros cand imi vad parintii, la putin peste 60
de ani, bolnavi destul de grav, dar incapabili sa inteleaga ca organismul nu poate sa
se lupte daca nu i se dau nutrienti, ci din potriva i se dau fortat toate porcariile pe
care le gasim la ora actuala in supermarketuri. E dureros sa vad copii care din ziua in
care s-au nascut au avut gripe, raceli, otite, amigdalite de cel putin trei ori pe an, ca
sa nu mai spun de apatie sau/si hiperactivitate. Iti multumesc ca ti-ai impartasit
gandurile cu mine! Ma simt mai putin singura cu ideile mele.
……………………

Leni - 16/04/2015 LA 10:30 PM

Buna tuturor. E seara celei de a trei-a zi de post. Nu mi-am propus un anumit
numar de zile. Am zis ca tin cat pot. Nu am o motivatie foarte puternica. Sa zicem
purificare, am mancat nu foarte cumpatat de aceste sarbatori, ca sa zic asa. La un
moment ma gandeam azi sa intrerup maine, ca mi-ar ajunge 3 zile. Dar ma gandesc
totusi ca ma simt prea bine ca sa renunt. Fac clisme cu cafea dimineata si merg la
servici, unde lucrez aprox. 8 ore la calculator. Daca primele 3 zile e cel mai greu,
inseamna ca mai pot tine in continuare. Poate mai scriu zilele viitoare. Va pup si
noapte buna. Sper sa pot sa adorm repede, ca aseara m-au cam durut picioarele si
am adormit cam greu din aceasta cauza.

234
17/04/2015 LA 5:44 PM
Sunt la sfarsitul celei de a 4-a zi. In afara de gust ciudat in gura si o lipsa de
energie sunt bine. Cu mentalul stau mai rau. Adica mintea mea acum ma intreaba de
ce fac asta si bineinteles se gandeste la tot felul de preparate culinare. Mi-am gasit
cateva motivatii. Sa va spun. Am pete mici pe picioare, de la genunchi in jos, de
culoare alba. Arata ca o piele pistruiata, dar pistruii sunt albi, iar de la genunchi in sus
am celulita. Si de asta as vrea sa scap. Mai am la coate psorizis si cojite in urechi.
De miopie nu mai zic, dar daca scap si de ochelari, chiar ca merita efortul. Astept
parerile voastre. Va iubesc pe toti si va multumesc ca existati.

Răspunde Cirys: 19/04/2015 LA 9:06 PM

Leni, majoritatea ameliorarilor din post se observa de obicei doar vag in timpul
acestuia. De fapt majoritatea se petrec in perioada de revenire daca aceasta este
una bogata in nutrienti si cu cat mai putine substante ostile sanatatii organismului. In
sensul acesta as compara postul cu o guma de sters insa peste ce s-a sters prin
post, trebuie sa rescriem ceva nou, mai bun decat ceea ce am eliminat. Perioada de
dupa este capitala in rezolvarea problemelor de sanatate. In general problemele de
piele se rezolva foarte bine. Ajuta-o printr-o hidratare bogata. Spor la postit!
……………………

Dariana - 23/04/2015 LA 9:37 AM

Am trecut si eu cu bine de ziua 3. Spre seara am avut o cadere de energie, imi
venea sa dorm, pe la 8 seara), si aveam o stare de greata destul de pronuntata.
Parca as fi incercat sa vomit, dar nu eram sigura ca voi reusi. Din fericire, nu a durat
mult, si somnul pare ca repara toate neplacerile zilei anterioare, Dimineata ma
trezesc foarte bine, cu energie si pofta de viata.

Răspunde Cirys: 23/04/2015 LA 7:49 PM

Dariana, daca ai stare de voma si poti elimina ceva nu te abtine, aduce
linistirea imediat. Imi amintesc ca eu aveam oroare de acest aspect si m-am abtinut
multe zile de a elimina ceea ce simteam ca ar vrea sa iasa. Cand in sfarsit am reusit
m-am simtit mult mai bine.
……………………

Mihaela - 25/05/2019 LA 8:01 AM

Am inceput și eu postul acum 4 zile. Ziua 1, stare pefecta, cu activitate
normala. Ziua 2, slăbiciune groaznica în mușchi și dureri de mijloc. Ziua 3, cea mai
îngrozitoare din viata mea, căci s-a adăugat o durețea de cap greun de suportat. Am
vomat sucul gastricou și m-am simtitrezit mai bine, fără amețeli. Ziua a 4 a, în timpul
nopții nu am mai rezistat și am luat un Bruprofen. Asta înseamnă că am oprit postul?
Am băut apa putina, nu prea beau de fel, dar am slăbit mult. Am plecat de la 63 și am
ajuns la 57,8.
……………………

Laura Cristina - 19/12/2015 LA 12:38 PM

Sunt in a treia zi si imi vine sa ma urc pe pereti. Nu mi-a fost foame deloc in
cele trei zile dar am o senzatie neplacuta in stomac, si o slabiciune in toata fiinta
mea. Primele doua zile au fost mai bine, azi mi-e cel mai rau. Stau cu bluza
termoizolatoare de alpiniști pe mine, geaca de ski si sosete groase de merinos si tot
am frisoane uneori. Felul in care reusesc sa merg mai departe e sa reflectez la toate

235
alimentele dulci si bogate in calorii pe care le-am consumat de-a lungul timpului si sa
ma vizualizez consumându-le. Bineinteles, nu cu ganduri de genul „Ce bun a fost”
sau „Ce pofta mi-e” ci observand la rece muntele de alimente cumulat de-a lungul
timpului. Ma ajuta mult cu senzatia de privare si imi intareste puterea de a postii.

Răspunde Cirys: 19/12/2015 LA 7:54 PM

Forţă, Laura Cristina! Suntem alaturi de tine. In postul cu apa si chiar si in
dietele drastic hipocalorice, este in general cunoscut faptul ca cei care sufera foarte
mult din pricina foamei, sufera mai putin de frig, iar cei care sufera foarte mult de frig,
nu au mari probleme cu foamea. Nu stiu de unde vine aceasta legatura, insa acesta
este rezultatul observarii acestei stari de fapt.

Răspunde Laura Cristina: 04/01/2016 LA 10:40 PM

Comentariul de mai sus se potriveste de minune din nou, insa nu mi-a fost asa
de frig. Daca ma expun la aer rece pentru cateva minute parca ma mai inviorez.
……………………

Petru - 01/06/2016 LA 4:37 PM

Ziua a treia a inceput cu putin somn, doar 6,5 ore. Organismul n-a mai vrut sa
doarma dupa ora 6, dar ma simteam odihnit si plin de puteri. Pina la ora 12 au urmat
3-4 valuri de dorinte de mincare, dar sau calmat cu apa. In prima parte a zilei mici
dureri la timple, ca nişte impulsuri mai tari apoi, in a 2 parte a zilei, mi-a amortit limba
si dintii, de parca eram la stomatolog si am primit anestezic. Ma dureau gingiile in
locul in care au fost extrase 2 masele. Dinte nu-i, dar durere este. Dimineata limba
era incarcata, la amiaza s-a incarcat iarasi, in rest e bine. Noaptea am visat ca am
primit oaspeti si am mincat capsuni. Se incep tratativele.
02/06/2016 LA 9:51 AM
Aseara oaspetii, pe care i-am visat, intr-adevar au venit in ospetie, dar am
rezistat la mincare. Am consumat doar un ceai de busuioc, melisa si flori de
galbenele, care au un bun efect detoxifiant. Amorteala dintilor a trecut. Energie in
ziua a 3 aproximativ 85%, insa organismul se impotriveste. M-a trezit la ora 4,20
noapte si nu mai dorea sa doarma. Cu greu m-am impus si am adormit pina la ora 9,
o ora foarte tirzie pentru mine. S-au accentuat mirosurile, de parca as fi un narcoman
si simt mirosul drogurilor, adica este o stare de repulsie la tot ce aminteste de
mincare. Atit pentru ziua a 3. Salutare.
……………………

Andrada - 04/09/2016 LA 12:32 PM

Asadar, ziua 3! Am o stare de moleseala maxima, parca n-am vlaga in muschi,
in schimb creierul e foarte activ. În prima zi de post pe seara m-au durut destul de
rau gambele, asemanator durerilor varicoase, dar azi noapte a fost crima si
pedeapsa: Am avut niste dureri crunte de cap, pe zona occipitala şi sinusurile
maxilare. Mi-au amintit de perioadele cand sinuzita mea cronica era activa. În rest
mi-e fomica mica, dar ma straduiesc sa rezist in continuare!

Răspunde Cirys: 05/09/2016 LA 8:47 AM

Andrada, imi plac enorm comentariile tale. Am ras cu pofta dis-de-dimineata
de cel din ziua 3. Cred ca, daca am avea starea ta de spirit, am putea cu totii posti
oricand cu zambetul pe buze. Nu stiu daca mai posteste cineva dar cu siguranta se
distreaza citindu-te. Pentru durerile de picioare, cand ai timp, tine-le vertical,

236
rezemate de un perete pentru a se inversa circulatia in vene. Nu ia durerea cu mana
insa ajuta destul de mult.

Răspunde Andrada: 06/09/2016 LA 7:36 PM

Multumesc mult, Cirys! Adevarul este ca sunt o persoana care a invatat sa se
bucure si sa fie recunoscatoare pt orice lucru bun, oricat de mic ar fi el. Poate din
acest motiv sunt mai tot timpul vesela. Revenind la „oile” noastre, sunt in ziua a 5-a.
Yeey! Şi, in ciuda faptului ca am vazut zilele acestea colegele de birou band cafea
dimineata si mancand inghetata si pizza, am rezistat eroic. „Am mancat” minim 2 litri
de apa pe zi si recunosc ca am baut si cate un ceai de merisor. Cel mai rau a fost
zilele astea cand se facea cafea la serviciu. Aoleu, cum stateam, macar 10 secunde,
langa filtru si trageam pe nas mirosul, mai rau ca un aurolac! Nu mai pomenesc de
chinurile pofticioase, cand sotul meu s-a dat de gol c-a rontait cartofi prajiti si apoi „i-a
dres” cu o budinca de macaroane cu branza. Pffui! Am salivat pe tastatura, nu alta!
Vrei, nu vrei, s-a bagat si el la post, cel putin seara. Îi e mila de mine sa manance
seara si sa-l vad. Ştie ca mi-e pofta de orice mancare acum. Sincer vorbind, foamea
n-o mai simt, adica nu-mi roade stomacul, dar mi-e pofta de orice traznaie posibila de
pus in farfurie. Vad ca persista durerile de picioare, dar mult mai difuze. Ştiu ca
varicele ascunse se revolta, dar dupa prima tura de post negru, în privinţa durerilor
de la picioare am remarcat un mare semn de imbunatatire a sanatatii. Vreo 2 luni,
desi s-au umflat, nu m-au mai durut gambele absolut deloc, in ciuda temperaturilor
ridicate, si am putut renunta de pastilele zilnice pe care eram nevoita sa le iau. Mai
am cate un acces de dureri sinusale, dar trec si ele daca mai „mananc” niste apa si-
mi pun o pernuta calda la tartacuţă. În rest, ma straduiesc din rasputeri sa tin 7 zile
de post si-apoi o sa trec pe sucuri crude si cruditati vreo 2 sapt. Sper sa ma tina
vointa. Dupa asta, vedem ce-o mai fi. Asadar, sanatate sa avem! Mama mea, n-o
veni ea si saptamana viitoare sa mananc si eu macar o juma de lingurita de zacuscă!
……………………

Alexandra - 06/10/2016 LA 7:44 PM

Anul trecut aveam 25 ani si nu reuseam sa imi gasesc un prieten. Eram
normala, frumoasa, cu studii, cu casa si cuminte. Ma macina foarte tare gandul ca nu
o sa fiu iubita si am avut niște clipe foarte grele, cand ma rugam la Sf Arsenie Boca si
la Dumnezeu sa-mi ia zilele. Am plâns si m-am chinuit si m-am mahnit, pana am citit
un articol pe net cu un calugar, care recomanda unei femei sa tina post negru 3 zile.
Am tinut si eu de pe 3 august, pe 3, 4, şi 5. A fost greu fizic, dar mi-a dat putere multa
rugăciunea. Invocati-o pe Maica Domnului. Pe 6 august 2015, l-am cunoscut pe
viitorul meu sot. Mai tineam si înainte miercurea, vinerea, dar strigatul de disperare,
postul, doar cu anafura si agheasmă, si rugăciunea sincera mi-au schimbat viața.
Dumnezeu mi-a trimis un om minunat. Rugati-va pt orfani, pt vaduve, pt saraci, nu
barfiti, fiti cu Dumnezeu si Dumnezeu va fi cu voi. Postul tinut cu suflet si cu cainta va
va linisti inima. Daca aveti suferinte grele, incercati din toate puterile sa-l tineti si
Maica Domnului va mijloci la Fiul si la Tatal si la Duhul Sfant şi va veti simti usori si
speriati sa vedeti ca Dumnezeu chiar va răspunde. Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Amin.
……………………

Roxanadaphne - 25/12/2016 LA 5:05 PM

A treia zi de post. Am început să am niste palpitații motiv pentru care postesc
si e din ce mai bine. Ma simt mai relaxată. Succes tuturor care postesc

237
……………………

Nicky - 16/08/2017 LA 9:20 AM

Ziua a treia. Slabit si cu usoare ameteli, dar am 76 de ani !

Răspunde Cirys: 16/08/2017 LA 6:05 PM

Nicky, Mutumim pentru postare. Jos palaria pentru curajul de a posti la
aceasta varsta!
……………………

Loredana - 12/12/2017 LA 3:35 PM

Buna! Am inceput si eu postul acum doua zile. Sunt in a 3-a zi. Dimineata m-
am trezit fara vlaga, cu o ameteala si senzatie de voma. De la senzatia de voma
aveam o stare generală de rau. Am vomitat pana la urma, mai mult fortat. Am
eliminat un lichid galben la culoare. E normal? A mai patit cineva aşa? Dupa care am
mai vomitat încă o data intr-un pahar si am observat că parca erau niste bobite
galbene amestecata cu saliva si urat mirositoare si amaruie la gust. Senzatia de
foame inca ma chinuie. Vad in ceata putin. Nu am energie deloc. Cea mai grea zi de
pana acum. Simt nevoia sa stau intinsa in pat si sa nu fac nimic. Am slabit de la 65.2
kg la 61.9kg
12/12/2017 LA 5:24 PM
Mi-e foarte greu. Ma simt ca un om bolnav si imi vine sa plang de cat de rau
ma simt. Gustul rau din gura imi da iar stare de usoara greata. M-ar motiva sa
primesc sustinerea ta. Mi-am propus sa tin 7 zile de post si nu vreau sa renunt sub
nicio forma. Ma simt descurajata. Imi trec tot felul de ganduri prin cap. Si nu am chef
de nimic.

Răspunde Cirys: 12/12/2017 LA 10:50 PM

Loredana, de obicei, simptomele sunt mai usoare daca se face o pregatire
inaintea postului. Acum, daca tot l-ai inceput, poti gasi ceva raspunsuri in articolele
de aici de pe blog. De asememea, citind experientele alora din ziua de post in care te
afli, poate fi de ajutor. Acestea iti indreapta mintea catre o procupare care este in
legatura cu ceea ce faci (postul), dar in acelasi timp te poate abate de la propriile
ganduri. De asemenea, plimbarile usoare vin la pachet cu imbunatatirea oxigenarii la
nivel celular, ceea ce schimba foarte mult felul cm te simti la nivel fizic si psihic in
ziua respectiva. Iti doresc un post cat mai usor in continuare!

Răspunde Loredana: 13/12/2017 LA 11:41 AM

Multumesc pentru raspuns. Am trecut cu bine peste ziua de ieri, dar pt mine a
fost cea mai grea zi. Astazi, a 4-a zi, am iarasi o stare generala de rau si sunt lipsita
de energie. Da, citesc comentariile de aici pentru a ma motiva. Iar in ceea ce priveste
pregatirea inaininte de post, tin sa precizez ca, am inceput sa tin post normal de la
inceputul postului Crăciunului. Am mai mancat peste in unele zile. In rest nu am
consumat multe dulciuri si fainoase şi deloc prajeli, bauturi dulci sau acidulate, carne,
in afara de peste. Am consumat mai mult fructe si legume si rar cate o cafea. Cred ca
a fost ok. Multumesc din nou. O sa rezist sigur.

Răspunde Cirys: 13/12/2017 LA 1:42 PM

Loredana, ma bucur sa citesc ca ai facut o pregatire atat de indelungata, inca
de la inceputul postului traditional. In general si pentru mine ziua a 3-a de post este,

238
de departe, cea mai grea dintre toate. Unii dintre noi trec mai greu peste schimbarile
majore ce au loc in aceasta zi. Totusi, in cazul meu, cu trecerea timpului, neplacerea
acestei zile a scazut in intensitate. Sper ca si pentru tine sa fie la fel cu ocazia unor
eventuale posturi viitoare. Mult succes in continuare si post cat mai usor iti doresc!

Răspunde Loredana: 13/12/2017 LA 3:11 PM

Multumesc. Am o intrebare. Vad ca se pune mare accent pe beneficiile
regenerarii unui post cu apa lung, de la 21 de zile in sus. Ştiind ca, cu cat tii un post
cu apa mai lung, cu atat efectele sunt mai semnificative, vreau sa te intreb daca un
post de 5-7 zile ajuta intr-adevar la procesul de reconstructie a organismului?? Ma
simt putin descurajata din punctul asta de vedere. Mai mult nu pot tine post doar cu
apa momentan.

Răspunde Cirys: 15/12/2017 LA 2:26 PM

Loredana, din punctul meu de vedere, orice zi de post este importanta si
benefica, chiar si una singura reusita intr-o viata intreaga. Lectiile despre noi insine
pe care le primim in post sunt incomensurabile si irepetabile chiar si de la un pot la
altul. Si un post mai scurt poate indeplini acel rol de restartare si reconstructie.
Important este pe ce fel de baze se face aceasta restartare si reconstructie la
revenirea din post. Decat sa tii un post de 21 sau 40 de zile si apoi sa te arunci in
cele mai nocive obiceiuri alimentare, este preferabil un post scurt dupa care sa nu iti
pierzi echilibrul castigat si sa continui cu un stil de viata sanatos. Uneori pur si simplu
nu a venit vremea pentru o astfel de incercare. Nu este cu suparare, nu te invinui si
nu diminua importanta a ceea ce ai reusit. Pentru astfel de posturi indelungate
mintea, emoţiile si corpul trebuie sa intre impreuna in starea specifica postului cu
apa. Daca una dintre ele ramane ancorata in modul de viata obisnuit postul este greu
de ţinut. Indiferent cate zile ai reusit sa postesti, te felicit din inima si iti urez „La mai
mare!”.

Răspunde Loredana: 17/12/2017 LA 10:48 AM

Multumesc din suflet pentru raspuns! Esti un om minunat si ai mare dreptate.
M-am emotionat, citind raspunsul tau, pentru ca pe langa starile de rau, am reusit
probabil sa ating si un anumit nivel de constiinta. Ma simteam intr-un fel indescriptibil.
Corpul parca era in agonie si sufletul in extaz. Nu pot sa descriu cum ma simteam.
Am reusit sa tin doar 4 zile de post. Dar avand in vedere ca nu am mai tinut nici
macar o zi de post negru in ultimii 15 ani cred ca e un inceput bun. Am pornit cu
gandul sa tin 7 zile şi eram ferm convinsa ca voi reusi. Însa am reevaluat situatia si
mi-am zis ca e timp si pt posturi mai lungi. Esti minunata pentru munca pe care o faci
aici si iti multumesc ca existi! Am dat de tine cand aveam mare nevoie de un sfat si
de informarii. La urmatorul post mai lung o sa scriu din nou. Momentan o sa mai tin
cate o zi, două, pentru a ma obisnui. Numai bine!
……………………

George - 26/01/2018 LA 1:53 PM

Salut la toata lumea! Eu sint in ziua a treia. Pâna acuma totul este bine.
Primele doua zile mi-a fost cam foame, dar imi umpleam burta cu apa sau ceai de
plante. Beau cam 3-4 l pe zi. Noapte dorm super bine, neintors, doar ca ma duc cam
o data sau de doua ori la WC. Dimineata ma trezesc cam la 6h30, iar pe la 7h30 plec
la munca (lucrez in constructi) .Greutatea a scazut de la 98 kg la 95 kg . Nu mi-am
fixat limita, ci ţin cât rezist. Mincarea nu este o problema, deja nu mai imi este foame,

239
doar ca muncesc fizic si conduc destul de mult (duc materiale pe santier etc ).
Diseara il iau si pe baietelul meu de 12 ani timp de o saptamina şi o sa trebuiasca sa
ii gatesc in fiecare zi si sa ma uit la el cum maninca. Sper sa nu fiu tentat. As vrea sa
trec de 7 zile, dar cum am spus nu am pus nici o limita.

Răspunde Cirys: 26/01/2018 LA 7:48 PM

George, esti optimist si asta face ca totul sa fie mai usor. Nu este o perioada
tocmai usoara, lucrand in spatii deschise pe frig, plus venirea celui mic in vizita. Iti tin
pumnii, Post frumos sa ai!

Răspunde George: 27/01/2018 LA 10:36 PM

Buna seara tuturor! Multumesc Cirys! O intrebare, te rog. Criza de acidoza
apare la toata lumea care posteste? Eu dupa 4 zile complete nu simt nimic, sunt in
forma, muncesc, am energie. Poate aparea si dupa 4 zile? Merci.

Răspunde Cirys: 28/01/2018 LA 2:27 PM

George, aceasta criza apare la intervale foarte diverite de momentul inceperii
postului. Am citit despre cazuri in care momentul aparitiei a fost chiar si dupa 40 de
zile de post. Majoritatea insa o intampina in prima saptamana. Am observat ca este
mai putin accuta in cazul persoanelor de sex masculin, in special a celor care nu sunt
sedentari.83

Răspunde George: 29/01/2018 LA 11:16 PM

Multumesc pt raspuns Cirys. Din pacate a trebuit sa ma opresc in ziua a 6, cu
toate ca totul mergea foarte bine, din cauza munci afara pe santier. Conduc mult in
trafic, nu m-ai aveam forta si din cind in cind aveam ameteli. Oricum am trecut pe o
alimentatie vegetala si vreau ca urmatorul post sa il pregatesc cum trebuie si m-ai
ales cind o sa am o perioada de „calm” fara activitate. Curaj tuturor si vointa.
……………………

Mihaela - 14/12/2018 LA 10:38 AM

În cea de a 3-a zi mereu am clacat. Tremur din tot corpul si imi este imposibil
sa stau in picioare si imi vine sa vars. Cum am un copil de 3 ani, mi-ar fi imposibil sa
stau doar in pat. Voi mai incerca, desi pana acum am făcut-o de 3 ori. Credeam ca
se va obisnui corpul si mi va fi mai usor, dar stare de rau este la fel de accentuata.
Aveţi ceva sfaturi aveti?

Răspunde Cirys: 14/12/2018 LA 1:12 PM

Mihaela, tot ce pot sa iti spun este ca si eu patesc la fel, in a 3-a zi, in special
dimineata dupa trezire. Totusi, de la post la post, simptomele acestei zile au devenit
ceva mai usoare in cazul meu. Se pare ca pentru noi amandoua trecerea
organismului in stadiul de cetoza reprezinta ceva asemanator unui soc. Am o
sugestie, este de fapt un mic compromis: in ziua respectiva sa bei suc de fructe, fara
pulpa, diluat cu apa si apoi, pe masura ce senzatiile neplacute dispar sa revii la

În absenţa unei alimentaţii exogene, starea de cetoză apare la acelaşi interval de timp la toată
83

lumea, dar nu la toată lumea această trecere este însoţită de simptome. Eu înclin să cred că
simptomele care apar la începutul postului nu se datorează trecerii la altă formă de metabolism, ci
continuării procesului digestiv după oprirea alimentării, adică fără un aport energetic exogen. De
aceea toţi care recomandă sau practică postul negru pun un mare accent pe faza de pregătire.

240
postul cu apa. Daca situatia nu se imbunatateste, poti ramane la varianta postului
intermitent si sa incerci peste un timp, cand poate vei fi un pic mai relaxata.

Răspunde Mihaela: 14/12/2018 LA 2:08 PM

Buna idee! Totusi am vazut, printre comentarii, ca aerul curat face foarte bine.
Voi sta şi eu cu geamul larg deschis in cea de a 3-a zi, iar daca nu cedeaza starea
de sfarseala voi incerca si varianta cu suc. Oricum, multumesc mult de raspuns si ma
bucur sa stiu ca mai sunt napastuiti ca mine.
……………………

Rugvlad - 20/02/2019 LA 6:49 PM

Foamea aproape a disparut. Am sete şi elimin mai multa flegma. Durerea de
ficat si de inima aproape a disparut, dar mai sunt pulsatii. Durerile de spate sunt mai
reduse. Am 81.9 kg. Ma simt mai bine in general, puţin depresiv. Acelasi gust oribil in
gura, dar putin mai atenuat. Simt ceva ameteli, poate mai mult ca in a doua zi. Am
baut niste apa dimineata. Tremuram de sete. M-am trezit in jur de ora 04:00. La ora
06:08 sunt deja in cantina la munca. Foamea imi revine. M-am hotarat sa scriu pe
forum pentru sustinere. Cred ca astazi este ziua cea mai grea. Simt un tremur in
mine, parca tremur de foame. Ma apuca la orele la care sunt obisnuit sa mananc.
Atentia o simt marita, dar totusi sunt confuz. Am o slabiciune generala in corp, destul
de mare şi tremur. Clar, cea mai grea zi. Gandurile imi fug si nu ma pot concentra sa
citesc. Am mancarimi pe piele şi puncte rosii, pe ici, pe colo. Bataile inimii sunt mai
puternice. Confuzia este mai puternica decat in a doua zi. Ma balbai şi nu-mi gasesc
cuvintele. Cu siguranta mi-a scazut IQ-ul. Şi asa eram prost, dar acum e si mai si.
Am preluat de pe telefon tot ce am scris. Cum le simteam. Acum, sunt acasa la mine,
ora 15:40, şi ma simt absolut ok. Nu am foame sau sete, doar o foarte usoră
ameteala. După cum ma simt acum, pot sa stau fara mancare tot restul vietii. Nimeni
nu stie ca tin post. Doar voi. Daca le spun, mi-e ca pic. ”Sa nu stie dreapta ce face
stanga.” Parca asa era porunca lasata de Hristos. Este bine fara pofte, doar ca ma
cam plictisesc. Termin repede munca, acasa nu prea am ce face, am vazut cam tot
ce a iesit in materie de film la TV, iar la citit nu ma pot concentra. Eh, o sa treaca. Sa-
mi vindec ficatul, asta-i scopul si esenta. Cred ca trebuie sa tinem an de an postul
asta. Poate nu cate 20 de zile anual, dar asa, macar vreo 7-10 cat se elimina toxinele
mai zdravan. De reparat organele, trebuie să ţii unul lung si bun. Poate il refaci la
vreo 2-3 ani sau poate chiar anual. Eu nu mananc sanatos, nici nu am de gand. Dar
vreau sa ma refac dupa abuz. Eh, si poate in timp va avea nenea Vlad gradina lui si
va lua de acolo tot ce trebuie. Va urez succes maxim la toti! Eu lucrez in constructii,
deci se poate tine si cu munca ce nu-i de birou. Multumesc initiatorului acestui blog.
Vei avea rasplata dincolo cum nici nu crezi!

Răspunde Cirys: 21/02/2019 LA 4:18 PM

Rugvlad, multumim pentru relatarea simptomelor, mai ales ca este una cu
multe amanunte. Da intr-adevar atentia fata de propria alimentare consuma mult timp
si preocupare, ramane un gol care trebuie umplut. Sigur este nevoie de mai multa
apa dar incearca sa nu fie prea rece sau in cantitati mari dintr-o data ca sa nu te
infrigurezi. Multa bafta si zile cat mai usoare iti urez!
……………………

Cristian - 23/03/2019 LA 11:47 AM

241
 Buna ziua! Ma numesc Cristian, din Bucuresti, am 32 de ani si ma aflu si eu la
a 3-a zi de post negru. In a 3-a zi ma simt mai bine ca in primele, pentru ca nu mai
simt atat de puternic foamea. Pentru mine a fost mai usor pentru ca, atunci cand mi
se facea extrem de foame, dormeam 1-2 ore, iar cand ma trezeam ma simteam satul
pt cateva ore. In a 3-a zi ma simt slabit, dar parca imi da energie gandul ca mai am
12 ore. Postul acesta, doar cu apa plata, il tin pt regenerarea sistemului imunitar, o
descoperire a anului 2018. Aceasta regenerare sper sa ajute pentru afectiunea de
care sufar, Scleroza Multipla. Sanatate!
……………………

Gabriel Marius - 30/10/2019 LA 4:52 AM

A treia zi. Elimin prin scaun un lichid galben. Ce poate fi? Nu este prima data
cand tin post cu apa, dar nu am mai patit asa ceva. Posibil sa fie de la ficat?

Răspunde Cirys: 30/10/2019 LA 4:50 PM

Daca aveai ficatul marit (prin retinere de lichid) ar fi o foarte, foarte, foarte mica
posibilitate ca aceasta sa fie cauza. Totusi parerea mea este ca acest simptom este
doar o alta manifestare a curatatii intestinelor si a eliminarii lichidelor retinute. Fiind
abia in ziua a 3-a procesul de curatare profunda la nivelul organelor nu s-a
desfasurat inca.

Răspunde Gabriel Marius: 30/10/2019 LA 6:16 PM

Multumesc pentru raspuns. Cred ca este cum spuneti ficat marit. Am avut
dureri in partea superioara dreapta a abdomenului, sub coasta si in capul stomacului
care au disparut din a 2-a zi. In ultimele 3 saptamani am facut exces de palinca si
grasimi. În cele 3 zile de post am baut apă si argint coloidal, 2 pahare/zi. Ce ma
sfatuiti: sa mai continui cu argint coloidal, sau sa renunt si sa raman doar pe apa?
……………………

Gio - 30/11/2019 LA 9:56 PM

Cirys, buna seara! Ziua a treia. Am avut crampe musculare crancene la
bicepsul femural drept si toti muschii abdominali. Ce pot face,daca pot face ceva?
Multumesc.

Răspunde Cirys: 02/12/2019 LA 6:02 PM

Gio, poate fi vorba de o carenta de magneziu in principal, dar este posibil sa
fie si de calciu sau chiar si de alte minerale. In general aceste carente le avem inca
dinaintea postului. Exista suplimente gen pastile efervescente de magneziu si/sau
alte minerale. Din pacate au adaugate arome si zahar. Daca situatia este cu adevarat
neplacuta si persista poti incerca aceasta varianta.

Răspunde Gio: 02/12/2019 LA 9:07 PM

Cirys,sarut mana! Am ajuns in a cincea zi. Da aveam acesti carcei si inainte
de a incepe postul. Am avut o operatie de hernie de disc in 2017. Nervul sciatic a fost
prea mult timp prins şi astfel am ramas cu o semipareza pe piciorul drept. Am luat
magneziu si calciu in repetate randuri. Ciudat ca, am acesti carcei doar pe partea
laterală a gambei, la nivelul bicepsului femural si a muschilor abdominali. In ziua a
patra am patit-o si cu maseterii. Iti multumesc maxim pentru raspuns si supermaxim
pentru acest blog.
……………………

242
Ira - 04/07/2020 LA 3:39 PM
Buna ziua. Sunt in a 3-a zi de post negru cu apa. Este prima data pentru mine.
Am pornit cu 80.2 kg si cu o sanatate subreda. La 41 ani, am dureri articulare, in
special de picioare şi dureri de coloana. Stilul de viata nu a fost tocmai echilibrat, dar
nici dus la extrema. Mancam foarte mult dulce şi beam multă cafea. Prima zi a fost
cu dureri mari de cap, ameteli, lipsa de concentrare. Ultima masa a fost la pranz,
miercuri, iar durerile au inceput joi, dupa pranz, şi au fost cumplite. Abia am rezistat
la birou. Acasa am stat mai mult in pat. Vineri a fost binisor, usoare dureri de cap
dupa 12 şi ameteli. Seara au inceput dureri articulare, insomnie, agitatie. În toata
aceasta perioada am avut nervozitate. Azi am multa energie de dimineata şi am facut
treaba prin curte, dar nu foarte intens. La 11 m-am culcat şi am dormit 3 ore. Sunt
ametita şi slabita şi am usoare dureri de cap. Mi-am propus sa tin post cat de mult
rezist, sper sa reusesc. Starea mea de sanatate si echilibru mental nu sunt foarte
bune. In disperare, m-am rugat la Dumnezeu sa imi arate o cale si in orele urmatoare
am dat peste acest blog. Am hotarat instantaneu. Sper sa reusesc sa rezist la
serviciu. E destul de greu. Nu am senzatie de foame, doar pofta si tendinta de a
ciuguli inconstient. Am gust rau in gura şi simt cum se aduna mereu secretii rele la
gust din nas, gingii, masele. Usoare regurgitari de gaze am avut abia astazi. Am
slabit 1,2 kg în prima zi si 500 g în a doua. Viata mea e aglomerata şi activa. Am 2
copii, de 3, respectiv 10 ani, stau la casa, unde am gradina, pasari şi servici la birou.
Putin timp pentru mine. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa rezist. Cand mai raman
singura ascult Acatistul de Multumire lui Dumnezeu. Ma ajuta. Multumesc pentru tot
ceea ce faceti.

Răspunde Cirys: 05/07/2020 LA 1:13 PM

Ira, nu uita sa bei mereu apa. Putin dar des. Este mare nevoie pentru a dilua
toxicitatea si pentru a inlesni curatarea corpului. Daca simti ca ai secretii neplacute
(gura/nas) incearca sa le elimini daca este posibil. Indiferent cat vei rezista in acest
post, ceea ce faci reprezinta un important pas inainte. Dupa incheiere va fi mai usor
sa te controlezi in ceea ce priveste obiceiurile alimentare nocive. Amintindu-ti cum
este sa stai zile intregi fara mancare vei reusi cu siguranta sa te abtii de la a manca
intre mese sau sa te ridici de la o masa mai putin satula. O alta idee ar fi sa incerci sa
tii saptamanal cate o zi de post cu apa pentru a mentine sub control inflamatia de
care se pare ca sufera organismul tau.

Răspunde Ira: 06/07/2020 LA 1:21 PM

Multumesc frumos pentru raspuns. De baut beau apa destul de multa, sigur
peste 1.5 l pe zi. Cand simt secretii in gura, incerc sa scuip, gustul e rau si ma ajuta
sa scap de el. Gura este foarte uscata. A 5-a zi este mai rau ca niciodata. Azi am
baut mai multa apa. Am incercat de nenumarate ori sa imi controlez stilul de viata,
dar am esuat. Cred ca e o minune ca am rezistat atat fara mancare si ii multumesc
lui Dumnezeu pentru asta. Intentia mea a fost sa incep cu o zi de post pe saptamana,
dar disperarea din cauza faptului ca ma simteam foarte rau, m-a ajutat sa hotarasc
sa tin minim 7 zile. E un sfat foarte bun sa continui dupa post cu o zi post pe
saptamana, multumesc. Ma ajuta foarte mult sa continui postul negru faptul ca nu am
voie sa ma „bag” in mancare direct, ci va trebui sa introduc treptat, deci tot un fel de
post… Daca tot ma chinui, macar sa o fac corect. Multumesc inca o data pentru
ajutor. O sa comentez la pagina pt ziua a 5-a detalii despre ziua de azi.

243
 Postul cu apă- metodă sigură de purificare şi armonizare corporală
ReCreeaza Viata
1 martie 2017

Există mii de diete specializate în scăderea în greutate. Librăriile şi reclamele

din reviste sunt saturate de astfel de diete. Dar, atunci, ce se întâmplă? Nicio metodă
nu este eficientă, nicio metodă nu oferă rezultate permanente şi universal valabile.
Ce păcat, căci postul cu apă ar fi putut fi acea unică metodă, dacă nu ar fi
privit ca o practică neobişnuită şi extremă. Însă postul nu are concurenţă când vine
vorba de pierderea kilogramelor în plus. Rezultatele sunt vizibile şi de durată. În plus,
metoda postului este una naturală şi mult mai benefică pentru organism decât
pastilele cu efecte secundare nedorite. Singurul efect secundar pe care îl vei resimţi
atunci când posteşti este o scădere a presiunii arteriale, odată cu scăderea în
greutate.

Postul şi obezitatea
În perioada postului, organismul apelează la resursele proprii pentru a face
rost de energie. Astfel, porneşte de la depozitele de grăsime, cele mai puţin
importante pentru buna funcţionare a sistemului şi continuă în sens invers, către
ţesuturile musculare vitale din organe şi lăsând glandele la sfârşit. În cazul
persoanelor care suferă de obezitate, ţesutul adipos poate atinge până la 65% din
greutatea corporală totală. Aceşti oameni pot face faţă cel mai bine unui post pe
termen lung, odată ce se obişnuiesc cu noul regim. După ce sunt epuizate depozitele
de grăsime, foamea se reinstaurează şi trebuie să pui punct postului.
Persoanele supraponderale vor slăbi cel mai mult în prima săptămână de post.
Cu cât eşti mai plinuţ, cu atât vei pierde în greutate mai mult. Această mică
satisfacţie va compensa toate suferinţele pe care le vei acumula în timpul postului,
foarte dur pentru cei obişnuiţi să mănânce fără restricţii. Apoi, vei pierde din ce în ce
mai puţin în greutate, în următoarele săptămâni până când ajungi la pragul limită.
Persoanele mai slabe, bineînţeles, vor pierde mai puţin. E posibil chiar să nu piardă
cât îşi doresc, însă organismul nu poate să lase nimic mai mult. Întoarce-te la regimul
normal de alimentaţie imediat ce simţi că foamea te doboară.
Metabolismul diferă de la persoană la persoană existând diferenţe chiar şi la
nivelul fiecărui organism în parte de a transforma caloriile în energie. Astfel, un
aliment care poate fi asimilat complet de către organismul unei persoane, se poate
acumula şi se poate transforma în depozite de grăsimi în organismul alteia. Însă,
nicio altă dietă nu se compară cu postul în obţinerea unei pierderi în greutate vizibilă,
însoţită de detoxifiere. Tot ceea ce faci în sensul detoxifierii, are rezultate şi asupra
greutăţii. Cei care ţin post doar pentru a slăbi, vor fi încântaţi să vadă cum şi
sănătatea li se îmbunătăţeşte graţie acestui regim.
Obezitatea indică, prin natura ei, o slabă funcţionare a metabolismului şi a
digestiei. Însă nicio dietă şi nicio pastilă nu vor remedia sistemul endocrin. Glanda
tiroidă controlează metabolismul, suprarenalele controlează reabsorbţia sodium-ului
din rinichi, provocând retenţia apei, iar pancreasul contribuie la digerarea grăsimilor
şi ale hidrocarburilor. Postul acţionează prin reducerea sarcinii acestor glande
endocrine, dar şi a presiunii fluxului sangvin asupra cordului, îmbunătăţind arderea şi
digestia caloriilor şi în plus ameliorând bolile cauzate de excese precum diabetul,
hipertensiunea, ulcerul sau astmul. Este adevărat, toţi suntem predispuşi unei

244
afecţiuni sau alteia şi de aceea trebuie să învăţăm să nu depăşim limita impusă de
organismul nostru. Postul este însă dieta care poate reseta anumite pattern-uri
biologice şi care poate oferi o nouă şansă persoanelor supraponderale.

Efectele psihologice ale postului

Postul este o idee înspăimântătoare pentru muritorul de rând.
Simplul gând de a nu mânca, de a nu consuma alimente, după ce o
viaţă întreagă a servit trei mese pe zi, este greu de acceptat. Este
de înţeles de ce această provocare poate fi terifiantă şi de ce nu-ţi
vine să crezi că mai eşti în deplinătatea facultăţilor mentale atunci
când te hotărăşti să urmezi acest regim. În plus, mai există şi
întrebări grave, pe care ţi le pui, de exemplu dacă nu cumva există
pericolul să mori dacă nu consumi alimente. De ce mâncăm atât de
consistent, nu oare pentru că avem nevoie de hrană? Ce se întâmplă
dacă încetăm să mâncăm?
Dacă acestea sunt întrebările care te frământă şi crezi că vei găsi un sprijin şi
un răspuns la cei din jurul tău, îţi spun dinainte că nu îl vei obţine.
Postul este o misiune, pe care o poţi duce la un sfârşit numai
prin forţele tale, este o INCURSIUNE ÎN SINGURĂTATE. Căci cum ai
mai putea să socializezi şi să te mai mişti într-o lume ce pune
mâncarea în centrul tuturor manifestărilor sale?
Oamenii vor empatiza cu tine, însă vor încerca să te convingă
să mănânci. Cei dragi se vor teme pentru sănătatea ta. Medicii, care
ştiu atâtea probleme ce pot decurge din urmarea unui regim atât de
strict, se vor folosi de puternica lor autoritate pentru a te face şi mai
nesigur de decizia ta şi pentru a îţi distruge voinţa.
Când ai început să posteşti, nu te-ai gândit că va trebui să ai
de-a face şi cu nesiguranţa altora, pe lângă a ta. Însă acesta este
doar începutul. Cei care postesc nu sunt văzuţi doar ca nişte ciudaţi,
ci de-a dreptul ca nişte paria. Dacă rezişti asediului, vei realiza
destul de repede că trăieşti într-o lume obsedată de mâncare. Vor fi şi
cazuri când vei fi ridiculizat sau chiar invidiat. Însă, tu vei reţine numai bătaia de joc,
nu şi laudele. Tocmai de aceea, când posteşti, trebuie să fii ferm convins că ceea ce
faci este bine şi trebuie să fii sigur pe forţele tale.
Şi aşa am ajuns la subiectul MOTIVAŢIEI. Aceasta este cea
care te va ţine la suprafaţă chiar şi prin cea mai crâncenă furtună şi
te va obliga să îţi continui postul. Experienţa şi cunoştinţele îţi vor
oferi puterea şi încrederea necesare pentru a face faţă criticilor şi
intimidărilor. Alţii te vor accepta drept exemplu. Dar va exista şi o categorie de
indivizi pentru care tu vei fi cel care le reaminteşte că nu sunt suficient de curajoşi şi
de preocupaţi de sănătatea lor. Le vei reaminti de tot ceea ce nu vor să înfrunte, de
slăbiciunile lor, fapt ce le va stârni furia oarbă. Aceştia sunt doar nişte indivizi care, în

245
loc să îşi rezolve problemele, recurg la a te condamna, doar pentru a scăpa, aparent,
cu faţa curată.

Ţine un jurnal
Postul îţi va activa spiritul de observaţie, ca unui străin ajuns pe un alt tărâm.
Brusc, vei avea un ritm diferit de al celorlalţi şi vei descoperi că ai parcă mai mult
timp la dispoziţie. Adevărul este că mesele şi somnul consumă foarte mult timp, iar tu
vei consuma mai puţină mâncare şi vei dormi mai puţin. Va trebui să te obişnuieşti
treptat cu schimbările fizice care au loc în primele zile de post.
Foloseşte perioada aceasta în mod productiv. Observă cum treptat, îţi dispare
apetitul, cum gândeşti în lipsa preocupărilor legate de mâncare, cum îţi revine
senzaţia de gol în stomac. Pe durata posturilor lungi, este foarte important să ţii un
jurnal, deoarece te va ajuta să îţi exteriorizezi sentimentele, spre deosebire de
contabilizarea acestora în memoria emoţională. Acest aspect este vital pentru ieşirea
din post. Senzaţia de foame este foarte subtilă în momentul în care reapare şi poate
fi cu uşurinţă ignorată sau confundată cu altceva. Există o linie foarte fină între
dorinţă spirituală şi foamea fizică. O să observi cum ţi se va modifica atitudinea.
Notează toate semnele de furie sau resentimente pe care le simţi din cauză că nu
poţi să mănânci. Acesta este semnalul că trebuie să pui punct postului. Însă, dacă îţi
menţii atitudinea pozitivă faţă de post, poţi să continui.
Interesul sau dezinteresul tău faţă de mâncare este esenţial
pentru a determina ieşirea ta din post sau continuarea lui.
Postul te va transforma într-un fin observator al propriei persoane, dar şi al
celorlalţi. Atunci când acest experiment se încheie, nu numai că vei fi cu totul altă
persoană, dar vei avea, de asemenea, oportunitatea de a-i ajuta pe ceilalţi să elimine
obiceiurile proaste din viaţa lor. Suntem toţi victimele neglijării de sine.

Nota autorului:
Postul se face cu supravegherea specialistului84, deoarece ieşirea
din post se face cu o pre revenire şi revenire la alimentaţia
obişnuită.

Postul negru sau postul cu apă,

un tratament al tuturor bolilor85
Publicat de: Jorjette C
Încă din cele mai vechi timpuri se cunosc efectele terapeutice ale postului cu
apă – efecte de curăţare, atât la nivelul corpului fizic, cât şi la nivel de corp energetic,

În România, majoritatea celor care au ţinut post cu apă nu au fost supravegheaţi medical. Au fost
84

însă bine informaţi şi motivaţi să o facă.

La cazurile prezentate mai jos postul a fost parcurs, dar la revenirea la alimentaţia obişnuită
fiecare a procedat în alt mod. Pentru persoanele sănătoase greşelile în realimentare sunt relativ uşor
de tolerat, dar nu şi în cazul celor bolnavi şi a vârstnicilor.
Nu în toate cazurile bolile, care ne motivează să începem şi să ducem la bun sfârşit un
asemenea post, se vindecă din prima încercare. De aceea revenirea progresivă, fără bruscări, este
foarte necesară pentru a păstra beneficiile postului. După o perioadă de refacere postul trebuie
reînceput. Până la urmă rezultatele vor apărea.
85
Blogul lui Jorjette conţine multe sfaturi utile cuprinse în mai multe filmuleţe, realizate de-a
lungul unui post cu apă. Pentru încurajare, e bine a fi vizionate.
246
spiritual. Postul cu apă sau postul de vindecare este mai complex
decât pare, însemnând nu doar eliminarea mâncării, ci şi a poftelor,
a dorinţelor generate de mintea noastră şi a dependenţelor, pe care
ni le-am creat de-a lungul vieţii.
Eu am descoperit o metodă, graţie căreia postul cu apă este mult mai
uşor de efectuat şi cu care se pot obţine rezultate mai bune. Este vorba de
postul cu apa de legume în locul apei obişnuite. Se bea câte un pahar la fiecare
jumătate de oră, puţin încălzit. Pentru prepararea apei de legume se vor utiliza
şi plante medicinale, cu precădere acelea recomandate pentru boala
respectivă. Amănunte găsiţi în cărţile cu plante medicinale şi în cartea lui
Ernest Günter, „Hrana Vie”

Apa de legume în timpul postului cu apă

„Pentru ca această apă de legume să nu conţină prea multe calorii, legumele
nu vor fi tăiate prea mărunt pentru ca apa să preia cât mai puţine proteine. Dacă se
posteşte în acest fel, senzaţia de foame dispare după a treia zi de post. Această apă
are anumite avantaje.
Spre deosebire de postul cu apă normal în acest caz eforturile mici sunt
suportate fără a avea ameţeli şi fără a vedea negru în faţa ochilor. În cazul în care
nervii nu sunt prea slăbiţi, se poate lucra dacă nu este vorba de o muncă grea. Se
doarme mult mai bine decât în cazul postului cu apă normală. Scaunul nu dispare,
mai ales atunci când lichidul este şi puţin acrit, iar clismele nu sunt necesare.
În loc de apă de legume, se poate folosi la această cură şi apa de tărâţe. Dacă
foamea nu dispare, această apă trebuie mult diluată.

Postul cu apa este indicat pentru orice boală. Se va evita în cazul unei boli de
cancer sau de nervi. Există însă cazuri limită, pe care nici un specialist nu le poate
indica. Aceasta înseamnă: Încercarea moarte n-are. Nu se poate întâmpla nimic
periculos. Dacă după a 4-a zi foamea nu dispare, dacă din cauza insomniilor nopţile
devin insuportabile, dacă inima este prea agitată atunci recomand fie o abţinere
parţială de la mâncare, fie întreruperea postului, fie 2 zile post – 2 zile mâncare. Se
recomandă şi o cură numai din sucuri de legume.
Postul negru doar cu apă este mai comod pentru că senzaţia
de foame dispare în întregime.

Cât timp să se tină postul cu apă?

„Cunosc un caz grav de îmbolnăvire a măduvei coloanei vertebrale, fără nici o
speranţă din partea medicilor. Bolnavul se deplasa doar în scaunul cu rotile.
Literatura corespunzătoare a trezit în el credinţa în puterea de vindecare a postului
negru. El a ţinut mai multe posturi şi de fiecare dată era tot mai lung, cred că
ajunsese până la 40 de zile, dar nu i-a ajutat prea mult. El ştia că perioada de 60 de
zile este maximă pentru un post. Deci s-a hotărât să o facă. Nu avea timp de pierdut,
iar timp avea. S-a constatat că se posteşte cu atât mai uşor cu cât s-a postit mai des.
Când au trecut cele 60 de zile nu a constatat vreo îmbunătăţire substanţială a stării
sale, dar în următoarele 60 de zile, când începea să se obişnuiască cu mâncarea,
minunea s-a produs.
De atunci omul s-a simţit dator să ţină peste tot conferinţe despre efectele
postului negru. Astfel am ajuns şi eu să îl cunosc. Atunci avea vreo 60 de ani, avea o
ţinută sigură şi dreaptă ca unul de 20 de ani. Cazul lui a fost o minune ieşită din

247
comun, fiindcă, se spune că, nervii distruşi nu se pot regenera. Vedem aici ce se
poate face cu o voinţă de fier.” (Ernst Günter – Hrana Vie)
Recunoaştem din acest exemplu că timpul de după post este la
fel de important ca şi cel al postului de vindecare.
Abia acum, după lunga perioadă de odihnă a organelor, începe regenerarea
propriu-zisă. Glandele şi întregul corp parcă au renăscut. La un post atât de lung
unele organe se contractă, la fel şi stomacul, de aceea prima hrană va fi numai
sub formă lichidă şi anume sucuri de legume şi fructe diluate. Abia
treptat avem voie să trecem la lapte şi hrană consistentă, care trebuie bine
mestecată.
De îndată ce postul cu apă se întrerupe, apare din nou
FOAMEA. Să stăpâneşti această foame în perioada de re-obişnuire a
stomacului este cel mai greu lucru; dar răbdarea este cu atât mai
mult răsplătită.”

La ce trebuie sa fii atent în timpul postului cu apă

„Postul negru sau postul cu apă însuşi este relativ uşor, dar persoanele
corpolente au la început unele greutăţi. Cine crede cu adevărat în vindecare, aceluia
nu-i va lipsi nici voinţa de fier. Deja după prima săptămână de post te simţi atât de
uşor încât ai vrea să escaladezi munţii.
Tocmai acum trebuie să fii atent pentru a nu depune brusc eforturi, de
exemplu să urci în fugă o scară. Atunci ţi se va face negru în faţa ochilor şi ameţeşti.
Chiar şi când te scoli de pe un scaun pot apărea aceste simptome, dar într-o măsură
mai mică. Nu trebuie să ne speriem, fiecare trece prin asta şi este foarte normal.
Motivul nu se află în lipsa de hrană, căci există în organism suficiente rezerve. El
trebuie căutat în substanţa toxică, care acum se descompune şi ajunge în sânge de
unde este eliminată.”

Clisma în perioada postului cu apă

Unii medici recomandă clisma zilnică în prima săptămână de post cu apă. În
cazul bolilor intestinale, clismele sunt necesare pe perioada postului cu apă. Fiecare
să-şi găsească singur calea. Cu apă acrită din legume şi moare, se poate şi fără
clismă. Unii folosesc ulei de parafină care trece nedigerat prin intestin.

