UI2.

ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

DICŢIONAR DE TERMENI TEHNICI

pentru unitatea de învăţare nr. 2
Ajutajele turbinei termice, sunt canale, dispuse pe stator, prin care se face
injecţia de abur sau gaze. O parte din energia termică a aburului/gazului este
transformată în energie cinetică în ajutaje, unde se produce scăderea
presiunii (destinderea aburului/gazului) şi creşterea vitezei acestuia. [2-2]

Aparatele electrice sunt echipamente, care se montează în instalaţii

electrice, pentru a îndeplini una sau mai multe din funcţiile de: protecţie, a
circuitelor împotriva efectelor scurtcircuitelor şi a efectelor supratensiunilor;
comutaţie, în starea închis sau în starea deschis a unui circuit; separare, a
unei părţi de restul instalaţiei, în scopul efectuării de lucrări în siguranţă (la
instalaţia separată), cu restul instalaţiei conectată la sursa de energie;
supraveghere, a funcţionării corespunzătoare a instalaţiei.

Armăturile LEA, sunt elemente care permit fixarea izolatoarelor de

pentru stâlpi, conductoarelor fasciculare şi formarea lanţurilor de
distan ţarea
izolatoare. [2-3]

Barele, sunt conductori neizolaţi de secţiune dreptunghiulară sau circulară

din aluminiu, oţel sau cupru, suficienţi de rigizi ca să nu se deformeze sub
acţiunea forţelor electrodinamice. Bara reprezintă, de fapt, un nod de circuit
electric extins în spaţiu aşa fel ca laturile să poată fi racordate între ele
printr-un mediu de rezistenţă electrică mică (a barei) . [2-5]
Barele colectoare, sunt bare la care se leagă, prin intermediul aparatajului
de comutare, toate elementele care aduc şi extrag energia electrică dintr-un
nod. [2-5]
Barele de distribuţie, sunt bare prin intermediul cărora se distribuie energia
către circuitele din cadrul staţiei electrice. [2-5]

Balizare (Sistemul de balizare a) LEA, are rolul de a face vizibilă linia

electrică pentru aparatele aflate în zbor. [2-3]

Blocul de măsură şi protecţie, este un cofret, de regulă din material plastic

transparent, în care se poziţionează compact aparate pentru măsurarea
energiei consumate (contor), un întrerupător general şi elemente de protecţie
la suprasarcină – de regul ă siguranţe automate. BMP este elementul care
înlocuieşte firida de branşament electric. [2-6]

Branşamentul electric, reprezintă totalitatea elementelor care realizează

legătura dintre o linie electrică de joasa tensiune şi tabloul electric general al
consumatorului. [2-6]

Cablul electric, este format din unul sau mai multe conductoare izolate în
exteriorul cărora se află o manta şi unul sau mai multe învelişuri de
protecţie.

218
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Celula electrică, desemnează spaţiul (incinta) şi totalitatea aparatelor care

aparţin unui circuit electric. [2-5]
Celulele electrice debroşabile, sunt celule care pot fi deconectate şi
îndepărtate (cu ajutorul unui cărucior), de sursa de energie electrică. [2-5]
Celulele de tipul deschis, au barele de distribuţie amplasate în exteriorul
cabinei metalice, la partea lor superioară. Se folosesc la staţiile de distribuţie
de 20kV cu bare de distribuţie duble. [2-5]
Celulele de tipul închis, au barele de distribuţie montate în incinta celulelor.
Se folosesc la staţiile de distribuţie de 6, 10kV şi la cele de 20kV cu bare de
distribuţie simple. [2-5]
Celula de linie, conţine aparatura de conectare a liniei electrice la barele de
distribuţie ale staţiei electrice. [2-5]
Celula transformator, conţine aparatura de comutare aferentă
transformatorului electric (fără transformator). [2-5]
Celula de măsură, conţine aparatura de adaptare (TT, TC) şi de măsurare a
parametrilor energiei electrice. [2-5]

