8 Sava

LUCIA SAVA
VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU

LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX - LEA
LUCIA SAVA
Născută la 20 februarie 1976 în localitatea
Morozeni, raionul Orhei.
Studii: licenţiată în istorie, Specialitatea Istorie şi
Limbă Franceză, Facultatea de Istorie Universitatea
VIAŢA COTIDIANĂ
de Stat din Moldova (1995–2000); magistru în
studii Sud-Est Europene, studii de masterat la Cat-
ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU
edra UNESCO: Studii Sud-Est Europene, Universi-
tatea de Stat din Moldova (2000-2001); studii de LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI
doctorat, Catedra de Istoria Românilor şi Antropologie, Facultatea de Istorie
şi Psihologie, Universitatea de Stat din Moldova (2001 – 2006); doctor în AL XIX-LEA (1900-1918)
istorie (din 2007).
Activitate profesională: lector superior universitar la Catedra de Istorie şi
Ştiinţe Sociale, Facultatea de Filologie şi Istorie, Universitatea de Stat
„Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul (2000 - prezent).
Proiecte de cercetare ştiinţifică: bursă de cercetare şi documentare
acordată de Institutul Cultural Român, Bucureşti, România (iulie-
septembrie 2007); bursă de studii avansate „Petre Ţuţea” în cadrul Colegi-
ului Noua Europă, Fundaţia Noua Europă, Bucureşti, România (octombrie
2007- iulie 2008); bursă de studii postuniversitare în cadrul Programului
Erasmus Mundus External Cooperation la Academia de Ştiinţe Umanistice
din oraşul Pultusk, Polonia (iunie 2010 – aprilie 2011).
LUCIA SAVA
Autoare a peste 20 de studii şi articole.
Domenii de interes: istoria modernă şi contemporană a românilor, istoria
şi teoria culturii naţionale şi universale, istoria religiilor, culturologie, antrop-
ologie culturală.
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918)
Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova – ANTIM
Monografii
VIII

LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918)
Chişinău – 2010
Coordonatorii seriei:
Sergiu Musteaţă
Alexandru Popa
Acest volum este editat cu sprijinul financiar al Direcţiei Cultură

a Primăriei municipiului Chişinău
Finanţatorul nu poartă răspundere pentru conţinutul lucrării

Lucia SAVA
VIAŢA COTIDIANĂ
ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI
AL XX-LEA (1900-1918)
Lucrarea a fost recomandată pentru publicare de către Senatul Universităţii de Stat
„B.P.Hasdeu” din Cahul, şedinţa din 25.06.2010, proces-verbal nr. 10
Lucrarea a fost aprobată spre publicare de către Consiliul de Administrare al ANTIM,

în şedinţa din 02.08.2010
Recenzenţi:
Dr. hab. Nicolae Enciu
Dr. Gheorghe Negru
Redactor: Tamara Osmochescu

Tehnoredactare şi prepress: Gabriel Andronic
Coperta: Ruxanda Romanciuc
CZU 94(478-25)”1900/1918”
S 28
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Sava, Lucia
Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secolului al XX-lea (1900-
1918) / Lucia Sava. – Ch.: Pontos, 2010 (F.E.-P. „Tipogr. Centrală”). –
320 p.
500 ex.
ISBN 978-9975-51-199-5
94(478-25)”1900/1918”
S 28
© ANTIM, 2010
© Lucia Sava, 2010
ISBN 978-9975-51-199-5
CUPRINS
Mulţumiri ..................................................................................................................7
Cuvânt înainte ..........................................................................................................9
Argument................................................................................................................12
Introducere ...........................................................................................................16
Capitolul I. Habitatul urban ...........................................................................49
Capitolul II. Lumea comerţului urban. Venituri şi cheltuieli .............110
Capitolul III. Vestimentaţia ..........................................................................135
Capitolul IV. Alimentaţia ...............................................................................153
Capitolul V. Timpul liber. Divertismentele ..............................................165
Capitolul VI. Moravurile. Lumea interlopă ..............................................184
Încheiere .............................................................................................................199
Summary .............................................................................................................205
Bibliografie .........................................................................................................239
Lista tabelelor.......................................................................................................264
Lista schiţelor .......................................................................................................266
Lista imaginilor ....................................................................................................267
Anexe ...................................................................................................................268
Indice de nume .................................................................................................315

Familiei mele,
soţului Igor și copiilor
Leonard și Bianca,
care sunt tot ce am
mai scump în viaţă.
Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918) 7
MULŢUMIRI
Finalizarea acestei cercetări a cunoscut un traseu lung şi se datorează mai
multor persoane, care au avut încredere în mine, mi-au fost fost alături şi
m-au încurajat în momentele uneori contradictorii, alteori istovitoare ale
cercetării ştiinţifice. Aş vrea să profit de ocazie şi să-mi exprim profunda mea
recunoştinţă faţă de toţi cei care au contribuit la realizarea acestei lucrări, cât
şi la formarea mea ca istoric.
În primul rând, exprim marele meu respect pentru conducătorul ştiinţific,
domnul Emil Dragnev, doctor în istorie, conferenţiar universitar la Catedra
de Istorie Universală, Universitatea de Stat din Moldova, care a avut răbdare
să coordoneze elaborarea tezei de doctorat, materializată în prezenta lucrare.
De asemenea, îmi exprim adânca recunoştinţă referenţilor oficiali ai
tezei: domnului Nicolae Enciu, doctor habilitat, conferenţiar universitar, şi
domnului Gheorghe Negru, doctor, conferenţiar universitar, pentru efortul
depus la examinarea tezei, pentru aprecierile, dar şi pentru sugestiile şi obiec-
ţiile făcute, cu scopul de a creşte valoarea lucrării. Un deosebit respect adresez
membrilor Consiliului Ştiinţific Specializat DH 30.07.00.02-05, care au examinat
şi au apreciat teza, domnului Preşedinte al Consiliului – Ion Eremia, doctor
habilitat, conferenţiar universitar, cât şi celorlalţi membri: Alexei Agachi,
doctor habilitat, conferenţiar cercetător, Gheorghe Gonţa, doctor habilitat,
profesor universitar, Valentin Tomuleţ, doctor habilitat, conferenţiar univer-
sitar, Ion Moiseev, doctor, conferenţiar universitar.
Teza a fost îmbunătăţită graţie examinării ei în cadrul Seminarului Ştiinţific
de Profil al Universităţii de Stat din Moldova, fapt pentru care le sunt recu-
noscătoare membrilor Seminarului, care au citit-o şi au lăsat sugestii preţi-
oase privind calitatea ei, adică domnilor Valentin Tomuleţ, doctor habilitat,
conferenţiar universitar, Pavel Cocârlă, doctor habilitat, profesor universitar,
şi Ion Gumenâi, doctor, conferenţiar universitar. Sincere mulţumiri aduc şi
colegilor de la Catedra de Istoria Românilor şi Antropologie a Universităţii de Stat
din Moldova, domnilor Ion Eremia, doctor habilitat, conferenţiar universitar,
Virgil Pâslariuc, doctor, conferenţiar universitar, şi doamnei Lidia Moldo-
vanu, doctor, conferenţiar universitar, pentru bunăvoinţa de a-mi citi teza şi
pentru observaţiile exprimate pe marginea ei.
Aş vrea să le mulţumesc, într-un mod aparte, colegilor mei – Virgil Pâsla-
riuc, doctor, conferenţiar universitar, şi Igor Caşu, doctor, conferenţiar
universitar, pentru că mi-au insuflat încredere şi pentru că m-au susţinut
sincer în realizarea demersului meu ştiinţific, cât şi lui Sergiu Matveev, alături
de care am parcurs fiecare treaptă din elaborarea tezei.
8 Lucia Sava
Consideraţii deosebite Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova,

şi personal, domnului Sergiu Musteaţă, pentru bunăvoinţa de a publica această
lucrare în seria de monografii ANTIM, cât şi Direcţiei Cultură a Primăriei
Chişinău, pentru sprijinul oferit.
Mă închin în faţa tuturor profesorilor mei de la Facultatea de Istorie,
Universitatea de Stat din Moldova, care pe parcursul celor cinci ani de studii
(1995-2000) au ştiut să trezească în mine pasiunea pentru istorie şi curiozi-
tatea de a cerceta evenimentele istorice şi care, datorită măiestriei şi profesi-
onalismului lor, au reuşit să contribuie la formarea mea ca istoric cercetător.
Şi, nu în ultimul rând, mulţumesc din tot sufletul familiei mele, soţului Igor
şi copiilor Leonard şi Bianca, care sunt mereu alături de mine şi mi-au tratat
cu încredere frecventele plecări de acasă. Lor le dedic, în semn de recunoş-
tinţă şi de preţuire, această carte!
Lucia Sava
CUVÂNT ÎNAINTE
În ajunul anului 2000, ce provocase mai multe agitări şi nelinişti, precum
şi alte date rotunde în istoria omenirii, redacţia revistei „Capitala magazin”
s-a adresat cu un apel istoricilor pentru un proiect „Adio, secolul XX”, de
a prezenta pe paginile revistei, lunar, câte un segment temporal din istoria
Chişinăului pe parcursul ultimului secol al celui de al doilea mileniu.
S-a solicitat însă nu atât o istorie politică, a problemelor sociale şi a reali-
zărilor economice, ci una a vieţii de toate zilele a chişinăuienilor pe parcursul
unui secol, ce le-a adus atâtea perturbaţii şi chiar schimbări ale sistemelor de
valori. Desigur, formatul revistei şi auditoriul spre care e deschisă nu impunea
o cercetare ştiinţifică riguroasă a subiectului, ci mai curând o popularizare a sa.
Deci, prima surpriză, doar bănuită la început, a fost că nu prea am avut
ce populariza. Cu toate că istoria urbei a fost cuprinsă în mai multe sinteze,
studii, ediţii enciclopedice etc., care reflectă pagini importante din viaţa poli-
tică, socială, economică şi culturală a oraşului, subiectul vieţii cotidiene denotă
o absenţă cvasitotală. Astfel, realizarea proiectului a implicat din start apelul
la surse. Am ales pe atunci, ceea ce era realizabil, presa periodică de epocă,
care păstrează aroma epocilor consumate şi oferă multiple detalii privind viaţa
cotidiană.
Cu toată că primisem de la redacţie înştiinţări despre ecourile aprobatorii
ale cititorilor, dintre care cei mai vârstnici spuneau că şi-au recunoscut pe
paginile revistei Chişinăul tinereţii lor, firesc, am fost conştienţi de superfici-
alitatea demersului nostru. Pe atunci, ne gândisem la un proiect temeinic în
această privinţă, un fel de istorie totală a oraşului, care va putea oferi răspuns
la întrebările: cum trăiau chişinăuienii în cutare sau cutare epocă, cu ce se
alimentau, ce purtau, de ce bunuri ale civilizaţiei profitau, cum se distrau,
ce gândeau, şi toate acestea expuse pe un vast spectru al grupurilor sociale,
profesionale, etnoculturale etc.
Proiectele grandioase întotdeauna suferă de aceeaşi pană – realizarea. Fiind
dispersaţi pe subiecte tematice, care nu întotdeauna aveau tangenţe directe
cu tema de cercetare preconizată, privirile noastre s-au îndreptat spre cei în
devenire, masteranzii noştri, care-şi făceau studiile de specializare la Catedra
UNESCO Studii Sud-Est Europene. Aici era şansa ca tinerii cercetători să se
orienteze spre o tematică atât de fascinantă.
Însă procesul de formare nu este unul rectiliniu, care ar prevedea o succe-
siune a treptelor de ascensiune garantată. Deşi cu începuturi promiţătoare, pe
unii discipoli ai noştri în acest proiect viaţa i-a reorientat spre alte tărâmuri.
Aceste dezamăgiri (nu de persoane, dar de efectele imperativelor vremii) ne
10 Lucia Sava
fac să trăim cu un plus de satisfacţie succesele celor care au realizat anumite

finalităţi. Şi mai ales că aceste finalităţi sunt de certă valoare. E cazul lucrării
pe care am onoarea şi satisfacţia să o prefaţez.
Din circumstanţe mai mult obiective, curentele de gândire istorică înnoi-
toare produse în secolul încă totuşi destul de recent consumat, care au lărgit
simţitor aria de anchetă istorică şi registrul de metodici de cercetare, au ajuns
la noi cu destulă întârziere. Chiar şi atunci când obstacolele artificiale au
dispărut şi nimic nu ne împiedica să facem cunoştinţă cu tradiţiile istorio-
grafiei europene recente, istoricii, mai întâi, s-au avântat să recupereze o altă
restanţă, provocată de deformările aduse cunoaşterii istorice de către impu-
nerile şi cenzurile ideologiei sovieto-marxiste. Cu toate că mai multe dintre
inovaţiile istoriografice europene ale secolului al XX-lea de mai mult timp
au trecut peste apogeul său, şi ştiinţa istorică este în permanenta căutare a
noilor căi de cunoaştere, suntem convinşi, că „simptomele de criză”, uneori
reale, alteori exagerate, ce stimulează reformatarea demersului istoric, nu ne
îngăduie nicidecum să sărim peste treptele pe care alţii le-au parcurs cu ani
buni în urmă.
Metodica de cercetare şi conceptele istoriografice ale şcolii Analelor,
„durata lungă”, „istoria totală”, „imaginarul” etc. au fost studiată şi apreciate
la noi pe parcursul anilor ’90 ai secolului trecut, profitându-se de toate bene-
ficiile deschiderii, mai puţin însă aplicate. Din această perspectivă, Lucia Sava
deschide, de fapt, un cap de serie, într-un proces de „defrişare”, care sperăm
că va atinge o amploare binemeritată.
Autoarea probează o posesie temeinică a metodei, fapt relevat de analiza
pertinentă a conceptului şi instrumentarului de cercetare elaborat de fonda-
torii şcolii Analelor şi de continuatorii lor, pe care o întâlnim în partea intro-
ductivă a volumului. Cel mai important fapt este aplicarea metodei, ce oferă
cititorului interesat o gamă foarte variată de aspecte ale vieţii urbane din peri-
oada anilor 1900-1918.
Doar o enumerare a titlurilor capitolelor şi paragrafelor demonstrează vari-
etatea tematică a demersului: Habitatul urban, ce include mai multe comparti-
mente, ca, de exemplu, Mediul urban (cu date de ambianţă geografică: structura
geologică, relieful, clima, apele curgătoare, flora urbană; zonele urbane: străzi
şi cartiere, probleme demografice, diversitatea socială şi etnică, ştiinţa de carte,
mişcarea mecanică, mentalitate şi identitate naţională, repercusiunile regi-
mului politic asupra vieţii cotidiene, mediul de locuire: spaţiul public, spaţiul
privat; localurile publice; circulaţia internă şi externă), şi încă cinci capitole
pe care doar le trecem în registru fără a intra în detaliile conţinutului: Lumea
comerţului urban, Vestimentaţia, Alimentaţia, Timpul liber şi divertismentele, Moravu-

rile şi lumea interlopă. Toate acestea sunt suplimentate de o bibliografie impresi-
onantă, tabele, schiţe şi imagini, indici, care oferă posibilităţi de a continua şi
a aprofunda ancheta subiectului, acordă informaţii suplimentare şi facilitează
utilizarea volumelor pentru cei care sunt în căutarea unor informaţii concrete.
Avem în faţă o realizare ştiinţifică notorie, care oferă un tablou amplu al
vieţii urbane de la începutul secolului al XX-lea până la Marea Unire, dar şi o
adevărată „enciclopedie” a vieţii cotidiene din acea vreme, cu farmecul detali-
ilor ce conservă aroma epocii. Nu-mi rămâne altceva, decât să felicit eventu-
alii cititori (care sunt convins că nu vor fi doar specialiştii în istoria secolului
al XX-lea) şi să le urez o lectură captivantă.
Emil Dragnev, dr., conf. univ.

12 Lucia Sava
ARGUMENT
Viaţa cotidiană reprezintă o dimensiune indispensabilă a existenţei umane.
Cu toată importanţa proceselor istorice majore, a evoluţiilor politice, sociale,
economice, culturale etc. pentru fiecare individ în parte, „marea” istorie deru-
lează prin prisma unor necesităţi cotidiene. Fiecare persoană, indiferent de
nivelul de instruire, de vârstă, de sex, de confesiune sau de mediul în care
trăieşte, are o viaţă personală, care-i influenţează puternic viziunea asupra
lumii.
Astfel, viaţa cotidiană, care are drept componentă esenţială viaţa privată,
individuală, constituie un domeniu necesar în cercetările istorice, în lipsa
căruia percepţia fenomenelor istorice ar fi nu numai incompletă, dar şi defor-
mată. Studierea vieţii cotidiene a indivizilor dintr-o societate într-o anumită
perioadă istorică ne oferă posibilitatea de a ne crea o viziune mai clară, mai
profundă despre particularităţile de evoluţie, precum şi despre nivelul de
cultură şi civilizaţie al societăţii respective. Din aceste considerente, cerce-
tarea vieţii cotidiene a indivizilor ne ajută să întregim tabloul societăţii din
care fac parte, precum şi să descoperim acele elemente ale vieţii sociale pe
care în mod obişnuit istoricul nu le poate remarca, studiind istoria socială şi
politică de ansamblu a societăţii.
Oraşul Chişinău, capitala actuală a Republicii Moldova, reprezintă unul
dintre cele mai importante centre politice, administrative, economice, ştiinţi-
fice şi culturale din aria Europei de Sud-Est. De la prima atestare documen-
tară (1436) şi până în prezent, oraşul Chişinău a cunoscut mai multe etape
de dezvoltare, ca urmare a cărora se transformă dintr-o simplă aşezare rurală
într-un adevărat centru urban (al doilea conform criteriului numărului popu-
laţiei din spaţiul românesc, după Bucureşti). O fază importantă în procesul
de dezvoltare a urbei a fost, fără îndoială, sfârşitul secolului al XIX-lea, când
oraşul înregistrează numeroase schimbări de ordin social, politic, economic,
cultural şi demografic, care vor determina extinderea teritoriului, ce va include,
de acum înainte, zonele rurale: Buiucani, Hruşca (situată în partea dreaptă a
râului Bâc), Visterniceni, Munceşti şi altele, cu timpul devenite suburbii ale
capitalei.
Studierea vieţii cotidiene în oraşul Chişinău la începutul secolului al XX-lea
este importantă din considerentul că în această perioadă se intensifică procesul
de urbanizare şi de modernizare al urbei, iar Chişinăul apare în viaţa internă a
Basarabiei ca un oraş construit după modelul oraşelor europene moderne: cu
străzi pavate şi case etajate, cu instituţii şi parcuri de odihnă, elemente distinc-
tive ale unui adevărat centru politic, administrativ şi cultural, unde se naşte
o nouă societate – cea urbană. Importanţa studiului este dată şi de faptul că

oraşul Chişinău s-a format într-un context economic, social, politic, ideologic
şi cultural specific, ca urmare a influenţei mediului rusesc, aspecte care şi-au
lăsat amprentele şi asupra evoluţiei vieţii cotidiene în perioada dată.
În acest context, cercetarea vieţii cotidiene a locuitorilor oraşului Chişinău
de la începutul secolului al XX-lea (1900-1918), care constituie prerogativa
principală a prezentei lucrări, ne poate înlesni înţelegerea manierelor în care
chişinăuenii concepeau lumea, dar şi reconstituirea modului de viaţă al locu-
itorilor oraşului în perioada sa de afirmare şi de avânt, atinsă de schimbări
importante, unele dintre acestea având repercusiuni directe asupra societăţii
chişinăuene actuale.
Lucrarea de faţă reprezintă o tentativă de abordare a unor probleme isto-
rice care rămân până în prezent puţin elucidate de către istoricii din Republica
Moldova şi are la bază teza de doctor în ştiinţe istorice, elaborată sub coor-
donarea domnului Emil Dragnev, doctor în istorie, conferenţiar universitar,
în cadrul Catedrei de Istoria Românilor şi Antropologie a Universităţii de
Stat din Moldova. Completările, realizate în urma cercetărilor ulterioare în
cadrul Institutului Cultural Român şi Colegiului Noua Europă din Bucureşti,
România (2007-2008), au contribuit la aprofundarea subiectului abordat.
Dat fiind faptul că mai multe dintre realităţile şi trăsăturile specifice actuale
ale Republicii Moldova şi, îndeosebi, ale capitalei sale – oraşul Chişinău, îşi au
rădăcinile în perioada de început a secolului al XX-lea, ne-am propus drept
scop principal studierea vieţii cotidiene în oraşul Chişinău în anii 1900-1918.
Fără a pretinde la epuizarea tuturor aspectelor care vizează problematica vieţii
cotidiene, care, după cum am remarcat, este foarte complexă, ne-am concen-
trat cercetarea spre elucidarea următoarelor obiective:
• Studierea habitatului urban al Chişinăului (mediul urban, localurile
publice, circulaţia internă şi externă a oraşului);
• Cercetarea particularităţilor comerţului urban al Chişinăului şi evidenţi-
erea corelaţiei dintre venituri şi cheltuieli ale locuitorilor săi;
• Analiza principalelor elemente de vestimentaţie şi a tendinţelor de
modă ale locuitorilor oraşului în contextul evoluţiilor ruse şi europene
din epocă;
• Stabilirea caracteristicilor esenţiale ale regimului alimentar al populaţiei
orăşeneşti de la începutul secolului al XX-lea;
• Caracterizarea principalelor modalităţi de organizare a timpului liber şi
de divertisment a locuitorilor oraşului Chişinău;
• Evidenţierea principiilor morale care au stat la baza societăţii chişină-
uene la începutul secolului al XX-lea.
14 Lucia Sava
Ţinând cont de limitele acestui studiu, nu am insistat asupra unei radio-

