Cartea despre care am ales să vorbesc se numește ,,Cutia din lemn de nuc”, scrisă de

filozoful și omul politic, Nikola Miloșevic.

Subiectul cărții este destul de plăcut, cartea fiind ușor de citit. Principalele acțiuni se
petrec în Obrenovac, o comună din Belgrad, Serbia sau în trenul care făcea legătură între
Obrenovac și Serbia, și câteva în Belgrad unde locuia mama sa.

Autorul descrie pe parcursul cărții amintiri din tinerețe, experiențe erotice întâmplări
politice și spe final cugetări metafizice.

Pe lângă aceste amintiri, regăsim și câteva descriei, nu foarte ample ale societății din
Obrenovac: , trenul cu aburi supraaglomerat pentru că nu era alt mijloc de transport, tăranii
care stăteau cu gălețile în tren, piețele supraaglomerate și gălăgioase sâmbăta, lucruri care se
schimbaseră între timp.

Autorul prezintă și câteva perspective ale vieții legate de bolșevism, însă exprimate
prin anecdote. Majoritatea acestor povestiri sunt prezentate prin prisma personajului Ivan
Nikiforovic Seremetjev, un emigrant rus, profesor de rusă și franceză, ieșit la pensie, care
avea și o bibliotecă imensă de filozofi ruși, cei interziși. Una dintre povestiri este despre
unchiul său, episcop de Kiev pe care îl prind bolșevizii și îl duc la sediul Ceka (poliția
politică sovietică), care, după două zile îl aruncă într-un butoi în care erau bătute cie cu vârful
spre interior și îl dau de-a dura până când își dă duhul. O altă povestioară este despre o
metodă de tortură folosită de imigranții chinezi care foloseau borcanele cu șobolani
înfometati pt a manca intestinele celui torturat, dar și faptul că ajunseseră se vândă carne de
om pe piață : Celovecina-în sârbește carne de om

Într-o altă vizită, Ivan Nikiforovic prezenta cântece rusești printre care unul era un
marș pe care îl cântaseră soldații ruși în manevrele din 1903 în Varșovia.

Autorul și tatăl sau erau iubitori de limba rusă însă ne precizează că rusa se vorbea din
ce în ce mai puțin iar de cititi, nici atât, astfel că s-au bucurat că au putut împrumuta cărți din
biblioteca lui Ivan.

Tatăl autorului iși exprimă, de asemenea, într-o singură ocazie părerea despre situația
politică din țară și în general, fiind profesor de istorie, în acest context evidențiind problema
turnatului la partid. Deși autorului i se par destul de ireale poveștile lui Ivan, Tatăl sau le
confirmă. P.32, p. 47-49
 Autorul vorbește puțin și despre concepția mamei sale despre lume prin prisma
masoneriei și amintește o carte ,,Secretele masoneriei”. Ideea scriitorului acelei cărți era că
istoria omenirii nu era decât un imens teatru de păpusi ale cărei sfori sunt trase de masoni.

Autorul povestește de asemnea despre experiența sa ca student la psihologie. Primul

An il facuse la secția de filosifiepentru că incă nu se inființase sectia de psihologie. Toate
disciplinele de filozofie cu exceptia pregătirii tineretukui pt apărarea patriei erau predate de
un singur profesor. La unele discipline precum logica, i se dadea de analizat discursurile unor
inalți demitari de partid, trebuind să gasească conspectul logic, unele fiind chiar imposibile,
evidenșiază faptul că profesorul il cita masiv pe Lenin. Subliniază, de asemenea, ideologia
comunistă care incă influența gandirea profesorilor săi universitari.(p65-70)