Celulele solare fotovoltaice, sunt dispozitive electronice care convertesc

energia radiaţie solare în energie electrică. [2-2]

Centrala electrică (CE), conţine echipamente care să extragă energia, de

fapt numai o parte din energia, conţinută în materiile prime cu care este
alimentată centrala, şi să o transforme în energie electrică.
Centrale electrice termice cu abur, pentru conversia energiei termice în
energie mecanică, folosesc maşini termice (turbină) având drept agent
intermediar aburul. Primesc energia termică (pentru încălzirea cazanului şi
formarea aburului) de la radiaţia solară, de la combustibili nucleari sau prin
arderea combustibililor fosili, a biomasei sau a deşeurilor menajere. [2-2]

Ciclul termodinamic, reprezintă grafic o succesiune a stărilor în care se află

un sistem termodinamic, care pleacă de la o stare dată şi revine la starea
iniţială. Stările sistemului sunt marcate în spaţiul presiune – volum p = f (V )
sau în spaţiul temperatură – entropie T = f( s) .[2-2]
Ciclul termodinamic Rankine (de fapt numit Clausius-Rankine) , este
format din două transformări izobare şi două transformări izoentropice (la
entropie constantă). [2-2]
Ciclul termodinamic Hirn, este un ciclu Rankine cu supraînc ălzirea aburului,
la o temperatură mai mare decât a punctului critic. [2-2]
Ciclul termodinamic Brayton, se compune din: două transformări izobare
(încălzire şi răcire) şi două transformări izoentropice (compresie şi destindere).
[2-2]

Circuitele primare din staţii electrice, au rolul de transfer a energiei din

liniile de transport în liniile de distribuţie sau liniile de consum a energiei,
având în componen ţă elemente de protecţie a staţiei, elemente care să permită
lucrări de revizie sau reparaţii la instalaţii (prin izolarea de sursa de energie
electrică) şi aparate de măsură. [2-5]

219
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Circuitele secundare din staţii electrice, îndeplinesc funcţii de comandă a

aparatelor din circuitele principale, semnalizare, interblocare, sincronizare,
măsurare. [2-5]
Circuite auxiliare din staţii electrice, îndeplinesc funcţii de alimentarea cu
energie a serviciilor proprii, teletransmisie a parametrilor, telecomenzi, de
asigurare cu aer comprimat, managementul sistemului de alimentare de
rezervă (a bateriilor de acumulatoare), legarea la pământ, protec ţia
împotriva descărcărilor atmosferice. [2-5]

Clemele pentru LEA, sunt în contact cu calea de curent, având rolul de a

fixa cablurile de izolatoare sau de a realiza conectarea mecanică a două
cabluri între ele. [2-3]

Cogenerare, este un termen care se referă la faptul că o centrală electrică nu

are numai obiectivul de producere a energiei electrice ci şi de producere a
energiei termice, ceea ce determină o creştere a randamentului energetic al
instalaţiei. [2-2]

Coloana electrică, este elementul prin care se realizează legătura între firida
de branşament şi instalaţia electrică interioară a abonatului.

Conductoare pentru linii electrice - materiale: cuprul, aluminiul şi aliaje

ale acestuia sau oţelul protejat împotriva coroziunii (acoperit cu Zn, Al sau
Cu). [2-3]
Conductoare active, au rolul de transport a energiei electrice. [2-3]
Conductoare de gardă, au funcţia de protecţie sau funcţia de transport a
datelor. [2-3]
Conductoarele izolate sunt formate din unul sau mai multe fire conductoare
răsucite prevăzute cu izolaţie la exterior. [2-3]
Conductoarele neizolate sunt sub formă de bare sau sub formă de fire
răsucite (funii). În cazul LEA se folosesc conductori răsuciţi din aluminiu în
centrul cărora, în scopul creşterii rezistenţei mecanice a funiei, se plasează
un conductor din oţel. [2-3]
Conductoarele preizolate, au o izolaţie slabă care nu garantează securitatea
omului la atingerea cablului. [2-3]

