Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arlette Geneve Saga Familiei Beresford Vol.3 Salveaza Ma
Arlette Geneve Saga Familiei Beresford Vol.3 Salveaza Ma
7
C a p it o l u l 1
18
C a pito lu l 2
32
C a pito lu l 3
45
C a pito lu l 4
55
C a pito lu l 5
65
C a pito lu l 6
71
A rlette G eneve
Valvaner avea sa fie foarte scurta. Ii povestise in cateva
vorbe despre relatia dintre verifoara fran|uzoaica §i nepotul
lui §i despre necesitatea unei discupi intre ei inainte de
plecarea acasa a celor doua. El nu ii ceruse lamuriri, nici nu
le a§tepta. Cu toate acestea Mary Villiers ii facuse o
descriere amanun^ita a relapei sordide a fratelui ei cu
americanca, pe care o socotea vulgara, de§i uitase sa
pomeneasca despre partea care il invinova^ea in mod clar pe
Robert in acea incurcatura amoroasa. Arthur nu izbutea sa
injeleaga u^urinja cu care unii barbap se implicau in rela|ii
sentimentale cu femei nepotrivite. Nu le dadeau atenpe
acelora care intr-adevar meritau atenpa lor. Vedeau un chip
frumos §i ni?te sani seducatori §i uitau de tot. in clipa
urmatoare a gemut suparat, caci §i-a amintit netezimea,
greutatea §i volumul sanului neru§inatei §i cat de mult il
a|a|ase sa-1 pna in mana. Dar el nu era Robert Villiers, §tia
prea bine de ce avea nevoie. ii era clar ce fel de femeie va fi
potrivita in via^a §i in lumea lui §i in niciun caz aceasta nu
era seducatoarea neru§inata cu par de foe.
„Dupa ce cumpar manzul, ii voi spune lui lady Villiers ce
ganduri am §i ma voi intoarce in Anglia”, §i-a zis pentru a se
incuraja. Se afla de prea multa vreme in Spania, tensiunea
politica sporea, iar el nu avea de gand sa fie acolo cand va
izbucni conflictul. Totu§i, dorin^ele lui de a nu-§i intersecta
pa§ii cu rapitoarea s-au dus de rapa foarte curand. Destinul
era un dracu§or jucau? caruia ii placea sa-i impinga pe
oameni pana la limitele rezisten^ei.
78
C a pito lu l 7
89
C a pito lu l 8
99
C a pito lu l 9
105
C a p it o l u l 1 0
122
C a pito lu l 1 2
132
Capitolul 13
144
C a pito lu l 1 4
150
Sa l v e a z A-m A
Micu^ul rostea minunat cuvantul America si ea a fost
surprinsa sa constate ca impreuna cu adulpi mancau §i
copiii. Adevarul e ca totul in jural ei o coplesea.
- Costive prajite, a raspuns nevinovata. Porumb dulce cu
unt. Turta de dovleac..., a in§irat toate mancarurile ce-i
treceau prin minte si care ei ii placeau in mod deosebit.
- Ce este porumbul? a intrebat uirnit unui dintre copii.
- Nu §ti|i ce este porumbul? a intrebat neincrezatoare in
vreme ce John ii umplea paharul cu sangria. Este o cereala
delicioasa daca §tii s-o gate§ti.
- Oh! au exclamat copiii intr-un glas.
- Dar, daca vre|i sa gustafi ceva cu adevarat delicios,
maine am sa va fac tu rtle cu marmelada de zmeura.
Strigatele generalizate i-au aratat ca micufii erau incanta^i
de idee.
- De indata ce o vei face, nu vei mai avea scapare. Tti vor
cere iar §i iar, pana cand vor ramane fara grai, §i te asigur ca
n-o sa-|i placa, i-a spus Aurora.
Copiii au protestat vehement, §i Clara Luna s-a trezit
mangaind capul celor mai multi dintre ei.
Masa lunga fusese a§ezata intr-un foi§or foarte frumos.
Locul ei era rezervat intre Arthur §i duce. Cand acesta din
urma i-a tinut scaunul sa se a§eze, §i-a dat seama ca so|ul ei
o privea insistent, §i lucrul acesta a avut darul s-o tulbure.
Arthur nu putea sa-§i ia ochii de la so|ia sa. Ea nu §tia
deloc cum sa vorbeasca §i sa se poarte, cu toate acestea avea
o dulcea|a atat de fireasca, un zambet atat de sincer §i
spontan, incat mereu ochii lui se opreau asupra ei, asupra
parului ei scandalos care nu se supunea agrafelor. Asupra
volanelor decolteului care il faceau sa le priveasca mereu. A
ce naiba mirosea? Nu se potrivca cu familia, nici cu mediul
lui §i totu§i ii facea placere s-o priveasca.
- Imi aduci aminte de mine insumi de acum ca|iva ani.
151
A rlette G eneve
Glasul lui Justin a ajuns la el ca prin ceaja. Incerca sa
urmareasca discujia in §oapta dintre Luna §i duce.
- Iarta-ma, ce spuneai? a intrebat el, iritat de figura
batjocoritoare a cumnatului sau.
Justin, care statea langa Arthur, s-a aplecat in fa|a si a
intors capul spre stanga, sa se uite la tatal lui, care acaparase
cu totul atenti a musafirei.
- Tata este incorigibil. Arthur nu §tia de ce ii facea
cumnatul sau o asemenea remarca. Cred ca sofia ta ii
aminteste prea mult de a mea.
- Este incantatoare, Arthur! In mod inexplicabil, vorbele
surorii lui i-au stamit nelini§tea. Nu puteai sa fi ales mai
bine. El avea de gand sa divorfeze §i le permitea tuturor s-o
indrageasca. Avea sa-i faca sa sufere cand va pleca §i i s-a
parut nevrednic din partea lui. Copiii o intrerupeau mereu
ca sa-i puna intrebari, §i ea, blanda §i rabdatoare, raspundea
fiecaruia cu un zambet. „Ma dezarmeaza. Imi stame§te o
dorinfa noua pentru mine, pe care nu vreau s-o nesocotesc,
§i-a spus Arthur. Ce farmec mi-ai facut, vrajitoareo?” Chiar
are un frate? a intrebat Aurora curioasa. Pana acum nu 1-am
vazut.