Alte informaţii utile despre postul cu apă

Celui ce ezită să ţină postul cu apă, vreau să-i dau curajul necesar, chiar dacă
prima oară este vorba doar de câteva zile. La următoarele încercări de post cu apă
se poate dubla durata.
Dacă la începutul postului cu apă apar greutăţi, culcaţi-vă. Aşa
se procedează şi în spitalele unde se posteşte.
Mulţi, mai ales cei bolnavi de intestin şi stomac, au ales postul negru cu apă
mai îndelungat pentru a trece apoi la alimentaţia cu crudităţi. Dar şi fumătorilor,
alcoolicilor şi cafegiilor li se recomandă această cale. Depunerile de grăsime şi tot
felul de boli se pot înlătura în acest fel. Dacă succesul nu este pe deplin satisfăcător,
să se înceapă, după un timp, un post mai lung.
Când posteşti nu o spune nimănui, cel mult celor apropiaţi. De obicei, aceştia
au cea mai puţină înţelegere şi te obosesc cu teama lor. Este necesar ca şi ei să ştie

248
ce înseamnă postirea şi să se convingă cât de importantă şi nepericuloasă este. Cel
mai bine este când întreaga familie posteşte sau să te asociezi cu cineva.
Când oamenii MOR DE FOAME, nu este vorba de foamea
propriu-zisă, ci de FRICA DE EA, frică care-i conduce la consumul de
hrană intrată în putrefacţie (carne), datorită căreia se intoxică şi
mor.
„Un exemplu ne arată cum două femei, în timpul unei cure de slăbire, s-au
hrănit numai cu carne şi au murit, îmbolnăvindu-se de o boală de sânge, care a fost
şi cauza decesului lor. Dacă ar fi fost vorba numai de salată sau ar fi postit, acest
lucru nu s-ar fi întâmplat.
Atât făina albă cât şi carnea reprezintă o alimentaţie unilaterală, care răpeşte
corpului substanţe importante. Adeseori puţinul, care se găseşte de mâncare, dacă
se fierbe, se devalorizează.
Câte o problemă mai gravă apare, din cauză că nu se cunosc
regulile postului negru, precum şi mâncatului în exces după o foame
îndelungată.
Cine este isteţ exersează încă din tinereţe practicarea postului
negru şi dieta cu crudităţi.”

Aceste lucruri le-am citit eu despre postul cu apa şi datorită acestor informaţii
am ajuns să nu-mi fie frică de această idee. Cred că o să şi încerc în viitorul apropiat,
am început însă cu perioade de scurtă durată pentru a-mi obişnui organismul. Dacă
voi reuşi, în această viaţă, să ţin un post de 40 de zile, o să revin cu mai multe
informaţii legate de propria experienţă şi de schimbările ce cu siguranţă nu vor
întârzia să apară.
Dacă sunteţi bolnavi şi simţiţi că nu mai aveţi nici o soluţie, încercaţi acest post
pentru a elimina toxinele din organism şi pentru a vă vindeca. Nu spune nimeni că
este uşor, însă nici imposibil.
Pentru cei curajoşi, vă aştept să reveniţi cu propriile experienţe şi informaţii
despre postul cu apă! Mult succes.

Actualizare 10 ianuarie 2020:

Am început postul cu apă de 40 de zile. Am început să țin postul cu apă astăzi
10 ianuarie 2020 și am intenția să îl țin 40 de zile. Voi vorbi în fiecare zi, în câte un
video, despre experiența mea. Urmărește canalul Blogul lui Jorjette de pe Youtube:
În partea dreapta sus a acestui video, dacă dai click unde scrie 1/25, vei putea
alege să vizionezi cele 25 de episoade din perioada postului cu apă.

Actualizare 13 februarie 2020:

Am încheiat postul cu apă după 35 de zile. Urmăreşte toate video-urile de pe
canalul nostru de youtube despre postul cu apă şi despre ieşirea din postul cu apă,
pentru a afla informaţii despre experienţa mea personală şi pentru a afla şi alte
informaţii mult mai diverse despre această terapie.
Postul cu apă sau postul de vindecare este un subiect foarte vast despre care
trebuie să ne documentăm foarte bine înainte de a-l practica. Am încercat pe
perioada postului cu apă să fac câte un video, aproape zilnic, în care să discut
despre câte o latură importantă a postului cu apă.
Pentru întrebări, îţi stau la dispoziţie atât pe blog, cât şi pe youtube.

249
 1. Postul cu apă cu Jorjette - Prima zi - Ce ar trebui sa stii cand incepi postul
2. Postul cu apa - Ziua 3
3. Postul cu apa - Ziua 4 - Cum este perceput postul
4. Postul cu apa - Ziua 5 - Clisma în timpul postului
5. Postul cu apa - Ziua 6 - Tipurile de apa din timpul postului
6. Postul cu apa - Ziua 7 - Simptome frecvente în timpul postului
7. Postul cu apa - Ziua 8 - Stăpânirea de sine în timpul postului
8. Postul cu apa - Ziua 9 - Slabitul în perioada postului
9. Postul cu apa - Ziua 10 - Contraindicațiile postului
10. Postul cu apa - Ziua 11 - Beneficiile postului
11. Postul cu apa - Ziua 12 - Cazuri cu persoane care s-au vindecat
12. Postul cu apa - Ziua 13 - Frica in timpul postului
13. Postul cu apa - Ziua 14 - Despre igiena în timpul postului
14. Postul cu apa - Ziua 15 - Diferenta dintre post si infomentare
15. Postul cu apa - Ziua 16 - De ce am ales postul cu apa
16. Postul cu apa - Ziua 17 - Motivatia ca si fundatie in perioada postului
17. Postul cu apa - Ziua 19 - Autofagia, postul ca si forma de canibalism
18. Postul cu apa - Ziua 21 - Alimentatia dupa iesirea din post
19. Postul cu apa - Ziua 22 - Perceptia mentala si spirituala in timpul postului
20. Postul cu apa - Ziua 23 - Somnul si insomnia din timpul postului
21. Postul cu apa - Ziua 26 - Despre binecuvantarea apei si apa pe care o
consum
22. Postul cu apa - Ziua 30 - Studii stiintifice despre postul cu apa
23. Postul cu apa - Ziua 35 - Ultima zi de post
24. Iesirea din postul cu apa - Ziua 2 - Sucurile presate la rece
25. Iesirea din postul cu apa - Ziua 12 - Postul intermitent

7 Zile post cu apă – Post negru86

Înainte să renunț la alimentele de origine animală, am ținut un post cu apă de

7 zile. Am fost inspirat de cartea „Calea luptătorului pașnic”, scrisă de Dan Millman.
Personajul principal devine vegetarian, dar înainte de asta, face o purificare de 7 zile.
De atunci, am mai ținut încă de două ori postul negru de 7 zile, așa că am ceva
experiență în acest sens. Vă voi povesti în acest articol despre ce se întâmplă în
timpul celor 7 zile de post.

Eu în ziua a 6-a de post

Înainte să țin postul, m-am documentat, cât am putut de mult, am citit câteva
articole despre subiect și am urmărit experiența altora, ceea ce vă recomand și vouă.
Am golit tot ce mai era în frigider, mi-am cumpărat multe sticle mari de apă și am
pornit postul. A fost un start fals, pentru că în a doua zi de post, Cătălin Ștefănescu
m-a chemat la emisiunea Garantat 100%. Cum nu te întâlnești prea des cu această
oportunitate, am întrerupt postul și l-am reînceput după filmări.
Primele 2-3 zile au fost foarte grele. Oricât de multă apă consumam, și am
băut foarte multă, nu reușeam să mă hidratez. Apa părea să-mi treacă prin corp fără
a fie utilizată. Energia a început să-mi scadă. Începând cu a 3-a zi, mă mișcam

86
http://www.cyfer.ro/blog/2013/08/09/7-zile-post-cu-apa-post-negru/

250
extrem de încet. Am păstrat un nivel obișnuit de activitate în acea săptămână. Nu mi-
am programat concerte, dar am continuat lecțiile de chitară (3-4 ore pe zi), sesiunile
de yoga, meditația și plimbările lungi. Spre final, îmi era din ce în ce mai greu să fac
mișcări simple de yoga.
În ceea ce privește poftele, am avut două mari provocări.
 În ziua a doua am fost invitat la ziua unei prietene. S-a stat toată seara la masă și
s-a mâncat, timp în care eu am băut doar apă.
 Apoi, în a 6-a zi, ai mei au organizat un al doilea paște pentru sora mea, care îi
vizita, venind din Franța. A fost ciudat să asist la cele două mese, dar eram atât
de montat pe acest post, încât n-am simțit în niciun moment dorința de a renunța.
A fost un moment dificil în seara zilei a 5-a. M-am culcat și am simțit cum
pulsul mi-a crescut foarte mult și incontrolabil. Am intrat un pic în panică, pentru că
nu știam cum să remediez problema. M-am calmat, am început să respir adânc și în
câteva minute totul a fost ok.
După 7 zile, am întrerupt postul cu un măr. Am slăbit 10 kg în urma acestei
experiențe.
Recomand ca săptămâna de post să fie o perioadă de relaxare. Cel mai bine e
să lăsați corpul să se odihnească în acest timp: fără activități stresante și fără
exerciții intense. Este suficient că organismul are o provocare, fiind lipsit de hrană.
Nu are rost să adăugați și altele în plus.
Acesta este postul de 7 zile cu apă. Îl recomand oricui dorește o curățare a
corpului, în special a sistemului digestiv. Veți pierde multă greutate în timpul celor 7
zile, dar nu vă entuziasmați prea tare. Cea mai mare parte este apă și glicogen. Sub
un kilogram din această pierdere va fi grăsime.
Îmi dau seama că, pentru cei care fumează, beau cafea sau alcool, procesul
poate fi mult mai dificil.

Fără mâncare timp de 8 zile.87

Magor Csibi
POSTED ON 02/13/2019/ BY ANCA

“Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu”

Când am citit despre Magor că a ținut post timp de 8 zile, m-am gândit instant:
asta e ca un fel de Vipassana88 pentru corp. Singura mea experiență recentă cu
postul negru fuseseră 24 de ore în care, spre final, aș fi mâncat orice. Îmi plac
experimentele și mi-am dorit să aflu de ce și, mai ales, care este starea mentală
dintr-o asemenea perioadă, așa că l-am invitat pe Magor la un ceai, să ne spună
povestea lui:

Cum ai aflat despre postul negru și efectele lui asupra sănătății?

87
https://ancabanita.com/fara-mancare-timp-de-8-zile-magor-csibi-postul-nu-este-un-miracol-este-corpul-tau-
care-preia-controlul/
Vipassana este o modalitate de auto-transformare prin auto-observare. Se concentrează pe
88

interconectarea profundă dintre minte și corp, care poate fi experimentată direct printr-o atenție
disciplinată asupra senzațiilor fizice care formează viața corpului și care interconectează și
condiționează continuu viața minții. Această călătorie auto-exploratorie bazată pe observație către
rădăcina comună a minții și corpului dizolvă impuritatea mentală, rezultând într-o minte echilibrată,
plină de iubire și compasiune.

251
 Soțul unei colege ținea post timp de 30 de zile, iar instant reacția mea a fost –
e o nebunie! Mi-a dat o carte scrisă de un jurnalist, pe care am citit-o. Călătorise
peste tot pe planetă unde se ținea post, scrisese despre diversele experimente, însă
era totuși un reporter. Ce relevanță medicală avea pentru mine? Aveam nevoie de un
medic, pentru că postul promite că îți refaci stomacul, că îți re-dezvolți relația cu
mâncarea, îți schimbă perspectiva asupra hranei și multe beneficii medicale. Așa am
ajuns la doctorul Fuhrmann (care a scris Fasting for Health), care, chiar dacă e
doctor, mi s-a părut un pic hippiot. Nu era doctorul acela cum îmi place mie, ancorat
în realitate. L-am descoperit mai târziu pe Valter Longo, care conduce departamentul
de la o universitate, cercetător serios cu studii clinice despre efectul posturilor asupra
îmbătrânirii. Așa că, atunci când am început primul post, aveam un entuziasm mare,
abia așteptam!

Și cum ai început?
Mi-am propus 7 zile și m-am oprit după 6. Primele 2 zile sunt de obicei cele
mai grele, dar, cu cât o faci cu recurență mai mare, cu atât devin mai ușoare. Cu o
seară înainte am mâncat un burger vegan, iar în prima zi de post m-am simțit foarte
rău. Așa că oricum nu aș fi mâncat. A doua zi a fost greu – mi-a fost foarte foame.
Nici măcar nu știi dacă e foame sau poftă, dar vrei neapărat să mănânci și totul în jur
îți indică mâncare. Mergi la prieteni, care te întreabă ce punem pe masă, colegii te
servesc cu diverse. A treia a fost mai ușor. A patra zi a fost bine, intrasem în cetoză.

Ce înseamnă cetoză?
Este momentul în care corpul tău realizează că mâncarea nu va veni și începe
să-ți ardă grăsimile. 80% grăsime, 20% proteine. Pot fi identificate în sângele tău
niște corpuri cetonice, măsurate cu un ketotest. Știi exact cât la sută ești în cetoză.
Din acel moment nu mai ai senzația de foame, dar cea de poftă rămâne. Ai o claritate
mentală puternică și se consideră că, din punct de vedere evolutiv, claritatea asta era
necesară pentru a putea găsi mâncare cât mai rapid. Dar, în cea de-a treia zi, înainte
să intri în ketoză, ești foarte vulnerabil. Imunitatea se duce în jos, corpul tău este
foarte vulnerabil. Eu am răcit prima dată și a trebuit să închei postul mai repede,
pentru că aveam un discurs de ținut.

Și cum ai continuat?
În al doilea post am intrat altfel și am schimbat total optica. Nu îmi mai propun
un anumit număr de zile, intru, văd cum mă simt și, când nu mă mai simt bine, mă
opresc. Au urmat 2 posturi de 5 zile. Nu fac niciodată mai puțin de 4 zile, pentru că
abia în a treia zi intri în ketoză (la femei vine cu o zi mai repede). Altfel, ai doar partea
neplăcută. De data asta, am făcut 8 zile și m-am oprit pentru că, spre deosebire de
celelalte, acum eram într-o stare foarte bună și am vrut să termin așa. În ultimele 2
zile am stat 9-10 ore la birou.

La ce interval de timp le faci?

O dată la jumătate de an și, dacă voi face mai mult de 8 zile, probabil că voi
face un retreat.

Ce te-a ajutat în timpul postului?

Să urmăresc alți oameni care fac post. La început era greu să găsești conținut
relevant și oamenii păreau ciudați. Acum, în 2019, am găsit pe youtube oameni care

252
făceau asta în paralel cu mine. În Koreea, luna trecută cea mai căutată expresie pe
motorul lor de căutare a fost intermitent fasting.
Apoi, m-a ajutat să fiu activ. Atunci când lucrez, am mult mai puțin timp să mă
gândesc la provocarea în sine și la toate semnele. Și semne vor fi ca să te panichezi
– o crampă la stomac, o amețeală puternică dacă te ridici. Există un proces numit
cetoflu, înainte de a intra în cetoză, când poți avea dureri de cap accentuate, mai
ales dacă consumi cafea regulat sau mâncăruri grele. Abia acum am aflat că, dacă
pui puțină sare roz în apă, îți revii. Ține de electroliți, pierzi mulți. Un alt sfat pe care l-
am descoperit doar recent este să nu bei apă ca un nebun. Prin ziua a patra aveam o
greață față de apă, iar deshidratarea este mai mare, pentru că se elimină electroliții.
Ultima dată am băut doar când mi-a fost sete.

Cum e cu ieșirea din post și revenirea la viața normală?

Este, de departe, cea mai dificilă parte. Cum începi să mănânci, revine
puternic FOAMEA.
Tactica mea acum este ca, în ziua dinainte de a începe să mănânc, să pun
lămâie în apă, pentru ca stomacul meu să simtă.
Data trecută am început cu suc diluat și am ținut-o așa toată ziua. Seara deja
am mâncat pepene și toată ziua a doua am ținut-o pe fructe.
În următoarea seară am mâncat o ciorbă de linte, care instant m-a lovit.
Simțeam că am o cărămidă acolo și toată energia mea s-a dus spre stomac.
Simțeam că nu am energie. Gradual, m-am întors.
De data asta a venit totul natural, am luat-o foarte lent, iar după 4-5 zile
mâncam deja normal.
Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu. Îmi amintesc când
am mâncat prima bucată de pepene – am studiat bucata vreo 10 minute înainte să o
bag în gură. Mă uitam la fibre, îmi imaginam cum va fi când o voi mânca. Ciudat, dar
numai când țin post mă uit la emisiuni de gătit sau îi urmăresc pe prieteni cum
mănâncă. Mirosul mâncării mă liniștește.

E un fel de mindfulness89 ce zici tu…

Da, faptul că m-am uitat așa mult la pepene m-a făcut să nu-l mănânc repede.
Recunoșteam fibrele, gustul este ultra intens, este un mare moment de plăcere.
Dacă cineva te vede, zici că ai înnebunit. Dacă reușești măcar primele 3 zile să
savurezi, să apreciezi fiecare gust, vei avea multe momente de plăcere. Am fost în
euforie continuă în primele zile.
Când mănânci, acordă respect mâncării, fii acolo. Nu mânca în continuu. Te
duci la cinema, ai o ladă de popcorn, se termină filmul și te trezești că nu mai ai
nimic. Nu ai realizat ce s-a întâmplat și nu te-ai bucurat de ea.
Oamenii se plâng că nu pot ține diete pentru că nu se pot abține, de exemplu,
de la ciocolată. Ok, atunci, ia ciocolata, uită-te la ea, creează un contact, miroase-o,
apreciaz-o. O mănânci și ai o conexiune mult mai puternică, iar foamea trece mult
mai ușor. Creierul are o întârziere de 20 minute, așa că, dacă începi mai repede prin
miros și imaginație, semnalul de la creier va veni mai repede.

Ajută postul la slăbit?

Se slăbește, dar există metode mai bune decât postul. Dacă mindset-ul este
că vei slăbi în 7 zile, pericolul că vei compensa după este foarte mare. Singurul lucru

Mindfulness = sănătate mintală, atenţie, grijă, înţelegere

89

253
ce poate fi util, dacă ești un om care trăiește sănătos, este că poți scăpa de ultimele
depozite de grăsime. 300-500g grăsime arzi zilnic în cetoză. Se arde întâi grăsimea
de pe organe, iar apoi grăsimea din jurul abdomenului, care este un factor important
când vorbim despre probleme circulatorii și infarct. În primele 2-3 zile poți pierde 2
kg/zi, dar este apă. Mușchi pierzi cam 20% și se simte când reiei antrenamentele.

Ai făcut sport susținut în perioada de post?

Nu, dar sunt deja studii care spun că sportul merge mână în mână cu postul.
Ce am învățat eu după 7 ani de alergare: ascultă-ți corpul. Nu am avut nicio secundă
nevoie de activitate fizică viguroasă, dar ce m-a ajutat în momentele low este să mă
plimb în jurul lacului Herăstrău. Plus meditația, care merge mai ușor, corpul este în
resting mode, iar creierul se conectează repede. Meditația nu este ceva mistic pentru
mine, doar închid ochii și mă concentrez 20-30 minute pe respirație.

Cum a fost relația cu mintea ta?

Dacă nu ești entuziast de procesul care urmează, nu te apuca, pentru că
mintea ta îți va îngreuna sarcina foarte mult.
Eu am pornit cu neîncredere, apoi cu frică, apoi m-am entuziasmat. Ca să te
pregătești mental, ajută research-ul, măcar câteva săptămâni. Apoi, în fiecare
dimineață mă uitam pe youtube, la alții care posteau o dată cu mine. Unii nu se
puteau ridica din pat, unii erau ok. Înțelegi că nu ești singur și că toți avem probleme.
Când realizezi că nu faci nimic extraordinar, treaba devine
ușoară.

Care au fost beneficiile pentru tine?

Cel mai mare beneficiu al postului este că te reconectează la mâncare. Când
eram copil, singurul moment când mă opream din mâncat era când nu mai intra. Asta
era filosofia mea. Când citeam acele sfaturi de a te ridica de la masă înainte să fii
plin, nu găseam niciun sens. Acum mă observ, nu mai ajung acolo. Dacă îmi e foarte
foame, mă umplu cu lucruri de care nu-mi pare rău după. Ordinea cea mai bună ar fi
legume, fructe, proteine slabe, carbohidrați lenți și, dacă mai ai loc, zahăr.
Ca și în cazul sportului, realizezi, după o vreme, că singurul beneficiu este că
îți ții corpul în sănătate. Nu mai e nimic altceva. La început, credeam că în 3 luni voi fi
fit. Nu merge așa. Asta e cel mai mare pericol al vieții moderne – tot timpul ni se
promit shortcut-uri, iar postul poate fi considerat unul. Toată copilăria am fost gras și
ce pot să-ți spun este că, oriunde ajungi, niciodată nu vei fi mulțumit, dacă tu nu ești
mulțumit cu tine. Nu este o luptă cu exteriorul, ci cu interiorul tău. Trebuie să te
accepți și de acolo vei face lucruri fără efort. Dacă te concentrezi pe ceva până la
crispare, nu vei ajunge acolo.

Cum mănânci în mod normal? Știu că ții intermitent fasting.

La mine, intermitent fasting este modul normal în care operez. Mă opresc să
mănânc în jurul orei 19 și reîncep la ora 12-13. 16-18 ore nu mănânc. Beau apă sau
maxim ceai și mănânc salate generoase – năut, mazăre, sfeclă.

Cum ți se pare relația noastră, ca societate, cu mâncarea?

Ce ne întreabă prima dată părinții când ne sună? Dacă am mâncat. Înainte să
studiez despre subiect, credeam că mori dupa 3-4 zile fără mâncare. Postul nu este
un miracol, este doar corpul tău care preia controlul. Să nu uităm că străbunicii sau

254
chiar și bunicii noștri aveau perioade lungi de foamete. Nu suntem așa de departe de
acel moment. Lasă corpul să-și facă treaba.
Postul te învață că nu e o tragedie să mai pierzi câte o masă. Corpul tău este
pregătit să ducă asta.

Descoperă arta transformării și a vindecării

prin repausul alimentar de 21 de zile!
www.postulcuapa.ro

Cum se lucrează cu postul cu apă?

De cele mai multe ori, cei care nu reușesc să țină post prelungit este din
cauza lipsei de pregătire.
Pregătirea pentru postul total cu apă de 7, 14 sau 21 de zile, este la fel de
importantă ca și postul în sine, așa că mi-am pregătit un program de bază, în 3 pași.
Desigur că acesta se adaptează după nevoile și personalitatea fiecăruia în parte. Am
aplicat acești pași pentru mine și am avut rezultate excelente.
Pe bună dreptate se spune că postul cu apă este acel ritual din care nu ieși cu
mâinile goale. Fiecare practicant primește un dar din această experiență. La ultimul
meu post de 21 de zile, mi s-au vindecat papilele gustative. Cum mi-am dat seama?
Simplu. Am simțit imediat gustul de dulce chiar dacă am pus numai câteva bobițe de
zahăr în ceai sau cafea. Tot la fel e și cu sarea sau alte gusturi. Acum le simt
amplificate. Datorită acestei ameliorări am redus consumul de zahăr și sare până la
apr. 95%.

Iată pașii de bază:

1. Pregătire psihologică
Pregătirea mentală și spirituală prealabilă postului cu apă de 21 de zile sau
mai puțin. Evaluare medic. (Dacă este cazul)
2. Postul în sine
Ședințe de coaching (discuţii, în care se analizează etapele postului) pentru
sprijin în parcurgerea postului cu apă în condiții medicale, emoționale și psihologice
bune și sigure.
3. Ieșire din post
Ieșirea în mod inteligent din postul cu apă pentru maximizarea beneficiilor care
se pot obține cât și păstrarea lor.

Ce mai realizează repausul alimentar total

Restart
Restartarea, resetarea organismului, a minții și spiritului, după ani de zile de
stres, exces alimentare sau de alt fel, fumat, alcool, medicamente, o viață ocupată,
cu probleme, cu neîmpliniri și frustrări, este unul dintre cele mai frumoase și utile
cadouri pe care ni le putem oferi. Auzim aproape săptămânal că din nou un actor,
prezentator TV, artist care abia a trecut de 50 de ani, a murit. La 50 de ani un bărbat
trebuie să fie la o maturizare deplină, în putere, nicidecum bolnav și distrus. Așadar
un restart periodic, mici schimbări în viața de zi cu zi, mai ales după vârsta de 35 de
ani ne ajută să evităm astfel de consecințe dramatice.

255
(Re)găsirea unor valori
Un timp potrivit pentru Refocus. Repausul alimentar total ne ajută să ne
(re)găsim bucuria și în valori diferite de cele materiale. Printre acestea pot fi și
relațiile cu oamenii, cu viața spirituală, cu hrana, cu colegii, cu natura, cu noi înșine.
În timp ce starea de bine crește, orgoliul și ambițiile motivate de egocentrism slăbesc
în prezența practicării postului total cu apă.

Prevenirea bolilor și afecțiunilor

Există nenumărate studii și cercetări care dovedesc că restricția calorică,
repausul alimentar, autofagia, pot preveni definitiv boli care s-ar instala sau dezvolta
crucial în organism dacă nu s-ar interveni în acest mod. Suprimarea celulelor bolnave
și eliminarea deșeurilor proteice, virusurilor, surselor de stres, previn – dar și vindecă
– zeci de afecțiuni și boli. Postul cu apă poate produce aceste binecuvântări
extraordinare în organismul nostru.

Steroizi pentru transformarea vieții

Este interesant cum postul cu apă poate fi ca niște steroizi în aproape orice
obiectiv pe care ni-l propunem.
Dorești să fi mai bun în orice îți propui? La sport? În relații? În familie? În
carieră? În viața spirituală sau în credința religioasă? În atingerea unor obiective
materiale și financiare? Vrei să îți schimbi viața personală în bine?
Postul cu apă funcționează precum un combustibil suplimentar pentru oricare
din aceste acțiuni.

De ce postul cu apă de 21 de zile?

Vasile Nemeş
www.postulcuapa.ro

După ce l-am testat cu succes timp de câțiva ani, am devenit interesat de

încurajarea câtor mai mulți oameni pentru o schimbare în bine prin repausul
alimentar, postul cu apă prelungit. Mulți din cei care practică postul cu apă au
rezultate excepționale, deoarece au înțeles cum să țină post în mod inteligent, fără
chin, fără stres. Sute de mii de oameni din orice pătură socială, religie, crez, sex, au
ales să experimenteze beneficiile acestuia.
Mi-am adunat mai multe notițe în ultimii ani despre post, sănătate și multe
altele. O parte din ele se leagă de subiectul propus aici așa că le-am pus împreună.
Beneficiile pe care postul de 21 de zile le aduce cu sine, sunt adevărate
binecuvântări, de care oricine se poate bucura. Există câteva articole în blog unde
sunt descrise detaliat beneficiile multiple ale postului cu apă și ale postului
intermitent, dar mă voi referi aici în special la cel de 21 de zile. An după an, eu
trăiesc noi experiențe, care mi-au făcut viața mai bună, mai simplă, mai liniștită, dar
și creativă și activă.
Există mai multe motive pentru care eu am ales postul cu apă prelungit, dar
primul pas mai semnificativ a fost atunci când am aflat că organismul poate absorbi
antioxidanții (din suplimente, legume, fructe) mult mai bine dacă acesta trece înainte
prin cea mai eficientă metodă de detoxifiere: postul negru, sau postul cu apă. (Unii
când spun post negru se referă la postul și fără hrană și fără apă, dar eu mă refer la
post negru, în care apa este inclusă.)

256
 Am spus deseori că documentarul de la TV Arte - France, cât și premiul Nobel
dat în 2016 pentru descoperirea autofagie, m-au convins definitiv să îl adopt ca stil
de viață, nu doar să îl țin ocazional în scop terapeutic sau spiritual. Profesorul
Yoshinori Oshumi, specialist în biologia celulară, demonstrează în fața cremei
oamenilor de știință și medicinii din întreaga lume, 7 beneficii directe ale repausului
alimentar prelungit.
Autofagia, autoconsumul intern, se produce în lipsa hrănirii organismului.
Avem așadar, în mod indirect, premiul Nobel pentru postul cu apă.
Cel mai semnificativ beneficiu descoperit este capacitatea extraordinară a
organismului de auto-vindecare prin suprimarea tumorilor canceroase în timpul
postului, repausului alimentar. Este o descoperire de top! Toate celelalte sunt
foarte bune, dar acesta vine ca o mare speranță pentru prevenirea și vindecarea
acestor boli considerate fără leac, în mod GRATUIT. Doar cu apă, doar prin post
prelungit se pot vindeca.
Și celelalte merită amintite. E vorba de:
1. încetinirea procesului de îmbătrânire și degradare a organismului,
2. eliminarea bacteriilor și virusurilor,
3. curățirea intercelulară,
4. producția crescută de aminoacizi (foarte importantă)
5. antigenul (pentru procesarea corectă a proteinelor),
6. fertilizare sănătoasă.
Aceste 7 beneficii directe au un impact extins și pot preveni sau vindeca direct
sau indirect alte zeci de afecțiuni și boli. Este absolut extraordinară această
descoperire.
Desigur că și o singură zi de post, sau 3, 5 sau 7 zile sunt utile, și eu încurajez
pe oricine la asta, însă pentru rezultate vizibile este necesar un parcurs mai lung, dar
nu exagerat de mult. Citind studii, care spun clar că nu este considerat deloc
periculos postul de 21 de zile, în care se consumă zilnic apă, sau ceai fără zahăr, nu
am avut ezitări. Și uite așa am reușit să trec de la 14 zile, primul meu mare record, la
21 de zile.
Eu cred că 21 de zile nu e nici prea mult și nici prea puțin pentru cei care au
căpătat experiență din posturile mai scurte. Acesta este potrivit pentru oamenii care
doresc să prevină boli, să reseteze blocaje și să experimenteze ceva nou și util.
Fasting-ul de 21 de zile a devenit atât de cunoscut pentru beneficiile sale în ultimii 25
de ani, încât s-au creat pretutindeni grupuri și comunități terapeutice, cluburi de
sănătate, clinici, chiar și comunități religioase care încurajează practicarea acestui
ritual. Se promovează tot mai mult un stil de viață sănătos, echilibrat, cumpătat, cu
valori legate de umanitate, spiritualitate, protejarea mediului, etc.
Dacă în organism există multe toxine precum deșeurile
proteice, VIRUSURI, sau țesuturi bolnave, care creează și tumori,
cancer, boli diverse, organismul are nevoie de
MINIM 10 ZILE DE POST CU APĂ, pentru a începe să consume
intensiv din aceste lucruri extrem de dăunătoare. Procesul de
autofagie intră în funcțiune mai repede de 10 zile, dar din acest
moment începe să se ocupe mai intens.
Încă una din explicațiile legate de beneficii este aceea că apa poate pătrunde
suficient de adânc în cele 21 de zile așa încât să poată spăla, curăța, oxigena și
stimula resetarea organismului și împuternicirea sistemului imunitar. Ajunge până la

257
nivel celular, nu doar zgârie suprafața. Se știe deja că postul acesta ajută la
prevenirea stresului fiziologic, a bolilor, afecțiunilor dar și la vindecarea lor.
Dacă vrei să elimini kilogramele în plus, poți da jos aproape 1 kg/zi la postul
de 21 de zile, pentru că organismul are timp să se pregătească pentru a consuma
depunerile de grăsime. Începând din ziua a 3-a până în ziua a 14 – 15, când am
făcut și alergare ușoară, am slăbit 900 gr – 1 kg pe zi. După aceea am dat jos între
450 gr – 600 gr zilnic. Pe măsură ce mă apropiam de ziua 21 a scăzut ritmul de
scădere a greutății. La început am slăbit 18 kg în 21-29 de zile. La revenirea din post,
care trebuie făcută treptat, cu hrană ușoară, lichidă, gen smoothie, sucuri naturale,
supe creme, încă continui să dai jos câteva kilograme timp de câteva zile, de aceea
am scris 29 de zile. Dar cum am zis-o de multe ori, cifrele pot fi diferite de la caz la
caz.
După fiecare post, în decurs de 5-6 luni am pus înapoi cam 3-5 kg la zona
abdomenului, la burtă, dar niciodată nu am revenit la cele aproape 100 de kg pe care
le-am avut cândva. Acum oscilez între 77 și 83 kg la o înălțime de 1,80 m. Având un
job destul de sedentar, lucrând la birou aproape toată ziua, e un pic dificil să păstrez
cele 77 kg intacte, dar metabolismul s-a echilibrat mult și diferența este uriașă față de
trecut. În niciun an cifrele nu au fost la fel, dar ca experiență personală a fost tot mai
bună. An de an devine tot mai interesant.
Împreună cu un stil de viață îmbunătățit, postul cu apă de 21
de zile ne poate ajuta mai mult decât multe alte lucruri, pentru
schimbarea pe care ne-o dorim.
Există un concept în psihologie care spune că 21 de zile este timpul potrivit
pentru a dobândi obiceiuri noi. Poate că există o legătură și cu asta deoarece toți
care țin postul prelungit își doresc să dobândească obiceiuri noi nu doar să se
vindece de răni vechi.
Pe lângă medici și nutriționiști, liderii religioși îi îndeamnă la post pe cei care
doresc să aibă o viață mai liniștită, cu pace, mai spirituală, care doresc să fie
călăuziți, să treacă cu bine prin probleme sau dificultăți. Iată, aveți la dispoziție 21 de
zile dacă sunteți în căutarea mai multor experiențe spirituale și sufletești. Pacea
minții și a sufletului poate inunda ființa întreagă și multe lucruri se pot schimba în bine
în acele momente. În acea stare de bine, se poate elibera, către postitor, mult mai
ușor un “quatum momentum”, adică o inspirație, o revelație, un scop nou, un țel, o
lumină, o binecuvântare, o bucurie, un entuziasm, o experiență, o direcție, un plus de
putere, de forță.
Și la nivel bio-chimic și psihologic putem obține beneficii multiple. Serotonina,
oxitocina, melatonina, endorfinele și nu știu câte astfel de substanțe vindecătoare, se
activează mult mai ușor în corp. Hormonii fericirii, bucuriei, emoțiilor pozitive se pot
elibera mai bine și la stimuli mult mai simpli, sau chiar și fără stimuli, deoarece
organismul nu mai este inhibat, canalele nu mai sunt înfundate, blocajele sunt reduse
sau eliminate, iar aceștia se activează mai ușor. Așadar fluxul iubirii, păcii, fericirii,
ideilor și inspirațiilor de tot felul poate începe să curgă într-un alt ritm în viața
postitorului. Dacă acestea se manifestau în viața cuiva doar picurând, ca să folosesc
o metaforă, acum pot să se reverse mai mult. Robinetul se deschide mai larg și
oricine poate experimenta la un alt nivel claritatea, sănătatea, eliberarea, fericirea,
prosperitatea, binecuvântarea sufletului și a vieții în general. Transformi în mod
conștient fierul în aur. Un fel de alchimie personală. Toate aceste lucruri se leagă
împreună între ele și lucrează conform inteligenței extraordinare cu care au fost
dotate. Trebuie muncit pentru a obține acestea toate, e adevărat.

258
 Postul total cu apă nu este unul din acele lucruri pe care le poți
păcăli pentru a primi fericirea și alte promisiuni de succes peste
noapte. Nu iei o pastilă, sau 10 și gata slăbești și te vindeci de stres,
de boli și gata ești fericit. Nu. Aici nu e vorba de marketing. Aici e
real. Este vorba de o muncă diferită, de un efort serios. Un alt tip de
efort. Unul dulce-acrișor. E nevoie și de dedicare, de hotărâre, de
confruntarea cu proprii “demoni” interiori, ai orgoliilor, ambițiilor
egoiste, a foamei emoționale, apucături de nevrotism, stări de nervi,
temeri, frici, amintiri interpretate negativ…și multe altele. Dar fiți
liniștiți, nu toți cei care postesc trec prin toate acestea într-o
singură zi sau etapă.
Uneori e greu, dar eu zic că merită efortul, antrenamentul, dacă ești interesat
în a explora aceste lucruri. În acest fel descoperi multe alte lucruri utile pentru tine.
Afli pe propria piele că postul cu apă aduce beneficii în mai multe direcții ale vieții.
Este incredibil câte lucruri bune se pot întâmpla. Mai afli și că nu ești chiar așa cum
ai crezut că ești, dacă aveai o părere foarte bună despre tine. Iar pe de altă parte,
dacă ai o părere proastă cu privire la tine, după ce reușești, descoperi că ești mult
mai puternic și valoros decât credeai că ești. Descoperi cât de mare este potențialul
ascuns înăuntrul tău, iar postul te-a ajutat să îl scoți la lumină. Descoperi ceva ce
nu știai că există într-o asemenea măsură: O PUTERE INTERIOARĂ
PENTRU SCHIMBARE, veritabilă, care a făcut să se întâmple ceva
real și bun pentru tine.
Da, ai reușit să materializezi o posibilitate, care înainte era doar un gând în
mintea ta, o dorință. Ai accesat o posibilitate existentă în mod teoretic și i-ai permis
să devină manifestată, materializată în tine însuți. Nu e puțin lucru acesta.
Posibilitatea a devenit realitatea. Credința ta a devenit acțiune, o
faptă concretă. Ai învins multe lucruri dăunătoare din viața ta. Ai șters, ai eliminat
multe rele și kilograme din minte, corp, subconștient, viață, gândire, obiceiuri.
Așteptările tale s-au împlinit pentru că tu le-ai împlinit. Pofta de viață revine. Spiritul
curajos și antreprenorial, de acțiune inteligentă, renaște. E posibil să dezvolți și tu
acel feeling unic, acea satisfacție a credinței desăvârșite, a unei convingeri puternice
personale, care te face să fi entuziasmat în mod autentic (“Entuziasm” înseamnă
“Divinitatea în acțiune în tine însuţi”) Bucură-te din plin, însă urmează momentele în
care trebuie să protejezi, să conservi acest câștig, această stare.
Am observat încă ceva important. Mulți din cei care au investit
în mersul la sală, în dezvoltarea personală și au început diferite
metode, exerciții, deși au evoluat într-o măsură, multe probleme le
dau încă de cap. Au avansat puțin sau au asimilat multe cunoștințe,
în mod intelectual, și asta i-a ajutat, dar LA NIVEL EMOȚIONAL,
BIOCHIMIC, NEUROCHIMIC, LA NIVEL DE CONVINGERE ȘI DE PUS
ÎN PRACTICĂ, ÎNTÂMPINĂ ÎNCĂ DIFICULTĂȚI.
Am mai observat că mulți oameni sunt obosiți în mod cronic și
nu știu de ce sunt așa și nu au chef de nimic și sunt descurajați și
fără direcție. POSTUL POATE “ARDE” TOATĂ PARTEA NEGATIVĂ,

259
CARE SE OPUNE DIN INTERIORUL TĂU, UNEI SCHIMBĂRI ÎN BINE
DURABILE SAU DEFINITIVE. Acesta alimentează subconștientul,
care în mod fals crede că așa trebuie să se întâmple și sprijină
întregul proces, care este de fapt împotriva propriei persoanei.
Eu am reușit să mă vindec de multe tipare și credințe false care ajunseseră
principii de bază ale subconștientului meu chiar dacă la nivel conștient le disprețuiam
și nu voiam să le am sau să se întâmple în viața mea. Uneori, exact ce nu voiam să
se întâmple în viața mea, fix aceea se întâmpla. De ce îmi era frică, de aceea nu am
scăpat în anumite momente ale vieții. Și nu știam de ce se repetă uneori eșecul.
Eram confuz. Am realizat că așa ajung oamenii să dezamăgească pe cei dragi, pe
prieteni și pe ei înșiși. M-am decis să înțeleg mai mult și să iau măsuri. Nu îmi
puteam lăsa viața în mâinile destinului. Apoi, am aflat că schimbarea și vindecarea
de boli și dependențe este posibilă. Evoluția este posibilă. Dezvoltarea și creșterea
personală este posibilă. Visele și proiectele pot fi duse la îndeplinire în siguranță.
Restartarea aceasta chiar poate schimba multe lucruri în bine.
Postul prelungit de 21 de zile ajută la clarificarea poziției și susține persoana în
orice demers. A fost interesant pentru mine să pot simți susținerea puternică din
partea unei inteligențe, a unei energii, a unei puteri care pare mai presus de noi și de
care uneori am avut nevoie de ea sau speram că odată vom fi atinși. A fost ca și cum
Divinitatea, Dumnezeu, aprobă și susține parcursul acesta transformațional prin
postul cu apă prelungit. Dacă treci testul de câteva zile când e greu, primești
recompensa. O stare de bine excelentă, cu care poți merge înainte 7-14 sau chiar 21
de zile. Această Inteligență infinită a existat înainte de noi și va exista la mult timp
după ce noi nu vom mai fi. Ea a creat fiecare celulă, organ, venă, neuron, a decis
culoarea ochilor noștri, a decis talentele pe care le vom avea. Această putere, care
se manifestă în subconștientul nostru, întreține cu succes toate procesele biologice,
neurologice, fiziologice, emoționale și spirituale din viața noastră. Când aceasta preia
conducerea deplin, îți vei dori să nu te mai oprești din post. E prea bine. E prea
frumos. E prea altceva…Nu ai vrea să revii din nou la hrană solidă, la alergat după
cumpărături, gătit. Mâncare? Pare ceva total “nefolositor” în acele momente.
Postul nu are o anumită religie și nici nu este proprietatea vreuneia din
acestea. Postul aparține umanității. Aparține tuturor.
Putem spune că postul nu este un act (exclusiv) religios, dar este utilizat cu
succes în multe scopuri duhovnicești și terapeutice, după credința fiecăruia, iar
aceasta este un lucru bun. Acum însă am ajuns la punctul în care putem duce mai
departe acest ritual. Putem să îl explorăm la un nivel mult mai ridicat. E necesar să
facem asta pentru că nu se poate spune cu adevărat că ești în repaus alimentar, în
post, dacă nu simți niciodată foamea aceea sacră, sănătoasă, biologică și spirituală.
Iar dacă nu te simți diferit atât în timpul postului cât și după aceea ce post e acela?
Mă îndoiesc de eficiența postului în care mereu mâncăm și suntem mereu sătui.
Dr. Mihaela Bilic ne spune un lucru important și cu semnificație: “Dacă vrem
să postim, dar să fim şi sătui, pierdem esența Postului…”
Dacă nu te simți nici vindecat, nici atins, nici transformat, ce post e acela?
Este doar unul tradițional, ceea ce e bine, însă sfinții din timpurile de demult știau mai
mult despre beneficiile postului prelungit cu apă, fără hrană solidă. Mulți au ținut și 40
de zile.
Este adevărat că restricția periodică de alimente provenite de la animale, ne
ajută un timp, dar acesta nu provoacă nimic în interior legat de autofagie, de
potențial, de o schimbare în bine, sau altceva. Doresc să încurajez oamenii să învețe

260
să își depășească anumite limitări și să facă mai mult pentru viața, sănătatea și
fericirea lor.
Mie, acest tip de post de 21 de zile mi se potrivește foarte bine și acum îl pot
parcurge cu ușurință. Nu a fost ușor la început, dar acum îl simt ca și pe un aliat. Îl
las să mă repare. Îi permit să mă vindece. Îl las să îmi comunice lucruri, ascult…
Este o experiență transformațională, terapeutică și spirituală în aceeași măsură.
Poate că după încă câțiva ani de experiență, mă voi îndrepta către postul cu
apă de 40 de zile. Cred că o dată în viață cel puțin, orice postitor experimentat poate
încerca și 40 de zile. Pentru începători, desigur că nu este deloc recomandat.
Deocamdată îmi consolidez baza, pe care clădesc viziunea mea cu privire
acesta de 21 de zile. Nu am încă experiența necesară pentru cel de 40 de zile, dar o
pot căpăta prin creșterea treptată a numărului de zile de post de la 21 către 30, iar
apoi 35 și în final la 40. Dacă totuși aș încerca, aș face-o sub supraveghere medicală
și desigur că va trebui să îmi stabilesc un scop nobil, suprem, ceva de top, ceva înalt,
ceva măreț. Nu vreau să țin un post de 40 de zile doar pentru a performa și a mă
autodepăși. Nu. Trebuie să fie un scop. Cu cât e mai special scopul, cu atât puterea
de a reuși este mai mare.
Secretul succesului oricărui postitor pe termen lung este
SCOPUL DEFINIT, pe care și-l propune și îl setează ca intenție. Dacă
pune și emoție în el atunci când decide să postească o perioadă
îndelungată, nu va avea multe dificultăți. Scopul definit este biletul
de călătorie valabil pentru toate stațiile, până la capăt de linie.
Altfel, trebuie să cobori după câteva stații. După câteva zile ai
impresia falsă că nu mai poți de foame, nu mai poți ține post și te
oprești.
Atunci când atingi câteva corzi spirituale și simți vibrația aceea în tine, multe
din lucruri, afaceri, etc. care par importante devin mai puțin semnificative. Pentru cei
care simt lucruri la un alt nivel decât în mod normal e bine să își urmeze inima pentru
a primii o continuă revelație, acel “quantum momentum” care descoperă posibilitățile
infinite de a explora noi dimensiuni existente și pe care le avem din belșug la
dispoziția noastră.
Eu aștept liniștit, îmi creez o stare de așteptare, un fel de inspirație, care să
îmi aducă ideea, subiectul, scopul, viziunea, sentimentul, energia, entuziasmul
autentic. De fiecare dată primesc ceva frumos din fiecare experiență cu postul de 21
de zile. E ca și cum Viața mă recompensează. Este ca și cum se joacă cu mine, în
sensul bun al cuvântului și îmi dă ceva de care să mă ocup ulterior.
Dragii mei, sper că aceste cuvinte, această mărturie despre postul cu apă de
21 de zile, v-au fost de folos. Vă invit să luați în considerare posibilitatea ca postul cu
apă prelungit să vă ajute în acest moment al vieții voastre. Luați și testați cu curaj
acest dar minunat, postul.
Documentați-vă fără grabă și fiți pregătiți pentru a începe cu 1-3-5 sau 7 zile.
Dacă reușiți doar două zile din 3 celebrați faptul că ați reușit două zile, nu fiți punitivi
cu voi înșivă, nu vă reproșați și nu vă autopedepsiți, pentru că nu ați reușit ce v-ați
propus. Vă promit că dacă mențineți starea de mulțumire de sine pentru micul
succes, veți reuși mai mult în viitor.
Stabiliți un scop bine definit și luptați pentru ceea ce vreți și pentru ceea ce
credeți.
NU UITA: TE POȚI AJUTA!

261
 Vă urez mult succes!

Post cu apă – post uscat (23/8 zile) – foamea adevărată

Călin Cyfer
15 ian. 2015

În ultimul timp, sunt focalizat pe procesul de detoxificare – corporală și

mentală. Am ținut un post negru complet, combinat cu perioade uscate, fără apă. Vă
relatez în acest articol cum a decurs.
Iată definițiile termenilor pe care-i voi folosi:
 post negru (post cu apă, post ud) – nu se mănâncă nimic solid, se bea doar apă;
nu se consumă calorii de niciun fel, nici măcar ceai; fără medicamente;
 post negru complet – perioada postului nu este fixă; se finalizează când reapare
foamea adevărată;
 post uscat moale – nu se consumă nimic solid sau lichid;
 post uscat dur – nu se intră în contact cu apa în niciun fel; fără duș, fără spălat pe
mâini, fără spălat pe dinți;
Corpul nostru are capacitatea de a se auto-vindeca, atunci când i se oferă
condițiile necesare. Odihna totală creează mediul perfect pentru acest proces. Știm
despre animale că atunci când sunt rănite, se retrag, se ascund. Zac o perioadă fără
a se alimenta. După vindecare, revin și mănâncă. Ele fac asta din instinct. Un instinct
pe care, noi oamenii, l-am pierdut între timp. Mentalul nostru caută remedii
exterioare pentru problemele interioare: pastile, leacuri, tratamente. De multe
ori acestea realizează opusul: inhibă capacitatea organismului de a se auto
vindeca.
Înainte de post m-am alimentat mai mult decât de obicei. Am făcut provizii
corporale de grăsime. Nu știam cât de lung va fi procesul și nu doream ca rezervele
să se termine înaintea procesului de vindecare. Am ales Sinaia, drept locație. A fost
alegerea perfectă. Aerul curat de munte și liniștea sunt călduros recomandate. În
afară de postul negru, am încercat și un post informațional prin reducerea drastică a
accesului la canalele media.
Pe 15 decembrie am început. Poate părea ciudat că în toiul sărbătorilor, când
lumea se pregătește de sarmale și cârnați, eu decid să postesc. Așa s-a nimerit.
Pentru acest an, programul meu a fost prioritar în detrimentul evenimentelor clasice.
Am fost izolat, dar am ținut legătura la telefon cu persoanele apropiate. Activitățile
principale în timpul postului au fost plimbarea, exercițiile ușoare de yin yoga sau tai
chi, meditația și cititul.
Am mai ținut câteva posturi cu apă până acum. Pentru acesta, am făcut ceva
diferit. N-am mai consumat apă în cantități mari, ci doar în funcție de sete.
Atenție: nu recomand să faceți un post lung, singuri, fără o
supraveghere adecvată. Nu vă luați după mine.

Ziua 1, 2 – Aceste prime zile sunt tradițional dificile. Corpul se ajustează lent
la noua situație. Continuă să ardă glicogen pentru energie. Simțeam letargie, durere
de cap, mușchi la picioare dureroși, iar limba era foarte încărcată. Pentru cei care au
prins răceli adevărate, prin anii 80, atunci când nu erau medicamentele de acum,
starea e foarte apropiată de aceea.

262
 Ziua 3 – Primul post uscat: 36 de ore. În această zi au apărut primele
sedimente în urină.
Ziua 4, 5, 6 – Corpul a intrat în zona de ardere a grăsimilor. Eram mai lent,
cu ochii încețoșați. Aveam amețeli la ridicarea din pat. Spre seară mă treceau sudori
reci. Aveam dureri de burtă, dureri în abdomen și crampe în gambe. Acestea sunt
semne că organismul a trecut pe cetoză.
Atunci când glicogenul se termină, producția de cetone îl înlocuiește.
Caracteristica principală a procesului este aciditatea crescută, pe care corpul trebuie
să o echilibreze. De aici apar multe din simptomele neplăcute.
Trebuie să menționez că în toată această perioadă am fost practic carnivor
sau mai bine zis auto-canibal. În timpul postului, corpul își consumă propriile țesuturi,
sub acțiunea enzimelor locale. Resursele proprii trebuie digerate, la fel cum
alimentele exterioare sunt digerate. E tare neplăcut să fii carnivor.
Ziua 7 – Al doilea post uscat: 24 de ore. Gustul oribil din gură este
caracteristic postului uscat. Limba și dinții sunt înveliți într-un strat gros de mucus.
Ziua 8 - 13 – Începând cu ziua a 8-a, totul a devenit inedit. Cel mai lung post
de până acum l-am ținut 7 zile. A doua săptămână a fost relativ plăcută. Energia a
crescut. În fiecare zi, am făcut câte o plimbare lungă și o sesiune de yoga.
Ziua 14-16 – Post uscat dur 3 zile. Postul uscat este mult mai intens decât
cel ud. Se apreciază că o zi de post uscat este echivalentă cu 3 zile de post cu apă.
Mecanismele de detoxificare sunt altele. Toxinele sunt „arse” loco. Nu mai sunt
transportate la organele excretoare. Fiecare celulă contribuie la detoxificare. În
organism se creează o competiție acerbă pe resursele limitate. Celulele bătrâne și
bolnave, bacteriile, fungii și alți agenți patogeni mor.
Lupta din interior afectează individul în exterior. Înțeleg de ce este o practică
atât de venerată în textele sacre (Moise, Buda, Iisus). Puterea fizică scade dramatic,
în timp ce activitatea mentală crește în aceeași proporție. Ți-e somn, dar ai insomnie.
Nu-ți rămâne decât să zaci, urmărind cum fluvii de gânduri îți trec prin minte… cât de
trecătoare sunt ele și ce rămâne.
Ziua 17-18 – Ieșirea din postul uscat trebuie făcută foarte atent. Apa trebuie
consumată în înghițituri foarte mici și să nu depășească un litru. Corpul este plin de
materia moartă rezultată în urma autolizei. Prea multă apă va pune o presiune inutilă
pe rinichi. În aceste zile am avut dificultăți la urinare și am avut primul scaun și
singurul din perioada postului.
Ziua 19-21 – Post uscat moale 3 zile. A doua și ultima perioadă uscată a
fost mai dificilă, mai intensă. Mintea era atât de activă încât i-am găsit ceva de făcut.
Am început să fac jocuri mnemonice. Am ajuns să memorez o listă de 100 de obiecte
și noțiuni, în ordine, cu număr de ordine.
Ziua 22 – 23 – A reapărut foamea. Limba a devenit curată. Energia a
crescut. Am hotărât să întrerup postul. Nu cred că a fost unul complet. Cred că
organismul a ajuns la finalul unui ciclu. Fiind confruntat cu o cantitate mare de toxine
ce trebuie să fie procesate de ficat și rinichi, a decis că e nevoie de un surplus de
energie pentru asta.
Foamea adevărată vine din spatele gâtului. E ca o furnicătură.
E destul de similară cu setea. Presupune o nevoie instinctivă a
corpului de a se alimenta.