grafii exhaustive a societăţii chişinăuene din perspectiva etnică şi socială. În
mod firesc, regimul de alimentaţie, vestimentaţia şi alte elemente ale vieţii
cotidiene ni se înfăţişează într-o palitră extrem de variată a culorilor tradiţiilor
etnice. Fară a ne trasa scopul de a penetra în varietatea acestui bogat material
de factură etnologică, care, dat fiind complexitatea sa, ar putea constitui un
subiect de cercetare aparte, încercăm în mod special să elucidăm tendinţele
generale în viaţa cotidiană la nivelul elementelor menţionate, pentru a estima
dinamica procesului de modernizare a oraşului Chişinău.
De asemenea, domeniul vieţii cotidiene se prezintă foarte diversificat şi
prin optica structurilor sociale. Alimentaţia, vestimentaţia, divertismentele,
etc. au conţinuturi şi consistenţe foarte variate în funcţie de posibilităţile ce
le oferă un statut social sau altul. Urmărirea strictă a acestor discrepanţe în
consum şi în viaţa de toate zilele ar constitui subiectul unui tratament special
în unul dintre studiile ulterioare. În prezenta lucrare, însă, am urmărit schim-
bările ce se produc la nivel general şi care afectează, cu toate diferenţele de
intensitate, destinul marii majorităţi al populaţiei urbei. În unele cazuri totuşi
nu am putut evita evidenţierea unor diferenţe de ordin social, lipsa cărora ar
fi pereclitat veridicitatea tabloului general.
Segmentul cronologic al lucrării cuprinde perioada anilor 1900-1918. În
perioada evidenţiată, Basarabia cunoaşte o multitudine de evenimente cu
caracter social-politic, economic şi cultural, care au consecinţe vizibile asupra
capitalei acesteia – oraşul Chişinău, şi, îndeosebi, asupra modului de viaţă al
locuitorilor săi. Limita cronologică inferioară este anul 1900, care face trecerea
către debutul unui nou secol, cel mai complex dintre toate, „secolul tehnolo-
giilor”, care în plan local prezintă perioada de avânt a modernizării oraşului
Chişinău. Având în vedere faptul că Recensământul de la 1897 conţine cele
mai complete informaţii despre componenţa populaţiei oraşului, pentru apro-
fundarea studiului am admis depăşirea cadrului cronologic stabilit, pentru a
putea utiliza aceste date, pe care le considerăm totuşi destul de relevante, la
o distanţă temporară de doar câţiva ani, ce le despart de perioada cercetată.
Limita cronologică superioară o constituie anul 1918, an de o rezonanţă deose-
bită pentru istoria românilor, care în plan politic corespunde cu Marea Unire
a Basarabiei cu România, consolidarea statului unitar român şi a naţiunii
moderne române; consecinţele acestui eveniment istoric sunt evidente şi în
viaţa cotidiană a oraşului, care, de altfel, nu s-a schimbat dintr-o dată, brusc,
motiv pentru care ne-am permis anumite incursiuni dincolo de limita anului
1918, pentru a utiliza sursele din perioada interbelică într-o manieră retros-
pectivă, valabile încă pentru reconstrucţia unor elemente din viaţa cotidiană a
oraşului din cadrul cronologic stabilit în prezenta lucrare.
În ceea ce priveşte cadrul geografic, obiectul cercetărilor noastre este studi-
erea vieţii cotidiene în oraşul Chişinău, capitala Basarabiei, care reprezintă
nucleul tuturor evenimentelor de rezonanţă istorică, centrul mişcării de elibe-
rare socială şi de renaştere spirituală naţională. Anume în Chişinău ritmul vieţii
cunoaşte un caracter mai intens, iar viaţa comunitară a locuitorilor oraşului
este organizată după modele şi principii complexe. Unele depăşiri ale cadrului
geografic stabilit sunt îndreptăţite de faptul că cercetarea problemei vieţii
cotidiene din oraşul Chişinău nu poate fi realizată printr-o izolare de realită-
ţile provinciei basarabene, precum şi a cadrului mai general al Imperiului Rus,
al României vecine, dar şi al spaţiului european în ansamblu. Aceleaşi depăşiri
sunt determinate şi de necesităţile unor intervenţii cu caracter comparativist.
În studiul nostru am intenţionat să redăm o viziune amplă şi adecvată
despre viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secolului al XX-lea; fără
a da preferinţă detaliilor şi amănuntelor, am încercat să creăm o privire pano-
ramică de profunzime despre modul de viaţă al locuitorilor săi, care să conţină
deopotrivă informaţii despre viaţa economică, socială, politică, spirituală etc.
16 Lucia Sava
INTRODUCERE
1. Ce este cotidianul? Constituind locul prin excelenţă al gândirii poli-
tice şi al gândirii existenţei, „cotidianul” este – în sensul direct al acestui
cuvânt – ceea ce, imperceptibil, ne face să percepem totul, ceea ce ne mode-
lează privirea şi auzul fără să-i acordăm atenţie, deoarece include tot ceea se
întâmplă zilnic, de fiecare zi; tot ceea ce este comun, uzual, de toate zilele.
Lumea în care poate să se ivească o problematică a „cotidianului” este lumea
în care se retrage, chiar dispare organizarea simbolică guvernată de un anumit
număr de figuri sau de instanţe depăşind, dominând şi supraveghind scena
existenţei obişnuite1.
Pentru a reliefa complexitatea conţinutului vieţii cotidiene, dar şi pentru a
înlătura unele confuzii privind modalităţile de interpretare a ei din punct de
vedere ştiinţific, am considerat a fi necesară evidenţierea unor abordări ale
cotidianului din perspectiva disciplinelor socioumanistice înrudite cu istoria.
Explicaţii ale „cotidianului” sunt de natură istorică, sociologică, psihanali-
tică, antropologică, filosofică etc., însă fiecare dintre aceste ştiinţe umane sau
sociale îşi au diferenţa specifică în metoda şi finalitatea decupării lumii vieţii
de zi cu zi, în parcelarea raţională a realităţii ca atare şi în interpretarea acesteia
din diferite unghiuri de vedere.
Din punct de vedere sociologic, de exemplu, Norbert Elias apreciază că
definiţia cotidianului depinde, în mare măsură, de ceea ce nu este el; adică,
putem afla mai multe despre el din ceea ce nu este şi din însuşirile pe care
le capătă opusul său decât din ceea ce ar trebui să fie „el însuşi”2. Din acest
punct de vedere, viaţa cotidiană este o noţiune relativă, variabilă: definiţia ei
depinde întotdeauna de cea a corespondentului său, care de fiecare dată poate
fi altul, în funcţie de finalitatea procesului de definire şi de criteriul clasificării.
Astfel, acesteia i se opune, din punct de vedere temporal, ziua de sărbătoare,
de concediu sau de vacanţă, în acest sens, ea desemnează activitatea noastră
de toate zilele; dacă opusul ei este viaţa burgheză, de lux, atunci prin viaţă coti-
diană înţelegem modul de a fi al muncitorului sau al ţăranului, prins în rutina
programului său zilnic; din punct de vedere politic, vieţii cotidiene i se opune
viaţa conducătorilor (regi, prinţi, preşedinţi, miniştri ş.a.).
Concepută din alt punct de vedere, viaţa cotidiană desemnează dome-
niul de experienţă al vieţii de toate zilele, având ca termen corelativ „marile
evenimente” ce populează istoria, ce creează şi constituie istoria. Din această
perspectivă, cotidianul poate fi interpretat ca „antiistorie” prin excelenţă,
1
C. Mihali, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Cluj-Napoca, 2001, p. 7-8.
2
Ibidem, p. 20.
deoarece, dacă istoria înseamnă tot ceea ce e memorabil, demn de păstrare şi

de comemorare, cotidianul este materia primă a uitării.
De asemenea, viaţa cotidiană este echivalată cu viaţa privată (familie,
copii, intimitate), căreia i se opune viaţa publică sau profesională. Distincţia
dintre spaţiul public şi cel privat este foarte dificilă; de exemplu, locuinţa (care
înseamnă loc al intimităţii, al reculegerii sau al reflecţiei) poate să apară în
egală măsură ca loc al cotidianităţii (somn, masă). De asemenea, strada (traiect
rutinier ori, dimpotrivă, ca loc al neprevăzutului, al evenimentului) sau locul
de muncă (care poate semnifica rutină sau, dimpotrivă, autodepăşire, realizare
de sine).
Acelaşi sociolog defineşte viaţa cotidiană, pe de o parte, ca „sferă de expe-
rienţe şi de idei naturale spontane, autentice, nereflectate”, căreia i se opune
sfera experienţelor şi ideilor artificiale, iar pe de altă parte, ca „ansamblu de
idei şi experienţe ideologice, naive şi false, nereflexive”, căreia i s-ar opune
o „conştiinţă corectă, autentică, adevărată”3. Cele două definiţii sunt, deloc
aparent, contradictorii: prima definiţie dată de autor vizează reconstrucţia
unei comunităţi ideale, bazate pe căldura şi armonia unei vieţi netulburate
de „excesul de conştiinţă”; cea de-a doua, însă, vede în cotidian un depozit
de prejudecăţi şi de idei false care trebuie suspectat şi abandonat în favoarea
„unei adevărate conştiinţe”4.
Un alt sociolog, Alfred Schutz, consideră că realitatea vieţii cotidiene este
dată de: 1) o tensiune specifică a conştiinţei ce provine din „deplina atenţie
faţă de viaţă”; 2) o epocă specifică, sub forma suspendării îndoielii; 3) o formă
prevalentă de spontaneitate, manifestată prin muncă; 4) o formă specifică de
experienţă a eului; 5) o formă specifică de socialitate; 6) o perspectivă tempo-
rală specifică5.
Pentru Erving Goffman, viaţa cotidiană este un spectacol, iar individuali-
tăţile sunt actorii ei. De aceea autorul s-a preocupat să înţeleagă modurile în
care individul se prezintă (adică joacă rolul unui personaj) în viaţa cotidiană a
organizaţiilor sau în spaţiul public, dar şi în alte „cadre” sociale, mai mult sau
mai puţin închise sau ritualizate şi chiar abstrase din normalitatea cotidiană6.
Spaţiul privilegiat al studiilor lui Goffman este cel al „sistemelor închise”,
adică al celor cu graniţe bine delimitate, în care se derulează mare parte din
viaţa noastră cotidiană. Totuşi, nu închiderea spaţială l-a interesat în mod
3
E. Norbert, Sur le concept de vie quotidienne // Cahiers Internationaux de Sociologie, vol. 99,
Paris, 1995, p. 243.
4
C. Mihali, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Cluj-Napoca, 2001, p. 7-8.
5
A. Schutz, Le chercheur et le quotidien. Phénomenologie des sciences sociales, Paris, 1987, p. 129.
6
E. Goffman, Viaţa cotidiană ca spectacol, Bucureşti, Ed. Comunicare. Ro, 2003.
18 Lucia Sava
deosebit pe Goffman, ci tocmai deschiderile pe care interacţiunile noastre

sociale le instituie în permanenţa vieţii cotidiene. Iar acestea iau o formă simi-
lară spectacolului teatral.
Astfel, potrivit concepţiei acestui autor, lumea vieţii cotidiene reprezintă
arhetipul experienţei noastre a realităţii, deoarece lumea viselor, a fantasmelor
poate fi considerată ca o modificare a lumii muncii, iar trecerea de la o lume
la alta se face tocmai prin intermediul vieţii cotidiene.
Din punct de vedere filosofic, cotidianul este timpul muncii dintre sărbă-
tori ori timpul uitat dintre evenimentele istorice; el mai înseamnă rutină,
banalitate, din care ieşim, surprinzător, în eveniment şi excepţional. Filosofii
îl descriu uneori ca fiind „o parodie a eternităţii”, datorită însuşirilor sale
de planitate, elasticitate şi repetitivitate; este un prezent continuu, inform şi
neorientat, închizând în sine pe cei preocupaţi de garantarea clipei ce vine, în
dispreţ pentru rememorare ori proiectare în viitor7.
Spaţiul cotidian desemnează, de asemenea, locurile cotidiene (casa, strada,
locul de muncă ş.a.), fiecare cu închiderile şi deschiderile sale. Fiind un spaţiu
negociat între conducători şi supuşii săi, acesta este definit de Michel Foucault
drept: „Spaţiul în care trăim, de care suntem atraşi în afara noastră înşine, în
care se desfăşoară tocmai erodarea vieţii, a timpului şi istoriei noastre, acest
spaţiu care ne roade şi ne brăzdează este şi în el însuşi un spaţiu eterogen.
Altfel spus, noi nu trăim într-un soi de vid, în interiorul căruia s-ar putea situa
indivizi şi lucruri. Noi trăim în interiorul unui vid care s-ar colora cu diferite
umbre şi lumini, trăim înăuntrul unui ansamblu de relaţii care definesc ampla-
samente ireductibile unele la altele şi absolut nesuperpozabile”8.
Din punct de vedere istoric, despre viaţa cotidiană putem vorbi în
momentul în care apare istoricitatea, înţeleasă ca survenire a problematicii în
existenţa umană. Istoria (în dimensiunile sale multidimensionale: economice,
politice, culturale) nu ar fi posibilă fără garantarea întreţinerii fizice şi biolo-
gice a individului şi a comunităţii prin muncă. Astfel, lumea vieţii cotidiene a
existat în istorie dintotdeauna, de când omul a obţinut dimensiunea socială,
fiecare generaţie nu face decât să transmită o anumită organizare a lumii, efec-
tuată de alţii, dar nu de cineva anume9.
Istoria este posibilă ca istorie a vieţii cotidiene. Tocmai personajul istoric
este cel care vine să infirme istoria făcută după norme cotidiene. Ceea ce
aduce el, noutatea care-l reprezintă şi consacră este negaţia. Prin negaţie, el
7
C. Mihali, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, p. 23.
8
M. Foucault, Dits et écrits, vol. IV, Paris, 1994, p. 755.
9
Ibidem, p. 108-109.
introduce în istorie evenimentul şi o bulversează, o contestă şi-i pregăteşte

noi cadre, neexperimentate, riscante. Evenimentul interesează din punctul de
vedere al mobilităţii şi dinamismului istoric. Cotidianul, pe dos, interesează
din punctul de vedere al imobilităţii şi conservării. Istoria cotidianului pierde
din vedere tocmai ceea ce a adus-o aici şi ceea ce o va trece în alt punct, ce o
va nega şi schimba.
Subiectul vieţii cotidiene este identicul, egalul, omogenul. Viaţa definită
de cotidian este viaţa repetitivă, viaţa mecanică, viaţa trăită absent, viaţa care
trece de la sine, raţiunea vieţii în cotidian o dă plăcerea pe care oamenii o
găsesc în repetitivitate. Oamenii vor pur şi simplu să trăiască la fel, cum a fost
ieri să fie şi azi, tabieturile să rămână intacte, iar siguranţa zilei de ieri să se
perpetueze şi astăzi.
De asemenea, nu putem vorbi despre viaţa cotidiană în solitudine. Viaţa
cotidiană implică publicitatea, împărtăşirea lumii şi co-apartenenţa la ea. Orice
experienţă cotidiană este o experienţă comună, în sensul în care posibilitatea,
realizarea sau interpretarea ei nu se pot face decât într-un cadru social, în
prezenţa deplină, materială şi spirituală a celorlalţi.
Cine trăieşte în cotidian? În niciun caz nobilul sau aristocratul care îşi dato-
rează nobleţea unor evenimente care nu sunt de ordinul cotidianului. Nobilul
îşi primeşte nobleţea de la recunoaşterea caracterului excepţional al unei
fapte. El este înnobilat prin ceremonialul şi ritualul care îl scot din ordinar.
Muncitorul, dimpotrivă, îşi extrage definirea şi adeverirea profesională din
executarea zilnică a unora şi aceloraşi operaţii. El este ca atare tocmai pentru
că toate zilele îi seamănă, sunt una şi aceeaşi zi, niciuna nu diferă de alta.
Din această perspectivă, viaţa cotidiană apare când excepţionalul pără-
seşte istoria pentru a se ascunde în camerele umbrite şi obscure ale trecutului.
Ea apare atunci când subiectul ei, omul simplu, ia locul opusului său: omul
excepţional, eroul, regele, prinţul.
De aici rezultă şi caracterul complex, uneori contradictoriu al abordării
subiectelor despre viaţa cotidiană, asamblarea anevoioasă a discursului para-
istoric, deoarece în demersul său istoricul trebuie să apeleze întotdeauna la
unele aspecte ale cotidianului în detrimentul altora.
Şi în final, este oare importantă această introducere a vieţii de zi cu zi în
domeniul istoriei? Este ea folositoare? Privită dintr-un unghi îngust de vedere,
această „zi de zi” reprezintă fapte mărunte care abia dacă se arată în timp şi
spaţiu. Cu cât restrângi spaţiul, ai şansa să te găseşti în chiar mediul înconju-
rător al vieţii materiale, de obicei, marile cercuri corespund cu marea istorie.
Totuşi, felul în care, la diversele sale etaje, oamenii mănâncă, se îmbracă,
20 Lucia Sava
se adăpostesc sau îşi organizează timpul liber nu este niciodată indiferent.

Şi în aceste instantanee, de la o societate la alta, se manifestă, de asemenea,
contraste, disparităţi, care nu sunt toate superficiale şi care trebuie să trezească
curiozitatea istoricului. Iar „recompunerea acestor imagini – după cum avea
să afirme Fernand Braudel – este un joc distractiv şi eu nu îl socotesc inutil”10.
2. Modele şi metode de cercetare. Nimic mai dificil în abordarea
subiectelor despre viaţa cotidiană decât stabilirea unor metode sau modele
de cercetare. Dificultatea studiului rezultă din faptul că „ne aflam pe un teren
neumblat”11, în care există puţini înaintaşi, care au încercat să exploreze în
acest domeniu, iar informaţiile, la prima vedere numeroase, sunt împrăştiate
în toate părţile, astfel încât prioritatea acordată unora s-ar putea face în detri-
mentul altora.
Acestora li se adaugă varietatea şi complexitatea aspectelor problemei
vieţii cotidiene. Dat fiind faptul că istoria se referă la om în grup mai curând
decât ca individ, că este istorie a societăţilor, a naţiunilor, a civilizaţiilor, chiar
a omenirii12, deci, a ceea ce este colectiv, istoricul nu va povesti, de exemplu,
masă cu masă, toatele prânzurile şi toate cinele tuturor oamenilor, dar va
face referinţă la aceste mese, care împreună alcătuiesc obiceiurile culinare ale
unei civilizaţii sau va povesti istoria bucătăriei dintr-o societate de-a lungul
secolelor. Dificultatea e cu atât mai mare, cu cât sfera privată şi cea publică se
articulează şi se definesc reciproc, de aici, teama de a aluneca spre o istorie a
individualismului.
Pe de altă parte, istoria se scrie cu propria personalitate, adică pe baza unui
bagaj de cunoştinţe (uneori poate confuze) pe care autorul le-a asimilat pe
parcursul vieţii. Această experienţă este transmisibilă şi cumulativă, însă ea nu
este o metodă propriu-zisă de cercetare, deoarece fiecare îşi face experienţa
după puterea şi voinţa lui. Acest fapt determină caracterul individual al scri-
erilor istorice, care împreună cu lacunele documentării şi varietăţii experien-
ţelor limitează obiectivitatea istorică.
Definind misiunea istoricului, care constă în ordonarea şi selectarea docu-
mentelor, a cercetărilor desfăşurate la nivelul documentului brut, istoricul
Marc Bloch precizează că „aceste produse ale unei trude inegale trebuie să le
clasifici, ordonezi, compari între ele” şi apoi să construieşti din acest material
capelele sixtine ale istoriei.”13.
10
F. Braudel, Structurile cotidianului: posibilul şi imposibilul, vol. I, Bucureşti, 1984, p. 16.
11
Ph. Ariès, Duby, G., Istoria vieţii private, vol. I, Bucureşti, 1994, p. 5-6.
12
P. Veyne, Cum se scrie istoria, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1999, p. 78.
13
M. Bloch, Pledoarie pentru istorie, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2007, p. 14.
Referindu-se la analiza istorică, care este indispensabilă în orice cercetare

