1.

Prezentați conceptele de comunicare dialectică și comunicare eristică, precizând și deosebirile

dintre ele.

Platon a deosebit două tipuri de discuţii, «eristice» şi «dialectice» (Menon, 75c-d)[12].

Ceea ce Platon numeşte o discuţie eristică este una în care fiecare parte [implicată]
încearcă să demonstreze că ea are dreptate, iar cealaltă greşeşte. Într-o discuţie dialectică
urmăreşti să arăţi că propria-ţi concepţie este una cu care oponentul tău chiar este de acord,
deşi la un moment dat el a negat-o; sau, invers, că tu, şi nu oponentul a fost cel care a început
prin a nega o concepţie cu care eşti, într-adevăr, de acord.”

. Numai modul de viaţă dialectic este dezirabil în cadrul unei comunităţi, fiindcă doar aşa se
poate realiza adevărata comuniune (Collingwood 1971: 306).

de trimis

Logica se ocupă de discuţii însă Platon a deosebit două tipuri de discuţii, eristice şi
dialectice . Platon numeşte o discuţie eristică ca fiind una în care fiecare parte [implicată]
încearcă să demonstreze că ea are dreptate, iar cealaltă greşeşte. Într-o discuţie dialectică
urmăreşti să arăţi că propria-ţi concepţie este una cu care oponentul tău chiar este de acord,
deşi la un moment dat el a negat-o; sau, invers, că tu, şi nu oponentul a fost cel care a început
prin a nega o concepţie cu care eşti, într-adevăr, de acord.
Plecând de la opoziţia discuţie eristică vs discuţie dialectică, Collingwood derivă alte două
concepte antagonice: mod de viaţă eristic vs mod de viaţă dialectic. Numai modul de viaţă
dialectic este dezirabil în cadrul unei comunităţi, fiindcă doar aşa se poate realiza adevărata
comuniune .
În aceiaşi termeni este deosebit omul civilizat de cel necivilizat: „Să fii civilizat înseamnă
să trăieşti, cât de mult se poate, în mod dialectic, adică într-un efort constant de a converti
fiecare prilej de dezacord într-un prilej de acord.’’
Mai mult decât atât, o viaţă politică sănătoasă este posibilă numai atunci când partidele
(importante) dintr-un stat se găsesc într-o (relaţie de) opoziţie dialectică, şi nu eristică ; altfel
spus, doar atunci când liderii sau reprezentanţii grupărilor politice discută dialectic, în pofida
eventualelor diferenţe doctrinare.