HIDROCARBURI NESATURATE: ALCADIENE

     Alcadienele sunt hidrocarburi nesaturate cu două legături duble în moleculă,

compoziţia chimică a cărora se exprimă prin formula:

                          CnH2n-2.

            I.  CLASIFICAREA. NOMENCLATURA. IZOMERIA.

    În dependenţă de poziţia legăturilor duble dienele pot fi:

- cu legături duble conjugate C=C-C=C (legăturile C-C şi C=C alternează);

- cu legături duble cumulate C=C=C-C-C;

- cu legături duble izolate C=C-C-C=C.

     Denumirea acestor substanţe se formează prin înlocuirea sufixului -an  din 
denumirea  alcanilor  cu  sufixul -dienă. În denumire se mai indică prin indici
numerici şi poziţia legăturilor duble. De exemplu:

     CH3-CH2-CH3 (propan)..........CH2=C=CH2(propadienă)

     CH3-CH2-CH2-CH3...........CH2=CH-CH=CH2

            butan                                1,3-butadienă

     Alcadienele  prezintă izomeri de poziţie determinaţi de locul ocupat în moleculă

de cele două legături duble. Vom examina izomerii de poziţie posibili ai
hexadienei:

   CH2=C=CH-CH2-CH2-CH3         CH3-CH=C=CH-CH2-CH3

      1,2-hexadienă                                      2,3-hexadienă

   CH2=CH-CH=CH-CH2-CH3         CH3-CH=CH-CH=CH-CH3

           1,3-hexadienă                                  2,4-hexadienă

   CH2=CH-CH2-CH=CH-CH3         CH2=CH-CH2-CH2-CH=CH2

     1,4-hexadienă                                        1,5-hexadienă

    Alcadienele mai pot prezenta izomeri prin ramificarea catenei şi izomeri
geometrici:

izomer-trans               izomer-cis

    Dintre izomerii de poziţie ai alcadienelor, interes practic prezintă cei cu legături
duble conjugate şi anume 1,3-butadiena şi omologul său 2-metil-1,3-butadiena sau
izoprenul, care se utilizează la fabricarea cauciucurilor:

                   II.  METODELE DE PREPARARE

1.   Pentru 1,3-butadienă:

   a)  dehidrogenare catalitică a butenelor în amestec cu butanul (gazul de cracare):

(Fe2O3,CaO,K2O)

CH3-CH2-CH2-CH3  ------------ CH2=CH-CH=CH2 + 2H2

7000C

   b)  dehidratarea 1,4-butandiolului:

                        HO-CH2-CH2-CH2-CH2-OH  CH2=CH-CH=CH2 + 2H2O

   c)  piroliza ciclohexenei:

   d)  reacţia lui Lebedev din alcool etilic:

2.   Pentru izopren (2-metil-1,3-butadienă):

    În industrie se aplică procedeul de dehidrogenare a unui amestec de izopentan şi

izopentenă, analogic procedeului de obţinere a butadienei:

                  III.  PROPRIETĂŢI CHIMICE:

    Vom precauta proprietăţile dienelor cu legături duble conjugate.

Pentru ele sunt caracteristice reacţiile de adiţie, de oxidare şi de polimerizare. În

acest caz adiţia va decurge într-un mod special, cunoscut sub numele de adiţie 1,4.

1.   Reacţii de adiţie:

    a) adiţia hidrogenului:

                                                (H2/Ni)

CH2=CH-CH=CH2             CH2=CH-CH2-CH3 + CH3-CH=CH-CH3

                                                                                       (Ni)

CH2=CH-CH2-CH3 + CH3-CH=CH-CH3 + H2       CH3-CH2-CH2-CH3

                                                                                                        butan

    b) adiţia halogenilor:

             1,3-pentadienă                                            1,4-dibromo-2-pentenă

    c) adiţia halogenurilor de hidrogen (se supune regulii lui Markovnikov):

                                                        (t0)

            CH2=CH-CH=CH-CH3 + HBr      CH3-CH=CH-CH Br -CH3

                                                                     4-bromo-2-pentenă

    d) adiţia ozonului:

aldehidă         glioxal

formică

2.    Reacţii de polimerizare.

     Aceste reacţii decurg relativ uşor ca o poliadiţie-1,4, formînduse lanţuri

macromoleculare, ce conţin pentru fiecare moleculă de monomer o legătură dublă:

       CH2=CH-CH=CH2 + CH2=CH-CH=CH2 + CH2=CH-CH=CH2 +... 

     -CH2-CH=CH-CH2-CH2-CH=CH-CH2-CH2-CH=CH-CH2-...

               sau restrîns (-CH2-CH=CH-CH2-)n

                                       polibutadienă

          n-poate lua valori cuprinse în intervalul 1500-3000. Polimerul rezultat are
proprietăţi elastice, asemănător cauciucului natural.
        CAUCIUCUL NATURAL - compus natural macromolecular cu formula
moleculară [-C5H8-]n, în care n variază în limite largi, atingînd valori de ordinul
5000 de unităţi.

   Cauciucul natural se extrage sub formă de latex din scoarţa arborilor de cauciuc.
Latexul de cauciuc reprezintă o dispersie coloidală, ce conţine circa 40% produs
util răspîndit, în stare de globule mici, într-un ser apos. Supus încălzirii la circa
3000C, în absenţa aerului,

formează poliizopren, dovedindu-se astfel că este un polimer natural al

izoprenului.

    Datorită  legăturii duble din unitatea structurală izoprenică, lanţul

macromolecular poliizoprenic se poate reprezenta sub forma celor doi izomeri
geometrici: cis-trans; cauciucului natural îi corespunde izomerul cis:

configuraţia cis

       CAUCIUCUL SINTETIC - această denumire reuneşte grupul de elastomeri

cu proprietăţi asemănătoare cauciucului natural, obţinuţi sintetic prin polimerizarea
sau copolimerizarea anumitor monomeri.

  Se cunosc şi se fabrică mai multe tipuri de cauciuc, dintre care mai importante
sunt:

                 monomer                              elastomer

            CH2=CH-CH=CH2          ...             (-CH2-CH=CH-CH2-)n

                butadiena                                       cauciuc butadienic

    Monomerii folosiţi la obţinerea diferitor elastomeri sunt polimerizaţi de obicei în
emulsie; se obţine un latex sintetic care este prelucrat ca şi cel natural. Rezultă un
cauciuc sintetic brut cu proprietăţi asemănătoare celui natural.