istorică, Bloch menţionează: „Sunt două feluri de a fi imparţial; al savantului
şi al judecătorului. Ele au o rădăcină comună: supunerea onestă în faţa adevă-
rului. Învăţatul înregistrează, mai mult, provoacă experienţa care va răsturna
poate teoriile sale cele mai îndrăgite. Oricare ar fi dorinţa secretă a sufletului
său, judecătorul cel bun îi chestionează pe martori fără altă grijă decât de a
cunoaşte faptele, aşa cum au fost. Aceasta este în ambele cazuri o obligaţie de
conştiinţă, care nu se discută.”14.
Studierea subiectelor despre viaţa cotidiană sau despre mentalităţi se poate
face din perspective diferite. Ca şi în abordarea generală a istoriei ca şi ştiinţă
socială, în studiile de acest gen sunt la fel de importante comparaţia şi utili-
zarea modelelor, metoda cantitativă şi folosirea „microscopului” social.
Comparaţia reprezintă una dintre metodele preferate ale istoricilor, ca şi
a sociologilor, antropologilor, psihologilor. Încă Emile Durkheim distingea
două tipuri de comparaţii, pledând pentru ambele. În primul rând, compa-
rarea societăţilor fundamental similare ca structură, iar în al doilea rând,
compararea societăţilor fundamental diferite. Pe de altă parte, unii istorici
au avut tendinţa de a respinge comparaţia, pe principiul că sunt interesaţi
numai de elementul particular, unic irepetabil15. Semnificativ în acest sens
este răspunsul dat în 1914 de sociologul Max Weber istoricului Georg von
Below în cadrul unei dezbateri asupra istoriei urbane: „Suntem absolut de
acord că istoria trebuie să determine ceea ce este specific, să spunem, oraşului
medieval, dar acest lucru nu este posibil decât dacă descoperim mai întâi ce le
lipseşte celorlalte oraşe (antic, chinez, islamic).”16.
În cadrul abordărilor istorice, particularizarea şi generalizarea sunt comple-
mentare şi depind de comparaţie, fie explicită sau implicită. Istoricul american
Jack Hexter împărţea intelectualii în „cei care văd lucrurile în ansamblu” şi
„cei care despică firul în patru”, pledând în favoarea celor din urmă17.
O altă problemă o constituie decizia legată de ce se poate compara şi cu ce.
Comparatiştii din secolul al XIX-lea, cum ar fi James Frazer18, şi-au concen-
14
Ibidem, p. 159-160.
15
Este vorba despre unii istorici, ca: R. G. Collingwood, The Historical Imagination, reluat în The
Idea of History, Oxford, 1946, p. 231-248; G. Elton, The Practice of History, Londra, 1967 ş.a.
16
Citatul este preluat din P. Burke, Istorie şi teorie socială, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 33.
17
J. H. Hexter, On Historians, Cambridge, 1979, p. 242.
18
James George Frazer (1854-1941), antropolog cultural şi social, teolog şi magistrat
scoţian. Lucrarea sa cea mai importantă din domeniul combinat al antropologiei culturale,
religioase şi sociale este Creanga de aur (The Golden Bough, 1890), o lucrare în 12 volume
dedicată credinţelor şi practicilor religioase ale populaţiilor primitive.
22 Lucia Sava
trat atenţia asupra similitudinilor din trăsături sau obiceiuri culturale specifice,
ignorând contextul social al acestor obiceiuri, care era destul de diferit, motiv
pentru care ei au fost criticaţi. În schimb, funcţionaliştii (Robert Bellah)19
susţineau că adevăratele obiecte de studiu sunt „echivalentele funcţionale”
din diferite societăţi.
Problema comparaţiei devine evidentă în cazul masivului Studiu asupra
istoriei elaborat de Arnold Toynbee. Măsura de comparaţie a fost civilizaţia,
autorul distingând aproximativ douăzeci de civilizaţii în istoria lumii. Pentru
a face posibile comparaţiile între aceste civilizaţii, autorul a trebuit să reducă
fiecare civilizaţie la un număr mic de trăsături, creând astfel nişte bariere arti-
ficiale între acestea20.
Metodele cantitative utilizate în cercetările istorice se bazează pe analizele de
statistici legate de recensăminte, de preţuri, de date, care pot fi utile în studi-
erea anumitor forme de comportament uman şi chiar de atitudine umană.
Semnificativă este, în acest sens, „istoria serială” (histoire sérielle), „cuanto-
istoria” sau „cliometria”, care îmbracă mai multe forme, de la o cercetare
totală la cercetarea pe eşantioane. Ea este utilizată în studierea întregului grup,
dar este potrivită şi pentru cercetarea elitelor relativ restrânse sau pentru soci-
etăţi în care informaţiile nu sunt unitare.
Fără metodele cantitative, anumite tipuri de cercetare istorică ar fi impo-
sibilă, îndeosebi cele care vizează evoluţia preţurilor sau mişcarea populaţiei.
Începând cu anii 70 ai secolului al XX-lea, la fel ca şi antropologii sociali,
sociologii au acordat mai multă atenţie analizei micro-sociale, iar istoricii –
micro-istoriei. Scopul micro-istoriilor este de a alege un exemplu individual
care să fie studiat în profunzime, poate să fie determinat de faptul că repre-
zintă în miniatură o situaţie despre care istoricul ştie deja că este prevalentă.
În afara domeniului politic, există puţine fenomene importante ale vieţii
sociale care ar fi atât de strâns legate vieţii cotidiene pentru a autoriza micro-
analize pertinente şi clare asupra aspectelor noi care sunt deja cunoscute
într-o altă manieră.
Micro-istoria socială demonstrează că ierarhiile, distanţele sociale, conjunc-
tura conflictelor sunt întotdeauna schimbătoare şi în concurenţă la momentul
dat al timpului. De asemenea, micro-istoria socială evidenţiază în experienţa
colectării datelor, că anume cuvintele folosite pentru a desemna grupurile,
pentru a clasa indivizii, pentru a stabili ierarhiile nu au o valoare descriptivă în
sine, ci doar în dependenţă de momentul sau de locul utilizării.
19
Robert Neelly Bellah, sociolog american, cunoscut prin operele sale consacrate studi-
ului religiei şi moralei din perspectiva legăturilor acestora cu societatea.
20
A. Toynbee, Studiu asupra istoriei, Bucureşti, 1998.
În realizarea cercetărilor, istoricii apelează de multe ori la modele isto-

rice. Modelul poate fi apreciat drept „un construct intelectual care simpli-
fică realitatea cu scopul de a o înţelege”21. Astfel, modelul este echivalent
cu tipul, termen utilizat îndeosebi de Max Weber. În abordarea istorică sunt
utilizate două modele contrastive ale societăţii – cel consensual, asociat cu Emile
Durkheim, care subliniază importanţa legăturii sociale, a coeziunii sociale; şi
cel conflictual, asociat cu Karl Marx, care evidenţiază ubicuitatea contradicţiilor
şi a conflictelor sociale. Ambele modele coexistă, deoarece este imposibil ca
o societate să existe fără conflicte sau fără o solidaritate.
3. Istoriografia problemei (abordări teoretice ale vieţii cotidiene).
Studiile care abordează aspecte ale vieţii cotidiene sunt într-o legătură foarte
strânsă cu cele care abordează particularităţile mentalităţilor. De aceea, în
cadrul studiului nostru vom face multe referinţe şi la acest subiect, menta-
lităţile determinând, de regulă, evoluţia vieţii cotidiene a indivizilor dintr-o
anumită societate într-o anumită perioadă istorică.
Acest nou şi incitant domeniu al istoriei, apărut la începutul secolului al
XX-lea în cadrul unui curent istoriografic cu un puternic impact în istoriografia
contemporană universală (La nouvelle histoire), a inaugurat o perspectivă nouă şi
globală asupra trecutului, indicând modul, sau mai degrabă modurile, manie-
rele în care oamenii societăţilor din trecut văd, percep şi îşi imaginează lumea
care-i înconjoară, cum se văd pe ei înşişi, şi unii pe alţii, precum şi sistemele de
valori în funcţie de care îşi modelează atitudini, comportamente, reacţii unii
faţă de ceilalţi, ca şi faţă de provocările mediului natural, social sau politic22.
Noul curent istoriografic, orientat spre studiul mentalităţilor şi al imagi-
narului din diverse epoci istorice şi în diferite arii de civilizaţie, a revalori-
ficat şi ponderea în acest context a istoriei vieţii cotidiene, faţă de care se
încearcă o abordare în spirit pluridisciplinar; iar cercetătorii preocupaţi de
aceste probleme utilizează în demersurile lor achiziţiile unor ştiinţe social-
umane conexe, cum ar fi: psihologia socială, geografia umană, demografia
istorică, sociolingvistica, semiotica etc. În acelaşi timp, în centrul investigaţiei
istorice este aşezat nu omul abstract şi universal, ci omul concret istoric, mai
mult, grupurile umane, colectivităţile, cu particularităţile lor23.
Rădăcinile unei asemenea abordări istorice, pe cât de novatoare şi de capti-
vantă pe atât de complexă şi de dificilă, trebuie căutate în istoriografie, încă în
secolul al XIX-ea şi la începutul secolului al XX-lea.
21
P. Burke, Istorie şi teorie socială, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 38.
22
T. Nicoară, Introducere în istoria mentalităţilor colective, Cluj-Napoca, 1995, p. 3-4.
23
Ibidem, p. 5.
24 Lucia Sava
Unele interpretări de acest gen ar putea fi chiar anterioare. Referindu-se la

conceptul de istorie văzut ca un concept orientativ modern, Reinhart Kosel-
leck menţionează că, încă în 1765, la Gottingen, Christian Kestner ridică
problema de a şti: „Dacă utilitatea noii istorii se extinde asupra persoanelor
private”. Desigur, menţionează autorul, „istoriograful trebuie să ne înfăţişeze
omul în integritatea sa, nu doar în ipostazele rare sau speciale, de dominator
al altor oameni sau de dominator al popoarelor şi de cuceritor al unor ţări”24.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, unii dintre istoricii profesionişti germani
s-au arătat nemulţumiţi de istoria neorankeană. Printre cei mai activi critici
a fost Karl Lamprecht, care a denunţat istoriografia oficială germană pentru
accentul pus pe istoria politică şi pe personalităţile istorice. El a cerut o „istorie
colectivă”, care să-şi preia conceptele din alte discipline, cum ar fi psihologia
socială sau geografia umană. „Istoria, susţinea Lamprecht, este în primul rând
o ştiinţă sociopsihologică”25.
Concepţia sa istorică a fost continuată de un alt cercetător german, Otto
Hintze, urmaş al lui Max Weber, unul dintre puţinii istorici care au tratat
tipul de istorie cerut de Lamprecht drept o „evoluţie dincolo de Ranke”, care
susţinea: „Noi dorim să cunoaştem nu numai vârfurile, ci şi poalele munţilor,
nu numai înălţimile şi adâncimile suprafeţei, ci toată masa continentală”26.
Evident, încercările lui Lamprecht de a sparge monopolul istoriei poli-
tice s-au soldat cu eşec în Germania, dar ele au avut ecouri considerabile în
Statele Unite ale Americii şi în Franţa. În jurul anului 1890, istoricul american
Frederic Jackson Turner şi-a lansat atacurile împotriva istoriei tradiţionale
în aceeaşi manieră: „Trebuie luate în consideraţie toate sferele de activitate
umană... Nici un sector al vieţii sociale nu poate fi înţeles în mod izolat.”
Contemporanul său, James Harvey Robinson, a pledat, de asemenea,
pentru noua istorie, „o istorie care să se ocupe de toate activităţile umane şi
care să-şi preia ideile din antropologie, economie, psihologie şi sociologie.”27.
În Franţa, anii ’20 ai sec. XX au reprezentat perioada unui „nou tip de
istorie”, mişcare iniţiată de doi profesori de la Universitatea din Strasbourg,
Marc Bloch şi Lucien Febvre. Revista iniţiată de aceştia, Annales d’histoire
économique et sociale, a criticat istoricii tradiţionali. La fel ca şi predecesorii lor
germani şi americani, cei doi istorici francezi se opuneau prevalenţei istoriei
politice, pe care doreau s-o înlocuiască cu „o istorie mai amplă şi mai umană”,
o istorie care să includă toate activităţile umane şi să fie preocupată mai puţin
24
R. Koselleck, Conceptul de istorie, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005, p. 78.
25
P. Burke, Istorie şi teorie socială, p. 24.
26
Ibidem, p. 24.
27
Ibidem, p. 25.
de povestirea evenimentelor şi mai mult de analiza „structurilor”, termen

frecvent utilizat de istoricii Şcolii de la Annales28.
Atât Febvre, cât şi Bloch doreau ca istoricii să utilizeze în lucrările lor
informaţii din disciplinele învecinate: geografie, sociologie, psihologie, antro-
pologie etc., încurajând în acest sens cooperarea interdisciplinară şi conferind
istoriei o poziţie de hegemonie printre ştiinţele sociale.
Intenţiile autorilor francezi nu erau printre primele. Încă în 1919, isto-
ricul olandez Johan Huizinga a publicat lucrarea Amurgul Evului Mediu, un
studiu despre cultura din secolele XIV-XV, care se inspira din antropologia
socială. De altfel, revista întemeiată de Marc Bloch şi Lucien Febvre includea
în colectivul redacţiei, alături de istorici, cercetători din alte domenii, cum ar
fi: geograful politic André Siegfried; sociologul Maurice Halbwachs; în pagi-
nile revistei au publicat economistul Joseph Schumpeter, sociologul Norbert
Elias, antropologul Edward Evans-Pritchard ş.a.29.
Ascensiunea unui discurs comun al istoricilor şi sociologilor, al arheo-
logilor şi al antropologilor coincide cu declinul unui discurs comun pentru
ştiinţele sociale şi disciplinele umaniste, precum şi în cadrul fiecărei discipline.
Chiar şi în cadrul unei subdiscipline cum este istoria socială există tendinţe
de divizare, o parte a istoricilor fiind preocupaţi de marile curente, iar cealaltă
– de studiile de caz la scară mică. Această separare este vizibilă, în special, în
Germania, unde cele două grupări, una – a aşa-numiţilor „istorici ai socie-
tăţii”, şi cealaltă – a cercetătorilor „micro-istoriei”, se află în conflict30.
Primele încercări reuşite de instituţionalizare a noii discipline se fac în
deceniul trei al secolului al XX-lea, datorită eforturilor şi activităţii istorio-
grafice a istoricilor francezi L. Febvre şi M. Bloch, din iniţiativa cărora apare
revista Annales d’histoire économique et sociale (Strassbourg, 1929), care în 1946
a devenit Annales, Economies, Sociétés. Civilisation. Încercând definirea noilor
direcţii de cercetare istorică, L. Febvre susţine, că fiecărei civilizaţii, fiecărui
nivel de cultură şi fiecărei categorii sociale îi corespunde propriul său utilaj
mental, care include, în componenţa sa atât noţiunile educative, cât şi cele
comportamentale, definite ca “mod de viaţă”31. În concepţia lui M. Bloch,
„obiectivul istoriei este omul, care trebuie să fie studiat atât ca individ, cât şi
ca factor social”32.
28
P. Burke, The French Historical Revolution: The Annales School, 1929-1989, Cambridge, 1990.
29
P. Burke, Istorie şi teorie socială, 1999, p. 27.
30
Ibidem, p. 31.
31
L. Febvre, Religia lui Rabelais: Problema necredinţei în secolul al XVI-lea, Cluj-Napoca, 1996,
p. 5.
32
М. Блок, Апология истории, Москва, 1986, p.17-20.
26 Lucia Sava
Aşadar, Şcoala Analelor, adunată în jurul revistei fondate de Marc Bloch, se

opune istoriografiei tradiţionale, care studia prea exclusiv marile evenimente
recunoscute ca atare dintotdeauna: ea făcea istorie-tratate-bătălii; rămânea însă
de defrişat o imensă întindere de non-evenimenţial, ale cărei limite nici măcar
nu le zărim: istoria regională, a mentalităţilor, a nebuniei sau a căutării sigu-
ranţei de-a lungul timpului33.
Articolul-program care deschidea primul număr al Analelor expune inten-
ţiile fondatorilor. „Socială” şi interdisciplinară, revista îşi propunea „prin
exemplu şi prin faptă” şi mai puţin prin „articolele de metodă, dizertaţii teore-
tice”, să scoată istoria din făgaşul bătut al istoriografiei tradiţionale încreme-
nită într-un academism sterp al manualului sau al cursului universitar „eveni-
menţial” şi „pozitivist” al instituţiilor de făcut istorie. Compartimentarea
cercetării îşi menţine limitele în câmpul ideal unificat al „istoriei globale”,
pentru că integrarea interdisciplinară nu îşi găseşte încă instrumentele, pe care
toată lumea le caută totuşi.
„Noi am recunoscut, scria M. Bloch, că într-o societate, oricare ar fi ea,
totul se leagă şi se determină mutual; structura politică şi socială, economia,
credinţele, manifestările cele mai elementare ca şi cele mai subtile ale mentali-
tăţii...” De aici rezultă concepţia revoluţionară a acestor istorici, potrivit căreia
„nu există istorie economică şi socială, ci există istorie ca atare în toată inte-
gritatea ei.”34
Originalitatea demersului istoricului M. Bloch trebuie căutată în trei carac-
teristici: expansiunea pe o durată foarte lungă a studiului unui fenomen, o
cercetare desfăşurată concomitent în scop de comparare, în diverse regiuni ale
aceleiaşi arii culturale, o lectură nouă a textelor narative şi recurgerea la sursele
nescrise pentru identificarea urmelor unui ritual şi ale unei imagini mentale.
Autorul afirmă, pe bună dreptate, că „dacă noi am învăţat că omul s-a
schimbat mult în spiritul său şi fără îndoială în cele mai delicate mecanisme
ale corpului său, este oare de conceput să se întreprindă studiul schimbării
grupurilor sociale în ceea ce priveşte structura lor, fără a observa, mai ales
prin intermediul transformării deprinderilor de limbaj, prin subtila, insesiza-
bila modificare a sensului cuvintelor, faptele religioase şi legendele, credinţele,
viaţa spirituală şi fără a alătura acestei observaţii pe aceea a ceea ce, în exis-
tenţa materială, apare mai comun, fără să dezvolte în acelaşi ritm o arheologie
a cotidianului, o istorie a uneltei, a gestului, a mâncatului şi băutului, o istorie
a corpului?”35
33
P. Veyne, Cum se scrie istoria, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1999, p. 29.
34
I. Ţurcanu Bibliografia Basarabiei şi Transnistriei, Chişinău, 2005, p. 23.
35
M. Bloch, Pledoarie pentru istorie, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2007, p. 11-12.
Aceeaşi opinie este împărtăşită şi de colegul său, Lucien Febvre, care

considera că „istoria trebuie să se instaleze la răscrucea unde toate influenţele
ajung să se întretaie şi să se contopească: în conştiinţa oamenilor care trăiesc
în societate. Acolo el va surprinde acţiunile, reacţiile şi va măsura efectele
forţelor materiale sau morale care se manifestă asupra fiecărei generaţii; acolo
el va vedea atâtea probleme diverse reducându-se la una sau două dezbateri
fundamentale şi îndeosebi la jocurile alternante ale posibilului şi necesităţii,
ale permanenţei şi ale întâmplării.”36.
Altfel spus, studiile cercetătorilor citaţi mai sus vizează reconstituirea
unei istorii totale, care presupune a imprima vieţii materiale, sociale şi politice
dimensiunea vieţii mentale şi cotidiene, fără de care prima n-ar fi completă; în
acest caz istoricul urmăreşte, după expresia lui F. Braudel, redarea “...istoriei de
lungă durată” (l’histoire de longue durée)37.
Istoria totală este definită de R. Aron ca fiind „o istorie a oamenilor, în
multitudinea activităţilor şi a universurilor lor, de la felul lor de a se îmbrăca
şi de a face schimb până la felul lor de a se ruga”38. Iar un alt cercetător al
perioadei, P. Veyne, consemna că: „în zilele noastre istoria şi-a anexat demo-
grafia, economia, societatea, mentalităţile şi năzuieşte să devină o „istorie
totală”, să domnească peste tot domeniul ei virtual....”39. Altfel spus, redarea
unei istorii totale presupune a urmări corelarea structurilor profunde ale vieţii
umane cu factorii ei materiali, cât şi cu procesele de transformare a compo-
nentelor imaginarului social şi modul acestora de a reflecta ambianţa socială.
Plecând de la cercetările acestor autori, noi generaţii de istorici vor impune
problematica cotidianului alături de cea a mentalităţilor în câmpul istoriogra-
fiei contemporane. La această etapă, studiile despre cotidian par nedespărţite
de cele care vizează mentalităţile. Astfel, R. Mandrou consideră că scopul
acestor studii este „reconstituirea comportamentelor, expresiilor şi tăcerilor
care pun în lumină concepţiile despre lume şi sensibilităţi colective...”40. În
acelaşi context, Jacques le Goff apreciază că „nivelul istoriei mentalităţilor
este cel al cotidianului şi automaticului, este ceea ce scapă subiecţilor indi-
viduali ai istoriei, întrucât le dezvăluie conţinutul impersonal al gândirii...”41.
Un alt istoric al Şcolii Analelor, G. Duby, vorbeşte despre mentalităţi ca despre
„un ansamblu de idei gata făcute, pe care indivizii le exprimă spontan, într-un
anumit mediu uman şi într-o anumită epocă”42.
36
Ibidem, p. 14-15.
37
F. Braudel, Gramatica civilizaţiilor, Bucureşti, 1994, p. 25.
38
R. Aron, Introducere în filosofia istoriei, Bucureşti, 1997, p. 179.
39
P. Veyne, Cum se scrie istoria, Bucureşti, 1999, p. 76.
40
R. Mandrou, L’histoire des mentalités// Encyclopedia Universalis, vol.8, Paris, 1968, p. 436.
41
J. le Goff, Les mentalités: une histoire ambigue, Paris, 1983, p. 80.
42
G. Duby, Histoire des sciences et histoire des mentalités // Revue de Synthèse, 3-ème série,
28 Lucia Sava
Problematica cotidianului este studiată într-un cadru mai complex şi mai

