3.

Teorie Jordan
3.1. Matrice canonică Jordan

Fie K un corp comutativ, V un spaţiu vectorial de dimensiune n peste

corpul K şi B = ( e1 ,..., en ) o bază a lui V . Fie, de asemenea e1′ , e2′ ,..., e′n ∈ V şi
B ′ = (e1′ ,..., e′n ) . Există scalarii pij ∈ K unic determinaţi astfel încât
n
e′j = ∑ pij ei , 1 ≤ j ≤ n .
i =1

( )
Fie P = pij ∈ M n ( K ) .
Cu datele de mai sus avem:
Lema 1. B′ = (e1′,..., e′n ) este o bază a lui V dacă şi numai dacă
det (P ) ≠ 0 .
Demonstraţie. Presupunem că det (P ) ≠ 0 şi fie
Q = ( qij ) = P ∈ M n ( K ) . Putem scrie
−1

 e1′   e1 
   
 e′2  T 2
e
 ⋮  = P  ⋮ ,
   
 e′  e 
 n  n
unde P T este transpusa lui P şi înmulţind cu Q T = P −1 ( ) = (P )
T T −1
, obţinem
 e1   e1′ 
   
 e2  e′
T 2
⋮ = Q  ⋮ .
   
e   e′ 
 n  n
n
Pentru x ∈ V , avem x = ∑x e
j =1
j j cu x j ∈ K , deci

n
 n  n  n  n
x = ∑ x j  ∑ qij ei′  = ∑  ∑ qij x j  ei = ∑ xi′ei ,
j =1  i =1  i =1  j =1  i =1
n
unde xi′ = ∑q
j =1
ij xj ∈K .

1
 Rezultă că V = e1′ ,..., e′n , adică B ′ este un sistem de generatori pentru
V . Folosind teorema alternativei rezultă că B ′ este o bază pentru V .
Reciproc, presupunem că B ′ este o bază pentru V . Există q ij ∈ K astfel
încât
n
e j = ∑ q ij ei′ , 1 ≤ j ≤ n .
i =1
Aşadar avem
 e1′   e1 
   
 e′2  T 2
e
 ⋮ =P  ⋮ 
   
 e′  e 
 n  n
şi
 e1   e1′ 
   
 e2  e′
T 2
⋮ = Q  ⋮ ,
   
e   e′ 
 n  n
( )
unde Q = qij ∈ M n ( K ) . Rezultă că
 e1   0 
   
( )
 e  0
I n − QT PT  2  =   .
⋮ ⋮
   
e  0
 n  
Cum vectorii e1 , e2 ,..., en sunt liniar independenţi rezultă că
I n − Q T P T = O . Aşadar
( ) ( ) ( )
1 = det (I n ) = det Q T P T = det Q T det P T = det (Q ) det (P ) ,
de unde det ( P ) ≠ 0 .
‫ٱ‬
Când det (P ) ≠ 0 , P se numeşte matricea de trecere de la baza B la baza
B′ .

2
 Fie acum T un operator liniar definit pe spaţiul vectorial V , adică o
aplicaţie T : V → V astfel încât
T (x + y ) = T (x ) + T ( y )
T (λx ) = λT ( x )
oricare ar fi x, y ∈ V şi oricare ar fi λ ∈ K . Există aij ∈ K unic determinaţi astfel
încât

T (e j ) = ∑ aij ei , 1 ≤ j ≤ n .
n

i =1

( )
Dacă A = aij ∈ M n ( K ) , atunci A a fost numită matricea asociată
operatorului T în baza B şi am folosit notatia A = M B (T )
Teorema 1. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n peste corpul K ,
B = (e1 ,..., en ) şi B ′ = (e1′ ,..., e′n ) două baze ale lui V şi P = ( pij ) ∈ M n ( K )
matricea de trecere de la baza B la baza B ′ . Dacă T : V → V este un operator
liniar, atunci
M B′ (T ) = P −1 M B (T )P .
( )
Demonstraţie. Fie B = bij = M B′ (T ) . Avem

T (e′j ) = ∑ bkj ek′ = ∑ bkj  ∑ pik ei  = ∑  ∑ pik bkj ei

n n
 n  n  n 
k =1 k =1  i =1  i =1  k =1 
şi

T (e′j ) = T  ∑ p kj ek  = ∑ p kj T (ek ) = ∑ p hj  ∑ aik ei  = ∑  ∑ aik p kj ei .

 n  n n
 n  n  n 
 k =1  k =1 k =1  i =1  i =1  k =1 
Din calculul de mai sus rezultă că
n n

∑ pik bkj = ∑ aik pkj

k =1 k =1
oricare ar fi i şi j , 1 ≤ i ≤ n , 1 ≤ j ≤ n . Conchidem că PB = AP şi cum
det (P ) ≠ 0 , avem B = P −1 AP
‫ٱ‬
Un operator liniar T definit pe spaţiul vectorial V este complet
determinat de modul cum acţionează pe o bază a lui V . Pe de altă parte acţiunea
operatorului T pe o bază poate fi descrisă cu ajutorul coeficienţilor matricei
asociate lui T în baza dată şi această descriere este cu atât mai simplă cu cât
matricea asociată este mai apropiată de o matrice diagonală.
Ţinând cont de modul cum se trece de la o bază a lui V la altă bază (vezi
lema 1) şi modul cum se modifică matricea asociată unui operator dat când se face
o schimbare de bază, se impune să definim următoarea relaţie binară pe M n ( K ) :

3
 Definiţie. Fie K un corp comutativ şi A, B ∈ M n ( K ) . Spunem că
matricea A este asemenea cu matricea B , şi scriem A ≈ B , dacă există
P ∈ M n ( K ) cu det (P ) ≠ 0 astfel încât P −1 AP = B .
Dacă n ∈ ℕ* şi λ ∈ K , matricea pătrată
λ 1 
 
 λ 1 O 
def  λ 1 
Jn (λ ) =   ∈ Mn ( K )
 ⋱ ⋱ 
 O ⋱ 1
 
 λ 
se numeşte celulă Jordan de ordin n asociată scalarului λ . Dacă
λ 1 , λ 2 ,..., λ s ∈ K şi n1 , n2 ,..., ns ∈ ℕ* cu n1 + n2 + ... + n s = n , atunci
 J (λ ) 
 n1 1 
 O 
def  J n2 ( λ2 ) 
J n1 ,n2 ,...,ns ( λ1 , λ2 ,..., λs ) =   ∈ Mn ( K )
 ⋱ 
 
 O 
 J ns ( λs ) 
 
care are pe diagonală celulele Jordan J n (λ 1 ), J n (λ 2 ),..., J ns (λ s ) iar pe restul
1 2
poziţiilor pe 0 ∈ K , se numeşte matrice Jordan.
Rezultatul fundamental care va fi stabilit în acest capitol este:
Teorema 2. Dată o matrice pătrată A∈ M n ( ℂ ) , există o matrice Jordan
J A , unic determinată mai puţin ordinea celulelor Jordan de pe diagonală, astfel
încât A ≈ J A .
Acest rezultat se transferă imediat la operatori liniari astfel:
Teorema 2'. Fie T un operator liniar definit pe un spaţiu vectorial V de
dimensiune n peste corpul ℂ . Există o bază B a lui V astfel încât M B (T ) să
fie matrice Jordan. Matricea Jordan astfel asociată operatorului T este unic
determinată mai puţin ordinea celulelor de pe doagonală.