263
 Slăbiciunea, ghiorăitul mațelor, durerea de cap nu înseamnă foame, ci un
semnal că organismul s-a apucat de puțină curățenie, procesul de digestie fiind sistat
temporar.
Am decis să continui cu un post de fructe (consum doar
portocale și mere). Acestea ajută cel mai bine la curățarea corpului
de mizeriile dislocate.
Am ținut o evidență a parametrilor corpului pentru fiecare zi. Iată tabelul:
Zi echiv – înseamnă ziua echivalentă în post negru uscat, adică 3 zile de post
ud.

Cant
Ziua Zi echiv Dată Greutate Temp Puls Tensiune
de apă

0 00 15.12.2014 82.0 36.0 46 107-68 0.5

1 01 16.12.2014 81.6 35.9 47 111-72 2.6

2 02 17.12.2014 80.0 36.0 46 112-73 2.7

3 06 18.12.2014 78.4 35.9 45 123-77 0

4 07 19.12.2014 76.8 35.5 45 115-74 1.6

5 08 20.12.2014 76.1 35.4 46 109-73 1.0

6 09 21.12.2014 75.6 35.3 47 112-73 2.6

7 12 22.12.2014 75.0 35.6 46 114-70 1.6

8 13 23.12.2014 75.1 35.4 46 108-67 2.4

9 14 24.12.2014 74.2 35.3 46 111-73 3.7

10 15 25.12.2014 73.9 35.2 46 112-70 2.8

11 16 26.12.2014 73.0 35.6 47 107-68 1.0

12 17 27.12.2014 72.7 35.6 48 108-70 1.6

264
 13 18 28.12.2014 72.3 35.4 49 111-71 0.8

14 21 29.12.2014 72.0 35.2 53 119-68 0

15 24 30.12.2014 70.9 35.6 53 113-76 0

16 27 31.12.2014 69.6 35.6 48 113-74 0

17 28 01.01.2015 70.8 35.0 48 107-64 3.1

18 29 02.01.2015 70.0 35.3 53 115-68 2.0

19 32 03.01.2015 69.8 35.2 48 113-72 0

20 35 04.01.2015 69.3 35.2 52 113-77 0

21 38 05.01.2015 68.2 35.1 59 110-71 0

22 39 06.01.2015 69.0 35.0 51 112-73 3.0

23 40 07.01.2015 68.9 35.2 53 117-72 1.6

1 08.01.2015 68.5 35.0 51 116-70

După această experiență, mi-am dat seama că în cei 3 ani și jumătate de raw-
veganism, am scrijelit doar la suprafață în demersul de a detoxifica organismul. E
normal. În 37 de ani a fost construit cu materiale de proastă calitate. Totul trebuie
dărâmat și construit din nou.
Pe plan mental, am realizat că FRICA ESTE CEL MAI PERICULOS
ADVERSAR PENTRU ORGANISM. E mai distrugătoare decât mâncarea junk sau
agenții patogeni. FRICA, de a pierde un EU inexistent, creează tensiuni în corp –
contracții musculare, pe care le ținem în noi permanent. Aceste contracții perturbă
funcționarea optimă a corpului și împiedică accesul la nutrimente unor grupuri întregi
de celule. Rezultă îmbătrânirea accelerată și boala.

Post negru informațional: Nereușit!

N-am reușit întru totul postul negru informațional. „Călătoria interioară” din
ultima perioadă ar putea fi numită mai degrabă „Plimbări interioare”. Chiar și așa,
experiența a fost fantastică și merită menționată.
Știam că trecerea va fi grea, de la dieta junk informațională la sistarea oricăror
legături inutile cu exteriorul. Dacă în general îmi place abordarea abruptă, în zona
mentală ar putea să-mi fie mai benefică o trecere treptată. În paralel cu reducerea

265
accesului de informație, am ținut un post cu apă (am vorbit despre el pe
HapleaFructaliu.info). În timpul unui post negru, activitatea fizică scade, cea mentală
crește. Din această cauză, înfometarea minții e mai dificilă.
M-am localizat la Sinaia pentru această „călătorie”. A fost alegerea perfectă:
aer curat, oraș mic, liniște aproape deplină (am stat în zona locuită, nu în zona
turistică). Am avut internet doar prin telefon. Mi-am aranjat o cameră în stil
zen/spartan: o saltea, o pernă și o măsuță.
Iată cum au decurs renunțările:
Facebook – incredibil, dar a fost cel mai ușor. Mi-am suspendat contul, n-am
mai intrat deloc. Nici n-am mai avut vreo curiozitate să caut ceva acolo. Credeam că
asta va fi renunțarea cea mai grea.
Youtube – în acest caz am fost limitat de conexiune. N-aș fi putut intra nici
dacă aș fi vrut. Mi-am dorit de câteva ori să-l accesez. Nu pentru a vedea ce s-a mai
întâmplat pe canalele, pe care le urmăresc regulat, ci să caut anumite informații,
disponibile doar în format video.
Filme – în primele zile m-am uitat la câteva episoade Star Trek (NG), două
filme, apoi am renunțat, fără alte pofte suplimentare.
Muzică – în timpul uneia dintre cele 2 perioade de post uscat, am ascultat
Mozart. În rest, n-am avut vreo tentație.
Citit
Articole de pe net – ajungem la zona dificilă. Mi-a fost foarte greu să renunț
la citit. La începutul postului negru, aveam diverse simptome. Primul reflex era să
caut pe net informații despre ce spun alții că înseamnă ele. Abia spre final, am reușit
să-mi stăvilesc acest imbold. Să caut în interior răspunsul sau să văd cum
simptomele trec și gata.
Cărți – la asta n-am putut renunța. Am citit o grămadă de cărți de non-ficțiune,
din domenii diverse: istorie, economie, filosofie, nutriție, memorie. Dieta junk
informațională din ultima vreme, a fost schimbată cu una formată din alimente
integrale.
Combinația Meditație/Post Negru/Citit e benefică pentru dobândirea
informațiilor noi și ordonarea lor. Meditația antrenează focalizarea. Postul negru vine
cu mintea clară. Chiar dacă nu acesta a fost scopul inițial, a fost cu siguranță un nou
pas către cunoașterea interioară spre care țintesc.
Timpul nu conta în această experiență. O primă schimbare a fost să nu mai
meditez sesiuni fixe, pe ceas. Mă așezam în meditație și mă ridicam când
consideram că sesiunea s-a terminat. Surprinzător, sesiunile durau mai mult decât 45
de minute, o sesiune obișnuită. Datorită postului negru, inflamațiile din corp s-au
estompat. Nu mai aveam durerile corporale obișnuite din timpul unei meditații (de
genunchi, de ceafă, de glezne, amorțeli). Puteam să mă concentrez mai mult pe
respirație și activitatea minții.
Pentru începători, printre care mă număr și eu, meditația este un joc între
minte și corp. Mintea trebuie să urmărească respirația. Trebuie să fie conștientă
atunci când respirația e lungă sau scurtă, aspră sau netedă. Trebuie să urmărească
ce efecte produce respirația în corp. Diferite tipuri de respirații vor transforma corpul,
îl vor „modela”. Starea corpului influențează apoi starea minții. Procesul recurent
continuă.
Meditația Vipassana pune mintea și corpul față în față. Se privesc unul pe
celălalt și realizează că acțiunile unuia au un efect direct asupra celuilalt. Sunt unul și
același de fapt, dar doar în momentul prezent. Atunci când mintea este în altă parte,

266
inconștientă, starea ei afectează direct corpul. La rândul său, acesta afectează
mentalul. Se creează un efect de avalanșă.
În timpul meditației, concentrarea minții pe respirație are ca efect calmarea
acesteia, respectiv relaxarea corporală. Corpul încearcă același efect asupra minții și
atunci apare începutul explorării mentale. Realizezi cât de crispată e mintea, câte
contracții inutile ține. Crispări cu rădăcini în trecut sau în viitor, noțiuni abstracte, fără
nicio legătură cu realitatea.
Este începutul unei dezveliri. E ca și cum ai desface/curăța o ceapă. Elimini
strat după strat, căutând să vezi la ce ajungi în miez. Miezul este el însuși o
combinație mai mică de straturi. Ajungi la Nimic, Goliciune. Stai cu mintea focalizată
ca o rază de laser pe respirație și realizezi că de fapt nu există Nimic. Ai un
sentiment de bucurie, apoi ești fericit. Te-ai întors acasă. Pentru moment, pentru că
imediat, contracțiile revin și te întorci în lumea duală și fracționată.
„Nimic” și „goliciune” nu înseamnă că acolo nu există nimic și e gol. E vorba de
nimic din ceea ce numim „eu”, „sine”. Această entitate care se atașează de obiecte
sau idei, responsabilă pentru suferința pe care o simțim aproape permanent.
În momentele grele ale postului uscat n-am putut medita. Mintea devenise
hiperactivă, aveam insomnie. Gândurile mi se perindau prin cap ca un fluviu. Atunci
m-am hotărât să merg cu fluviul și m-am apucat de exerciții mnemonice.
Mnemotehnica e un ansamblu de tehnici pentru înlesnirea memorării. Se bazează în
special pe imaginație. Mi-am însușit o bună parte din tehnici și spre finalul perioadei
am reușit să rețin liste de până la 100 de elemente, cu număr de ordine. A fost un
exercițiu excelent pentru imaginație și creativitate.
Acestea au fost plimbările interioare. Postul cu apă s-a terminat după 23 de
zile, dar detoxificarea corporală continuă cu un post de mere și portocale. Este
începutul unei călătorii interioare pe care doresc să o continui pe cele mai diverse
căi.

Update: ,,Cura fără mâncare şi doar cu apă

post negru 21 de zile"- rezultate

Sa încep cu lucrurile evidente. Mi-am încheiat cura cu apă, toate cele 21 de

zile (am zis să fie 3 săptămâni complete) şi a fost un succes.
Am început cu 84 kilograme şi am terminat cu 72,7 kilograme, dar asta e mai
puţin important pentru mine, cel putin în acest moment. Dupa 9 zile de la încheierea
curei m-am stabilizat la 74 kilograme.

Zile 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

KG 83,8 82,2 81,8 81 80,5 79,9 78,8 78,6 78 77,6 77 76,6

apă
băută 2,5 2 2 2,5 2 2 2,5 2 1,5 2 1,7 2
grăsime
corp% 24,4 24,4 24,3 24,3 24 23,9 23,8 X x x x x
.. ..
Zile 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

KG 75,8 75,2 74,8 74,4 73,9 73,6 73,2 72,9 73 72,9 73,3 73,9
apă
băută 2,5 2 2 2 2 1,8 2 2 2 2 2 1,7

267
 grăsime
corp% X X X 21 19,7 19,2 18,9 18,7 18,8 19 19,2 19,3

Am început cu 24.4% grăsime corporală (am un cântar care măsoară

grăsimea din corp - evident că nu cred că măsoara chiar aşa de bine sau că
măsurătoarea e relevantă), dar printr-o măsurătoare pe acelaşi cântar, am scăzut de
la 24,4% grăsime la 19,3.
Mi-am dat seama că industria alimentară este un conglomerat mult mai
puternic decât îşi poate imagina cineva şi că pentru a mânca sănătos, în condiţiile în
care îţi desfăşori activitatea într-un oraş, chiar ai nevoie de voinţă şi putere de
concentrare. Astea sunt lucrurile pe care deja le ştiam oarecum.
Tot citind rapoarte, studii, cercetări clinice, fie pe şoareci, fie pe alte mamifere
şi văzând zeci de video-uri despre nutriţie, alimentaţie sănătoasă, de ce ne îngrăşăm,
de ce slăbim, de ce unii oameni au o predispoziţie la îngrăşat, am ajuns, personal, la
o concluzie. Oamenii cu probleme de greutate, sunt aşa din 2 motive:
1. Dieta proastă, care duce la îngrăşare, care duce la o nevoie crescută a apetitului,
care duce la un prag să zicem prag critic, în care corpul ajunge la o greutate şi o
setează ca standard, greutate care este mult mai mare decât, nu neapărat ce zice
standardul medical, dar care împiedică respectiva persoană să ducă o viaţă normală,
echilibrată şi cu cât mai puţină intervenţie medicamentoasă. În momentul în care
corpul a ajuns la acest standard, chiar dacă să zicem că ţinem o cură de slăbire,
oricare ar fi ea, şi apoi începem să mâncăm echilibrat, corpul tinde spre această
greutate standard. La mine, spre exemplu, cred că este în jur de 88-90 Kg. Din ceea
ce am citit, şi la fel este şi opinia mea, sunt convins că de exemplu eu, care să zicem
ajung la 88Kg, apoi slăbesc şi ajung pe la 72 kg. Când încep să mănânc sănătos,
sau măcar aproape de ce înseamnă sănătos, ar trebui să ţin această greutate sau
măcar aproape de ea, aproximativ 5-6 ani, astfel încât corpul să se reseteze cumva
şi să ia ca standard cele 72-74 kg, cât aş vrea eu să am. Din nou specific că aceste
date sunt pur speculative din ceea ce am citit în studiile pe şoareci. Deci un om, care
este supraponderal, ar trebui să slăbească şi apoi mai mulţi ani la rând să menţină
greutatea respectivă.
Un lucru foarte bun cu această direcţie este că în acest proces, va învăţa, şi îi
va intra în reflex
 cum să mănânce mai sănătos,
 cum să aleagă mâncarea cu adevărat nutritivă,
 cum să îşi ţină în frâu poftele şi
 cum să combine nutriţia cu mişcarea, lucru pe care o să îl pun eu în aplicare în
acest an, pe partea de nutriţie pentru că mişcare oricum o să fac în cadrul
antrenamentului pentru ironman.
2. La cei care se îngraşă excesiv factorul definitoriu este rezistenţa la insulină. În
momentul în care organismul metabolizează grăsimile, carbohidraţii şi proteina din
alimente, le transformă în glucoză. Glucoza pentru a fi metabolizată şi controlată are
nevoie de insulină, care este secretată de pancreas. În momentul în care există
foarte multă glucoză în sânge, insulina este secretată şi se ataşează de celulă astfel
încât să îi permită acesteia să absoarbă glucoza. Acest lucru se întâmplă ciclic.
Glucoză, secreţie de insulină, absorbţie glucoză, din nou glucoză şi tot aşa. Datorită
faptului că prin alimente nesănătoase creştem mereu nivelul de glucoză din corp,
secreţia de insulină creşte exponenţial şi la un moment dat în acest proces apare
rezistenţa la insulină, iar celula chiar dacă este condiţionată de insulină să absoarbă
glucoza, nu mai face acest lucru. În cazul rezistenţei la insulină, apare şi diabetul,
precum şi multe alte boli asociate cu acesta.

268
 Ce am reţinut eu este că, un nivel constant de glucoză în corp, glucoză
provenită din alimente sănătoase, fructe, legume, nuci, mâncare neprocesată,
seminţe, este foarte important. Bineînţeles acest nivel se sprijină şi pe un consum de
alimente bazat pe nevoia reală a corpului şi nu pe pofte sau pe „aşa trebuie să
mănânc”.
3. Există o analiză care se poate face uşor şi care verifică rezistenţa la insulină, şi
anume: indicele HOMA.

Acum să detaliez un pic ce s-a întâmplat cu mine în astea 21 de zile:

Mai sus este tabelul cu greutatea pe zile şi cantitatea de apă băută, cât şi nivelul de
grăsime din corp, chiar dacă aşa cum am mai zis nu este chiar relevant ca şi număr,
per se, ci mai mult ca un trend descendent, care mi-a arătat că pierd din grăsime şi la
ce rată.
Ziua 1 si 2
Înainte de post, adică Sâmbătă, am ieşit la o alergare de o oră.
Duminică, în prima zi de post am făcut o alergare de 30 min şi Luni, a doua zi
de post, din nou am ieşit la o alergare de 30 minute.
Deja cred că rezervele de glicogen din ficat s-au terminat şi încep încet să
intru în starea de cetoză.
Mă simt foarte bine, fără nivel ridicat al senzaţiei de foame. Mă gândesc la
mâncare dar nu sunt obsesiv. Poate sunt mai ciudat, dar după ziua 2 nu mai simt
senzaţia de foame, doar gândul la mâncare şi pofte.
Ziua 3
Plimbări prin parc o oră, ieşire la cumpărături prin mall 2 ore.
Astăzi m-am trezit cu minte foarte clară şi la plimbarea prin parc parcă am
văzut altfel lucrurile, copacii, parcă culorile erau mai vii.
Pe parcursul zilei mi-a fost foarte bine fără ameţeli şi fără a simţi lipsă de
energie.
Ziua 4-5
Am trecut cu bine de ziua 4. Data trecută am mâncat ceva. De data asta
corpul se pare că şi-a însuşit lecţia şi acum nu am mai avut pofte. Cu toate acestea
am evitat cât am putut să miros sau să văd mâncarea.
De asemenea am ieşit la Therme cu familia şi m-am simţit foarte bine.
Ziua 6-7
Ziua 6 a trecut super bine, m-am simţit excelent, câteva pofte dar nimic care
să îmi creeze o stare de disconfort.
Dorm foarte bine şi am observat că nu mai am nevoie de aşa mult somn. De
obicei, eu sunt un om care doarme foarte mult, dar se pare că având o energie
stabilă tot timpul fără suişuri şi coborâşuri îmi creează o stare în care pot să mă
odihnesc puţin şi bine.
Ziua 7 a trecut la fel de bine şi aşa am încheiat prima săptămâna de post.
Spre seară mi s-a întâmplat ceva ciudat. Îmi era foarte frig şi aveam mâinile şi
picioarele şi nasul foarte reci. Eu de obicei nu am aceste probleme cu frigul.
Ziua 8
Dimineaţa nu îmi mai este frig, mi-am revenit, şi limba a început să fie albă.
Din ceea ce am citit pare să fie un semn de detoxifiere. Monitorizez în continuare.
Astăzi m-am simţit cel mai bine de când am început postul.
Ziua 9, 10, 11
Ziua 9 a trecut fără nici un eveniment, în afară de răceala a corpului, care se
pare că apare seara.

269
 Ziua 10: Astăzi dimineaţă m-am trezit cu o durere uşoară în cerul gurii şi chiar
o îngroşare a cerului gurii. Nu doare foarte tare dar este un disconfort.
Ziua 11: Astăzi este prima zi când mă dau jos din pat şi sunt ameţit. Poate din
cauză că am fost trezit din somn brusc şi a trebuit să mă duc să deschid uşa cuiva.
Pe parcursul zilei, în schimb, m-am simţit foarte viu şi plin de energie. Probabil corpul
s-a adaptat deja la consumul de grăsime şi îmi furnizează un flux de energie
constant.
Ziua 12, 13, 14
Nici o schimbare
Ziua 15
Am început să îmi caut reţete pentru mâncare sănătoasă, şi pot să mă uit,
online, la tot felul de reţete, fără a mi se face poftă.
Am realizat că, din copilărie, în mintea mea, trăiam cu convingerea că, a
mânca mai mult decât mai puţin a fost tot timpul un semn că sunt sănătos.
Ziua 16
Prima zi în care sunt letargic mai mult timp. În jurul amiezii îmi revin însă şi nu
mai am această problemă apoi.
Ziua 17-18-19
Am gândurile foarte ordonate, sunt foarte activ. Uimitor cum, după atâtea zile
fără alimente mă simt aşa. Cerul gurii nu mai este umflat.
Ziua 20
Limba şi-a revenit la culoarea roz.
Ziua 21
Mă simt foarte bine. Mi-am făcut analizele pentru rezistenţa la insulină şi la
anumite alergii, pe care acum e momentul să văd dacă le am. La gluten, ou, proteină
din lapte, singurele alimente de origine animală pe care le mai consum şi pe care
vreau să le consum în continuare.
Am făcut şi un test de efort la centrul de nutriţie Superfit. Dr. Şerban Damian a
fost un pic contra acestui test, deoarece nu ştia cum o să reacţioneze corpul meu la
efort după 21 de zile fără mâncare, dar până la urmă am reuşit să îl conving şi, deşi e
prima oară când fac un test de efort, m-a făcut să mă simt în siguranţă şi mi-a oferit
tot suportul, astfel încât totul să se desfăşoare ca la carte. Este un adevărat
profesionist şi vă recomand să faceţi acest test de efort şi chiar să vă facă un plan de
nutriţie.
Nu ştiu dacă este concludent ca şi test de efort sportiv întrucât corpul meu s-a
comportat normal, cu o mare capacitate de a arde grăsimi, dar cam atât. Nu am atins
VO2max, dar am intrat mult în starea de ardere doar a carbohidraţilor, fără arderea
grăsimilor şi am considerat că pentru ce venisem eu a fost de ajuns.
Singurele două lucruri ciudate au fost
 nivelul foarte mare de lipide din organism90 confirmat şi de analiza sângelui. La un
laborator a ieşit un nivel lipidic de 600, iar la altul 700, extrem de mare pentru
greutatea mea de 73kg şi pentru faptul că eram nemâncat de 20 de zile.
 VO2max estimat foarte mic, undeva la 2.35 l/min, care şi pentru o persoană
normală, adică ce nu face sport, este foarte mic.
Vedem ce o să se întâmple şi peste 4 luni de antrenament şi în condiţii
normale de testare, adică mâncat.
Se pare că am o problemă metabolică, care trebuie ţinută sub observaţie. O
să vedem ce se întâmplă după 3-4 luni de antrenament.

90
Explicaţia o găsiţi în articolele anterioare.

270
 În rest toate analizele au ieşit bine, inclusiv fier, magneziu, calciu, potasiu,
trigliceride, colesterol HDL, în schimb colesterolul LDL a ieşit un pic crescut.

Concluzii:
Ultima lună a fost o experienţă deosebită pentru mine. Nu numai că am
realizat că se poate şi altfel, ci faptul că mi-am depăşit anumite bariere mentale şi m-
am pregătit pentru viitor, dar această cură mi-a deschis calea spre noi informaţii atât
despre nutriţie cât şi despre minunatul nostru corp.
Pentru cei care vor să încerce această cură, sunt sănătoşi şi vor să schimbe
ceva în viaţa lor, le recomand să încerce. Menţionez că nu sunt nutriţionist sau doctor
şi că informaţiile prezentate sunt doar personale.
Pentru ceilalţi, care cred că este o prostie sau un lucru foarte periculos, eu şi
mulţi alţii ca mine sunt dovada vie că se poate şi că ți se pot întâmpla lucruri
extraordinare în această călătorie.
Nu lăsaţi limitările mentale să vă ghideze, încercaţi, experimentaţi şi
deschideţi-vă mintea. Numai încercând singuri veţi putea să vedeţi dacă vă va ajuta
sau nu.
Voi reveni în fiecare săptămână cu un update în legătură cu greutatea şi cum
mă simt.
Nu uitaţi:
 Documentaţi-vă,
 Încercaţi,
 Experimentaţi şi
 Trageţi concluzii personale!

O lună pe burta goală - (31 days water fasting)

marți, 25 decembrie 2018

Cum e să stai fără mâncare 31 de zile?

E un joc psihologic cu tine însuţi.
Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să stai fără mâncare o perioadă, procesul
este unul destul de simplu. Nu mănânci nimic şi nu bei nimic. Eu am început să fac
asta de aproape 6 ani, în fiecare an, începând în primii 2 ani cu perioade de 2-3 zile,
de mai multe ori pe an, culminând anul acesta cu o perioadă de 31 de zile. Beneficiile
sunt mai mult decât evidente, cel puţin pentru mine, începând cu pierderea în
greutate şi ajungând la reglarea organismului la nivel celular şi mental. De fapt, tot
procesul, de la dorinţa de a face aşa ceva până la postul actual, este unul mai mult
mental decât fizic. De la 21 zile, la o lună (31 de zile) nu a fost decât un pas.
Revin cu acelaşi îndemn ca în postarea despre postul de 21 de zile: ,,Cura
fără mâncare şi doar cu apă nu este neapărat despre slăbit sau despre abstinenţă de
la orice fel de aliment pentru o perioadă stabilită. Cura este despre
 schimbarea vieţii în mai bine,
 redescoperirea alimentelor sănătoase, pline de energie,
 vindecarea emoţională şi mentală,
 conştientizarea că mâncarea este de fapt un instrument, care ne dă
energie.

271
 Alimentele furnizează grăsimi, carbohidraţi, proteine, fibre şi minerale. Nu o să
intru în detalii cum se absoarbe fiecare şi cum se metabolizează, pentru că nu sunt
nutriţionist, şi mai mult, aceste informaţii le puteţi găsi uşor pe net. Nu toate caloriile
sunt la fel. O pungă de chipsuri, deşi are peste 800 de calorii, toate sunt goale fără
nici un pic de nutrienţi. E ca şi cum corpul tău vrei să fie un Ferrari şi îi bagi benzina
de cea mai proastă calitate. Oricât de Ferrari ar fi, se strică şi nici nu funcţionează la
parametri optimi.
Cu toate acestea, cura doar cu apă este un proces destul de greu de pus în
practică, din foarte multe considerente printre care, FRICA
 că ni se poate întâmpla ceva ireversibil sau
 că murim sau
 că ne îmbolnăvim.
În plus, ne lovim şi de
 reacţia celor din jur, când le spui ce faci,
 propria frică la cel mai mic semn că îţi este foame,
 conjunctura în care ţii acest post,
 suportul familiei, etc..
Pentru o cură de succes aş menţiona că cel mai important lucru este să ştii de
ce vrei să începi o asemenea cură. Fără obiective clare, la cel mai mic semn că îţi
este foame, o să cedezi presiunii pusă de un creier, care nu este obişnuit cu ,,aşa
ceva."
Informaţiile despre un astfel de post abundă pe internet şi unele dintre ele sunt
în postarea mea referitoare la postul de 21 de zile. Nu o să mai reiau informaţiile de
acolo, ci în acest articol o să vă spun ce etape au fost la mine în 31 de zile.
Am început cu 90.5 kg - la o înălţime de 176 cm. Majoritatea grăsimii era în
jurul taliei şi la piept. Am terminat cu 75.5 Kg. După o săptămână, care s-a făcut ieri,
greutatea s-a stabilizat la 78.2 kg. Aceasta pentru că muşchii şi ficatul şi-au refăcut
rezervele de glicogen, am din nou apă în corp pentru procesarea mâncării, etc...
În toată perioada postului am făcut foarte multă mişcare, începând cu
antrenament de alergare şi terminând cu căratul a milioane de cutii şi pungi de la
parcare până la etajul 2, pe scări, pentru că ne mutam.
Primul lucru pe care l-am observat din nou a fost faptul că îmi era frig.
Începând cu a 4-a zi şi până în jurul zilei 14, corpul intră într-o stare de conservare a
energiei şi toate extremităţile mi le-am simţit reci.
Al doilea lucru este nevoia de somn, care practic era foarte mică. După 3-4 ore
de somn mă simţeam fresh.
Dacă ar fi să pun experienţa pe zile pentru mine este cam aşa:

Înainte de a începe postul, am în minte cât, de ce, cum, ce o să meargă bine, ce

poate merge prost şi cum să remediez asta.
PRIMA ZI de post - minunată, fără probleme, a doua zi puţin mai grea, în sensul
că încep să termin rezervele de glicogen spre sfârşitul zilei şi mai ales când faci şi
antrenamente se termină mai repede şi corpul încă nu e pregătit să acceseze
grăsimea.
ZIUA 3 este poate cea mai grea, pentru că nu mai am cu siguranţă glicogen, chiar
dacă aş fi stat doar în pat zilele anterioare, şi corpul dă din colţ în colţ căutând
resurse, care nu mai există.
ZIUA 4 este deja o barieră, sau cel puţin aşa a fost pentru mine primele dăţi.
Acum a fost bine. Am alergat 5 km la ritm de 5:40 min/km şi apoi am cărat nişte cutii
vreo 20 de minute.

272
 Principala problemă care apare după aceste 4 zile este negativitatea
oamenilor din jurul nostru. La mine vă spun că s-au obişnuit şi, în afară de 2-3 care
încă cred, de fiecare dată că o să mor după 5 zile de nemâncat, căci ei sigur ar muri
dacă nu ar mânca 2 zile, şi că deja la 5 zile sigur orice doctor mi-ar zice că nu e bine,
ceilalţi mă lasă în nebunia mea, chiar dacă poate nici ei nu înţeleg foarte bine acest
proces şi nici nu l-au încercat, măcar câteva zile. De fiecare dată le spun că procesul
acesta de a sta nemâncat mai multe zile în şir, este un proces complet natural, care
s-a continuat timp de mii de ani. În mai puţin de 30 de ani am început să dăm cu el
de pământ. Dieta în oraşe s-a schimbat radical şi sportul nu mai poate să
suplinească acest aport de calorii, majoritatea fără conţinut. Acum 200-300 de ani,
chiar şi în istoria recentă de după al doilea război mondial, pe glob au existat
perioade când mâncarea lipsea şi, pur şi simplu, oamenii nu mâncau.
Prea puţin este înţeles şi microbiomul şi rolul covârşitor pe care îl are în
dezvoltarea, atât a noastră, chiar dinainte de a ne naşte, cât şi legătura între
mâncare şi acesta.
Recomand cu drag două cărţi excepţionale: The mind-gut Conection de
Emeran Mayer şi The obesity Code de Jason Fung. Sunt cărţile care îţi vor pune la
încercare o mulţime de preconcepţii şi aşa zise ,,adevăruri".
Zilele 5-9 sunt poate cele mai stabile din punct de vedere energetic. Corpul deja
a intrat în starea de cetoză şi foloseşte exclusiv grăsimile proprii. De data aceasta,
comparativ cu celelalte dăţi când am trecut de 10 zile de post, am avut o energie
puţin mai bună, mintea clară, fără dureri de cap şi cu o pronunţată mucozitate pe
limbă. Un mucus alb, care nu s-a luat nici după spălatul pe dinţi. A dispărut după ziua
15 cred. Până în ziua 10 m-am stabilizat cu pierderea în greutate, în jur de 200-230
grame pe zi. Am şi făcut câteva teste cu exact aceeaşi cantitate de apă băută în
fiecare zi, acelaşi efort şi concluzia este că la mine şi la rata mea metabolică după
ziua 12 scad 180-200 de grame pe zi.
Între zilele 10-20 eu sunt destul de constant. Nu am căderi de energie, fără dureri
de cap doar că atenţia e oarecum concentrată pe mâncare şi cea mai pronunţată
perioadă este între zilele 14-18 după care încet, încet nevoia aceasta de a mânca
scade în intensitate spre zero. Glucoza şi colesterolul, potasiul şi magneziul sunt
foarte stabile, semn că deja corpul s-a obişnuit cu lipsa mâncării. E ca bancul acela
cu măgarul. Cineva avea un măgar şi s-a hotărât să nu îi mai dea să mănânce. După
o perioadă (mai lungă) măgarul evident că a murit. Omul era foarte supărat, spunând
oricui că, tocmai când îl obişnuise pe măgar fără mâncare, acesta a murit.
După ziua 23 am avut o senzaţie nouă. Tot timpul aveam un gust de dulce în
gură, gust venit din salivă. Limba a revenit la culoarea ei normală şi temperatura
corpului avea fluctuaţii, dar în general, nu mai aveam stări de frig foarte lungi. Pulsul
este foarte scăzut, undeva pe la 35 dimineaţa şi nu mai mult de 50-55 ziua chiar şi la
un efort uşor. Încă un lucru pe care l-am observat la analizele de sânge, pentru toate
perioadele când am ţinut postul acesta. Nivelul de globule roşii din sânge a crescut
foarte mult, undeva la peste 30-50% faţă de momentul când am început postul.
Poate pentru că pulsul fiind foarte mic, inima se odihneşte şi atunci am nevoie de un
volum mare de oxigen la un volum mai mic de sânge circulat, deci am nevoie de mai
multe globule roşii, care să transporte oxigenul şi dioxidul de carbon.
După 31 de zile AM ÎNTRERUPT POSTUL cu o supă clară făcută din oase de
curcan fierte la oala sub presiune.91

Absolut greşit!
91

273
 După o săptămână deja mănânc normal şi absolut toate funcţiile corpului sunt
îndeplinite normal.

În 31 de zile nu am avut nici un scaun, în afară de cel de după 2 zile de la

începerea postului. Reluarea scaunului a fost după 2 zile de la întreruperea
postului.92
Cam atât despre postul asta de 31 de zile. Trecem în curând la lucruri mai
serioase.
Pe aceeași temă, citiți și postarea noastră „Postul - un miracol”, care are
atașat un e-book util, ce poate fi descărcat:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/postul-un-miracol-e-book.html

Experienţa de 56 de zile de post neîntrerupt

a lui Andrey Kostel93

9 ianuarie 2020
Anul trecut am ținut un post de 42 de zile fără hrană, din care primele 7 zile
fără să beau apă, fără să mă spăl, fără contactul corpului cu apa în nici într-un fel,
după care, până la 42 de zile, am băut doar apă!
Am hotărât ca, anul acesta, să împărtășesc parcursul meu pe perioada
postului, cu voi, aici. Începând de aseară, de la ora 19.00, am încetat cu alimentația
și apa. Următoarele zile vor fi fără hrană și apă, fără contactul corpului cu apa, după
care voi bea apă.
Mulți dintre voi știți că avem capacitatea de a ne hrăni cu esența noastră, unii
îi spun prana, alții hrană energetică, energie vitală, etc., cea care ne susține în orice
clipă, viața din noi, independent de hrana solidă, care umple stomacul și face ca
digestia să funcţioneze!
Nu vă apucați să faceți ca mine, este nevoie de pregătire, în primul rând
mentală, de înţelegere în sensul ăsta și mai mult de atât!
Poza este făcută acum câteva minute și cântarul arată 90,6 kg greutatea mea
acum. Voi reveni cu altele în zilele următoare!
Vă îmbrățișez !

11 ianuarie 2020
Sunt 3 zile de când am trecut pe hrană energetică și nu se simte nevoia de a
mânca sau de a bea apă. Aveam gura mai uscată când mâncăm şi beam apă.
Existența știe dinainte tot ce avem nevoie pentru a supraviețui și, în curgerea sa, are
în grijă toate ființele. Funcțiile corpului, până în momentul de față, nu s-au diminuat,
nu există nici un dezechilibru, decât liniște!
Ceea ce are loc prin hrana energetică nu este înfometare și deshidratare. Am
numit post această stare de rugăciune și comuniune cu toate ființele, nicidecum
privare de hrană și apă.

92
Acest lucru nu are o semnificaţie prea mare pentru o persoană sănătoasă, dar când există diverse probleme de
sănătate, lipsa tranzitului intestinal fără eliminarea conţinutului intestinal prin clisme sau consum de moare de
varză diluată cu apă călduţă, precum şi apariţia întârziată a scaunului după reînceperea alimentaţiei, nu ar rămâne
asimptomatică. De asemenea, realimentarea a fost făcută într-un ritm alert.
93
https://www.facebook.com/search/top/?q=Andrey%20Kostel

274
 De fapt mâncarea nu este decât umplerea stomacului şi golirea sa.Doar ceea
ce este important din mâncare procesează corpul, iar ceea ce procesează corpul prin
digestie, luându-și din alimentul ingerat ca hrană, este lumina. Restul se elimină pe
cele două căi de excreție ca urină și fecale. După ce mănânci un fruct, cu ceea ce
rămâne corpul, în urma digestiei, este doar lumina, care este distribuită energetic în
corp. Restul se elimină, iese afară din corpul tău pe cele două căi!
Hrana energetică, a celor ce nu mai mănâncă, este de fapt lumina, care este
procesată direct de corp, fără a o mai trece ca și aliment prin stomac!
Acum gândește-te, când mănânci carne, un animal mort, cam cu ce fel de
lumină se hrănește corpul tău și cum o distribuie în el, ca și energie! Un fruct este
deosebit prin structura sa, se coace în razele soarelui, este plin de aroma acestuia și
corpul tău devine raza soarelui, care l-a rumenit, în bătaia sa aurie. Pe când un
animal mort, trecut prin suferința sacrificării, are structura fricoasă a morții și în
momentul când mănânci carnea sa, această structură se distribuie energetic în
corpul tău. Bagi frică și moarte în tine și apoi vrei să fii mai bun, dar nu poți. Când ești
deranjat îți ies colții de animal, așa din senin, și nu știi de unde ies. Reacția ta de
furie are loc imediat.
Asta este diferența între a te hrăni direct cu energie vitală, cu energie din
fructe şi legume și cu energie din carne, dintr-un animal mort!
Am îmbrăcat același tricou ca să puteți distinge, să puteți face o diferență între
poza de acum și cea făcută acum trei zile. Greutatea este de 86,5 kg, față de 90,6
kg, acum trei zile.
Revin în zilele următoare cu altele și vreau să va aduc aminte, să nu faceți ca
mine!
Vă iubesc!

14 ianuarie 2020
Astăzi se fac 6 zile de când am încheiat cu hrana și cu apa. Nu m-am spălat
de 6 zile, nu m-am atins deloc de apă. Simptome nu sunt de nici un fel, doar gura îmi
este un pic uscată, ceea ce este normal și corpul a mai scăzut în greutate, ceea ce
este, de asemenea, normal. Vă rog, pe cei care sunteți mai sensibili, să nu vă
îngrijorați pentru trăsăturile feței. Unii dintre voi mă vedeți lucid, luminos, alții mă
vedeți slăbit și chinuit, în funcție de cum sunt convingerile voastre. Să nu vă faceți
griji pentru carnea și oasele voastre! Mai devreme sau mai târziu, ele vor deveni
pământ, ceea ce de altfel sunt, doar că acum sunt angrenate ca trup al vostru de
energia vitală. Ea le asamblează sub această formă deosebită, după chipul și
asemănarea sa, altfel ar fi fost doar un morman de pământ.
Să nu vă luați după mine, voi să vă păstrați trupurile în armonia simțirii
voastre, căci prin fiecare existența știe ce are de făcut, trupurile prind viață prin ea și
asta este voia sa!
Greutatea a scăzut la 82,1 față de prima zi în care a fost de 90,6 voi reveni în
zilele următoare cu noutăți!
Vă îmbrățișez!

16 ianuarie 2020
Astăzi se împlinesc 8 zile de când am încetat sa beau apă și să mănânc. După
cum vedeți greutatea a scăzut la 79,8 kg, de la 90,6 kg, cât a fost în prima zi. S-au
dus aproape 11 kg.
Postul uscat te slăbește în greutate foarte repede față de cel cu apă, însă
avantajele sale sunt uimitoare, față de cel cu apă. În momentul când nu-i mai dai

275
apă,corpulia foc pe interior şi devine un cuptor încins la maxim. Celule bolnave,
bacterii, virusurile, paraziți, etc., ard în focul interior. Arzi şi nu simți frigul în
postul uscat, spre deosebire de postul cu apă, în care se simte. O zi de post uscat
este echivalentă cu 3 zile de post cu apă, deci cele 8 zile de post uscat sunt
echivalentul a 24 de zile de post cu apă. Diseară, la ora 19, se încheie ziua, apoi
urmează o baie, pentru că miros a sconx, după care o să savurez un litru de apă în
decurs de o oră, cu înghițituri mici. Apa nu trebuie băută în cantități mari ca să umpli
stomacul, deoarece pe rinichi sunt depuse, acum, reziduuri de la ce s-a eliminat din
corp și nu trebuie forțați, altfel vor apărea dureri.
Vă reamintesc să nu faceți ca mine și voi reveni cu alte noutăți în zilele
următoare!
Vă îmbrățișez!

23 ianuarie 2020
Astăzi s-au împlinit 15 zile, de când am încetat să mai mănânc. Continui să
beau doar apă, după cele 8 zile în care nu am avut contact cu apa!
Altceva nu știu ce să vă mai spun, doar să nu vă luați după mine!
Vă îmbrățișez!

28 ianuarie 2020
Inimi preaiubite de mine, s-au scurs 20 de zile de când trupul, în care viețuiesc
ca și conștiință, nu a mai mâncat. Continui să beau doar apă.
Îmi spunea cineva că dacă nu mănânc trupul devine anorexic şi moare. Da,
dacă gândul tău este anorexic şi mort, trupul tău va lua forma gândului tău, va fi
asemeni lui. Trupul este, de asemenea, un gând întrupat și, din moment ce gândul
tău este într-un fel, trupul îţi va fi la fel. Iar dacă gândul tău ți-e plin de lumină, plin de
Dumnezeu, nemuritor, veșnic, trupul tău va fi asemenea lui.
Inimă preaiubită, orice parte întunecată din tine nu dă voie luminii să te
pătrundă. Lăsând lumina, ca să-ți fie călăuză, vei fi lumină!
Te îmbrățișez!

2 februarie 2020
S-au scurs 25 de zile de când am încetat să mai mănânc. Continui sa beau
doar apă. Pentru mine totul este așa cum este, indiferent dacă mănânc sau nu, nu se
schimbă nimic, sunt același, neschimbat, nemișcat, nenăscut, fără început și fără
sfârșit. Cu toate că totul este schimbător, precum acest timp, care pare că învăluie
esența omului, asemenea norilor, care par că acoperă cerul, esența rămâne aceeași!
Vă îmbrățișez!

7 februarie 2020
Iată că astăzi se împlinesc 30 de zile fără hrană. Beau doar apă în continuare.
M-ați întrebați mereu de ce fac asta ?
Am scris în postările anterioare că avem capacitatea de a ne hrăni fără a mai
trece hrana prin stomac, adică energetic, direct de la sursă, din Dumnezeu. Oamenii
cred că este normal să mănânci, dar la fel de normal este și să nu mănânci. Faptul
că ne naștem dezbrăcați, goi într-o lume îmbrăcată, care își umple stomacurile cu
mâncare ca, mai apoi, să și le golească, asta nu înseamnă neapărat, că așa este
normal. Este la fel de normal să fii gol şi fără hrană în stomac. Acest corp material nu
necesită neapărat hrană solidă pentru a supraviețui. Cu cât ești înrădăcinat mai mult
în corp, cu atât mai mult ai nevoie de mâncare. Când ești înrădăcinat în existență, în

276
Dumnezeu, atunci El îți este hrana, El există prin tine, tu nu mai exiști ca și
personalitate, ca și individualitate.
Oare are El nevoie de hrană solidă pentru a te susține și pe tine?
Această scară ascendentă a minții, pe care evoluţia își are loc ca și
manifestare, are loc în El, însă El nu este scara, scara este doar o proiecție a Sa.
Mintea oscilează pe această scară, în sus și-n jos. Cu cât ea coboară se
înrădăcinează în planul grosier, material și cu cât urcă, către planurile subtile, se
înrădăcinează în astral, însă și materialul și astralul sunt trepte ale evoluției (demon
și înger). Demonul (materialul) stă la capătul de jos al scării evolutive, iar îngerul
(astralul) stă la capătul de sus și aparțin dualităţii. A nu te lega de nici un plan este
cea mai mare realizare a ta. Dorința ta de uniune să-ți fie canalizată doar pe planul
cauzal, adică Dumnezeu, Cel Nemanifestat, Nemișcat, Nenăscut, Pur. Din El se
proiectează cele două planuri, astral şi material. Mulți dintre voi rămâneți înrădăcinați
în planul astral, însă și astralul este o formă de manifestare subtilă a celui cauzal. Tot
ce vine si pleacă nu este real, ceea ce rămâne cu tine în permanență este veșnica ta
esență!
Să nu vă luați după mine!
Vă mulțumesc!

12 februarie 2020
Astăzi se fac 35 de zile fără hrană. Beau doar apă în continuare. Pentru că
sunteți mulți care nu citiți și postările din urmă, în care scriu lucrurile astea, nu mă
cunoașteți și îmi puneți întrebări în sensul postului și dacă știu ce fac.
Țin posturi nu de acum, iar pentru mine postul este ceva normal. Corpul meu
este setat pentru postire. El știe când intră în post. Nu am simptome de nici un fel, nu
amețeli, nu grețuri, nu dureri, nu am nimic în afară de modificarea greutății.Slăbește
trupul și este normal, pentru că trece de pe o hrană pe alta, în rest nimic, însă se
fixează la o greutate anume și nu mai scade. Intru în post, nu pentru că vreau eu, ci
corpul nu mai vrea hrană, nu îi mai trebuie mâncare și nu îi dau.De asta nici nu
planific nimic înainte. Când va veni vremea să-l hrănesc îl voi hrăni. De exemplu,
anul trecut au fost 42 de zile. După ce s-au scurs, am început să-i dau să pape. După
cum v-am mai spus, la rugămintea câtorva prieteni, am ales să împărtășesc trăirile
mele și cu voi, aici, altfel nu făceam lucrul acesta.Nu mă laud cu asta, ci vă
împărtășesc din inima mea vouă, ca să știm cu toţii că Existența ne susține și fără
hrană, că hrana noastră primordială este lumina, hrana energetică cea care ne
susţine vital și apoi cea solidă, adică mâncarea. Nu vreau să deranjez pe nimeni, nici
să îndrum pe cineva în sensul ăsta, doar împărtășesc asta cu voi, cu toată ființa mea
și din toată inima mea cu iubire.
Să nu faceți ca mine, fiecare sunteţi unici, Existența lucrează individual prin
fiecare din voi şi doar inimile voastre știu ce aveți de făcut şi intuiesc drumul vostru.
Mulțumesc sufletelor voastre, sunteți în inima mea, voi sunteți hrana ei.
Vă iubesc!

17 februarie 2020
Se împlinesc 40 de zile, astăzi, de când am încetat să mai mănânc, din care,
după cum știți, la început au fost 8 zile, în care nu am băut apă, nu m-am spălat, nu
am avut nici un contact cu apa, apoi până astăzi am băut doar apă. Corpul este
asemeni unui bebeluș, un nou născut, este resetat complet. Nu mă simt nici într-un
fel, nici mai bine, nici mai rău, nici mai bun, nici mai rău, nici mai luminat, nici mai
întunecat, ci precum soarele luminează pe cer și peste cei buni şi peste cei răi,

277
asemeni sunt. Nu sunt nici de partea victimei, nici de partea celui ce o lovește, căci
victima îi pregătește lovitura celui ce o lovește și împreună săvârșesc fapta. Ambii
sunt în inima mea și pe ambii îi iubesc şi îi îmbrățișez, fără vreo judecată, căci sunt
aproapele meu.
Voi reveni cu noutăți și să nu faceți ca mine!
Vă îmbrățișez!

22 februarie 2020
Astăzi se fac 45 de zile de când corpul meu nu s-a mai hrănit cu mâncare, am
băut în continuare doar apă. Existența mă susține vital, mă hrănește fără ca eu să
fac nimic în sensul ăsta! Totul are loc exact așa cum are. Existența curge fără
implicarea mea, fără să intervin în curgerea sa, suntem aceeași curgere. La fel sunt
și în inimile voastre, o iubire deplină a existenței în curgerea sa prin ele! În inimile
voastre mă regăsesc ca și iubire, prin simțurile și sentimentele inimilor voastre,
adevăratele receptoare ale Existenței. Ce minunate sunt inimile voastre, ale tuturor
ființelor. Inima, în armonie cu glanda pineală, care emite gândul ca și putere
creatoare, formează un ansamblu de nedescris, atât de vast, complex și misterios, cu
o precizie atât de fixă, încât nu-l putem defini! O minunăție este această scânteie a
sa, ființa umană, o fărâmă din lumina divină în manifestare! Mă înclin în fața tuturor
ființelor!
Revin cu noutăți în zilele următoare, să nu faceți ca mine!

27 februarie 2020
Iată că au trecut 50 de zile de când am intrat în post, sau am trecut pe hrană
energetică, sau pe energie vitală, sau pe prana, etc. O puteţi denumi după cum vreți.
De dimineață am o energie debordantă, plină de extaz din inima întregului
univers, din și în inimile tuturor ființelor, din și în inimile voastre, iubite de mine! Este
o zi deosebită - să-i mulțumim Existenței pentru cadou, acest dar divin, pe care ni l-a
oferit, VIAȚA, care curge acum prin noi, prin sângele, venele, carnea şi oasele
noastre. Să-i mulțumim și pentru acest dar divin oferit, trupul ființei noastre, cu care
ne-a înzestrat! Minunat fenomen, trupul ființei umane, atât de vast complex și plin de
mister este acest dar și unic pentru fiecare dintre noi ca individualitate! Toate
trupurile ființelor radiază în splendoarea luminii dumnezeiești. - Oooohhhhhh, cu câtă
gratitudine își îmbrățișează Existența lucrarea Sa!
Vă îmbrățișez, cu brațele mele, trupurile, cu inima mea, inimile, cu sufletul
meu, sufletele. Așa suntem, cu spiritul, întru totul una! Suntem același trup, aceeași
inimă, același suflet, același spirit!
Revin cu alte noutăți și din nou vă spun să nu vă luați după mine - pentru a
posti este nevoie de pregătire!
Vă iubesc!

3 martie 2020
Au trecut 55 de zile de când am încetat să mai mănânc. Pentru cei care mă
întrebați despre activitate, vă răspund că da, am activitate, activitatea este normală.
Ieri am avut o zi plină, mi-am mai plantat pomi în curte, am cărat pământ, mraniță,
găleți cu apă, mi-am descărcat vreo câteva bidoane bune de apă, bidoane de 20 litri
în bidoane mai mici de 5 litri și le-am cărat pe toate în casă. Prin oraș dimineața am
avut treabă, de colo colo, în mai multe locuri. Am avut o zi plină și astăzi va fi la fel.
Din nou am activitate de dimineață, până diseară.