profund de istoricul francez F. Braudel. Autorul vede structurile cotidianului
la limita dintre posibil şi imposibil, susţinând că „trebuie să existe o legătură
între viaţa individului, între asumarea obligată a cotidianului cu ritmurile lui
sacadate şi înceata trecere a gândului spre împlinire”43.
Istoricul insistă asupra aspectelor demografice, ce ţin de alimentaţie,
costume, habitat etc., care, raportate la viaţa cotidiană, pot explica salariile,
preţurile, impozitele, dar şi consecinţele acestora asupra modului de viaţă al
individului: scumpetea, foamea, mizeria, mortalitatea etc.
Influenţa lui H. Berr şi a lui L. Febvre îşi are rolul ei în evoluţia spirituală
a istoricului F. Braudel, nume emblematic al celei de-a doua generaţii a Şcolii
de la Annales, antrenate în „lupta pentru istorie”, „o istorie a oamenilor”, o
luptă pentru reprospectarea istoriei ca spaţiu predilect al unei antropologii
cvadridimensionale.
Pornind de la rolul, de la „partea mediului” spre „destinele colective” şi,
de acolo, spre „evenimente”, F. Braudel pune în evidenţă o triplă valoare
a timpului, construieşte o durată cu trei dimensiuni: un timp geografic,
aproape structural, timpul geoistoriei, în limitele căruia se organizează rapor-
turile dintre om şi mediu, o durată ecologică a istoriei; un timp social, timpul
dominat de mişcările ritmate ale economiilor societăţilor, timpul conjunctu-
rilor şi, în sfârşit, timpul individual, dominat de evenimente, „o agitaţie de
suprafaţă” care nu are nici un sens în afara dialecticii ritmurilor profunde,
nespectaculoase, dar fundamentale, sub care se ascund „cele mai lente reali-
tăţi structurale”, „echilibrul instabil, dar durabil dintre oameni, climatul şi
solul, pământul şi marea, animalele şi plantele, care statornicesc posibilităţile
şi limitele civilizaţiilor”44.
Un rol important în realizarea studiilor de acest gen revine izvoarelor isto-
rice. Lectura documentului ţine de ceea ce Jacques le Goff numea „promo-
varea unei noi erudiţii”, „o nouă concepţie a documentului”, care „nu este
nevinovat” şi care trebuie „destructurat pentru a-i dezvălui condiţiile de
producere”. În concepţia lui F. Braudel, dincolo de documente sau, dacă ştii
să vezi, prin documente şi pe lângă ele istoria, care rămâne o poveste de viaţă,
continuă sau, pur şi simplu, există45.
Într-un context asemănător, demersul istoricilor Ph. Ariès şi G. Duby este
nr. 111-112, Paris, 1983, p. 408.
43
F. Braudel, Structurile cotidianului, Bucureşti, 1995, p. 289.
44
Această apreciere este dată de A. Riza în postfaţa lucrării lui F. Braudel, Structurile cotidia-
nului: posibilul şi imposibilul, vol. II, Bucureşti, 1984, p. 399.
45
F. Braudel, Structurile cotidianului: posibilul şi imposibilul, vol. II, Bucureşti, 1984, p. 397.
de a reconstitui modul în care oamenii îşi organizează habitatul şi întreaga

lor existenţă, comportamentul lor în societate şi în cercul restrâns al familiei;
autorii „renunţă la faptul mărunt în favoarea elementului semnificativ, apt
să explice schimbările, trecerea de la o societate la alta, transformarea, care a
avut loc la toate nivelurile46.
Astfel, cercetarea vieţii private capătă contur şi începe să concureze cu
istoria socială şi politică. Importanţa cunoaşterii vieţii private a fost formulată
de G. Duby în felul următor: „În aria privată, omul păstrează ce are el mai
de preţ, ceea ce nu este decât al lui, ceea ce nu-l priveşte pe altul, ceea ce nu
are voie să divulge, să arate, deoarece este prea deosebit de aparenţele pe care
onoarea cere să le salvgardeze în public...”47.
Totodată, în concepţia autorilor menţionaţi, aria privată cunoaşte o diver-
sificare: de la casă, la domeniul de activitate (atelierul, prăvălia, biroul, uzina),
şi, inclusiv, la locurile închise, prielnice complicităţilor şi relaxării, cum ar fi
cafeneaua sau clubul48.
Istoriografia germană de după cel de-al Doilea Război Mondial pare să
se fi scindat, şi ea, în două: o nouă generaţie de istorici s-au impus împotriva
rezistenţei istoriei tradiţionale, împotriva unei istorii naţionale, concentrată pe
persoane, grupuri dominante, politica marilor puteri şi partide; această gene-
raţie şi-a exprimat dorinţa de a se întoarce spre istoria socială. Conceptul
„istoria societăţii” devine un program care se extinde asupra sociologiei isto-
rice a societăţii germane.
Istoria devine o dimensiune a conştiinţei, care include participarea „oame-
nilor mici” la constituirea „marii istorii”. În paralel, istoria cotidianului s-a
extins în unele universităţi, fiind considerată ca un domeniu de cercetare
foarte serios. Acesteia i s-a opus şcoala de istorie socială, ai cărei reprezentanţi
tradiţionali şi conservatori menţionau că istoria cotidianului este un fenomen
la modă, ne-ştiinţific, ne-gândit, fără fundamente teoretice, incoerent şi iraţi-
onal. Astfel, în timpul celui de-al 35lea Congres al Istoricilor de la Berlin,
din 1984, Hans-Ulrich Wehler a apreciat că istoria cotidianului nu constituie
o completare a marilor structuri ale istoriei sociale decât în unele sectoare
separate. Un alt istoric, Jurgen Kocka, l-a susţinut, primind cu scepticism şi
rezerve ideea reluării unei problematici etnologice şi sociologice de către isto-
riografie, pe care Wehler a respins-o viguros49.
Alf Ludtke, în introducere la lucrarea Histoire du quotidien, menţionează că în
46
Ph. Ariès, G. Duby, Istoria vieţii private, vol. I, Bucureşti, 1995, p. 13.
47
Ibidem, p. 7.
48
Ibidem, p. 8.
49
Histoire du quotidien (sous la direction d’Alf Ludtke), Paris, 1994, p. IX.
30 Lucia Sava
centrul preocupărilor istoriei cotidianului se află „oamenii mici”. Aceste studii

abordează munca lor şi timpul lor liber. Ele sunt consacrate manierelor lor de
a locui sau de a trăi fără adăpost, de a se îmbrăca sau de a rămâne dezbrăcaţi,
de a mânca sau de a fi flămânzi. Istoricul se interesează despre dragoste şi
ură, despre certuri şi înţelegeri, despre amintiri, angoase şi speranţe de viitor.
Prin intermediul istoriei cotidianului atenţia nu este îndreptată doar asupra
faptelor, asupra „celor mari”, adică asupra celor care deţin puterea laică sau
religioasă. Mult mai importantă este viaţa şi supravieţuirea celor fără nume în
istorie, a grijilor lor cotidiene, cât şi a degajărilor ocazionale50.
În studiile despre muncile cotidiene şi despre sărbători, care se referă atât
la bărbaţi, cât şi la femei, la copii şi la bătrâni, aceştia intervin în calitate de
actori. Însă, această perspectivă focalizează în egală măsură atenţia asupra
victimelor şi a suferinţelor acestora.
Studiile despre cotidian demonstrează modul în care majoritatea germanilor
de categorie medie, în tendinţa lor de a se retrage, s-au cramponat de puterea
nazistă. Cei care au plătit facturile sunt „alţii”, sunt cei numiţi „sub-oameni”
(„sous-hommes”), străinii comunităţii, muncitorii străini. Dar cercetarea istoriei
cotidianului vizează, de asemenea, explorarea feţei interne a accederii şi insta-
lării la putere a naţional-socialiştilor: diferenţa dintre dominanţi şi dominaţi,
care contribuie adesea la disculpare.
Astfel, ascensiunea unui discurs comun al istoricilor şi sociologilor, al
arheologilor şi al antropologilor coincide cu declinul unui discurs comun
pentru ştiinţele sociale şi disciplinele umaniste, precum şi în cadrul fiecărei
discipline. Chiar şi în cadrul unei subdiscipline cum este istoria socială există
tendinţe de divizare, o parte a istoricilor fiind preocupaţi de marile curente,
iar cealaltă – de studiile de caz la scară mică. Această separare este vizibilă, în
special, în Germania, unde cele două grupări, una – a aşa-numiţilor „istorici
ai societăţii”, şi cealaltă – a cercetătorilor „micro-istoriei”, se află în conflict51.
Majoritatea istoricilor menţionaţi abordează în operele lor aspecte ale vieţii
cotidiene în strânsă corelaţie cu cele ale mentalităţii, făcând referinţă la peri-
oada Evului Mediu sau la începutul epocii moderne. În pofida segmentului
cronologic îndepărtat de cel al epocii pe care ne-am propus s-o studiem în
lucrarea noastră, vom ţine cont nu atât de acest element cronologic, suficient
de important în tratarea unor probleme istorice, cât de problematica operelor
şi de metodologia prezentării conţinuturilor acestora.
Problematica cotidianului, alături de cea a mentalităţilor, constituie în ulti-
50
Ibidem, p. 1.
51
Ibidem, p. 31.
mele decenii ale secolului al XX-lea obiectul cercetărilor istoricilor din spaţiul româ-
nesc. Istorici români ca: F. Constantiniu, A. Duţu, E. Papu, I. Ţighiliu, A. F.
Platon, L. Boia, T. Nicoară, I. Scurtu şi alţii, prin preocupări teoretice şi prin
crearea unor instrumente de lucru adecvate circumscriu problematica cotidia-
nului în paralel cu cea a mentalităţilor, astfel încât aceste preocupări cuceresc
noi domenii de cercetare, impunându-se nu numai în mediile savante, ci şi în
conştiinţa publicului larg, cititor şi consumator de istorie.
În perioada anilor ’80 ai secolului al XX-lea istoricul român L. Boia este
preocupat de problema istoriei mentalităţilor şi a vieţii cotidiene. Făcând o
retrospectivă a problematicii abordate de reprezentanţii Şcolii Analelor, autorul
citează pe unii istorici francezi, cum ar fi Jean-Paul Aron, care abordează
unele dintre aspectele vieţii cotidiene, ca de exemplu, cel alimentar, susţi-
nând, că acesta defineşte alimentaţia, nu numai ca problemă economică, ci şi
ca atitudine mentală52. În acelaşi context este citat şi Fernand Braudel, care
prezintă aceeaşi manieră de analiză ca şi primul, referindu-se, însă, la evoluţia
locuinţelor şi a mobilierului, a costumelor şi a modei. Astfel, conchide autorul,
cotidianul şi mentalităţile apar profund integrate în întreg contextul economic
şi social, analiza lor nefiind posibilă, dacă le detaşăm de acestea53.
Concepută ca o sinteză complexă a evoluţiei societăţii şi a mentalităţilor
în Europa medievală, opera cercetătorului român A. F. Platon este una de
analiză profundă a structurilor generale şi particulare ale societăţii europene
medievale. Încercând să explice avântul pe care îl înregistrează în ultima peri-
oadă de timp studiile dedicate vieţii cotidiene şi mentalului colectiv, autorul
consideră drept unul dintre factorii principali ai acestuia declinul ideologi-
ilor şi al principiului „procesualităţii dirijate”54. Acesta din urmă presupune
încercarea istoricilor din cele mai vechi timpuri şi până la mijlocul secolului
al XX-lea în reconstituirea istorică de a evidenţia o evoluţie a istoriei şi de a-i
descoperi un sens (numite diferit într-o anumită perioadă istorică: „împlinirea
planurilor ascunse ale Providenţei”, „afirmarea Statului”, „impunerea libera-
lismului”, sau „biruinţa finală a socialismului”), citate de autor, care însă, sunt
depăşite acum prin comutarea centrelor de interes ale explorării trecutului pe
„cotidian” şi pe „manierele de gândire”55. Considerăm lucrarea deosebit de
importantă şi datorită faptului că ea conţine repere documentare şi bibliogra-
fice importante ale problemelor abordate de istoricul ieşean.
52
L. Boia, Istoria mentalităţilor (cu privire specială asupra Şcolii de la „Annales”) // Revista de
Istorie, tom 33, nr. 5, Bucureşti, 1980, p. 944.
53
Ibidem, p. 944.
54
A.-F. Platon, Societate şi mentalităţi în Europa medievală. O introducere în antropologia istorică, Iaşi,
2000, p. 6.
55
Ibidem, p. 6.
32 Lucia Sava
Cercetările istoricului român I. Scurtu sunt printre cele mai recente în abor-
darea problematicii vieţii cotidiene a românilor în perioada interbelică, fiind
foarte importante şi din considerentul că, din punct de vedere cronologic,
dar şi în ceea ce priveşte conţinutul, sunt foarte aproape de ceea ce am ţinut
să realizăm în paginile lucrării noastre56. Autorul s-a preocupat de existenţa
cotidiană, fără a neglija dimensiunea sa publică, determinată de autorităţi prin
legi, decrete, decizii, ordonanţe. Istoricul urmăreşte reconstituirea modului
de viaţă al diferitor straturi sociale din societatea românească interbelică, peri-
oadă extrem de complexă şi dinamică, în care, după părerea sa, românii au
cunoscut atât momente grele, cât şi ani de prosperitate, care merită a fi cunos-
cute mai temeinic.
Chiar din primele pagini ale lucrării, cercetătorul ţine să evidenţieze scopul
acesteia: „...Am dorit ca „individul” să fie prezentat ca „fiinţă socială”, anco-
rată în realităţile vremii sale. Pe un plan mai larg, am urmărit reconstitu-
irea modului de viaţă a tuturor românilor într-un context istoric dat – anii
interbelici.”57. Lucrarea prezintă importanţă şi din punctul de vedere al paletei
tematice foarte vaste: ea include aspecte ale mediului de locuire, ocupaţii şi
condiţii de muncă, venituri şi cheltuieli, familia, locuinţa, îmbrăcămintea,
alimentaţia, igiena şi sănătatea, precum şcoala, biserica, mass-media, timpul
liber etc., aspecte care ne determină să insistăm, în plus, asupra diversităţii
şi complexităţii problematicii vieţii cotidiene. Concluziile autorului sunt
evidente în acest sens. Referindu-se la Marea Unirea din 1918, el susţine că
după acest eveniment mediul de locuire s-a modificat, în peisajul statului
român fiind integrate oraşele şi satele din Basarabia, Bucovina, Transilvania,
fiecare regiune având specificul său58.
În plus, autorul recurge la o gamă largă de date statistice, care au menirea
să ofere o imagine totală, complexă a societăţii româneşti, cu părţile ei bune
şi rele. Multiplele informaţii prezentate în lucrare, care se referă la o varie-
tate de aspecte ale problemei abordate, au fost foarte utile şi pentru lucrarea
noastră; permiţându-ne să urmărim unele aspecte ale vieţii cotidiene a locui-
torilor oraşului Chişinău în perioada interbelică. Pe de altă parte, prezentarea
în paralel a unor aspecte ale vieţii cotidiene din România întregită (care includ
informaţii referitoare la Basarabia înainte şi după Unire) şi din alte state ale
Europei ne oferă posibilitatea de a compara şi de a stabili standardele de viaţă
ale românilor şi cele ale locuitorilor din statele europene.
56
I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001.
57
Ibidem, p. 8.
58
Ibidem, p. 279.
Studierea habitatului urban al Chişinăului ne-a fost favorizată şi de o serie de

