Curiozităţi din domeniul biologiei

Este adevărat: crocodilii chiar plâng după ce înghit prada. Crocodilului îi curg

lacrimile abundent din ochi, după ce biata victimă este devorată. Este vorba de
mila faţă de biata făptură? Nu, desigur. Care este explicaţia? 
 
Acest fenomen nu se datorează, cum s-ar crede, regretelor tardive pe care le
încearcă uriaşa reptilă, ci este un mecanism de reglare prin care animalul scapă în
acest fel de apa şi sărurile în exces.

Cămilele din deşert rezistă fără să bea apă până la 45 de zile, în primele două
săptămâni nici măcar nu manifestă vreun semn de sete. Acest lucru se explică prin
capacitatea acestui animal de a înmagazina grăsime în interiorul cocoaşelor. Prin
reacţii metabolice specifice cămila poate obţine apă din grăsimea acumulată, fără
a avea nevoie de aport extern.

 
 Mierea, acest aliment delicios, cu parfum delicat, este preparat de către
albine. Modul de formare al mierii este, însă, destul de puţin cunoscută, datorită
valenţelor mai puţin estetice ale procesului. Ca materie primă în fabricarea mierii
este folosit nectarul, care suferă o prelucrare în guşa albinei, este parţial hidrolizat
şi îmbibat cu saliva albinei. Apoi este debordat în alveole. Astfel se pregăteşte
mierea florală.

Rechinii, aceste maşini formidabile de ucis, au o caracteristică foarte interesantă a

dinţilor: dinţii se deplasează, în tot cursul vieţii, spre marginea anterioară a
maxilarului. În acest fel şirurile anterioare de dinţi vechi, tociţi, ies treptat din
cavitatea bucală şi apoi cad. Astfel teribilul peşte îşi păstrează până la bătrâneţe
îngrozitoarele arme.

Există cazuri neobişnuite şi ciudate de lactaţie la om. Se cunosc cazurile din

Polinezia, unde femeile îşi alăptează copii până la 6 ani, iar anumite triburi de inuiţi
(eschimoşi) înregistrează destul de des cazuri de alăptare până la vârsta de 10-12
ani.

Şopârla mexicană Phrynosoma are curioasa capacitate de a „scuipa” sânge din ….

ochi. Este o armă de apărare eficientă, capabilă să pună pe fugă orice curios care
doreşte să studieze şopârla prea de aproape.
Albinele pot rezista şi la geruri de -30 de grade Celsius. Acest lucru se datorează
capacităţii acestora de a forma ghemuri uriaşe, în jurul reginei. Albinele din
straturile exterioare intră din ce în ce mai adânc, astfel că următorul strat este
expus temperaturilor scăzute. În interiorul sferei temperatura poate ajunge la +35
de grade Celsius.

Un animal foarte interesant, din toate punctele de vedere, este

amphioxul (Brachiostoma lanceolatum), un animal mic care trăieşte în mâlul de la
marginea litorală. Acest animal vede cu creierul, datorită capsulei cartilaginoase
transparente care îi acoperă organele nervoase.

Cum văd broaştele? Imaginaţi-vă un televizor alb-negru deschis, dar care nu

prinde nici un program. Este un mod foarte eficient de a vedea prada. Dacă pe
„ecranul televizorului ei” apare brusc un punct mişcător, o muscă de exemplu, este
imposibil să nu o vadă (sau s-o rateze).

Oposumul, un mic animal marsupial din America este realmente capabil „s-o facă
pe mortul”. Acest animal, când este atacat, cade brusc pe spate şi rămâne
nemişcat, rigid chiar. Iniţial s-a crezut că animalul leşină, dar studiile
electronofiziologice au arătat că oposumul chiar se preface, în acest timp fiind, de
altfel, foarte atent la cel care îl studiază. Acest lucru îi oferă oposumului
posibilitatea de a aştepta momentul potrivit pentru a fugi.

În anumite nopţi, cu lună, pe ţărmurile oceanului Pacific, apar pe valuri unde

luminoase, provocate de microorganisme luminescente, care oxidează luciferina,
un compus chimic întâlnit şi la licurici. Aceste microorganisme se pot lipi de penele
păsărilor acvatice şi astfel pot apărea lebede, cormorani sau pescăruşi luminoşi.
Chiar şi oamenii pot lăsa urme luminoase pe nisipul ud dacă intră în apă.

Leziunile zonelor temporale ale emisferelor cerebrale, care la europeni perturbă în

întregime scrierea, la japonezi determină consecinţe mai puţin rele, iar chinezii nu
sunt afectaţi deloc. Dar, leziunile din zona parietală, care pentru europeni nu au
consecinţe în ceea ce priveşte scrierea, la japonezi duc la perturbarea capacităţii
de a scrie, iar la chinezi la anularea capacităţii de a scrie.
Dacă există leziuni în zona temporală a emisferelor cerebrale, cei afectaţi nu pot
distinge literele "D" de "T", sau "B" de "P". Pentru bolnav, cuvântul "casă" sună ca
"masă", "lasă" sau "rasă". În acest caz este tulburată înţelegerea sunetelor,
deoarece bolnavul continuă să audă, dar nu percepe deosebiri de nuanţă.