Consolele pentru LEA , au rolul de susţinere a izolatorilor pe care se fixează

cablurile liniei. Sunt realizate din oţel zincat şi se fixează de stâlpi cu bride
sau cu buloane, realizând coronamentul stâ lpilor. [2-3]

Coronamentul, reprezintă ansamblul elementelor de susţinere a izolatorilor

(şi a conductorilor) pe stâlp, precum şi poziţionarea în spaţiu a acestora. [2-
3]

Consumatori individuali, sunt locuinţele familiale sau apartamentele. [2-6]

Consumatori mici , au puterea aparentă S< 100kVA. [2-6]
Consumatori mari, au puterea aparentă S> 100kVA. [2-6]

220
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Consumatori vitali, sunt consumatori care nu suportă întrerupere alimentării

cu energie electrică sau suportă întreruperi de foarte scurtă durată. [2-6]

Cutiile terminale pentru LES, se prevăd la capetele liniei, având rolul de a

permite conectarea liniei electrice la instalaţiile electrice (ale
consumatorului). [2-3]

Cuţitele de legare la pământ (CLP) ale separatorului au rolul de descărcare

a eventualelor sarcinii electrostatice din circuitele deconectate de la sursa de
energie, prin conectarea acestora la pământ. [2-4]

Cupla este un ansamblu de aparate (întrerupătoare şi separatoare) care

îndeplineşte funcţia de conectare între ele a unui sistem de două sau mai
multe bare.

Descărcătoare de supratensiune, sunt aparate pentru protecţia liniilor

electrice împotriva efectelor supratensiunilor atmosferice. Acţionează prin
conectarea cât mai rapid ă la pământ a undei de supratensiune. [2-3]
Descărcătoare ZnO, sunt descărcătoare de supratensiune. [2-3]

Diafragmele turbinei termice, sunt pereţi despărţitori fixaţi de stator care

separă grupurile de paletele unele de altele. [2-2]

DMS (Distribution Management System) - sistemul de management al

distribuţiei energiei electrice. [2-7]

Eclatoare cu coarne, sunt descărcătoare de supratensiune. [2-3]

Elemente de comutare îndeplinesc funcţiile: de reconfigurare a liniei, de

secţionare a acesteia în vederea efectuării diverselor lucrări (revizii sau
remediere a defecţiunilor) sau de separare în tronsoane a liniei în cazul unor
scurtcircuite. Principalele elemente de comutare sunt: întrerupătoare,
reclozere, separatore de sarcină şi separatoare.

EMS (Energy Management System) –management al energiei. [2-7]

Generator termic, este o maşină termică care converteşte energia mecanică

în energia termică – energia intern ă a agentului termic (vezi maşina
termică). [2-2]

Firida de branşament (cofretul) este componenta branşamentului în care se

realizează conexiunile între racordul electric şi coloanele electrice. Este pe
cale de a fi înlocuită de blocul de măsură şi protecţie.

HMI (Human Machine Interface) interfaţa cu operatorul, este formată din

echipamentul de prezentare grafică a stării echipamentelor şi sistemul de
introducere de către operator a comenzilor (touch screen sau consolă).
Sistemul de prezentare conţine controale (de cele mai multe ori butoane şi

221
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

casete text) care permit implementarea alarmărilor, modificarea setărilor

PLC/RTU şi transmiterea diferitelor comenzi către elemente de execuţie
(pornit, oprit, ş.a). [2-7]

Instalaţia de paratrăsnet, are trei elemente: captatorul loviturii de trăsnet,

realizat dintr-un material conductor (un vârf), amp lasat deasupra clădirii pe
care o protejează; priza de pământ ; conductorul de legătură (neizolat)
dintre captator şi priza de pământ. [2-4]

Izolatoarele, sunt elemente dielectrice, cu rezistenţă mecanică suficient de

mare ca să permită susţinerea materialului conductor şi cu rezistenţă
electrică suficient de mare să nu permită scurgeri de curent către suportul pe
care sunt montaţi. Materiale pentru izolatoare: porţelanul, steatitul, sticla
călită, materiale compozite (siliconice) sau mase plastice. [2-3]