- il vei cunoa§te diseara, i-a raspuns John. Avea de
rezolvat ni§te treburi in Londra, de aceea nu a putut sa
ramana la pranz.
- Cumnata mea §tie ca cina de diseara va fi una festiva?
1-a intrebat Aurora pe tatal ei, care a tagaduit o singura data.
- Nu voiam s-o ingrijorez. ii va spune Arthur cand va mai
ramane pu|in pana atunci.
Dar Arthur nu avea de gand s-o faca, nici daca i-ar
depinde via|a de asta. Daca ea ar §ti ca seara va avea loc o
receptie importanta §i care fusese pregatita cu saptamani in
urma, ar putea sa se sperie, §i el nu voia s-o nelini§teasca.
Cat a tinut pranzul §i-a privit sotia. Rasul ei u§or de cate ori
152
________________________________________ Sa l v e a z A-m A
ducele Ti spunea o gluma, mi§carea mainilor cand lua
paharul de apa §i-l ducea la buze. A oftat §i s-a gandit la
viitor, care acum nu i se mai parea atat de senin.
153
C a pito lu l 1 5
160
C a p it o l u l 1 6
172
Ca pito lu l 1 7
181
C apito lu l 1 8
188
Sa lv e a z A-m A
din de§ert §i a presupus ca era vorba probabil despre ceva
asemanator. Corturi facute din piele §i care puteau fi
transportate. Si asa am trait toata viafa, pana cand omul alb
a inchis poporul meu si multe altele in rezervafii cu pereti
inalfi din lemn §i soldafi care stau de paza la porfi ca sa nu
putem fugi.
Chiar daca Mikiw nu dusese o astfel de viafa, o facusera
mulfi din neamul lui.
Clara Luna adormise. Arthur s-a intrebat ce ingrediente o
ft contir)ut lichidul din paharul pc care il bause, de o lini§tise
complet.
- V-au inchis in rezervatii? 1-a intrebat mirat. I se parea de
neinchipuit sa se poata inchide un intreg popor intr-un loc.
De ce?
Arthur nu §tia cat suferise poporul indian din pricina
omului alb. Ve§tile astea nu ajungeau in Anglia §i §i-a spus
ca trebuia sa cerceteze, sa cunoasca locul de unde venea
so|ia lui.
- Shau’din se odihne§te acum, 1-a in§tiintat Mikiw, dar
nu era nevoie sa-i spuna, caci putea sa vada §i el chipul ei
senin §i rasuflarea u§oara. Maine se va simti mult mai bine.
Mikiw s-a ridicat de pe pat §i a luat paharul gol. Arthur a
ramas asezat, privind-o.
- O voi veghea.
Metisul nu a rostit niciun cuvant. A ie§it tacut din odaie.
190
C a pito lu l 1 9
202
Ca pito lu l 2 0
212
C a pito lu l 2 1
215
A rlette G eneve
dimpotriva, i-ar stami furia impotriva ta pentru manipularile
tale, fiindca nu ar intelege talcul a ceea ce vede si aude si ar
crede ca i-ai facut vraji.
Clara Luna 1-a privit oarecum amuzata, caci Arthur se
suparase deja de prea multe ori pe ea.
- Daca s-ar mtampla a§a, i-a§ propune sa fumeze
calumetul6 impreuna cu mine.
Vazandu-i stralucirea din ochi, Mikiw a §tiut ca supararea
se atenuase.
- I|i simt inima mai u§oara, Shau’din. Ea nu i-a raspuns.
Tot era suparata pe Arthur, pentru ca nu-i dadea prilejul sa
vada daca intr-adevar o terminase cu lady Villiers. §i asta
ma bucura, fiindca dovede§ti infelepciune §i chibzuin^a.
- Ma stii doar, nu pot sa stau suparata multa vreme.
- Nici barbatul tau, chiar daca se straduie§te sa in§ele
aparen^ele.
- Imi place expresia asta, barbatul meu... A ramas pe
ganduri un moment. De§i mai bine ai spune dusmanul meu.
Mikiw nu a putut sa-i raspunda, fiindca de pe scari s-a
auzit glasul unei slujnice care o striga.
- Mi-era dor de discupile noastre, Shau’din, i-a spus el.
- §i mie, i-a raspuns simplu. §i o sa-mi fie foarte dor de
tine cand ai sa pleci cu fratele meu inapoi la San
Buenaventura.
- Sa nu vinzi niciodata pielea ursului inainte sa-1 vanezi,
a sfatuit-o.
- N-o voi face, a raspuns hotarata.
Slujnica ajunsese langa ea. Clara Luna s-a ridicat de pe
banca din piatra.
- Va cheama lordul Beresford, milady, i-a spus ea.
Clara Luna a intors capul spre Mikiw.
- Acum ma cheama, i-a spus cu glas sec care dovedea ca
6 Pipe sfinte, pe care le fumau popoarele indigene din America, (n.a.)
216
Sa l v e a z A-m A
nu-i trecuse supararea.
- Lady Villiers dore§te sa i§i prezinte omagiile, i-a zis
slujnica.
Clara Luna era gata sa pomeasca spre eonacul uria§, dar
s-a gandit mai bine.
- Spune-i dragului meu sot c&marul meu §i cu mine am
hotarat sa ie§im la plimbare. Slujnica a privit-o speriata. $i
spune-i lui lady Villiers ca ma doare undeva de omagiile ei.
Slujnica s-a grabit sa transmit! prima parte a vorbelor ei,
nu §i pe a doua, care i s-a parut o grosolanie.