4
 3.2. Inele euclidiene

3.2.1. Relaţia de divizibilitate într-un domeniu de integritate

Fie R un domeniu de integritate, adică un inel comutativ cu 1 ≠ 0 şi fără

divizori ai lui zero. Vom avea în vedere în primul rând inelele de polinoame
K [X ] , K corp comutativ şi inelul ℤ al numerelor întregi. Relaţia de divizibilitate
este cunoscută atât pentru numere întregi, cât şi pentru polinoame. Este avantajos
să definim şi să studiem relaţia de divizibilitate în cadrul mai larg dat de domeniile
de integritate.
Fie deci R un domeniu de integritate şi a, b două elemente ale lui R .
Spunem că b divide a şi scriem b a , dacă există q ∈ R astfel încât a = bq ; b
se numeşte divizor al lui a , iar a se numeşte multiplu al lui b .
Relaţia de divizibilitate pe un domeniu de integritate R este o relaţie
binară reflexivă şi tranzitivă:
(1) a a , ∀a ∈ R (reflexivitate),
(2) dacă a b şi b c , atunci a c (tranzitivitate).
În adevăr, a a , oricare ar fi a ∈ R pentru că a = a ⋅ 1 . De asemenea,
cum a b şi b c , există q1 , q2 ∈ R astfel încât b = aq1 şi c = bq 2 , de unde
c = a(q1 q 2 ) , deci a c .
Să mai observăm că dacă a ai , 1 ≤ i ≤ n şi c1 , c 2 ,..., c n ∈ R , atunci
n n
a ∑ ai ci , pentru că dacă ai = aqi , 1 ≤ i ≤ n , atunci ∑a c i i = aq , unde
i =1 i =1
n
q = ∑ qi ci .
i =1
Dacă a, b ∈ R , spunem că a este asociat în divizibilitate cu b , şi scriem
a ~ b , dacă a b şi b a . Se verifiă imediat că a ~ b dacă şi numai dacă b = au
cu u ∈ U (R ) , unde (U (R ),⋅) este grupul multiplicativ al elementelor inversabile
ale inelului R , numit grupul unităţilor lui R .
Definiţia. Fie R un domeniu de integritate şi a, b două elemente din R .
Un element d ∈ R se numeşte cel mai mare divizor comun al lui a şi b , pe scurt
c.m.m.d.c. al lui a şi b , dacă :
(α) d a şi d b ,
(β) dacă c a şi c b , atunci c d .

5
 Să observăm că dacă elementul d ′ ∈ R satisface, de asemenea condiţiile
(α) şi (β), atunci d ′ d şi d d ′ , deci d ′ ~ d , adică d ′ = du cu u ∈ U (R ) .
Aşadar, c.m.m.d.c. al lui a şi b , în caz că există, este unic determinat mai puţin o
asociere în divizibilitate şi se notează cu (a, b ) (a nu se confunda cu perechea
ordonată (a, b ) !)
Teorema 1. Fie R un domeniu de integritate cu proprietatea că există
c.m.m.d.c pentru oricare două elemente a, b ∈ R .
Dacă a, b, c ∈ R , atunci:
(1) ((a, b ), c ) ~ (a, (b, c )) (asociativitate),
(2) (ca, cb ) ~ c(a, b ) ,
(3) dacă (a, b ) ~ 1 şi (a, c ) ~ 1 , atunci (a, bc ) ~ 1 ,
(4) dacă a bc şi (a, b ) ~ 1 , atunci a c ,
(5) dacă a c , b c şi (a, b ) ~ 1 , atunci ab c .
Demonstraţie.
Proprietatea (1) se verifiă imediat invocând definiţia c.m.m.d.c.
Pentru a demonstra (2) fie d = (a, b ) şi e = (ca, cb ) . Când c = 0
rezultatul este imediat. Fie c ≠ 0 . Cum cd ca şi cd cb , rezultă că cd e , deci
e = cdu cu u ∈ R . Mai avem ca = ex şi cb = ey cu x, y ∈ R . Aşadar
ca = cdux şi cb = cduy şi simplificând cu c ≠ 0 , obţinem a = dux şi b = duy ,
deci du d . Rezultă că u ∈ U (R ) şi cum e = cdu , avem (ca, cb ) ~ c(a, b ) .
(3) Avem
1 ~ (a, c ) ~ (a, c(a, b )) ~ (a, (ca, cb )) ~ ((a, ca ), cb ) ~ (a, cb )
(4) Avem
(a, c ) ~ (a, (a, b )c ) ~ (a, (ac, bc )) ~ ((a, ac ), bc ) ~ (a, bc ) ~ a ,
de unde a c .
(5) Avem
( ab, c ) ~ ( ab, ( a, b ) c ) ~ ( ab, ( ac, bc ) ) ~ ( ( ab, ac ) , bc ) ~ ( a ( b, c ) , bc ) ~
~ ( ab, bc ) ~ ( a, c ) b ~ ab
de unde ab c .
‫ٱ‬
În inelul ℤ punând condiţia d ≥ 0 , iar în inelul K [X ] , K corp
comutativ, punând condiţia ca d să fie polinom unitar, rezultă că c.m.m.d.c. este
unic determinat în sens strict, În aceste condiţii în enunţul teoremei 1 putem înlocui
simbolul"~" cu "=".

6
 3.2.2. Definiţia inelelor euclidiene. Exemple

Definiţie. Un domeniu de integritate R se numeşte inel euclidian dacă

există o funcţie ϕ : R* → ℕ , unde R * = R \ {0} astfel încât, oricare ar fi a, b ∈ R
cu b ≠ 0 , există q, r ∈ R cu proprietăţile
a = bq + r
şi
ϕ(r ) < ϕ(b ) dacă r ≠ 0 .
Elementele q şi r se numesc câtul, respectiv restul împărţirii lui a prin
b.
Inelul ℤ este inel euclidian în raport cu funcţia ϕ : ℤ* → ℕ , ϕ(a ) = a
căci după cum este ştiut pentru orice a, b ∈ ℤ , b ≠ 0 există q, r ∈ ℤ astfel încât
a = bq + r , r < b .
Astfel, dacă a = −25 şi b = 7 , avem
− 25 = 7 ⋅ (− 4) + 3 , 3 = 3 < 7 = 7
sau încă
− 25 = 7 ⋅ (− 3) + (− 4) , − 4 = 4 < 7 = 7 .
Următoarea teoremă stabileşte faptul că inelul K [X ] , K corp comutativ,
este inel euclidian în raport cu funcţia
ϕ : K [ X ] → ℕ , ϕ( f ) = grad f .
*

Teorema 2. Fie K un corp comutativ şi g ∈ K [X ] , g ≠ 0 . Oricare ar fi

polinomul f ∈ K [ X ] există polinoamele q, r ∈ K [ X ] unic determinate astfel
încât
f = gq + r
şi
grad r < grad g dacă r ≠ 0 .
Demonstraţie. Demonstrăm existenţa polinoamelor q şi r . Dacă f = 0
sau f ≠ 0 şi grad f = n < grad g = m , luăm q = 0 şi r = f . Presupunem că
grad f ≥ grad g ,
f = a n X n + ... + a1 X + a 0 , g = bm X m + ... + b1 X + b0
şi că afirmaţia din enunţ este adevărată pentru polinoamele de grad mai mic ca n .
Fie f 1 ∈ K [ X ] ,
f 1 = f − a n bm−1 X n − m g .

7
 Dacă f 1 ≠ 0 , atunci grad f1 < n şi conform ipotezei de inducţie există
polinoamele q1 , r1 în K [X ] astfel încât
f 1 = gq1 + r1 cu grad r1 < grad g dacă r1 ≠ 0 .
Putem scrie
( )
f = g q1 + a n bm−1 X n − m + r1
şi afirmaţia din enunţ este adevărată cu
q = q1 + a n bm−1 X n − m , r = r1 .
Unicitatea polinoamelor q şi r este uşor de probat.
‫ٱ‬
Fie acum R un inel euclidian în raport cu funcţia ϕ : R → ℕ şi *

a, b ∈ R * astfel încât ϕ(a ) ≥ ϕ(b ) .