278
 Energia este infinită.Acest izvor nesecat, din care prinde viață totul, este
vitalitatea continuă a tuturor ființelor, care le revigorează pe toate, în fiecare clipă,
pentru a putea supraviețui, acționând sau nu, prin individualitatea sa, în fiecare, însă
și în funcție de construcțiile mentale ale fiecărui individ în parte. Când curgi odată cu
râul activitatea îţi este ușoară, râul își face treaba purtându-te pe brațele sale, dar
când mergi împotriva curgerii râului, depui o activitate intensă, care te stoarce de
energie și în final cedezi, mental, psihic şi fizic. Dacă interiorul tău este netulburat,
liniștit, calm, de aici, din această ,,stare" de linişte, poți face orice activitate dorești,
savurând în același timp toată splendoarea Existenței în curgerea Sa!
Nu vă faceți griji pentru că vedeți că am slăbit, așa trebuie să fie, greutatea se
reglează, în timp, după ce treci de pe o hrană pe alta. Corpul se adaptează de pe o
hrană pe alta, pe o anumită perioadă de timp, și este normal să treacă prin anumite
procese de schimbare.La fel va fi și când voi începe să mănânc.
Nu vă faceți griji pentru sângele, carnea și oasele voastre, ele sunt pământ
deja și pământ vor rămâne și cine a dat viață în aceste trupuri va avea grijă și de ele,
o grijă cu o iubire infinită, rodită prin nașterea trupurilor voastre și care le va întreține
o perioadă, ca mai apoi aceste trupuri superbe, templele sufletelor voastre, să apună
tot în această iubire infinită, pentru a prinde viață, din nou,în veşnicie. Ce deosebit
este acest continuum, acest etern, din care se naște totul și în care apune totul!
Să-i mulțumim!
Revin cu noutăți și să nu faceți ca mine, ci ca inimile din voi și ca voi!
Vă iubesc!

5 martie 2020
Începând de aseară am încetat postul fără hrană și am început sa beau sucuri
de legume și fructe proaspete. Ieșirea din post este importantă! Au fost 56 de zile
splendide!
Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne oferă în dar!
Mulțumesc!

12 martie 2020
A trecut o săptămână de când am început să consum hrană. Astăzi este ziua
a opta. În primele 4-5 zile am băut doar sucuri de legume și fructe, câte 3 sucuri de
legume și 3 - 4 sucuri de fructe pe zi. Suc din 3 grepfrut mari dimineață, apoi cam la
o oră suc de legume care include: spanac 200g, 3 morcovi mari, ţelina o bucată cam
cât un cartof mai mic, sfecla roșie tot cam atât, un cartof mic și varză o bucată mai
mare. La prânz suc din 6 - 7 - 8 mandarine, apoi cam la o oră sucul de legume,
același doar că,în loc de spanac, pun 250g de broccoli. Pe la ora 15 un suc din 3 - 4
portocale, pe la ora 17 din nou suc de legume numai din morcov, ţelină, sfeclă roșie,
cartof şi varză, iar pe la ora 19 un suc din 3 - 4 portocale. Astea au fost în primele 4 -
5 zile, bineînțeles că în prima zi au fost cantități mai mici, apoi cele enumerate mai
sus. Din ziua a șasea am început să blenduiesc fructele. Astăzi,pe la 7, mi-am făcut
un suc de legume dimineață cu spanac, după cum am descris mai sus, la 8 am
blenduit 1,5 kg de banane pe care l-am băut, mai am jumătate de kg de banane
pentru mai târziu. La ora 13 îmi voi face un suc de legume,ca cel descris mai sus,
apoi la o oră voi blendui 1 kg de pere. Pe la 15 un kg de mere blenduit, la 17 suc de
legume, descris mai sus, şi la 19 voi blendui așa: un grepfrut mare, 2 portocale mari,
2 mandarine mari, şi vreo 3 felii de pomelo. Deci sunt în jur de 5 - 6 kg de fructe, pe
care le mănânc, şi cam 3 litri de suc de legume, pe care îl beau zilnic. Asta este
alimentația mea până în momentul de față. Am avut 63 kg când am ieșit din post,

279
acum am 69. Contează foarte mult cu ce fel de alimentație refaci flora intestinală,
pentru că intestinele sunt asemeni unui bebeluș acum și, ce le dai, cu asta se
hrănesc. Fructele și legumele sunt cele mai benefice intestinelor. Dacă suferi de vreo
boală și postești pentru vindecare, iar apoi revii, după post, la vechile obiceiuri
alimentare, proaste, degeaba ai postit.
Vă îmbrățișez!

15 martie 2020
De aseară am început să mănânc normal. Normal, la mine, înseamnă hrană
fără nimic de origine animală. Aseară mi-am făcut un ghiveci de legume, turte din
făină integrală și ardei copți. Dimineață mi-am blenduit câteva citrice, portocale,
mandarine, pomelo, grepfrut. La o oră am blenduit 100g ovăz, 3 banane, 2 mere, 50g
semințe de dovleac, 20g semințe de in, câteva fructe de goji, stafide de corint,
merişor, lăsate la muiat în lapte de migdale de aseară. Pe la 11 am mâncat 2 pere, la
12,30 am mâncat ghiveci făcut aseară cu varză murată şi zeamă. Zeama de varză
conține probiotice importante pentru refacerea florei intestinale. Probioticele şi
prebioticele sunt cele care refac şi păstrează flora intestinală într-o bună funcționare.
Mai târziu, voi mânca 2 fructe, după care pe la ora 3, urzici cu mămăligă vreau să
pap. Înainte de masa de seară 2 fructe, apoi îmi gătesc un orez cu legume multe şi
vreo 300 g ciuperci, pe care îl mănânc cu murături. Dimineață mi-am preparat tofu,
pe care îl voi mânca mâine dimineață cu o salată.
Am primit cadou, de la o ființă deosebită, un blender deosebit, care gătește tot
felul de supe, supe creme, lapte din semințe, smoothie, milkshake, etc. Îți mulțumesc
din suflet, inimă iubită, pentru dăruire.
După cum spuneam, am preparat tofu dimineață din laptele de soia făcut la
blenderul acesta și țin să vă spun că nu se compară nici pe departe cu ce cumpărăm
din magazine, este deosebit. O să vă arăt aici mai târziu după ce îl scot de sub
presă, încă este la scurs și am pus o greutate pe el ca să poată sta presat pentru a
se scurge. În zeama care s-a scurs voi găti orezul, diseară.
Trebuie să-mi refac masa musculară. În două - trei luni voi reveni la 95 - 100
kg masă musculară de calitate. După postul ăsta lung corpul va fi mai armonios, cu o
musculatură bine lucrată!
Vă îmbrățișez!

Așa arată tofu pregătit de mine!

Vă spun, gustul este deosebit față de ce cumpărăm din magazin. Puteți
adăuga orice vreți în el, mărar, pătrunjel, ardei, condimente. Vă jucaţi cum vreți cu
gustul. Din 100 g de soia boabe, am obținut 386 g de tofu. În magazin tofu de la
„Inedit” are în jur de 280 g şi costă în jur de 7 lei. Eu am cumpărat soia boabe cu 7 lei
kilogramul. Din 7 lei fac 3,86 kg, aproape 4 kg de tofu. Vedeți câtă diferență este și
nu se compară cu cel din comerț după cum am spus. Mi-am luat 11 kg de soia boabe
pe care am dat 77 de lei. Din astea fac tofu şi lapte de soia tot anul!
Mulțumesc!

Pentru că mi-aţi cerut reţeta de tofu, o să o scriu aici. Pentru preparare

folosesc un blender, care are funcţia de a prepara lapte vegetal.
Spăl boabele de soia, apoi le pun la muiat de seara 100g. A doua zi,
dimineața, arunc apa, adun din cojile de pe boabe, ele se decojesc singure, pun
boabele în blender, pun 1250 ml apă, apăs butonul pentru lapte vegetal și în 20 min
îl prepară, fierbe boabele, le blenduieşte, face tot, nu rămâne nimic din boabe, totul

280
este lapte. Când este gata, iau capacul şi adaug imediat, câttimp laptele este foarte
fierbinte, o linguriţă de sare de nigari (Clorură de Magneziu), amestec uşor până se
separă, se brânzeşte, apoi adaug şi sare. Pregătesc o strecurătoare, aşez o bucată
de pânză sau tifon în strecurătoare, răstorn compoziţia din blender în sită, o las să se
scurgă, strâng un pic pânza într-un fel, storc compoziţia un pic, după care aşez peste
ea o greutate ca să stea presată acolo la scurs, greutatea este un disc de la
ganterele mele de sport. N-am găsit altceva astăzi și asta mi-a venit la îndemână,
sub ea am pus o bucată din lemn ca să preseze. Aşa se prepară tofu!
Acum pentru cei care aveți doar blender, fără funcţia de preparare a laptelui
vegetal, el blenduieşte doar la rece şi nu fierbe boabele, nu le omogenizează cum
trebuie şi rămâne rest la fund. După ce blenduiți răsturnați laptele într-o cratiță
puneţi-o pe foc şi-l fierbeţi. După ce fierbe opriţi focul, adăugaţi sarea de nigari,
amestecaţi un pic până se separă, se brânzeşte așa, după care adăugaţi sare,
strecuraţi-l prin tifon şi presaţi-l pentru a sta la scurs!
Mulțumesc!

Clorura de magneziu (Sare Nigari)

pentru uz intern cât și pentru uz extern.

Clorura de magneziu (sarea Nigari) este o sare a magneziului şi, spre deosebire de alte forme
în care acest mineral se găseşte, clorura este asimilată mult mai uşor de către organismul uman.
Clorura de magneziu cristalizată este făcută din apa de mare şi are o mulţime de întrebuinţări, atât în
ceea ce priveşte sănătatea, cât şi pentru frumuseţe, grădină sau animale de companie. Clorura de
magneziu hexahidrată are forma cristalizată. Clorura de magneziu este una dintre formele cel mai
ușor de absorbit ale acestui element. Atât magneziul, cât şi clorul sunt micronutrienţi de bază.
Marele avantaj al clorurii de magneziu este acela că furnizează ioni de magneziu şi de clor,
care sunt necesari pentru a stimula activitatea enzimelor digestive şi producerea de acid clorhidric în
stomac.
Clorura de magneziu are un gust amărui caracteristic. Pentru a îi atenua gustul, produsul se
adăuga în alte alimente sau băuturi. Clorura de magneziu este mai puţin amară faţă de sulfatul de
magneziu.
Beneficii:
- Reduce deficitul de magneziu
- Este asimilată uşor de organism
- Reduce riscul de osteoporoză
- Oferă suport sistemului nervos
- Are efect de detoxifiere a organismului
- Susţine activitatea fizică
- Reduce riscul de apariţie a atacului de cord
- Reglează tensiunea arterială
- Antidepresiv
- Echilibrează sistemul hormonal
- Întăreşte sistemul osos
- Întăreşte imunitatea
Magneziul se găsește în toate celulele corpului și este unul dintre cele mai importante
microelemente. Din păcate, se pare că foarte multe persoane suferă de deficit de magneziu.
Deficitul de magneziu se manifestă prin:
- Creșterea excitabilității neuromusculare, stare de slăbiciune, palpitații
- Crampe musculare
- Senzație de amorțeală, furnicături la nivelul extremităților
- Căderea părului
- Unghii casante
- Carii dentare
- Iritabilitate, anxietate, stare confuzională
- Sindromul picioarelor neliniștite

281
 - Tulburări depresive
- Dificultăți de concentrare
- Tulburări de somn, transpirații nocturne
- Dureri de cap, grețuri, amețeli
Mod de utilizare:
Uz intern: Înainte de administrarea internă, a se citi contraindicațiile de mai jos. Clorura de
magneziu se poate adăuga în alimente sau se poate dizolva în băuturi pentru a-i atenua gustul amar.
Este folosită în prepararea brânzei TOFU, precum și a uleiului de magneziu.
Uz extern: Băi terapeutice: băi cu apă în care s-a adăugat clorură de magneziu, pentru
întregul corp sau doar la picioare.
Baie: într-o cadă cu apă caldă se adaugă 1 – 2 cești de clorură de magneziu, se amestecă
până se dizolvă, după care se lasă să acționeze timp de 20 – 30 de minute. Nu folosiți săpun sau alte
substanțe.
În funcție de sensibilitatea pielii, baia cu clorură de magneziu poate crea inițial senzații
neplăcute: senzație de înțepături sau arsuri, senzație de căldură. După o perioadă scurtă de timp,
aceste senzații dispar. La finalul băii, vă puteți clăti cu dușul.
Relaxare pentru picioare: 1 ceașcă de clorură de magneziu se dizolvă în 3 – 4 litri de apă
caldă. Se lasă să acționeze timp de 20 – 30 de minute, după care se clătește cu apă curată. Ionii de
magneziu pătrund în fluxul sanguin la fel ca atunci când se îmbăiază întregul corp și oferă un
sentiment foarte plăcut. Acest lucru se recomandă seara, după o zi extenuantă. Pentru efecte
maxime, tratamentul se efectuează dimineața și seara, timp de 2 săptămâni.
RECOMANDARE. Clorura de magneziu este cel mai bine absorbită prin piele, băile cu
această sare fiind benefice pentru organism. După baia cu clorură de magneziu, se recomandă
masarea întregului corp sau doar a picioarelor (după caz) cu ulei de cocos. Clorura poate să usuce
pielea, iar uleiul de cocos conține o mulțime de vitamine și minerale, hrănind și hidratând pielea în
profunzime.
CONTRAINDICAȚII. Clorura de magneziu nu trebuie fosită pentru uz intern la persoanelor
care:
- au un nivel ridicat de magneziu în organism;
- suferă de insuficiență renală;
- au un stomac sensibil;
- urmează un tratament cu anticoagulante;
- suferă de hipotensiune arterială;
- suferă de diaree;
ATENȚIE! Persoanele care urmează un tratament cu antibiotice trebuie să consulte medicul înainte de
administrarea clorurii de magneziu deoarece produsul poate diminua efectul medicamentelor.

16 martie 2020
Așa arată meniul din seara aceasta! Mâncărică de năut, pâine integrală, pe
care le-am făcut astăzi, și murături! Ador murăturile roșii!
Vă îmbrățișez!

Aici am un prânz din orez integral brun, soia cuburi, ciuperci şi legume. Este o
masă foarte echilibrată pentru cei ce nu consumă hrană de origine animală. Conţine
numai din soia 50 g proteină, fața de pieptul de pui, care este aşa cum este, și
conţine doar 20 g proteină. Se poate construi masămusculară de calitate fără hrană
de origine animală. Pentru mai târziu pe la ora 15 îmi voi pregăti și urzicile din
imagine!
Vă îmbrățișez!

19 martie 2020
Au trecut două săptămâni de când am început să mănânc. La ieșirea din post
aveam 63 kg, acum m-am urcat pe cântar și îmi arată 80 kg. Am pus ceva pe mine.
Voi reveni la greutatea și masa musculară, pe care le-am avut, cât mai repede.
Vă îmbrățișez!

282
 Primesc tot mai multe mesaje referitoare la pandemia actuală și sunt întrebat
ce este de făcut. Am să scriu aici câteva cuvinte.
Legea cauzei și a efectului funcționează pentru fiecare ființă întrupată pe acest
pământ, nimic materializat nu scapă de ea.
În primul și în primul rând urmărește-ți gândul. Gândurile actuale ale oamenilor
sunt îndreptate către această panică colectivă. Mintea colectivă este puternic
influențabilă pentru orice ființă care este angrenată în colectivitate. Astfel frica devine
mai puternică decât orice virus, bacterie, parazit sau boală de orice fel, etc. Un om
dintr-o mie moare din cauza bolii, iar restul mor de frică. Prin orice gând care îi trece
omului prin minte, trupul său ia forma gândului respectiv, declanșând în el sentimente
și emoții în acest sens. Aceste gânduri emoționale de spaimă fac ca toate celulele
corpului omului să prindă forma fricii. Frica, indiferent de felul ei,îşi are rădăcina în
frica de moarte, însă când știi că ești etern, veșnic, nemuritor, nu ești identificat cu
forma fizică, nu mai trăiești după legile fizice, nu ești angrenat spiritual în planul fizic,
ci ești dincolo de legea cauzei și a efectului. Nimic nu te poate atinge şi, chiar dacă
trupul îți este afectat, tu ești același, veșnic, de neatins, de nepătruns, nemanifestat,
nenăscut, nemișcat, imuabil, pur!
M-ați mai întrebat, ca și alimentație, în perioada aceasta, ce este bine de
mâncat. La mine, indiferent de perioadă, baza sunt fructele, mănânc în jur de 3 - 4 kg
pe zi, din toate, după care urmează legumele și apoi leguminoase, seminţe sau
cereale. Nu îmi lipsește usturoiul din alimentație, pe care îl văd ca fiind cel mai
puternic antibiotic, antibacterian, antiparazitar, etc., la fel și ceapa.
Liniștea interioară este cea mai importantă, dacă ești de neclintit interior,
atunci nu mai contează periferia pentru tine, știi că orice ar avea loc și indiferent ce ți-
ar afecta trupul, în care viețuiești ca și conștiință, nu te poate distrage, căzând în
capcana iluzorie a universului cosmic manifestat!
Sunt în inimile voastre și voi în inima mea!
Vă iubesc!

27 martie 2020
Orice intenție, care pleacă din minte urmează a fi manifestată, indiferent cum,
şi ea va fi trăită ca și stare. Stările, indiferent de polarizare, fie negative, fie pozitive
se cară una pe alta în spate. Nu poți trăi în iubire fără să cari ura după tine. Atâta
timp cât se crede că se trăiește în iubire şi se emană iubire, ura va trăi în același
pachet cu iubirea, va domina în aceleași timp cu credința iubirii. Oscilaţiile acestor
polarizări sunt limitatorii și țin de dualitatea minții. În orice stare crede mintea că se
află, sau se situează într-un punct anume, crezându-se ceva, cineva sau undeva, ea
nu reprezintă decât acea stare iluzorie a momentului, cu care se identifică. Una este
să crezi că eşti ceva și alta este să fii. Orice credință este dependentă de minte și
ține numai de ea. O idee implementată în minte este mai puternică decât orice virus,
bacterie, parazit, etc. Tărâmul incognoscibil, cel intangibil, nu este nici într-un fel, nu
ține de nici o idee, ci aparţine lui Dumnezeu. Aici şi acum este momentul în care se
desfășoară totul și în același timp ființa, ca stare, îți este neafectată! Centrul tău este
nemișcat, însă din el pleacă totul, ca și manifestare, atât timp cât te identifici cu
manifestarea. Dacă observi asta îți vei da seama ca tu ești văzătorul, cel ce vede
toate,ca şi cum ai privi cu ochii tăi fizici, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte,
dar şi cu ochii închişi, inclusiv în somn. Cu orice vibrație, rezonanță, trăire, stare, etc.
te identifici, nu faci decât să rămâi sechestrat în capcana iluzorie a minții!
Te iubesc!

283
284
PARTEA A PATRA

Latura spirituală
a postului

285
286
 10 nevoi umane,
de care educația ar trebui să țină seama94
Acad. Solomon Marcus, Dr. Anton Ioan

În „Cuvântul înainte” la această carte am argumentat că postul este un mijloc

fizic de dezvoltare a sufletului aplicat prin intermediul raţiunii. În finalul acestei cărţi,
vom reface acest traseu, dar în sens invers, adică vom porni de la suflet, căruia îi
este caracteristic educaţia, tot la fel cum trupului îi este caracteristic instinctul, şi,
analizând factorii care intervin în educaţie, enunţaţi şi explicaţi nu de sfinţi, ci de
profani, vom descoperi în ce fel postul se identifică cu aceşti factori şi vine în sprijinul
sufletului ajutându-l să-şi definească propria sa identitate. Pentru aceasta vom porni
de la textul unei prelegeri ţinute de Academicianul Solomon Marcus în 2015 în cadrul
conferinței TEDxCluj 2015 și publicat, inițial, pe contributors.ro - platforma online.

Avem cele zece porunci. În complementaritate cu ele, propun zece nevoi

umane. Ele își au rădăcinile în copilărie şi ar fi trebuit să facă obiectul educației și
învățării, la toate vârstele. Dar nu prea se întâmplă acest lucru. Poate ne aude
cineva…

1. Nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar

Măcar o dată pe zi savurează faptul că respiri; că privești cerul și pământul; că
te miști. Trăiește-le ca mari evenimente. Bucură-te că ai schimbat un zâmbet cu un
copil care a trecut pe lângă tine.
Toate acestea să-ți fie suficiente pentru a simți că viața are un sens, că merită
să fie trăită, că este un dar pentru care, cei care te-au adus pe lume și te-au crescut,
au dreptul la iubirea și recunoștința ta.

Oare de ce nu putem vedea măreţia micilor evenimente, care ne înconjoară şi

alergăm, ca şi vrăjiţi, după tot felul de iluzii, asemenea marinarilor, care se lăsau
ademeniţi de cântecele sirenelor care, prin vocile lor minunate, îi atrăgeau în locuri
stâncoase, unde aceia îşi găsesc moartea în naufragii. În „Odiseea” lui Homer, Ulise,
pentru a scăpa de o asemenea ademenire, s-a legat de catargul corabiei, iar
tovarăşii lui şi-au astupat urechile cu ceară. Ulise nu a apelat instinctiv la o
asemenea tactică, ci a fost învăţat de Circe, o vrăjitoare de pe insula Aeaea [e-e-a],
cu care a petrecut un an de zile, în drumul său de întoarcere spre casă, după ce a
cucerit cetatea Troia. Ulise şi tovarăşii săi pur şi simplu au crezut ceea ce i-a învăţat
Circe, şi anume că în viaţă aparenţele sunt înşelătoare. Din acest motiv, Ulise,
simbolul isteţimii şi al prudenţei, se leagă de catarg, adică renunţă la voia sa proprie,
iar tovarăşii săi, îşi astupă urechile cu ceară. Aici urechile simbolizează imaginaţia,
care nu poate fi înşelată atunci când refuză percepţia iluzorie. Atât Ulise cât şi
tovarăşii săi, doar renunţând a se folosi de propriile capacităţi, au putut să depăşescă
ispitirea. În acele momente, bucurii de-a dreptul infime au fost trăite la un nivel
surprinzător de înalt, pentru că întreaga lor viaţa era redusă doar la nivelul existenţei.

Text prezentat în cadrul conferinței TEDxCluj 2015 și publicat, inițial, pe contributors.ro - platforma
94

online în cadrul căreia vă invităm să descoperiți și alte articole ale regretatului matematician Solomon
Marcus.

287
 Chiar dacă Ulise era recunoscut pentru isteţimea lui, inteligenţa şi-a dovedit-o
prin faptul că nu s-a încrezut în puterile lui şi a urmat îndemnul lui Circe. Faptul că
Circe era vrăjitoare, ne ajută să înţelegem că soluţia de a depăşi ispitirea sirenelor
era mai presus de logică, pentru că ispitirea era suprafirească. În fond vederea
sirenelor şi auzirea cântecelor lor erau doar nişte halucinaţii vizuale şi auditive. Ulise,
lăsându-se în mâinile destinului, s-a legat de catarg. Chiar dacă ispitirea a fost
suprafirească, ieşirea a fost absolut naturală, dar peste de capacitatea mijloacelor
deţinute de Ulise. Ispitirea viza mijloacele folosite, care, dacă ar fi fost folosite, ar fi
atras naufragiul, dar dacă Ulise nu s-a încrezut în puterile lui, ispitirea nu a găsit
posibilitatea de a se ataşa, de a se lipi de cel ispitit.
Mâncarea este astăzi unul dintre cântecele sirenelor, care a devenit atât de
fascinant încât omul a pierdut, atât simţul măsurii, cât şi interesul pentru multe alte
minunăţii ale acestei lumi. Ispitirea este suprafirească, pentru că omul nu percepe
răul ambalat în cele mai bune intenţii, motiv pentru care calea de scăpare este mai
presus de logică, postul fiind dat omului ca lege de către Dumnezeu, încă de când
omul locuia în Rai. Dovada faptului că ispitirea este suprafirească este faptul că
omul, care se lasă purtat de poftelesale, se îmbolnăveşte şi adoptă un stil de viaţă
sănătos, mai ales când începe să preţuiască sănătatea, adică după ce se
îmbolnăveşte. El devine convins de folosul unei asemenea schimbări, în principal
dacă se vindecă.
Reuşita în post ţine de două aspecte estenţiale: pe de o parte de renunţarea la
părerea şi voia proprie, care s-a pervertit, în zilele noastre mâncarea fiind asociată cu
sănătatea şi, pe de altă parte, de sustragerea imaginaţiei din mirajul iluzoriu al lumii
deşarte. Chiar dacă omul se poate opri din acţiunile sale, gândurile curg asemenea
unui râu năvalnic, ce nu poate fi stăvilit. Ele tind spre infinit, spre Dumnezeu şi, dacă
sunt canalizate în acea direcţie, întrega noastră fiinţă se umple de pace şi linişte. Un
gând îndreptat spre Dumnezeu, are puterea de a găsi sublimul într-un zâmbet de
copil, în cântecului unei păsărele, în foşnetului copacilor, în freamătului valurilor şi
chiar şi într-un pahar cu apă, dacă altceva nu este de mâncare sau nu trebuie să se
mănânce, iar gândul, încătuşat în cele materiale, nu se satură indiferent de câte
bogăţii sau bunuri pământeşti ar deţine. E suficient să privim oamenii lumii în care
trăim şi ne vom convinge de aceasta pe deplin.
Totuşi ar trebui să privim viaţa şi mai în adânc sau să intrăm în adâncul nostru
ca să găsim acele lucruri mici, care cu adevărat ne-ar face fericiţi, căci acestea sunt
pretutindeni împrejurul nostru, dar puţini le află. Ca să poţi ajunge fericit bucurându-te
de minunile din jurul tău, ar trebuie să cultivăm în noi încă o calitate, şi anume
cinstea faţă de noi înşine. Ne place mult mai mult să ne păcălim pe noi înşine, fie
defătându-ne, fie sub alte forme, decât să fim cinstiţi cu noi înşine şi să trăim cu
onestitate. Alegând aspectul negativ al vieţii, necazurile nu întârzie să apară şi
resemnarea noastră ne-o găsim în convingerea că a vrut Dumnezeu să pătimim un
anume rău, nesocotind abandonurile din viaţa noastră. Din cauza frecvenţei
acestora, nu le mai putem ţine socoteala, totuşi aspectul pozitiv, atunci când este
trăit, aduce vieţii o strălucire nemuritoare, care îi luminează pe toţi cei care şi-au
păstrat capacitatea de a vedea. Ca exemplu aduc romanul „Mizerabilii” a lui Victor
Hugo, care urmărind destinul şi zbuciumul oamenilor care trăiesc în mizerie, din care
cei mai mulţi, abrutizaţi de sărăcie, nici măcar nu mai încearcă să-şi depăşească
condiţia, îşi ia ca şi coordonată un aspect foarte sublim al vieţii, şi anume cinstea faţă
de propria persoană, şi ne exemplifică cum acest aspect, care de multe ori este
trecut cu vederea, ne poate transforma viaţa, ridicându-ne din starea de degradare în
care am ajuns să trăim din propria neglijenţă sau din alte cauze. Eroul romanului,

288
Jean Valjean, ajunge la ocnă, nu pentru delapidări istorice, ci pentru că a furat o
bucată de pâine, sărac fiind, dar după eliberare îşi depăşeşte condiţia prin simplul
fapt că şi-a propus să trăiască cinstit.
Atât la Ulise, cât şi la Jean Valjean identificăm un aspect comun, anume că tot
ceea ce ne poate influenţa viaţa în sens pozitiv, are ca şi punct de pornire învăţarea.
Ulise a fost învăţat cum să depăşească ispitirea sirenelor de vrăjitoarea Circe, iar
Jean Valjean a învăţat cinstea de la Episcopul Myriel Bienvenu. Nu avansez ideea că
orice influenţă, suprafirească sau nu, este pozitivă şi că adevărul este aflat, fără a
mai fi necesar să fie scos din umbră şi separat de minciună, ci faptul că influenţa
pozitivă ne-o însuşim prin învăţare şi prin trăire.

2. Nevoia de împrospătare
Dar respirația și mișcarea sunt cu noi tot timpul. Există riscul, tentația ca ele să
devină rutină, să nu le acordăm nicio atenție, cum de fapt se și întâmplă în general.
Rutina nu poate și nu trebuie eliminată total, o mare parte a comportamentului nostru
urmează reguli precise, care țin de civilizație.
Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul
ei, cum se întâmplă din păcate frecvent. Așa cum avem grijă zilnic să ne
împrospătăm corpul prin odihnă, prin mișcare și prin folosirea apei și săpunului, avem
nevoie și de o împrospătare a minții, a simțurilor, a sufletului nostru.
Să ne trezim în fiecare dimineață capabili de a arunca o privire proaspătă
asupra lumii, cu dispoziția unui nou început, cu o limpezire a simțurilor și a
gândurilor; într-un anume sens, să recăpătăm, să recuperăm candoarea copilăriei.

Avem nevoie de o asemenea împrospătare, dar a face acest lucru doar la

nivelul raţiunii ar fi ca şi cum am desena un pahar cu apă şi am vrea să credem că
ne-am potolit setea bând din el. Poate am repeta acest exerciţiu de câteva ori, dar nu
vom putea depăşi sentimentul naivităţii copilului, pentru care jocul reprezintă o
realitate. Avem nevoie să facem acest exerciţiu în modul cel mai real posibil, pentru
că nu ne putem minţi pe noi înşine. Cel mai la îndemână mod de a trăi această
experienţă este postul negru. Cine încearcă o dată, chiar dacă va trece prin clipe
neplăcute, va simţi în el o schimbare. Pe moment poate nu îşi va da bine seama ce
se întâmplă, dar va simţi că ceva s-a schimbat în el. Va simţi că s-a eliberat, chiar şi
în privinţa a ceva foarte nesemnificativ. Acest sentiment îl va determina să repete
experimentul.

3. Nevoia de întrebare și de mirare

Eram în copilărie într-o permanentă stare interogativă, de curiozitate, de
mirare, de extaz în fața spectacolului naturii și al lumii, al propriei mele ființe. Pentru a
da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de năzdrăvăniile creierului meu, în
materie de memorie și de imaginație. În fiecare seară, când mă las pradă somnului,
mă întreb ce călătorii neașteptate îmi vor oferi visele din noaptea respectivă.
Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viață, a fost
mereu o sursă de energie. Atunci când sunt întrebat: de ce trăiești?, răspund: pentru
a mă mira. De prea multe ori, școala, în loc să întrețină și să dezvolte această
nevoie, o anihilează.
Dar dacă nu ne menținem starea de curiozitate, de mirare, de dorință de a
înțelege lumea, nu doar de a o înregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de
problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea
și natura ignoranței noastre.

289
 Noi luăm contactul cu lumea în două etape: mai întâi cu lumea materială şi
apoi cu lumea spirituală. Cu adevărat începem să sesizăm amploarea şi natura
ignoranţei noastre pe măsură ce deprindem virtuţile, pentru că în lumea exterioară
eşti cu adevărat orb, dacă nu poţi vedea în tine însuţi. Privirea în interior prin
intermediul postului ne oferă o privelişte inedită şi atunci înţelegem de ce o
abstractizare fără gust, trăită prin intermediul unei învăţări informative, ne stoarce de
energie, în loc să ne încarce cu aceasta. Postul şi virtutea, în general, reprezintă un
mod experimental de învăţare, în care progresul este pe măsura dobândirii
cunoaşterii de sine şi biruinţei asupra sinelui. Lupta cu sinele ne oferă cea mai largă
gamă de trăiri, iar biruinţa sinelui este cea mai puternică sursă de energie. Postul nu
este decât una dintre armele de luptă.
Comparativ cu celeltate arme, postul este un mijloc grosier, dar dacă nu eşti
capabil să manevrezi un planor, nu mai are rost să te urci la bordul altui tip de avion,
decât cele de simulare.

4. Nevoia de îndoială și de suspiciune

Ce poate fi mai uman decât ezitarea, nehotărârea, nedumerirea? Pentru René
Descartes, starea de îndoială este semnul clar al naturii gânditoare a ființei umane.
Un același lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere și, în
aceste condiții, spiritul critic ne obligă la o analiză comparativă, care uneori nu
conduce la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilități, fiecare fiind descrisă în
termeni de grad de plauzibilitate. În justiție se lucrează cu prezumția de nevinovăție.
În educație și în învățare, este recomandabil să adoptăm prezumția de suspiciune.
Ne naștem criticând; plânsul nou-născutului este reacția sa critică față de o
nemulțumire. Să privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se livrează de la
catedră, de la tribună, de pe internet, din cărți, din orice fel de publicații, așa cum un
polițist, care caută autorul unei crime, suspectează totul.
Educatorii și profesorii ar trebui să fie primii care să recomande, să stimuleze
această atitudine la elevi, la studenți, să le spună acestora: „Cel mai clar semn de
respect pe care mi-l puteți arăta este să-mi acordați atenție, dar să nu acceptați nimic
din ceea ce vă spun înainte ca spiritul vostru critic să vă asigure de adevărul și de
interesul spuselor mele; dacă nu mă înțelegeți, să nu mă lăsați să trec mai departe,
să‑mi cereți să fiu mai clar; dacă vi se pare că nu am dreptate, să vă manifestați
argumentat dezacordul”.
O atitudine similară se cuvine a fi adoptată față de litera tipărită, din manuale
sau din orice alt loc. Omul de la catedră nu trebuie să pozeze într-un a toate știutor,
este normal ca uneori să le spună celor pe care-i instruiește: „nu știu, nu înțeleg nici
eu”; iar atunci când cineva din bancă îi corectează o scăpare, o greșeală, să-i
mulțumească pentru atenția acordată. Uneori introduceam deliberat o greșeală în
prestația mea, pentru a testa vigilența studenților.
Nevoia de îndoială și de suspiciune funcționează concomitent cu o alta,
opusă: nevoia de complicitate la o convenție. De exemplu, mergem la un
spectacol de teatru. Ne supunem prezumției de complicitate la convenția de ficțiune
propusă de spectacol, o acceptăm, îi acordăm credit.
Dar spiritul nostru critic nu încetează să funcționeze și avem dreptul, ulterior,
să ne exprimăm eventuala insatisfacție, să pretindem că autorii spectacolului au
înșelat așteptările noastre, creditul pe care l-am acordat. La fel, în cazul unei poezii,
a unui roman etc.

290
 Îndoiala şi suspiciunea în privinţa lucrurilor exterioare, mai ales promovate de
alţii, poate fi interpretată ca răutate, motiv pentru care, de multe ori, ne reprimăm
asemenea atitudini, dar atunci când suntem faţă în faţă cu noi înşine, având drept
oglindă virtutea, având toată libertatea de exprimare atât a îndoielii, cât şi a
suspiciunii, devenim artiştii operei celei mai importante din viaţa noastră. Cu dalta de
sânge în mână, lovim cu ciocanul voinţei cu cea mai mare grijă, căci durerea fiecărei
lovituri o resimţim în întreg corpul, iar când analizăm lucrarea spiritul critic se înmoaie
sau se aspreşte în funcţie de rezervele fizice de care mai dispunem. Când ne oprim
de la această lucrare şi începem o alta, modelarea celorlalţi, putem deveni mai
grosolani în mişcări, dacă nu am trăit îndelung şi suficient de intens durerea propriei
modelări.
Deci spiritul critic trebuie dezvoltat, nu în baza învăţării teoretice, ci pornind de
la înţelegerea durerii oricărei geneze, în baza trăirii durerii propriei naşteri.
În acest context cum este înţeles postul de către fiecare?

5. Nevoia de greșeală și de eșec

De câte ori am eșuat până să deprindem să folosim furculița, cuțitul și lingura!
De câte ori am căzut, ne-am julit genunchii, până să învățăm să ne ținem pe picioare
și să mergem! Este clar că învățarea, drumul spre dobândirea unui nou
comportament, trece prin greșeli și eșecuri; ele sunt prețul pe care-l plătim pentru a
ne îmbogăți înțelegerea și pentru a acumula noi capacități.
Trebuie deci să distingem între greșelile de acest fel, care au un rol pozitiv,
benefic, și greșelile ordinare, făcute din neatenție sau ca urmare a altor imperfecțiuni
senzoriale sau psihice. A plasa greșeala și eșecul, la modul general, în sfera
infracțiunii sau/și păcatului denotă o confuzie gravă, pe care totuși o comite mereu
practica educațională.
Auzim mereu: „cine a greșit, să plătească!”. Dar exemplul copilului, care cade
înainte de a învăța să se țină pe picioare și niciun părinte normal nu se gândește să-l
pedepsească pentru acest eșec, trebuie să ne stea mereu în față. O veche vorbă
latinească de înțelepciune ne amintește că a greși este omenesc. Dar reflecția
respectivă continuă prin a condamna perseverarea în greșeală.
Aici este nevoie de o precizare. De exemplu, să repeți mereu traversarea
străzii pe culoarea roșie a semaforului este într-adevăr de condamnat și de
sancționat; în general, nerespectarea deliberată a unor reguli ale comportamentului
uman, social este de sancționat și aici intră în funcțiune justiția și morala; dar să
comiți mereu greșeli, alte greșeli, în încercările în care te aventurezi pentru a
străpunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil.
Istoria abundă în exemple de greșeli și eșecuri ale unor oameni de seamă, în
tentativa de a spori cunoașterea umană. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrată
pe greșeli și pe eșecuri. O mare parte, poate cea mai mare, a acțiunilor de pionierat,
a lucrărilor care au deschis drumuri noi în cunoaștere au inclus greșeli, ca un produs
secundar al noutății ideilor lansate.
Mai mult, mergând pe urmele unor greșeli comise în lucrări sau acțiuni
temerare, s-a ajuns la apariția unor noi idei, noi domenii de cercetare. „Greșeala
matematică, sursă de creativitate” a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile
mele. Pentru a da un singur exemplu: noua știință a haosului a fost inițiată de Henri
Poincaré în tentativa sa de a înlătura o greșeală dintr-un memoriu al său de
mecanică cerească.
Am putut verifica personal și bănui că e adevărat în general faptul că drumul
spre multe (poate cele mai multe) idei și teoreme matematice a urmat o cale

291
sinuoasă, de tatonări, rătăciri, confuzii, greșeli de tot felul, până s-a cristalizat
varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaște, măcar în unele cazuri, această
istorie zbuciumată mi se pare esențial, dacă vrem să înțelegem natura profundă a
creației umane.
Ținând seama de inevitabilitatea eșecurilor, este esențial să educăm
rezistența la eșec, înțelegerea faptului că eșecul este normal; mai mult: dintr-un eșec
este totdeauna ceva de învățat.

Toată viaţa noastră, până când alegem calea virtuţii, este un lanţ de greşeli.
Pe moment nu simţim nicio durere, dar pe măsură ce îndepărtăm lanţurile de la mâini
şi de la picioare, rănile făcute de acestea încep să ne doară şi avem tendinţa de a ne
încătuşa din nou, ca remediu împotriva durerii.
Atât timp cât am zburdat şi am jucat nu am trăit nicio durere sau cele pe care
le-am experimentat am căutat să le dăm uitării, dar cum am început procesul
educaţional, adică calea virtuţii, durerea nu a întârziat să-şi facă simţită prezenţa,
uneori în aşa măsură de parcă am fi fost supuşi la chinuri. Dacă este acceptată, după
un timp, durerea dispare pe măsura însuşirii cunoaşterii, iar dacă respinsă, după un
timp va reveni asupra noastră cu îndoită putere. Atunci se va întâmpla acelaşi lucru,
de o vom accepta, o vom birui, iar de nu, ea se va îndepărta de la noi, dar va reveni
cu îndoită putere.
Postul este asemenea procesului educaţional şi, dacă vom suporta durerea la
care ne supune, ne vom vindeca de multe boli, pe care le-am dobândit din propria
neglijenţă, iar de vom fi mofturoşi, durerea nu ne va ocoli, ci va fi musafirul nepoftit şi
turbulent, de care nu vom şti cum să scăpăm.

6. Nevoia de joc
Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal și tenis la șah și Go.
Ele au un rol important și merită atenția tinerilor. Dar nu în primul rând la ele mă
gândesc acum. Am în vedere jocurile care valorifică nevoia de libertate, curiozitatea
de a înțelege cele percepute prin simțuri și prin observație directă, nevoia de și
dreptul la greșeală și eșec, fără a fi pedepsite.
Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum învățăm să ne ținem
pe picioare și să mergem. Este clar că orice copil de pe suprafața Pământului trece
prin această experiență. Acum mă voi referi la un alt joc, și el practicat, pe cât mi‑am
putut da seama, de toți copiii lumii: jocul de-a v-ați ascunselea. Eu mă ascund, iar tu
mă cauți și dacă mă găsești, ai câștigat.
Acest joc nu face decât să imite un altul, pe care natura îl practică față de noi,
la orice vârstă și de la începuturile omenirii. În tentativa noastră firească de a înțelege
lumea, totul se întâmplă ca și cum lumea ne spune: „cauți să mă înțelegi, dar eu mă
ascund; și cu cât lucrul pe care-l cauți este mai interesant, mai semnificativ, cu atât îl
ascund mai bine și îl fac mai greu de găsit. Dar merită să-l cauți. Chiar fără rezultatul
așteptat, căutarea îți va da satisfacții, care însă ar putea fi altele decât cele la care te-
ai gândit inițial. Cauți ceva, nu-l găsești, dar găsești altceva; uneori mai interesant
decât ceea ce căutai inițial”.
Învață să savurezi acest spectacol al omenescului, să te îmbeți de el – și din
nou să simți că viața merită să fie trăită. Căutarea se dovedește de multe ori mai
importantă decât găsirea. Plăcerea de a urca un munte stă în primul rând în a savura
fiecare moment al parcursului, chiar dacă nu ajungi în vârf.
Mai e și un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori, cauți ceea ce
deja ai găsit. Găsești ceva ca o bănuială, o intuiție, o extrapolare a unor observații

292
empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingătoare. Așa se întâmplă, de
exemplu, că în matematică multe teoreme sunt „găsite” mult înainte de a fi
demonstrate; cum a fost cazul teoremei lui Pitagora.
Dar toată căutarea, la care ne referim, ce este altceva decât învățarea,
descoperirea, invenția? Căutarea aceasta este nevoia noastră de a înțelege lumea şi
de a ne înțelege pe noi înşine. O căutare care trebuie să valorifice toate nevoile
umane discutate anterior, dar și pe cele care urmează.

Dacă vrei să te joci ascunsa cu tine însuţi, porneşte pe calea virtuţii.

Gândeşte-te ce virtute ai vrea să dobândeşti şi porneşte în căutarea ei. Aceasta va
fugi de tine, ascunzându-se în spatele defectelor tale. Deci, dacă vrei să o prinzi,
trebuie să renunţi la defectele după care se ascunde. Când nu va mai avea unde să
se ascundă, atunci o vei prinde şi vei fi cel mai fericit om de pe Terra, pe de o parte
pentru că ai dobândit un asemenea bine şi pe de altă parte pentru că ai scăpat de
multe rele, despre care credeai că sunt inofensive.
Orice virtute are, în mod obligatoriu, o parte materială şi una spirituală,
proporţia fiind diferită în fiecare caz în parte. Postul, ca virtute, are o parte materială
substanţială şi, din acest motiv, este un bun exerciţiu, înainte de a experimenta alte
virtuţi care au componenta materială mai redusă. Spre exemplu partea materială a
smereniei este extrem de mică şi nu poţi trăi o asemenea virtute înconjurat din
belşug de cele materiale. Una este să probezi o haină, iar alta este să o porţi.
Cojocul îl poţi proba pe orice continent, dar îl porţi doar acolo unde este frig, oricât de
mult ţi-ai dori să porţi o asemenea haină.

7. Nevoia de identitate
Aici se află o provocarea majoră, dramatică și o șansă de a da vieții noastre o
motivație superioară. Direct implicate sunt toate celelalte nouă nevoi pe care le
discutăm. Biologic, avem o identitate individuală, prin faptul că fiecare viețuitoare de
pe această planetă are un ADN specific.
Acizii dezoxiribonucleici sunt „cuvinte” alcătuite pe baza alfabetului celor patru
tipuri de baze nucleotide. Acest alfabet este același pentru toate ființele trăitoare pe
planeta Terra. Dar ordinea în care sunt așezate elementele alfabetului în alcătuirea
ADN-urilor este alta la fiecare dintre noi, deci fiecare ființă umană are o identitate
biologică specifică.
Ne naștem preluând o întreagă moștenire genetică de la părinți și, prin
intermediul lor, de la bunici, străbunici ș.a.m.d. Preluăm o seamă de trăsături,
deprinderi, reprezentări, judecăți și prejudecăți determinate de contextul geografic și
istoric în care ne dezvoltăm. Toate acestea ne conferă o identitate genetică, de
familie, de loc geografic și de moment istoric, deci o identitate locală, una regională,
una națională, de limbă, de credință.
Această identitate, pe care natura și istoria ne-o imprimă, fără ca noi să ne
dăm seama, rămâne pentru prea mulți oameni singura lor identitate. Prea mulți
oameni nu simt nevoia unei identități mai bogate decât aceea primită fără vreun efort
personal. În perioada trecerii de la copilărie la adolescență ar trebui să înceapă
conștientizarea nevoii de construire a unei identități mai bogate decât aceea cu
care ne-a înzestrat natura.
Cum să facem să educăm la cât mai mulți tineri această nevoie (valorificând
critic, selectiv, identitatea primită de la natură)? Cum să-i facem pe tineri să
conștientizeze faptul că în condițiile actuale ale globalizării de toate felurile, aceasta

293
acționează asupra noastră, direct sau indirect şi la toate nivelurile sociale, de la cele
locale la cele regionale, naționale, europene, occidentale și planetare?
Să le explicăm tipologia identităților culturale: balcanică, dunăreană, a Mării
Negre, sud-est europeană, central europeană, mediteraneană, europeană,
occidentală, planetară, dar și tipologia care rezultă din diversitatea lingvistică, de
credințe, de civilizații. Se întâmplă un lucru fără precedent în istoria omenirii:
numeroasele identități ale ființei umane, aflate într-o dinamică permanentă și o
interacțiune continuă, nu mai pot fi înțelese decât concomitent, formând un sistem.
Ori le înțelegem pe toate, ori pe niciuna! Globalizarea și internetul au o
contribuție esențială la această nouă configurație a identităților. Educația nu reușește
să facă față acestor probleme, nici nu prea le are în atenție.
Dar tensiunile existente între diferite identități ale fiecărei persoane și între
identitățile unor persoane diferite sunt, în ultimă instanță, la rădăcina multor conflicte
și războaie. Aici își află rădăcinile și terorismul existent la scară mondială.
Posibilitatea unei dezvoltări armonioase a identităților rămâne deocamdată doar un
proiect.

Aici este centrul de greutate al întregii probleme a omului. El are nevoie să-şi
definească o identitate proprie, pornind de la identitatea biologică primită în mod
natural. Globalizarea este o nivelare, o ştergere a identităţii, nu prin faptul că pune în
comun diverse valori, ci prin faptul că înlocuieşte mijloacele pe care le pune la
dispoziţia omului. Globalizarea şi societatea ştiinţifică acţionează pe toate căile şi prin
toate mijloacele dorind să înlocuiască mijloacele naturale, fiziologice, care dau o
identitate proprie fiecărui om care le aplică, cu cele artificiale, care anulează
diferenţierea dintre oameni prin faptul că eşti constrâns să le adopţi, fără a se mai
ţine cont de necesitate. Globalizarea a trasat omenirii un parcurs artificial, ignorând
raţiunea divină a întregului univers, şi încearcă să impună acest traseu tuturor, pe
unii convingându-i, iar pe alţii obligându-i.
În toate veacurile modul în care omul şi-a putut construi în sens pozitiv o
identitate mai bogată decât cea naturală a fost lucrarea virtuţilor. Anulând existenţa
lui Dumnezeu, în baza teoriei evoluţioniste, virtutea îşi schimbă complet înţelesul,
chemarea omului pentru a-şi contura identitatea sufletească mai presus de cea
trupească dispare, pentru că această lucrare urmărea asemănarea cu Dumnezeu, iar
omul, înzestrat cu libertate, îşi dă seama că trebuie să renunţe la libertate, aceasta
pierzându-şi importanţa.
În Fraţii Karamazoveste este descris un episod în care Iisus Hristos, coborât a
doua oară pe pământ, este judecat şi acuzat că libertatea dobândită de om prin
credinţa în Dumnezeu este o povară prea grea de purtat pentru om. Într-adevăr
libertatea este grea, pentru că lucrarea virtuţilor implică osteneală. Globalizarea,
promovând teoria evoluţionistă şi asigurând omului un trai îmbelşugat fără muncă, îi
răpeşte omului atât libertatea, cât şi transcendenţa, transformându-l într-un rob al
materiei, care nu are nevoie de o altă identitate decât cea biologică. Globalizarea
este un sistem totalitar pentru că pedepseşte orice abatere de la identitatea
biologică.

8. Nevoia de omenesc și de omenie

Identitatea este primul termen al unui cuplu esențial, în care al doilea termen
este alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifică în absența celuilalt. La orice nivel, ne
definim identitatea prin raportare la ceea ce este diferit. Diferența se poate referi la
vârstă, la sex, la naționalitate, la limbă, la culoarea pielii, la religie, la nivel de cultură,

294
la poziție socială, la apartenența politică, la filosofie a vieții, la preferințe literare sau
de orice altă natură etc.
Să fim pregătiți să înțelegem omenescul în diversele sale ipostaze, să
admitem că tocmai infinita sa diversitate îi dă farmec. Nu există două fețe umane
identice, nu există două voci umane identice, nu există două priviri umane identice.
Dar dincolo de această diversitate, toți copiii lumii au o prospețime cuceritoare, toți
alternează râsul cu plânsul, toți râd la soare, toți îndrăgesc mișcarea și jocul, toți ard
de curiozitate.
Omenescul este o sursă nesfârșită de delectare, de minunare. Iată, pentru a
alege numai una din fermecătoarele manifestări umane: vorbirea, limba. Câtă
subtilitate, câtă finețe, cât joc al nuanțelor îți oferă cuvintele, frazele, discursul!
Muzica lor, semnificația lor.
Cât de plăcut e să constați că reușești să spui ceea ce ai gândit, dar cât de
ușor, pe nesimțite, frazele derapează și nu mai exprimă ceea ce ai dorit! O continuă
alternare a găsirilor și a ascunderilor, a confirmărilor și a frustrărilor. Sau jocurile
memoriei umane, ale amintirilor și uitărilor; sau trecerile insesizabile de la zâmbet la
lacrimă, de la gravitate la duioșie.
Iată un pariu major al educației: să-i antrenăm pe copii să savureze omenescul
în întreaga sa diversitate.
Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde câștigi în dauna altora, care pierd;
omenescul poate fi universal câștigător. La animale, o pornire instinctivă vede în
diferență o adversitate. Pentru ca oamenii să nu reproducă și ei acest comportament,
este nevoie de o educație corespunzătoare, altfel se întâmplă ceea ce vedem mereu:
băieței de clasa a treia primară care se iau la bătaie pentru că „eu am spus într-un
fel, iar el a spus altfel”.
De la omenesc, nu e decât un pas până la omenie, care înseamnă nevoia de
a fi bun, generos, de a dărui, de a-i contamina pe alții de bucuria vieții, de a adopta în
comportamentul tău prezumția de solidaritate cu ceilalți oameni. Copiii care se
formează în acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esențial) vor putea fi mai
greu antrenați în războaie de tot felul.

Pentru a savura omenescul în întreaga sa diversitate, mai întâi trebuie să-l

percepem. Apoi, devenind conştienţi de bogăţia imensă a acestei diversităţi, devenim
capabili să traim omenia. Percepţia diversităţii umane doar sub aspectul ei exterior
este de mică importanţă, pentru faptul că noi, indiferent de imensitatea ei, o limităm
până la nivelul pe care putem să-l percepem. Un hoţ, dacă va flămânzi, îşi va procura
cele necesare furând, deşi posibilităţile de procurare a hranei ar fi multiple.
Deci educaţia, dacă te ajută să conştientizezi diversitatea doar sub aspectul ei
exterior, practic nu te ajută cu nimic. Folosul educaţiei este dacă te ajută să te
descoperi pe tine însuţi, să-ţi dai seama de puterea care este în tine în stare latentă
şi dacă te învaţă să te foloseşti de ea pentru nevoile tale şi ale celorlalţi. Dacă nu
vom învăţa aceasta, furtul, violul, minciuna şi alte patimi vor deveni necesităţi
fiziologice, iar noi vom deveni nişte asistaţi social.
În acest context postul este un mijloc de a descoperi puterea care se ascunde
în noi şi pe care noi o dispreţuim, îmbătaţi fiind de bogăţia materială, care ni se pune
la dispoziţie.