- Marul tau si cu tine? a intrebat Mikiw mcercand sa-§i
reprime un zambet.
Dar a facut-o ea pentru el. A etalat un zambet stralucitor.
Dintre acelea care ii dadeau pe barbaji pe spate.
- Marul meu, pistolul fratelui meu §i cu mine.
221
C apito lu l 2 2
233
Ca pito lu l 2 3
San Buenaventura
256
Sa l v e a z A-m A
guvemator in San Buenaventura, §tia prea bine de ce se afla
acolo §i de ce voia sa ramana. Niciunul dintre copiii lui nu
ar fi putut banui ca ii crescuse ca americani, ca sa nu sufere,
spanioli fiind, controlul Inchizi|iei, care fusese restaurata in
Spania de catre regele Fernando dupa victoria in razboiul
impotriva lui Napoleon. Prin renun(area lui, le oferise o noua
viafa ca oameni liberi §i voia ca lucrurile sa ramana
neschimbate. Englezii erau atat de inradacinafi in obiceiurile
lor, incat ajunsesera copia spaniolilor pe care nu pridideau
sa-i acuze. Nu, fiica lui nu va face parte din societatea aceea
fatarnica, lipsita de vlaga si plina de prejudeca|i fa{a de
vremurile noi si oamenii noi care isi cladeau o via^a dincolo
de titluri si de bogajie. Tata?
Intrebarea fiicei lui 1-a trezit la realitate.
- Daca soarta ta este diferita fa^a de cea pe care am
planuit-o eu pentru tine, nu are insemnatate ce fac sau nu
mai fac ca sa se implineasca. Dar pana atunci, pana la
implinirea ei, vei tine seama de poruncile mele.
- Am sa plec cateva zile la ferma lui Liberty, i-a spus ea
pe un ton sec.
Guillermo nu a contrazis-o, s-a intors §i a plecat, lasand-o
cu gura cascata §i mintea inceto§ata.
258
Sa l v e a z A-m A
- Nu am de gand sa ma intorc in Luna si nici la curtea din
Madrid, i-a marturisit el. Viafa noastra se deruleaza in San
Buenaventura si aici vom ramane.
Mikiw a mijit ochii gandindu-se la vorbele lui Guillermo.
- Sunteti seful unei mari familii, a subliniat metisul pe
nea§teptate. Iar William o sa preia §tafeta dupa moartea
dumneavoastra. Este o mare raspundere pe care nu puteti
s-o ocoliti.
Cu ani in urma Guillermo ii vorbise lui Benjamin despre
insemnatatea titlurilor in Spania §i in restul Europei. Baiatul
credea ca aceasta echivala cu functia de §ef al unui mare trib.
- Niciunuia dintre copiii mei nu trebuie sa-i pese de
titluri. V-am educat in acest spirit. Renuntarea mea a
insemnat libertate pentru tofi.
Mikiw a inchis ochii auzind vorbele lui Guillermo. Mama
lui, Karankawa, nu acceptase ca Guillermo sa-1 recunoasca
drept fiu al lui. $i el se supunea hotararii ei, chiar daca il
durea faptul ca fra|ii lui nu stiau cine era cu adevarat. Nu
putea sa le spuna fra^i, de§i i§i dorea acest lucru mai mult
decat orice.
- Un barbat nu poate sa renunte la raspunderile lui, i-a
spus pe un ton scazut, vadind o maturitate neobisnuita la un
tanar de nouasprezece ani.
§i era adevarat, s-a gandit Guillermo, doar ca el nu
renunease, ci amanase asumarea lor. Parin|ii lui murisera in
Razboiul de Independen|a ?i singura sa sora i§i dedicase
via^a lui Dumnezeu in Manastirea Trinitarelor Desculte din
San ildefonso. Nu o mai vazuse de mai bine de treizeci de
ani. Nici calatoria-fulger pe carc o facuse in Spania ca sa-§i
aduca fiica inapoi nu fusese un motiv suficient s-o viziteze.
Cand i-au invins pe francc/i In razboi, primise insarcinarea
pe care i-o daduse regele I'crnando drept recompensa: sa fie
vicerege al Floridei.
259
A rlette G eneve
- Daca William dore;?te sa tic duce dc Iruela in Spania, nu
ma voi impotrivi dar in San Buenaventura a invafat ca nu
titlurile mo§tenite au insemnatate, ci oamenii. Faptele §i
ideile lor. A |i crescut liberi de presiuni politice, tensiuni
razboinice §i constrangeri religioase. Era singurul meu fel
cand am ramas in San Buenaventura, de cand Spania a
vandut Florida guvernului nord-american in schimbul
mentinerii granifelor sale in Vest.
- §i ce se va intampla cu posesiunile dumneavoastra din
Luna daca nu va intoarceti?
- Le gestioneaza sora mea Marta care define uzufructul
lor. Manastirea se ocupa sa arendeze pamanturile §i sa-mi
pastreze intacta averea pana la intoarcerea mea. Ceea ce
capata, in schimb, este in beneficiul ordinului religios.
Amandoua parfile au de ca§tigat. Mikiw nu infelegea
semnificafia vorbelor lui Guillermo, fiindca pentru el
pamantul, caminul insemnau viata. Cum putea sa renunfe la
tot? Daca in viitor William dore§te sa se stabileasca in
Spania ca sa se ocupe de ducat, vei putea sa-1 insofe§ti. Vei
avea un titlu mai putin important, ca §i ceilalti doi frafi ai
tai, Cesar §i Liberty, i-a spus Guillermo. Vei avea propria
avere, la fel ca ei.
- Un metis nu poate sa defina un titlu nobiliar, i-a raspuns
Mikiw pe un ton ridicat, dar fara mustrare in glas.