Întrerupătoarele sunt comutatoare care pot închide şi deschide circuite

parcurse de un curent de scurtcircuit (specificat). Sunt prevăzute cu
elemente (camere) de stingere a arcului electric care apare la
deconectarea/conectarea circuitelor. [2-4]
Întrerupătorul automat (IA), este un întrerupător care comută, fără
intervenţia personalului, pe baza unei comenzi electrice. De regulă comanda
este furnizată de un traductor de curent, de temperatură de tensiune sau de
sistemul SCADA). [2-4]
Întrerupătorul pentru curenţi diferenţiali are pe lâng ă funcţia de
supraveghere a curentului care este preluat din faza de alimentare şi funcţia
de protecţie diferenţială. [2-6]

Linia electrică reprezintă un ansamblu de elemente fizice care au sarcina de

a transporta energia electrică dintr-un punct în altul, prin intermediul
elementelor conductoare. Pe lâng ă elementele conductoare – pentru
transportul propriu-zis al energiei, linia electrică are în componenţă
elemente de susţinere, sisteme de protecţie şi elemente de comutaţie. [2-3]

LEA, linii electrice aeriene. Elemente componente : cabluri, stâlpi, console,

izolatori, armături şi cleme, la care se adaugă componentele necesare
sistemelor de protecţie a liniei şi a vieţuitoarelor (om şi animale) precum şi
elemente de comutare. [2-3]
LEC , linii electrice în cablu sunt linii electrice subterane. [2-3]

LES, linii electrice subterane. [2-3]

Manşoane de legătură pentru LES, sunt cutii ermetice din fontă, tablă,
cauciuc sau materiale plastice pentru protejarea conexiunii electrice
împotriva umezelii. Sunt folosite pentru realizarea conexiunilor între
tronsoane de cablu. [2-3]
Manşoanele de derivaţie pentru LES, permit continuarea liniei principale şi
racordarea la acesta a unei linii secundare. [2-3]

222
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Maşina termică, este maşină în care un agent termic suferă transformări

termodinamice, pe baza cărora fie converteşte energia termică în energie
mecanică (regimul de motor termic), fie converteşte energie mecanică în
energia termică (regimul de generator termic). [2-2]

Motor termic, este o maşină termică care converteşte energia termică (de
fapt energia internă a unui agent termic) în energie mecanică (vezi maşina
termică). Motoarele termine pot fi cu ardere internă sau cu ardere externă a
combustibilului. [2-2]

Microhidrocentrala, este o hidrocentrală la care puterea instalată a centralei

hidroelectrice nu depăşeşte 10MW. [2-2]

Paletele turbinei termice, sunt elemente mecanice fixate de axul rotoric,

către care este dirijat aburul (gazul) provenit din ajutajele de pe statorul
turbinei. În palete energia cinetică a aburului este transformată în lucru
mecanic şi o altă parte a energiei termice este transformată în energie
cinetică a paletelor (creşte viteza rotorului). [2-2]

Parametrizarea se referă RTU şi constă în asocierea intrărilor fizice ale

echipamentului la mărimi fizice care se vor folosi în procesul de calcul,
specificarea listei de alarmări şi a listei de evenimente, ș.a. [2-7]

Postul de transformare (PT), este o staţie electrică de conversie a energiei

electrice cu puterea electrică a transformatorului mai mică de 2.5MW.
Tensiunea de intrare este de MT (6, 10 sau 20kV) şi tensiunile de ieşire sunt
de JT (mai mici de 1kV). [2-5]
Postul de transformare suprateran, are aparatura amplasată în clădiri sau
în aer liber. [2-5]
Postul de transformare subteran, are aparatura amplasată în subsol. [2-5]
Postul de transformare aerian, are aparatura amplasată pe unul sau doi
stâlpi de transport a energiei electrice. [2-5]