9. Nevoia de cultură
Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură științifică, literar-artistică,
tehnologică, religioasă, filosofică etc. Culmi ale spiritualității umane, în matematică,

295
astronomie, fizică, chimie, biologie, filosofie, literatură, muzică, arte vizuale, teatru,
științe juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice și, mai recent,
în film și în disciplinele informației și ale comunicării stau mărturie pentru splendoarea
omenescului, pentru puterea sa de pătrundere, de imaginație, de descoperire și de
invenție.
Dar cine beneficiază de ele, câți sunt cei care au acces la aceste piscuri, le
înțeleg, își pot umple sufletul și mintea de înțelepciunea și frumusețea lor, se pot
astfel înălța spiritual mult peste starea de animalitate?
Câți sunt cei care ajung să trăiască fiorul unui vers, al unei povești, al unei
muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectură, al unei sculpturi, al unei
ecuații, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de
calculator, al geometriilor neeuclidiene, al relativității einsteiniene, al lumii cuantice, al
dualității Watson-Crick a acizilor nucleici?
Oare pe la urechile câtor copii și adolescenți trece adierea unor acorduri din
Beethoven, Bach, Mozart sau Chopin? Câte priviri aflate în dimineața vieții ajung să
se desfete în prezența unui tablou de Rembrandt, a unei sculpturi de Brâncuși?
Va fi în stare educația publică să preia acest mesaj? Mai avem timp de așa
ceva? Nu cumva eliberăm pe bandă rulantă diplome de diverse grade, fără acoperire
culturală? Și dacă nu au acoperire culturală, ce sunt posesorii acestor diplome
altceva decât, în cel mai fericit caz, furnizori de servicii? Și dacă nu prea au nevoi
culturale, ce motivație mai profundă pot da vieții lor?
Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materială, au totuși un
statut de sclavi culturali – să nu-ți fie milă de ei? Nu cumva aici se află principala
sursă a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violenței verbale, psihice, fizice?
Care este nivelul de cultură al celor ce ne conduc, ce repere umane au ei? Ce
anume dă un sens vieții lor?

Cei care au lăsat o urmă pe acest pământ sunt cei care au descoperit puterea
ascunsă în ei. Aceştia ne vorbesc, în primul rând, nu de minunea pe care ei au
descoperit-o, ci de puterea din om, pe care o dispreţuim. Cum ne preţuim pe noi
înşine, în aceaşi măsură preţuim şi pe cei de la care am primit nenumărate daruri. Ne
folosim de curentul electric, de diverse maşini şi de întreaga pleiadă de invenţii, dar
care este consecinţa confortului nostru? Ne-am abrutizat pentru că, trăind pe seama
înaintaşilor, nu ne-am mai cizelat pe noi înşine.
Se spune că un împărat a cerut unui înţelept să construiască un aparat de
zbor. După ce aparatul a fost executat, împăratul a poruncit să fie distrus, pentru că
dacă va cădea în mâinile duşmanilor, ei vor putea fi biruiţi cu propriile arme.
Tâlcul acestei povestiri este acesta: Cu cât omul se va folosi mai mult de
mijloacele moderne, cu atât se va păgubi mai mult, pentru că nu va descoperi
puterea ascunsă în el şi cel care îl va învinge va fi propriul său trup. Trupul înzestrat
cu cele cinci simţuri, care trebuie satisfăcute, nu poate potoli setea de cunoaştere a
fiinţei umane, indiferent de gradul de stimulare al organelor de simţ. Sufletul însă,
datorită excesului mijloacelor tehnologice din jurul său, din lipsă de exerciţiu prin
utilizarea lor, rămânând la un nivel precar de dezvoltare, nu va mai recunoaşte
adevăratele valori, iar fiinţa umană se va autodistruge.
Valoarea şi necesitatea postului să o aprecieze fiecare. Pentru cel ce înţelege,
bolile trupului sunt metafore ale bolilor sufletului. Metaforic vorbind, ce conotaţii
sufleteşti ar putea avea boli trupeşti precum diabetul, guta, obezitatea? Dar bolile de
inimă? Dar cancerul? Am putea să ne eschivăm spunând că nu suntem medici şi nici
psihologi sau preoţi, deci nu putem face astfel de analogii. Totuşi dacă am dobândit

296
astfel de boli şi le primim ca pe un dat, ca oameni de bună credinţă, tocmai acest fapt
reclamă nevoia de cultură.
În veacurile trecute cultura avea drept scop înnobilarea fiinţei umane, dar în
prezent cultura are drept scop salvarea fiinţei umane, pentru că omul, înconjurat de o
multitudine de mijloace cărora nu le mai înţelege întrebuinţarea, luptă împotriva
propriei sale fiinţe. Acum, când avem fabrici de droguri, de armament, de maşini de
tot felul, divertisment de tot felul, facilităţi şi libertăţi de tot felul, ce rol ar mai putea
avea cultura, decât să ne salveze din acest iad, spre care suntem dirijaţi prin toate
mijloacele. Cultura este cea care vrea să ne scape de această mare ispită, dar
salvarea noastră este atunci când ajungem la un liman. Un naufragiat, dacă nu
găseşte un liman, putem spune că s-a chinuit zadarnic.

10. Nevoia de transcendență

Ne aflăm aici la modul superior, de cea mai înaltă complexitate, pe care o
poate căpăta nevoia de a da un sens vieții. Etimologic, trans înseamnă dincolo, iar
verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te cățăra. Obiceiul copiilor de a se
cățăra în copaci, pe garduri, pe stâlpi exprimă nevoia, tentația de a se înălța, de a se
depărta de sol.
Așa începe transcendența. Să treci dincolo de limitele, de cadrul ce ți-au fost
impuse prin naștere, să nu rămâi sclavul percepției senzoriale și empirice, să încerci
să le depășești.
Așa au apărut
 geometria neeuclidiană, care sfidează percepția senzorială a spațiului;
 fizica relativistă, care transgresează percepția empirică a timpului, energiei și
mișcării;
 conștientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situațiilor în care nu mai există
o diferență clară între subiect și obiect și dincolo de care urmează tăcerea sau
compromisul de toate felurile;
 logicile neclasice, care încalcă unul sau mai multe din cele trei principii ale logicii
aristotelice: identitate, necontradicție, terț exclus;
 imaginarea unui calcul care depășește frontiera Turing dată de ideea obișnuită,
elementară de calcul etc.
Transcendența este atât la destinație, cât și la origini, fapt argumentat prin
distincția kantiană dintre transcendent (dincolo de posibilitățile cunoașterii umane) și
transcendental (relativ la achiziții ale cognitivului uman care preced orice experiență;
cunoașterea apriorică).
Transcendența matematică se referă, în acord cu matematicianul suedez
Leonhard Euler, la operații care nu se pot realiza prin repetarea de un număr finit de
ori a unor operații elementare, aplicate numerelor întregi și unei variabile x. De aici,
nu-i decât un pas până la distincțiile profan-sacru, imanent95-transcendent96.
În aceeași ordine de idei, se poate discuta despre transcendența în muzică, în
viziunea fenomenologiei sunetului, preconizate de Sergiu Celibidache.

Transcendenţa este un concept care se adresează sufletului, iar nu trupului.

Pentru omul, care doreşte să rămână doar trupesc, nu are sens explicarea
transcendenţei. Dar cel care acordă importanţă sufletului, cum ar putea să se ridice
deasupra trupescului fără post?

imanent = Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză exterioară.
95

transcendent = Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil
96

cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității.

297
 Ne înscriem la şcoli înalte, unde se studiază noţiuni care depăşesc cu mult
cele materiale, fără însă a dovedi capacitatea de a ne desprinde de cele trupeşti,
pentru că nu am trecut examenul postului. Consecinţa acestei stări de fapt este că
acolo unde te aştepţi să descoperi iubirea, în locul cel sfânt, se întâmplă să
descoperim urâciunea pustiirii. La cele mai înalte niveluri umane putem descoperi
aceleaşi patimi ca şi în cele de jos, pentru faptul că nu am înţeles nivelul la care am
urcat. Totuşi această stare de fapt nu este valabilă şi în cazul celor cereşti, unde
nimic necurat nu poate intra.
Aşa cum lumea cerească este transcendentă lumii materiale, tot astfel
puritatea este transcendentă păcatului. Raportând această analogie la fiinţa umană,
nevoia de trascendenţă a omului nu este altceva decât nevoia de puritate. Pentru
faptul că transcendenţa ţinteşte dincolo de limitele realităţii, înţelegem că puritatea pe
care o caută omul nu este numai cea a trupului, ci mai ales cea a sufletului. În post,
trupul, se curăţeşte fără a avea nevoie de ceva din exterior, şi trăim o stare de pace
şi bucurie, pentru faptul că satisfacem nevoia de puritate a trupului. Pofta, raţiunea şi
voinţa, hrănite cu idealuri pământeşti, obosesc şi îmbolnăvesc sufletul. Odată ce
oprim hrănirea sufletului cu astfel de idealuri, deschidem uşa inimii noastre Domnului,
iar El, venind şi făcându-şi sălaş în noi, va curăţa sufletul nostru, care, redobândindu-
şi puritatea, se va umple de fericire. Cu cât omul va experimenta mai mult vieţuirea
fără mâncare, cu atât mai mult va avea curajul să abandoneze idealurile deşarte ale
lumii materiale, care incorsetează sufletul. Trupul devine astfel pentru suflet un
cercetaş, care încredinţează sufletul de temeinicia unei acţiuni, iar sufletul, astfel
ghidat, capătă atât curaj, cât şi precizie, adică putere. Vedem deci că trupul nu este
doar sălaşul inert al sufletului. Dacă în starea de păcat trupul şi sufletul sunt în
opoziţie, pe calea de purificare trupul şi sufletul luptă cot la cot, întărindu-se reciproc.
Doar trupul este ambivalent, adică se bucură şi de păcat şi de curăţie, sufletul
rămâne însă în permanenţă fidel modelului după care a fost creat.
Noi trăim puritatea ca pe o necesitate, dar la nivelul fiinţei noastre, nevoia de
puritate este de fapt nevoia de unitate dintre suflet şi trup, iar păcatul este forma de
materializare a rupturii dintre suflet şi trup. Deci nevoia de transcendenţă este nevoia
de puritate, care este nevoia de unitate dintre suflet şi trup, care este modelul după
care a fost creat omul, modelul treimic, şi cu care omul trebuie să devină asemenea.
(„Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” – Facerea 1, 26) Acesta este
însă procesul de ÎNDUMNEZEIRE a fiinţei umane sau trascendenţa. Acesta este
limanul la care aspirăm toţi care părăsim confortul trupului ca pe un vapor aflat în
derivă.

Desigur, acestea nu sunt singurele nevoi umane. Dar sunt dintre cele mai
importante și dintre cele mai neglijate. Voi, oameni ai școlii și ai universității, voi elevi
și studenți, voi, părinți ai elevilor și studenților, voi, oameni de cultură, intelectuali, ce-
ar fi să valorificăm a doua nevoie evocată mai sus și să ne împrospătăm?

Identitatea, conţinătorul spiritual al oricărei tradiţii

Cine vrea să descopere o comoară ascunsă de vremuri are un drum anevoios

de parcurs, pentru că timpul, impregnat în cele ascunse, face ca lovind pământul şi
piatra, să existe riscul alterării integrităţii acelei comori. A descoperi o comoară de
aur este ceva de-a dreptul fantastic, dar dacă descoperind-o scoţi la lumină doar
materia brută, osteneala a fost mare, iar rezultatul sub aşteptări, nu pentru că ai
298
rămâne fără o recompensă materială, ci pentru faptul că sufletul acelei comori a
rămas mai departe în adâncurile pământului. Arheologul care a scos la lumină
„Cloşca cu puii de aur”, nu s-a bucurat de aurul descoperit, ci de faptul că
simbolistica comorii relevă tot aceleaşi trăiri care ne definesc şi pe noi cei de astăzi,
făcându-ne astfel să ne simţim în comuniune cu înaintaşii noştri. Apărarea noastră în
faţa modernismului mutilant sunt tocmai aceste relicve, pentru că prin intermediul lor
ne identificăm ca şi creaţie şi ne ancorăm straşnic de Creator.
Cartea de faţă este o încercare de a scoate la lumină postul. Când eşti în
căutarea unei comori, nu ai vreun indiciu care să-ţi alimenteze îndrăzneala, iar o
astfel de descoperire este un fel de revelaţie. Postul este însă un izvor şi, pe măsură
ce forajul devine mai adânc, izvorul creşte atât cantitativ, cât şi calitativ. Folosul meu
personal eu îl simt, dar tot la fel de bine simt şi faptul că apa are încă mult nisip şi
forajul mai trebuie încă adâncit, ca nu cumva timpul să-l astupe din nou, prin
umplerea cu nisip.
Dacă ar fi să mă folosesc doar de instrumentele personale, aş renunţa să
merg mai departe, pentru că frânghia înţelegerii mele este prea scurtă pentru
înţelesuri atât de adânci, dar mă ruşinez să mă eschivez într-un asemenea mod. În
ochii contemporanilor o asemenea atitudine nu ar fi privită ca un abandon, dar eu mă
ruşinez de numele pe care îl port. Noi, toţi românii, ca şi iniţială a tatălui, după cum
era înregistrat numele fiecăruia pe vechile buletine, avem un E. Acest E provine de la
Eminescu. Aceasta remarcă nu îmi aparţine, ci am aflat-o şi eu de la alţii. Acum, ca
să verifici numele tatălui trebuie să cercetezi certificatul de naştere. În acel act toţi
românii vedem scris complet şi nu doar ca iniţială la rubrica „numele tatălui” numele
de Eminescu. Dacă nu credeţi aceasta puteţi verifica într-un mod foarte simplu: faceţi
o călătorie în străinătate. La graniţă vă identificaţi în baza unui act, dar când luaţi
contact cu localnicii şi vreţi să vă recomanţi treceţi printr-un moment de derută.
Vedeţi prosperitatea lor, disciplina, ordinea, obiceiurile şi uitându-vă în ochii lor,
curioşi să vedeţi cum vă privesc, rămâi îngândurat să constaţi sentimentele lor de
milă, amestecate cu un aer de superioritate, care uneori aduce a dispreţ. Atunci, de-a
dreptul instinctiv, te recomanzi cu numele de Eminescu, şi revii la nivelul de
demnitate corespunzător calităţilor tale morale şi profesionale. Întors acasă vei
povesti minunile pe care le-ai văzut peste hotare, dar nu vei uita curând rana din
inimă, pe care nu o vei putea spune nimănui, decât tatălui, iar el, duios, îţi va recita
poezia „Doină”.

Doina, poezie specifică folclorului românesc, este o formă literară care

exprimă liric sentimente de dor, de jale, de dragoste sau de revoltă. Aşa a intitulat
Eminescu una din poeziile sale. Dacă i-ar fi dat alt titlu, am fi putut crede că ceea ce
urma să exprime, ar fi fost viziunea sa personală asupra unui lucru sau fenomen, dar
intitulând această poezie chiar „Doină”, Eminescu arată că el doar a transpus în
formă lirică ceea ce a surprins în inima poporului. Dacă observaţia sa ar fi fost legată
de o bucurie, i-ar fi spus „Horă” sau „Cântec” sau în alt mod, dar, ceea sufletul
poporului i-a spus lui, nu a putut intitula altfel, deoarece inima i s-a umplut de jale.

De la Nistru pân' la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Poezia a fost publicată la 1 iulie 1883 în Revista „Convorbiri Literare”. Ce

evenimente s-au interpus între poet şi popor la vremea scrierii acestei poezii nu
cunoaştem, dar sentimentele imortalizate la acea vreme de Eminescu coincid cu

299
trăirile noastre din vremea de acum. Oare timpul se împarte în trecut prezent şi viitor
sau asistăm la un prezent continuu?

De la Nistru pân' la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân' la mare

Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.

Îşi dezbracă ţara sânul,

Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!

Pentru a rămâne în sfera sentimentelor nu voi încerca să le corelez cu

evenimente mai vechi sau mai noi. De altfel ziarele sunt pline de asemenea cronici,
dar astfel de dezbateri, perpetuate de-a lungul istoriei, nu şi-au găsit un loc anume,
adică nu au lăsat vreo urmă, fiind asemenea suflărilor de vânt. Totuşi trăirile

300
oamenilor, cu cât au izvorât mai din adâncul sufletului, au fost păstrate şi transmise
din generaţie în generaţie, nu doar asemenea unor nestemate, ci asemănător
lucrurilor sfinte. Religia atribuie un anumit cult fiecărui lucru sfânt, dar cultul creat de
evlavia spontană a poporului nu poate dezvălui altceva decât sfinţenie. Dacă ne-am
rupe de contextul istoric, dar nu la datele unor evenimente mă refer, ci la trăirile
poporului din acel context istoric, şi am încerca să înţelegem sfinţenia, am descrie
sfinţenia în date calendaristice şi nu am pricepe nimic, dar dacă, depăşind aspectul
material al vieţii, ne adâncim în semnificaţii şi trăiri, găsim că nevoia poporului de a
afla un răspuns la frământările sale nu-l poate îndruma în altă direcţie decât spre
sfinţenie.
Eminescu rezonează cu sufletul poporului din care face parte căci altfel nici nu
ar simţi jalea semenilor săi. Dacă această poezie ar fi fost scrisă astăzi, ar fi fost
încadrată ca atitudine xenofobă şi chiar dacă ar fi fost publicată, ar fi fost trecută cu
vederea de elanul înoitor general. Totuşi, de aproape 150 de ani, această poezie a
rezistat trecerii timpului şi versurile ei nu vor fi uitate cât va mai vieţui pe acest
pământ neamul românesc, pentru că pe măsura trecerii veacurilor, această poezie
capătă o mireasmă patriarhală. Versurile acestei poezii sunt mult mai valoroase
astăzi decât la momentul când au fost scrise. Am putea crede că această valoare
ţine de cultul popular faţă de poetul naţional, dar dacă ar fi doar atât, am putea spune
că Eminescu, la fel ca şi Ştefan cel Mare au dus mai departe românismul pe aceste
meleaguri. Deşi într-adevăr cei doi au jucat un asemenea rol pentru neamul
românesc şi între cei doi există o identitate în privinţa proporţionalităţii, chiar dacă au
activat într-un cadru temporal şi social diferit, valoarea pe care o câştigă această
poezie cu trecerea timpului ţine de faptul că, poporul român a reuşit să-şi păstreze
identitatea, chiar dacă condiţiile socio-politico-economice au fost nefavorabile, atât în
trecut cât şi în prezent. Descrierea unui anumit context istoric, deloc meritoriu pentru
poporul român, nu poate fi numită xenofobie, ci aduce mai mult a rugăciune, a psalm.
Proorocul David spune: „Doamne, cât s-au înmulţit vrăjmaşii mei”, iar în finalul
acestui psalm se roagă Proorocul „Scoală Doamne, mântuieşte-mă, că tu ai zdrobit
dinţii celor ce mă vrăjmăşesc în deşert”.
Căutând substratul dăinuirii românului ca „străin în ţara lui” şi „străin în ţară
săracă”, descoperim percepţia profetică a lui Eminescu. Aceasta nu se bazează pe o
descoperire dumnezeiască vizionară, ci pe un vizionarism profetic axat pe nădejdea
pe care şi-o pune poetul în conservarea identitară a unui neam având drept mijloc de
dăinuire sfinţenia. Abaterea de la un asemenea principiu este identică cu pustiirea.
Doar cine conştientizează că nici în faţa oamenilor, nici în faţa lui Dumnezeu nu te
poţi prezenta fără nume îşi poate da seama de destinul unor astfel de oameni.
Nicăieri pe faţa pământului un trădător nu este privit admirativ şi oriunde sfârşeşte în
modul arătat de Eminescu, fără a adăuga nici măcar vreo umbră de ură faţă de
trădători.

Cine-au îndrăgit străinii,

Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!

Prin întreaga lui viaţă pusă în slujba lui Dumnezeu şi a neamului, în conştiinţa
lui Eminescu şi a întregului popor exista convingerea că Ştefan cel Mare este viu şi
după moarte şi că trăieşte, alături de ceilalţi sfinţi, în ceruri. La vremea când
Eminescu şi-a scris opera, oamenii aveau o gândire simplă şi abstractizarea în limbaj

301
nu atinsese cotele de astăzi, când fie nu înţelegi ce vrea să spună interlocutorul, fie
există n modalităţi de a înţelege un text, dar simplitatea era doar în cuvânt nu şi în
înţelegere. Eminescu trăieşte drama sărăciei alături de popor şi în modul cel mai
delicat posibil ne dezvăluie, mai presus de naţionalism şi xenofobie, taina identităţii
oricărei naţiuni.

Ştefane, Măria ta,

Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!

Oprimat de sărăcie şi nevoi din toate părţile, Eminescu, ca reprezentant al

poporului, se vede pus la grea încercare, pentru faptul că valorile materiale nu au
constituit sensul existenţei neamului românesc, fapt surprins în mod remarcabil de
Balada Mioriţa. Dar dacă eşti deposedat de bunurile materiale, cum ai putea să nu
ajungi rob, mai ales că nu prea ai cum să negociezi cu cei ce te asupresc? Robirea
proprietarului este cea mai bună garanţie a posesiei bunurilor acestuia. Eminescu nu
vine cu soluţia genială, adică nu este un alt Napoleon, ci scoate la lumină geniul
neamului din care a răsărit, luminând calea generaţiilor viitoare. Continuator al
tradiţiei în care a crescut, Eminescu face ceea ce a văzut la strămoşi, în momentele
de grea încercare. Pe vremea acelora, din lipsa mijloacelor de scris, vorbele erau
puţine, dar faptele pilduitoare. În momentele de cumpănă, oamenii apăsaţi de nevoi,
reuşeau să intre de puţine ori într-o Biserică construită de Ştefan cel Mare sau de
vreun alt voievod, dar o asemenea întâlnire cu Dumnezeu nimic nu putea să o mai
şteargă de pe lespezile conştiinţei. Nu ştim de câte ori a intrat Eminescu în Bisericile
construite de Ştefan cel Mare, dar memoria acelor clipe a atârnat greu în conştiinţa
poetului, iar când poetul a ajuns să trăiască aceeaşi durere, care i-a făcut pe
înaintaşi să pună mâna pe arme pentru neatârnarea neamului şi a credinţei, a făcut
şi poetul ceea ce au făcut şi aceia numai că în locul Sfinţilor invocaţi de aceia,
Eminescu s-a simţit într-un contact mai apropiat cu Dumnezeu invocând pe cei pe
care îi cunoştea mai bine, şi despre care avea confirmarea că au bineplăcut lui
Dumnezeu prin ceea ce a rămas de la ei, semne care se pot vedea chiar şi astăzi.
Pentru faptul că poetul nu se prezintă în faţa lui Dumnezeu în nume personal, ci în
numele poporului, iar poporul efectiv trăieşte din evlavia sa pentru Dumnezeu,
Eminescu nu a putut să ceară sprijinul sfinţilor militari între care, în fresca „Aratarea
Sfintei Cruci” de la Biserica din Patrăuti, zidită de Ştefan, sunt recunoscuţi Sf.
Gheorghe, Dimitrie, Nestor, Procopie, Teodor Tiron, Mercurie, în fruntea lor fiind
Arhanghelul Mihail, ci atunci când rana poporului ajunsese foarte adâncă şi
dureroasă, s-a adresat aceluia, care a trăit cel mai intens posibil toate durerile şi
frământările poporului. Poetul transpune în limbaj poetic leacul vindecător, iar ceea
ce rezultă, este o rugăciune. Nu se putea exprima mai bine adevărata trăire atât a
poetului, cât şi a poporului.
Pierderea identităţii de neam înseamnă dispariţia unui popor, iar dăinuirea
acestuia este semnul marii milostiviri a lui Dumnezeu şi o asemenea cerere,

302
Dumnezeu nu o trece cu vederea pentru că prin aceasta, identitatea de neam se
răsfrânge asupra identităţii de credinţă, care, dacă nu este dreaptă, nu are putere de
mântuire. Puterea credinţei, se dezvăluie tocmai în mulţimea neputinţelor, trăite din
destul de neamul românesc, iar dreptatea credinţei au arătat-o sfinţii neamului
românesc. Din înmănuncherea celor două realităţi izvorăşte un alt mare adevăr,
anume că un cult adresat unui sfânt este trăit la dimensiunea sa dincolo de spaţiul
material, care adăposteşte moaştele acelui sfânt.
De la trecerea la cele veşnice a lui Ştefan cel Mare au trecut mai bine de 500
de ani, iar un alt Ştefan nu s-a mai ridicat în istoria poporului român, dar păstrarea
neatârnării neamului românesc este dovada faptului că de la Ştefan în coace, neamul
românesc a izvodit şi alţi mari sfinţi. Poezia Doină a lui Eminescu este un model de
rugăciune, pe care cei de astăzi o pot îmbogăţi, implorând mila lui Dumnezeu prin
mijlocirea şi a altor sfinţi mai din zilele noastre.
În continuarea acestui tablou şi în legătură organică cu acesta este tabloul,
care înfăţişează icoana învierii din morţi.

Tu te-nalţă din mormânt,

Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -

Un tablou asemănător găsim la Sf. Proroc Iezechiel. Acesta prooroceşte într-

un câmp plin cu oase, iar osemintele redevin trupuri, la a doua proorocire trupurile
capătă suflare de viaţă, iar la a treia proorocire cei înviaţi se întorc în pământul lui
Israel. Între profeţia biblică şi imaginea eminesciană există o strânsă corespondenţă.
Mântuirea pe care o cere în rugăciune Eminescu nu este o simplă izbăvire de
vrăjmaşi. Un popor liber de aspiraţii materiale vrea să urce din treaptă în treaptă spre
cele cereşti. Doar cel care a scăpat de egoism doreşte unitatea cu fratele său,
doreşte să trăiască veşnic cu sufletul prin învierea din morţi şi ÎL iubeşte pe Creatorul
său, cu care vrea să petreacă veşnic în locaşurile cele cereşti după izbăvirea de
duşmanii cei nevăzuţi. Libertatea nu are alt corespondent decât identitatea, iar
pierderea libertăţii nu este doar pierderea identităţii, ci şi a legăturii cu Dumnezeu.
Dacă omul nu caută să se definească pe sine, sub presiunea factorilor care apasă
asupra lui, înseamnă că întreaga lui vieţuire se restrânge doar la trup, iar învierea
morţilor este o coordonată imperceptibilă, datorită pierderii legăturii cu Dumnezeu.
Aşa cum se arată şi în Balada Mioriţa conştientizarea existenţei lui Dumnezeu se
reflectă în credinţa în învierea morţilor. Aceasta este principala coordonata a
neamului românesc şi, în funcţie de ea, neamul nostru şi-a definit atât valorile, cât şi
idealurile.
Ultimele două versuri ale poeziei „Îndrăgi-i-ar ciorile / Şi spânzurătorile!” sună
scandalos pentru omul zilelor noastre, care convieţuieşte cu păcatul şi nu mai are o
raportare clară asupra binelui şi răului. Eminescu împrumutând aici limba psalmilor,
care delimitează fără echivoc întunericul de lumină şi minciuna de adevăr, pentru că
psalmii au fost inspiraţi chiar de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, vrea să scoată în

303
evidenţă iubirea de adevăr şi lumină a poporului român. Ce diferenţă există între cele
două versuri şi ultimul verset din psalmul 103: „Piară păcătoşii de pe pământ şi cei
fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.”
Fiecare epocă a avut dificultatea ei şi, deşi s-au cristalizat mijloace specifice
de păstrare a identităţii, izvorul a fost acelaşi. În contextul globalizării de astăzi şi a
violenţelor de tot felul, care au marcat trecerea omului prin istorie, generaţiile viitoare
de pe aceste meleaguri vor mai purta numele de români, dacă noi, asemenea
înaintaşilor, vom fi neînfricaţi apărători ai credinţei strămoşeşti.

Cam într-o asemenea manieră am răspuns eu cu privire la definirea identităţii.

Cine nu a simţit în copilărie dificultatea momentului de a spune cine este? Am
trăit atunci timiditatea copiilor mici, care atunci când sunt întrebaţi cum îi cheamă, se
ascund de privirile curioşilor şi privesc derutaţi în ochii părinţilor şi după ce răspund
aceia în locul lor, fâstâciţi, silabisesc şi ei numele, stârnind râsul celor prezenţi.
Ruşinaţi copiii se ascund atunci în spatele părinţilor, neînţelegând dacă au răspuns
bine sau rău.
Pentru mine este lămuritor, dar nu îmi pot da seama de cât de mult am stâlcit
pronunţia. Cât am putut, m-am forţat să-mi rostesc cât mai corect numele meu. Dacă
copiii nu răspund la întrebările care le sunt adresate, atunci părinţii se întristează şi
prefer să stâlcesc unele sunete decât să văd tristeţea pe chipul tatălui.
Am plecat de la post şi am ajuns la Eminescu, pentru că aşa cum orice lichid
ia forma vasului care-l conţine, tot astfel şi postul, ca de altfel orice obicei, poartă
încărcătura spirituală specifică zonei unde este practicat, motiv pentru care
obiceiurile depăşesc limitele lor materiale, tot la fel precum postul este mai mult decât
un regim alimentar. Având în vedere că aspectul spiritual al postului este tocmai ceea
ce îi dă valoare, dincolo de beneficul său material, nu poţi pătrunde un asemenea
înţeles, fără o adâncă cunoaştere de sine, la care nu poţi ajunge fără o definire clară
a identităţii.
Latura spirituală a postului, la fel ca şi definirea identităţii, aparţin cunoaşterii
interioare, unde dacă nu putem pătrunde singuri, atunci trebuie să ne ghidăm după
alţii. Punctul comun al celor două noţiuni este faptul că noi trebuie să ajungem să
înţelegem şi să trăim postul ca români, căci doar astfel vom reuşi să-i înţelegem atât
adâncimea, cât şi înălţimea. În oricare alt ipostas ne-am plasa nu am reuşi mai mult,
pentru că personalitatea fiecărui om are atâtea ascunzişuri încât limbajul este prea
sărac să le evidenţieze, iar aceasta a făcut ca fiecare neam să-şi formeze obiceiuri
specifice, care reprezintă adaptarea diverselor mijloace la particularităţile neamului în
forme care nu pot fi scrise.

Latura spirituală a postului

Ca să înţelegem latura spirituală a postului trebuie numaidecât să înţelegem

că sufletul, în efortul său de ridicare de la cele pământeşti la cele cereşti, se sprijină
atât pe trup cât şi pe raţiune. Aportul pe care îl aduce trupul sufletului este prin post şi
prin orice nevoinţă fizică făcută cu scop bun, iar aportul pe care îl aduce raţiunea
sufletului este prin rugăciune şi prin cugetarea la Dumnezeu. Latura spirituală a
postului nu este altceva decât adăugarea la efortul trupului şi pe cel al raţiunii. Prin
înmănuncherea celor două aspecte, sufletul reuşeşte să se înalţe spre cele cereşti în
modul cel mai rapid posibil. Înţelegând cum o simplă virtute ne luminează calea vieţii,
adăugând în lucrarea noastră şi alte virtuţi, pe care le vom practica atât cu trupul cât

304
şi cu raţiunea, vom înţelege din ce în ce mai bine calea îndumnezeirii omului, adică
refacerea legăturii omului cu Dumnezeu. Nu putem spune că efortul este doar
unilateral, adică doar din partea noastră, dar ceea ce ne este nouă necesar din
partea lui Dumnezeu, ca să putem ajunge la EL, vom descoperi că Dumnezeu deja a
şi împlinit, şi răbdător ne aşteaptă să răspundem iubirii LUI. Pentru atingerea acestui
scop, omul a primit de la Dumnezeu libertatea, pe care o vedem exprimându-se din
primele clipe şi până în ultimele clipe de viaţă, iar contribuţia pe care este chemat
omul să şi-o aducă este identitatea, împlinirea umanului fiind asemănarea cu
Dumnezeu. Identitatea îşi are rădăcinile în credinţa strămoşească şi ca o dovadă a
veridicităţii ei o regăsim în istoria, literatura şi filozofia neamului nostru.
După ce în prima parte a cărţii am surprins mai mult aspecte legate de
lucrarea trupului, este necesar să exemplific şi în ce fel este chemată raţiunea să
îmbogăţească lucrarea postului, dincolo de ajutorul pe care ni-l oferă în desluşirea şi
anihilarea a tot felul de tentaţii sau dificultăţi, care nu apar întâmplător în cursul
postului, şi pe care nu le-am putea depăşi fără sprijinul raţiunii. Din conlucrarea dintre
minte şi trup în lucrarea postului rezultă un folos bilateral, pentru că nu doar trupul se
însănătoşeşte, ci şi raţiunea creşte în experienţă şi cunoaştere, dar pentru ca şi
sufletul să se folosească, raţiunea trebuie să devină o roabă a sufletului, tot la fel
cum şi raţiunea, pentru a se dezvolta are nevoie ca trupul să devină un rob al ei.
Dacă scara valorilor se inversează, adică dacă raţiunea robeşte trupului şi sufletul
robeşte raţiunii, atunci toată viaţa va fi centrată pe împlinirea unor pofte trupeşti, care
niciodată, indiferent de nivelul de satisfacţie atins, nu vor bucura nici raţiunea şi nici
sufletul şi în final nici trupul, căci bolile de tot felul îl vor încărca de multe neputinţe.
Ar fi prea multe de povestit dacă aş vrea să descriu în mod didactic un
asemenea parcurs şi în final am avea o aceeaşi întrebare, şi anume cum trec de la
teorie la practică. Orice ştiinţă o învăţăm pornind de la teorie la practică, dar toate
ştiinţele au început a se dezvolta pornind de la analiza unor fenomene, care
desluşindu-se, au putut fi formulate teoreme, legi şi formule. Viaţa este stinţa pe care
trebuie să o descopere fiecare, pornind de la diverse întâmplări sau experimente de
viaţă, iar dacă învăţăm prea multe teorii şi nu ajungem să le experimentăm, mai
devreme sau mai târziu, ne vedem puşi în situaţia de a le abandona într-un mod
deloc onorabil, adică prin compromis. Orice alegere putem spune că ne pune în faţa
compromisului, iar abandonul arată doar faptul că refuzăm să experimentăm calea
virtuţii. La început aceste abandonuri sunt nesemnificative, dar cu timpul cresc şi, la
un moment dat, suntem puşi în faţa compromisului.
Calea postului, atât sub aspect trupului, cât şi al raţiunii, este modul sufletului
de a învăţa scrisul şi cititul. Pentru aceasta nu este necesar să cunoaştem vreo
teoremă sau formulă, ci doar să repetăm, oarecum mecanic, experimente de post şi
experimente de rugăciune, atât disociat cât şi asociat, în funcţie de împrejurări,
dispoziţie, putere şi nevoie. Dacă ne vom încuraja şi prin lecturi de la Sfinţii Părinţi, e
ca şi cum am experimenta scrisul şi cititul pe caiete didactice, care fiind îmbogăţite cu
imagini atractive, ne trezesc interesul şi gradul de atenţie pentru un asemenea efort.
Dacă ar fi să comparăm metodologia postului din punct de verere trupesc şi
sub aspectul raţiunii, dar din perspectiva sufletului, disproporţia este evidentă, însă
având în vedere interesul oricărui postitor pentru aspectul spiritual al postului, este
nefiresc a trece cu vederea un astfel de aspect, invocând dificultatea unei asemenea
abordări, pentru că oricât de mare ar fi beneficiu trupesc al postului, valoarea
sufletului este atât de mare, încât omul nu are ce să dea în schimb pentru sufletul
său. Deci efortul în cursul postului ar trebui canalizat tocmai asupra laturii sale
spirituale, dar oricât ne-am strădui să înţelegem această dimensiune, ne este foarte

305
greu, pentru că diversitetea şi complexitatea umanului nu pot fi descrise teoretic. Însă
în absenţa unor asemenea cunoştinţe, aflându-te în faţa unui munte, nu înţelegi cum
ai putea să-l faci să se arunce în mare, dar tocmai că te afli în faţa muntelui
conştientizezi că nicio abordare teoretică, indiferent de complexitatea ei, nu te-ar
putea învăţa aşa ceva. Din această dilemă ne salvează Cuvântul lui Dumnezeu, care
ne spune „Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a
făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te
în mare, va fi aşa.” (Matei 21, 21)
Centrul de greutate, din fraza biblica anterior citată, este cuvântul credinţă. Nu
am intenţia de a-l descifra, vreau doar să spun că interfaţa dintre Dumnezeu şi om şi
dintre om şi Dumnezeu este păcatul. Dumnezeu, în nobleţea Sa, se apropie de om în
modul cel mai gingaş posibil şi dă impresia că nu observă lucrurile prin care, noi
oamenii, L-am dispreţuit pe EL, adică păcatele noastre, însă omul nu poate face aşa,
pentru că, făcând aşa, se abrutizează atât de mult, încât adaugă păcat peste păcat,
ca şi cum Dumnezeu l-ar fi lipsit pe om de simţire. Deci de vrem să ne apropiem şi
noi de Dumnezeu, tot la fel cum şi Dumnezeu se apropie de noi, trebuie să privim
mai întâi spre Dumnezeu în acelaşi fel cum şi Dumnezeu priveşte spre noi, adică prin
prisma simţirii. Făcând aşa vom vedea că între noi şi Dumnezeu sunt păcatele
noastre. O astfel de vedere este înfricoşătoare, pentru că îţi dai seama că tu singur te
lipseşti de adevaratul bine, prin alegerea păcatelor, care par lucruri bune, dar în
realitate sunt rele. Mai departe iubirea şi ataşamentul nostru faţă de Dumnezeu nu
pot avea alt mijloc de expresie decât „Doamne iartă-mă!, Doamne luminează-mă!,
Doamne ajută-mă!” şi ajungem să înţelegem că Dumnezeu se apropie de noi, nişte
fiinţe pline de atâta răutate, pentru că simte neputinţa noastră în faţa vicleniei
diavoleşti.
Derularea unui asemenea dialog între un om şi Dumnezeu consider că este de
folos a urmări şi aceasta cred că ne va fi mai mult decât lămuritor în privinţa
înţelegerii laturii spirituale a postului, ca să ajungem să trăim şi noi această
dimensiune. Nu este măsura noastră a teoretiza un asmenea concept, totuşi avem
datoria de a-l trăi, pentru a ne mântui, adică pentru a ajunge la Dumnezeu.

JURNAL DUHOVNICESC
Din însemnările unui lucrător mirean al rugăciunii lui Iisus

CĂTRE CITITOR

Avem în volumul din faţa noastră un jurnal isihast. O bună creştină ortodoxă
din Bucureşti, care din smerenie nu vrea să i se cunoască numele, practică de mai
multă vreme, sub îndrumările unui părinte duhovnicesc, „Rugăciunea lui Iisus",
numită şi „Rugăciunea minţii" sau „Rugăciunea inimii": „Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)".
Rostită zilnic, de multe ori, cu atenţie, cu linişte lăuntrică şi cu smerenie,
rugătorul simte în inima sa - de fapt, în centrul fiinţei sale omeneşti - o pace, o
bucurie mai presus de orice bucurie pământească; simte prezenţa Mântuitorului
nostru Iisus Hristos în inima sa. Simte această prezenţă printr-un tremur plăcut în tot
trupul, dându-i o stare de fericire în suflet şi lacrimi de bucurie. Nu poate fi bucurie
mai mare în lumea aceasta decât astfel de întâlniri ale omului cu Dumnezeu, în inima
sa!

306
 După mulţi ani de viaţă obişnuită, cu grijile şi necazurile inerente vieţii, fără a
bănui măcar că se poate trăi şi altfel în lumea aceasta, prin rugăciunea lui Iisus, şi-a
schimbat cursul vieţii. Rugăciunile pe care le făcea înainte erau adesea formale, seci,
fără conştiinţa că se află în faţa Dumnezeului Celui viu. Acum, prin această chemare
a numelui Domnului în inima sa, întreaga viaţă i s-a schimbat în bine.
În raporturile cu semenii săi se poartă cuviincios, sincer, cu multă dragoste, ca
înaintea lui Dumnezeu, care pentru ea este o autentică realitate şi o prezenţă
absolută. Această rugătoare cu rugăciunea lui Iisus iubeşte pe Maica Domnului, pe
care o roagă s-o apere de duşmani şi s-o povăţuiască în chemarea numelui
Domnului. Îi iubeşte pe sfinţi şi citeşte cu drag vieţile lor. Îi place natura cu
frumuseţile ei, pe care le atribuie lui Dumnezeu. Iubeşte Biserica şi sfintele slujbe.
Nu e scutită de boli şi de necazuri, precum nici de duşmănia oamenilor răi, dar
pe toate le biruieşte, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin această rugăciune. De
asemenea, cu acelaşi ajutor, biruieşte ispitele şi luptele uneltite de cel viclean.
Rugăciunea îi dă o stare de odihnă dulce şi se roagă cu mai multă uşurinţă, ştiind că
Dumnezeu este viu şi prezent în viaţa sa.
Acest jurnal isihast este, de fapt, mărturisirea sinceră a unei persoane
contemporane cu fiecare din noi, cei de astăzi. O persoană care a trăit însă pe viu
experienţa întâlnirii cu Dumnezeu Cel viu în inima sa. Pentru ea, Dumnezeu nu este
undeva departe, dincolo de noi - deşi este şi acolo - ci Dumnezeu este pretutindeni,
fiind prezent în viaţa întregului cosmos şi în acelaşi timp El este prezent şi în viaţa
fiecăruia dintre noi, cu deosebirea că adesea ochii inimii noastre sunt închişi; ei se
pot deschide cu ajutorul lui Dumnezeu, prin chemarea numelui Domnului nostru Iisus
Hristos.
Arhimandrit Sofian BOGHIU, Egumenul Sfintei Mânăstirii Antim

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Scrierea pe care v-o prezentăm este o selecţie din însemnările pe care o

femeie - care doreşte să rămână anonimă - le făcea, aproape zilnic, într-un jurnal
despre lucrarea sa duhovnicească şi mai ales despre rugăciune. Ea scria acest jurnal
„ca ascultare" de povăţuitorul său duhovnicesc, părintele V97. Importanţa scrierii este
determinată de faptul că autoarea acesteia - o credincioasă obişnuită din zilele
noastre - a dobândit darul rugăciunii inimii după mai puţin de opt luni de rostire a
rugăciunii lui Iisus. Ea a împlinit de curând vârsta de 80 de ani şi locuieşte acum
împreună cu una din fiicele sale în Bucureşti, într-un apartament de bloc. Nu are
studii teologice, iar până la momentul începerii lucrării rugăciunii lui Iisus,
cunoştinţele teologice erau minime.
„Înainte de a descoperi rugăciunea lui Iisus - ne-a mărturisit autoarea jurnalului
-, relaţia cu Dumnezeu era prin Biserică, dar fără entuziasm. Aveam o credinţă slabă,
fără o cunoaştere adâncă, adevărată, a darurilor lui Dumnezeu pentru oameni, fără a
cunoaşte că Dumnezeu este viu lucrător în noi. Îl credeam departe, în cer..."
Darul rugăciunii inimii, de care autoarea scrierii s-a învrednicit într-o perioadă
scurtă de timp, în condiţiile unei vieţi de familie în societatea contemporană, precum
şi consemnarea amănunţită a unor înalte trăiri duhovniceşti, ne permit să afirmăm că
publicarea acestui jurnal constituie un eveniment fără precedent pentru spiritualitatea
românească, iar dacă ne referim la întreaga lume ortodoxă, scrierea de faţă poate fi
pusă, fără rezerve, alături de „Pelerinul rus".

După descrierea îndrumătorului duhovnicesc din jumal, cred că este vorba de Ierodiaconul Visarion
97

Jugulescu (n.n.)

307
 În cele ce urmează vă vom prezenta câteva date despre viaţa şi nevoinţa
duhovnicească a autoarei scrierii, pentru a pătrunde mai uşor în atmosfera jurnalului.
S-a născut în iarna anului 1917. A rămas orfană încă din copilărie. Când a
venit vremea, s-a căsătorit. Are două fiice (R. şi C), iar soţul său (C.) a trecut între
timp la cele veşnice. A avut totdeauna trupul firav şi a fost grav bolnavă în multe
rânduri, motiv pentru care a şi fost pensionată înainte de vreme. Accentuându-se o
boală de ficat, a început să meargă mai des prin biserici pentru a se ruga lui
Dumnezeu să o întărească. Credea că are cancer şi că va muri. Odată, într-o
biserică, văzându-i chipul slăbit şi trist, o bătrână i-a spus că „la Dumnezeu nu există
cancer!" şi a îndemnat-o să caute un om cu viaţă sfântă, ca să mijlocească pentru ea
către Dumnezeu şi să primească tămăduire. A prins puţină nădejde în urma acestei
întâmplări şi s-a rugat precum i-a spus bătrâna. În scurt timp, în anul 1968, l-a
cunoscut pe părintele V., cel ce avea să-i devină după doi ani de zile povăţuitor în
lucrarea rugăciunii lui Iisus. Părintele i-a descoperit această lucrare şi, prin ea,
femeia a primit nu numai tămăduirea trupului, dar şi însănătoşire sufletească. A simţit
- după cum mărturiseşte - că „a devenit om nou", „că a înviat".
Părintele V. era diacon. Rostea rugăciunea lui Iisus de la vârsta de 17 ani şi
dobândise din tinereţe darul rugăciunii neîncetate a inimii. Avea cuvânt puternic şi
frumos şi ţinea predici foarte frumoase, de o mare înălţime duhovnicească. În acea
perioadă, părintele V. conducea şi corul unei biserici din centrul Bucureştiului.
Majoritatea femeilor din cor erau foarte evlavioase şi lucrau rugăciunea lui Iisus sub
îndrumarea sa. Autoarea, jurnalului a intrat şi ea în acest cor în anul 1968 şi a fost
surprinsă de tăria credinţei şi de simţirea adâncă pe care le vedea la părintele V.,
care „părea că vorbeşte cu Dumnezeu". A încercat să afle de la colegele sale de cor
- „surorile", cum îi plăcea să le numească - în ce constă taina unei lucrări atât de
puternice. A aflat răspunsul abia după aproape doi ani, de la una din colege. Aceasta
i-a spus că părintele V. rosteşte rugăciunea lui Iisus (aceasta era taina!) şi că şi ele,
cele din cor, fac aceasta. Cu binecuvântarea părintelui V., cea care a i-a dezvăluit
taina (sora I.) a îndemnat-o şi pe ea să rostească rugăciunea lui Iisus şi i-a
împrumutat cartea „Pelerinul rus". Citind această carte, autoarea ne-a mărturisit: „S-a
aprins în mine dorul de a face rugăciunea ca şi pelerinul, pentru a simţi în inima mea
dulceaţa harului Duhului Sfânt". Astfel, la 10 decembrie 1970, începe să rostească
rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!", cu glas tare, cât mai des şi
aproape toată ziua. La începutul anului 1971, pe 29 ianuarie, la câteva zile după ce
împlinise vârsta de 54 de ani, părintele V. i-a devenit povăţuitor în lucrarea rugăciunii
lui Iisus; i-a dat sfaturi şi a îndemnat-o să-şi facă un jurnal duhovnicesc.
Deci, jurnalul a fost început după aproape două luni de practicare a rugăciunii.
Acesta este unul din motivele pentru care încă de la primele pagini ale acestei scrieri
vom întâlni o creştină care dobândise deja câteva din roadele rugăciunii, precum
bucuria şi pacea, şi care era ferm convinsă de importanţa acestei lucrări pentru
mântuirea sufletului.
Din acest moment, urcuşul duhovnicesc prin lucrarea rugăciunii lui Iisus este
foarte rapid. După câteva luni de rostire cu glas tare, rugăciune-a a trecut de la sine
în minte şi se rostea câteodată singură. De cele mai multe ori se trezea dimineaţa cu
rugăciunea în minte. La îndemnul părintelui V, a început să privească spre locul inimii
atunci când se ruga şi, după mai puţin de două luni, mintea a coborât in inima. Avea
acum simţirea prezenţei vii a Domnului Iisus Hristos în adâncul inimii, dragostea faţă
de El creştea iar bucuria şi pacea îi umpleau sufletul.
Se ruga mult. Se străduia să numere în fiecare zi, în linişte, câte 3.000 de
rugăciuni - ceea ce înseamnă cel puţin trei ore de rugăciune. Depăşea însă numărul

308
de 10.000, socotind şi rugăciunile pe care le făcea în timpul altor îndeletniciri. Punea
însă totdeauna slujirea aproapelui înaintea rugăciunii, chiar cu preţul neîmplinirii
numărului de rugăciuni propus. Asceza exterioară - postul, privegherea şi celelalte -
sunt puţin amintite în jurnal, dovadă că le situa pe un plan secundar. Avem însă
cunoştinţă că redusese orele de somn - de la 16 ore pe zi, în perioada de început,
când boala de ficat cerea mai multă odihnă, până la cinci ore pe zi.
De la jumătatea lunii martie a început să-şi simtă din când în când bătăile
inimii, iar la începutul lunii iulie a simţit cum inima îi bătea în ritmul rugăciunii rostite
cu mintea. Acestea erau semne ale darului ce avea să vină nu după multă vreme.
Într-o dimineaţă, la trezire, a simţit inima rugându-se în ritmul bătăilor ei şi
lucrarea Duhului Sfânt „ca o mângâiere catifelată, ca aripioarele unui fluturaş care
bătea" în inima ei. Era rugăciunea inimii, „mişcată" de Duhul Sfânt. Nu trecuseră încă
opt luni de la momentul începerii rostirii rugăciunii lui Iisus. Lupta duhovnicească nu a
încetat însă, ci parcă s-a înteţit. Trebuia să dobândească despătimirea, dragostea
desăvârşită de Dumnezeu şi de aproapele, desăvârşirea.
Această experienţă duhovnicească deosebită se datorează în mare parte
îndrumării pe care părintele V. i-a acordat-o autoarei jurnalului. Părintele V. era un
om cu o personalitate puternică. Avea darul de a întări sufletele în credinţă cu numai
câteva cuvinte. Era iscusit în lucrarea rugăciunii lui Iisus şi a povăţuit mii de ucenici în
aceasta. Spunea că „cele două aripi ale rugăciunii sunt isihia şi trezvia, adică liniştea
şi atenţia". Cităm în continuare câteva cuvinte ale părintelui V., pentru a ilustra astfel
importanţa pe care o acorda rugăciunii. Spunea părintele V.:
"Vrei să te naşti din nou? Lucrează, roagă-te neîncetat. Nu lucrezi rugăciune,
totul este în zadar; n-ai să vezi niciodată lumina lui Dumnezeu".
„În fiecare lucrează Duhul Sfânt, dacă se roagă; dacă nu se roagă, lucrează
duhul cel rău".
„Există botezul apei: prin Duh şi apă. Există şi botezul harului, şi acesta creşte
şi se desăvârşeşte prin rugăciune".
Despre ţelul vieţii creştine spunea: „Toată viaţa creştinului este o luptă pentru
unirea lui cu Dumnezeu".
Părintele V. se întâlnea cu ucenicii săi la biserică de patru-cinci ori pe
săptămână, uneori chiar zilnic, pentru oficierea sfintelor slujbe. La sfârşit, ţinea
predici pătrunzătoare, cu mesaje asemănătoare citatelor menţionate anterior.
Îndrumarea mai detaliată în lucrarea rugăciunii lui Iisus nu putea însă să o facă în
biserică, din cauza cenzurii regimului ateu de atunci. Din acest motiv, avea întâlniri
aproape săptămânale cu ucenicii săi, la câte unul din aceştia acasă. Cu aceste
prilejuri, le vorbea câte trei-patru ore şi apoi se ruga pe mătănii împreună cu ei. Toţi
aceştia aveau jurnale duhovniceşti. Scriau pe caiete. Când terminau câte un caiet,
părintele îl citea şi scria observaţii şi sfaturi (pe pagina din stânga a caietului, lăsată
liberă tocmai în acest scop). În grupuri mai mici, de câteva persoane, ucenicii
părintelui V. îşi împărtăşeau experienţele personale, se sfătuiau în lucrarea celor
duhovniceşti şi făceau schimb de jurnale. Aflăm din scrierea de faţă că cel puţin încă
două ucenice aveau rugăciunea inimii.
În acea perioadă era mare lipsă de carte duhovnicească, pentru că cenzura
comunistă nu îngăduia publicarea unor astfel de cărţi. Din aceste motive, ucenicii
părintelui V., cu binecuvântarea acestuia, au început să împrumute jurnalele lor şi
rudelor sau prietenilor. În acest fel a început să fie citit şi jurnalul de faţă de un număr
tot mai mare de credincioşi. Aşa am cunoscut şi noi trăirea duhovnicească deosebită
a uneia dintre cele mai dăruite ucenice ale părintelui V., căreia îi mulţumim pentru
faptul că ne-a îngăduit să publicăm o parte din însemnările sale.