Definim ri , i ≥ 0 prin r0 = a , r1 = b şi ri +1 este restul împărţirii lui ri −1
prin ri dacă i ≥ 1 .
Pentru orice i ≥ 1 , fie q i câtul împărţirii lui ri −1 prin ri .
Atât timp cât ri ≠ 0 , i ≥ 1 putem efectua împărţirea cu rest a lui ri −1 prin
ri şi cum
ϕ(r0 ) ≥ ϕ(r1 ) > ϕ(r2 ) > ϕ(r3 ) > ...
există n astfel încât ri ≠ 0 oricare ar fi i ≤ n şi rn +1 = 0 . Aşadar avem
următoarea secvenţă de împărţiri cu rest
a = r0 = r1 q1 + r2 = bq1 + r2 , ϕ(r2 ) < ϕ(r1 ) = ϕ(b )
 r1 = r2 q 2 + r3 , ϕ(r3 ) < ϕ(r2 )

 ⋮ ⋮ (*)
 rn −2 = rn −1 q n −1 + rn , ϕ(rn ) < ϕ(rn −1 )

 rn−1 = rn q n + 0
numită algoritmul Euclid pentru a şi b .
Numărul n se numeşte lungimea euclidiană a perechii a, b de elemente
din R .

Teorema 3. Fie R un inel euclidian în raport cu funcţia ϕ : R* → ℕ şi

a, b ∈ R * astfel încât ϕ(a ) ≥ ϕ(b ) . Atunci c.m.m.d.c. al lui a şi b este egal cu
ultimul rest nenul din algoritmul Euclid pentru a şi b . Mai mult, există s, t ∈ R ,
numiţi coeficienţi Bézout ai lui a şi b , astfel încât (a, b ) = sa + tb .
Demonstraţie. Să observăm că dacă a b , atunci există c.m.m.d.c. al lui a
şi b şi (a,.b ) = a .
8
 De asemenea, dacă pentru a, b, q, r ∈ R avem a = bq + r , atunci (a, b )
există dacă şi numai dacă există (b, r ) şi în acest caz (a, b ) = (b, r ) .
Din (*) rezultă că rn rn −1 , deci există (rn , rn −1 ) şi rn = (rn , rn −1 ) . Cum
rn −2 = rn −1 q n −1 + rn rezultă că există şi (rn− 2 , rn −1 ) şi avem
rn = (rn , rn −1 ) = (rn−1 , rn − 2 ) .
Continuând, obţinem că există (a, b ) şi avem
rn = (rn , rn −1 ) = (rn −1 , rn −2 ) = ... = (r2 , r1 ) = (r1 , r0 ) = (a, b ) .
Definim acum s i şi t i , i ≥ 0 prin
s 0 = 1 , s1 = 0 şi si +1 = s i −1 − qi s i pentru i ≥ 1 ,
t 0 = 0 , t1 = 1 şi t i +1 = t i −1 − qi t i pentru i ≥ 1 .
Arătăm prin inducţie că
ri = si a + t i b , ∀i ≥ 0 .
În adevăr,
s 0 a + t 0 b = 1 ⋅ a + 0 ⋅ b = a = r0 ,
s1a + t1b = 0 ⋅ a + 1 ⋅ b = b = r1 .
Dacă i ≥ 2 şi
ri − 2 = s i − 2 a + t i −2 b ,
ri −1 = s i −1a + t i −1b ,
atunci
ri = ri −2 − ri −1qi −1 = ( si −2 − si −1qi −1 ) a + ( ti −2 − ti −1qi −1 ) b = si a + ti b ,
În particular rn = s n a + t n b , deci s = s n şi t = t n sunt coeficienţi Bézout
pentru a şi b .
‫ٱ‬

9
 Bibliografie
1. T. Albu, I. D. Ion, Itinerar elementar în algebra superioară, Editura
ALL, Bucureşti, 1997.
2. M. Artin, Algebra, Prentice-Hall, New Jersey, 1991.
3. L.Childs, A Concrete Introduction To Higher Algebra, Springer Verlag,
1979.
4. P.M. Cohn, Algebra, Vol.II, John Wiley and Sons, 1977.
5. I. D. Ion, N. Radu, Algebra, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991.
6. I. D. Ion, C. Năstăsescu, C. Niţă, Complemente de algebră, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
7. I. D. Ion, C. Niţă, D. Popescu, N. Radu, Probleme de algebră, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
8. M. Isaacs, Algebra, a Graduate Course, Pacific Grove, California, 1990.
9. N. Jacobson, Basic Algebra I, Springer Verlag, 1989.
10. J. S. Milne, Group Theory, Notes for Math 594, University of Michigan,
1996.
11. A.I. Kostrikin, Z.I, Manin, Linear Algebra and Geometry, Gordon and
Breach, Science Publishers, 1989.
12. C. Năstăsescu, C. Niţă, C. Vraciu, Bazele algebrei, Editura Academiei,
Bucureşti, 1986.

3.2.3. Aritmetica inelului K [X ]

Fie K un corp comutativ, a ∈ K şi f ∈ K [ X ] . Conform teoremei

restului există q ∈ K [ X ] unic determinat astfel încât

10
 f = ( X − a) q + f (a) ,
de unde rezultă:
Teorema 4 (Rouché, a factorului). Fie K un corp comutativ, a ∈ K şi
f ∈ K [ X ] . Atunci X − a divide pe f dacă şi numai dacă f (a ) = 0 , adică a
este rădăcină a polinomului f .
Corolar. Fie K un corp comutativ, f ∈ K [ X ] şi a, b ∈ K , a ≠ b .
Atunci ( X − a )( X − b ) divide pe f dacă şi numai dacă f (a ) = 0 şi f (b ) = 0 .
Demonstraţie. Dacă ( X − a )( X − b ) divide pe f , atunci există
q ∈ K [ X ] astfel încât f = ( X − a )( X − b ) q , de unde f (a ) = 0 şi f (b ) = 0 .
Reciproc, presupunem că f (a ) = 0 şi f (b ) = 0 . Cum f (a ) = 0 , există
g ∈ K [X ] astfel încât f = ( X − a )g . Avem 0 = f (b ) = (b − a )g (b ) şi cum
b − a ≠ 0 , rezultă g (b ) = 0 . Aplicând din nou teorema Rouché, există q ∈ K [ X ]
astfel încât g = ( X − b ) q . Aşadar f = ( X − a )( X − b )q , deci ( X − a )( X − b )
divide pe f .
‫ٱ‬
Definiţie. Fie K un corp comutativ şi f ∈ K [ X ] astfel încât
grad f = n > 0 . Spunem că f este reductibil peste K dacă există două
polinoame g , h ∈ K [ X ] , de grade strict mai mici ca n astfel încât f = g ⋅ h . În
caz contrar spunem că f este ireductibil peste K .

Să observăm că două polinoame f , g ∈ K [ X ] sunt asociate în

divizibilitate dacă şi numai dacă
g = a ⋅ f cu a ∈ K * = K \ {0}
Dacă f ∈ K [ X ] este ireductibil, atunci af este ireductibil oricare ar fi
a ∈ K . De asemenea, dacă f ∈ K [ X ] este ireductibil şi d ∈ K [ X ] este un
*

divizor al lui f , atunci d ~ 1 sau d ~ f , adică d = a sau d = af cu a ∈ K * .