PLC (Programmable Logic Controller) sunt Unităţi Programabile Logice

de Control care au caracteristicile unui controler şi în plus dispun de o mufă
(interfaţă) de programare dar programul poate fi schimbat şi de la distanţă
prin intermediul magistralei de comunicaţii. [2-7]

Priza de pământ , este compusă din unul sau mai mulţi electrozi metalici
îngropaţi în sol, având rolul de a asigura un contact elect ric de rezistenţă cât
mai mică între pământ şi borna de conectare. [2-4]

Punctul de alimentare (PA), este o staţie electrică de conexiune între două

linii sau staţii de MT/JT. [2-5]

Punctul de delimitare este zona care separă echipamentele aflate în

proprietatea (şi responsabilitatea) furnizorului de energie electrică de reţeaua
de distribuţie a consumatorului.

223
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Punctul critic (al apei), este punctul, din spaţiul stărilor termodinamice, la
care coexistă cele trei faze (ale apei). Spre exemplu pentru apa avem
0
temperatura 374.12 C, ceea ce corespunde unei presiuni de 221.2bar. [2-2]
Punctul triplu (al apei), vezi punctul critic. [2-2]

Racordul electric, la JT, este o parte a branşamentului electric care

conectează linia electrică la firida de branşament (sau la BMP).

Reclozerele sunt întrerupătoare automate care au posibilitatea să comute

(circuitele aflate în situaţie de avarie) când sunt parcurse de curentul de
scurtcircuit. Au rolul de a elimina automat defectele pasagere, în sensul că
după încetarea stării de defect refac automat calea de curent. [2-4]

Releele sunt aparate având rolul de a men ţine, in lipsa vreunei comenzi, o
serie de contacte in stare închisa şi o alta serie de contacte în stare deschisă
(aceasta stare a contactelor se numeşte normala). [2-4]

Releul de timp este un releu care acţionează asupra contactelor cu o

întârziere programata (voita). Releele de timp pot să întârzie: ac ţionarea
contactelor în raport cu comanda, revenirea contactelor după încetarea
comenzii, atât ac ţionarea cât şi revenirea contactelor. [2-4]
Relee electromagnetice, tip constructiv de releu. [2-4]
Relee statice (electronice), tip constructiv de releu. [2-4]

Releul termic are rolul de a efectua un contact atunci când tempe ratura
depăşeşte o valoare impusă. [2-4]
Releul maximal de curent este un releu care acţionează atunci când
valoarea curentului din circuit depăşeşte valoarea programată, în sensul că
întrerupe circuitul în care este montat. [2-4]
Releul minimal de tensiune, releu care acţionează atunci când valoarea
tensiunii din circuit scade sub valoarea programată, în sensul că furnizează o
comandă pentru a întrerupe alimentarea circuitului protejat. [2-4]

Reţeaua electrică reprezintă un ansamblu de linii electrice, dintr-o zonă

geografică, conectate între ele. [2-3]

Reţeaua de legare la priza de pământ (a instalaţiei, reţelei electrice), este

realizată din conductori paralelipipedici neizolaţi care fac legătura între
părţile metalice ale echipamentelor şi priza de pământ. Trebuie s ă aibă o
rezistenţă electrică mică. [2-4]

RTU (Remote Terminal Unit) sunt Unităţi Terminale Comandate la

Distanţă care execută programe de achiziţie şi de comandă standardizate
(generice), pentru îndeplinirea funcţiei de conducere a proceselor
elementare. Pentru a fi utilizat în cadrul unui proces dat (de automatizare
locală) echipamentul trebuie mai întâi parametrizat. [2-7 ]

224
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition), în traducere

Monitorizare, Control şi Achiziţie de Date, este un sistem ierarhic distribuit
de conducere în timp real, de la distanţă a unui proces industrial caracterizat
prin faptul că cea mai mare parte din comenzile către proces sunt elaborate
automat, iar o altă parte rămân la latitudinea operatorului uman sau necesit ă
confirmare. [2-7]