309
 Întregul jurnal conţine 21 de caiete şi acoperă perioada 1971-1989. În acest
volum este prezentată o selecţie din primele patru caiete ale jurnalului, care cuprind
perioada 1971-1974. Au fost incluse şi o parte din observaţiile şi sfaturile părintelui
V., sub formă de note de subsol.
Avem nădejdea că prin lectura acestui jurnal, cititorii vor dobândi bucurii
duhovniceşti şi se vor întări în lucrarea rugăciunii lui Iisus.

JURNAL DUHOVNICESC

„Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci

aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Iisus Hristos, pentru voi." (I Tes. 5, 16-19)

29 ianuarie 1971, Bucureşti

M-am rugat şi bunul Dumnezeu, Mântuitorul meu, mi-a ascultat rugăciunea şi
mare bucurie am simţit în suflet când am aflat cum trebuie să mă rog şi să lucrez
pentru mântuire98.
Am cunoscut că totul vine de la Tine, Doamne Iisuse, când părintele V. a venit
să mă cerceteze în împrejurări grele, când sufletul meu dorea mai mult să ştie cum
să se roage. Ca să-mi pot controla zilnic starea sufletească şi să-mi pot da seama
dacă lucrez sau nu cum trebuie, voi scrie acest jurnal99 zilnic. Voi putea vedea astfel
cât şi cum am lucrat.
Doamne Iisuse, de când Ţi-am auzit cuvintele prin glasul părintelui V., am ştiut
că singura cale pe care o voi urma de astăzi înainte va fi rugăciunea. Am alergat ani
de zile şi Te-am căutat, Doamne Iisuse, iar acum Te simt în sufletul şi în trupul meu,
pretutindeni de faţă. Doamne, acum ştiu că, de Te voi chema, vei fi scăparea mea, şi
cu rugăciunea Ta cea sfântă voi birui orice râu şi nimic nu mă va mai putea atinge.
Nu ştiam să Te iubesc, Doamne. Acum am pace în suflet, mă bucur din inimă şi nu
ştiu cum să-Ţi mulţumesc pentru bunătatea Ta cea mare şi pentru tot ce ai făcut
pentru mine şi câte mi-ai descoperit. O singură chemare şi Te simt în inima şi în tot
trupul meu! Doamne Iisuse, blândule Iisuse, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletului meu,
mă rog să-mi dai Duhul puterii şi al nădejdii şi să nu mai cad în deznădejde din cauza
celor răi. Nu lăsa pe cel viclean să-mi facă rău, mie sau celor dragi ai mei, ca să-şi
râdă de noi că ne-a biruit, ca liberi să fim să ne bucurăm şi toţi copiii Tăi să-Ţi putem
aduce laude împreună şi cântări de slavă!

30 ianuarie 1971
M-am trezit din somn cu rugăciunea Domnului Iisus în minte şi m-am simţit
foarte fericită. M-am întristat şi astăzi pentru aproapele meu şi duhul întristării l-am
purtat cu greu. Doamne Iisuse, scapă-ne Tu, dă-ne liniştea şi pacea Ta! Seara, la
Vecernie, m-am rugat cântând şi întristarea s-a dus, am uitat tot.
Avem nevoie de Tine, Doamne, în fiecare clipă. Dă-ne înţelepciune, Iisuse, ca
să nu greşim. Descoperă-ne adevărul, ca să avem linişte. Îi iubesc pe toţi copiii Tăi, îi
îmbrăţişez cu dragoste cu privirea şi cu sufletul. Vin încercări, dar ştiu că toate sunt
îngăduite pentru smerenie, îndelungă răbdare şi sunt numai pentru mântuirea
noastră. Atunci trebuie să le primim cu bucurie. Fiecare suflet doreşte la un moment
dat să cunoască câte ceva din tainele şi minunile Domnului. „Vieţile Sfinţilor" m-au

Darul rugăciunii bune ne izbăveşte de orice rău. Cel ce nu se roagă rămâne în iad.
98

Să-ţi fie jurnalul duhovnic. Să scrii sincer orice bine şi orice cădere în râu. Să reciteşti, să plângi
99

pentru cele rele şi să aduci slava lui Dumnezeu pentru cele rele.

310
impresionat întotdeauna şi am fost influenţată de acestea încă din tinereţe. Le
găsesc ca pe cele mai bune exemple pentru întărire în credinţă. De aceea le dau cu
drag oricui doreşte să le citească. Doresc ca fiecare clipă din viaţa mea s-o închin
lucrării şi cugetării pentru mântuire, rugăciunii lui Iisus. Am foarte mult de lucru.
Doamne Iisuse, întăreşte-mă ca să le pot împlini cu bine, să fie cu toţii mulţumiţi, ca
să fie pace în sufletele tuturor. Nimeni şi nimic să nu-mi poată schimba dorinţa mea
arzătoare de a lucra pentru mântuire şi de a urma rostirea neîncetată a rugăciunii lui
Iisus. Ştiu că nu sunt singură; eşti cu mine, Doamne, şi îţi mulţumesc pentru tot ce
am căpătat ca din mâna Ta şi nu doresc să-mi schimb viaţa, pacea pe care o am şi
pe care atât de greu şi de târziu am găsit-o, cu nici o bogăţie de pe pământ. Nu-mi
pot arăta bucuria deplină în faţa atâtor suferinţe care există în lume, însă încerc să
nu treacă nici o zi fără să pot face un cât de mic bine pentru alinare şi întărire. Tu mă
conduci, Doamne, Tu faci totul, eu nu pot nimic; ba de multe ori, în dorinţa aceasta,
mă grăbesc şi în loc să fac bine văd că greşesc. Când reuşesc ceva bun, adorm
fericită! Doresc să fiu unealta Ta, Doamne, cu care să lucrezi şi să mă porţi acolo
unde ştii Tu; simt nevoia să fac bine şi port mare bucurie în suflet. Ajută-mi, Doamne
Iisuse, să fac voia Ta, să împlinesc poruncile Tale sfinte; trimite-mă unde voieşti şi
voi fi neobosită, ca slugă credincioasă a Ta. Dă-mi, Doamne Iisuse, dar de
rugăciune. Tu să fii cu adevărat în inima mea, cu pacea şi cu liniştea pe care numai
Tu ştii să le dai, să pot îndepărta toate gândurile care năvălesc în mintea mea, ca să
nu deznădăjduiesc, căci nimeni nu mă poate ajuta afară de Tine! Linişteşte-i pe cei
ce vor să-mi facă rău, luminează-i şi miluieşte-i.
Am numărat 2.000 de rugăciuni, restul lucrând în gând.

31 ianuarie 1971
M-am trezit cu bucurie în suflet cu gândul că astăzi voi asculta Sfânta
Liturghie. M-am rugat în Sfânta Biserică liniştită şi am simţit prezenţa dumnezeiască!
Acasă am citit cu bucurie din Sfântul Ioan Scărarul. Doamne, ce frumos; cuvintele
Tale sunt! Ai dat daruri minunate părintelui V. Ajută-ne, Doamne, să ne fie de folos!
Toată nădejdea e la Tine; lucrează Tu, Doamne Iisuse, Dumnezeul nostru, pentru
copiii Tăi, nu ne încerca mai mult. Iartă-ne, Doamne, şi fii cu noi, ca să nu ne
împrăştiem. Seara am fost la R. (fiica). Ce copil minunat mi-ai dat, Doamne! Ce bine
Te cunoaşte şi câte ştie despre Tine! Sunt fericită şi liniştită în privinţa ei şi a soţului
ei; pe altă cale, cu altfel de lucrare, tot spre Tine! De n-ai fi fost Tu în ajutorul lor la
timp, n-ar fi putut rezista, în starea grea în care se aflau şi ei. Ştiu şi spun mereu că i-
ai susţinut. Îţi mulţumim, Doamne, pentru tot şi iartă-ne, că am greşit înaintea Ta!
Uşurează sufletele noastre, căci fără de Tine suntem pierduţi, morţi pe veci.
Am numărat 2.000 de rugăciuni; restul - lucrând, mergând. Noaptea am simţit
din nou prezenţa dumnezeiască! Doamne Iisuse, ce deosebire de starea noastră
permanentă! Rugăciune sfântă a lui Iisus, ce dulce eşti pentru cei ce te iubesc!
Lucrez în fiecare zi. Şi noaptea de-ar fi zi şi n-ar trebui să dorm, şi tot nu mi-ar
ajunge timpul. Lucrez ca pentru Tine, Doamne. Am numărat 400 de rugăciuni. Dă-mi
putere, Doamne Iisuse!

1 februarie 1971
M-am trezit liniştită, cu gânduri spre bine - ce voi lucra, ce voi termina astăzi.
Doresc din toată inima să fac numai voia Ta în tot ce gândesc, în tot ce lucrez; vreau
să ştiu că lucrez pentru Tine şi cu Tine. Îţi mulţumesc că mă aperi în fiecare zi de cei
răi şi, o, Doamne, văd cum Tu îi opreşti cu puterea Ta, că nu-mi pot face rău. Mi-am
dat seama că puterea rugăciunii lui Iisus este aşa de mare, încât îi preface pe lupii

311
înfuriaţi în miei blânzi. Simt prezenţa Ta, Doamne, în sufletul meu şi în trupul meu,
care se bucură. E bine, stau liniştită, Tu lucrezi pentru mine, furtuna se potoleşte, mă
sprijin în puterea Ta şi nu cad.
La Vecernie, s-a cântat frumos cu părintele nostru. Câte suflete fericite! Azi, o
zi fără încercări. Ce bucurie avem în suflet! Când vine părintele V. spre noi, sufletele
noastre devin mai simţitoare; e ca în cer. Astă-seară s-a coborât mâna Ta asupra
tuturor, prin predica părintelui V. Îţi mulţumim, Iisuse! Cu câtă dragoste reverşi
asupra copiilor Tăi darurile Tale şi umpli sufletele noastre de fericire dumnezeiască,
neînţeleasă, de nădejde şi dragoste duhovnicească! Mă simt ca în cer! Sunt uşoară
ca un fulg; Tu, Doamne, mă porţi! Unde este oboseala? N-aş mai pleca din biserică!
Doresc singurătate numai cu Dumnezeu şi rugăciunea lui Iisus. Am impresia că nu
voi putea lucra şi că nu lucrez destul. Doresc să plec dintre cei ce mă chinuiesc. Ştiu
că mă acoperi şi mi-a dispărut teama. Am simţit în vis iarăşi prezenţa lui Dumnezeu.
Mă rog cu credinţă şi cu dragoste, ştiu că eşti viu şi prezent pretutindeni. „Doamne
Iisuse Hristoase, miluieşte-mă" va fi permanent în mintea mea, ca cea mai divină
muzică; va fi lumina, nădejdea şi scăparea mea!
Seara am numărat 400 de rugăciuni; restul le-am făcut lucrând. Voi adormi
rugându-mă.

2 februarie 1971
M-am trezit cu bucurie în suflet. Astăzi sărbătorim întâmpinarea Domnului. Am
cântat rugându-mă. Ce frumos şi minunat e cu părintele V.! Ce va fi cerul cu
strălucirea şi măreţia lui Dumnezeu, dacă aici, unde avem aşa puţină lumină, ni se
umple sufletul de bucurie şi fericire! Am o teamă, ştiu că mă urmăreşte şi nu trebuie
să ştie ce lucrez. Tu mă acoperi, Doamne, în fiecare zi!
M-am culcat cu rugăciunea în minte. Am numărat 400 de rugăciuni pe mătănii,
iar restul le-am făcut lucrând.

3 februarie 1971
M-am trezit din somn rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai departe
pe mătănii. Am lucrat cu bucurie şi liniştită, cu rugăciunea în minte încontinuu. Voi
mări numărul de rugăciuni, căci altfel nu pot sta de vorbă cu părintele să-l întreb şi să
mă sfătuiască în privinţa rugăciunii lui Iisus.
C. (soţul) nervos, vorbeşte singur, înfuriat pe toată lumea, cu greu îl liniştesc.
Mă rog pentru pacea lui. Ce voi face cu el, nu ştiu. Doamne Iisuse Hristoase,
rugăciunea Ta e minunată: în gând o rostesc şi se linişteşte.
Am ascultat predica părintelui V. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru bucuria pe
care o simt când îţi aud cuvintele prin glasul părintelui nostru. Voia Ta se împlineşte,
Doamne, şi-l ascult ca pe trimisul Tău! Ajută-mi, Doamne Dumnezeule, să-Ţi
împlinesc poruncile!
Am lucrat şi m-am rugat cu trei surori I., G. şi E. Ce bine a fost! Tu, Doamne,
eşti în mijlocul nostru. Aş fi fericită să cădem în genunchi la picioarele Tale, mii şi
milioane de suflete, să-Ţi cântăm într-un singur cor şi să Te vedem în slavă! Uneşte-
ne, Doamne, pe toţi! Să fim aşa cum ai zis: „O turmă şi un Păstor"!

5 februarie 1971
Azi e vineri, zi de post, dragă mie. M-am trezit fericită că azi voi lucra mai mult
pentru mântuire. Mă rog mai uşor şi am ocazia să fac mult bine. Dragoste sfântă, cu
tine îi birui pe toţi, cu adevărat! Am stare bună, pe care aş dori-o tuturor; în minte, nici
un gând care să-mi tulbure liniştea. Îmi simt sufletul purificat, curat, şi cât e de bine!

312
 Seara, Vecernie. Sfintele cântări îmi înalţă sufletul către Dumnezeu Cel
atotputernic şi bun. Mă cuprinde emoţia şi mă rog cu bucurie, cu frică şi cu nădejdea
că vom fi mântuiţi toţi cei ce alergăm spre El.
Am numărat 2.000 de rugăciuni, restul făcându-le lucrând. Seara am terminat
rugăciunile.

6 februarie 1971
M-am trezit cu gândul la rugăciune. Am numărat lucrând. Doamne Iisuse, mă
auzi! nu mă lăsa în mâna celui rău, goneşte gândurile lor rele, linişteşte-i. Miluieşte-i
şi pe ei şi pe mine!
Tot timpul am dorinţa să cad la picioarele Tale sfinte să-Ţi mulţumesc şi să mă
rog. Luminează-mi mintea, să nu greşesc şi să cad sub povara ameninţărilor. Îi dau
în grija Ta. Ai milă de ei, că mă opresc din lucru. Am mult de lucru, dar fac totul cu
drag. Chemarea numelui Celui care aduce pacea cea adevărată mă linişteşte ca să
pot lucra. Tu, Doamne Iisuse, eşti bucuria mea, fericirea sufletului meu şi caut
permanent să meditez că eşti prezent pretutindeni, şi în sufletul şi trupul meu.
Descoperă-le, Doamne Iisuse, tainele Tale dumnezeieşti tuturor celor ce doresc să
Te cunoască pe Tine viu şi adevărat. Aşa cum eu am alergat ca Marta şi Maria şi Te-
am simţit viu, prezent în suflet, în trup, în toată fiinţa mea, dă-le tuturor simţirea
aceasta. Suflete al meu, bucură-te, nu mai dormi!
Am numărat 400 de rugăciuni, restul - tot timpul, lucrând.

12 feruarie 1971
Ce s-a întâmplat, n-am scris nimic cinci zile şi nu mai ştiu să scriu ce am
simţit. Când m-am hotărât să lucrez mai mult, mi-au pus cu toţii piedici. M-au
încurcat. Ce vor de la mine cu toţii, deodată? Nu mă mai pot planifica. Am rostit
rugăciunile tot timpul, dar n-am avut timp să scriu nimic. Cred că nu sunt bună de
nimic, căci nu le pot birui pe toate100. Ziua e prea mică. Cam trag la somn. Doamne
Iisuse, nu mă părăsi! Şi fă-i să-şi scadă pretenţiile, ajută-mă să nu cad. Duhul
întristării m-a cuprins şi suport cu greu. Vreau, lucrez, dar obosesc uşor. Poate este
ispită? Pierd mult din rugăciuni. Am obosit rău.
Cu ajutorul Tău, Doamne, îmi voi face alt program. Rugăciunile sunt puţine şi
slabe. Sunt foarte obosită. Am lucrat puţin şi prost astăzi şi rugăciunile se întrerup
mereu. Doamne Iisuse Hristoase, Preasfântă Fecioară şi sfinţilor buni, ajutaţi-mă!
Fără ajutorul Tău, Doamne, nu pot nimic, darul Tău este; nu mă lăsa! Trebuie să
termin totul şi nu pot. M-am întristat şi mi-e greu.
Nu sunt mulţumită. Cu părintele nu pot vorbi, nici nu ştie că eu lucrez. Nu
vreau să-l întristez; câte necazuri mai grele are dânsul de rezolvat! Când va trece
totul cu bine, îi voi spune.
Am numărat 2.000 de rugăciuni.

13 februarie 1971
M-am trezit mai odihnită şi cu gândul la rugăciune. Trebuie să reuşesc ce mi-
am propus - rugăciunile mai întâi. Am numărat liniştită. După câteva ore, iar am
obosit; trup neputincios, să te culc. Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Dă-mi
somn odihnitor, ca să pot lucra. nu mai am timp.

Hristos a zis: „îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33).

100

313
 Am dormit puţin şi sunt mai în putere; mă pot ruga în pace, cu uşurinţă,
lucrând. Am numărat 2.000 de rugăciuni. Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse! Mâine va fi
duminică. Aştept cu bucurie Sfânta Liturghie. În timp ce mă rog mă odihnesc.

15 februarie 1971
M-am trezit forţat; sper să pot lucra. Altă încercare. Fie voia Ta! Nu-mi mai fac
probleme nici pentru viaţa mea. Ce voieşti Tu, Doamne! La operaţie nu mă mai duc.
Trebuie să lucrez mai mult. Primesc cu bucurie tot ceea ce-mi dai, Doamne Iisuse!
Nu vreau să deznădăjduiesc; poate în acest chip voi fi mântuită, prin suferinţă 101. Tu
ne ţii în viaţă pe pământ, cât Ţi-e voia Ta!
Am lucrat cu spor, dar parcă nu mai am timp să termin totul; în fond, cine mă
forţează aşa? Părintele spune: „Veşnicia e mare; fiţi liniştiţi, lucraţi liniştiţi"; şi eu ce
fac?
Am numărat 400 de rugăciuni.

17 februarie 1971
Liniştită, mi-am făcut rugăciunile cu drag. Mătăniile îmi sunt dragi, căci îmi
aduc aminte încontinuu să zic rugăciunea şi-mi aduc aminte şi de I., care mi le-a
dăruit şi m-a îndrumat cu dragoste. Copii buni ai Tăi, Doamne, şi ea şi G.; au suflete
curate, rare. Îţi mulţumesc, Doamne, că mi le-ai descoperit pe ele şi pe părintele V.,
căruia îi mulţumesc din suflet pentru încrederea pe care mi-a acordat-o. Oare voi
putea rezista să ies cu bine din situaţia familială grea în care mă aflu? De ce se
ocupă acum mai mult de mine?
Doamne Iisuse, Maica lui Dumnezeu, cu darul Vostru, ajutaţi-mi! Dă-le,
Doamne, linişte, înţelegere, să nu poată a face rău nimănui. Ocroteşte-ne, fii cu noi!
Lucrează, Doamne, Tu pentru noi, ca să avem linişte. Goneşte tot răul cu puterea Ta
cea mare.
Am rămas în urmă cu toate. Am numărat 400 de rugăciuni.

18 februarie 1971
Astăzi am lucrat cu multă pace în suflet. Voi purta crucea mea aşa cum mi-ai
dat-o Tu, Doamne! Îţi mulţumesc; cu darul Tău şi cu ajutorul sfintei Tale rugăciuni,
am reuşit şi i-am împăcat pe toţi.
Ispite, încercări grele pentru starea mea. Nu sunt restabilită după operaţie.
Ajută-mi, Doamne, doresc din tot sufletul să lucrez cu Tine pentru mântuirea mea. Nu
mă lăsa să deznădăjduiesc, nu vreau să-i fac voia celui rău şi viclean, ca să se
bucure că eu plâng. Întăreşte-mă, şterge-mi lacrimile, ca să pot trece uşor şi să scap
din situaţia grea în care mă aflu102.
Aş pleca într-un loc singuratic103, să nu mai ştie nimeni că exist, să nu se mai
ocupe de mine. Aş fi fericită cu rugăciunea lui Iisus. Acum ştiu de ce mulţi din Sfinţii
Părinţi au fugit prin pustii, departe de oameni, căci vrăjmaşul lucrează cu putere şi
nu-i uşor de doborât. Cu mare greutate, cu ajutorul dragostei adevărate de oameni şi
cu rugăciune, se mai potoleşte răul pentru un timp. Toţi suntem copiii Tăi, Doamne!

Însă crucea să ne-o purtăm cu demnitate, că doar o duce alături de noi şi Hristos, şi El, personal,
101

viu, ne ajută.
Vei fi restabilită. Vei uita că ai fost operată. Când Doctorul Hristos vindecă, piere boala şi din trup şi
102

din suflet.
Vrei sihăstrie, pustnicie: „Intră în cămara ta (în inima ta) şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui Tău,
103

care este în ascuns; şi Tatăl Tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie" (Matei 6, 6). Autoarea
răspunde: Aşa am gândit la începutul rugăciunii, să fug din lume. Şi totuşi, în lume era misiunea şi
lucrarea pentru mântuirea sufletului meu.

314
Înţelepţeşte-i să nu-şi mai facă rău unul altuia. De ce înainte nu se ocupau de mine,
iar acum mă urmăresc?

22 februarie 1971
O zi mai liniştită, după mult timp în care zi de zi am petrecut numai în
încercări. Prin tăcerea mea şi rugăciunea lui Iisus, i-am biruit. Au încercat în fel şi
chip să mă provoace, dar au văzut că este în zadar şi şi-au schimbat singuri
atitudinea104. Se uită miraţi cum rabd şi tac, nu ca în trecut.

24 februarie 1971
Doamne Iisuse, ce frumos am lucrat; somn liniştit, nici un gând rău nu m-a mai
tulburat, cu toate greutăţile pe care le întâmpin. nu mai aud bine ce se vorbeşte în
jurul meu. Eu mă simt fericită şi ei nici nu-şi dau seama.
Am numărat 3.000 de rugăciuni. Vis frumos! Efectul meditaţiilor şi
rugăciunilor?

25 februariea 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte, aşa cum m-am culcat. Toată ziua am
lucrat liniştită. Am fost la R. E greu, dar lucrez, mă rog, nu vreau să mai rămân în
urmă. Am numărat 3.000 de rugăciuni; restul - lucrând, mergând.

28 februarie 1971
Azi e duminică; Sfânta Liturghie. Sunt liniştită. Mă rog având prezenţa
Mântuitorului permanent în inima şi în sufletul meu. Sunt fericită, gândurile nu-mi mai
tulbură mintea când mă aflu în Sfânta Biserică. Pacea şi liniştea coboară în suflet.
Mă simt mai puternică, oboseala s-a dus.

1 martie 1971
Începutul postului cu bucurie. Doresc să mă împărtăşesc cu Sfintele Taine.
Doamne, ajută-mi să fiu vrednică! Dă-mi răbdare pentru toţi, smerenie curată şi
sfântă.
S-a făcut repetiţie cu părintele V. Ce fericite suntem toate surorile, care venim
cu bucurie să-i cântăm slavă lui Dumnezeu!
Am numărat 2.000 de rugăciuni şi m-am rugat tot timpul lucrând.

3 martie 1971
Cum m-am culcat, aşa m-am trezit, rugându-mă105. Oare s-a rugat duhul meu
tot timpul cât eu am dormit? Ce bucurie simt în suflet când îmi aud glasul în duh
vorbind aceleaşi cuvinte pe care eu le rostesc toată ziua: „Doamne Iisuse Hristoase,
miluieşte-mă"! Ce bun eşti cu mine, Doamne Iisuse, şi cu cât drag îmi răspunzi; câtă
fericire îmi dai! Cum să-Ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat aşa un povăţuitor, care nu
ţine dinarul Tău ascuns?! Şi cum voi putea mulţumi vreodată părintelui V. pentru tot?
Oare merit să fiu fericită cu Tine, Doamne Iisuse? Am lucrat destul? Nu! Te-am
căutat destul? Ce am făcut ca să fii aşa de bun cu mine, o păcătoasă? Dar Tu le ştii
toate, Doamne Iisuse drag! Simt o putere în trupul meu de la primul cuvânt (nu pot
exprima ce simt); zic „Doamne" şi parcă nu vorbesc eu; simt ca un cutremur (ceva
puternic, ca o vibrare, ca o lucrare vie şi dulce); Tu eşti, Doamne! Simt ceva, nu ştiu

Dumnezeu lucrează! Roagă-te să-ţi dea puterea credinţei vii.

104

Păzeşte mărgăritarele lui Dumnezeu ce ţi-au fost încredinţate, că tare sunt sfinte şi scumpe.
105

Păzeşte comoara pe care ai primit-o.

315
ce, ceva dumnezeiesc, supranatural106. Mă rog cu bucurie că Te ştiu prezent în inima
mea şi în tot trupul meu şi pretutindeni de faţă, cum spune părintele nostru. Eu n-am
cuvinte de exprimare, dar cred că cei ce se roagă şi au rugăciunea lui Iisus în inimă
ştiu ce simt eu. Nu doresc mai mult decât să fii mereu cu mine, Iisuse!
Doresc să fiu liniştită; dacă m-ar lăsa cei din jurul meu în pace! Dar ar fi prea
uşor! Ajută-mi, Doamne Iisuse, ca prin virtuţi şi faptele virtuţii să mă mântuiesc, ca să
fiu vrednică de a mă numi copilul Tău! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi
pururea Fecioară, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeului meu să mă ajute şi să mă
conducă pe calea adevărului vieţii. Maică Preacurată, miluieşte-mă, ocroteşte-mă pe
mine, care greşesc şi nu ştiu nici să mă port nici să mă rog. Cu acoperământul tău
acoperă-mă de vrăjmaşi, care acum mai mult ca oricând au năvălit asupra mea, să
nu-mi poată încurca hotărârea mea de a urma rugăciunea Fiului Tău Iisus Hristos. Tu
eşti ocrotitoarea orfanilor, pe tine te am maică şi nu pot spune nimănui suferinţele
mele sufleteşti. Sufăr cu bucurie. Ştiu că aşa trebuie pentru umilinţă şi îndelungă
răbdare. Să nu poată face rău celor dragi ai mei. Vrăjmaşul e viclean, să nu mă
descopere unde merg şi ce lucrez.
Am numărat 400 de rugăciuni. Restul - lucrând, mergând, toată ziua. Seara
adorm cu mătăniile mele dragi, ca nişte mărgăritare. Fiecare boabă este o lacrimă de
fericire pentru descoperirea rugăciunii. Sunt dăruite cu dragoste de I., după ce i-am
spus că-mi plac atât de mult. Cred că are suflet curat, şi sigur că nu greşesc. Cei ce
au rugăciunea inimii socot că sunt sfinţiţi prin prezenţa Duhului Sfânt în inima lor.
Celelalte două surori, E. şi G., la fel sunt. Cred că duc o viaţă sfântă între oameni -
trăire duhovnicească, liniştită, înţelepţită de blândul Iisus, cu ajutorul părintelui nostru
V. Mă simt întărită şi pot îndura necazurile vieţii cu mai multă uşurinţă. Îl chem pe
Domnul Iisus Hristos şi uit de necazuri. Ştiu că mă va ajuta într-un chip minunat,
rostind rugăciunea Lui. În fiecare zi trebuie să fiu atentă în jurul meu, să nu pierd
pacea şi bucuria.
Am numărat 3.000 de rugăciuni.

4 martie 1971
M-am sculat greu, gripată, am dureri de cap. nu vreau să-mi fie scuză, ca să
nu lucrez. Am numărat 2.500 de rugăciuni. Simt din când în când inima în piept, care
îmi aminteşte şi-mi zice: „te-ai oprit"107. E bine, mă trezeşte să continui rugăciunea.
Am cântat totuşi la Vecernie. Mi-a revenit vocea cântând; nu-mi venea să
cred: s-au dus şi usturimile şi răguşeala. S-a cântat foarte frumos. Am capul greu.
Seara m-am spovedit. Trebuie să mă umilesc cu totul şi cu dragoste adevărată, ca să
fie pace.
E frig tare. Afară ninge. E frumos, dar mie mi-e frig şi am febră mare. Nu vreau
să ştie nimeni că sufăr. N-am avut părinţi şi niciodată n-am avut cui să spun
necazurile şi suferinţele mele. Sunt obişnuită să mă descurc singură în această viaţă
trecătoare. Nu uit însă că-L am pe Dumnezeu, Care mă vede şi mă aude. El îmi este

Totuşi, trebuie să explici mai clar (...).

106

Autoarea jurnalului explică: în timp ce mă rog cu rugăciunea lui Iisus, cu atenţie şi iubire,
cugetând că Mântuitorul Iisus Hristos este viu în sufletul şi în trupul meu, îmi vin lacrimi de
iubire. Simt prezenţa Sa printr-un tremur fin, plăcut, în tot trupul meu, care-mi dă o stare plăcută
de fericire în suflet, ştiind că El lucrează în fiecare celulă în linişte adâncă şi dulce, abia
perceptibil. Iubirea mea pentru El creşte, ca şi dorul de a-L simţi din ce în ce mai mult. Această
stare mi-a adus în suflet o stare de fericire cum alta nu am avut.
A strigat Proorocul David: „Cine va grăi puterile Domnului şi cine va vesti toate laudele Lui?"
107

(Psalm 105, 2).

316
Mamă şi Tată şi îmi cunoaşte durerile. El le îngăduie şi tot El le uşurează. R. (fiica)
are destule greutăţi.
Pe Tine, Doamne Iisuse, Te rog să fii cu mine şi voi birui totul. Toată nădejdea
spre Tine o am. Linişteşte-l, Doamne, pe C. (soţul). E înfuriat de o săptămână pe
toată lumea. (...) Luminează-l şi scapă-l de chin.
Am numărat 1.000 de rugăciuni. Cam mecanic, nu sunt mulţumită - sunt
obosită.

5 martie 1971
M-am trezit fericită. Am visat ceva minunat, cu speranţe. Doamne, ajută-mi să
se împlinească. Am auzit: „Să te trezeşti din somn cu rugăciunea lui Iisus în inimă".
Aşa doresc. Am făcut exerciţiile, m-am rugat tot timpul cu căldură şi cu dragoste. Am
fost la biserică în dorinţa de a mă ruga în casa Domnului.
Ce înţelept e vrăjmaşul la rele. Am venit acasă cu duhul întristării; m-a biruit,
am plâns, şi s-o fi bucurat.

8 martie 1971
De astăzi mi-am propus să nu mai rămân în urmă, şi pentru că n-am putut
vorbi cu părintele nostru, voi număra cu ajutorul Domnului zilnic 3.000 de rugăciuni,
după exemplele Sfinţilor Părinţi, aşa cum am citit în cartea „Pelerinul rus".
M-am trezit rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai departe. Afară s-a
încălzit puţin. Soarele a luminat cămăruţa mea şi în suflet am lumină. (...)

9 martie 1971
Sărbătoare mare pentru mine, de recunoştinţă celor patruzeci de mucenici
minunaţi, care mi-au ajutat cu mulţi ani în urmă. Sfinţilor patruzeci de mucenici, care
aţi pătimit din iubire pentru Domnul Iisus şi El v-a împodobit cu cununi frumoase,
acum petreceţi în grădinile raiului. Rugaţi-vă, sfinţilor, şi pentru mine şi pentru cei
dragi ai mei, ca Domnul Iisus să aşeze viaţa noastră, ca să putem lucra în linişte
pentru mântuire. (...)
Ce frumos a nins! Am fost la E. cu G. şi I. Când am pornit, afară era ca într-un
vis: fulgi mari şi deşi se învolburau în văzduh, iar eu, privind în zare, m-am uimit de
frumuseţea cu care cădeau din înaltul cerului. (...) Orice anotimp are frumuseţile lui şi
doresc să contemplu cât mai des cerul şi tot ce ai făcut pe pământ, Doamne, ca să-
mi amintesc necontenit şi să văd pe Făcătorul lor în toate câte sunt.
La E. am citit, am comentat numai despre lucruri duhovniceşti. Suntem într-un
gând şi suntem fericite. Am numărat 3.000 de rugăciuni. Totul cu iubire. Am citit şi
comentat din „Pelerinul rus", despre rugăciunea lui Iisus. Acum citim din „Sbornicul"
despre darurile rugăciunii lui Iisus. Voi învăţa multe şi copiindu-le le voi memora mai
bine.
Ajută-mi, Doamne Iisuse, să pot urma calea pe care am pornit către Tine spre
mântuire, ca să am parte de viaţă veşnică! Îmi pare rău că nu ştiu să scriu jurnalul
mai frumos, dar eu n-am scris niciodată despre mine. Nu ştiu să-mi exprim gândurile
şi simţirile corect12.

10 martie 1971
Ajută-mi, Doamne Iisuse, să pot urma calea pe care am pornit către Tine spre
mântuire, ca să am parte de viaţă veşnică! Îmi pare rău că nu ştiu să scriu jurnalul

317
mai frumos, dar eu n-am scris niciodată despre mine. Nu ştiu să-mi exprim gândurile
şi simţirile corect108.
Afară e timp frumos, a dat puţin soarele şi-mi umple sufletul de bucurie. Nu pot
merge la biserică. Voi lucra şi în acest timp mă voi ruga şi voi fi cu gândul la surorile
mele dragi, care ştiu că se vor gândi şi la mine, împreună cu părintele V. Am numărat
3.000 de rugăciuni.

13 martie 1971
O zi bună. Am vorbit cu părintele V. Am primit sfaturi. Voi şti acum cum trebuie
să mă rog. Câte am de învăţat... Aş asculta zile întregi cu bucurie. Doamne Iisuse,
să-i dai putere asupra tuturor celor ce-i vor răul, ca să-i poată lumina şi întări pe toţi
copiii Tăi care sunt încercaţi şi nu ştiu nimic din tainele Tale! M-am rugat în mod
deosebit, aşa cum m-a sfătuit. Cu dragoste; totul cu dragoste se realizează. Doamne
Iisuse, dragostea mea! Bucuria mea! Viaţa mea!
Cum zic „Doamne", imediat simt prezenţa Domnului Iisus în inima mea! Ce
bucurie simt în suflet! Doresc să mă lepăd de orice dorinţă, să rămân cu una singură:
rugăciunea lui Iisus. Fie voia Ta, Doamne! Orice încercare voi cunoaşte că e de la
Tine, cu voia Ta. Scăparea mea Tu vei fi. Miluieşte-mă! Mă supun voii dumnezeieşti.

14 martie 1971
De astăzi voi nota: mi-am făcut rugăciunile, adică 3.000 pe zi, şi respiraţiile de
patru ori pe zi, profund, aşa cum m-a sfătuit părintele V., de care mă simt legată mai
mult acum, datorită sfaturilor în lucrarea rugăciunii lui Iisus. M-am culcat cu
rugăciunea în minte şi m-am trezit la fel. Am făcut exerciţiile şi respiraţiile cu drag.
Inima îmi bate din când în când de bucurie.
La Sfânta Liturghie m-am rugat din iubire pentru Iisus. Am nădejde de
desăvârşire şi port în minte mereu pe Iisus şi neîncetat rugăciunea Lui.

15 martie 1971
M-am trezit din somn fericită, zicând rugăciunea lui Iisus în gând.
Au venit mama şi fratele lui G. M-am bucurat că i-am putut linişti. Toate vor
trece. Doamne, Tu îi ajuţi.
Simt o mare bucurie în suflet când aud cum îmi bate inima în piept 109 şi sunt
tristă când n-o mai simt.
Iubirea pentru Mântuitorul Iisus creşte iar iubirea pentru oameni e mai mare.
Mă rog Domnului Iisus pentru râvnă, pentru darul rugăciunii şi pentru luminarea
minţii. Mă rog cu bucurie şi mă simt foarte liniştită cu rugăciunea Ta, Iisuse.
O mică încercare. Sper să o trec cu bine, prin răbdare. Am rostit mai mult
rugăciunea lui Iisus. Mulţumesc, Doamne Iisuse, nu ştiu cum să-Ţi mulţumesc! Sunt
fericită când pot face bine. Cu ajutorul Tău fac totul. Dă-mi, Doamne, spor ca să
termin totul la timp şi cu bine.
A venit primăvara. Cerul s-a luminat de soare; ce frumos e! Se face lumină şi
în sufletul meu. Îţi mulţumesc cu lacrimi, Doamne Iisuse, pentru fericirea pe care mi-o
dai. Ştiu că nu merit, dar ai milă şi mă bucuri, şi aşa ştiu că mă iubeşti.
Am fost la biserică şi am întârziat. C. mi-a încuiat uşa. Ce voieşte de la mine?
n-are nici un drept. De-ar şti R. şi Ş. ce îmi face el! Dar nu le voi spune, ca să fie
pace. nu doresc să se certe pentru mine. Voi veni acasă mai devreme, aşa cum vrea

Scrie ceea ce simţi, cum poţi, cum te învaţă Dumnezeu. Asta e suficient.
108

Este bun lucru să-ţi urmăreşti respiraţia şi bătăile inimii în rugăciune. Sincronizarea mişcărilor
109

duhului cu cele ale trupului este înţelepciunea cea mare.

318
el. Eu o opresc mereu pe R. să nu-i zică nimic. E bolnav şi nu cumva să facă vreo
criză. Îl las să zică ce voieşte, eu nu-i voi spune nimic rău.
Toată ziua am numărat şi m-am rugat cu bucurie, liniştită, lucrând.

16 martie 1971
Fac exerciţii de respiraţie uşor - de patru ori pe zi câte patru respiraţii
profunde. Ce bine mă simt, ce uşoară! Inima îmi bate de bucurie. (...)
Am fost la E. cu I. şi G. A fost minunat. Comentariile interesante şi ispitele
asemănătoare; piedicile şi suferinţele sufleteşti sunt pregătite pentru fiecare. Aşa
trebuie să fie, pentru umilinţă, supunere şi împlinire adevărată. Suntem în luptă; totul
pentru folosul mântuirii şi pentru multă atenţie la gânduri şi purtare.

17 martie 1971
M-am trezit spunând rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai departe, în pat,
încă 200 de rugăciuni. Apoi, pe stradă, încă 500. Şi rostesc în gând mereu - cu
întreruperi, însă inima imediat îmi aminteşte şi o rostesc în continuare.
Seara, părintele V. a ţinut predica. A fost foarte frumoasă. Toţi sunt fericiţi. (... )

19 martie 1971
Azi am lucrat cu bucurie şi spor şi în acest timp m-am rugat.
La Vecernie a fost frumos. (...) C. m-a urmărit. Am ajuns târziu la biserică.
Părintele m-a acoperit, şi el n-a ştiut unde sunt. Acoperă-mă, Doamne Iisuse; cum o
voi scoate la capăt? Nădejdea e la Tine.
Aş pleca în alt oraş sau nu ştiu unde, să pot sluji numai Domnului. Dar îi am
pe Ş. şi R. şi pe părintele V.
Am timpul împărţit şi nu mai ştiu cum să le termin pe toate cu bine. A fost o zi
frumoasă de primăvară, cu aer curat. Am făcut respiraţiile cu bucurie şi rugăciunile în
linişte şi atentă că mă vezi, mă auzi, Doamne! De acum nu mai doresc altceva decât
să fredonez încontinuu ca pe un cântec drag rugăciunea Ta: „Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-mă!", având atenţia îndreptată către Domnul Iisus, care este
prezent în inimă, mă vede şi mă aude.
Seara termin rugăciunile cu bucurie.

20 martie 1971
Am respirat aer curat. Soarele străluceşte pe cer; ce frumos! Când văd
soarele, văd puterea şi înţelepciunea Domnului Dumnezeului nostru. Ne luminează şi
ne încălzeşte şi pe cei buni şi pe cei răi, căci El e atotbun.
Astăzi am făcut totul cu drag, cu rugăciunea în minte. Sunt fericită cu
rugăciunea lui Iisus. Te ştiu prezent în inima mea şi pretutindeni de faţă, Iisuse. Te
port cu mine şi mă porţi cu Tine ca pe un fulg, oriunde merg. Din când în când îmi
anunţi prezenţa Ta şi sunt fericită. Uit de toţi şi de toate, îmi fac datoria împreună cu
Tine şi mă simt puternică.
Mulţi doresc să-mi strice liniştea, pacea Ta, dar cu ajutorul Tău, Iisuse drag, n-
au să poată. E prea târziu, sunt înarmată cu arma cea mai tare: rugăciunea Ta! Tu,
Doamne, m-ai înarmat, cu ajutorul părintelui V. Nu ştiu cum să-i mulţumesc. Nu-i voi
putea răsplăti niciodată. Aş face orice mi-ar cere, fără cârtire. Am încredere deplină.
Iar îmi vine să plec undeva, dar unde? Doresc să-mi închin viaţa rugăciunii lui
Iisus, dar facă-se voia Ta, Doamne. De ce ni s-a descoperit oare rugăciunea?
Trebuie să lucrez mai mult. De mi se va deschide cumva calea, voi pleca. Numai de
va fi voia Lui!

319
21 martie 1971
M-am trezit din somn rugându-mă şi am continuat cu bucurie. Mă voi strădui
să-mi ţin mintea trează, să mă rog neîncetat, orice aş lucra.
La Sfânta Liturghie am ascultat şi m-am rugat cu evlavie şi cu frică de
Dumnezeu.
De un timp, când mă rog şi am în faţa ochilor prezenţa Domnului, îmi vine să
plâng şi mă rog plângând. Apoi simt o mare uşurare. nici nu sunt vrednică să mă rog
în faţa blândului Iisus. E prea bun cu mine, care sunt nimic.
Doresc ca toate gândurile mele să fie curate şi să am cugetul împăcat, ca să
mă pot ruga neîncetat şi să pot avea unire desăvârşită cu Mântuitorul, izbăvitorul
sufletului meu. Rugăciunea îmi aduce o pace dulce şi simt că de acum nimeni nu mă
va mai putea despărţi de ea. Ajută-mi, Doamne Iisuse drag, să merg cu rugăciunea
Ta până la sfârşit. Doresc să trăiesc numai cu Tine, să Te port veşnic în minte şi în
inimă. Câtă bucurie simt! nu o voi putea descrie niciodată şi nici nu-Ţi voi putea
mulţumi pentru ea.
Mi-am făcut liniştită rugăciunile şi exerciţiile.

22 martie 1971
Azi a fost o zi de încercări, la care mă aşteptam. Cu ajutorul Tău, Doamne
Iisuse, sper să ies cu bine şi din acest impas cu familia mea. Acoperă-mă, Doamne
Iisuse, de vrăjmaşul diavol, care neapărat doreşte să mă las de rugăciune.
Când mă rog, toată fiinţa mea e cuprinsă de o fericire cerească. Chiar de aş
voi să încetez a mă ruga, din teamă să nu mai am încercări, nu mai pot. E prea
târziu. Te ştiu lângă mine şi trebuie să mă rog; chiar de fac efort, cu greutate, dar tot
mă rog. nu mă mai pot lipsi de fericirea pe care mi-o dă rugăciunea lui Iisus şi am
nădejde că voi trece prin toate încercările cu ajutorul ei. Doresc din tot sufletul să fiu
liniştită, să nu supăr pe nimeni, să pot aduce tuturor numai bucurie.
Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.

23 martie 1971
Am fost la R. şi m-am rugat lucrând. Ş. abia mai rezistă - se pare cu ultimele
puteri, aşa spune el. Doamne Iisuse, ai milă de noi păcătoşii. R. e îngrijorată. Toate
sunt de sus! Rugăciunea lui Iisus e mântuitoare şi mă rog pentru ei. (...)
Sunt obosită. nu mi-am făcut orele de somn şi pierd timpul. Târziu, termin
rugăciunile în pat.

24 martie 1971
Tot obosită m-am trezit. Mă rog în timp ce lucrez. Am nădejde că totul va
trece. Într-o oarecare măsură m-am întristat, dar nu trebuie să-i fac voia celui rău.
Am mult de lucru şi fac totul cu bucurie, dar sunt nerăbdătoare să le termin.
Le-aş cuprinde toate dintr-o dată. Toate sunt lucruri pe care le iubesc mult şi e
singura mea avere, hrană şi bucurie. Scriu şi mi-e greu, căci toate trebuie făcute în
ascuns. Doresc din toată inima să merg spre desăvârşire şi mi se pun piedici. Am
siguranţa că Dumnezeu e viu şi este singura mea fericire. Trebuie ca în fiecare clipă
să nu uit acest lucru.
La Vecernie a fost frumos. M-am întărit. Am uitat toate necazurile. Părintele a
ţinut o predică minunată! Am plecat acasă zburând de fericire. Unde este oboseala?

25 marti 1971

320
 Am stare proastă la trezire. Tot obosită. Mă rog mecanic. Dacă nu mi-ar da
semne inima din când în când, aş crede că Dumnezeu m-a părăsit. Sufletul mi-e
condus de trupul obosit. Trebuie să mă odihnesc, altfel mă risipesc şi nu lucrez nimic
bine. Am de făcut ceva urgent câteva zile şi apoi sper să mă odihnesc mai mult.
C. e nervos, se agită, îmi aduce jigniri, că umblu noaptea. Am venit târziu (la
8:30) de la Vecernie. M-am umilit în faţa lui, nevinovată fiind, şi s-a mai liniştit. I-am
spus că am fost la R., însă nu mă crede. E bolnav, mi-e milă de el.
Azi e Buna Vestire. M-am ascuns în strana din colţ, mi-am revenit şi am uitat
de toate. Acolo nu mă vede.
Rugăciunea lui Iisus o fac cu întrerupere. Părintele a spus ceva cu dreptate şi
două surori din cor s-au supărat pe dânsul. Nu ştiu ce să cred. Nu i se iartă nimic şi i
se interpretează greşit cuvintele. Vrăjmaşul le tulbură pacea. Cred că îşi vor da
seama.
M-am odihnit după-masă mai mult; m-am trezit rugându-mă şi am continuat
rugăciunea lui Iisus până când am simţit o pace deplină şi dulce. Am gonit toate
gândurile cu rugăciunea şi mi-am revenit din starea în care mă aflam. Seara termin
rugăciunile.

26 martie 1971
Rugăciunile şi exerciţiile merg uşor. Am de lucrat multe şi toate plăcute.
Seara am fost la Vecernie. A fost foarte frumos. Părintele ne priveşte cu atâta
dragoste, e atât de bun; cine le îndeamnă pe surori să-l supere?
A venit şi I. Ce bine că a trecut. Am fost fericite şi am cântat cu bucurie şi fără
teamă. A venit C. (fiica) şi nu mă mai tem. M-ai salvat, Doamne!

28 martie 1971
E duminică. M-am rugat în biserică cu toată fiinţa mea. S-a slujit frumos. Am
starea de plâns când mă rog.
Au venit acasă trei surori - G., I. şi E. Am citit şi comentat din „Sbornicul". G.
are înţelepciune duhovnicească. Am scris şi m-am rugat până am adormit.

29 martie 1971
M-am sculat forţat. Am fost la CAR, apoi în vizită la doamna S., cu maşina. Am
obosit. Sunt fericită când sunt singură şi-mi pot face rugăciunile în linişte. Mă simt
atunci mai puternică şi nu doresc altceva.
A plouat, totuşi a fost frumos. Am mers două ore cu maşina, iar pe unde am
trecut am admirat măreţia lui Dumnezeu. Doresc ca rugăciunea să-mi fie cel dintâi
gând şi lucru, şi apoi celelalte. Când am descoperit rugăciunea lui Iisus, am lucrat şi
m-am rugat cu tot elanul şi puterea mea. Am întrezărit în rugăciune ceva sublim şi de
atunci, când las orice lucru ca să-mi fac rugăciunea şi mă simt cea mai fericită.
Rugăciunea cu simţirea prezenţei Domnului îmi dă putere, dragoste mai mare de
oameni şi o dorinţă de a avea permanent rugăciunea în gând. Am numărat mai
puţine rugăciuni - 2.000. Seara, doar 500, şi am adormit înainte de a le termina. M-
am trezit însă mai târziu şi am terminat 3.000 de rugăciuni. Am pace. C. e liniştit.
Doresc în tot timpul să nu uit că pe Tine, Doamne Iisuse, Te am cu mine şi
caut să fac voia Ta cea sfântă! înţelepţeşte-mă! Doamne, miluieşte-mă!

30 martie 1971
M-am trezit rostind rugăciunea şi cu dragoste m-am rugat mai departe. Sunt
liniştită după rugăciune. Am pace, nădejde. Inima îmi bate de bucurie. Îl simt în inima

321
mea pe Iisus şi am o mângâiere. Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse. Doresc să Te simt
aşa tot timpul.
Am lucrat cu voie bună. Am tot mult de lucru şi mă rog în timp ce scriu. Mi-a
dat I. telefon şi m-a bucurat. Mi-a amintit că azi este Sfântul Ioan Scărarul, pe care îl
iubesc mult.(...). Afară este un vânt puternic. Seara termin rugăciunile şi adorm cu
rugăciunea în minte.

31 martie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi am continuat încă 200 de rugăciuni, în
pat fiind.
În timp ce-mi fac rugăciunile simt ceva sublim în inima mea, parcă se zbate
ceva şi se răsuceşte, ca aripioarele unui fluturaş, câteva secunde, apoi revine din
nou, în timpul cât mă rog110. Mă rog fericită pentru starea cea bună. Doamne, Tu
eşti? Au fost R. şi M. toată ziua la mine. M-am rugat mai puţin. Seara a fost denie. M-
am rugat cântând cu bucurie. Gândurile mele sunt îndreptate spre Tine, Doamne!
Doresc să-Ţi slujesc cu dragoste până la sfârşit. Ajută neputinţei mele!

1 aprilie 1971
Am fost la Ţ. M-am rugat pentru buna lor înţelegere, ca să fie fericiţi. Am lucrat
uşor, cu plăcere. Seara am discutat cu R. despre puterea şi voia lui Dumnezeu.
Am scris şi am împlinit rugăciunile seara, simţind prezenţa Domnului. Am
siguranţa că Dumnezeu este viu în inimă. Simt pace în suflet şi sunt liniştită.