11
 Lemă. Fie K un corp comutativ şi f , g , h ∈ K [ X ] astfel încât f gh .
Dacă f este ireductibil peste K , atunci f g sau f h .
Demonstraţie. Presupunem prin absurd că f nu divide nici pe g şi nici
pe h . Atunci ( f , g) = 1 şi ( f , h) = 1 . Deducem că ( f , gh ) = 1 . Cum f gh ,
avem ( f , gh ) = f deci f = 1 . Contradicţie pentru că un polinom ireductibil are
gradul strict pozitiv.
‫ٱ‬
Teorema 5. Fie K un corp comutativ şi f ∈ K [ X ] astfel încât
grad f = n > 0 . Atunci există polinoamele ireductibile p1 , p 2 ,..., p m din K [X ]
unic determinate mai puţin ordinea şi o asociere în divizibilitate astfel încât
f = p1 p 2 ... p m .
Demonstraţie. Demonstrăm mai întâi existenţa unor astfel de
descompuneri pentru polinomul f . Dacă f este ireductibil peste K luăm m = 1
şi p1 = f . Dacă f este reductibil peste K , există g , h ∈ K [ X ] astfel încât
f = g ⋅ h , grad g < n , grad h < n .
Presupunând proprietatea adevărată pentru polinoamele din K [X ] de grad
strict mai mic decât n , rezultă că g şi h se reprezintă ca produse finite de
polinoame ireductibile din K [X ] şi deci polinomul f = g ⋅ h are aceeaşi
proprietate.
Fie acum
f = p1 p 2 ... p m = p1′ p ′2 ... p m′ ′
două descompuneri ale polinomului f ca produse de polinoame ireductibile din
K [X ] .
Cum p1 este ireductibil şi cum p1 divide produsul p1′ p 2′ ... p ′m′ , există i
astfel încât p1 pi′ (vezi lema precedentă). Cum pi′ este ireductibil şi
grad p1 > 0 , rezultă că pi′ = ap1 cu a ∈ K * . Renumerotând eventual
polinoamele p1′ , p ′2 ,..., p m′ ′ , putem presupune că i = 1 , deci p1′ = ap1 . Rezultă că
p2 ... pm = ap2′ ... pm′ ′ .

Presupunând că unicitatea descompunerii a fost dovedită pentru

polinoamele din K [X ] care admit o reprezentare cu m − 1 polinoame ireductibile,

12
rezultă că m − 1 = m ′ − 1 , adică m = m ′ şi mai puţin o renumerotare a
polinoamelor p ′2 ,..., p ′m avem pi ~ p i′ , i = 2,..., m .
‫ٱ‬
Observaţie. Reducând discuţia precedentă doar la polinoamele monice din
K [X ] , rezultatul din teorema 5 devine: orice polinom monic f de grad n > 0 din
K [X ] se reprezintă în mod unic ca produs de polinoame monice ireductibile.
Cum polinoamele monice ireductibile din ℂ [ X ] sunt de forma X − λ cu
λ ∈ ℂ , rezultatul din teorema 5, restrâns la polinoamele monice din ℂ [ X ] , revine
la: orice polinom monic f ∈ ℂ [ X ] de grad n > 0 poate fi scris în mod unic sub
forma
f = ( X − λ 1 ) 1 ( X − λ 2 ) 2 ...( X − λ t ) t
e e e

cu λ1 ,..., λt ∈ ℂ distincte şi e1 , e2 ,..., et ∈ ℕ* cu e1 + e2 + ... + et = n .

De asemenea, cum polinoamele monice ireductibile din ℝ [ X ] sunt de
forma X − a şi X 2 + bX + c cu a, b, c ∈ ℝ , b 2 − 4c < 0 rezultă că: orice
polinom monic f ∈ ℝ [ X ] de grad n > 0 se reprezintă în mod unic sub forma
s s
( ) (
f = ( X − a1 ) 1 ...(X − a p ) p X 2 + b1 X + c1 1 ... X 2 + bq X + c q
t
)
tq

cu ai , b j , c j ∈ ℝ pentru 1 ≤ i ≤ p , 1 ≤ j ≤ q , b 2j − 4c j < 0 şi si , t j ∈ ℕ* astfel

( )
încât s1 + ... + s p + 2 t1 + ... + t q = n .

3.3. Matrice aritmetic echivalente

Dacă R este un inel comutativ, vom nota cu GLn (R ) grupuk multiplicativ

al matricelor inversabile din inelul M n ( R ) .
O matrice U ∈ M n ( R ) este inversabilă în M n ( R ) dacă şi numai dacă det (U )
este element inversabil al inelului R . Astfel avem
{
GLn ( Z ) = U ∈ M n ( ℤ ) det (U ) = ±1 }
şi
{
GLn ( K [ X ]) = U ∈ M n ( K [ X ]) det (U ) ∈ K * }
unde K este un corp comutativ.
Definiţie. Fie (R, ϕ) un inel euclidian şi A, B ∈ M n ( R ) . Spunem că
matricea A este aritmetic echivalentă cu matricea B şi scriem A ~ B , dacă
există U , V ∈ GLn (R ) astfel încât UAV = B .

13
 Să observăm că relaţia binară "~" definită mai sus este o relaţie de
echivalenţă pe M n ( R ) , adică
A ~ A , ∀A ∈ M n ( R ) (reflexivitate),
A ~ B ⇒ B ~ A (simetrie),
A ~ B şi B ~ C , atunci A ~ C (tranzitivitate).
În adevăr, cum I n AI n = A şi I n ∈ GLn (R ) rezultă că A ~ A .
Dacă UAV = B cu U , V ∈ GLn (R ) , atunci U −1 BV −1 = A şi cum
U −1 , V −1 ∈ GLn (R ) rezultă B ~ A .
În fine, dacă A ~ B şi B ~ C , atunci U 1 AV1 = B şi U 2 BV2 = C cu
U 1 ,U 2 ,V1 ,V2 ∈ GLn (R ) . Cum
U 2U 1 ,V2V1 ∈ GLn (R )
şi
U 2U 1 AV1V2 = U 2 BV2 = C ,
rezultă A ~ C .
În paragraful 2.4. au fost introduse matricele elementare Tij (a ) , Pij şi
M i (u ) , respectiv de tip I, II şi III şi am observat că acestea aparţin grupului
GLn (R ) . Dacă A = ( aij ) ∈ M n ( R ) iar Tij (a ) , Pij şi M i (u ) sunt matrice
elementare de ordin n , atunci matricea
(I) ATij (a ) se obţine din A adunând la coloana j coloana i înmulţită
cu a ∈ R
(II) APij se obţine din A permutând coloana j cu coloana i
(III) AM j (u ) se obţine din A înmulţind coloana j cu u ∈ U (R ) .
Aceste multiplicări vor fi numite transformări elementare respectiv de tip I,
II şi III asupra coloanelor lui A . Analog în paragraful 2.4. am definit
transformările elementare asupra liniilor lui A .

Definiţie. Spunem că o matrice D ∈ M n ( R ) are forma diagonal-

canonică dacă

14
  d1 
 
 ⋱ O 
  not
 = diag (d 1 , d 2 ,..., d r , 0,...,0 )
dr
D=
 0  n − r ori
 O ⋱ 
 
 0
unde d 1 , d 2 ,..., d r ∈ R * şi d 1 d 2 ... d r .

Lema 1. Fie ( R, ϕ ) ( )
un inel euclidian şi A = aij ∈ M n ( R ) , A ≠ 0 .
Atunci există un număr finit de matrice elementare U 1 , U 2 ,..., U p , V1 , V2 ,..., Vq
astfel încât
U p ...U 2U 1 AV1V2 ...Vq = diag(d 1 , d 2 ,..., d r ,0,...,0 )
cu d 1 , d 2 ,..., d r ∈ R * şi d 1 d 2 ... d r .
Altfel formulat, matricea A poate fi adusă la forma diagonal-canonică
efectuând un număr finit de transformări elementare asupra liniilor şi coloanelor
sale.
Demonstraţie. Inducţie după n şi după numărul natural
{ }
ϕ( A) = min ϕ(a ij ) a ij ≠ 0 . Există s, t ∈ ℕ* astfel încât ϕ( A) = ϕ(a st ) . Atunci
matricea P1s AP1t are în poziţia (1,1) pe a st . Putem deci presupune că a11 ≠ 0 şi
ϕ( A) = ϕ(a11 ) .
Caz 1: Există i ≥ 2 sau j ≥ 2 astfel încât a11 /| ai1 , respectiv a11 /| a1 j .
Presupunem de exemplu că a11 /| a 21 . Putem scrie a 21 = a11 q + r cu
q, r ∈ R , r ≠ 0 , ϕ(r ) < ϕ(a11 ) . Matricea T21 (− q )A are în poziţia (2,1) pe
r ≠ 0,
 a11 ⋯ a1n 
 
T21 (− q )A =  r ⋯  = A′ .
 ⋮ 
 
Avem
ϕ( A′) ≤ ϕ(r ) < ϕ(a11 ) = ϕ( A) .
Conform ipotezei de inducţie matricea A′ , deci şi matricea A , poate fi
adusă la forma diagonal-canonică printr-un număr finit de transformări
elementare asupra liniilor şi coloanelor sale.
Caz 2: a11 ai1 , 2 ≤ i ≤ n şi a11 a1 j , 2 ≤ j ≤ n .