lucrări care abordează problema evoluţiei oraşelor în spaţiul românesc59. Dintre
acestea, de un real folos ne-a fost lucrarea lui E. Emandi60. Deşi nu se referă
nemijlocit la Chişinău, ci la oraşul Suceava, lucrarea conţine o serie de infor-
maţii preţioase, deoarece se referă la fizionomia şi funcţiile oraşului în general,
precum şi la rolul determinant al acestuia în dezvoltarea societăţii, baza metodo-
logică a lucrării fiind foarte utilă pentru elaborarea studiului de faţă.
Problema cotidianului, complexă şi destul de variată în ceea ce priveşte
conţinutul şi problematica abordată, este un subiect relativ nou, puţin cercetat
în istoriografia românească. Cu atât mai puţin a fost abordată problema coti-
dianului în istoriografia din Republica Moldova, dovadă este faptul că la ora
actuală există puţine studii ce ar viza această problemă. Putem afirma, cu
siguranţă, că acest domeniu rămâne încă a fi unul foarte puţin explorat pentru
istoricii din spaţiul pruto-nistrean. De acceea, se impun studii aprofundate
asupra acestui subiect.
Câteva tentative de abordare istorică din această perspectivă au fost făcute
de istoricii E. Dragnev, V. Pâslariuc şi I. Caşu în cadrul Catedrei UNESCO de
Studii Sud-Est Europene. Aceşti autori au iniţiat în cadrul rubricii „Adio, secolul
XX” din paginile revistei Capitala magazin prezentarea evoluţiei societăţii chişi-
năuene până în anii ’70 ai secolului al XX-lea61. Adoptând aceleaşi principii de
tratare a istoriei, stabilite de Şcoala Analelor, autorii scot în evidenţă particula-
rităţile mediului de trai al locuitorilor oraşului Chişinău, punând accentul atât
pe progresele înregistrate, cât şi pe problemele cu care se confrunta societatea
chişinăueană aflată în plin proces de modernizare.
Referindu-se la Chişinăul anilor 1910-1916, care se asemăna izbitor de mult
cu Constantinopolul, „oraş somnoros şi apatic”, autorii afirmă că „Epoca de
aur” a culturii europene s-a încheiat odată cu declanşarea celei mai distrugă-
toare conflagraţii de până atunci, care a schimbat radical aspectul civilizaţiei
noastre”62. Ca urmare a Primului Război Mondial, viaţa cotidiană a locuito-
59
Este vorba de o serie de lucrări dedicate evoluţiei istorice a oraşelor româneşti: V. Cucu,
Oraşele României, Bucureşti, 1970; Gh. Curinski, Centrele istorice ale oraşelor, Bucureşti, 1967;
E. Emandi, Habitatul urban şi cultura spaţiului: Studii de geografie istorică. Suceava în secolele
XIV-XX, Iaşi, 1996; Istoria oraşului Iaşi, sub coordonarea lui C. Cihodaru, Gh. Platon,
Iaşi, 1980; D. Marcu, Estetica oraşelor şi înfrumuseţarea lor din punct de vedere urbanistic, Bucu-
reşti, 1926; P. Păltănea, Istoria oraşului Galaţi: de la origini până în 1918, vol. I-II, Galaţi,
1994; A. Ungureanu, Oraşele din Moldova. Studiu de geografie economică, Bucureşti, 1980.
60
XIV-XX, Iaşi, 1996.
61
E. Dragnev, V. Pâslariuc, I., Caşu, Adio, secolul XX // Capitala magazin, nr. 2, iulie 2000.
62
Ibidem, p. 4-6.
34 Lucia Sava
rilor oraşului este supusă unor încercări grele, cum ar fi: asigurarea cu produse
alimentare, transportul public, creşterea criminalităţii etc.
Studiile menţionate nu tratează decât parţial problematica vizată; lipsa
unei lucrări care ar analiza evoluţia vieţii cotidiene şi a mentalităţii în spaţiul
dintre Prut şi Nistru în secolul al XX-lea în general; şi în particular, în oraşul
Chişinău, capitala actuală a Republicii Moldova, se face resimţită cu atât mai
mult, cu cât, din secolul al XIX-lea şi până în prezent, Chişinăul rămâne a fi
centrul de afirmare şi de manifestare a tendinţelor urbaniste şi moderniza-
toare ale societăţii basarabene.
În pofida celor menţionate, există numeroase lucrări63 care, abordând
probleme de istorie socială, economică, politică sau culturală ale spaţiului românesc,
în general, sau ale Basarabiei, în particular, fac referinţă nemijlocită la capitala
acesteia, oraşul Chişinău. Acestea conţin o diversitate tematică şi acoperă un
segment cronologic vast, precum sunt diferite opiniile şi metodele de abor-
dare ale problemelor trasate. Una dintre lucrările de acest gen, care conţine
informaţii de un real interes, aparţine istoricului N. Iorga64. Referindu-se la
ţinutul Chişinăului, autorul descrie imaginea de ansamblu a oraşului, străzile,
îndeosebi cea principală, Alexandrovskaia, localurile şi varietatea bucatelor,
magazinele şi prăvăliile, care apar în viziunea istoricului ca „...un cartier de
palate albe, de mari clădiri ale negustorilor. Vitrinele scânteie de o parte şi de
alta. Înainte e o mare grădină, o biserică spaţioasă în fundul ei şi un turn cu
ceasornicul luminat. Aici e centrul, un centru frumos...”65
Unele aspecte, tangenţiale cu problema abordată în lucrare, au fost preluate
din studiile care abordează mişcarea de eliberare naţională a românilor basarabeni aflaţi
sub stăpânire ţaristă, care cunoaşte un avânt considerabil în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.66 Majoritatea acestor
63
Printre sintezele cele mai semnificative ale istoriei Basarabiei în perioada studiată figu-
rează: Z. Arbore, Basarabia în secolul XIX, Bucureşti, 1898; Z. Arbore, Dicţionarul geografic
al Basarabiei, Chişinău, 2001; A. Boldur, Istoria Basarabiei, Chişinău, 1990; A. Boldur, Basa-
rabia românească, Chişinău, 1992; P. Cazacu, Zece ani de Unire. Moldova dintre Prut şi Nistru,
Chişinău, 1928; Şt. Ciobanu, Din istoria mişcării naţionale în Basarabia, Chişinău, 1991; Şt.
Ciobanu, Basarabia. Populaţia, istoria, cultura, Bucureşti-Chişinău, 1992; O. Ghibu, De la
Basarabia rusească la Basarabia românească, Bucureşti, 1926; N. Iorga, Basarabia noastră (scrisă
după 100 de ani de la răpirea ei de către ruşi), Bucureşti, 1912; A. Moraru, Istoria românilor în
Basarabia şi Transnistria (1812-1993), Chişinău, 1995; I. Nistor, Istoria Basarabiei, Bucureşti,
1991; I. Scurtu, D. Almaş, ş.a., Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1918, Bucureşti,
1998.
64
N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1995.
65
Ibidem, p. 77-92.
66
I. Negrei, Mişcarea de emancipare a românilor aflaţi sub stăpânire străină (a doua jumătate a seco-
istorici, printre care Gh. Negru67, V. Popovschi68, D. Poştarencu69 şi, mai ales,
I. Varta70, susţin ideea că mişcarea de eliberare naţională care a cuprins Basa-
rabia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a cunoscut o amploare deosebită la
începutul secolului al XX-lea a fost favorizată de intensificarea luptei pentru
apărarea drepturilor naţionale, precum şi de mărirea numărului publicaţiilor
periodice ale timpului în limba română, care prin conţinutul lor au contribuit
la revigorarea conştiinţei naţionale a românilor basarabeni pe parcursul unui
secol de ocupaţie rusească71.
Anul 1918 ocupă un loc aparte în istoriografia românească datorită Unirii
Basarabiei cu România, eveniment de importanţă majoră în istoria poporului
şi a naţiunii române. Cele mai multe studii şi monografii, având tangenţe
cu lucrarea noastră, abordează această problemă a istoriei naţionale, eviden-
lului XIX – începutul secolului XX) // Cugetul, nr. 2, 2001, p. 39-41; Gh. Negru, Conştiinţa
naţională a românilor basarabeni în perioada ocupaţiei ţariste // Destin românesc, nr. 3, 1995, p.
26-36; Gh. Negru, Mişcarea naţională în Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea –
începutul secolului XX // Destin românesc, nr. 4, 1996, p. 45-50; Gh. Negru, „Curentul româ-
nofil” în Basarabia sub ocupaţia ţaristă // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 2 (26), an VII,
p. 35-67; A. Stan, Unirea Basarabiei cu România ca proces de recuperare a identităţii // Destin
românesc, nr. 2, 1998, p. 7-13; C. I. Stan, Centenarul răpirii Basarabiei // Destin românesc,
nr. 2, 1997, p. 52-64; C. I. Stan, Revoluţia rusă din februarie-martie 1917 şi România, // Destin
românesc, nr. 2, 2002, p. 42-61; I. Varta, Documente inedite. Marele stat major al armatei ruse
şi România // Destin românesc, nr. 2, Chişinău, 1996, p. 73-79; V. Văcăruş, Curente ideo-
logice din Basarabia (secolul XIX – începutul secolului XX) // Destin românesc, nr. 3, 2002, p.
25-40; Gh. Negru, Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor din Basarabia, Chişinău, 2000;
Suferinţele Basarabiei şi răpirile ruseşti: Antologie (Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului Bucu-
reşti), Bucureşti, 1996.
67
Gh. Negru, O preistorie necunoscută a ziarului „Basarabia” // Limba Română. Revistă de
ştiinţă şi cultură, nr. 9-12, Chişinău, 2001, p. 174-178; Gh. Negru, Ziarul „Basarabia”
(1905-1907): informaţii inedite // Destin românesc, nr. 3, 2001, p. 63-76; Gh. Negru, Inte-
lectualii basarabeni (1906-1913) // Destin românesc, nr. 4, 2002, p. 15-38.
68
V. Popovschi, Rolul ziarului „Cuvânt Moldovenesc” în trezirea conştiinţei naţionale a
românilor basarabeni în 1917 // Destin românesc, nr. 4, 1995, p. 76-85.
69
D. Poştarencu, Emanuil Gavriliţă: 90 de ani de la moarte (Contribuţii biografice) //
Destin românesc, nr. 1, 2000, p. 49-55.
70
I. Varta, Ziarul „Basarabia” – apărător al demnităţii naţionale a românilor basarabeni (90 de ani
de la apariţie) // Literatura şi arta, 13 iunie, 1996; I. Varta, Ziarul „Moldovanul” (1907-1908)
– o veritabilă publicaţie de limbă română din Basarabia // Literatura şi arta, 27 martie 1997;
I. Varta, „Glasul Basarabiei” în apărarea limbii naţionale // Destin românesc, nr. 1, 1998,
p. 87-97.
71
D. Coval, Din istoria jurnalisticii româneşti (secolul XIX – începutul secolului XX),
Chişinău, 1992; A. David, Tipăriturile româneşti în Basarabia sub stăpânirea rusă (1812-1918),
Chişinău, 1934; N. Iorga, Istoria presei româneşti de la începuturi până la 1916, Bucureşti, 1922;
C. Mâţu, O necesitate desconsiderată: Presa românească în Basarabia, Chişinău, 1930; P. Mihail,
Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia, Chişinău, 1993.
36 Lucia Sava
ţiind importanţa deosebită pe care a avut-o reîntregirea neamului românesc

ca urmare a actului de la 191872. Cercetătorii menţionaţi susţin că, odată cu
înfăptuirea Unirii Basarabiei cu România, istoria subscrie o nouă pagină în
evoluţia teritoriului dintre Prut şi Nistru, care rămâne a fi idealul românilor
până în prezent.
Alt capitol al istoriografiei de referinţă a perioadei cercetate îl înscriu studiile
şi lucrările care abordează contribuţia personalităţilor în istoria Basarabiei, a locului şi
rolului determinant al acestora în declanşarea şi înfăptuirea unor evenimente
istorice. Cea mai mare parte din aceste studii reflectă starea de spirit de epocă
a Basarabiei, contextul istoric al oraşului, în care au trăit şi au activat perso-
nalităţi marcante basarabene (I. Pelivan, V. Stroiescu, P. Halippa şi alţii), al
căror aport este, indiscutabil, considerabil la promovarea valorilor morale şi
spirituale ale naţiunii române73. Acestea sunt utile cercetării noastre din consi-
72
I. Agrigoroaiei, Unirea Basarabiei cu România – relatări şi atitudini din presa de la Iaşi (1918) //
Destin românesc, nr. 2, 1999, p. 26-34; D. Berindei, Locul unirii Basarabiei în procesul de desă-
vârşire a statului unitar român // Destin românesc, nr. 2, 1998, p. 3-7; D. Berindei, 1918 – un
an al miracolului naţional // Destin românesc, nr. 1, 1999, p. 3-6; Gh. Cojocaru, Consideraţii
cu privire la unirea Basarabiei cu România // Destin românesc, nr. 4, 1996, p. 54-72; Gh.
Cojocaru, Contribuţia Basarabiei la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc în primii ani după
unire // Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 80-102; V. Dumbravă, Cultura populară românească
în Basarabia (1918-1940) // Destin românesc, nr. 3, 1995, p. 65-79; M. Iosa, Marea Unire
// Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 3-18; E. Istrati, Ion Pelivan – un model de slujire a idealului
naţional românesc // Destin românesc, nr. 4, 1995, p. 45-53; A. Moşanu, Autodeterminarea
Basarabiei reflectată în documente, 1917-1918 // Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 39-57; M.
Mureşan, D. Mureşan, Marea Unire şi dezvoltarea economiei româneşti // Destin românesc, nr.
2, 1998, p. 23-30; I. Negrei, Biserica din Basarabia pe calea unirii cu Biserica Ortodoxă Româ-
nească (1918-1920) // Cugetul, nr. 1, 2000, p. 21-25; I. Negrei, 1 decembrie 1918. Chişinăul
salută Alba-Iulia // Cugetul, nr. 3, 2000, p. 57-60; Gh. Negru, Crearea şi începutul activităţii
Sfatului Ţării în lumina unor documente // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3-4, 1997, p.
18-31; Gh. Palade, Alexandru Boldur – istoric credincios al Basarabiei // Cugetul, nr. 1, 1991;
Gh. Palade Din activitatea intelectualilor din Vechiul Regat, Ardeal şi Bucovina în Basarabia anilor
unirii (1918-1920) // Destin românesc, nr. 1, 1997, p. 86-100; V. Popovschi, Acţiuni ale
populaţiei basarabene în favoarea unirii cu România în anul 1918 // Destin românesc, nr. 1,
Chişinău, 1996, p. 91-98; A. Stan, Unirea Basarabiei cu România ca proces de recuperare a iden-
tităţii // Destin românesc, nr. 2, 1998, p. 7-13; C. I. Stan, Activitatea lui Vasile Harea în
sprijinul înfăptuirii Unirii Basarabiei cu România // Destin românesc, nr. 1, 1999, p. 15-27; I.
Agrigoroaiei, Gh. Palade Basarabia în cadrul României întregite (1918-1940), Chişinău, 1993;
Gh. Cojocaru, Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), Bucureşti, 1997.
73
P. Balmuş, Întâlniri de neuitat: N. Iorga – A. Mateevici // Cugetul, nr. 2, 2001, p. 35-39;
Gh. Bezviconi, Istoricul Basarabiei – Ion Halippa // Viaţa Basarabiei, an. XI, nr. 2-3, 1942,
p. 73-82; Gh. Buzatu, N. Iorga – apostol al unirii tuturor românilor // Destin românesc, nr.
4, 1997, p. 19-38; M. Cimpoi, Fenomenul basarabean sub semnul Păsării Phoenix // Destin
românesc, nr. 4, 1995, p. 54-67; E. Danu, Date noi despre activitatea politică a lui Şt. Ciobanu
în 1917 // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1-2, 2000, p. 114-118; T. Grati, Al. V. Boldur
derentul că informaţiile pe care le conţin (scrisori, mărturii, acte personale,

etc.) oferă o viziune mai amplă despre Basarabia în ansamblu, completând, în
cazul nostru, informaţiile ce vizează viaţa cotidiană a capitalei.
Studiile menţionate, chiar dacă nu fac referinţă directă la problematica
abordată în paginile lucrării noastre, conţin informaţii preţioase ce comple-
tează tabloul general al modului de viaţă şi de gândure al locuitorilor oraşului
Chişinău la începutul secolului al XX-lea. O serie de studii, care abordează
aceeaşi problemă, cea a personalităţilor, se încadrează în arealul geografic
cercetat, deoarece acestea, fie şi-au desfăşurat activitatea în capitala Basara-
biei, fie prin realizările lor, sunt legate direct de oraşul Chişinău, contribuind
la transformarea capitalei provinciei într-un centru urban modern74.
Scrierile dedicate în mod special oraşului Chişinău sunt relativ puţine la număr.
Încă P. Cruşevan, referindu-se la Chişinăul actual perioadei sale (începutul
secolului al XX-lea), remarca faptul că acesta trece prin transformări însem-
nate: se extinde din punct de vedere teritorial şi îşi schimbă aspectul estetic:
apar noi clădiri şi instituţii publice, sunt construite străzile mai largi, altele
sunt pavate, se intensifică viaţa internă a oraşului, schimbări determinante,
care fac din acesta unul dintre centrele reprezentative ale Imperiului Rus75.
(1886-1982). Contribuţii la întregirea unui portret // Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 71-79;
M. Iacobescu, Oameni de seamă dintre Prut şi Nistru: Vasile Stroescu (1845-1926) // Destin
românesc, nr. 3-4, 1998, p. 27-33; E. Istrati, Ion Pelivan – un model de slujire a idealului naţional
românesc // Destin românesc, nr. 4, 1995, p. 45-53; E. Istrati, Iustin Frăţiman – un promotor
al culturii româneşti din Basarabia // Destin românesc, nr. 1, Chişinău, 1996, p. 84-90; E.
Istrati, Ion Nistor (1876-1962) // Destin românesc, nr. 1, 1997, p. 77; Gh. Negru, O scri-
soare inedită a lui A. Mateevici către I. Pelivan // Destin românesc, nr. 4, 1999, p. 93-96; Gh.
Palade, Alexandru Boldur – istoric credincios al Basarabiei // Cugetul, nr. 1, 1991; D. Poşta-
rencu, Emanuil Gavriliţă: 90 de ani de la moarte (Contribuţii biografice) // Destin românesc, nr.
1, 2000, p. 49-55; C. I. Stan, Activitatea lui Vasile Harea în sprijinul înfăptuirii Unirii Basarabiei
cu România // Destin românesc, nr. 1, 1999, p. 15-27; C. I. Stan, V. Stroiescu – sursa finan-
ciară pentru românii din Transilvania (1910-1914) // Destin românesc, nr. 1, 2000, p. 55-63.
74
R. Arabagiu, O figură marcantă a muzicii noastre: compozitorul Gavriil Musicescu (1847-1903)
// Glasul naţiunii, nr. 15, 1994; G. Ceaicovschi-Mereşanu, Anastasia Dicescu // Făclia,
18 martie, 1994; I. Colesnic, Vladimir Cristi: Omul care a salvat Basarabia de a fi o gubernie
a Ucrainei // Capitala magazin, nr. 12, Chişinău, 2001, p. 8-9; I. Colesnic, C. Stamati-
Ciurea: vânător, scriitor, duelant, arhitect, botanist, pictor şi soţ supus // Capitala magazin, nr. 13,
Chişinău, 2001, p. 22-23; I. Colesnic, Inima lui Grigore Cazacliu // Capitala magazin, nr. 15,
Chişinău, 2002, p. 16-17; I. Colesnic, Gherman Pântea. Primar de Chişinău şi primar de Odessa
// Capitala magazin, nr. 28, Chişinău, 2003, p. 17-19; N. Dicusar, G. Enescu în slujba
muzicii // Cugetul, nr. 4, 2004, p. 53-57; E. Gavriliuk, Arhitectul Alexei Şciusev // Curierul
de seară, 8 octombrie, 1994; L. Năstase, Arhitectul A.I.Bernardazzi (Pagini de biografie şi
creaţie) // Destin românesc, nr. 1, 1998, p. 98-105.
75
Бессарабия: географический, исторический, статический, экономический, литературный сборник
(Под ред. П. Крушевана), Москва, 1903, p. 413-430.
38 Lucia Sava
Una dintre primele scrieri despre Chişinău aparţine istoricului basara-

bean Şt. Ciobanu76. Apărută încă în 1925, această lucrare reprezintă o încer-
care destul de reuşită a autorului de a crea o viziune mai amplă asupra capi-
talei Basarabiei. Istoricul abordează situaţia geografică şi istoria, populaţia
şi cultura oraşului, considerând că Chişinăul este unul dintre cele mai mari
oraşe ale Europei77 şi un adevărat oraş „gubernial”78. Descriind perioada de la
începutul secolului al XX-lea, el remarcă: „Dar în dosul acestui oraş modern,
luxos, construit după tipul oraşelor ruseşti din stepa din noua Rusie, cu un
aspect atât de rusesc la centru, la periferiile lui, în suburbiile care zăceau în
întuneric şi noroi... se desfăşoară firul altei vieţi....”79. Descrierile istoricului
ne oferă posibilitatea de a studia mai aprofundat specificul modului de viaţă
al locuitorilor oraşului şi de a evidenţia contrastul existent între centrul capi-
talei şi periferii, precum şi polarizarea categoriilor sociale, ale căror venituri
şi condiţii de trai erau variate. În pofida faptului că actualmente sesizăm
unele inexactităţi în această lucrare, putem considera că opera lui Şt. Ciobanu
rămâne una de pionierat în elucidarea istoriei Chişinăului.
Despre aspectul exterior al oraşului Chişinău, precum şi despre fluxul
vieţii sale interne, ne relatează Gh. Bezviconi80. Intr-o altă lucrare, autorul
analizează modalităţile de conferire a titlurilor nobiliare în Basarabia în peri-
oada anilor 1812-1918, elaborând o listă a familiilor nobiliare, care include
rangurile şi funcţiile ocupate de aceştia în administraţia Basarabiei, inclusiv a
Chişinăului. Printre aceste personalităţi, autorul îl evidenţiază pe Panteleimon
Sinadino, nobil de origine greacă, primar al Chişinăului (1905-1910) şi deputat
în ultimele trei dume orăşeneşti81.
Lumea comerţului urban al Chişinăului a fost reflectată în paginile lucră-
rilor lui V. Jukov82 şi N. Babilunga83. Astfel, V. Jukov susţine că la începutul
secolului al XX-lea, oraşul Chişinău era cel mai important centru meşteşu-
găresc şi comercial din Basarabia şi unul dintre cele mai reprezentative din
76
Şt. Ciobanu, Chişinăul, Editura Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia din Basarabia,
1925; reeditată, Chişinău, 1996.
77
Ibidem, p. 35.
78
Ibidem, p. 37.
79
Ibidem, p. 38.
80
Gh. Bezviconi, Semimileniul Chişinăului, Chişinău, 1996.
81
Gh. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1940.
82
Este vorba despre cele două lucrări ale autorului: В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-
1900 г.г.), Кишинев, 1975, şi cea de-a doua – Формирование и развитие буржуазии и
пролетариата Бессарабии (1812-1900), Кишинев, 1982.
83
Н. В. Бабилунга, Промышленность Бессарабии в конце XIX – начале XX-века. Очерк
капиталистической эволюции, Кишинев, 1985.
Imperiul Rus, plasându-se pe locul al paisprezecelea, din punctul de vedere al

numărului populaţiei, în cadrul imperiului84. Lucrarea autorului analizează şi
o serie de aspecte particulare ale organizării vieţii urbane, cum ar fi: preţurile
pentru ziua de muncă, coraportul dintre veniturile şi cheltuielile orăşenilor,
coşul minim de consum pe cap de locuitor etc., aspecte care ne-au permis să
urmărim mai detaliat nivelul şi condiţiile de trai ale chişinăuenilor.
În aceeaşi perspectivă de cercetare este lucrarea lui N. Babilunga85. Autorul
se referă la dezvoltarea industrială a Basarabiei (şi nemijlocit a Chişinăului)
la începutul secolului trecut. Prin lucrarea sa sunt completate cercetările lui
V. Jukov; autorul insistă asupra condiţiilor dificile de muncă şi de trai ale
muncitorilor şi meşteşugarilor, punând în discuţie coraportul dintre salarii
şi preţuri, ca urmare a cărora am putut stabili regimul alimentar şi nivelul de
viaţă al populaţiei Chişinăului, în dependenţă de categoria socială, cât şi de
ocupaţia permanentă exercitată.
Din aceeaşi perioadă, a anilor ’70-’80 ai secolului trecut, datează lucrările lui
V. Zelenciuc86. Acestea includ mai multe date despre vestimentaţia orăşenilor
din secolul al XX-lea, autorul insistând cu precădere asupra portului popular,
cât şi a costumului scenic moldovenesc. Totuşi, datele şi argumentele recente
aduse de cercetătoarele M. Bâtcă87 şi I. Paliţ-Palade88 referitoare la elementele
de vestimentaţie şi tendinţele de modă de la începutul secolului al XX-lea
sunt convingătoare asupra faptului că costumul popular bărbătesc şi feme-
iesc dispăruse din arealul geografic al Chişinăului încă la mijlocul secolului al
XIX-lea; unele elemente ale acestuia se purtau de sărbători doar la periferii.
Informaţii utile despre aspectul arhitectonic al oraşului Chişinău – de la
străzi, parcuri până la instituţii publice şi locuinţe private, fiecare cu specificul
84
В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975.
85
капиталистической эволюции, Кишинев, 1985.
86
V. Zelenciuc, Costumul scenic moldovenesc, Chişinău, 1988; V. Zelenciuc, N. Kalaşnikova,
Vestimentaţia populaţiei orăşeneşti din Moldova (secolele XV-XIX), Chişinău, 1992.
87
M. Bâtcă este autoarea mai multor studii şi lucrări dedicate, îndeosebi, costumului popular
din Basarabia. Menţionăm câteva dintre acestea: Funcţia ceremonială a costumului // Datini,
nr. 3-4, Bucureşti, 1994, p. 18-20; M. Bâtcă, Podoabe şi bijuterii populare româneşti // Datini,
nr. 2, Bucureşti, 1995, p. 24-25; Marca identitară a costumului popular // Datini, nr. 4, Bucu-
reşti, 1998, p. 20-21; Costumul popular femeiesc din Basarabia // Curierul românesc, nr. 5,
Bucureşti, 2000, p. 8-9; Costumul popular bărbătesc din Basarabia // Curierul românesc, nr. 5,
Bucureşti, 2000, p. 9-10; Tipologia acoperitorilor poalelor cămăşii femeieşti în spaţiul cuprins între
Prut şi Nistru // Revista de Etnografie şi Folclor, nr. 1, Bucureşti, 2000, p. 39-54.
88
I. Paliţ-Palade, Portul popular din Republica Moldova, Chişinău, 2003.
40 Lucia Sava
său, include lucrarea lui I. Taras89. Deşi lucrarea se referă la monumentele de