3 aprilie 1971
M-am trezit obosită. Am făcut exerciţiile şi rugăciunile în pat. (...) Parcă nu mai
am putere să fac nimic. Doamne Iisuse, întăreşte-mă. Ai milă de R. şi de Ş., soţul ei.
Amândoi sunt bolnavi. Întăreşte-i, Doamne Iisuse, să poată lupta mai departe, să
scape de cursele vrăjmaşului.
Doresc din toată inima să fac numai ceea ce este bine, gura mea să nu se
deschidă decât pentru bine şi să Te laude pe Tine, Dumnezeul şi Mântuitorul
sufletului meu! Vreau să trăiesc ca un om mort pentru păcate. Ajută-mi, Doamne! Tu
cunoşti cugetele noastre. Sfântă Fecioară, Maica Domnului Iisus, Mântuitorul
sufletelor noastre, miluieşte-mă şi ajută-mă să împlinesc voia Tatălui cu darurile Lui
cele bogate! Voi căuta să mă odihnesc mai mult, ca să pot lucra cu bucurie, nu
obosită şi forţat. Am terminat cu greu 3.000 de rugăciuni.

5 aprilie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi am continuat-o cu bucurie. Am lucrat cu
voie bună, totuşi nu sunt mulţumită. Fac rugăciunile mecanic, mă grăbesc. Doamne
Iisuse, ajută-mi să pot face rugăciunile liniştită şi cu uşurinţă. Târziu, seara, termin
3.000 de rugăciuni.

6 aprilie 1971
M-am sculat cu dor de rugăciune. Am avut un vis frumos. A venit D. şi am fost
împreună la Z. A fost bine. Aş sta zile întregi să ascult învăţăturile părintelui V. pentru
întărirea şi împlinirea vieţii adevărate a fiecăruia dintre oameni.
Îmi vin în minte tot felul de cugetări frumoase. De-aş putea scrie ce gândesc în
aceste momente de lumină, de înălţare sufletească şi iubire către Domnul şi

„Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după voia lui Dumnezeu El Se
110

roagă pentru sfinţi" (Romani 8, 27).

322
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către sfinţii îngeri şi către toţi sfinţii Săi, care au
pătimit pentru El şi care acum îi cântă fericiţi în slavă!
Azi e o zi frumoasă de primăvară, cu soare strălucitor. Prin fereastră pătrund
toate frumuseţile luminii în diferite culori. Tot felul de culori minunate vin din cerurile
luminate de Tine, Doamne! Sunt cuprinsă de fericirea frumuseţii şi luminii Tale!
Nu sunt vrednică. Iartă-mă, Doamne Dumnezeule, că nu Te-am avut
permanent în inima mea, şi de câte zeci de ori am fost întristată de moarte, în anii din
urmă, căci nu Te vedeam şi nu simţeam că eşti lângă mine. Ştiam că Tu mă ridici şi
mă scapi din nenorociri, dar cu ochii sufletului nu Te vedeam şi mereu Te pierdeam.
Acum sunt fericită. Te simt în inima mea, prezent, viu 111. Când nu Te mai simt, strig.
„Viu este Dumnezeu în trupul şi sufletul meu" - repet, şi Te simt din nou şi inima mi
se bucură. Doresc să mă pot ruga necontenit şi nimic din jur să nu mă mai tulbure, ca
să Te am permanent în inima mea. Doamne, mergi cu mine peste tot, lucrează cu
mine, întăreşte-mă, ca să pot lucra pentru Tine!
Cum să-Ţi mulţumesc, Iisuse drag? Am impresia că fac parte şi eu dintre
primii creştini care alergau, uitând de nevoi, oboseli, depărtare; lăsau totul şi porneau
valuri când auzeau că Iisus trece printr-un oraş sau sat şi uitau de sete, de foame,
însetaţi şi înfometaţi acum să asculte cuvintele dumnezeieşti, mântuitoare de suflet.
Ce fericiţi erau ei! Cred că simt şi eu o fericire asemănătoare când ascult cuvintele
Tale prin glasul părintelui V. şi când simt în inimă prezenţa Ta, Iisuse, Care nevăzut
îmi dai putere în trup şi pot lucra uşor. Tot ce e rău înlătur cu uşurinţă şi fără teamă.
Chemarea numelui Domnului Iisus îmi aduce bucurie, pace şi voie bună. Prin
rugăciune capăt pacea şi uit de toate necazurile. În multe împrejurări s-a dovedit
pentru mine făcătoare de minuni. Am în suflet nădejde de mântuire 112.
Seara târziu am terminat rugăciunile. Îl simt foarte des pe Mântuitorul în inima
mea. Adorm cu rugăciunea în minte.

7 aprilie 1971
Am lucrat liniştită, cu dragoste; sunt fericită în suflet cu rugăciunea lui Iisus.
nu-mi mai fac probleme, mă las în voia Domnului. Mă simt purtată de o putere
nevăzută şi fac totul uşor şi cu bucurie.
Seara am fost la Vecernie. A fost minunat. A ascultat şi R. predica părintelui şi
m-am bucurat.
În timpul rugăciunii m-a cuprins o mare dragoste pentru Mântuitorul Iisus
Hristos! Cine ar fi crezut că un om, în orice situaţie s-ar afla, poate fi atât de fericit113?
Căci de nu Te-aş avea pe Tine, Doamne Iisuse, iubirea mea, fericirea, lumina
şi nădejdea sufletului meu, în jurul meu ar fi un iad.
Nu se, poate compara bucuria mea de acum cu nici o bucurie de pe pământ.
Mă trezesc noaptea din somn, mă rog şi adorm iar. Sufletul meu tânjeşte după ceva
de o măreţie nespusă, spre ceva ce abia întrezăresc.
Doresc ca rugăciunea să-mi fie preocuparea principală. În rugăciune, ochii
sufletului Te privesc pe Tine, Doamne Iisuse. Am stare bună. Răspund cu bucurie şi
blândeţe celor din jur.

„Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi putini sunt cei care o află" (Matei 7,
111

14).
„Iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul
112

Sfânt, Cel dăruit nouă" (Romani 5, 5). Aşadar, văzând atâta grijă şi lucrare a lui Dumnezeu pentru
tine, nici un pas înapoi!
Ai văzut că exista un om pământesc, dar te poţi naşte din nou: „Deci, dacă este cineva în Hristos,
113

este făptură nouă. Cele vechi au trecut; iată, toate s-au făcut noi" (II Corinteni 5, 17).

323
 Doamne Iisuse, dă-mi înţelepciune să nu greşesc şi să Te supăr sau să supăr
pe aproapele meu. Îmi vine să îmbrăţişez cu dragoste toată lumea, pe toţi oamenii.

8 aprilie 1971
Am făcut exerciţiile şi rugăciunile în linişte, cu uşurinţă. Am fost la R. Am
lucrat, am discutat. ne înţelegem într-o măsură oarecare în privinţa credinţei în
Dumnezeu. ne-am bucurat împreună. Ş. e bine dispus. R. îşi ţine frumos
angajamentul faţă de el.
Lucrez cam repede. Am multe de făcut pentru suflet. Dar nu sunt mulţumită
cum lucrez. Ştiind că am mult de lucru, merg repede, vorbesc repede şi mă încurc.
nu se potriveşte deloc cu rugăciunea lui Iisus, care cere răbdare, linişte multă.
Doresc să nu uit că trebuie să fiu mai atentă la mişcările şi vorbele zise cu uşurinţă,
ca să nu se înţeleagă greşit ceea ce doresc să spun. Aici calc voia Domnului Iisus şi-
L supăr. nu-L iubesc cu adevărat. Dacă L-aş iubi, aş fi mai cu luare aminte. Sunt prea
solicitată.
Doamne Iisuse, vreau să Te iubesc cu toată fiinţa mea, din toată inima şi din
tot sufletul meu. Orice voi lucra, să Te văd prezent în faţa mea, cum mă priveşti, ca
să nu Te supăr, să pot face în tot timpul lucrul în linişte, cu bucurie şi cu răbdare. Cu
darul Tău transformă toată fiinţa mea, ca nu cumva din greşeală să calc poruncile
Tale sfinte!
Nu mă părăsi, Doamne, şi luminează-mă, căci nu sunt bună de nimic fără
ajutorul Tău. Ţărână sunt. nu ştiu să fiu smerită deplin, să ascult totul cum se cuvine,
cu răbdare, şi să nu mai uit nimic din cele ce sunt de folos pentru pocăinţă şi
mântuire.
Dă-mi, Doamne, darul rugăciunii neîncetate, dar fie voia Ta!

9 aprilie 1971
Azi au încercat să mă tulbure.
O, Doamne Iisuse! Ce minunată e rugăciunea Ta! Câtă nevoie am avut de o
armă aşa de puternică în anii din urmă, şi n-am ştiut-o! Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru tot. Suntem în pace cu toţii. Se apropie Săptămâna Patimilor, când doresc să
mă împărtăşesc cu Sfintele Taine. Cu nerăbdare aştept - e singura mea fericire, să
mă unesc cu Domnul, ca sfintele sărbători să-mi fie bucurie.
Voi căuta să fie întotdeauna pace în casele noastre, oricât de greu îmi va fi şi
oricât de umilită voi fi. Să se bucure toţi copiii Tăi, Doamne! Ajută-mi să fiu surdă şi
mută la tot ce-i rău şi mai cu luare aminte, nu numai acum, de sfintele sărbători ale
Paştelui, ci toată viaţa mea, pe care o mai am de trăit pe acest pământ.
În suflet am linişte şi lucrez cu multă bucurie tot ceea ce e de folos sufletului şi
trupului.

10 aprilie 1971
Sfânta Liturghie şi slujba au fost foarte frumoase şi înălţătoare pentru sufletul
meu. M-am rugat uşor, dar nu sunt împăcată în conştiinţa mea. Cred că nu fac totul,
că-mi lipseşte căldura şi dragostea adevărată faţă de Dumnezeu. Prea des sunt
obosită şi numai când mă rog în sfânta biserică mă simt reconfortată şi uit complet de
oboseală şi chiar nu o simt. Cu ajutorul Tău, Doamne Iisuse, am nădejde să nu mă
risipesc zadarnic.
Fac rugăciunea zilnic, dar nu întotdeauna cu bucurie. Doamne Iisuse, Te rog
dă-mi putere, răbdare, smerenie să pot urma cu dragoste adevărată şi cu inimă
înălţată calea pe care am ales-o.

324
11 aprilie 1971
Azi este Intrarea Domnului în Ierusalim. M-am sculat greu, dar cu gândul la
rugăciune.
La începutul slujbei, în biserică nu era lumină, dar cu timpul mi s-a luminat
sufletul de o bucurie pe care n-o pot descrie, dispărându-mi orice gând, orice teamă;
am văzut şi biserica luminată. Ce minunat! Simt că Dumnezeu este viu în jurul
nostru, pretutindeni de faţă, atotputernic şi mă rog să mă ajute să mă desăvârşesc.
Facă-se voia Ta, Doamne. Ajută neputinţei mele!
Seara, la denie, m-am rugat cântând. Am fost liniştită în suflet. Ceva m-a
încercat, dar aşa trebuie să fie! Acasă, am cinat cu G. şi E. ne-am închipuit Cina
Domnului Iisus cu ucenicii Lui. ne-am rugat şi ne-am bucurat pentru unire
duhovnicească.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru umilinţă! Câte umilinţe ai suferit nevinovat şi n-
ai scos cuvânt de apărare! nu mă voi apăra nici eu, chiar nevinovată fiind. Aşa e voia
Ta. Voi sta liniştită şi voi primi torul ca de la Tine.
Astăzi Te-am primit cu osanale! Mă cred şi eu pe străzile Ierusalimului, Te văd
cum treci şi stau în genunchi până trece convoiul. Doamne Iisuse, Te simt viu; eşti
viu în sufletul meu. Când sunt cu mintea cu luare aminte în inimă, atunci se petrece
ceva dumnezeiesc în ca şi sunt fericită!
Am pace în suflet. M-am rugat astăzi cu iubire. Când uit să mă rog, parcă îmi
lipseşte ceva fără de care nu pot să mă bucur, şi-mi aduc aminte de rugăciunea lui
Iisus.
A fost la mine sora mea n. Mi-a dat veşti bune, că lucrează şi ea rugăciunea.
Doamne Iisuse, ce minuni faci cu copiii Tăi! Sunt fericită pentru schimbarea ei în
bine. Aşa ai hotărât, Doamne Iisuse, şi s-a înţelepţit cu darurile Tale. n-o recunosc.
Este alt om. Seara am fost cu ea la denie, unde s-a simţit minunat.
Sufletul mi-e plin de bucurie. Am linişte sufletească. După denie mă simt
odihnită şi mai puternică.

14 aprilie 1971
Mă simt uşoară ca un fulg. Lucrez cu mai multă răbdare, cu toate că am mult
de lucru. Rugăciunea lui Iisus mă întăreşte. Sunt fericită că Domnul şi Mântuitorul
meu mi-a descoperit sfânta Lui rugăciune, care în deznădejde mă luminează şi
cunosc ce trebuie să fac ca să scap din împrejurări grele.
La denie suntem toate fericite. Cântăm şi ne rugăm cu bucurie. Termin
rugăciunile seara târziu.

15 aprilie 1971
M-am sculat obosită, dar cu ajutorul Domnului şi prin rugăciune, încet-încet am
căpătat putere şi am reuşit să lucrez în linişte.
Seara, la denie, a fost impresionant. Se citesc cele 12 Evanghelii. Biserica e
plină de suflete care se roagă şi ascultă despre patimile Domnului.
Doamne Iisuse! Ai primit palme şi scuipări şi cele mai mari umilinţe pentru
păcatele mele. Miluieşte-mă, întăreşte-mă să pot primi şi eu orice încercări ce-mi vor
veni, cu răbdare şi umilinţă, în numele Tău cel sfânt, pentru mântuire.
Alături de rugăciunea lui Iisus văd că nu poate merge nimic rău. Trebuie
îndelungă răbdare şi umilinţă. M-am spovedit. Mă rog Mântuitorului să fie unire între
noi, nici o dezbinare, ca să putem fi uniţi în rugăciune şi în cântare. Aş fi bucuroasă

325
să fim uniţi sufleteşte cu adevărat. Să cântăm cu bucurie şi să-Ţi aducem slavă, fără
încercări.

16 aprilie 1971
Am făcut rugăciunile şi exerciţiile liniştită. La sfânta slujbă m-am rugat
cântând. Biserica e plină şi vin mereu sufletele către Tine, Doamne Iisuse! Cine-i
aduce?
O, Doamne Iisuse! Ţi-ai dat viaţa ca să avem şi noi păcătoşii viaţă! Cum să-Ţi
mulţumim?
Măicuţa Domnului, câtă durere ai purtat în inima ta! Cât ai suferit, mamă
scumpă a Fiului tău şi a noastră! Am cunoscut târziu durerea ta, când am suferit şi eu
ca mamă. Tu, cea mai bună, cea mai blândă şi cea mai frumoasă Fecioară de pe
pământ, ai purtat în inimă cea mai cruntă durere, ştiindu-L pe Fiul tău nevinovat şi cel
mai bun şi blând dintre oameni. Îl vezi bătut în piroane şi răstignit pe cruce ca un
tâlhar. Iartă-ne, Maică Preacurată, că noi L-am răstignit pe Fiul tău şi Dumnezeul
nostru şi-L răstignim mereu cu păcatele noastre. nădejdea noastră este ca El să ne
ierte, să nu ne părăsească, fiindcă nu ştim ce facem.
Am trecut pe sub masa pe care era aşezat Sfântul Epitaf. Te simt prezent,
Doamne Iisuse; Tu Te atingi de trupul meu şi mă vindeci, mă întăreşti şi-mi pot purta
şi eu crucea pe care mi-ai dat-o.
Sora mea n. a fost cu mine la biserică, fericită că şi-a lăsat şi ea treburile
mărunte pentru prima dată în acest an, şi s-a simţit uşurată. Se simte bine la biserica
noastră. Părintele V. i-a zis „Marta" când a spus că nu poate veni la biserică, fiindcă
are multe de făcut. Câteva zile i-au sunat în urechi cele spuse şi ştiind ce înseamnă,
a venit dorind, ca şi Maria, să asculte mai mult cuvântul lui Dumnezeu, şi fericirea a
intrat în sufletul ei. Acasă, ne-am rugat împreună, am citit şi comentat multe, toate
plăcute şi de folos sufletului. A fost o ocazie minunată să discutăm câteva ore în şir.
Lucrează şi ea cu sârguinţă rugăciunea. Frica de judecată ne-a cuprins şi nu ştim ce
va fi atunci. Căutăm, Doamne Iisuse, să scăpăm de dreapta judecată lucrând cât
suntem în trup şi avem nădejde că ne vei mântui.

17 – 18 aprilie 1971
M-am trezit uşor şi mi-am făcut exerciţiile şi rugăciunile cu bucurie.
Mă pregătesc împreună cu sora mea n. pentru Sfânta Înviere. În faţa uşilor
împărăteşti, preotul va zice: „Veniţi de luaţi lumină!"
Am aprins de la părintele V. sfânta Ta lumină, Iisuse! Am cântat fericite
„Hristos a înviat". Cerul şi pământul se cutremură şi se bucură de adevăr, Doamne!
Parcă se cântă împreună cu îngerii!
Am primit în suflet pace, rugându-mă. Astăzi ceva m-a întristat, dar ştiind că
nu-mi este îngăduit ca cineva să-mi tulbure pacea, m-am rugat cu nădejde că
Dumnezeu este atotputernic şi pe toate le va aşeza spre bine, şi m-am liniştit.
Acasă, sora mea n. şi cu E. au dormit. nu mai simt oboseala; odihna lor mă
odihneşte pe mine, eu le veghez şi mă rog. E. s-a simţit rău, însă cum a primit lumină
şi-a revenit şi tot răul a pierit. Suntem împărtăşite şi fericite.
Doamne Iisuse, am îndrăznit să mă împărtăşesc cu Sfânt Trupul şi Sângele
Tău, aşa cum ai poruncit, ca să am parte de viaţă veşnică. Sunt fericită! Cine-mi dă
atâta bucurie? Mă voi strădui din tot sufletul să capăt răbdare, să lucrez cât mai mult
pentru binele aproapelui, să fac voia Ta, să împlinesc poruncile Tale, Doamne!
Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat. Doresc să Te ştiu
prezent totdeauna în sufletul şi în trupul meu, viu şi adevărat, iar rugăciunea mea să

326
fie curată, necontenită, ca să se bucure sufletul meu veşnic. Vreau să Te iubesc cum
Te iubeau sfinţii Tăi!

19 aprilie 1971
M-am trezit cu gândul la Sfânta Liturghie. Plouă şi e puţin cam frig.
Am cântat fericite „Hristos a înviat" toate surorile, împreună cu părintele V.
Sufletul se bucură de sfântă învierea Domnului Iisus.
Acasă, în timpul rugăciunii, m-au cuprins o pace şi o linişte adâncă şi
binefăcătoare, toate gândurile s-au risipit şi în jurul meu nu mai auzeam absolut
nimic, nu-mi mai simţeam nici chiar trupul, iar sufletul meu, uşor ca un fulg, se
confunda cu ceva sublim; o uşurare, o pace, o fericire m-au cuprins în aceste
momente.
Doamne Iisuse Hristoase, cât eşti de bun cu mine şi eu nu merit! nu lucrez cât
trebuie şi nici bine. Cum să-Ţi mulţumesc? nu se poate spune în cuvinte cât eşti de
bun şi minunat!
Fericiţilor Apostoli, care L-aţi cunoscut ca Om, în trup114, ce simţeaţi voi oare?
Rugaţi-L pentru mine păcătoasa, să nu Se depărteze de mine, căci sunt slabă.

21 aprilie 1971
M-am trezit tot obosită; nu mă simt bine. Am fost la soţii C. cum am putut, să
se bucure şi ei. Voi merge şi la Foişor, cu ajutorul Domnului. Cad în deznădejde, am
gânduri negre.
M-am rugat cu toată fiinţa mea şi m-am întărit. Ce m-aş face, Doamne, fără
Tine? Ajută-mi, Doamne Iisuse, să termin totul cu bine.

22 aprilie 1971
M-am sculat dimineaţă mai întărită. Rugăciunea merge greu, dar am nădejde
că va trece curând starea proastă în care mă aflu.
Seara a fost Vecernie. Am uitat de tot răul, şi nimeni nu ştie cât de rău mi-a
fost, căci abia am venit, însă în Sfânta Biserică m-am refăcut. Părintele V. a ţinut un
cuvânt duhovnicesc pentru surorile G. şi I., de ziua numelui – Sfântul Gheorghe. A
fost minunat! Parcă toţi sfinţii sunt în jurul nostru.
E., G. şi I. au venit acasă la mine şi le-am urat „mulţi ani trăiască!" Me-am
rugat Domnului Iisus cu adâncă evlavie şi l-am mulţumit pentru tot.
Seara târziu am terminat rugăciunile.

23 aprilie 1971
Astăzi e pomenirea Sfântului Gheorghe, mare biruitor şi făcător de minuni.
Roagă-te, Sfinte Gheorghe, lui Dumnezeu, ca să putem birui şi noi pe toţi cei
ce ne întristează sufletele, să-i miluiască şi să-i lumineze, ca să fie pace în Biserica
Sa. Doamne, ajută-i părintelui nostru să scape de toţi vrăjmaşii, să fim liberi şi cu
inimile înălţate şi cu bucurie să-Ţi putem aduce liniştiţi cântări de slavă şi mulţumiri
pentru toate bunătăţile şi bucuriile pe care ni le-ai dăruit. Sufletele credincioşilor să se
înalţe spre Tine prin cântări cu evlavie, cu credinţă şi cu dragoste dumnezeiască.
Am văzut-o pe E. L. Ce minune se petrece cu ea! Este neschimbată. E grav
bolnavă (are cancer). Cu rugăciunea Ta, Doamne Iisuse, îşi duce crucea uşor. Îi râd
ochii sufletului, care o luminează. Mă bucur că nu e tristă.

Apostolii L-au văzut în trup, ca Om şi Dumnezeu. noi îl vedem prin credinţă ca Om adevărat şi
114

Dumnezeu adevărat.

327
 Nu ştiu să scriu în jurnal (scriu pentru ascultare de povăţuitorul meu), îmi dau
seama că nu pot exprima în cuvinte tot ceea ce simt în suflet, oricât aş dori.
Am stare de linişte minunată. Meditez aproape permanent la prezenţa puterii
dumnezeieşti şi sufletul mi-e plin de fericire. Simt că inima îmi saltă în piept şi se
bucură sufletul meu. Rugăciunea îmi dă stare de odihnă dulce şi mă rog din ce în ce
mai uşor. Ştiu şi simt că Dumnezeu este viu115.

25 aprilie 1971
Doresc să mă rog neîncetat, dar nu reuşesc. nu ştiu cum să procedez.
Rugăciunea se întrerupe mereu, după împrejurări. Inima îmi bate des şi simt bucurie
în suflet când îmi dă semne ca să mă rog.
Sfinţii Părinţi spun să ne rugăm cu sârguinţă, cu iubire aprinsă pentru Iisus.
Vreau să simt în inima mea focul iubirii Tale, Iisuse!

27 aprilie 1971
Am lucrat toată ziua cu sora mea M. Ce fericită se simte şi ea cu rugăciunea
lui Iisus! S-a schimbat fiinţa ei în bine. Lucrează cu bucurie şi mai liniştită, se simte
uşoară, picioarele n-o mai dor şi merge zburând de bucurie pentru descoperirea
rugăciunii116. Cred că-i va convinge să se roage şi pe soţul ei şi pe fiica ei T.
Lucrează şi ea cu nădejde de mântuire rugăciunea lui Iisus, numărând pe mătănii.
Doamne Iisuse, Îţi mulţumim pentru liniştea, pacea şi bucuria pe care ni le dai. Me-
am rugat pentru toţi.

28 aprilie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în gând şi am continuat în pat încă 300 de
rugăciuni, apoi lucrând, mergând.
Am fost la V. pe neaşteptate. Am lăsat totul şi nu ştiam cum să ajung mai
repede. Ceva mă chema. Ce bucurie am avut, nici n-am crezut. Este o soră
minunată, care lucrează mult şi ştie ce trebuie să lucreze. Mă bucur că am cunoscut-
o. Rugăciunea lui Iisus îi este cunoscută de multă vreme şi se roagă neîncetat. Are o
comoară mult mai mare ca mine şi e scrisă de mâna ei. Tu ştii, Iisuse, Lumina
noastră, pentru ce lucrăm. Mi-a împlinit o dorinţă veche a mea şi de atunci zbor de
fericire. Mi-a dăruit pe Mântuitorul reprodus după pictura pe care o are în casa ei -
Chipul Domnului Iisus de pe „năframa Sfintei Veronica" - şi o icoană a Sfântului Ioan,
Apostolul şi ucenicul cel iubit al Domnului Iisus. Le-am dus la înrămat chiar azi. M-am
bucurat nespus; poate aşa s-a bucurat pelerinul rus când şi-a regăsit „Filocalia". Le
voi avea în casă permanent. Domnul îmi priveşte în suflet şi acesta trebuie să fie
curat, altfel nu mă voi putea uita în ochii Lui din icoană.
Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse! Tu m-ai trimis. Şi câte mi-ai dăruit şi câte
bucurii şi fericiri am avut anul acesta, mai mult decât în toată viaţa! Sunt cel mai
fericit om de pe pământ, pentru tot ce am, şi nu voi ţine dinarul îngropat. Câţi copii ai
Tăi doresc, Tu le vei descoperi tuturor.
Seara va fi Vecernie. Voi merge mai târziu şi mai rar. Merge ceva rău pe
acolo. Nu se poate lucra aşa cum ar trebui pentru sufletele care vin să-L caute pe
Dumnezeu. Părintele e trist. Este cu Tine, Doamne.

29 aprilie 1971

„Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul" (Psalm 33, 8).

115

Vezi? Există o naştere din nou, o înviere din morţi. Ce blestemaţi sunt cei ce văd, aud şi nu cred!
116

Lucrează, mănâncă şi orice altceva fac lucrează ca în iad.

328
 M-am trezit din somn fericită, rugându-mă. Trăiesc clipe suprafireşti, Doamne
Iisuse! Cât eşti de minunat! Cât de fericiţi îi poţi face pe oameni, numai puţin să Te
caute şi să Te cunoască! Tainele Tale sfinte îmi dau o fericire fără asemănare
sufletului, care nu se poate explica sau exprima în cuvinte! Doresc să Te simt cu
mine tot timpul. Te iubesc! nu mai doresc nimic decât să Te iubesc şi să împlinesc
voia Ta! Te simt prezent, viu în mine şi nu doresc altceva decât să nu Te depărtezi
nici o clipă de mine!
Dă-mi, Doamne, înţelepciune şi putere să pot răbda totul până la sfârşit.
Întăreşte-mă şi nu mă lăsa să slăbesc în lucrarea pe care am început-o. Am lucrat
liniştită. Au încercat să mă încurce, dar cu ajutorul Tău, Doamne, voi lucra mai mult şi
cu spor.
Am redus din rugăciuni şi am rămas numai cu puţine rugăciuni începătoare şi
rugăciunea lui Iisus. Nu am timp pentru tot.

3 mai 1971
Ce-i cu oboseala asta care mă tot supără? n-am program bun. Să mă culc mai
devreme. Or fi ispite de somn? De aceea mă lupt. Am mult de lucru şi n-am timp
destul pentru odihnă. Îmi trebuie mai multe ore, căci nu mă pot scula odihnită şi nu
lucrez nimic bun. E o zi minunată. Soarele străluceşte pe cer şi este foarte cald.
Cerul este de un albastru, o frumuseţe! Au înverzit pomii, grădinile sunt o minune.
Primăvara, Dumnezeu îşi arată toată frumuseţea în natură. Sufletul se umple de
bucurie când vezi atâtea flori, atâtea culori. Aş cumpăra toate florile să le aştern la
picioarele lui Iisus! Sunt fericită!
Cu bucurie, seara mă rog şi termin 3.000 de rugăciuni.

6 mai 1971
O zi în care am putut vorbi cu părintele V. Ce fericit este sufletul său! Suferă
pentru dragostea lui Dumnezeu. Va birui sigur pe toţi cei ce-i vor răul. nu e faptă fără
plată. Vor plăti. nevăzut, Doamne Iisuse, îl acoperi şi nimic rău nu i se va întâmpla.
Am învăţat multe în legătură cu rugăciunea, pe care nu trebuie să le uit. Am fost
fericită că mi-a sfinţit şi icoanele mele dragi.
Am fost la R. Am întârziat. Plouă mereu, dar pentru mine totul este frumos. nici
nu-mi dau seama că timpul este mohorât, mă simt bine. Am lucrat la R. rugându-mă
şi am terminat totul, dar târziu. Se simte bine. Doreşte şi ea o icoană. Mă bucur că i-a
plăcut şi o acceptă. Îmi termin rugăciunile târziu.

7 mai 1971
La Vecernie a fost frumos. Altă bucurie: K. mi-a dăruit trei volume din
„Filocalia" 1, III şi IV. nu m-am aşteptat. Doamne Iisuse, Tu mi le-ai dat, ştiu sigur,
căci le-am dorit mult. Mulţumesc! Cum voi mulţumi Domnului?
Azi-noapte am visat că aveam în braţele mele Sfânta Scriptură, mare şi mult
mai groasă decât cea obişnuită, şi-i spuneam părintelui I. că aceea e a mea de-
acasă. Şi astăzi sora K. mi-a împlinit visul. Chiar în Sfânta Biserică le-a adus.
Doamne Iisuse, cât de minunat împlineşti dorinţele noastre duhovniceşti, dacă le
dorim din toată inima!
Mi-am făcut rugăciunile obosită. Am tot mult de lucru. Întăreşte-mă, Doamne,
să le termin pe toate cu înţelepciune, pentru împlinirea poruncilor Tale!

8 mai 1971

329
 Azi este pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Te iubesc, Doamne
Iisuse, şi-l iubesc şi pe Apostolul Tău minunat şi curat şi pe toţi ceilalţi Apostoli, pe
care Tu i-ai ales şi cu care pe pământ ai petrecut. Fericiţilor Apostoli, rugaţi-vă
Domnului pentru iertarea şi mântuirea noastră! Să ne învrednicească de daruri sfinte
ca să lucrăm şi să împlinim voia Lui.
Am stare de bucurie şi linişte, numai gânduri de bine şi lucrez orice spunând
rugăciunea. Seara mă rog pentru toţi şi adorm rugându-mă.

9 mai 1971
M-am trezit spre ziuă foarte fericită, dintr-un vis minunat; am auzit vorbind pe
cineva pe care nu l-am văzut şi care a zis: „Iată rugăciunea adevărată şi sfântă venită
de la Duhul Sfânt!" Am adormit din nou şi am auzit iar: „Şi mare înţelepciune va fi în
cetatea aceea şi har se va cobori". M-am trezit, am scris şi iar am adormit. A treia
oară am auzit iar: „În 25 de zile, harul lui Dumnezeu va fi coborât".
De trei ori m-am trezit şi întâmplător am avut lângă telefon un creion şi am
notat. Am căutat în calendar să văd ce sfânt este oare peste 25 de zile şi am rămas
uimită că exact atunci este scris: „Pogorârea Duhului Sfânt"! M-am cutremurat în
suflet de adevăr şi m-a cuprins puţin frica de Dumnezeu. Tainele Tale, Doamne, sunt
aşa de adânci şi mari! nu este ceva mai adevărat că Duhul lui Dumnezeu lucrează şi
ne comunică lucruri tainice, ne vorbeşte.
Sunt uimită. M-am mai putut dormi de emoţie. Lângă mine e Dumnezeu viu şi
adevărat. Mu mă pot opri din plâns când Te ştiu lângă mine, Doamne - Iisuse! Mici
nu m-am gândit când va fi Pogorârea Duhului Sfânt! Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse,
mi-ai arătat şi dovedit că eşti viu şi prezent şi ne conduci aşa cum voieşti. Tu ne
cunoşti gândurile şi toate le ştii. Sunt nespus de fericită şi umilită. Cred că mi-ai
arătat aceasta pentru întărirea sufletului meu. Arată-mi voia Ta, Doamne, şi ajută-mi
s-o împlinesc. Când şi cum îţi voi mulţumi, Doamne Dumnezeule? Cât de bun eşti cu
mine, care sunt un mic vierme înaintea măririi Tale!
A venit doamna R. şi cu ea am fost la Foişor. A început şi ea să nu mai sufere
ca înainte, pe măsură ce se roagă. Mă bucur că face totul în linişte, cu bucurie pentru
copiii ei, cu rugăciunea lui Iisus.

11 mai 1971
M-am sculat mai târziu, am fost foarte obosită şi abia astăzi voi termina ce mi-
am fixat de scris. Când obosesc lucrând, mă opresc şi mă rog. Atunci, o linişte, o
pace şi o bucurie coboară în sufletul meu, o fericire cerească, pe care nu le pot
descrie. Simt prezenţa lui Dumnezeu în jurul meu şi o putere în trup. Sunt nespus de
fericită. Doamne Iisuse, doresc să fiu vrednică de a fi iubită de Tine! înţelepţeşte-mă,
ajută-mă să împlinesc voia Ta cu darul Tău! Cu credinţă adâncă mă plec şi mă rog
şi-Ţi mulţumesc pentru tot. Mă rog ca toţi oamenii să fie fericiţi şi să-şi îndrepte cu
nădejde privirile spre Tine, ca să suporte şi să biruie mai uşor necazurile şi nevoile
care-i doboară.
Seara am fost la biserică. Mu mă pot bucura deplin pentru ce se petrece aici...
Dezleagă, Doamne, răul, îndepărtează-l! Înţelepţeşte-i, Doamne, şi nu-l lăsa mai mult
pe vrăjmaşul să-şi râdă de copilul Tău cel bun! Aşează-le, Doamne Iisuse, pe toate
spre bine, să nu reuşească, ci tot ce plănuiesc să se întoarcă spre bine. Ai milă de
noi! Me-am rugat cu căldură şi avem toată nădejdea că totul se va termina cu bine.
Aşa să fie, Doamne! Îţi mulţumim.

13 mai 1971

330
 M-am sculat din somn uşor şi am plecat la biserică. Am putut vorbi cu părintele
şi am fost foarte mulţumită, fiindcă aveam nevoie de sfaturi. Am încredere deplină şi-l
voi asculta şi voi reţine tot ceea ce mă sfătuieşte. Aşa mă voi ruga! Aşa voi împlini!
Ajută-mi, Doamne, Care eşti putere nemărginită, necuprinsă şi pretutindeni de
faţă, bun şi blând cu mine, care nu ştiu să Te iubesc! Doamne Iisuse, să nu mă
părăseşti! Dă-mi putere să pot împlini tot, căci trupul este slab şi neputincios. Mu
împlinesc totul cum se cuvine, nu sunt bună de nimic, doresc dar nu fac nimic cum
trebuie; tind, dar fără Tine nu pot nimic. Am pace, bucurie, dar mă întristez uşor şi nu
mă pot bucura deplin, din cauza multor dureri pe care le văd în jurul meu. Ajută-mi să
pot aduce câte puţină alinare şi încredere în Tine celor ce deznădăjduiesc uşor.
Ce ne-am face fără pacea Ta cea sfântă şi dulce, Iisuse?!
Mă rog să mă pot desăvârşi, dar cine ştie decât numai Tu, Doamne, cât
trebuie să mai lucrez şi cât va trebui să mai sufăr? Am avut atâtea de făcut, Doamne,
Tu ştii, şi toţi mă încurcă cu treburile lor. M-am timp să citesc, să scriu; doar să
meditez mai pot şi să mă rog cu mintea lucrând. Sunt aproape tot timpul ocupată şi
obosită. Mumai în timpul rugăciunii mă mai odihnesc. Sufletul meu tinde spre ceva
mai presus de cele pământeşti, dar nu fac nimic, decât mă rog. Doresc să lucrez
mult, fiecare clipă să fie închinată Mântuitorului, în rugăciune şi lucrare.
Am învăţat-o pe sora mea şi pe alte surori din cor care au dorit să ştie cum
trebuie să se roage pentru mântuire. Părintele mi-a spus că am voie să fac aceasta şi
m-am bucurat.

15 mai 1971
M-am sculat greu, am dormit puţin. M-am rugat în pace şi am lucrat mai puţin.
Plouă şi m-am odihnit ca să pot lucra mai bine. M-am rugat afară pe terasă făcând
respiraţii şi mi-am revenit. Mă rog pentru întărire. Doresc să fiu şi să merg mai cu
putere pe drumul pe care l-am ales şi să nu uit nici o clipă că sunt ispite şi încercări
grele în lucrare. De ce obosesc aşa uşor? nu-mi fac eu programul bine?
Seara adorm cu rugăciunea în gând. Mâine va fi Sfânta Liturghie. O aştept cu
bucurie. În Sfânta Biserică nu simt nici un pic de oboseală şi n-aş mai pleca.

16 mai 1971
(...) Dă-mi, Doamne, îndelunga Ta răbdare, ca să nu greşesc! Am atâtea de
făcut şi n-am timp să mă risipesc cu nimicuri. Timpul e scurt şi nu ştiu să lucrez cum
trebuie. Am atâtea de învăţat şi de lucrat şi nu le pot dovedi. nu mă părăsi, Doamne
Iisuse! Întăreşte-mă, că afară de Tine nu am pe nimeni căruia să-i spun durerile
mele! Tu îmi cunoşti paşii şi gândurile mele Ţie Ţi le închin. Am nădejde că nu mă vei
părăsi în clipele grele de încercare. Sunt slabă şi-mi pierd încrederea în oameni şi
curajul. Cine lucrează aşa de ascuns? Ce doreşte? nu ştiu!
Câte cununi are părintele V., Doamne! Câte a auzit, câte învinuiri, şi pe toate
le-a purtat, cu Tine, Iisuse, şi cu rugăciunea Ta! Iar eu îmi fac probleme şi nu mai pot
lucra. nu pot vorbi cu dânsul şi nu-i pot spune toate nimicurile, are dânsul destule.
Trebuie să mă rog şi-atât!
Mă rog pentru înţelepciune, ca să nu greşesc. Sunt totuşi tristă, îmi pare rău
că-i fac bucurie vrăjmaşului, care s-a amestecat între noi. M-a lovit pe neaşteptate.
Doamne Iisuse, ajută-ne să ieşim cu bine din încercarea aceasta fără rost.

18 mai 1971
Am lucrat şi m-am rugat mult. E o zi minunată; e cald şi frumos! Seara am fost
la biserică. Ce-o fi având E.? (...) nu ştiu să fi greşit cu ceva faţă de ea. Şiret e

331
diavolul, ca să ne fure pacea şi bucuria... Ce pot face? Am vrut să mă apropii de ea
să-i vorbesc şi s-a ferit.
Slujba a fost deosebit de frumoasă şi mai tot timpul m-am rugat plângând, iar
la sfârşitul slujbei m-a cuprins o mare bucurie. Am plecat liniştită. E. arăta ceva mai
bine, dar tot nu vorbeşte. S-a apropiat puţin de noi. Am avut bucurie.
A venit I. Cu adevărat face rugăciunea, şi eu o iubesc. Tot ceea ce vorbim
este spre folosul sufletesc şi trăim în bucurie când ne întâlnim. Doamne Iisuse, să nu
mă amăgesc iarăşi. Sunt cu tot sufletul pentru unire în lucrare.
Cu E. nu-mi mai fac probleme. Îşi va reveni. Arată mai bine. M-am ştiut cum să
mă port cu ea. Doamne Iisuse, înţelepţeşte-mă să pot împlini voia Ta aşa cum se
cuvine. Am pierdut tot. M-am răbdat cum se cuvine învinuirea. L-am supărat şi pe
părintele întrebându-l ce are E. M-am înţeles că era normal să nu-mi spună, din
iubire pentru Dumnezeu. Dar eu n-am ştiut să sufăr cu răbdare, fără un cuvânt, aşa
cum se cuvenea. Mi-a spus să stau liniştită şi n-am ascultat. Acum e târziu.
Doamne Iisuse, dă-mi răbdare şi umilinţă să sufăr pentru a mă învrednici să fiu
iubită de Tine, să pot răbda învinuirile fără întristare. Cât a suferit şi câte învinuiri a
auzit părintele V., care e un exemplu viu pentru felul în care ascultă şi tace! Mu sunt
vrednică să mă apropii. Este sus şi eu nu pot urca prima treaptă, că de mă atinge
cineva, cad înapoi.
Ajută-mi, Doamne Iisuse, nu mă părăsi! Mi-au trecut prin minte gânduri care
mă îndemnau să nu mai vin în contact cu nici o soră, de teamă să nu greşesc
vorbind ceva ce nu trebuie117, să nu mă mai duc la biserica noastră. Dar mi-am
revenit. Era gata să-mi pierd încrederea în toţi copiii Tăi cei buni. M-am luptat mult să
câştig încrederea surorilor din cor, ele fiind vechi iar eu mult mai nouă. Şi aveau
dreptate, pentru că ele trecuseră prin aceste încercări de care eu nici nu ştiam că
există în lume.
Eu totdeauna am spus omului adevărul în faţă şi aşa am putut să-l ajut. Aici
există o teamă ca nu cumva cineva să se strecoare printre cei vechi şi să le facă
vreun rău. I. şi G. sunt pentru mine surori înduhovnicite şi iubite de Domnul Iisus şi
sfinţite prin Duhul Sfânt, Care S-a sălăşluit în inimile lor curate. Eu ascult cu drag tot
ceea ce ştiu ele despre tainele rugăciunii Domnului Iisus. Aşa trebuie să fie,
încercări, spun ele, pentru umilinţă şi îndelungă răbdare.
Mulţumesc, Doamne Iisuse, pentru liniştea pe care mi-am regăsit-o. Am stare
bună. Mă rog cu uşurinţă şi cu dragoste. Lucrez ca pentru Tine, Doamne Iisuse!

25 mai 1971
M-am rugat în linişte. Am pace şi gânduri numai spre bine. Doresc să fac voia
Ta! M-a căutat E. Am fost cu R. în oraş şi ne-am bucurat. Am primit ajutor de la
Domnul.

26 mai 1971
A venit E. la mine. Ce să mai cred? Luminează-mă, Doamne Iisuse, să nu
greşesc iar. Am datoria să-i spun părintelui V., care e povăţuitorul meu. Mi-e teamă
acum mai mult ca oricând. Sunt atentă. Am pus bază în oameni şi m-au dezamăgit.
E. vrea să mă cucerească. Mi-a dăruit pe Maica Domnului - o statuetă micuţă,
albă, curată.
O, Sfântă Fecioară, te iubesc mult! Roagă-te Domnului Iisus, Fiul Tău, să fie
îndurător cu sufletul meu şi să mă călăuzească spre El. învaţă-mă să-L iubesc mult şi

„Moi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său
117

rămâne în moarte" (I Ioan 3, 14).

332
fiecare clipa s-o închin Lui, pentru ca să-mi mântuiască sufletul. Să fiu neîncetat în
rugăciune curată şi adevărată, cu dragoste şi umilinţă. Seara termin 3.000 de
rugăciuni.

27 mai 1971
Astăzi este Înălţarea Domnului. M-am rugat cântând. nu am avut bucurie. nu
merge bine corul cu R. M-am rugat mai tot timpul Sfintei Liturghii cu rugăciunea lui
Iisus.
Am fost la R. A venit n. Iar nu are casă. Seara am scris şi m-am rugat. Sunt iar
tristă, şi nu vreau. Doamne Iisuse, miluieşte-mă, nu mă lăsa să deznădăjduiesc.
Plătesc pentru ce mi-ai dăruit, însă ceea ce am primit, „comoara", nimeni nu mi-o
poate lua. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot binele, iar tot răul care este acum fă să
fie spre bine. Pentru aceasta, mi se bucură sufletul.

28 mai 1971
M-am rugat şi am lucrat liniştită. Dr. A. pleacă. Am terminat totul frumos. Am
fost pentru prima dată la Mânăstirea Antim. Am găsit-o greu. Părintele S. mi-a citit o
dezlegare cum mi-a spus E. şi m-am bucurat. Afară plouă şi am alergat fericită prin
ploaie.
Seara a fost Vecernie. Am cântat puţin. Ce stare proastă are E.! Doamne
Iisuse, cred că din cauza mea; mai bine nu aş fi venit la biserică.
Doamne Iisuse, Tu ştii că i-am dorit tot binele şi fericirea şi m-am luptat greu
să-i liniştesc stările proaste. Tu, Doamne Iisuse, eşti de faţă. Aproape cinci luni de
zile a zburat cu îngerii prin casa mea şi acum, deodată, ... Cine i-a tăiat aripile?

2 iunie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi m-am rugat cu bucurie mai departe pe
mătănii, timp de o oră. Dă-mi, Doamne, minte ca să nu supăr pe cineva şi să sufere
din cauza mea.
Am nădejde că mă voi desăvârşi. Simt că Dumnezeu este viu, prezent în
trupul meu şi în inima mea. Măreţia Lui este negrăită şi-mi umple sufletul de fericire
cerească.
Seara a fost Vecernie. Părintele a ţinut o predică minunată. Doresc din toată
inima şi din tot sufletul meu să nu-L mai supăr pe Mântuitorul. Permanent cugetul
meu se va îndrepta numai spre bine. Doamne Iisuse, îmi vei aduce aminte, ori de
câte ori voi fi ispitită de vreun gând, să-mi îndrept cugetul numai spre bine, ca să nu
greşesc. Mă rog pentru înţelepciune.
M-am rugat liniştită. E. arată mai bine. Îţi mulţumesc, Doamne!

3 iunie 1971
M-am trezit mai de dimineaţă, ca să merg la biserică. Am primit sfaturi şi am
dat părintelui V. jurnalul, ca să ştiu dacă lucrez bine sau nu, cu toate că mi-a fost
greu, căci nu ştiu să scriu; trebuia însă, acum mai mult ca oricând. Eram într-un
impas, şi dacă s-ar fi depărtat de mine acum, cred că plecam în altă parte definitiv. S-
a ferit de mine sfătuit fiind, însă cu darul pe care îl are a cunoscut că nu e bine şi nu
e drept118. E., în această perioadă în care eu eram puţin dezorientată, vine şi mă
invită la fratele A. Am cerut sfatul şi am fost, dar ce pot spune... M-am aşteptat la mai
mult, însă la prima vedere nu-mi pot da seama. De-acum trebuie să fiu mult mai

Sunt multe pe care ţi le voi spune prin viu grai. Prin ceea ce am scris din Sfânta Scriptură am vrut
118

să-ţi arat că ai lucrat după rânduiala harului.

333
atentă la mine şi la cei cu care vorbesc. Mai mult am tăcut. Acum ştiu că nu cunosc
oamenii şi-i privesc altfel. Trebuie să-i privesc aşa cum îi priveşte Tatăl, dar am fost
dezamăgită în credinţa mea.
Iisuse, pentru moment m-ai părăsit; dar totuşi eu mă rog să mă luminezi şi cu
rugăciunea Ta strig din tot sufletul: miluieşte-mă! Iartă-mă! Tu nu părăseşti niciodată
pe nimeni şi crucea o port cu Tine! Îţi mulţumesc pentru încercare. Aşa mă voi
înţelepţi şi aşa trebuia, spre binele meu. Altfel, cine ştie unde ajungeam, cu
încrederea mea. Am simţit totuşi că rugăciunea mea a fost mai cu putere şi cu mai
multă dragoste. M-am întărit.
Noaptea am avut un vis frumos cu Maica Domnului şi m-am bucurat în suflet.

6 iunie 1971
Pogorârea Duhului Sfânt! Rusaliile. Am pornit cu bucurie spre Biserică,
rugându-mă. M-am spovedit. A fost şi E. Apoi a venit la mine, spunându-mi că nu are
nimic cu mine, dar că are necazuri, că trebuia ca un timp să nu cânte cu noi şi să nu
întreb despre aceasta. I-am cerut iertare dacă fără voia mea am supărat-o cu ceva.
Me-am împăcat, însă este retrasă. Mi-e milă de ea, o iubesc, însă s-a rupt o coardă
în sufletul meu şi de acum încolo ceva va cânta fals. Cu I. nu e acelaşi lucru. Suntem
iarăşi cu tot sufletul, ca la început. G. la fel.
M-am ţinut la nimeni în viaţa mea ca la aceste surori. Miciodată nu mi-am făcut
prieteni, căci n-am avut timp. Mi-am făcut prietene trei surori pentru unirea cu
Dumnezeu; altfel n-aş fi acceptat. Şi am pornit cu tot elanul, cu inimă curată şi
cinstită, pentru rugăciunea lui Iisus.
Astăzi am vorbit cu părintele V. în biserică, însă era de faţă şi E. A vorbit ca
pentru ea. Mu-i nimic. Dumnezeu vede şi aude, şi cum vede El nu vedem noi. A Lui e
judecata. Ce am greşit, în faţa Lui am greşit.
Sunt obosită. Mu am timp să dorm deajuns. Seara termin rugăciunile şi adorm
rugându-mă în linişte adâncă. Mumai cu Tine, Iisuse, e bine! Doresc să am blândeţe
şi bunătate adevărată şi sinceră. Arată-mi, Doamne Iisuse, calea cea adevărată, ca
să pot trăi cu Tine în inimă, în bucurie şi pace!

7 iunie 1971
Sfânta Treime. La Sfânta Liturghie m-am rugat cu uşurinţa, eliberată de tot ce
e în jurul meu. Ieri m-am împărtăşit şi am simţit cea mai mare fericire în sufletul meu.
Iisus este în sufletul şi în trupul meu şi nu mai doresc nimic altceva. În timpul
rugăciunii, nu mai sunt eu însămi; simt o linişte adâncă şi o pace dulce.
Am citit 155 de pagini din „Filocalia" vol. III. Cu câtă înţelepciune tălmăceşte
Sfântul Maxim Mărturisitorul tot ce e mai greu de înţeles din Sfânta Scriptură! Sfinte
Maxime Mărturisitorule, roagă-te şi pentru noi, cei ce dorim să înţelegem din tainele
cele sfinte, ca să putem sta în lumina înţelegerii dumnezeieşti, nu în întuneric. Am
simţit pace adâncă în suflet şi am lucrat cu bucurie şi m-am rugat cu credinţă. Îl simt
pe Domnul Iisus lângă mine, bun, blând; mă mângâie cu dragoste şi-mi dă putere.
Am adormit rugându-mă; mă trezesc şi-mi termin rugăciunile.

11 iunie 1971
M-am rugat cu întrerupere. La Vecernie am cântat cu R. fără bucurie, doar
pentru împlinirea sfintei slujbe.
Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.

13 iunie 1971

334
 Azi am fost la Sfânta Liturghie. Rugăciunile merg uşor. Am lucrat şi m-am
rugat cântând cu atenţie şi cât mai corect. În minte am gânduri simple, dar Iisus îmi
este săpat adânc în minte şi în suflet.
Tu singur, Iisuse, ai rămas cu mine! Mimeni nu mă va mai depărta de iubirea
pentru Tine! Ce e lumea întreagă fără Tine?
M-au decât să strige cu toţii, să se zbată, să mă defaime; eu Te voi auzi numai
pe Tine! Te voi iubi veşnic! Aşa m-ai voit Tu119! Dă-mi, Iisuse, putere, linişte cerească
şi darurile Tale sfinte! Voi plânge mereu după Tine, Te voi chema, Te voi urma cu
nădejde şi cu dragoste neţărmurită. Sufletul meu e plin de Tine; primeşte-mă, Iisuse,
şi pe mine ca pe cananeanca. Mu mă părăsi! Fă să cunosc că starea mea
sufletească de azi este starea cea mai fericită. Ajută-mă, vorbeşte-mi, căci vreau să
rămân veşnic smerită slujitoarea Ta, în ajutorarea celor răniţi sufleteşte şi trupeşte!
Adorm rugându-mă şi plângând cu lacrimi de pocăinţă120 şi dor de unire cu
Iisus!