15
 Putem scrie a i1 = a11 qi1 , 2 ≤ i ≤ n şi a1 j = a11 q1 j , 2 ≤ j ≤ n cu
q i1 , q1 j ∈ R . Avem
 a11 0 ⋯ 0 
 
    0
 ∏ Ti1 (− q i1 ) A ∏ T1 j (− q1 j ) =
 n n
,
 i=2   j =2  ⋮ B 
  
 0 
unde B ∈ M n −1 ( R ) .
Conform ipotezei de inducţie matricea B poate fi adusă la forma
diag(d 2 ,..., d r ,0,...,0) cu d i ≠ 0 pentru 2 ≤ i ≤ r şi d 2 d 3 ... d r printr-un
număr finit de transformări elementare asupra liniilor şi coloanelor lui B (şi
deci şi asupra celor ale lui A ). Fie d 1 = a11 . Conchidem că matricea A poate
fi adusă la forma diag(d1 , d 2 ,..., d r ,0,...,0 ) printr-un număr finit de
transformări elementare asupra liniilor şi coloanelor sale.
Dacă d 1 d 2 am terminat, altfel putem scrie d 2 = d 1 q + r cu r ≠ 0 şi
ϕ(r ) < ϕ(d1 ) .
Avem
 d1 r 0 ⋯ 0
 
0 d2 0 ⋯ 0
 ⋱ 
 
P12 diag(d1 , d 2 ,..., d r ,0,...,0)T12 (− q ) =  dr =C
 0 
 
 ⋱ 
 
 0
şi cum
ϕ(C ) ≤ ϕ(r ) < ϕ(d1 ) = ϕ( A)
matricea C (deci şi A ) poate, conform ipotezei de inducţie să fie adusă la
forma diagonal-canonică printr-un număr finit de transformări elementare.
‫ٱ‬

Teorema 1. Fie (R, ϕ) un inel euclidian şi A ∈ M n ( R ) , A ≠ 0 . Atunci

există U , V ∈ GLn (R ) astfel încât
16
 UAV = diag(d1 , d 2 ,..., d r ,0,...,0) ,
unde d 1 , d 2 ,..., d r ∈ R * şi d 1 d 2 ... d r . Numărul r şi elementele d 1 , d 2 ,..., d r ,
mai puţin o asociere în divizibilitate, sunt unic determinate.
Când R = ℤ sau R = K [ X ] , K corp comutativ, cerând ca d i > 0 ,
1 ≤ i ≤ r , respectiv d i polinom monic, 1 ≤ i ≤ r , atunci d1 , d 2 ,..., d r sunt unic
determinate.
Demonstraţie. Cu notaţiile de la lema 1, fie U = U p ...U 2U 1 şi
V = V1V2 ...Vq . Avem U ,V ∈ GLn (R ) şi UAV = diag(d1 , d 2 ,..., d r ,0,...,0) cu
d i ∈ R * , d1 d 2 ... d r .
Pentru partea de unicitate să notăm cu ∆ k ( A) c.m.m.d.c. al minorilor de
ordin k ai matricei A . Din proprietăţile determinanţilor rezultă că ∆ k ( A) nu se
schimbă dacă asupra liniilor sau coloanelor lui A efectuăm transformări
elementare. Fie
D = diag(d1 d 2 ,..., d r ,0,...,0)
forma diagonal-canonică a lui A . Conform observaţiei de mai sus avem
∆ k (D ) = ∆ k ( A) , k = 1, 2,..., n .
Cum d 1 d 2 ... d r , avem

d d ...d 1≤ k ≤ r
∆ k (D ) =  1 2 k .
0 r<k≤n
Aşadar
d 1 = ∆ 1 ( A)
d 1 d 2 = ∆ 2 ( A)
⋮
d1 d 2 ...d r = ∆ r ( A)
0 = ∆ k ( A), r < k ≤ n
∆ ( A) ∆ ( A)
de unde d 1 = ∆1 ( A) , d 2 = 2 ,…, d r = r .
∆ 1 ( A) ∆ r −1 ( A)
‫ٱ‬

3.4. Matrice asemenea

17
 Fie K un corp comutativ, M n ( K ) inelul matricelor pătrate de ordin n cu
coeficienţi în K şi M n ( K ) [ X ] inelul polinoamelor în nedeterminata X cu
coeficienţi în M n ( K ) ,
F = A0 + A1 X + A2 X 2 + ... + Am X m
cu m ∈ ℕ , A0 , A1 ,..., Am ∈ M n ( K ) .
Lema 1. Fie F ∈ Mn ( K )[ X ] , F = A0 + A1 X + ... + Am X m şi
A ∈ M n ( K ) . Există matricele Bm −1 ,..., B1 , B0 , R ∈ M n ( K ) unic determinate
astfel încât
F = (Bm −1 X m−1 + ... + B1 X + B0 )(I n X − A) + R . (*)
Mai mult, R = F ( A) = A0 + A1 A + ... + Am A . m

Demonstraţie. În (*) efectuăm calculele din membrul drept şi identificăm

apoi coeficienţii. Se obţine
Bm−1 = Am
Bm− 2 = Am A + Am −1
Bm−3 = Am A 2 + Am −1 A + Am −2
⋮
B0 = Am A m −1 + Am−1 A m −2 + ... + A2 A + A1
R = Am A m + Am−1 A m −1 + ... + A1 A + A0 = F ( A)
adică calculul coeficienţilor Bm−1 ,..., B1 , B0 şi al restului R se face ca în schema
Horner.
‫ٱ‬
Cum inelul M n ( K ) nu este comutativ, avem încă o variantă a rezultatului
de la lema 1, anume:
Lema 1*. În aceleaşi ipoteze ca la lema 1, există şi sunt unic determinate
matricele Cm −1 ,..., C1 , C0 , R ∈ M n ( K ) astfel încât
F = (I n X − A)(C m −1 X m −1 + ... + C1 X + C 0 ) + R .
Mai mult, R = A m Am + A m −1 Am −1 + ... + AA1 + A0 .

18
 Remarcă. Orice polinom F din M n ( K ) [ X ] poate fi scris ca o matrice

( )
din M n K [ X ] şi reciproc. Astfel, dacă F ∈ M 2 ( ℝ ) [ X ]
 2 − 3 2  5 0   − 4 3
F =   X +   X +  
0 1   − 2 3  −1 0
avem
 2 X 2 + 5 X − 4 −3 X 2 + 3 
F =  ∈ M 2 ( ℝ [ X ]) .
 − 2 X − 1 X 2
+ 3 X 
Fie A = ( aij ) ∈ M n ( K ) . Atunci polinomul I n X − A ∈ M n ( K ) [ X ] poate
fi scris şi ca o matrice
 X − a11 − a12 − a1n 
⋯
 
− a21 X − a22 ⋯ − a2 n 
In X − A =  ∈ M n ( K [ X ])
 ⋮ ⋮ ⋱ ⋮ 
 
 − an1 − an 2 ⋯ X − ann 
şi se numeşte matricea caracteristică a lui A .
Polinomul p A ∈ K [ X ] ,
 X − a11 ⋯ − a1n 
 
p A = det  ⋮ ⋱ ⋮ 
 −a ⋯ X − a nn 
 n1

se numeşte polinomul caracteristic al matricei A .