arhitectură ale întregii Basarabii, activităţile de urbanizare şi de modernizare
ale Chişinăului sunt evidenţiate în mod special. Abordând perioada de la înce-
putul secolului, autorul evidenţiază contribuţia celor doi arhitecţi – A. Bernar-
dazzi şi A. Şciusev – la reconstrucţia oraşului şi la transformarea sa într-un
adevărat centru urban.
Aspectul estetic al oraşului a constituit obiectul de cercetare a numeroa-
selor studii şi articole publicate în ultimele decenii în presa periodică chişinău-
eană90. Deşi poartă amprentele stilului publicistic, articolele în cauză au scopul
de a informa cititorul de astăzi, în bună parte locuitori ai capitalei, despre
istoria unor monumente ale Chişinăului, cum ar fi: Cimitirul Central, Catedrala
Schimbarea la faţă, Complexul istorico-arhitectural din centrul oraşului şi altele.
Unul dintre autorii acestor articole, J. Veranje, remarcă faptul că clasi-
cismul a lăsat o amprentă palpabilă asupra aspectului arhitectonic al capitalei;
în multe clădiri, care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul
secolului al XX-lea, putem observa tendinţa spre efecte clasice grandioase,
spre eclectism, ceea ce ne face să rezumăm că, constructorii perioadei au
ştiut să îmbine raţionalismul cu decorativismul, accentuând intenţionat orna-
mente, forme şi linii reliefate păstrate până în prezent în unele clădiri ale
Chişinăului91.
Despre evoluţia simbolurilor oraşului Chişinău, cercetătorul S. Andrieş-
Tabac un studiu publicat, dezvăluie mai multe etape în evoluţia heraldicii
oraşului. Autorul evidenţiază că, după anexarea din 1812 şi constituirea regi-
unii Basarabia cu reşedinţa la Chişinău, conform obiceiului heraldic rusesc,
oraşul-capitală a purtat întotdeauna stema provinciei. Astfel, constatăm, că în
această perioadă, contrar canoanelor heraldice europene, Chişinăul nu a avut
o stemă proprie; aceasta va fi stabilită pentru prima dată în cadrul României
Mari92.
Studierea populaţiei urbane a Basarabiei în perioada de la sfârşitul secolului
al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea constituie obiectul preocupărilor
89
Я.М. Тарас, Памятники архитектуры Молдавии (XIV – начало XX века), Кишинев,
1986.
90
V. Jitaru, Aspecte arhitectonice ale Cimitirului „Central” cu Biserica „Tuturor sfinţilor” din Chişinău
// Literatura şi arta, 25 martie 1993; T. Rotaru, Interferenţa de stiluri în arhitectura casei moldo-
veneşti // Literatura şi arta, 25 martie 1993; J. Veranje, Catedrala Schimbării la faţă // Curi-
erul de seară, 21 aprilie, 1994; J. Veranje, Elemente clasice pe străzile Chişinăului // Curierul
de seară, 28 aprilie 1994.
91
J. Veranje, Elemente clasice pe străzile Chişinăului // Curierul de seară, 28 aprilie 1994.
92
S. Andrieş -Tabac, Simbolurile Chişinăului // Cugetul, nr. 3, Chişinău, 2000, p. 18-22.
istoricului D. Poştarencu93. Autorul abordează mai multe aspecte ale acestei

probleme: componenţa etnică, socială, după confesiuni şi după sex a popu-
laţiei urbane basarabene, nivelul de instruire al acesteia etc. El menţionează
că, deşi istoriografia sovietică moldovenească a adus o oarecare contribuţie
la studierea populaţiei urbane a Basarabiei în perioada menţionată, aceasta a
pus în circulaţie şi unele interpretări tendenţioase ale problemei, îndeosebi cu
privire la datele Recensământului imperial de la 1897. D. Poştarencu se referă
şi la procesul lent al urbanizării populaţiei româneşti în raport cu urbanizarea
etniilor conlocuitoare din Basarabia. În acelaşi context, referindu-se la nivelul
de instruire al populaţiei Chişinăului, conform Recensământului din 1897,
autorul evidenţiază că, deşi procentul mediu al ştiutorilor de carte din oraş
depăşea de două ori acelaşi indiciu pentru Basarabia, în ansamblu, el era totuşi
redus din cauza organizării slabe a învăţământului public, procesul instructiv
fiind organizat în mod obligatoriu în limba rusă, ceea ce crea minorităţilor
naţionale dificultăţi în obţinerea deprinderilor de citire şi scriere94.
Acelaşi autor a fost preocupat de modificările denumirilor de străzi ale
oraşului Chişinău95. El prezintă o serie de schiţe ale oraşului în perioada cerce-
tată de noi, divizarea geografică a capitalei, precum şi denumirile de străzi
din secolul al XIX-lea şi până la etapa actuală, aspecte care ne-au facilitat
studierea modificărilor survenite, cât şi orientarea în aria geografică a oraşului.
Intr-o altă lucrare, D. Poştarencu abordează evoluţia serviciului de poştă a
Basarabiei, inclusiv a Chişinăului, făcând referinţe la perioada de la începutul
secolului al XX-lea96.
O analiză profundă a datelor Recensământului de la 1897 conţin lucrările
lui N. Enciu97. Autorul studiază evoluţia populaţiei rurale a Basarabiei în anii
1918-1940, componenţa acesteia în funcţie de sex, vârstă, stare civilă, etnie,
confesiune, ocupaţii. Referindu-se la activităţile comerciale de până la 1918,
autorul conchide, că majoritatea negustorilor erau de altă origine etnică, decât
93
D. Poştarencu, Populaţia urbană a Basarabiei în recensământul din 1897 // Destin românesc,
nr. 1, 2003, p. 104-114; D. Poştarencu, Componenţa etnică şi nivelul de instruire al populaţiei
urbane din Basarabia // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3, Chişinău, 2004, p. 44-58; D.
Poştarencu, Componenţa socială, confesională şi după sex a populaţiei urbane a Basarabiei (1850-
1917) // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 4, Chişinău, 2005, p. 5-25.
94
D. Poştarencu, Componenţa etnică şi nivelul de instruire al populaţiei urbane din Basarabia //
Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3, Chişinău, 2004, p. 55.
95
D. Poştarencu, Străzile Chişinăului: denumiri vechi şi actuale, Chişinău, 1998.
96
D. Poştarencu, Poşta Moldovei (File de istorie), Chişinău, 2000.
97
N. Enciu, Basarabia în anii 1918-1940: Evoluţie demografică şi economică, Chişinău, 1998; N.
Enciu, Populaţia rurală a Basarabiei în anii 1918-1940, Chişinău, 2002.
42 Lucia Sava
cea românească98, fapt îndreptăţit de izvoarele timpului, în care (îndeosebi, în

Chişinău) figurează mai mulţi comercianţi evrei, armeni, ruşi şi de alte etnii.
Lucrarea lui A. Dănilă conţine date recente despre apariţia Operei din
Chişinău, precum şi despre turneele şi concertele susţinute în oraş de perso-
nalităţile locale şi internaţionale ale timpului, cum ar fi corul lui M. Berezov-
schi, A. Dicescu, G. Enescu ş.a.99 Informaţiile selectate din această lucrare
ne-au permis să descriem mai aprofundat divertismentele locuitorilor oraşului
Chişinău. Astfel, am constatat că în oraş exista, cel puţin în rândurile elitei, un
gust rafinat pentru muzică şi teatru.
Printre alte modalităţi de organizare a timpului liber al chişinăuenilor figu-
rează vizitele la muzeu. Conform opiniei cercetătoarei E. Ploşniţă, la înce-
putul secolului al XX-lea, Chişinăul avea deschise mai multe muzee (cel mai
important fiind Muzeul Zemstvei), în cadrul cărora erau organizate expo-
ziţii cu caracter diferit100. De asemenea, din această lucrare am remarcat, că
muzeele aveau un program de lucru accesibil publicului din oraş şi dinafara
lui, iar preţurile stabilite erau accesibile unei persoane cu venituri medii; ca
urmare, muzeele înregistrează un număr de vizitatori în creştere.
Considerând Chişinăul vatră de cultură şi civilizaţie românească, istoricul
basarabean A. Eşanu motivează atenţia în creştere faţă de istoria oraşului prin
trezirea conştiinţei naţionale şi a interesului faţă de valorile culturale naţionale
şi locale, dar şi prin faptul că Chişinăul de astăzi reprezintă nu numai o aglo-
meraţie urbană industrială şi comercială, dar şi un important centru cultural
şi ştiinţific al Republicii Moldova101. Studiile sale, bazate pe vaste surse docu-
mentare, sunt preţioase din considerentul că autorul prezintă mai multe
viziuni istoriografice referitoare la toponimul „Chişinău”, primele menţiuni
scrise ale acestuia, precum şi o serie de informaţii despre ascensiunea oraşului
Chişinău.
Analiza istoriografiei expuse anterior denotă lipsa unei lucrări dedicate în
special temei noastre de cercetare. Deşi această perspectivă de abordare a
istoriei, care include problematica cotidianului şi a mentalităţilor, apare încă
la începutul secolului al XX-lea în istoriografia europeană, ea rămâne practic
inexplorată în Republica Moldova. Studiile despre Chişinău, în majoritatea
98
N. Enciu, Basarabia în anii 1918-1940: Evoluţie demografică şi economică, Chişinău, 1998, p. 72.
99
A. Dănilă, Opera din Chişinău, Chişinău, 2005.
100
E. Ploşniţă, Muzeul Basarabean în fluxul istoriei, Chişinău, 1998; E. Ploşniţă, N. Răileanu,
Pagini de muzeografie basarabeană, Chişinău, 1999.
101
A. Eşanu, V. Eşanu, Chişinăul – vatră de cultură şi civilizaţie românească (secolul XV – începutul
secolului XIX) // Destin românesc, nr. 3, 1997, p. 21-39; A. Eşanu, Chişinău. File de istorie,
Chişinău, 1998.
cazurilor, conţin elemente sumare despre problema menţionată, tratând

într-un context mai amplu şi în limite cronologice mai vaste unele aspecte ale
evoluţiei oraşului Chişinău la începutul secolului al XX-lea. Aceste lucrări nu
dezvăluie decât momentele tangenţiale ale problemei, astfel încât viaţa coti-
diană în Chişinău, în anii 1900-1918, perioadă în care oraşul înregistrează un
proces intens de urbanizare şi de modernizare, necesită un studiu special, care
ar scoate în evidenţă particularităţile acestui proces.
Absenţa unei lucrări care ar aborda unul dintre domeniile cele mai
complexe ale istoriei spaţiului dintre Prut şi Nistru, cel al vieţii cotidiene, ne-a
creat unele impedimente în realizarea studiului nostru. Astfel, în realizarea
cercetărilor noastre am pornit de la ideea lui Jacob Burckhardt, potrivit căreia
„punctul de plecare a istoriei este acela al singurului centru valabil şi posibil
pentur noi – al omului care îndură, năzuieşte şi acţionează, aşa cum a fost
acesta întotdeauna”102.
Studiind aspectele vieţii cotidiene în oraşul Chişinău la începutul secolului
al XX-lea, am oscilat între „posibil” şi „imposibil”, am fost puşi în dificul-
tatea de a prezenta coerent „asamblarea anevoioasă a discursului paraistoric,
deoarece demografia, alimentaţia, costumul, locuinţa, moneda, oraşele, în
mod obişnuit sunt rupte unele de altele, fiind expuse în marginea povestirilor
tradiţionale”103.
Ne-am propus „să nu alunecăm spre o istorie a individualismului”104,
ci încadrând individul în societate, în colectivitatea din care face parte, să
urmărim în ce măsură sfera publică şi cea privată se articulează şi se defi-
nesc reciproc. În opinia noastră, istoria vieţii private, cotidiene, nu poate fi
cercetată în afara celei publice, deoarece „oricât de mult ar dori să trăiască
„izolat de lume”, omul ca „fiinţă socială”, nu se poate sustrage colectivităţii.
De aceea, o bună parte a vieţii cotidiene are o dimensiune publică...”105.
În cercetarea noastră am ţinut cont şi de faptul că există întotdeauna o
discrepanţă între viaţa publică, care reflectă individul în maniera în care acesta
vrea să fie receptat de colectivitate, şi viaţa privată, care ne prezintă individul,
în afara constrângerilor sociale şi politice, stabilite de aceasta; iar aceste parti-
cularităţi merită o atenţie deosebită din partea cercetătorului.
Astfel, fundamentele studiului nostru au fost puse de principiul obiec-
tivismului şi cel al istorismului. Metodele de investigaţie ştiinţifică utilizate
pentru elucidarea problematicii propuse au fost: metoda analizei istorice,
102
J. Burckhardt, Consideraţii privind istoria universală, Bucureşti, 1997, p. 11.
103
F. Braudel, Structurile cotidianului, Bucureşti, 1995, p. 3.
104
Ph. Ariès, G. Duby, Istoria vieţii private, vol. I-II, Bucureşti, 1995, p. 6.
105
I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001, p. 8.
44 Lucia Sava
metoda istorico-cronologică, metoda istorico-comparativă, metoda analizei

critice, retrospectiva, generalizarea, inducţia şi deducţia. În realizarea obiecti-
velor tezei am aplicat metoda complexă de studiere a evenimentelor istorice
pe baza principiului problematic şi cronologic. De asemenea, în abordarea
problematicii propuse, am dat preferinţă principiului de descriere de la indi-
vidual la general, astfel încât atunci când am analizat elementele de vestimen-
taţie sau regimul alimentar n-am insistat asupra fiecărui individ sau etnii în
parte, ci am încercat să stabilim unele puncte comune pentru toţi locuitorii
oraşului, indiferent de sex, vârstă, ocupaţie sau etnie.
4. Izvoarele lucrării. Pentru realizarea obiectivelor propuse, care ţin
de reconstituirea vieţii cotidiene a locuitorilor oraşului Chişinău, am avut la
dispoziţie documentele de arhivă de la începutul secolului al XX-lea, precum
şi publicaţiile periodice ale timpului.
Complexitatea sarcinilor propuse, cât şi diversitatea surselor istorice, ne-au
determinat să le clasificăm în:
a) Izvoare documentare (documente şi acte oficiale ale perioadei, docu-
mente de arhivă inedite şi publicate);
b) Izvoare narative (descrieri ale martorilor, amintiri);
c) Izvoare materiale (hărţi, schiţe, imagini, portrete şi fotografii de epocă).
d) Presa periodică.
La baza cercetărilor sunt puse unele documente oficiale emise de auto-

rităţile orăşeneşti la începutul secolului trecut şi păstrate în Arhivele Naţi-
onale ale Republicii Moldova (în continuare – A.N.R.M.), care ne-au dat
posibilitatea să evidenţiem principalele momente ale evoluţiei vieţii cotidiene
în oraşul Chişinău. Pentru noi prezintă un interes aparte colecţiile de docu-
mente păstrate în fondul nr. 2, Канцелярия Бессарабского губернатора, nr. inv.
1, precum şi în fondurile nr. 5, Бессарабское областное правительство, nr. inv. 1
şi nr. 6, Бессарабское губернское правление, nr. inv. 1,2,3,4,5,6,7,8,10,11,17,18 ale
A.N.R.M., care includ principalele decizii şi măsuri ale conducerii oraşului
în elucidarea anumitor probleme cu care se confruntă capitala în perioada
cercetată.
Din fondul nr. 2 al A.N.R.M. am selectat o serie de documente inedite care
conţin informaţii preţioase şi care ne-au permis descrierea unor aspecte parti-
culare ale vieţii cotidiene, cum ar fi, problemele discutate în cadrul şedinţelor
Adunărilor Nobilimii din Basarabia106, numărul de persoane aflate în detenţie
106
A. N. R. M., fond. nr. 2, Канцелярия Бессарабского губернатора, nr. inv. 1, p. V, dosar 9437.
în închisoarea din Chişinău pe parcursul anului 1913107, precum şi principiile

morale ale locuitorilor oraşului în anul 1917108. Datele selectate din rapoartele
şi deciziile autorităţilor oraşului ne-au permis să înţelegem cadrul legislativ
şi statistic al perioadei, să precizăm raportul dintr venituri şi cheltuieli, dar şi
unele caracteristici ale psihologiei indivizilor.
Printre documentele oficiale, de o importanţă deosebită pentru aprofun-
darea studiilor noastre este Recensământul de la 1897109. Deşi depăşeşte limitele
cadrului cronologic al temei, acesta constituie sursa cea mai completă şi mai
complexă despre componenţa populaţiei oraşului după sex, vârstă, categorie
socială, nivelul de studii şi ocupaţii, astfel încât datele care le conţine ne-au
înlesnit descrierea structurii populaţiei oraşului.
Multe dintre izvoarele studiate au fost deja publicate. Astfel, actele, dispo-
ziţiile şi ordinele emise de Adunările de Zemstvă ale Chişinăului în perioada
anilor 1900-1918 au fost publicate în mai multe volume de documente110.
Conform acestora, am putut urmări schimbările intervenite în transportul
public, construcţia de noi drumuri, poduri, pavarea altora.
Acordul semnat la 2 aprilie 1911 între conducerea orăşenească şi Societatea belgiană
anonimă ne-a favorizat studierea despre proiectul de construire a liniilor de
circulaţie internă a tramvaielor în oraşul Chişinău, cât şi despre graficul şi
condiţiile circulaţiei acestora în acel an111. Acelaşi act conţine informaţii despre
liniile de transport din oraş, staţii şi modalităţile de circulaţie în cadrul urbei.
Activitatea Bibliotecii publice orăşeneşti, numărul de cititori şi numărul
cărţilor eliberate în perioada anilor 1900-1902 şi în anul 1911, componenţa
cititorilor după reşedinţă, ocupaţii, vârstă etc. au fost analizate după informa-
ţiile selectate din rapoartele statistice ale instituţiei în cauză112.
107
Ibidem, dosar 9344.
108
Ibidem, dosar 9943.
109
Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессарабская губерния,
Издание Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905.
110
Кишиневское земство. Отчеты, доклады, сметы, раскладки Уездной Земской Управы и
постановления Уездного Земского Собрания XXXIII очередного созыва 1901 года, Кишинев,
1901; Кишиневское земство. Сборник докладов управы и журналов заседаний за 1903-1908 годы,
Кишинев, 1908; Кишиневское Уездное земство. Сборник постановлений Уездных Собраний
Кишиневского Земства, часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914.
111
Концессионный договор заключен 2 апреля 1911 году между Кишиневским Городским
Самоуправлением и Бельгийским Анонимным Обществом Кишиневских конно-железных дорог
на переустройство электрических железных дорог в городе Кишиневе, Кишинев, 1911.
112
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 годы, Кишинев,
1904; Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1911 год, Кишинев,
1912.
46 Lucia Sava
Pentru a cerceta activitatea sanitară şi a evidenţia măsurile luate de condu-