Separatoarele sunt echipamente care comută numai cu linia în gol (fără

circulaţie de curent), având rolul de separare vizibil ă a unor porţiuni de
linie, în vederea efectuării diverselor lucrări fără pericol de electrocutare (în
cazul unor manevre greşite/accidentale de conectare a tensiunii pe zona în
care se lucrează). [2-4]

Separatorul de bare (SB), este un separator care are rolul de a separa o parte
din circuite de barele aflate sub tensiune sau pentru a conecta o serie de
consumatori de la o sursă de alimentare la altă sursă de alimentare . [2-5]
Separatorul de borne, este un separator care se foloseşte în cadrul
transformatoarelor cu trei înfăşurări secundare pentru a separa întrerupătorul
de pe una din înfăşurări. [2-5]
Separatorul de linie, între LEA de alimentare şi o staţie de transformare, are
rolul de a deconecta barele staţiei de la LEA şi prin CLP de a conecta barele
de distribuţie ale staţiei la pământ.
Separatoarele de sarcină sunt întrerupătoare care au posibilitatea să comute
(închidă şi deschidă) circuitele parcurse de curentul nominal maxim din
avalul separatorului. [2-4]
Separatoarele de secţionare a LEA, au rolul de a separa între ele, din
punctul de vedere electric, a două porţiuni de linie electrică. Se montează
aşa încât tronsoanele de linie s ă nu fie mai mari de 5km. [2-3]

Siguranţele automate, de fapt numite disjunctoare magneto-termice se

folosesc la JT, au rolul de protecţie la suprasarcină (supracurent) preluând
funcţiile a trei elemente: un releu maximal de curent, un întrerupător
comandat de releu şi un indicator privind funcţionarea protecţiei. [2-6]

Siguranţa fuzibilă, este un element de protecţie a circuitelor la suprasarcină

(supracurent), determinând întreruperea circuitului din aval (scoaterea de
sub tensiune) atunci când curentul dep ăşeşte o valoare limită. [2-4]

Staţia electrică, reprezintă un ansamblu de instalaţii electrice şi construcţii,

dintr-un spaţiu dat, care îndeplinesc funcţia de conversie a energie electrice
sau funcţia de conectare între ele a două sau mai multe surse de energie
electrică şi consumatori. Mai au rolul de a realiza protecţia circuitelor
exterioare şi a personalului de exploatare sau de intervenţie.

Staţia de conexiuni, este o staţie electrică de conexiune între două linii sau
staţii de înaltă tensiune ÎT.

225
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Staţia de transformare (ST), este o staţie electrică de conversie a energiei

electrice cu puterea electrică a transformatorului mai mare de 2.5MW.
Tensiunea de intrare este de ÎT (110, 220, 400 sau 750kV) şi tensiunile de
ieşire sunt de MT (6, 10 sau 20kV).

Stâlpii liniilor electrice aeriene (LEA) , au rolul de a susţine cablurile

electrice, îndepărtându-le de p ământ. În ălţimea stâlpilor pentru linii de MT
este de 12,…,14 m, iar pentru linii de JT înălţimea stâlpilor este de 10,
…,11.2 m. Tipuri de stâlpii pentru LEA: din beton armat cu secţiune
circulară sau dreptunghiulară , din oţel zincat cu zăbrele , din tablă de oţel
sau din lemn. [2-3]

Sursele de energie regenerabile - folosirea acestora în producţia energiei

electrice nu determină epuizarea acestora, deoarece există procese naturale
care conduc la regenerare. În categoria surselor de energie regenerabile se
încadrează sursele: eoliene, solare, biomasa, geotermale, valurile, mareele,
deşeurile menajere, (şi altele care încă nu au fost descoperite). [2-2]

Sursele de energie epuizabile - utilizarea acestora în producţia de energie

electrică este distructivă, determină dispariţia acestora iar procesul de
formare a materiilor de acest fel este de foarte lungă durată (zeci de mii de
ani). În categoria materiilor prime epuizabile se încadrează combustibilii
fosili clasici (cărbunii, petrolul, gazele naturale), şisturile bituminoase şi
uraniul. [2-2]