Să observăm că printre cei n ! termeni ai determinantului I n X − A se
găseşte şi
( X − a11 )( X − a22 )...( X − ann )
de unde rezultă că polinomul p A are gradul n şi că primii doi coeficienţi sunt 1 şi
n
− ∑ aii . Cum ultimul coeficient este p A (0) = det (− A) = (− 1) A avem
n

i =1

 n 
p A = X n −  ∑ aii  X n −1 + ... + (− 1) A ∈ K [ X ] .
n

 i =1 

19
 Teorema 1 (Hamilton-Cayley). Oricare ar fi A ∈ M n ( K ) avem
p A ( A ) = 0 ∈ M n ( K ) . Cu alte cuvinte, orice matrice A ∈ M n ( K ) este rădăcină
a polinomului său caracteristic.
Demonstraţie. Reamintim că dacă R este un inel comutativ iar
M ∈ M n ( R ) , atunci matricea reciprocă a lui M , notată cu M * , este maticea
M * = ( d ij ) ∈ M n ( R ) unde d ij = (− 1) det (M ij ) şi M ij ∈ M n −1 ( R ) se obţine
T i+ j

din M suprimând linia i şi coloana j .

Se ştie că
MM * = M * M = dI n ,
unde d = det (M ) .
(
În cazul nostru R = K [ X ] şi M = I n X − A ∈ M n K [ X ] . Se observă )
că d ii sunt polinoame unarice de grad n − 1 , iar d ij cu i ≠ j sunt polinoame de
grad mai mic ca n − 1 . Rezultă că
M * = I n X n −1 + Bn − 2 X n −2 + ... + B1 X + B0 ∈ M n ( K ) [ X ] .
Avem
(
I n p A ( X ) = M * M = I n X n−1 + Bn −1 X n −2 + ... + B0 )( I n X − A) + 0 .
Aplicând lema 1 rezultă că
p A ( A ) = I n p n ( A) = 0 .
‫ٱ‬

Teorema 2 (fundamentală a asemănării). Fie K un corp comutativ şi

A, B ∈ M n ( K ) . Sunt echivalente afirmaţiile:
(1) A ≈ B ,
(2) I n X − A ~ I n X − B .
Aşadar matricele A şi B sunt asemenea dacă şi numai dacă matricele lor
caracteristice I n X − A şi I n X − B , gândite ca matrice cu coeficienţi în inelul
euclidian K [X ] , sunt echivalente.
Demonstraţie.

20
(1) ⇒ (2) Fie P ∈ GLn (K ) astfel încât P −1 AP = B . Avem
P −1 (I n X − A)P = I n X − B şi cum GLn (K ) ⊆ GLn (K [ X ]) rezultă că
In X − A ~ In X − B .
(2) ⇒ (1) Fie U , V ∈ GLn (K [ X ]) astfel încât
U (I n X − A)V = I n X = B (α )
Reprezentând matricele U şi V (din GLn ( K [ X ]) ⊆ M n ( K [ X ]) ) ca
polinoame din M n ( K ) [ X ] şi aplicând lema 1 şi lema 1* putem scrie
U = (I n X − B )Q1 + R1 , V = Q2 (I n X − B ) + R2 (β)
( )
cu Q1 , Q2 ∈ M n K [ X ] şi R1 , R2 ∈ M n ( K ) . Înlocuind în (α ) obţinem
R1 ( I n X − A) R2 = I n X − B − U ( I n X − A) Q2 ( I n X − B ) −
− ( I n X − B ) Q1 ( I n X − A ) V + ( I n X − B ) Q1 ( I n X − A ) Q2 ( I n X − B )
Cum U , V ∈ GLn (K [ X ]) avem
U −1 , V −1 ∈ GLn ( K [ X ]) ⊆ M n ( K [ X ])
şi folosind (α ) avem
R1 (I n X − A)R2 = I n X − B −
(γ )
( )
− (I n X − B ) V −1Q2 + Q1U −1 − Q1 (I n X − A)Q2 (I n X − B )
Pentru că polinomul din stânga egalităţii (γ ) are gradul cel mult 1 ,
rezultă că
V −1Q2 + Q1U −1 − Q1 (I n X − A)Q2 = 0 .
De unde
R1 (I n X − A)R2 = I n X − B
şi identificând coeficienţii rezultă R1 R2 = I n şi R1 AR2 = B . Aşadar
R1 = R2−1 şi din R2−1 AR2 = B obţinem că A ≈ B .

‫ٱ‬
21
 3.5. Forma canonică Jordan a unei matrice din M n ( ℂ )

Lema 1. Fie K un corp comutativ, λ ∈ K şi n ∈ ℕ* . Avem

1 
 
⋱
I n X − J n (λ ) ~ 
O 
1 .
 
 O ( X − λ )n 
Demonstraţie. Cum
det (I n X − J n (λ )) = ( X − λ )
n

rezultă că
∆ n (I n X − J n (λ )) = ( X − λ ) .
n

Minorul de ordin n − 1 al lui I n X − J n (λ ) obţinut eliminând prima coloană şi

ultima linie este egal cu (− 1) . Deducem că ∆ n −1 (I n X − J n (λ )) = 1 . Cum
n −1

∆ 1 (I n X − J n (λ )) ∆ 2 (I n X − J n (λ )) ... ∆ n −1 (I n X − J n (λ )) = 1
rezultă că d 1 = d 2 = ... = d n −1 = 1 şi d n = ( X − λ ) de unde afirmaţia din enunţul
n

lemei.
‫ٱ‬
Lema 2. Fie ϕ, ψ ∈ K [X ] două polinoame prime între ele, adică
c.m.m.d.c. (ϕ, ψ ) = 1 . Atunci
 ϕ 0   1 0   ϕψ 0 
  ~   ~   .
 0 ψ   0 ϕψ   0 1 
Demonstraţie. Există polinoamele u , v ∈ K [ X ] astfel încât uϕ + vψ = 1 .
Avem
ϕ 0   ϕ 0   1 ψ  1 ψ  1 0 
  ~  uϕ + vψ ψ  ~  ϕ 0  ~  0 −ϕψ  ~  0 −ϕψ  ~
0 ψ         
,
 1 0   ϕψ 0 
~ ~ 
 0 ϕψ   0 1 
transformările de linii şi de coloane efectuate fiind evidente.
‫ٱ‬

22
 Lema 3. Fie celulele Jordan J n (λ 1 ), J n (λ 2 ) şi matricea Jordan J de
1 2

ordin n = n1 + n 2 ,
 J n (λ 1 ) 0 
J = J n1 , n2 (λ 1 , λ 2 ) =  1 .
 0 J n 2
(λ 2 ) 

Atunci
1 
 
⋱
I n X − J ~   dacă λ ≠ λ
0
1  1 2

 
 0 ( X − λ 1 )n1 ( X − λ 2 )n2 
şi
1 
 
 ⋱ 0 
In X − J ~  1  dacă λ = λ .
  1 2

 0
( X − λ 1 )n1 

 (X − λ 2 ) 
n2 

Demonstraţie. Avem
 I n X − J n1 (λ 1 ) 0 
I n X − J =  1 ~
 0 I n2 X − J n2 (λ 2 )
1 
 
