Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreprul Fundamental Al Omului - 1
Dreprul Fundamental Al Omului - 1
SIBIU
2019
INTRODUCERE
Cu trecerea timpului , necesitatea prefigurării unui drept uman nou fundamental , și anume,
dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic , s-a anunțat atât la nivel mondial , cât și la nivel
european , devenind , astfel , o exigență actuală a noilor contexte sociale.
Aparitia unor norme de drept care să regelementeze protecția mediului înconjurător și să
consacre dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos a devenit o necesitate și a a vut la bază
un consens general inspirat din imperativul categoric al supraviețuirii spațiilor verzi și speciilor de
animale.
Dreptul mediului se află, în sistemul de drept contemporan, la bazele consacrării sale, atât
din punct de vedere al legislațiilor naționale ale statelor, cât și din cel al recunoașterii sale la nivel
regional și local, prin instituțiile publice. Având în vedere incipiența stării sale, acesta trebuie tratat
cu o importanță deosebită, cu scopul de a se dezvolta în mod unitar și nediscriminatoriu într-un mod
ce permite consacrarea principiilor sale fundamentale, conștientizarea de către public a importanței
sale, expansiunea necesară pentru dezvoltarea caracterului său coercitiv sau armonizarea legislațiilor
în concordanță cu tratatele internaționale prin crearea de organisme specifice.
1
În ordine cronologică primele Declaraţii au apărut în Statele Unite ale Americii (iunie 1776 Declaraţia drepturilor
cetăţenilor statului Virginia, septembrie Pennsylvanie 1776, noiembrie 1776 Maryland, iulie 1777 Vermont, martie 1780
Massachusetts, octombrie 1783 New Hampshire). În ciuda acestei priorităţi cronologice, Europa este considerată
leagănul Declaraţiilor Drepturilor Omului. Prin gîndirea juridică şi filosofică moderne, -cunoscute şi pe celălalt ţărm al
Pacificului- prin autorii care au inspirat aceste documente moral-juridice ( J.Locke, Th. Hobbes, D.Hume, Montesquieu,
H.Grotius, S.Pufendorf , C. Woff) Europa şi-a pus amprenta asupra Declaraţiilor drepturilor omului din sec. al XVIII şi
XIX. După modelul declaraţiilor, al drepturilor proclamate, au fost elaborate în sec. XIX, constituţiile statelor europene
moderne. Aceste constituţii au fost fondate pe principiul ocrotirii drepturilor omului (Spania 1837; Portugalia 1838;
Grecia 1848; Roma şi Piemontul în 1848; Romania 1866; Serbia şi Bulgaria 1879).
Capitolul 2. Politica U.E privind drepturile omului
În 2012, Consiliul European a adoptat un Cadru strategic privind drepturile omului și democrația, însoțit
de un plan de acțiune pentru implementarea acestuia. Cadrul definește principiile, obiectivele și prioritățile pentru
a îmbunătăți eficacitatea și consecvența politicii UE în următorii 10 ani. Printre principii se află integrarea
drepturilor omului în toate politicile UE (ca fir conducător), inclusiv atunci când politicile interne și externe se
suprapun, precum și adoptarea unei abordări mai bine adaptate. În planul de acțiune s-au stabilit măsuri specifice
pentru perioada de până la 31 decembrie 2014. În iulie 2015, a fost adoptat un nou plan de acțiune, pentru perioada
2015-2019, bazat pe evaluarea primului plan și pe orientările politice ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltei
Reprezentante a Uniunii (VP/ÎR) pentru politica externă și de securitate.
Deși nu au putere de lege, orientările UE privind drepturile omului, adoptate de Consiliul UE, oferă
instrucțiuni practice reprezentanțelor UE în lume:
acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea
drepturile copilului