Guillermo s-a uitat cu ochii mijifi la cel mai mic dintre fiii
lui. Ii pricinuia o imensa durere faptul ca nu putea sa spuna
in cele patru zari ca era came din camea lui, dar ii jurase
Karankawei, femeia care il ajutase sa iasa din puful
emotional in care il aruncase sofia lui respingandu-1. Dupa
ce o posedase pe Claire pentru ultima oara si fiind constient
de pacatul comis siluind-o impotriva voinfei ei, se imbatase
atat de rau, fara sa §tie cum sfar§ise facand dragoste cu
femeia indiana care se ocupa de mo§ie. Femeia frumoasa
260
Sa l v e a z A-m A
care nu ii ceruse niciodata nimic si care il ajutase sa-i creasca
pe ceilalfi copii ai sai cu o daruire care continua sa-1
surprinda. Iar rodul acelei nopfi infame era baiatul care
statea in fafa lui. Cand Karankawa ii marturisise ca era
insarcinata, il pusese sa-i jure ca nu va spune niciodata ca el
era tatal §i, chiar daca de nenumarate ori fusese ispitit sa-si
calce fagaduiala §i sa-§i recunoasca paternitatea, i§i
respectase mereu cuvantul dat. Intre Clara Luna si Benjamin
erau doar cateva zile diferenta, §i amintirea zamislirii lor il
cufunda intr-o durere sfasietoare. Fagaduise sa taca in fa|a
lumii, dar aceasta promisiune nu il privea pe cel mai mic
dintre fiii sai, Benjamin, care stiuse inca din copilarie cine
era tatal. Baiatul respecta hotararea mamei lui, asa cum facea
§i Guillermo. Amandoi taceau din considerate pentru
Karankawa, numai in intimitate Guillermo isi ingaduia luxul
sa-1 trateze pe Benjamin ca pe un fiu.
Mikiw s-a bucurat de vorbele lui Guillermo. Foarte pufini
indieni navajo aveau libertatea de care se bucurau el §i mama
lui, mulfumita generozitafii unui om ca marele sef, ducele
de Iruela: tatal lui.
- §tiu ca vrei sa-mi vorbe§ti despre Clara Luna, i s-a
adresat pe neastcptate Guillermo cu un ton calm, dar iti spun
dinainte ca n-am de gand sa ma razgandesc.
- Shau’din nu este fericita. Spiritul ei liber se va frange
daca o mai finefi inchisa multa vreme.
Benjamin era singurul caruia ii ingaduia sa-i vorbeasca
atat de liber. §tia ca i§i iubea fra|ii vitregi si de aceea nu se
supara pe el cand ii atragea atenfia asupra gre§elilor pe care
le facea cu ei.
- Incerc s-o impiedic sa se imbarce din nou spre Europa,
de aceea o supraveghex.
-A cu m este o femeie care se ghideaza dupa simtamintele
ei, §i un tata are datoria sa Ic rcspecte §i sa le accepte.
261
A rlette G eneve
Guillermo a strans din falci auzindu-1.
- Vreau ca sora ta sa ramana aici, in San Buenaventura.
Nu suport gandul sa fie atat de departe din pricina unui
vanator de zestre §i din alte pricini pe care nu pot sa le spun.
Mikiw s-a gandit la vorbele rostite de Guillermo.
- Poate ca soful ei dore§te sa ramana aici, cu ea, daca i se
ofera prilejul.
Guillermo a izbucnit intr-un ras lipsit de veselie. §i-a
ingustat ochii pana la o linie subtire inainte sa raspunda pe
un ton glacial.
- Nu §tii nimic despre nobilii englezi. Se uita de sus la
oricine, nu face parte din cercul lor §i nu are vreun titlu care
sa-1 situeze in clasa aceasta privilegiata in care le place sa se
inghesuie.
Guillermo nu era chiar impartial, dar avea o parere foarte
clara despre englezi. Cei mai mulfi dintre ei colonizasera
acelea§i pamanturi pe care le ocupasera spaniolii mai
inainte. §i se facusera stapani pe ele folosindu-se de
minciuni §i manipulari. Iar cand acestea nu dadusera
rezultate, recursesera la razboaie care costasera mii de viefi
de spanioli. Nu, el nu avea o parere buna despre englezi,
pentru ca vreme de veacuri jefuisera posesiunile spaniole.
Scufundasera vapoare, la adapostul steagului pirateresc.
Apoi Anglia rasplatise aceste crime cu titluri nobiliare.
Aceasta moralitate duplicitara il scotea din minfi. Iar fiica
lui se maritase cu un blestemat de englez!
- Dumnezeul alb are felul sau de a schimba parerile celor
pe care ii calauze§te.
Guillermo §i-a incruci§at brafele pe piept.
- Spui asta pentru ca sora ta s-a casatorit cu un englez?
M ikiw a schifat un suras auzind tonul lui critic. Este o
casatorie pe care eu nu o recunosc, a incheiat pe un ton
categoric.
262
Sa l v e a z A-m A
- Dar legea alba, da, a argumentat Mikiw.
- Vrei sa-1 superi pe tatal tau?
- Sunt ingrijorat pentru Shau’din, a recunoscut umil.
- Surorii tale ii va veni mintea la cap.
- Sunt incredinfat ca nu va fi a§a.
- Ai avut tu deja grija sa nu fie.
Era o mustrare in toata regula, dar Mikiw nu a luat-o in
seama.
- Sora mea este un spirit liber.
- N-am sa dau inapoi, Benjamin. Clara Luna putea sa-1
aleaga pe oricare alt baiat din finut, fara ca eu sa ma
impotrivesc.