 ⋱ 0 
 0 
1
 
~  0 ( X − λ1 )
n1

 1 
 
 ⋱ 0 
0
 1 
 n2 
 0 (X − λ 2 ) 
conform lemei 1. Când λ 1 ≠ λ 2 polinoamele ( X − λ 1 ) 1 şi ( X − λ 2 ) 2 sunt
n n

prime între ele şi aplicând lema 2 avem

1 
 
⋱ 0
I n X − J ~  

1
 
 ( X − λ1 ) 1 ( X − λ2 ) 2 
n n
 0

23
 Când λ 1 = λ 2 permutăm linia n1 cu linia n − 1 şi coloana n1 cu coloana
n − 1 şi se obţine a doua afirmaţie din enunţul lemei.
‫ٱ‬
Rezultatul de la lema 3 poate fi generalizat. Fie J = J n ,...,ns (λ 1 ,..., λ s ) o
1

matrice Jordan. Fie λ 1 ,..., λ t cu t ≤ s elementele distincte (eventual

renumerotate) din lista λ 1 ,..., λ s . Fie q i numărul celulelor Jordan asociate lui λ i ,
1 ≤ i ≤ t de ordine respectiv
ei1 ≥ ei 2 ≥ .. ≥ eiqi .
t t  qi 
Avem ∑ qi = s şi ∑  ∑ eij  = n unde n = n1 + n2 + ... + ns este

i =1  j =1

i =1 
ordinul matricei Jordan J .
Polinoamele ( X − λ i ) ij , 1 ≤ i ≤ t , 1 ≤ j ≤ q i se aranjează în tabloul
e

 ( X − λ 1 )e11 , ( X − λ 1 )e12 , ⋯ , ( X − λ 1 )e1q1


( X − λ 2 ) 21 , ( X − λ 2 ) 22 , ⋯ , ( X − λ 2 ) 2 q2
e e e

 (*)
 ⋮
 ( X − λ )et1 , ( X − λ )et 2 , ⋯ , ( X − λ )etqt
 t t t

Fie m = max{q1 ,..., q t }. Fie d m , d m −1 ,..., d 1 respectiv produsul

polinoamelor din coloana unu, a doua, …, a m − a a tabloului (*). Evident
d1 d 2 ... d m şi grad d1 > 0 . Cu notaţiile de mai sus avem:
Teorema 1.
1 
 
 ⋱ 0 
 
I n X − J n1 ,...,ns (λ 1 ,..., λ s ) ~ 
1
,
 d1 
 0 ⋱ 
 
 d m 
unde numărul valorilor 1 aflate pe diagonala principală este n − m .
Demonstraţie. Se aplică lemele precedente.
‫ٱ‬
Acum putem demonstra teorema fundamentală a teoriei Jordan.
Teorema 2. Fie A∈ M n ( ℂ ) . Există o matrice Jordan J A unic
determinată mai puţin ordinea celulelor de pe diagonală astfel încât A ≈ J A .

24
 Demonstraţie. Cum det (I n X − A) ≠ 0 rezultă că există polinoamele
monice d 1 ,...d m unic determinate astfel încât
1 
 
 ⋱ 0 
 1 
In X − A ~  
 d1 
 0 ⋱ 
 
 d m 
unde grad d 1 > 0 şi d 1 d 2 ... d m . Polinoamele d 1 ,..., d m astfel determinate sunt
numite factorii invarianţi al lui A .
Fie λ1 , λ2 ,..., λt ∈ ℂ rădăcinile distincte ale lui d m . Fie e11 , e21 ,..., et1
multiplicităţile rădăcinilor λ 1 , λ 2 ,..., λ t respectiv. Avem
d m = ( X − λ 1 ) 11 ( X − λ 2 ) 21 ...( X − λ t ) t1 .
e e e

Cum d m −1 d m
d m −1 = ( X − λ 1 ) 12 ( X − λ 2 ) 22 ...( X − λ t ) t 2
e e e

cu
e11 ≥ e12 ≥ ...
e21 ≥ e22 ≥ ...
⋮
et1 ≥ et 2 ≥ ...
şi aşa mai departe. Putem astfel forma tabloul (*). Polinoamele ( X − λ i )eij cu
eij > 0 se numesc divizorii elementari ai lui A .
Fie J eij (λ i ) celula Jordan de ordin eij asociată divizorului elementar

( X − λ i )eij şi J A matricea Jordan care are pe diagonală (într-o ordine arbitrară)

celulele Jordan asociate divizorilor elementari ai lui A . Conform teoremei 1 avem
1 
 
 ⋱ 0 
 1 
In X − J A ~  .
 d1 
 0 ⋱ 
 
 d m 

25
 Deducem că I n X − J A ~ I n X − A şi conform teoremei fundamentale a
asemănării avem A ≈ J A .
‫ٱ‬

O matrice A∈ M n ( ℂ ) este diagonalizabilă dacă

A ≈ diag(λ 1 , λ 2 ,..., λ n ) cu λi ∈ ℂ nu neapărat distincte. O matrice N ∈ M n ( ℂ )
este nilpotentă dacă există m ∈ ℕ* astfel încât N m = 0 .
Teorema 3. Oricare ar fi A∈ M n ( ℂ ) , există D, N ∈ M n ( ℂ ) , D
diagonalizabilă şi N nilpotentă astfel încât A = D + N şi DN = ND .
Demonstraţie.
Caz 1: A = J n (λ ) . Avem
λ  0 1 
 0   0
λ 0 ⋱
A= + ,
 ⋱   ⋱ 1
 0  0 
 λ  0
λ  0 1 
 0   0
λ 0 ⋱ 
Atunci D =   este chiar diagonală, N =
 ⋱   ⋱ 1
 0  0 
 λ  0
este nilpotentă pentru că N n = 0 şi DN = ND .
( )
Caz 2: A = J = diag J n ( λ1 ) ,..., J ns ( λs ) . Avem
1

 λ1 0 
 
 ⋱
0   N1 
0 λ1   0 
   N2 
J = ⋱ + = D+N ,
  ⋱ 
λs 0  0 
   N s 
 0 ⋱  
 0 λs 


26
 0 1  0 1 
 0  0
0 ⋱ 
, …, N s = 
0 ⋱ 
unde N 1 =  . Se observă că
 ⋱ 1  ⋱ 1
0  0 
 0  0
n1 coloane n s coloane

D este chiar diagonală şi N = 0 unde m = c.m.m.m.c.(n1 ,..., n s ) şi

m

DN = ND .
Caz general: Fie P ∈ GLn ( ℂ ) astfel încât P −1 AP = J A = D + N , D
diagonală, N nilpotentă, DN = ND , N m = 0 . Avem
A = PDP −1 + PNP −1 = D ′ + N ′ .
Matricea D′ este diagonalizabilă şi N ′ este nilpotentă căci
(
N ′ m = PNP −1 )m
= PN m P −1 = P0 P −1 = 0 . De asemenea D ′N ′ = N ′D ′
‫ٱ‬

3.6. Polinomul minimal al unei matrice

Fie K un subcorp al lui ℂ şi A ∈ M n ( K ) . Există polinoame f ∈ K [ X ] ,

f ≠ 0 astfel încât f ( A) = 0 ∈ M n ( K ) , de exemplu f = p A polinomul
caracteristic al lui A (vezi teorema Hamilton-Cayley). Polinomul monric m A de
grad minim care admite pe A ca rădăcină se numeşte polinomul minimal al lui
A.
Dacă f ( A) = 0 cu f ∈ K [ X ] , atunci m A f căci dacă f = m A q + r cu
r ≠ 0 , grad r < grad m A , atunci avem f ( A) = m A ( A)q( A) + r ( A) , deci
r ( A) = 0 . Contradicţie.
Observaţie. Fie K un subcorp al lui ℂ şi A ∈ M n ( K ) astfel încât
ultimul factor invariant d m al lui A se descompune în produs de puteri de factori
liniari din K [X ] , adică
d m = ( X − λ 1 ) 1 ...( X − λ t ) t
e e

cu λ 1 ,..., λ t ∈ K distincţi şi e1 ,..., et ∈ ℕ* . Atunci

(1) Există o matrice Jordan J ∈ M n ( K ) astfel încât A ≈ J .
(2) A este diagonalizabilă dacă şi numai dacă e1 = ... = et = 1 .
Teorema 1. Fie K un subcorp al lui ℂ şi A ∈ M n ( K ) . Fie
d1 , d 2 ,..., d m ∈ K [X ] factorii invarianţi al lui A . Atunci:

27
(1) p A = d1 d 2 ...d m , m A = d m .
(2) (teorema lui Frobenius) m A şi p A admit aceeaşi divizori ireductibili din
K [X ] .
Demonstraţie.
1 
 
 ⋱ 0 
 
(1) Cum p A = det (I n X − A) şi I n X − A ~ 
1
 , rezultă
 d1 
 0 ⋱ 
 
 d m 
p A = d1 d 2 ...d m . Să arătăm că m A = d m .
Pas 1. A = Jn (λ ) ∈ Mn ( K ) .
0 1 
 0
0 ⋱ ∈M (K ).
Avem A = λI n + N , unde N = 
 ⋱ 1
n

0 
 0
Avem N ≠ 0 pentru 1 ≤ k < n şi N = 0 . Cum p A = ( X − λ ) şi
k n n

m A p A , rezultă că m A = ( X − λ ) , k ≤ n . Dar cum

k

0 = m A ( A) = ( A − λI n ) = N k
k

rezultă că k = n . Deci m A = p A = ( X − λ ) (avem un singur factor

n

invariant).
Pas 2. d m se descompune în factori liniari în K [X ] .
În acest caz există P ∈ GLn (K ) astfel încât
(
P −1 AP = J A = diag J n1 (λ 1 ),..., J ns (λ s ) )
cu λ 1 ,..., λ s ∈ K . Pentru f ∈ K [ X ] avem
(
f ( A) = 0 ⇔ P f ( A) P = 0 ⇔ f P AP = 0 ⇔ f ( J A ) = 0 ⇔
−1 −1
)
( ( ) ( ))
⇔ diag f J n1 ( λ1 ) ,..., f J ns ( λs ) = diag ( 0,..., 0 ) ⇔

( )
⇔ f J ni ( λi ) = 0, 1 ≤ i ≤ s ⇔ ( X − λi ) i f , 1 ≤ i ≤ n ⇔
n

⇔ dm f
de unde rezultă că m A = d m .

28
 Pas 3. d m nu se descompune în factori liniari în K [X ] .
Cum I n X − A ∈ M n ( K [ X ]) ⊆ M n ( ℂ [ X ]) şi
GLn (K [ X ]) ⊆ GLn (C [ X ]) rezultă că forma diagonal-canonică a lui
I n X − A din M n ( K [ X ]) coincide cu cea din M n ( ℂ [ X ]) . Dar d m se
descompune în produs de factori liniari în ℂ [ X ] , deci polinomul monic
de grad minim din ℂ [ X ] care admite pe A ca rădăcină este d m ∈ K [ X ] ,
deci polinomul minimal (din K [X ] ) care admite pe A ca rădăcină este tot
dm .
(2) Rezultă din faptul că p A = d1 d 2 ...d m , m A = d m şi d 1 d 2 ... d m .
‫ٱ‬
3.7. Aplicaţii ale teoriei Jordan în studiul operatorilor liniari

Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n peste ℂ , T ∈ End ℂ (V ) un

operator liniar definit pe V şi B = (e1 ,..., en ) o bază a lui V .
Dacă A = M B (T ) , definim polinomul caracteristic pT şi polinomul
minimal mT al operatorului T prin pT = p A şi mT = m A .
Dacă B ′ = (e1′ ,..., e′n ) este o altă bază a lui V iar P ∈ GLn ( ℂ ) este
matricea de trecere de la B la B ′ şi B = M B′ (T ) , atunci P −1 AP = B , deci
A ≈ B . Rezultă că I n X − A ~ I n X − B de unde obţinem că p A = p B şi
m A = m B . Aşadar definiţiile polinoamelor pT şi mT sunt corecte (nu depind de
baza folosită).
Teorema 1. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune finită n peste ℂ şi
T ∈ End ℂ (V ) . Există o bază B ′ a lui V astfel încât M B′ (T ) , notată J T , să fie
matrice Jordan. Mai mult J T este unic determinată mai puţin ordinea celulelor
Jordan de pe diagonala sa.
Demonstraţie. Fie B = (e1 ,..., en ) o bază a lui V şi A = M B (T ) . Există
P ∈ GLn ( ℂ ) astfel încât P −1 AP = J A matrice Jordan. Fie P = ( pij ) şi
n
e′j = ∑ pij ei , 1 ≤ j ≤ n . Cum P ∈ GLn ( ℂ ) rezultă că B ′ = (e1′ ,..., e′n ) este bază
i =1
a lui V . Avem
M B′ (T ) = P −1 M B (T )P = P −1 AP = J A = J T .
Unicitatea este evidentă.
‫ٱ‬
29
 Un subspaţiu L al lui V este invariant în raport cu operatorul T dacă
∀x ∈ L ⇒ T ( x ) ∈ L
Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ K şi v ∈ V , v ≠ 0 iar
L = Kv subspaţiul de dimensiune 1 generat de vectorul v ≠ 0 . Evident
T (L ) ⊆ L dacă şi numai dacă există λ ∈ K astfel încât T (v ) = λv .
Definiţie. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ K şi T un
operator liniar pe V . Un scalar λ ∈ K se numeşte valoare proprie sau valoare
caracteristică a operatorului T dacă există v ∈ V , v ≠ 0 astfel încât T (v ) = λv .
În acest caz v se numeşte vector propriu asociat valorii proprii λ .
Teorema 2. Fie K un corp comutativ, V un spaţiu vectorial peste K de
dimensiune finită n şi T ∈ End K (V ) . Pentru un scalar λ ∈ K , următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
(1) λ este valoare proprie a lui T .
(2) pT (λ ) = 0 .
Cu alte cuvinte, valorile proprii ale operatorului liniar T sunt exacr
rădăcinile din K ale lui pT . Când K = ℂ , valorile proprii coincid cu rădăcinile
lui pT (obligatoriu din ℂ ).
Demonstraţie. Fie B = (e1 ,..., en ) o K − bază a lui V,
A = ( aij ) = M B (T ) ∈ M n ( K ) , x ∈V , x = x1e1 + ... + x n en cu xi ∈ K ,
1 ≤ i ≤ n coordonatele lui x în baza B . Avem:
   
T ( x ) = λ x, λ ∈ K ⇔ ∑ x jT ( e j ) = λ  ∑ xi ei  ⇔ ∑ x j  ∑ aij ei  = ∑ ( λ xi ) ei ⇔
j  i  j  i  i
 
⇔ ∑  ∑ aij x j  ei = ∑ ( λ xi ) ei ⇔ ∑ aij x j = λ xi , 1 ≤ i ≤ n ⇔
i  j  i j

 x1   0 
   
x 0
⇔ ( I n λ − A)  2  =   ( *)
 ⋮  ⋮
   
 xn   0 

Aşadar pentru λ ∈ K , există x ∈ V , x ≠ 0 astfel încât T ( x ) = λx dacă şi

numai dacă sistemul omogen (*) are soluţii nebanale, dacă şi numai dacă
det (λI n − A) = 0 , dacă şi numai dacă pT (λ ) = 0 .
‫ٱ‬

30
 Remarcă. Din demonstraţia teoremei precedente rezultă că determinarea
n
vectorilor proprii x = ∑ x i ei corespunzători valorii proprii λ revine la
i =1

determinarea soluţiilor nebanale ale sistemului omogen (*) , unde pT (λ ) = 0 ,

λ∈K .

31