19 iunie 1971
M-am trezit cu gândul la rugăciune. M-am rugat uşor şi cu multă bucurie,
simţind prezenţa Domnului în suflet şi pretutindeni. Vreau să trăiesc permanent în
pace desăvârşită şi în bucuria pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o.
Îmi dau seama de neputinţa mea şi ştiu că fără de Tine nu pot face nimic, nici
rugăciunea, cât trebuie şi cum trebuie. Doresc ca din încercările prin care am trecut
şi trec să mă învăţ să iubesc cel mai mult dintre toate virtuţile puterea smereniei.
Ajută-mi, Mântuitorule, fii cu mine!
Toată ziua am lucrat bine ca pentru Tine, Doamne; Tu mă ajuţi! Ai milă de
mine, cugetul meu se îndreaptă aproape permanent spre Tine!
Am avut mare bucurie. Sfântul Mina mi-a descoperit cartea şi caietul. Îţi
mulţumesc, Sfinte Mina; n-au trecut decât 24 de ore şi m-ai şi ajutat. Mi-ai redat
liniştea. Cât de bun şi de mare făcător de minuni eşti! Te-ai rugat Domnului pentru
mine, care n-am nici un merit, căci nimic nu fac cum trebuie. Mi-ai dat încredere. Îţi
mulţumesc. Sunt fericită. Am făcut rugăciunile cu şi mai multă credinţă şi putere.
Doamne Iisuse, Tu toate mi le împlineşti, şi eu ce fac oare pentru Tine?
Târziu seara, am fost la Foişor şi a fost bine; s-au liniştit. Seara am adormit cu
rugăciunea în minte.

21 iunie 1971
Am fost la R. Sunt foarte obosită. nu mi-am făcut orele de somn şi toată ziua
am lucrat fără bucurie. M-am rugat slab, însă m-am odihnit când am sosit acasă şi
apoi m-am rugat şi am lucrat cu bucurie.
Doamne Iisuse am nevoie de ajutorul Tău! Întăreşte-mi trupul şi sufletul, ca să
pot împlini totul la timp şi cu drag. Gândurile mele cugetă aproape tot timpul spre
Dumnezeu. nu mai pot fi ca înainte de încercarea cu E. Le sărutam pe toate surorile
cu o fericire şi o bucurie pe care nu le mai simt acum; cu dragoste adevărată. Mi-a
luat elanul şi o dată cu el bucuria pe care o simţeam iubind oamenii.

Să te înveţi să iubeşti în ordine, pentru că iubirea în dezordine, fără înţelepciune, e anarhie, păcat.
119

Să nu regreţi că iubeşti, să regreţi că nu iubeşti. Contează să ştii cum trebuie să-L iubeşti pe
Dumnezeu. Să-L iubim prin „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ" (Matei 6, 10).
Dragostea fără spiritul justiţiei şi al înţelepciunii este cădere de-a dreapta. Trebuie să iubim în ordine:
adorăm pe Dumnezeu, supravenerăm pe Maica Domnului, venerăm pe sfinţii îngeri şi pe toţi sfinţii,
iubim pe oameni, admirăm animalele, vegetalele, mineralele după necesitate, căci omul e stăpânul
bunurilor, nu robul lor.
A te pocăi înseamnă a ierta şi a nu mai greşi.
120

335
 Este adevărat ce spune Sfântul Apostol Petru, că „diavolul umblă, răcnind ca
un leu, căutând pe cine să înghită" (I Petru 5, 8).
Întăreşte, Doamne, credinţa şi nădejdea mea, ca nu cumva să pierd mântuirea
din cauza luptei pe care o duc cu duhurile răului.
Cu rugăciunea lui Iisus, pe care o spun necontenit, am nădejde că voi fi
luminată să ştiu ce trebuie să fac ca să fiu vrednică de bunătăţile făgăduite. Eu nu
pot face nimic; numai dacă El, Domnul şi Mântuitorul, voieşte ca pentru lacrimile
mele să se milostivească de sufletul meu! Faptele mele nu înseamnă nimic, pentru
că nu eu le fac, ci El cu mine. Eu sunt nimic. Sufletul, pentru el mi-e teamă să nu
păţească ceva.
Ajută-mă, Iisuse drag, să nu mai greşesc; când vorbesc dă-mi înţelepciune, ca
să nu împlinesc voia celui rău, făcând pe cineva să sufere din cauza mea, din cauza
neştiinţei mele. Doamne Iisuse, binecuvântează-i pe toţi cei ce mă vorbesc de rău şi
mă nedreptăţesc şi luminează-i, ca să nu păţească ceva din cauza mea. În toţi
oamenii văd pe copiii Tăi, Doamne, şi trebuie să-i iubesc, căci şi Tu îi iubeşti. Dar
pentru aceasta ajută-mă să-i iubesc prin fapte - nu cu vorbe, căci tot ce fac ştiu că
pentru Tine şi prin Tine fac, ca să Te măresc şi să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeul
nostru! Doresc să fiu pururea cu Tine prin rugăciune curată şi mintea mea să fie
departe de orice păcat şi gura mea să se deschidă spre bine şi spre lauda Ta în veci.
Seara termin rugăciunile şi adorm rugându-mă.

22 iunie 1971
Astăzi m-am rugat uşor şi am lucrat cu bucurie. Seara am fost la Vecernie. E.
a vorbit câteva cuvinte cu mine. O barieră uşoară ne desparte încă. Ce bine că Te
am pe Tine, Iisuse! nu-mi pun nădejdea în oameni. Ajută-mă să înţeleg smerenia, ca
Tu să vii cu Duhul Tău Cel Sfânt în inima mea şi eu să Te primesc. Cu frică şi cu
nădejde, ca o slugă credincioasă să împlinesc numai voia Ta şi să cuget neîncetat la
darul Tău şi să-Ţi mulţumesc de-a pururea.
Seara adorm rugându-mă.

23 iunie 1971
Astăzi am avut mare bucurie în rugăciune. Am fost la biserică. Am primit
mustrare pentru neştiinţa mea indirect, de la părintele V. Îţi mulţumesc, Iisuse. M-am
hotărât să uit tot ce-i rău şi să văd numai binele în toţi copiii Tăi, ca să-mi recapăt
încrederea. Mu cunosc nimic din tainele Tale. M-am descurajat la o mică încercare.
Iisuse drag, trimite îngerii Tăi buni din nou spre sufletul meu, ca să mă bucure şi să
mă facă să înţeleg cu adevărat că spre binele meu a fost tot răul şi spre mântuire şi
înţelegere duhovnicească mai adâncă. Mă voi strădui în rugăciune şi voi birui totul.
Doamne, ai milă de noi!

24 iunie 1971
M-am trezit cu gândul la rugăciune. Exerciţiile şi rugăciunile merg uşor, cu
pace şi cu bucurie.
Am fost la Patriarhie. Sfântul Dimitrie mi-a dat miros cu bună mireasmă
duhovnicească. Îţi mulţumesc, Sfinte Dimitrie; roagă-te Domnului pentru mine.
Am fost apoi la Sfântul Mina, să-i aduc mulţumire pentru că m-a ajutat. Am
lucrat şi m-am rugat fericită.

27 iunie 1971

336
 M-am rugat în Sfânta Biserică cu nădejdea că bunul Dumnezeu poartă grijă şi
de mine. Am mare dor de cunoştinţe şi ştiu că de voi căuta şi mă voi sili, El e bun şi-
mi va da!
Meditez la înţelepciunea lui Dumnezeu şi nu doresc decât să am pacea şi
bucuria cea veşnică şi adevărată. Seara mă rog să mă înveţe cum să mă rog, căci nu
ştiu nici atât. Adorm rugându-mă cu rugăciunea lui Iisus.

28 iunie 1971
M-am trezit dintr-un vis frumos. Citeam ceva scris cu litere mari de tipar, ca un
titlu: „Rugăciunea necontenită, cu respiraţii, cu prezenţa lui Dumnezeu".
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi să ajung să pot face aşa: rugăciune
necontenită şi să Te am prezent în inima şi în sufletul meu şi pretutindeni de faţă
prezent, viu şi adevărat. Vreau să Te iubesc mult, Iisuse drag, ca să trăiesc viaţa cea
adevărată cu Tine şi prin Tine. Ca o flacără vie să ardă în inima mea dragostea
pentru Tine!
Seara am fost la Vecernie. M-am pregătit pentru Sfânta Împărtăşanie.
Doamne, Mântuitorul sufletului meu, nu te uita la greşalele mele şi mă curăţă
cu preacurat Trupul Tău şi mă spală cu scump Sângele Tău pe care l-ai vărsat
pentru noi toţi în grele patimi, ca să mă bucur de mântuire şi să fiu vrednică de viaţa
veşnică fericită, pe care ai făgăduit-o copiilor Tăi!

29 iunie 1971
La Sfânta Liturghie din ziua Sfinţilor Petru şi Pavel m-am împărtăşit cu
preacuratele Taine ale Domnului Iisus şi mă simt ca un fulg. Sunt fericită. Mulţumesc
Domnului rugându-mă. Doresc să nu uit nici o clipă că tot lucrul îl fac în prezenţa lui
Dumnezeu.
Am fost la R. şi am citit şi am scris, ca să înţeleg din tainele nevăzute ale
Domnului, pentru folosul sufletului.
Citesc din „Prietenul divin", în care se spune, între atâtea fraze minunate:
„Sfinţenia este un ideal obligatoriu"; „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc
desăvârşit este". Şi chiar de-ai putea să-ţi astupi urechile la cuvintele lui Iisus, tot nu
vei putea înăbuşi glasul inimii tale. Iisus nu-l lasă în voia soartei pe sărmanul muritor
care-şi întinde spre El braţele rugătoare. El a murit pentru iubirea de oameni.
Cerul şi iadul au ochii aţintiţi asupra mea, iscodind toate mişcările inimii mele,
ca să ştie dacă ea bate pentru Iisus sau pentru duşmanul Său, satana. Dacă lucrarea
mea nu-i pentru Iisus, ea este pierdută pentru El pe veci. Îngerii şi sfinţii se
întristează. Dacă însă lucrarea mea este pentru El, Îi produc mare bucurie şi-L văd
aplecându-Se spre mine cu o mişcare plină de mulţumire, cu chipul blând şi
surâzător. Eu îl văd, îl simt şi sunt atunci nespus de fericită că Iisus e mulţumit. Vreau
să-L iubesc pe Iisus cum îl iubeau Apostolii şi sfinţii, până la uitare de mine însămi.
năzuiesc spre sfinţenie şi eu.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, binecuvântează această năzuinţă a
mea! Vreau să trăiesc o viaţă nouă.
Iubirea dumnezeiască să domnească în inima mea şi în sufletul meu să fie
Iisus. Doresc să-I dau lui Iisus sufletul şi trupul meu, toate gândurile mele,
simţămintele mele şi tot ce-mi aparţine. Eu să păstrez doar grija de a-L iubi şi de a
împlini voia Sa cea sfântă! Las să pătrundă în mine sentimentul de nădejde în
Dumnezeul Cel atotputernic în lucrarea desăvârşirii. Voi lucra totul prin iubire121.

nu uita ce ai scris aici şi vei fi ziua şi noaptea dintre cei ce sunt „neam sfânt şi preoţie
121

împărătească".

337
30 iunie 1971
M-am trezit odihnită şi cu gândul că azi voi putea lucra mai mult pentru suflet.
M-am rugat cu bucurie şi am simţit în timpul rugăciunii ceva sublim, ceva ca o plutire
pe o apă liniştită, şi m-am bucurat ca un copil.
Am lucrat cu spor, în linişte; nimic nu mă mai tulbură. Am sufletul uşor.

1 iulie 1971
O zi minunată. Am fost la sora mea cu părintele V. Ce exemplu de bunătate şi
răbdare, Doamne Iisuse! Cum să capăt şi eu puţin din aceste daruri? nu doresc nimic
altceva pe acest pământ decât să-Ţi urmez Ţie, Iisuse, şi nimic din ceea ce se
petrece în jurul meu să nu mă mai tulbure. Doresc să mă lepăd de mine, să-mi port
cu tărie crucea, aşa cum am primit-o de la Ziditorul meu, cu bucurie adevărată, spre
a putea împlini totul, pentru curăţirea de greşeli şi păcate şi pentru a fi mântuită. Să
lucrez necontenit pentru ca sufletul meu să se înalţe spre frumuseţile nevăzute şi să
trăiască în bucurie cu Iisus aici pe pământ, precum şi în viaţa viitoare.
M-am rugat cu mai multă putere şi uşurinţă. Cum încep rugăciunea lui Iisus,
imediat începe şi inima să bată în ritmul rugăciunii. O ascult cu atenţie şi mă rog
după bătăile ei, dar după un timp se opreşte şi atunci mă rog mai departe numai cu
mintea. Câteodată ţine cinci minute, alteori mai mult122. Mă simt foarte fericită. Adorm
rugându-mă.

3 iulie 1971
Bate vântul şi norii aleargă pe cer cu viteză. nu e plăcut, e frig, furtuna parcă
vrea să ne arunce jos, în gol. nori de praf se ridică, alergând şi întunecând cerul şi
pământul.
Te-ai supărat pe noi, Doamne, ne arăţi că suntem vinovaţi înaintea Ta!
Strigăm către Tine cerându-Ţi mereu, dar noi nu-Ţi dăm nimic în schimb. Suntem
obişnuiţi ca Tu să le împlineşti pe toate, chiar dacă noi nu Te ascultăm. Luminează-
ne, Doamne, ca să ne vedem aşa cum suntem: nerecunoscători pentru bunătăţile cu
care ne acoperi şi pe care neîncetat ni le dăruieşti, fără să merităm.
Mă rog cugetând tot timpul la prezenţa lui Dumnezeu. Mumele lui Iisus este
prezent încontinuu în mintea mea. Trebuie să lupt ca să fiu vrednică de bucuria pe
care mi-ai dat-o, Iisuse, şi de care nu mă mai pot desparţi: rugăciunea Ta cea
puternică. Port cu uşurinţă şi cu bucurie greutăţile şi nu uit că toate sunt de la Tine, şi
cele bune şi cele rele.
Seara îmi fac exerciţiile şi rugăciunile şi adorm cu rugăciunea în minte.

5 iulie 1971
M-am trezit odihnită. M-am rugat cu bucurie. Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc
pentru bucuria, pacea, liniştea, starea bună, fericirea pe care mi le torni în suflet în
timpul rugăciunii şi în timpul lucrului. Revarsă, Doamne, bunătăţile Tale cereşti spre
noi toţi cei care Te căutăm cu sârguinţă! Ajută-mă să împlinesc voia Ta, căci fără de
Tine nu pot face nimic.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, roagă-te
pentru noi şi ne miluieşte!
Mi-am terminat rugăciunile seara târziu şi am adormit rugându-mă.

Slavă şi mulţumire Sfintei Treimi pentru toate darurile primite. Prosternare până la pământ şi
122

atenţie să nu pierzi ceea ce ai câştigat.

338
6 iulie 1971
Azi m-am rugat lucrând mai tot timpul. Seara m-am rugat cu atenţie şi iubire
pentru Iisus, pe mătănii, numărând în ritmul bătăilor inimii, şi am simţit o căldură
dulce. Când încep rugăciunea începe şi inima să bată. Atenţia mea coboară în inimă
şi simt că Mântuitorul e viu în inima mea. Câte 10-15 minute o aud cum bate şi mă
rog după bătăile ei zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!"123. După un
timp n-o mai aud şi n-o mai simt.
Îmi sunt dragi oamenii din ce în ce mai mult şi mă bucur cu tot sufletul când
sunt fericiţi, plâng cu ei şi caut să-i ajut când sunt nefericiţi. Doresc ca Dumnezeu să
intre în sufletul meu cu harul Său, ca sub îndrumarea Lui să lucrez pentru binele
aproapelui meu. Ştiu că Iisus nu-i părăseşte niciodată pe cei ce se roagă cu credinţă
şi împlinesc voia Sa. Mă simt foarte liniştită şi trăiesc în bucurie, cu rugăciunea lui
Iisus în minte şi în inimă, ştiind că orice fac şi oriunde merg El merge cu mine, mă
apără şi nu-mi este teamă de nimeni şi de nici o întâmplare, ca în trecut. Fac
rugăciunile cu uşurinţă, în linişte şi cu mare bucurie. Simt prezenţa Domnului Iisus,
Care este pretutindeni de faţă, mă vede şi mă aude.

7 iulie 1971
Azi, la Vecernie, m-am rugat uşor şi mi-am simţit inima cum se roagă ritmic.
Sunt bucuroasă pentru aceasta.
Cobor mintea în inimă şi mă rog în ritmul ei. Cât timp sunt atentă, bate şi ea.
Apoi, dacă ceva mă întrerupe, se opreşte. Am pace şi dor de cunoştinţă şi de a lucra
cât mai mult. Îmi pare rău de timpul pierdut, când n-am lucrat decât foarte puţin
pentru suflet, iar acum m-a cuprins un dor nestăvilit. nu mai am răbdare să le cuprind
pe toate câte mi-a dăruit bunul Dumnezeu. O dată cu rugăciunea lui Iisus am prins
acest dor. Am redus orele de somn, căci altfel nu mai reuşeam, şi astfel luni de zile
m-am luptat cu somnul, căci nu dormeam cât trebuie. Am vrut să mă obişnuiesc să
dorm mai puţin, şi timp de şapte luni de zile am redus somnul cu patru ore zilnic 124.
Aceste ore au fost rezervate pentru lucrare sfântă. nu aveam de unde să fur timp,
căci viaţa îşi urmează cursul şi datoriile celelalte, ale familiei, rămân aceleaşi. Şi
totuşi, cred că nu fac cât ar trebui. Am încercat să dorm şi mai puţin, dar devin
obosită şi nu lucrez nimic bun.

8 iulie 1971
M-am trezit dintr-un vis frumos. Citeam: „blândeţea". Doamne, ştiu şi cunosc
că de la Tine este totul. Cu blândeţe reuşesc să fac binele, cu blândeţe şi cu
milostivire trebuie să lucrez; aşa e voia Ta! Dă-mi, Doamne, nădejde şi dragoste, ca
aşa să împlinesc poruncile Tale. Îţi mulţumesc cu lacrimi pentru toate darurile cu care
îmi bucuri sufletul cum n-a avut el parte niciodată.
M-am rugat cu căldură. Simt că se încălzeşte inima; parcă arde în jurul ei şi e
bine. Liniştea şi pacea din suflet sunt foarte adânci. Câteodată parcă privesc cu
mintea infinitul, unde întrezăresc şi pătrund ceva din tainele adevărului. În cer şi pe
pământ e o linişte mare şi aceasta coboară şi în sufletul meu. nu mă mai tulbură nici
un gând. nu mai aud, căci nu vreau să mai aud vociferările celor din jur, fiindcă nu
mă interesează, şi e departe de mine dorinţa de a intra în discuţie. Sunt foarte
departe de mine!

O, ce veste minunata în inima Ioanei se arată, Că S-a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt.
123

Atenţie la rezistenţa trupului!

124

339
 În timpul rugăciunii simt câteodată un tremur uşor şi o putere mai mare în
trupul meu. Doamne Iisuse, Tu eşti cu mine şi eu Te simt în trupul şi în inima mea, cu
Duhul Tău Cel Sfânt, bun şi dulce!
Din ultima încercare m-am mai înţelepţit. Sunt mai atentă la vorbă, la purtare şi
la orice aş putea greşi faţă de aproapele meu. Cred că din nou voi avea încredere în
oameni şi nu voi părăsi pe nimeni, căci cu Tine merg, Iisuse, şi Tu vei face totul ca să
fie bine. Întâi Te voi întreba pe Tine ce ai face în locul meu, şi apoi voi cunoaşte ce-Ţi
place Ţie şi ce nu. Eşti lângă mine. Vreau să Te simt mereu! Ajută-mă să fac numai
bine, să nu trăiesc lenevind. Am mult de lucru - de scris, citit, învăţat - şi vreau cu
adevărat să văd că lucrez.
Crucea mea mi se pare uşoară acum, de când Te ştiu că eşti cu mine. Pentru
puţinul pe care l-am lucrat în numele Tău, Doamne, m-ai răsplătit prea mult, din cale
afară de mult faţă de cât meritam. Cât eşti de bun, Iisuse, noi nici nu cunoaştem
bunătatea Ta; o comparăm cu frânturile noastre de bunăvoinţă şi zicem că suntem şi
noi buni. Afară de Tine nimeni nu e bun, nici drept; dreptatea noastră omenească
este veşnic în ispită şi nu este deplină niciodată. ne silim să cunoaştem ceva din
tainele bunătăţii, ale dreptăţii, ca să ne putem lupta cu toţi cei ce vor să ne ia pacea
Ta, bucuria Ta; să luptam cu puterea Duhului Tău Cel Sfânt!
Dă-mi125, Doamne, şi mie puţin din darurile Tale sfinte, ca să pot fi şi eu printre
cei pe care-i luminezi! Îţi mulţumesc, Iisuse Dumnezeule, pentru fericirea pe care o
simt în suflet când vorbesc cu Tine, eu, care sunt un nimic în fata Ta! Mă minunez
cum de Te uiţi şi la mine! Totuşi, Tu, din dragostea Ta cea mare, ai venit pe pământ
pentru noi, oamenii păcătoşi! Cred că eşti viu lângă mine şi aştept cu răbdare şi
nădejde. De când am început rugăciunea Ta cea sfântă mă simt mai puternică decât
oricând126. Mici în tinereţe n-am avut atâta putere de a lucra, de a gândi şi de a avea
atâta pace şi bucurie.
Mă gândesc că am vârsta la care ar trebui să lucrez mai puţin, să merg mai
puţin, să mă odihnesc mai mult, iar eu, în schimb, fac acum treburile mai cu putere,
cu bucurie şi din ce în ce mai multe, fără teamă, din iubire! Eu mă rog şi Tu, Iisuse,
revarsă asupra sufletului meu harul Tău. Împlineşte Tu în mine totul cu bunătăţile
Tale cele cereşti!
Seara termin 3.000 de rugăciuni.

9 iulie 1971
Am fost la Patriarhie. Sfântul Dimitrie mă cheamă parcă mereu. Las tot lucrul
şi merg şi stau puţin în genunchi lângă sfânta lui raclă. Sfinte Dimitrie, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi toţi ca să fim curaţi şi pregătiţi în faţa judecăţii, ca toţi să fim
mântuiţi.
Gânduri cereşti mă cuprind şi doresc să fiu luminată cu mintea, ca prin fapte
să am pacea veşnică. Port în suflet o mare fericire, mă bucur ca un copil care a primit
o jucărie nouă. Am gânduri nespus de frumoase şi înălţătoare despre Dumnezeu,
despre sfinţii Lui îngeri şi despre toţi sfinţii care-I cântă în slavă! Doresc să fiu cât mai
mult timp singură şi să pot cugeta în linişte la bunul Dumnezeu. Doresc să am inima
şi cugetul curate, ca să am parte de Duhul Sfânt. Doresc să fiu ca un mort pentru
lume şi să fiu numai cu Iisus Dumnezeu, să cunosc şi să fac voia Lui cea sfântă.
Rugăciunile merg uşor, cu drag, şi în fiecare seară adorm rugându-mă.

nu uita, chiar şi atunci când faci rugăciune de cerere, că pentru noi viaţa nu înseamnă „a avea", ci
125

„a fi".
Iată ce înseamnă „a fi"!
126

340
11 iulie 1971
Azi, la Sfânta Liturghie, m-am rugat cântând. Sufletul meu se bucură şi se
înalţă către frumuseţile cele negrăite şi mintea mi se luminează de cunoştinţe
dumnezeieşti. Rugăciunile merg uşor, cu bucurie şi pace.
M-am trezit dintr-un vis frumos. Iar citeam: „VIAŢA", cu litere mari de tipar.
Viaţa în Hristos o avem. Trăind viata în Iisus Hristos, cu El, toate dorinţele ni se
împlinesc. Frumuseţi negrăite ni se descoperă.
Iisuse, lumina şi odihna sufletului meu, uneşte-mă cu sfinţii Tăi127, să pot lucra
şi eu cum lucrau ei şi să sufăr şi eu cum sufereau ei pentru credinţa puternică în
Tine! Lucrează cu darul Tău, al Duhului Tău Cel Sfânt, şi înţelepţeşte-mă, ca să
cunosc tainele Tale şi voia Ta!

13 iulie 1971
O zi bună. Am fost cu M. la Mânăstirea Cernica. Sfântul Calinic are o
mireasmă minunată. Am fost binecuvântate de părintele M., apoi am pornit fericită
spre casă şi nu m-am tulburat pentru încercarea pe care am avut-o. Domnul este
scăparea şi nădejdea mea!
În timpul rugăciunii simt că plutesc ca pe o apă lină spre cunoştinţă vie,
adevărată. Simt curăţia sufletului, care se înalţă uşor spre înţelegerea tainelor
minunate, nevăzute, făgăduite, de viaţă adevărată, fericită, cum a fost la început.
Seara adorm rugându-mă.

14 iulie 1971
Dimineaţă m-am sculat greu; sunt răcită. Seara, la Vecernie, părintele V. a
ţinut o predică frumoasă. (...)
Hrană sufletească am destulă, numai să împlinesc voia lui Dumnezeu, ca să
pot avea parte de bunătăţile făgăduite de Dumnezeu; în El îmi pun nădejdea. Chiar
de sunt pedepsită, eu tot la Tine strig, Doamne, să mă ierţi. Tu eşti bun, şi cu toate
că eu nu merit îmi trimiţi, Iisuse drag, tot ceea ce doresc pentru ca să mă pot apropia
de Tine! Mă hrănesc şi caut ca şi alţi copii ai Tăi să se bucure, dăruindu-le şi eu, mai
departe, celor ce sunt însetaţi după cunoaşterea adevărului. Îţi mulţumesc, Doamne!

15 iulie 1971
Astăzi m-am rugat cu uşurinţă, pe drum, lucrând. Am fost la R. Am umblat mult
şi am obosit.
Cam des văd în jurnalul meu „sunt obosită", „obosită", „am obosit"; mă tot vait.
Sufletul meu zice trupului meu cam aşa: „M-am cam săturat de tine, trup neputincios,
prea multe ore vrei să pierd pentru odihna ta, şi eu nu mai am timp". Adevărul e că
am redus perioada de somn cu 3-4 ore faţă de anii trecuţi. Anul acesta am vrut să-mi
impun o reducere, altfel n-am de unde lua timp şi pentru bietul meu suflet. Sufletul
zice mai departe trupului: „Eu vreau să mă înalţ cât mai sus, către Creatorul meu, şi
tu mă tragi în jos cât poţi mai mult. Vreau să asculţi mai mult tu de mine, nu eu de
tine. Eu doresc cu totul altceva, şi deci nu ne împăcăm. Tu vrei să mănânci de toate
şi repede să-ţi fac poftele; vrei să dormi prea mult, când eu vreau să fiu treaz, căci
am mult de lucru; şi câte mai vrei tu... Eu nu sunt de acord cu tine! Aş vrea câteodată
să scap de tine şi să mă eliberez, căci îmi pui piedici ca să nu pot zbura repede în
bucurie".

Dacă te uneşti cu Hristos şi cu pacea Lui, eşti unită şi cu sfinţii Lui.

127

341
 Iar trupul meu îi răspunde sufletului cam aşa: „Crezi tu, suflete al meu, că mie
nu-mi place ce-ţi place şi ţie? Şi eu vreau să simt că zbor, ca tine, vreau şi eu să fiu
frumos şi curat ca tine, aşa cum m-a creat şi pe mine Domnul Dumnezeul nostru. Ai
uitat că şi eu sunt plămădit de mâinile Lui? Tu, suflete, ai puteri nemaipomenite; eu
nu le pot vedea cu ochii mei, dar tu le vezi. Şi văzându-le şi ştiind că dacă îi ceri
Tatălui, Creatorului, El ţie ţi le dăruieşte, cere şi pentru mine putere. Vreau şi eu să
lucrez cu tine, să mă bucur şi eu de ceea ce lucrezi tu şi de frumuseţea cu care am
fost înzestrat. Vreau să mă port frumos în lume, nu să mă umflu doar cu mâncare şi
să mă cocoşez înainte de vreme şi multe altele; să ştiu pentru ce am fost creat. Cu
puterile pe care le ai, ţine-mă drept şi îţi promit că de acum vreau să te ascult eu pe
tine, căci fără de tine mi-am dat seama că mă fac urât la vedere, cad şi nu-mi place
nici mie. Tu eşti dator să mă vezi în ce stare sunt. Uită-te bine dacă-ţi plac: cum mă
port, cum merg, cum mănânc, cum mă îmbrac; pe scurt, cum mă prezint în tot locul.
Dacă sunt cumpătat în orice, dacă chipul mi-e întunecat. Vreau să-ţi fiu şi ţie dragă şi
Creatorului, ca să ne bucurăm împreună, căci puteri nemaipomenite ne poate da
Ziditorul amândurora. Să ne înţelegem şi să lucram împreună, să ne bucurăm, căci
pentru bucurie am fost creaţi de El"128.
Termin rugăciunile târziu şi adorm rugându-mă.

16 iulie 1971
G. a reuşit la examen. Mulţumim, Doamne!
G. şi N. au plecat la Dobra. Sper să lucrez mai bine şi mai mult. Iar am fost
tristă. Doamne Iisuse, numai Tu ai rămas cu mine. Tu mă cunoşti. Oamenii sunt aşa
de schimbători! Ajută-mă să nu-mi pierd încrederea în copiii Tăi. Asta cred că este
slăbiciune. Totuşi, eu nu cred nimic rău despre copiii Tăi pe care-i ştiu şi-i simt că
sunt curaţi. nu pot fi făţarnică şi nici nu pot să mai fac ce vreau eu, când tot timpul Te
am pe Tine, Iisuse, în faţa mea. Fac ceea ce ai face Tu în locul meu. Şi judecata a
Ta este.
Cred prea uşor că anumiţi oameni fac bine, şi în fond fac răul, poate fără voia
lor. Eu n-am voie să judec, departe de mine. Mă judec pe mine. La grele încercări îi
supune cel rău pe cei mai buni dintre copiii lui Dumnezeu! Cu mila şi ajutorul Tău
însă, vom ieşi din toate.
Nu judec, căci de fapt ce sunt eu? Sunt vierme? Prea mare mă cred! Sunt firul
de nisip? Tot prea mare mă cred! Sunt firul de praf? Tot prea mare! Atunci ce sunt eu
în universul acesta nesfârşit? nu sunt nimic. Sunt totuşi o fiinţă ce face parte din
creaţia Tatălui ceresc, Creatorul nostru. El a pus în sufletul meu o mică scânteie din
dumnezeirea Lui, prin Duhul Său Cel Sfânt. Mintea nu poate cuprinde; poate întrezări
numai.
Clipele de fericire sunt adevărate, căci le trăim, dar sunt scurte. Sunt dorite,
căci ni le amintim. Au fost cândva şi le-am uitat; sunt sublime!
Vai, suflete, cât poţi fi tu de fericit, cu toată nimicnicia ta! Creatorul Dumnezeu,
El este totul în toate!
Iartă-mă, Doamne Iisuse, Dumnezeule, putere şi frumuseţe necuprinsă,
neajunsă şi neînţeleasă de mintea noastră.
Ce păcat că nu pot oamenii să vadă cu ochii trupului, ci abia întrezăresc puţin
cu ochii sufletului! Doresc ca toţi să vadă, să audă, ca să împlinească voia Ta!
Aşa a dorit Iisus şi a venit de la Tatăl pentru dragostea de oameni, ca să
deschidă ochii sufletului nostru ca să vedem şi urechile ca să auzim!

Bine că ai terminat discuţia aceasta cu trupul, care este templul Sfântului Duh. Mă bucur că aţi căzut de
128

acord.

342
 O, de-aş fi cât un fir de praf, dar strălucitor; căci strălucitor e sufletul!
Îngerii şi sfinţii sunt mici, dar puternici în lucrare. Când lucrează ei cu un suflet,
au puteri nemaipomenite. Aş vrea şi eu să lucrez, cu ajutorul sfinţilor, pentru
aproapele meu şi pentru mine. Ştiind că Tatăl meu este Creatorul Cel puternic, cine
mă poate opri să-I cer să lucreze în mine cu darul Lui şi să-mi dea puterea de a
făptui totul în pace şi cu bucurie?
Doamne Dumnezeule, primeşte-mă în braţele Tale şi pe mine, „nimicul" creat
de Tine, şi mă întăreşte cu virtuţile Tale. Fii bun şi blând şi iertător cu mine
păcătoasa, ca să pot avea parte cu sfinţii Tăi! Să mă bucur într-un locşor cât de mic,
de unde să Te pot vedea veşnic şi să-Ţi pot mulţumi cu cântări de slavă! Ajută-mă,
Iisuse, să-Ţi împlinesc voia, căci singură nu ştiu şi nu pot nimic. Sunt ca un copil care
aşteaptă milă şi îndurare, cu ochii aţintiţi spre Tine, şi aştept cu răbdare să-mi
vorbeşti şi să mă conduci, ca să mă pot mântui. Iartă-mi îndrăzneala, pentru
rugăciunile Maicii Tale, Pururea Fecioara Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi, care Te-au
iubit atât de mult şi au ştiut să lupte şi să zboare spre Tine uşor şi cu hotărâre.
Ştiindu-Te alături de mine, mă simt puternică, lucrez cu iubire şi merg liniştită spre
viaţa adevărată, în timp ce oamenii poate cred că merg spre moarte. Eu mă rog cât
pot de des şi mă rog să-mi dai darul rugăciunii neîncetate.
Nu vreau să fac nimic de ochii oamenilor, ci numai voia Ta s-o împlinesc,
Iisuse. Să am mintea curată tot timpul, să cuget numai la minunile Tale; gura mea să
rostească numai ce e de bine şi să Te slăvească, să-Ţi aducă mulţumire pentru
bunătatea Ta cea mare!

17 iulie 1971
M-am rugat lucrând toată ziua. Învăţ să unesc respiraţiile cu rugăciunea.
Mi-ai dăruit totul, Doamne Iisuse, dar eu nu am destulă râvnă. Mu lucrez cât ar
trebui. Ziua mi se pare mică. Mu mai sunt secundele la fel ca înainte? Altădată era
ziua atât de lungă, iar acum mi se par atât de mică... Doamne! Lucrez prea încet şi
nu le pot cuprinde pe toate? Socotesc că voi termina un lucru în atâtea ore, de
exemplu, şi îl fac abia pe jumătate, fiind cu mintea mai mult la rugăciune. Acum nu
mai doresc decât să fiu cu Tine în tot ceea ce lucrez, gândesc şi vorbesc.
Nu mă lăsa pradă ispitelor, nepăsării, ci să fie în sufletul meu harul Tău cel
sfânt, ca să lucrez cu putere. Sporeşte dragostea mea pentru Tine, ca să mă ridic
mai presus de puterile mele, să Te laud neîncetat şi să nu iubesc pe nimeni mai mult
decât pe Tine, Iisuse, Care eşti iubire. Te iubesc, Te ştiu că eşti lângă mine când
scriu şi când mă rog. Te simt şi plâng de fericire. Ajută-mă, ridică-mă, să pot îndura
cu bucurie toate durerile şi nimic să nu mă mai poată dezlipi de Tine!
Seara fac puţine rugăciuni. Adorm rugându-mă. Mu sunt mulţumită de cât am
lucrat şi m-am rugat.

18 iulie 1971
Sunt fericită când pot cânta frumos Domnului la Sfânta Liturghie. Tu lucrezi,
Doamne, cu cetele de îngeri şi cu dirijorul de aici, părintele nostru.
O mică încercare cu o soră, însă s-a liniştit. Cel rău nu se lasă, însă Domnul
puterilor e mai tare. Mu vreau să mă împotrivesc necazurilor, ca să nu calc poruncile.
Privind la patimile şi la smerenia blândului Iisus faţă de oameni, pot deveni şi eu
ţărână şi praf în picioarele lor, şi e chiar bine - se rostogoleşte, la pământ cel rău şi
ţipă de necaz, plezneşte. Pot fi socotită proastă de cei pe care-i iert; fiind umilită, mă
simt mai fericită, căci atunci Domnul e sigur cu mine. Abia atunci Te simt, Iisuse, cum
să nu fiu fericită!?

343
 Acasă am făcut puţine rugăciuni; tot nu sunt mulţumită, căci nu am timp să
număr pe mătănii. Totuşi, trebuie, ca să nu mă înşel şi să cred că fac rugăciuni
destule. Părintele ştie că fac 3.000 de rugăciuni şi nu vreau să-l mint. Iar m-am
încurcat. Zic în minte rugăciunea în timp ce lucrez, dar cu întrerupere.

4 octombrie 2020
Dacă asemenea experienţe ar putea fi reproduse, m-aş strădui să o includ
integral în această parte despre latura spirituală a postului. Dar cum fiecare are un
parcurs unic, mi se pare suficient să arăt doar o asemenea perspectivă, urmând ca
fiecare să o imite în maniera sa proprie.
În fond indiferent cum ne-am folosi de resursele noastre, ceea ce urmărim
este o eliberare de tot ceea ce este pământesc şi care ne leagă prin intermediul
trupului nostru, dar tot ce are un început, trebuie în mod obligatoriu să aibă şi o
finalitate. Noi luptăm să o atingem, dar nu reuşim niciodată deplin, ba chiar de multe
ori avem sentimentul că suntem învinşi. Experienţa tocmai citată, are darul de a ne
demonstra în ce sferă trebuie să ducem lupta. Indiferent de reuşitele noastre în
privinţa postului, purtăm un trup, care până la urmă ne va învinge, dar mai avem şi
un suflet, ştie că trebuie să învingă. Raţional poate nu găsim un înţeles când spunem
că Hristos a Înviat!, dar sufletul nostru trăieşte această experienţă oridecâteori ne
răstignim împreună cu Hristos. Aceasta este eliberarea noastră, iar postul,
rugăciunea şi toate celelalte virtuţi sunt mijloacele prin care imităm în trupul nostru
răstignirea lui Hristos.

344
 EPILOG

Nu cred să existe om de bună credinţă, care să nu

se simtă pus în dificultate de vremurile prin care trecem.
Dificultatea constă în aceea că toată lumea aşteaptă o
rezolvare, o ieşire din impasul în care s-a ajuns, dar
soluţiile vehiculate până acum, deşi toate îşi propun
eliberarea fiinţei umane de un jug, care este pe punctul a
ni se pune, parcă nu reuşesc să-l motiveze şi să-l
îndrume pe om spre o reală dezrobire.
Acum suntem la al doilea episod al crizei. După
primul episod concluzia este ambiguă. S-au diferenţiat
tabere pro şi contra, se remarcă dificultatea prin care
trece sistemului sanitar, atât în privinţa rezolvării
pandemiei, cât şi în privinţa acordării îngrijirilor medicale
pentru alte probleme decât infecţia cu COVID 19,
creşterea neîncrederii populaţiei în factorii decizionali
prin evidenţierea unor operaţiuni subversive în contextul
izolării la domiciliu a cetăţenilor, deruta populaţiei, care
nu ar dori nici să se îmbolnăvească, dar nici să se
vaccineze, caracterul programat al acestei crize, care a
fost receptată ca fiind deosebit de gravă chiar de la
început, când încă era necunoscut modul de acţiune al
virusului în organismul uman, şi nici măcar nu existau
metode de diagnostic de laborator şi multe altele.
Suntem în faţa unui tablou care prezintă o situaţie
cu nenumărate puncte fierbinţi, dar parcă intenţionat ni
se prezintă astfel pentru a ascunde ceva. Ce altceva ar
putea să ni se ascundă decât adevărul? Dar unde să-l
ascundă mai bine, decât într-o aglomerare imensă de
fapte reale? Nu deranjează cei care prezintă opinii
345
contrare celor oficiale, căci ar fi imposibil ca cineva să
polarizeze atenţia întregii lumi. Important este ca
adevărul să rămână ascuns sub avalanşa de informaţii.
Lupta, deşi are diverse fronturi de acţiune, are o
componentă spirituală importantă şi dacă nu înţelegem
ceea ce într-adevăr avem de făcut, sub imboldul fricii,
vom ajunge simple marionete manevrate de interese
politice. Cu cât funcţia este mai mare, cu atât cerinţele
sistemului devin mai penibile. În astfel de momente
fiecărui lider de bună credinţă, nu cred că nu-i va răsuna
în urechi Doina lui Mihai Eminescu. Poetul, adresând
chemarea la luptă celui mai temerar luptător dintre
voievozii români, doreşte să insufle jertfelnicia acestuia
fiecărui conducător, deplin încredinţat de faptul că
spiritul lui Ştefan cel Mare s-a altoit în fiecare vlăstar al
neamului românesc.
Mă prezint în faţa dv cu o carte axată nu pe
evenimente, ci pe adevăr. Am pornit de la adevărul
ştiinţific şi am ajuns la necesitatea de a descoperi
adevărul din om ca persoană, apoi ca membru al unui
popor şi în final din om ca făptură a lui Dumnezeu. Nu
mă aşteptam să dezvolt atât de mult subiectul, dar am
fost forţat de faptul că adevărul, dacă nu este trăit,
rămâne doar un eveniment, pe care nu îl putem
diferenţia de alte evenimente. Însă pentru a trăi un
adevăr, acesta trebuie mai întâi însuşit, adică înţeles.
Cartea de faţă este o prezentare a unei axiome
medicale. Deşi cei mai mulţi au uitat-o, redescoperirea ei
nu este doar mijlocul de a scăpa de o boală
contagioasă, ci şi modalitatea de a ne regăsi pe noi
înşine şi de a ne înscrie în metamorfozele cosmice, de
care ne-am rupt prin tehnologizare.

346
 Nu pot spune că eu sunt cel care am descoperit
piatra filozofală, dar după puterile mele şi cât m-a
luminat Dumnezeu, am pus în scris un posibil mod de
abordare a unei asemenea crize. Criza sistemului
comunist a fost marcată de anihilarea valorilor, criza
democraţiei a fost marcată de anihilarea spirituală a
poporului, iar de acum în colo intrăm într-o nouă
perioadă, care va fi marcată de anihilarea libertăţii.
Numai că libertatea actuală nu este una reală, pentru că
renunţând la libertatea spirituală, prin înecarea în cele
materiale, noi singuri ne-am făcut robi. Dacă nu vom dori
să ne ridicăm, cu siguranţă vom ajunge şi mai rău decât
suntem acum. Deci, dacă cineva vrea să protesteze
împotriva îngrădirii libertăţii, este liber să protesteze în
cel mai democratic mod, sfinţindu-şi viaţa. „E multă
frumusețe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea
spre a face răul e atât de puternică încât, pentru a o
învinge, a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a
Dumnezeului întrupat.” (Ernest Bernea) "Frumuseţea va
mântui lumea" (Dostoievski), dar nicidecum cea
exterioară, care ne costă atât de mult, ci cea interioară,
care nu are nevoie decât de dăruirea noastră.
Dacă am ajuns să privim orizontul, să mai zăbovim
un pic pe plaiurile poeziei şi ale culturii române, ca să
admirăm sclipirile de geniu ale unui popor întruchipate în
cei aleşi ai lui. Ştiind unde trebuie să ne reîntoarcem, am
vrea parcă să rămânem de-a pururi acolo, dar tocmai
pentru că am gustat din genialitatea românească, nu se
poate să nu ne reîntoarcem printre semeni, pentru ca
frământătura să poată creşte din aluatul lor. Aluatul care
dospeşte întreaga frământătură este acela că soluţiile
unei probleme dificile transcend problema, în sensul că

347
soluţia a existat înaintea problemei. Incredibil, dar
adevărat!
Să privim mai cu atenţie aluatul, adică poezia Odă
(în metru antic), a lui Mihai Eminescu

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

348
 Totuşi înainte de a expune câteva înţelesuri să
vedem cam cum s-ar înscrie mesajul acestei poezii în
ansamblul cultural universal şi naţional. După Nichita
Stănescu, poezia este singura avuţie pe care omul o are
încă nejefuită. Până acum tot ceea ce a avut omul a fost
jefuit. Poezia încă nu şi-a inventat un Hitler al poeziei ca
să fie jefuită de către el. Poezia este a tuturora, în toţi
oamenii există poezie, iar poetul este muncitorul,
traducătorul umil al sentimentelor tuturora în aceste cărţi
tipărite, bunăoară de mine, bunăoară de alţii.
Poezia este o operă deschisă, care este foarte
cuprinzătoare, căci prinde în ea, în egală măsură, şi pe
cel care o scrie şi pe cel care o receptează şi care o şi
recrează prin recepţie.
Aveam nevoie să aud asemenea idei pentru a nu-mi
cenzura sufletul în tendinţa de a ne lua unul după altul.
Refuz imitarea unor şabloane. Îmi place să privesc cerul
şi am o nespusă bucurie când, printre aştri disting figuri
din cultura română. Îmi e suficient să-i văd în înălţimi,
chiar dacă în anumite ipostaze s-au târât pe pământ.
Mulţi folosesc etalonul sfinţeniei, ca pe o unitate de
măsură, dar nu pot spune nimic despre sfinţenie pentru
că nu o înţeleg. Am o preţuire deosebită pentru cel ce o
înţelege, chiar dacă din fapte arată că nu o poate urma.
Am nădejdea că acela se va prezenta în faţa lui
Dumnezeu având pe buze cel puţin cuvintele tâlharului
răstignit împreună cu Hristos, care s-a pocăit.
Eminescu, în poeziile sale, nu descrie prototipuri
comportamentale, surprinse în evoluţia lor socială, ci
tipologii, care l-au marcat, pentru că le-a surprins la mai
mulţi dintre conaţionalii săi, fie contemporani cu el, fie
din veacurile trecute. Aceste tipologii le-a îmbrăcat în
haină poetică de sărbătoare, care îţi fură privirea, dar

349
versurile nu rămân doar la frumuseţea formulărilor,
pentru că izvorăsc din adânc, dar nu doar din sufletul
unui om, ci din conştiinţa neamului, trăită în întreaga ei
dimensiune de popor.
Oda este o specie a poeziei lirice (formată din strofe
cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în
care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față
de persoane, de fapte eroice sau idealuri.
Cui a închinat Eminescu asemenea versuri, pe care
le-a intitulat poetic Odă? Dacă ar fi avut un alt rol social
şi nu ar fi scris versuri, ar fi găsit o altă formă de a
scoate în evidenţă acel lucru minunat, cum ar fi prin
acordarea unei „Distincţii de Onoare”, dar ca poet a
făcut-o în felul său.
Răspunsul este uimitor de clar. În poezia Odă (în
metru antic), Eminescu face elogiul biruinţei asupra
sinelui.

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

În continuare, în puţine cuvinte descrie etapele

acetui proces. Sufletul, care nu moare niciodată, trăieşte
în trupul muritor cu care se înfăşoara asemenea unei
mantale, aspiraţiile înalte singur, pentru că aceste
aspiraţii, asemenea visurilor, nu pot fi percepute de alte
trupuri.

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

350
 În modul cel mai realist posibil este descrisă
coordonata oricărui ideal, care este durerea, suferinţa,
dar aceasta, asociată idealului, nu este trăită ca o
scârbă, ci ca o plăcere, ca o voluptate. Aspiraţiile înalte
totuşi nu sunt trăite doar ideatic, adică imaginar, ci în cel
mai real mod posibil, adică prin mortifificarea trupului.
Purtarea suferinţei este mai dureroasă decât moartea
însăşi şi de aceea poetul spune că a băut din paharul
necazului până la fund.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Strofa a treia prezintă dramatismul unei asemenea

lupte, în care sufletul ajunge să fie biruit, dacă nu prin
luptă dreaptă, atunci prin vicleşug. Nu poate fi dedus
acest aspect fără a face apel la mitologia greacă, care i-
a insprat lui Eminescu figurarea unui asemenea tablou.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

Dramatismul situaţiei se răsfrânge asupra sufletului,

care oricât de însufleţit ar fi de idealurile, nu poate să nu
treacă prin momente de deznădejde.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca

351
 Pasărea Phoenix?

Ultima strofă înfăţişează pregătirea pentru

despărţirea de cele trecătoare. Sufletul este conştient că
pentru noul drum nu se mai poate folosi de ajutorul
trupului, de aceea accentul este pus pe regăsirea
interioară. Ultimul efort al trupului nu este decât o
nepăsare de cele trecătoare. Această nepăsare nu este
văzută doar sub aspectul său filozofic, ci este trăită viu
prin tristeţe.

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Dacă am pune alături Oda lui Eminescu şi Mioriţa,

am vedea că între cele două există o legătură organică,
pentru că cele două prezintă lucrarea de despătimire din
două perspective diferite: Oda lui Eminescu tratează
etapa de desprindere de cele pământeşti, în timp ce
Balada Mioriţa pune accentul pe unirea cu cele cereşti.
Genialitatea poporului român nu se opreşte aici ci
este remarcabil completată de Brâncuşi prin Coloana
Infinitului. Acea coloană, care uneşte pământul cu cerul
printr-un şirag de mărgele, care păstrează aceaşi formă,
preînchipuie statornicia de credinţă a poporului român
care s-a născut creştin şi va trece la cele veşnice
păstrându-şi nealterată identitatea de credinţă, fapt
sugerat de asocierea Coloanei Infinitului cu celelalte trei
trei lucrări, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor şi Poarta
Sărutului, care preînchipuie drumul despătimirii, surprins
sub altă formă şi de Oda eminesciană.

352
 Vocaţia creştină a poporului român a fost
zdruncinată profund în perioada comunistă prin
decimarea elitelor, apoi în perioada post decembristă
prin cufundarea lumii în întunericul materialismului, iar în
prezent, în perioada pandemică prin subminarea
deschisă a practicării credinţei. Poporul român şi-a trăit
credinţa într-un mod viu şi şi-a exprimat-o nu prin cuvinte
ci prin tradiţii vii, care ulterior au îmbrăcat diverse forme
artistice.
Provocarile lumii de astăzi nu trebuie să se
transforme în noi mijloace de amputare a spiritualităţii
româneşti. Incontestabil virusul COVID 19 există, dar
aşa cum spitalele îşi continuă lucrarea, chiar dacă mai
greu, tot la fel şi Biserica nu trebuie obstrucţionată prin
măsuri politice abuzive. Poporul român a cultivat mereu
idealul de jertfă ca mod de refacere a legăturii cu
Dumnezeu, iar acest parcurs nu trebuie nicidecum
schimbat cu un altul. Guvernul şi Ministerul Sănătăţii nu
au nici un drept să impună credincioşilor frica de virus,
pentru că iubirea de Dumnezeu este mijlocul care i-a
ajutat pe români să depăşească frica de turci, frica de
alte popoare dornice de cuceriri, frica de sărăcie, frica de
moarte şi alte multe frici şi îi va ajuta să depăşească şi
aceste momente dominate de virusul COVID 19. Cu
siguranţă vor fi creştini cărora le va fi frică să participe la
Sfintele Slujbe şi să se împărtăşească, dar un
asemenea comportament nu trebuie generalizat pentru
că iubirea adevărată nu cunoaşte frica. Acesta este
frumos argumentată nu doar în operele menţionate, ci şi
în alte capodopere culturale româneşti. Aceasta trebuie
să întărească în rândul guvernanţilor convingerea că
Biserica este un spaţiu sacru, care îşi are originea la
Dumnezeu, de unde îşi trage şi puterea şi orice

353
intervenţie într-un asemenea spaţiu, care nu este doar
religios, ci în acelaşi timp şi cultural şi identitar,
constituie intervenţii barbare asemenea intervenţiilor din
perioada comunistă, care a decimat valorile neamului
românesc şi cu alte măsuri din perioada post
decembristă care au şubrezit spiritualitatea românască.
Nu este vorba că Bisericile nu au fost deschise, dar prin
obstrucţionarea legislativă a consilierii pre-avort, şi prin
liberalizarea tuturor patimilor, s-a creat un spaţiu
încărcat de promiscuitate, care actualmente tinde să
capete noi dimensiuni prin subminarea în mod direct a
lucrării Bisericii. În asemenea vremuri nu ne îndoim de
faptul că doar cei cu adevărat credincioşi vor dori să
rămână în comuniune de credinţă în cadrul Bisericii,
care şi aşa deserveşte doar un foarte mic procent al
populaţiei, dar obstrucţionarea acestor credincioşi
reprezintă măsuri mai mult decât abuzive.

354