- V>rbiti a§a pentru ca soful ei este un barbat, §i nu un
baiat, i-a raspuns rapid. Barbatul englez este greu de
controlat de catre marele §ef de Iruela. Guillermo s-a abfinut
sa-i raspunda. Benjamin il cuno§tea prea bine, avea aceasta
insu§ire speciala de a-i scruta pe oameni §i de a-i infelege, de
aceea s-a gandit indelung la vorbele lui. Era c o n s e n t ca lui
insu§i ii lipsea obiectivitatea necesara ca sa se dovedeasca
nepartinitor, totu§i simfamintele predominau asupra rafiunii
§i a nelini§tii pe care i-o trezeau evenimentele viitoare din
Spania. Suntefi obi§nuit sa conduce^ viafa a sate intregi, a
continuat Mikiw dezlanfuit, pe cea a comunitafii din San
Buenaventura, chiar §i pe a frafilor mei. Guillermo voia sa
raspunda, dar nu 1-a lasat. Mersese prea departe ca sa se
opreasca acum. In afara de cea a lui Liberty, fiindca este la
fel de nestapanit ca dumneavoastra.
- Ifi dore§ti o mama de bataie, 1-a avertizat, §i e§ti pe
drumul cel bun ca s-o capet i.
Mikiw a ras.
- Niciodata nu m-a(i invins in lupta corp la corp, i-a
raspuns sfidator. $i era adevarat. Guillermo se mandrea
foarte mult cu fiii lui, dar pentru cel mic avea o anume
263
A rlette G eneve
slabiciune. Karankawa il invafase totul in legatura cu
mo§tenirea indigena, iar el il instruise in privinfa celei
spaniole. Benjamin avea ce era mai bun din cele doua
culturi, §i rezultatul era exceptional. In vreme ce ceilalfi fii
ai lui invafau sa fie barbati, Benjamin se purta ca un barbat.
Ii intrecea in maturitate si rabdare. Mo§tenise infelepciunea
bunicului matem si intuifia celui patera. Guillermo il admira
pentru felul cum infranta greutatile si luptele. II respecta §i
il iubea foarte mult. Soful va veni dupa sofia lui, i-a spus
prevazator baiatul.
Guillermo §i-a zis ca vorbele lui Benjamin pareau o
amen in tare.
- Asta si astept, dar nu o va lua cu una, cu doua.
Mikiw a ras si mai tare.
- Sofia trebuie sa locuiasca impreuna cu soful.
- Dar nu in Anglia, Benjamin, i-a raspuns cu tristefe. Nu
am parasit Europa pentru ca o bucata din carnea mea sa fie
acolo. Baiatul nu a mai spus nimic. L-a privit patrunzator pe
Guillermo, de parea ar fi cautat pe chipul lui un raspuns pe
care nu putea sa i-1 dea. Ducele a Infeles semnificafia privirii
lui. Intr-o zi voi trambifa in cele patru zari ca esti fiul meu
si ca sunt mandra de tine.
O exclamafie i-a facut pe amandoi sa se intoarca spre usa
deschisa in pragul careia statea Clara Luna. Fusesera atat de
prinsi de discutie, ca nu-§i dadusera seama de prezenfa ei. Ea
s-a intors §i a plecat in graba. Guillermo a scos un oftat care
lui Mikiw i s-a parut a fi de suparare, dar care, de fapt, era
de reala usurare. Adevaral ie§ea la lumina, in sfar§it, §i in
cel mai nea§teptat chip.
Karankawa a gasit-o in odaie, cufundata in ganduri. Clara
Luna nu a ridicat capul, de§i ii auzise pa§ii. Cand indianca a
ajuns langa ea, s-a a§ezat alaturi in tacere. Dupa-amiaza era
lini^tita, se auzea doar ciripitul cate unei pasari si vantul care
264
Sa l v e a z A-m A
legana frunzele §i florile de pe paji§te. In sfarsit, a ridicat capul
§i a privit-o patrunzator. Nu era imbracata ca o indianca, dar
i§i purta parul carunt impletit in doua cozi. Inima i s-a umplut
de iubire amestecata cu suparare pentru tacerea ei.
- II iubeam pe Mikiw ca §i cum ar fi fost fratele meu §i
se dovede§te ca asta e realitatea!
Karankawa i-a luat mana §i i-a cuprins-o intr-ale ei.
- §tiu la ce te gande§ti, i-a spus incet.
Fata era convinsa de contrariu.
- El a §tiut mereu. A tacut cateva clipe. Aveam dreptul sa
cunoa§tem adevarul! s-a rastit ea.
- Guillermo este un barbat foarte de seama, a raspuns
Karankawa. Nu era bine pentru pozijia lui sa aiba un fiu
bastard, §i inca metis. Clara Luna a mijit ochii, fiindca
lamurirea i se parea fara sens. Ea auzise vorbele tatalui ei, il
iubea! In niciun caz nu-i era ru§ine cu el. Mikiw s-a nascut
la cateva zile dupa tine si, daca s-ar §ti adevarul, bunul nume
al tatalui tau, pentru care a muncit din greu ca sa §i-l
dobandeasca, ar fi periclitat pentru totdeauna.
- II iube§ti pe tata? a intrebat-o deodata.
Karankawa a plecat capul rusinata, dar o clipa mai tarziu
a mcuviintat din cap.
- Guillermo a luptat mult pentru poporul meu. Ne-a scos
din rezervafia in care ne inchisesera englezii. §i-a folosit
autoritatea pentru a aduce foarte mulfi indieni navajo in San
Buenaventura. Aici, sub stapanirea Coroanei Spaniei, am
putut s-o luam de la capat. Clara Luna asculta cu atenfie. Pe
atunci eu eram o fata mai tanara decat tine §i am fost
impresionata de marele !?ef alb care facuse atatea pentru
poporul meu. Simfeam o mare admirafie pentru el §i de
aceea nu infelegeam purtarea rnamei tale.
- Tata o iubea, a spus cu tristefe, §i totu§i s-a culcat cu
tine... Cum a fost cu putin\a?
265
A rlette G eneve
- Un barbat poate sa se eulee cu o femeie fara sa fie
indragostit de ea. Clara Luna a intors privirea stanjenita.
