Copiii cu CES

Cerinţe Educative Speciale: desemnează necesităţile educaţionale complementare

obiectivelor generale ale educaţiei şcolare, necesităţi care constau într-o şcolarizare adaptată
particularităţilor individuale, caracteristice unei deficienţe, precum şi o intervenţie specifică, prin
reabilitare/recuperare corespunzătoare.
Educaţia incluzivă presupune extinderea scopului şcolii obişnuite, transformarea
acesteia pentru a putea răspunde şi altor categorii de copii, în special copiilor cu CES; presupune
un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop valorificarea resurselor
existente, şi mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ
a tuturor elevilor din cadrul unei comunităţi.
În procesul de promovare a educaţiei incluzive, în cadrul parteneriatului educaţional un
rol deosebit revine colaborării între școală și familie, care, în calitate de parteneri, au obiective
comune, bazate pe principii de reciprocitate. Astfel, cadrele didactice și părinţii sunt uniţi de
dorinţa comună de a-i sprijini pe copii în dezvoltare. În acest parteneriat, fiecărui actor îi revine
un rol anume.
Rolurile parentale de bază se realizează în cadrul familiei, precum și în relaţiile de tip
„școală familie” și ţin de creștere, învăţare și modelare. În interiorul structurii extinse „familie –
școală”, părinţii trebuie să realizeze roluri de învăţare,acţiune,sprijinire și luare de decizii. În
mod normal, părinţii folosesc toate aceste roluri variate în complex, dar le accentuează pe unele,
în funcţie de situaţia dictată de familie sau de relaţia „școală – familie”.Rolurile cadrelor
didactice, esenţiale procesului de parteneriat, includ rolurile centrate pe familie: de sprijin,
educare și îndrumare.
Folosind jocurile şi exerciţiile pentru copiii cu C.E.S am urmărit captarea atenţiei,
exersarea memoriei, buna relaţionare, exprimarea liberă a sentimentelor cu o mimică şi gestică
adecvate, cunoaşterea, autocunoaşterea, corectarea ieşirilor negative şi observarea percepţiei
sociale a copiilor. Această formă de activitate dezvoltă capacităţile de comunicare şi de
colaborare, spiritul de iniţiativă şi de emulaţie. Fiecărui membru al grupei i se oferă posibilitatea
de a-şi expune liber părerea, câştigând astfel încrederea în sine, devenind util grupului.
 Preşcolarii cu CES îşi formează anumite deprinderi de comportament, se formează
pentru viaţă. Colectivul de elevi se sudează, prind contur unele sentimente pozitive: respect,
ajutorare, sacrificiu, dăruire, împlinire.
Astfel, elevii cu deficienţe, învaţă să accepte părerile colegilor, să contribuie personal la
succesul grupului, să se bucure de reuşita grupei, să depăşească dificultăţile întâlnite, să-şi asume
responsabilitatea, să se integreze colectivului de elevi din care face parte.