cerea oraşului pentru prevenirea bolilor frecvente cu care se confrunta popu-
laţia, am utilizat documentele din sectorul medical113.
De asemenea, o bună parte din deciziile şi hotărârile autorităţilor locale
au fost publicate în perioada respectivă de jurnalul oficial al Dumei oraşului,
Ведомости Кишиневской Городской Думы. În paginile acesteia, am depistat
informaţii despre măsurile întreprinse de autorităţi pentru îmbunătăţirea vieţii
sanitare în oraş, fiind vorba mai exact de combaterea tuberculozei, scarlatinei,
condiţiile de întreţinere a frizeriilor, păstrarea curăţeniei în tarabele din piaţă,
precum şi în localuri gen patiserii, magazine de pâine, de mezeluri etc.114.
Pentru a preveni populaţia asupra posibilelor incendii cauzate de sistemul
de iluminări, în vederea prevenirii şi stingerii lor, Duma orăşenească a elaborat
în anul 1914 Codul de legi obligatorii pentru locuitorii oraşului Chişinău, care
includea măsurile de evitare şi de soluţionare a situaţiilor de incendii: constru-
irea ţevilor speciale pentru fum, poziţionarea felinarelor etc., aduse la cunoş-
tinţa locuitorilor oraşului prin intermediul aceleiaşi publicaţii115.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de transport public extern, în anul 1914
a fost stabilit Regulamentul privind călătoriile cu trenul, care prevedea respectarea
unor reguli generale ce ţineau de transportul public. Accesul persoanelor în
vagoane era permis doar călătorilor, în tren erau interzise vânzarea ziarelor şi
a altor obiecte sau produse, cerşitul şi călătoria cu animale, iar pentru încăl-
carea Regulamentului erau aplicate pedepse prin amenzi aspre116.
În paginile aceluiaşi jurnal sunt expuse periodic preţurile produselor
alimentare de primă necesitate, care au constituit sursele de bază pentru întoc-
mirea listelor de preţuri expuse în capitolul ce vizează alimentaţia locuitorilor
oraşului Chişinău.
De asemenea, informaţii importante pentru cercetarea de faţă conţin
fondurile personale. Pe paginile lucrării am folosit fondul R-2987, A. Şciusev
(1878-1956), care include informaţii preţioase referitoare la planurile de
reconstrucţie şi de modernizare a oraşului în perioada cercetată, precum şi
113
Санитарное Бюро Бессарабской губернской земстве. Врачебная Хроника Бессарабской губернии за
1913 год, Кишинев, 1914.
114
Отчет по торговому отделению Кишиневской Городской Управы за 1912 год // Ведомости
Кишиневской Городской Думы, nr. 63, сентябрь 1913.
115
Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений // Ведомости
Кишиневской Городской Думы, nr. 2, январь 1914.
116
Обязательные постановления о порядке движения вагонов электрического трамвая и пользования
таковыми в г. Кишиневе, Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений
// Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 2, январь 1914.
o serie de proiecte şi schiţe (dosarele 1-5), date despre activitatea arhitec-

tului, diferite materiale selectate de autor pentru realizarea schiţelor sale. La
fondul personal R-2983, Gh. Bezviconni (1861-1967, am făcut referinţă pentru
a descrie amintirile autorului despre oraşul Chişinău la începutul secolului al
XX-lea; de aici am utilizat şi mărturiile lui P. Sinadino despre Chişinăul anilor
1904-1906, despre renumitele pogromuri evreieşti (cel mai mare având loc în
aprilie 1903), despre aspectul oraşului, precum şi despre ritmul vieţii în oraş.
De un real folos ne-a fost lucrarea lui P. Sinadino Creditul în Basarabia, care
ne-a dat posibilitatea de a înţelege mai profund aspectele activităţii comerciale
în oraş, iar fotografiile de epocă ne-au permis să descriem vestimentaţia în
perioada studiată.
Fondul personal F-2121, V. Gutor (1891-1957), ne-a fost util pentru a
aprecia modalităţile de organizare a timpului liber şi a divertismentelor în
capitală; acesta conţine date despre activitatea marelui muzician la Chişinău.
Fondul personal F-791 al negustorului P. Sinadino, care include cartea comer-
cială a familiei Sinadino, unde sunt înscrise toate tipurile de activităţi comer-
ciale (vânzări şi cumpărări de pământuri, împrumuturi, schimburi etc.) în
decursul anului 1910, ne-a facilitat înţelegerea şi reconstituirea lumii comer-
ţului urban al Chişinăului.
Fără îndoială, presa periodică a timpului reprezintă sursa esenţială pentru
studierea, înţelegerea şi reconstituirea modului de viaţă şi de gândire a locui-
torilor oraşului Chişinău în perioada anilor 1900-1918. Problematica abordată
în mass-media epocii este foarte complexă şi variată, diferite publicaţii vehicu-
lând versiuni contradictorii asupra unora şi aceloraşi evenimente sau aspecte
de viaţă cotidiană, cum este şi firesc mai ales în timpul unor mari prefaceri (de
exemplu, 1905-1907, 1917-1918). Acestea oscilează între articole cu caracter
social sau politic şi informaţii despre viaţa culturală a oraşului, care se referă
la trupele de amatori de teatru, cinema, poezie sau muzică până la momente
„picante” ale vieţii cotidiene a oraşului Chişinău, cum ar fi, spre exemplu,
aventurile extraconjugale, tendinţele de modă sau distracţiile.
In perioada cercetată, în viaţa chişinăueană îşi fac apariţia o mulţime de
ziare şi reviste de limbă română: Basarabia, Luminătorul, Făclia ţării, Glasul
Basarabiei, Cuvânt Moldovenesc etc., pe paginile cărora cititorul se putea informa
despre problemele actuale ale societăţii din care făcea parte. În paralel, la
Chişinău apar o serie de publicaţii de limbă rusă, printre care menţionăm:
Бессарабец, Бессарабия, Бессарабский вестник, Бессарабская жизнь, Голос Кишинева,
Друг, Кишиневские новости, Новый голос Кишинева, Новый кишиневец, Спорт и
общество şi multe altele. O mare parte dintre acestea, fiind supuse ideologiilor
48 Lucia Sava
politice ale timpului, nu puteau trece cu vederea doleanţele şi preferinţele

cititorilor chişinăueni.
Deşi unele dintre articolele prezentate în aceste publicaţii poartă un
caracter tendenţios, deoarece reflectă punctul de vedere al autorilor implicaţi
politic, acestea rămân cele mai nemediate, directe, vii surse informaţionale
pentru elucidarea unor aspecte ale problemei cercetate, având în vedere faptul
că la momentul actual nu există niciun studiu istoric despre viaţa cotidiană a
oraşului Chişinău în perioada 1900-1918.
Prin urmare, studierea şi analiza izvoarelor istorice la care am avut acces,
ne-au oferit posibilitatea de a aprofunda cercetările şi de a scoate în evidenţă o
serie de informaţii inedite, complexe, care au contribuit la completarea bazei
istoriografice a problemei.
CAPITOLUL I
HABITATUL URBAN
Habitatul urban apare ca „o expresie istorică”, conform afirmaţiei lui M.
Sorre117, care se dezvoltă în interiorul unei regiuni date, cu vaste implicaţii
într-o reţea urbană bine determinată118.
Cadrul fizic al oraşelor permite conservarea patrimoniului material şi a
unei sume de valori care n-ar fi posibilă altfel: identitatea locurilor în care
trăim, stabilitatea care dă sens şi relief diferitelor experienţe ale fiecărei gene-
raţii, permanenţa unui „centru” care să nu se schimbe la fel de repede ca
periferia, unde putem depozita şi pune laolaltă o parte din amintiri, prea grele
pentru a fi purtate de fiecare individ în parte. Astfel, cadrul fizic al oraşelor
are o influenţă deosebită asupra modului de viaţă, în timp ce posibilităţile de
deplasare şi de petrecere a timpului liber se dezvoltă.
În acest context, evoluţia formei fizice a oraşelor, apărute din combina-
ţiile cele mai variate ale factorilor geografici şi istorici, compun o paletă de
cazuri mult mai diferenţiată decât evoluţiile economice, sociale, culturale, care
sunt mai uşor de redus la câteva categorii conceptuale. Dificultatea constă
în a reuni într-o singură minte numeroasele date ce sunt, cu siguranţă, prea
complexe pentru a putea forma un instrument unic.
Din aceste considerente, rolul oraşului, ca sistem peisagistic opus restului
teritoriului, devine, în mod necesar, problematic: cadrul noii proiectări urbane
este întregul mediu geografic, iar în acest cadru oraşul îşi regăseşte o nouă defi-
niţie. Sunt enunţate funcţiile oraşului: locuirea, munca, cultivarea trupului şi a
sufletului, circulaţia. Locuinţa, unde se petrece cea mai mare parte a timpului,
devine elementul esenţial al oraşului, dar ea este inseparabilă de serviciu, care
constituie prelungirea ei119.
Fizionomia oraşului este foarte complexă; cercetarea acesteia se impune
cu atât mai mult, cu cât „orice oraş este o piaţă...”120, iar „atunci când apare
oraşul, se deschid porţile istoriei”121. Altfel spus, pe parcursul evoluţiei sale
istorice, oraşul s-a dezvoltat de la sine, nu a apărut spontan, ci este în acelaşi
timp şi produsul unei regiuni în care s-a născut şi cu care a intrat într-un
proces de interdependenţă, de schimburi reciproce122.
117
M. Sorre, Les fondements de la géographie humaine, Paris, 1952, p. 5-6.
118
P. Claval, Régions, nations, grandes éspaces, Paris, 1968, p. 321, 373.
119
L.Benevolo, Oraşul în istoria Europei, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p. 196.
120
121
Ibidem, p. 291.
122
50 Lucia Sava
Procesul de urbanizare, care cunoaşte o amplificare începând cu secolul

al XX-lea, presupune creşterea continuă a organizării oraşului dinspre centru
spre periferii. De-a lungul timpului, oraşul şi-a amplificat structura funcţi-
onală, şi-a lărgit zonele de influenţă, devenind treptat principalul centru de
informare, motorul cel mai dinamic al dezvoltării economico-sociale şi cultu-
rale al societăţii. În prezent, oraşul constituie un sistem complex, format din
componente distincte, legate prin relaţii de intercondiţionare, care definesc
structura organizatorică şi compoziţia mediului urban. În această ordine
de idei, habitatul urban reprezintă o expansiune a celor două componente
(teritorială şi social-economică) şi o devenire complexă a structurii morfo-
funcţionale (economică, socială, politică, militară, culturală etc.) ce caracteri-
zează existenţa însăşi a comunităţii urbane „a cărei pecete este conferită de o
anumită fizionomie şi textură cu trăsături inconfundabile în teritoriu”123.
Confruntarea cu tradiţia, echilibrul dintre sfera publică şi cea privată şi
continuarea rolului aristotelic al oraşului124, ca mijloc de atingere a perfecţi-
unii existenţei umane într-o lume industrializată –, sunt termenii dezbaterilor
culturale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi din primele decenii ale
secolului al XX-lea.
Noua organizare a oraşului, urbanismul permit transformarea planificării
într-o combinaţie raţională de interese publice şi private, compatibile între
ele, în cadrul regulilor pieţei şi ale competiţiei economice. Astfel, se ţine cont
de ansamblul funcţiunilor urbane, de cadrul fizic în care viaţa omului îşi poate
dobândi întreaga sa valoare. Aceste aspecte ale evoluţiei oraşului Chişinău în
perioada de la începutul secolului al XX-lea vom încerca să le elucidăm în cele
ce urmează.
1.1. MEDIUL URBAN

1.1.1. Ambianţa geografică
Oraşul Chişinău – centru politic, administrativ, economic şi cultural
al Basarabiei, este plasat, din punct de vedere geografic, la 47o2 latitudine
nordică şi 28o50 longitudine estică de la meridianul Greenwich, în partea de
sud-est a Podişului Moldovenesc, în zona de silvostepă125.
XIV-XX, Iaşi, 1996, p. 11.
123
Ibidem, p. 10.
124
Concepţia aristotelică a oraşului vizează crearea unui mediu integrat şi perfectibil, pentru
deplina satisfacere a exigenţelor umane.
125
(Под ред. П. Крушевана), Москва, 1903, c.10; Chişinău. Enciclopedie, Chişinău, 1997,
Structura geologică. Oraşul este situat în partea centrală a unei struc-

turi geologice din sud-estul Europei, a cărei bază este formată din plăci din
granit dispuse la o adâncime de 1150 m sub nivelul mării. Partea superioară
a secţiunii geologice a acestei structuri este reprezentată de roci sedimentare
din erele siluriană, devoniană, paleogenului şi neogenului. De la nord la sud
oraşul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-
nisipoase, prezente pe întreg teritoriul oraşului, au o adâncime de la 2 la 30 m.
Pe pantele văii râului Bâc sunt terase aluviale cu o lăţime de până la 1,3 m.
Bogăţiile minerale. În perioada cercetată, ca şi în prezent, pe teritoriul
Chişinăului şi în împrejurimile lui se aflau numeroase zăcăminte de materiale
de construcţiei: var, calcar, piatră brută de construcţie, argilă, nisip, pietriş. De
asemenea, erau exploatate cinci zăcăminte de materiale de piatră şi var stins: la
Cricova, Mileştii Mici, Chişinău, Făureşti şi Goian. Cărămida şi ţigla, utilizate
pe larg în calitate de materiale de construcţie, se produceau din materia primă
extrasă la carierele din Bubuieci şi Mileştii Mici, iar nisipul, pietrişul şi prun-
dişul – la Cobusca şi Vadul lui Vodă. Rezervele de ape subterane ale Chişi-
năului permiteau aprovizionarea parţială a municipiului cu apă potabilă. Din
cantitatea totală de apă potabilă folosită de chişinăueni, circa 20 la sută revenea
apelor subterane. În straturile acvatice sarmatice erau şi ape minerale126.
Relieful. Teritoriul municipiului şi al periferiilor sale era împărţit în două
sectoare: de vest şi de est, care ţineau de zona Colinei Codrilor, reprezentate
de cumpene înguste ale apelor şi de pante de teren alunecător, de asemenea, de
sectoarele de est şi de nord care se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O compo-
nentă importantă a Chişinăului o constituia, ca şi în prezent, valea Bâcului şi
pantele ei dezmembrate. Partea cea mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupa
trei terase străbătute de câteva vâlcele. În partea de sud a oraşului se afla
vâlceaua întinsă Munceşti. Partea din stânga ocupa două terase, prima cobora
spre râu, cea de-a doua avea o altitudine de 60-90 metri. Aici a fost construit
cartierul Râşcani. Panta din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, era
întretăiată de mai multe văi şi vâlcele, orientate mai ales de la nord la sud127.
Clima Chişinăului este temperat continentală. Iarna este blândă şi scurtă,
în timp ce vara este călduroasă şi de lungă durată. Primele observaţii meteoro-
logice referitoare la clima capitalei Basarabiei se făceau încă la sfârşitul seco-
lului al XIX-lea la Liceul Real, precum şi la Şcoala de Vinificaţie. Conform
informaţiilor furnizate în urma acestor observaţii, cantitatea de precipitaţii
c. 260, 307, 310.

126
Ibidem.
127
Ibidem.
52 Lucia Sava
atmosferice în Chişinău avea o medie anuală de 455, în timp ce în întreaga

Basarabie ea reprezenta 439, 5. Urmărită în funcţie de anotimpuri, media
cantităţii de precipitaţii atmosferice era următoarea: iarna – 75, primăvara –
120, vara – 160 şi toamna – 100128.
La începutul secolului al XX-lea, în Chişinău exista o staţiune meteorolo-
gică, creată cu scopul de a urmări şi de a prezenta informaţii privind cantitatea
de precipitaţii atmosferice înregistrate în oraş (în Basarabia existau 10 staţiuni
de acest gen). Datele de care dispunem ne permit să conchidem că observa-
ţiile despre starea timpului au fost făcute pe un interval de 20-25 de ani (1888-
1912), fiind publicate în Observatoriul de Fizică din Petrograd.
Aceleaşi înregistrări evidenţiază că lumina solară anuală este în perioada
studiată de 2215 ore, cea mai puternică şi mai îndelungată fiind înregistrată în
luna iulie (329 ore), iar cea mai mică în decembrie – 54 ore. Datele prezentate
reflectă faptul că anual sunt 71 de zile fără soare, cele mai multe fiind iarna.
În iunie şi septembrie se înregistrează câte o zi fără soare, pe când în iulie-
august astfel de zile lipsesc cu desăvârşire. Predomină vânturile din direcţiile
de nord şi de nord-vest, iarna, uneori, sunt vânturi din sud-est, rezultate din
ciclonul siberian. Viteza medie anuală a vântului oscilează între 2.5 – 4.5 m/s.
Iarna durează la Chişinău în medie 78 de zile, iar în unii ani durata ei este de
la 31 la 123 de zile. Temperaturile perioadei de iarnă se caracterizează prin
instabilitate, în mediu putând scădea până la -5oC în perioada lunilor noiem-
brie-martie. Primăvara începe la 1 martie şi durează cam 70 de zile, consi-
derându-se că se termină în prima decadă a lunii mai. La mijlocul lunii mai
începe vara, deşi venirea ei variază de la un an la altul. Temperatura medie în
iulie este cea mai înaltă – de 21,5oC, în anumite perioade atingând 25o, 30o şi
35o. În total, în perioada caldă se înregistrează 87 de zile cu temperatura 25o.
Căldurile sunt condiţionate de pătrunderea aerului uscat continental sau a
aerului tropical din periferiile de sud sau de vest ale anticicloanelor din Asia
Centrală sau Africa de Nord129.
Apele curgătoare din Chişinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin
Chişinău curge râul Bâc, iar la periferia de sud-vest – râuleţul Işnovăţ, afluent
de dreapta al Bâcului. Malurile râului sunt mlăştinoase, iar odată cu îndepăr-
tarea de albie devin mai înalte şi mai nisipoase130.
Flora şi fauna. Conform specialiştilor în domeniul biologiei, la începutul
secolului trecut, pe teritoriul Chişinăului erau înregistrate 27 specii de mami-
fere, 75 specii de păsări şi 14 specii de reptile şi amfibii. Dintre târâtoare se
128
Basarabia agricolă. Organul Societăţii Agronomilor, filiala Basarabia, 1920-1921, p. 161.
129
Ibidem, p. 163.
130
Z. Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Chişinău, 2001, p. 60.
întâlnesc încă din timpuri străvechi cârtiţele, aricii, şoarecii de câmp, liliecii,
diferite rozătoare, veveriţe, iar dintre animalele de pradă – nevăstuicile, dihorii
şi jderii. Pe meleagurile chişinăuene îşi fac cuib 53 de specii de păsări, unele
fiind migratoare, altele obişnuiesc să rămână numai în timpul iernii. Printre
cele mai des întâlnite în centrul urban sunt: porumbeii, lăstunii, graurii,
vrăbiile. Componenţa reptilelor şi amfibiilor nu este prea bogată, dar sunt
frecvent întâlnite şopârlele, şerpii, broaştele131.
Deosebit de semnificative pentru mediul geografic al capitalei Basarabiei
erau zonele forestiere, folosite atât ca centre de agrement şi odihnă, cât şi
în calitate de furnizoare de alimente. Pădurile ocupau în întregime judeţul
Chişinău, ajungând până la Orhei şi erau aşezate pe lanţul de munţi Mehur.
Specialiştii în domeniul botanicii au stabilit, între altele, că în ocolul silvic
al Chişinăului se găseau mai multe specii de plante şi arbori, printre care:
scoruşul de munte (Sorbus Aucuparia) şi două esenţe de mesteacăn (Betula
Verucoza Ehrl şi Betula Pubescens Ehrl)132.
1.1.2. Zone urbane

Avantajul de a fi capitală. Creaţie a epocii „ţariste”133, din punctul de
vedere al formei şi al exteriorului, oraşul îndreptăţeşte pe deplin aprecierile lui
A. Toynbee în ceea ce priveşte modalităţile de alegere a capitalelor pe consi-
derente de convenabilitate: atât în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare
cu mărfuri, în legătura cu administraţia provinciei şi în menţinerea securităţii,
dar şi în alegerea capitalei pe considerente de strategie134. Evoluţia sa ca şi
capitală a fost determinată, în mare măsură, de faptul că oraşul Chişinău s-a
format într-un context economico-social, politic, ideologic şi cultural specific,
ca urmare a influenţei mediului rusesc, aspecte care şi-au lăsat amprentele
asupra evoluţiei mentalităţii şi vieţii cotidiene.
Străzi şi cartiere. Ca şi majoritatea marilor oraşe ale Imperiului Rus,
Chişinăul ocupa un teritoriu întins, iar clădirile erau despărţite între ele prin
străzi, grupate în cartiere. La începutul secolului al XX-lea, Chişinăul ocupa o
suprafaţă de aproximativ 4500 desetine de pământ, dintre care 770 erau rezer-
vate caselor şi curţilor, iar 2500 erau ocupate de grădini şi vii. În anul 1900,
suprafaţa oraşului a crescut cu încă 2088 desetine, prin cumpărarea moşiei
periferice Visterniceni, unde va fi construită zona urbană a Râşcanilor135.
131
Basarabia agricolă. Organul Societăţii Agronomilor, filiala Basarabia, 1920-1921, p. 151.
132
Ibidem, p. 152.
133
Şt. Ciobanu, Chişinăul, Chişinău, 1996, p. 35.
134
A. Toynbee, Oraşele în mişcare, Bucureşti, 1979, p. 131.
135
Z. Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, p. 60.
54 Lucia Sava
În perioada cercetată, oraşul era divizat convenţional în patru sectoare.