Tabloul electric de distribuţie, este un cofret (cutie) din material plastic, la

JT, cu o şină metalică pe care se montează siguranţele, uneori cu două
rânduri de cleme pentru conexiuni între conductori, o ușă transparentă de
acces şi două găuri intrarea şi ieşirea conductorilor. [2-5]

Tensiunea de atingere, reprezintă tensiunea la care va fi supus omul dacă

atinge cu mâna carcasa metalic ă a echipamentului legat la priza de pământ,
în condiţiile în care prin instalaţia de legare la pământ circul ă un curent
(datorită unui defect). [2-4]

Tensiunea de pas, reprezintă tensiunea la care va fi supus omul dacă păşeşte

(cu un pas de 0.8m) prin zona în care prin instalaţia de legare la pământ
circulă un curent (datorită unui defect). [2-4]

Timpul de acţionare al releului este timpul în care se schimbă starea

contactelor (după ce a primit comanda). [2-4]

Transformarea termodinamică, reprezintă trecerea de la o stare ( p1 ,V1 ) a

sistemului termodinamic la ( p2 ,V2 ) , cu sau fără schimb de energie. [2-2]

Trăsnetul este o descărcare disruptivă a sarcinii electrice a unui nor către

pământ, cu durata de câteva ms . Tensiunea faţă de pământ fiind de sute mii
volţi, va determina un curent de ordinul zecilor de mii amperi. [2-4]

226
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Transformatoarele de curent (TC) sunt transformatoare îndeplinind rolul

de conectare a aparatelor măsurare sau de protecţie la linii prin care circulă
un curent de valori mari (pân ă la mii de amperi) sau/ şi al căror potenţial
este foarte mare. [2-4]

Transformatoarele de tensiune (TT) sunt transformatoare îndeplinind rolul

de conectare a aparatelor măsurare sau de protecţie la linii al căror potenţial
este foarte mare (pân ă la mii de kV). [2-4]

Turbina eoliană este mecanismul care converteşte energia cinetică a

vântului în energie mecanic ă. Mecanismul este format dintr-un rotor cu
palete, un ax şi o cutie de viteză. [2-2]

Turbina termică, desemnează aparatul care converteşte energia termică a

unui agent de lucru în energie mecanică. Este un motor termic la care
agentul de lucru poate fi aburul (turbina cu abur) sau un alt gaz (turbina cu
gaze). Statorul are diafragme şi ajutaje, iar rotorul are palete. [2-2]

Turbina hidraulică cu acţiune, transformă energia potenţială a apei în

energie cinetică în interiorul statorului iar rotorul est acţionat de energia
cinetică a apei. [2-2]

Turbina hidraulică cu reacţiune, transformă energia potenţială a apei în

energie cinetică în interiorul rotorului. Rotorul este imersat în apă. [2-2]

Turbina hidraulică cu suprapresiune, este o turbină cu reacţiune. [2-2]

Turbina hidraulică cu impuls, este o turbină cu acţiune. [2-2]
Turbina Pelton, este o turbină hidraulică cu acţiune. [2-2]
Turbina Turgo, este o turbină hidraulică Pelton modificată pentru
microhidrocentrale. [2-2]
Turbina Francis, este o turbină hidraulică cu reacţiune. [2-2]
Turbina Kaplan, este o turbină hidraulică cu reacţiune. [2-2]
Turbina Propeller, este o turbină hidraulică Kaplan ale cărei palete nu sunt
ajustabile. [2-2]
Turbina Banki-Michell , este o turbină hidraulică cu acţiune. [2-2]

Zona de siguranţă a LEA, reprezintă o zonă în metrii faţă de axul liniei

electrice, dependentă de valoarea potenţialului liniei electrice.
Zona de protecţie a LEA,este zona de siguranţă.

227