Claire dorea sa piece, toata lumea de la mo§ie §tia, §i in
noaptea in care ai fost zamislita discufia pe care au avut-o ei
doi a facut sa ro§easca pana §i pietrele. Cu tofii au auzit
limpede insultele, repro§urile. Clara Luna aflase multe
lucruri despre mama ei, in sat, la biserica, din gura batranelor
care o blamau pe ea de parea ar fi fost vinovata. Aceea a fost
ultima oara cand tatal tau a vorbit cu mama ta, a continuat
indianca. Mai multe zile Guillermo s-a simfit vinovat §i a
incercat sa ascunda acest lucru band cantitafi uriase de
alcool. Intr-o noapte, ingrijorata pentru ca frafii tai erau
singuri §i speriati, l-am cautat ca sa-1 trezesc la realitate. Era
atat de prabu§it ca mi s-a facut mila de el.
Obrajii Clarei Luna s-au colorat intr-un ro§u-aprins.
Nu-i facea placere sa afle slabiciunile parinfilor ei.
- Nu este drept fafa de Mikiw sa fie nevoit sa-si ascunda
identitatea.
- Fiul meu §tie prea bine cine este §i unde ii este locul.
- William, Cesar §i Liberty trebuie sa afle ca este fratele
nostru.
-A s ta ar complica mult lucrurile, i-a raspuns indianca.
- Nu este drept, Karankawa, s-a impotrivit ea, mai cu
seama ca tatei nu i-a pasat niciodata de parerea lumii §i de
aceea banuiesc ca tu esti cea care nu vrea sa dezvaluie
adevarul.
Indianca nu era de acord cu ea.
- Prin tacerea mea va apar pe tofi. Un mare §ef ca tatal tau
nu se poate mandri ca are un fiu indian. William va fi duce,
§i un frate ca Mikiw 1-ar stanjeni.
Clara Luna incepea sa se supere de-a binelea.
- Pana acum cateva saptamani nici chiar eu nu cuno§team
neamul vechi al tatalui meu §i pozifia sa in nobilimea
266
Sa l v e a z A-m A
europeana, a spus cu asprime. Asta este o dovada limpede ca
tatei prea pufin ii pasa de titluri §i de insemnatatea lor in
viafa noastra. §i-apoi ducatul de Iruela se afla foarte departe
de San Buenaventura.
- Guillermo se va intoarce in Spania, iar Mikiw va
ramane aici. Ochii Clarei Luna s-au facut cat cepele de
surpriza. A§a ceva i se parea mai mult decat inadmisibil. Nu
ma intreba de unde stiu, pur si simplu asculta vorbele mele.
- Daca tata trebuie sa se intoarca in Spania, a spus cu
inflacarare, fii incredin|ata ca frafii mei il vor insoti, inclusiv
Mikiw.
Karankawa nu a mai vrut sa se certe cu fata incapafanata
pe care o crescuse §i pe care o iubea ca §i cum ar fi fost fiica
ei pe care o pierduse.
- Pana cand se va intampla asta, nu-i tulbura pe frafii tai
dezvaluindu-le adevarul.
- Nu pot sa ifi fagaduiesc a§a ceva, pentru ca este
impotriva principiilor mele.
-A tunci nu are rost sa mai vorbim. Karankawa s-a ridicat
de pe pat §i i-a intins mana ca sa i se alature. Clara Luna a
luat-o §i amandoua au coborat la catul de jos, fiecare
gandindu-se la pricinile celeilalte, una ca sa taca, alta ca sa
ascunda adevarul. Guillermo mi-a spus ca ai sa pleci cateva
zile la ferma lui Liberty.
Dar Clara Luna se razgandise.
- Nu este cel mai bun moment sa fac asta, a raspuns
precauta.
Amandoua au ajuns in biroul unde a§teptau tatal ei §i
Mikiw ca sa-i dea lamurirea dorita. Intervenfia indiencei
fusese doar preludiul unei discu|ii lungi.
Clara Luna s-a uitat la tatal ei cu o oarecare ranchiuna,
dar a fost trecatoare. IJItimcle lui fapte le socotea blamabile,
insa nu i-a spus asta.
267
A rlette G eneve
- Stai jos, micuto. Ea s-a conformat. A luat loc chiar langa
fratele ei, care o privea cu o stralucire ciudata in ochi. Ma
bucur ca in sfar§it adevarul a iesit la lumina. Karankawa a
gemut cand 1-a auzit pe Guillermo. N-am fost niciodata omul
care sa-§i ascunda gre§elile, desi Bejamin nu este una dintre
ele.
Clara Luna nu §tia ce va mai urma.
- I-am spus o parte din poveste, a intervenit Karankawa.
Guillermo s-a uitat la femeia oache§a care a lasat ochii
in jos tulburata.
- Totul?
S-a lasat o tacere apasatoare.
- Cel pufin ceea ce este cu adevarat important, a raspuns
ea.
- Cesar, William si Liberty trebuie sa §tie adevarul, a spus
Clara Luna cu convingere.
- II vor afla la vremea potrivita, a raspuns Guillermo.
Mikiw ramanea suspect de tacut, o atitudine pe care Clara
Luna n-o intelcgea. De ce nu se impotrivea? De ce ingaduia
aceasta situate atat de denigratoare pentru el? Mikiw va veni
cu tine la ferma lui Liberty, a spus tatal ei cu glas hotarat.
Cand vei dori sa te intorci, se va intoarce §i el.
Clara Luna §i-a privit mainile, care ii tremurau usor.
- \6 i fi prizoniera fratelui meu?
- Nu vreau sa pleci singura.
-A s ta e foarte clar, tata, abia pot sa fac un pas fara sa ma
urmareasca punga§ii aia doi pe care i-ai angajat.
- Revenim la discufia de acum cateva ceasuri? N-am fost
indeajuns de limpede in privin|a asta?
Nu, ea nu voia sa se mai certe, dar acum nu avea chef sa
piece la ferma lui Liberty. Dorea sa ramana la mo§ie §i sa le
spuna adevarul lui Wiliam §i lui Cesar. S-a uitat la fratele ei
indian §i i-a zambit cu nevinova|ie.
268
Sa l v e a z A-m A
- \b m pleca peste cateva zile, i-a spus pe nea§teptate.
Mikiw a facut un semn de incuviintare §i i-a inlors
zambetul.
- A§ vrea sa vin cu voi.
Interventia Karankawei i-a luat prin surprindere, totu§i
niciunul nu s-a impotrivit dorinfei ei de a-i msoti.
Un servitor a batut u§or in u§a.
- Un mesaj, domnule.
Guillermo a luat hartia, a despaturit-o si a citit-o. Mikiw,
Karankawa §i Clara Luna au asteptat zadamic un raspuns.
Guillermo a mijit ochii fara sa-§i ia privirea de pe rava§.
Chipul ii devenise o masca impenetrabila.
- Vesti proaste? a intrebat Mikiw.
Dar Guillermo a facut doar un semn de tagada din cap §i
a ramas tacut.
269
Capitolul 2 6
277
Ca pito lu l 2 7
283
E pilog
Arthur era la capatul puterilor. Toata ziua dovedise ca era
la fel de bun sau §i mai bun decat Liberty la rodeoul
organizat la ferma. El participase la trantirea taura§ului.
Proba consta in trantirea la pamant a unui taura§ cu o
greutate ce depa§ea de trei sau de cinci ori greutatea
concurentului. De asemenea, participase la laful dublu,
singura proba de la rodeo la care se concura in pereche.
Arthur il alesese pe Mikiw, si amandoi obtinusera cel mai
bun rezultat dintre tofi. La laful simplu Arthur se descurcase
chiar bine, pentru ca prinsese taurasul cu laful, descalecase
§i fugarise animalul de peste 140 de kilograme. I-a prins trei
dintre picioare §i i le-a legat cu o sfoara cu o iufeala
amefitoare, invingandu-1 pe Cesar la mustafa. Dupa ziua
aceea incarcata era pe jum atate mort de extenuare, dar
fericit, pentru ca se intrecuse cu cumnafii lui §i ii depa§ise cu
destula usurinfa §i indemanare. Acum statea pe spate in pat,
cu ochii inchi§i, de teama ca, daca ii deschide, va avea
dureri. A auzit u§a odaii, dar a ramas cu ochii inchisi.
- A m adus pufina alifie, a rostit un glas de femeie.
Mirosul dulce al unguentului i-a patruns in nari.
- Daca ma mi§c, am sa ma rup in bucafi atat de mici ca
va fi cu neputinfa sa le lipesti la loc.
Un ras melodios 1-a facut pe Arthur sa se intoarca spre ea.
- Sunt foarte mandra de tine! a exclamat Clara Luna cu
un zambet larg, pana la urechi. Ai fost cel mai bun la rodeo.
Pieptul lui Arthur s-a umflat de mandrie.
- Dar n-o sa pot sa ma ridic o saptamana §i sa calaresc o
luna, a recunoscut franc.
284
Sa l v e a z A-m A
Clara Luna s-a a§ezat peste el §i a inceput sa-i desl'aca
nasturii cama§ii si batista de la gat. Mainile lui Arthur au
mangaiat-o pe coapse §i s-au oprit pe soldurile rotunde.
- Ai fost magnific! 1-a laudat. Liberty va avea nevoie de
multa vreme pana sa-i treaca supararea pentru dibacia ta.
Arthur a privit-o cu o stralucire calda care a facut-o sa se
infioare.
- Tot ce fac pentru tine, i-a marturisit el.
- §tiu, a incuviinfat ea.
- Nu conteaza ce trebuie sa fac ca sa-fi dovedesc cat te
iubesc §i ce mult insemni pentru mine. A§ merge desculf pe
un rau de lava daca mi-ai cere.
Clara Luna s-a aplecat spre el §i 1-a sarut pe buze cu
tandrefe. Arthur a finut-o de coaste ca s-o traga spre el.
-A z i ai fost cel mai bun...
- Ah! Dar nu pot sa ma mi§c, s-a plans indurerat.
Ea §i-a frecat obrazul de barbia aspra.
- Nu mi-am inchipuit niciodata cat de fericita voi fi langa
tine. Cat de plina §i de frumoasa va fi viafa noastra
impreuna. Arthur a irnbrati^at-o atat de strans, incat ea
aproape ca nu a mai putut sa respire. §i am pentru tine o
veste minunata. Ochii lui s-au afintit intrebatori asupra ei.
Mana lui Arthur a coborat de pe coaste pana pe pantecele
neted si s-a oprit acolo. Ea a oftat... Tata a primit o telegrama
din Anglia, i-a spus. Tatal tau va veni cu urmatorul vapor
care va ajunge la San Francisco.
- A§teptam alte ve?ti, a recunoscut el dezamagit.
Ea i-a adresat un zambet dragastos.
- E§ti prea nerabdator, i-a raspuns.
- Sunt singurul dintre frafii mei care nu a izbutit sa-si lase
sofia insarcinata, a recunoscut indurerat. Am inceput sa-mi fac
griji-
Clara Luna i-a acaparat din nou buzele §i 1-a sarutat lung
§i apasat.
285
A rlette G eneve
- Ifi faci griji degeaba, a raspuns ea neincetand sa-1
sarute.
Arthur i-a intors sarutul, dar mult mai posesiv. A mu§cat-o
de buze §i a facut-o sa geama de placere.
- Imi doresc mai mult decat orice pe lume sa fiu tata, a
marturisit cu glas intretaiat. Sa-mi daruie§ti un copil.
- Te voi face tata foarte curand, ifi fagaduiesc!
Ea se lupta sa-i descheie §liful, care se impotrivea.
- Cand? a intrebat el.
- Curand, a raspuns ea a§ezandu-se mai bine peste
§oldurile sotului ei.
- Cand? a staruit el inainte sa-i ingaduie sa se lase peste
membrul lui umflat. Clara Luna ii aprindea simturile aproape
fara sa-§i propuna. Cu o singura privire, cu doar un gest il facea
sa se intareasca la fel ca o piatra. Dorinta pe care o simtea
pentru sofia lui nu scazuse catu§i de put in in lunile de cand
erau impreuna pe mo§ia Monterrey. Cu cat o iubea mai tare, cu
atat o dorea mai mult. Dorinta pe care i-o stamea ea cre§tea si
cre§tea pana la un punct de neinchipuit. Ea izbutise sa se a§eze
bine §i s-a lasat fara probleme pe barbaUa lui. Arthur a gemut
cand a simfit interiorul feminin care ii imbrafi§a membrul si il
inghifea cu totul, provocandu-i o placere de nedescris. Sa fie
inlauntrul ei era ca §i cum ar fi fost in cer. Dar nu uitase
intrebarea pe care i-o pusese, a§a ca a repetat-o: Cand?
Clara Luna a oftat de mai multe ori, caci era pe punctul
sa aiba un orgasm putemic. U§orul balans peste Arthur o
ducea pe culmile placerii aproape fara efort.
- Peste... peste, a baiguit, cateva luni.
Arthur a finut-o de mijloc §i a tras-o cu putere in jos in
vreme ce el i§i ridica §oldurile facand contopirea dintre ei §i
mai deplina.
- Cate luni? a staruit.
Ea nu putea sa gandeasca. Nu avea aer, i§i simfea pulsul
batand nebune§te.
286
Sa l v e a z A-m A
- Sase... §ase luni, poate cinci, a raspuns in cele din urma.
Arthur a rasucit-o pana cand a a§ezat-o pe spate in pat §i
cu el in pozitie avantajoasa, caci statea deasupra ei avand
situafia sub control.
- §i cand aveai de gand sa-mi spui?
- Am descoperit de curand, a recunoscut ea. N-am avut
niciodata ciclu regulat.
Arthur s-a aplecat peste trupul femeii si aproape si-a lipit
chipul de al ei, pana cand a putut sa-i simta rasuflarea, in
vreme ce se mi§ca in ea cu blandefe. Interiorul ei satinat §i
ingust il innebunea.
- Ei bine, eu §tiu de patru luni.
Ea a deschis ochii mari cat cepele si a incetat sa mai
geama sau sa se mai mi§te.
- §i de ce nu mi-ai spus? s-a plans.
- Intrucat se presupune ca felul asta de vesti trebuie sa le
dea viitoarea mama.
- Daca eu nu stiam, cum era sa-fi spun? s-a rastit pe bunS
dreptate.
Arthur a continuat sa se mi§te in ea intr-un ritm lent.
- M-ai facut un barbat foarte fericit.
- Daca deja §tiai, nu a fost o surpriza, a spus imbufnata.
- Dar este minunat sa aud de pe buzele tale ca ma vei
face tata.
- Doream sa-fi dau un fiu englez, a recunoscut ea.
- \6 i suporta cu stoicism faptul ca va fi american.
Glasul barbatului nu sunase deloc resemnat.
- Si daca este fetifa? a intrebat cu adevarat ingrijorata.
- Cu atat mai bine, a raspuns el, §i acum nu mai vorbi, ca
sa pot sa-mi fac treaba.
Arthur a accelerat ritniul. Ea a imbrafi§at cu picioarele
§oldurile sotului ei, pentru ca pcnctrarea sa fie §i mai adanca.
Uita... uitasem, a i/bulit sa spuna aproape fara rasuflare.
Arthur nu o asculta, era pi ca atent la placerea pe care i-o oferea.
287
A rlette G eneve
Cre§tea, sporea ca §i mi§carile lui energice. Vin si frafii tai...
Orgasmul putemic 1-a facut sa scoata un geamat gutural
care s-a auzit in toata mo§ia. Ea 1-a urmat dupa cateva
secunde. Pref de cateva clipe el nu a putut sa faca sau sa
spuna nimic. Statea sleit de puteri peste ea. Clara Luna 1-a
imbratisat strans, incercand sa-si recapete rasuflarea.
- Daca mai vorbesti despre familia mea cand fac dragoste
cu tine, vei avea o mare belea cu mine.
Arthur statea sprijinit in maini, ca sa nu-si lase greutatea
corpului peste ea.
- Credeam ca vrei sa §tii.
- Dupa ce voi fi ajuns in tine. Pana cand nu voi epuiza gama
placerilor, nu doresc sa §tiu nimic decat ceea ce te fac sa simti.
Clara Luna a respirat adanc. A admirat parul blond al
sotului ei, care se deschisese mult sub soarele Floridei. Avea
chiar §i cafiva pistrui pe varful nasului.
- Te iubesc, Arthur, i-a marturisit cople§ita de dragoste. El
a pus stapanire pe gura ei si a devorat-o cateva secunde. Cand
i-a dat drumul, Clara Luna nu mai avea aer. \6 m avea un
copil! a spus mandra, ca si cum nu ar mai fi spus-o inainte.
Arthur a privit cu duio§ie chipul ei imbujorat. A simfit ca
viscerele i se strang cuprinzandu-i membrul, care s-a umplut
din nou de sange.
- Acum ai sa pastrezi tacerea! i-a poruncit el.
~~Fagaduiesc, i-a raspuns ea. Arthur a inceput iara§i sa se
miste, dar de data asta mult mai incet. Masurand ritmul si
rasuflarea. Cand gafaielile ei s-au Intent, el a accelerat ritmul
cu care se mi§ca. Am uitat...
Ea a pastrat o tacere scurta, el nu a lasat-o sa mai spuna
ceva.
- Dumnezeule, imi aduci aminte de fratele meu Andrew!
Arthur a pus stapanire pe gura femeii §i nu i-a mai dat
drumul.
Sfurijit
288