Conform raportului şefului de poliţie Lazarev din 29 martie 1851 către guver-
natorul militar al Basarabiei, general-locotenentul P. Fiodorov, „...planul
oraşului a fost întocmit de arhitectul Zauşkevici în limitele lui actuale; a fost
făcută o nouă divizare a sectoarelor, au fost denumite străzile şi stradelele,
deoarece multe dintre ele nu aveau denumiri sau numere...”136.
Raportul menţionat includea, de asemenea, lista străzilor din fiecare sector,
a căror divizare şi denumire va fi păstrată şi în perioada studiată (vezi planul
oraşului din schiţa 1):
Sectorul I: Străzile longitudinale: Cauşanskaia, Gostinaia, Moskovskaia,
Kievskaia, Podolskaia, Leovskaia, Reinskaia. Străzile transversale: Galbinskaia,
Gubernskaia, Seminarskaia, Iaskaia, Buiucanskaia, Meşceanskaia, Nemeţkaia,
Moghiliovskaia, Gospitalinaia, Ostrogskaia, Orgheevskaia. Acelaşi sector
includea stradelele Poliţeiski, Varfolomeevski şi Fontannîi, cartierele 1-67 şi
suburbia Buiucani. În total sectorul 1 avea 18 străzi, 3 stradele, 66 cvartale, 2
biserici şi 24 de clădiri de stat şi instituţii de învăţământ137.
Sectorul II includea Străzile longitudinale: Cauşanskaia, care continua din
sectorul I până în sectorul IV, Gostinaia, Moskovskaia, Kievskaia, Podol-
skaia, Leovskaia, Reinskaia. Străzile transversale: Galbinskaia, Mihailovskaia,
Kupeceskaia, Armeanskaia, Bolgarskaia, Benderskaia, Izmailskaia, Kiliis-
kaia, Svecinaia, Kirovskaia, stradela Fontannîi, cvartalele 67-130 şi suburbiile
Malina Nouă, Malina Mică şi Schinoasa. În total, acest sector avea 17 străzi,
o stradelă, 64 cartiere, o biserică, 4 clădiri de stat şi instituţii de învăţământ138.
În Sectorul III erau concentrate 38 de străzi, 8 stradele, 85 cvartale şi
4 biserici: Străzi longitudinale: Cauşanskaia, Haralampievskaia, Andreevskaia,
Ilinskaia, Kiprianovskaia, Fariseevskaia, Evreiskaia, Armeanskaia, Katelinova,
Măcărescu, Donici, Salos, Kaţicovoi, Tureţkaia, Konstantinovskaia, Aziat-
skaia, Bannaia, precum şi cele care continuau din sectorul I, Gubernskaia,
Seminarskaia, Iaskaia, Buiucanskaia, Meşceanskaia, Nemeţkaia. Străzile trans-
versale: Minkovskaia, Rîşcanskaia, Maklerskaia, Ceasovennaia, Fontannaia,
Sinagogovskaia, Ecaterinskaia, Pavlovskaia, Antonovskaia, Prunculovskaia,
Batţavskaia, Inzovskaia, Blagoveşcenskaia, Kamenolomnaia. Stradele: Mîlnîi,
Purcelovski, Karaimski, Begucii, Greceski, Greaznîi, Kozaţki, Greculovoi,
cartierele 130-215. Aici se găseau Biserica Sf. Ilie, Buna Vestire, Catedrala
Veche şi Biserica Armenească139.
136
D. Poştarencu, Străzile Chişinăului: denumiri vechi şi actuale, Chişinău, 1998, p. 1.
137
Ibidem, p. 2.
138
Ibidem, p. 2-3.
139
Ibidem, p. 3.
Sectorul IV includea 29 de străzi, 8 stradele, 54 cartiere, 5 biserici şi 5

case de stat şi instituţii de învăţământ, repartizate astfel: Străzi longitudinale:
Cauşanskaia, Akimovskaia, Haralampievskaia, Cojuhariskaia, Irinopolskaia,
Ostapovskaia, Gorceşnaia, Iakovlevskaia, Voznesenskaia, Salganaia, Kagul-
skaia, Belekleevskaia, Stavrievskaia, Balşovskaia, Ogorodnaia. Străzi transver-
sale: Tiibaşovskaia, Mihailovskaia, Kupecenskaia, Armeanskaia, Bolgarskaia,
Benderskaia, Izmailskaia, Kiliiskaia, Svecinaia, Popovskaia, Serbskaia, Ivanov-
skaia, Titovskaia, Gheorghievskaia. Stradele: Sinadinovski, Lancasterski,
Obşcii, Mazarachievski, Moldavanski, Vdovii, Kladbieşcenski, Petrovski,
cât şi cartierele 215-269, bisericile Sf. Haralampie, Sf. Gheorghe, Înălţarea
Domnului, Măzărache, Grecească, podurile Bender, Căuşeni şi Rîşcani şi
suburbia Tăbăcăria140.
Prin urmare, în total, conform planului în cauză, oraşul Chişinău era divizat
în 102 străzi, 20 stradele, 269 cartiere, care includeau 12 biserici, 35 clădiri
publice şi ale instituţiilor de stat, 11 pieţe, 10 bariere, 7 poduri şi 5 suburbii.
Până la Unirea Basarabiei cu România n-au fost înregistrate modificări
substanţiale în divizarea oraşului, cu excepţia schimbării denumirilor unor
străzi, intervenite în anul 1912. În cadrul şedinţei Consiliului Directorilor al
Republicii Moldoveneşti din 15 martie 1918, a fost decisă includerea zonei
rurale Râşcanovca în calitate de suburbie a oraşului. După Marea Unire, o
bună parte din străzi au fost redenumite, astfel, în perioada interbelică acestea
aveau 2-3 denumiri.
1.1.3. Populaţia
Un oraş suprapopulat. Problema demografică era una actuală pentru
începutul secolului al XX-lea; aceasta în condiţiile în care Chişinăul era oraşul
cu cei mai mulţi locuitori ai provinciei Basarabia şi unul dintre cele mai popu-
late oraşe ale Imperiul Rus141.
Ca şi alte capitale, oraşul Chişinau a jucat rolul de creuzet, atrăgând imigranţi
din diverse locuri, cu diverse limbi materne, diverse obiceiuri şi moravuri şi
din diferite clase sociale. Acest fenomen era unul aparent „normal”, în condi-
140
Ibidem, p. 3.
141
В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, c. 130. Conform afir-
maţiilor istoricului V. Jukov, în anul 1897 oraşul Chişinău se situa pe locul 14 printre
oraşele europene ale Imperiului Rus, a căror populaţie depăşea 100 mii de locuitori,
după: Petersburg (1,2 milioane), Moscova (1 milion), Odessa (405 mii), Riga (282 mii),
Kiev (247 mii), Harkov (174 mii), Vilnius (155 mii), Kazani (130 mii), Saratov (137 mii),
Astrahani (113 mii), Rostov-pe-Don (120 mii), Ekaterinoslav (113 mii), Tula (115 mii),
Chişinău (108 mii).
56 Lucia Sava
ţiile politicii de rusificare şi de deznaţionalizare, urmărită de autorităţile ţariste.

Acestea au atras recruţi eterogeni, în primul rând, din provinciile statului ce
se aflau sub stăpânirea guvernului din capitală, dar şi din regiuni de dincolo
de frontierele statului. Imigrarea în capitală a fost în unele cazuri forţată, iar
în alte cazuri – voluntară, fenomen apreciat astfel de A. Toynbee: „În ambele
aceste categorii de imigranţi deveneau rezidenţi indezirabili într-un oraş ai
cărui locuitori erau, prin însăşi prezenţa lor, în măsură să influenţeze soarta
guvernului ce-şi avea sediul acolo, influenţând în mod indirect soarta celorlalţi
supuşi, din toate teritoriile aflate sub stăpânirea acelui guvern”142.
Conform datelor statistice ale perioadei, la 1 ianuarie 1902 populaţia
oraşului Chişinău era constituită din 131, 3 mii persoane de ambele genuri,
în timp ce judeţul era reprezentat de 182, 5 mii persoane143. Datele cele mai
detaliate şi mai exacte despre numărul şi componenţa populaţiei oraşului le
conţine Recensământul imperial din 1897. Din aceste considerente, atunci
când ne vom referi la acest aspect al problemei, vom face trimitere la docu-
mentul menţionat.
La această dată, judeţul Chişinău ocupa o suprafaţă de 3271,9 km², densi-
tatea populaţiei reprezenta 85,47 locuitori/km, iar numărul total al populaţiei
judeţului era de 279 657 persoane, dintre care 144 625 bărbaţi şi 135 032
femei. În oraşul Chişinău locuiau în total 108 483 persoane – 56 734 bărbaţi
şi 51 749 femei, 1 361 fiind locuitori temporari şi 1 813 – străini (conform
tabelului 1)144.
Cercetătoarea S. Kustreabova, referindu-se la evoluţia oraşelor Basarabiei
în perioada interbelică, atestă mai multe fluctuaţii ale dinamicii populaţiei
oraşului Chişinău în anii 1897-1919, determinate de condiţiile social-econo-
mice şi politice ale perioadei. Conform afirmaţiilor sale, numărul popu-
laţiei oraşului cunoaşte o creştere rapidă în perioada de la începutul seco-
lului (în 1902 acesta avea 131000 locuitori), în timp ce în ajunul Primului
Război Mondial se înregistrează o scădere a numărului chişinăuenilor până la
125 000145. Totodată, Marea Unire a creat condiţii favorabile pentru sporirea
populaţiei, ca urmare, în anul 1919 oraşul Chişinău avea 133 000 locuitori,
fiind al doilea oraş (după Bucureşti) în cadrul României întregite146.
142
143
(Под ред. П. Крушевана), Москва, 1903, c. 41.
144
Издание Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905,
c.1.
145
С. Ф. Кустрябова Города Бессарабии (1918-1940), Кишинев, 1986, c. 26-27.
146
O diversitate socială şi etnică. Sub acest aspect, oraşul Chişinău era

destul de eterogen. Am menţionat anterior în ce condiţii se constituie şi se
cristalizează această diversitate etnică şi socială, de regulă, în oraşele-capitală
şi, nemijlocit, în Chişinău. Pentru a evidenţia diversitatea populaţiei oraşului
în ceea ce priveşte componenţa etnică şi socială, precum şi nivelul de instruire,
am apelat la datele Recensământului imperial din 28 ianuarie 1897, iar uneori,
pentru a face anumite comparaţii, am apelat la datele Recensământului din 1930,
care sunt cele mai complete în această privinţă.
Ritmul vieţii în oraş poate fi studiat după repartizarea populaţiei după
criteriul de sex şi de vârstă. Conform datelor extrase din Recensământul de la
1897, populaţia oraşului era repartizată astfel (conform tabelului 2): 2,49%
băieţi şi 2,78% fete aveau vârsta mai mică de 1 an, 18,01% băieţi şi 19,95%
fete aveau între 1-9 ani, 19,49% băieţi şi 23,62% fete aveau între 10-19
ani, 25,52% băieţi şi 16,60% fete aveau vârsta cuprinsă între 20-29 ani,
12,33% bărbaţi şi 13,27% femei aveau 30-39 ani, 9,54% bărbaţi şi 9,94%
femei aveau 40-49 ani. Populaţia de vârstă înaintată a oraşului era redusă din
punct de vedere numeric: 6,53% bărbaţi şi 7,36% femei aveau între 50-59
ani, aproximativ 2% din numărul locuitorilor oraşului aveau vârsta cuprinsă
între 60 şi 80 de ani, iar 11 bărbaţi şi 9 femei (0,02%) depăşeau vârsta de
100 de ani147.
Acelaşi recensământ conţine informaţii preţioase referitoare la repar-
tizarea populaţiei oraşului Chişinău conform criteriului de vârstă şi al situaţiei de
familie (tabelul 3): astfel, majoritatea populaţiei oraşului era reprezentată de
celibatari, 61 360 locuitori (56,56%), dintre care 60,65% bărbaţi şi 52,08%
femei. Cei mai mulţi celibatari, femei şi bărbaţi, aveau vârsta cuprinsă între
20-29 ani (20%). 39 346 persoane (36,27%) trăiau în cadrul familiilor, dintre
care 36,33% bărbaţi şi 36,21% femei erau căsătoriţi. Cele mai multe căsătorii
reuneau persoane cu vârsta între 20 şi 50 de ani. În acelaşi timp, fetele se căsă-
toreau mai devreme decât băieţii: 24 de fete care aveau între 15-16 ani şi 432
cu vârsta între 17-19 ani erau căsătorite, spre deosebire de 18 băieţi care aveau
aceeaşi vârstă. 7127 persoane (6,57%) erau văduve: 2,63% bărbaţi şi 10,86%
femei; dintre acestea, erau înregistrate în rândul persoanelor cu vârsta de peste
60 de ani – 42,23%, precum şi a celor care aveau între 50-59 ani – 25,13%.
În anul 1897 erau înscrise 233 de cazuri de divorţ (0,215%). Cele mai multe
persoane divorţate (48,50%) aveau între 20 şi 29 ani; dar divorţurile erau frec-
147
c. 10-11.
58 Lucia Sava
vente şi printre persoanele de vârstă înaintată, 16,31% depăşeau 60 de ani.

În rândurile persoanelor divorţate femeile deţineau întâietatea (0,30%), spre
deosebire de bărbaţi (0,14%)148.
Astfel, constatăm, că schimbările profunde intervenite la începutul seco-
lului al XX-lea în domeniul nupţialităţii au determinat o modificare a struc-
turilor familiale, cât şi o diversificare a modului de viaţă. Chiar dacă vârsta
persoanei de referinţă şi tipul de locuinţă rămân criteriile determinante ale
modului de habitat, totuşi, ar trebui să ţinem cont şi de alte criterii, cum ar fi,
starea civilă legală a indivizilor, care permite o diferenţiere majoră a compor-
tamentelor în materie de habitat, în cadrul unei categorii definite de menaj:
persoană singură, familie monoparentală sau cuplu.
Majoritatea tinerilor îşi părăsesc părinţii pentru a se căsători, divorţurile
şi separările fiind mai puţin frecvente, iar viaţa solitară începe în momentul
decesului soţului, în cazul în care părintele în vârstă nu este primit de unul
dintre copiii săi pentru a locui împreună.
Pentru completare, vom prezenta câteva exemple din epocă. Hélène
Yvert-Jalu a realizat un studiu amplu despre interacţiunea dintre dreptul de
divorţ, contextul politic şi social şi frecvenţa divorţurilor în Rusia Sovietică.
Autoarea evidenţiază că în vechea Rusie căsătoria nu putea fi desfăcută decât
de către autoritatea religioasă care o consacrase.
Svod zakonov, act de drept rus apărut în timpul domniei ţarului Nicolae I,
specifica patru cauze legale de divorţ:
1. Adulterul din partea unuia dintre soţi stabilit pe bază de dovezi;
2. Impotenţa sau sterilitatea anterioare mariajului;
3. Degradarea civilă;
4. Absenţa timp de 5 ani sau de 10 ani pentru soldaţi149.
Aceeaşi autoare menţionează că exista un paralelism între structura fami-
liei şi cea a statului. Tânăra soţie trebuia să se supună atât autorităţii soţului ei,
cât şi socrilor. Soţul era investit cu aceleaşi puteri asupra soţiei şi copiilor pe
care le avea proprietarul de pământ asupra supuşilor săi150.
Astfel, constatăm că la ruşii ortodocşi se conturează două tipuri de familie,
care coexistau: una patriarhală şi arhaică caracterizată printr-o viaţă rudimen-
tară, vizibilă îndeosebi, printre ţărani, care constituia în 1913 82% din populaţia
totală a Rusiei, şi alta, mai modernă, lăsând loc necesităţilor personale şi vieţii
de cuplu, cea a unui număr redus de persoane care aparţineau intelectualităţii.
148
Ibidem, p. 26-27.
149
H. Yvert-Jalu, L’histoire du divorce en Russie Soviétique. Ses rapports avec la politique familiale et les
réalités sociales // Population, nr. 1, Paris, 1981, p. 41-62.
150
Ibidem, p. 43.
Familia este cu atât mai importantă, cu cât viaţa religioasă, economică, juri-
dică, politică, morală, viaţa publică şi viaţa privată sunt toate încheiate în jurul
acesteia, formând un tot coerent, apărând oamenilor ca un fapt de „drept
natural”, o creaţie a divinităţii, o necesitate organică de viaţă151.
Pe de altă parte, familia este cea care formează o treaptă medie şi o insti-
tuţie de trecere între individ şi societate. În primul rând, prin creşterea indi-
vidului ca pe un viitor membru al societăţii, socializându-l pedagogic, şi în al
doilea rând, oferindu-i în tot decursul vieţii lui un sprijin şi un loc de refugiu
în lupta pe care acesta o duce pentru viaţa socială. În al treilea rând, prin
faptul că familia a fost întotdeauna cea mai directă şi cea mai firească dintre
comunităţile umane impuse, în jurul ei s-au închegat o serie de activităţi care
ţin de creşterea fizică şi morală a indivizilor.
Datorită condiţiilor de trai diferite, dezvoltării inegale, sau pur şi simplu
unei inegalităţi de interese între diverse grupuri familiale, s-a ajuns uneori la
o autonomizare a fiecărui grup familial în societate, fapt care a contribuit la
consolidarea caracterului lor de unitate socială distinctă.
Totodată, spre deosebire de lumea rurală, în cadrul de viaţă urban, mediul
de familie se schimbă: individul este mai izolat, el se prezintă ca unitate econo-
mică şi morală de sine stătătoare.
La fel de importantă pentru stabilirea evoluţiei demografice a oraşului
Chişinău în perioada cercetată este natalitatea, care depinde de diverşi factori,
unii de domeniul biologic, alţii – cu caracter social. Cauzele modificărilor
demografice sunt de natură economică şi socială: suprimarea muncii copi-
ilor, urbanizarea, creşterea mai rapidă a necesităţilor cotidiene în raport cu
nivelul de trai etc. Alte cauze sunt de natură morală sau religioasă: emanci-
parea femeii, slăbirea spiritului de familie, reducerea practicilor religioase.
Situaţia natalităţii populaţiei aflată în creştere este evidentă şi în perioada
anilor 1909-1912 (tabelul 4)152. Analiza datelor ne permite să constatăm că
în decursul celor patru ani (1909-1912) s-au născut mai mult băieţi (28 207,
ceea ce constituie 51,44% din numărul total al născuţilor) decât fete (26 630,
48,56%); în acelaşi timp, numărul total al populaţiei de ambele genuri a înre-
gistrat o creştere uşoară (câteva sute de la un an la altul).
Studierea comparată a mortalităţii înregistrate în oraş ne permite să
conchidem că numărul persoanelor decedate este direct proporţional cu
numărul persoanelor care s-au născut, pe primul loc situându-se bărbaţii:
151
X. Costaforu, Cercetarea monografică a familiei. Contribuţie metodologică, Bucureşti, 2005, p. 10.
152
1913 год, Кишинев, 1914, c. 82.
60 Lucia Sava
23 680 de decese timp de patru ani (53,91% din numărul total de decese) şi
20 247 de cazuri de deces ale femeilor (46,09%)153. Analiza mai profundă a
raportului natalitate-mortalitate ne dă posibilitate să evidenţiem că în peri-
oada anilor 1909-1912 s-au născut cu 10 910 persoane mai mult decât au
decedat, dintre care 4 527 bărbaţi şi 6 383 femei, fapt care ne permite să
evidenţiem sporirea naturală a numărului populaţiei în perioada respectivă.
Pe de altă parte, rezultatele acestui raport ne demonstrează că longevitatea
era mai ridicată în rândul persoanelor de gen feminin (58,51%) decât la cele
de gen masculin (41,49%). Diferenţa rezultată se explică, în principal, prin
modul de viaţă mai sănătos, mai activ al femeilor comparativ cu cel al bărba-
ţilor (cele mai multe vicii: fumatul, alcoolul, războiul etc. se întâlnesc printre
bărbaţi).
În acelaşi context, am considerat necesară evidenţierea situaţiei căsători-
ilor înregistrate în perioada celor patru ani, 1909-1912.154 Cifrele prezentate
nu reflectă situaţia divorţurilor, din aceste considerente, ele nu ne permit să
evidenţiem un raport direct al căsătoriilor şi divorţurilor în această perioadă.
Aşadar, cele mai multe căsătorii au fost oficiate în anul 1909 (26,96% din
numărul total al căsătoriilor înregistrate în perioada celor patru ani studiaţi),
când s-au format 3 029 familii noi, în următorii trei ani cifra căsătoriilor înre-
gistrate scade nesemnificativ, astfel încât pe parcursul celor patru ani, 1909-
1912, au luat fiinţă 11 236 de familii, cifră considerabilă pentru epocă.
Ca urmare, din punctul de vedere al numărului populaţiei, oraşul Chişinău
se încadra în parametrii unui adevărat centru urban aflat în ascensiune, ca
urmare a mai multor factori, printre care trebuie considerat şi cel al moderni-
zării societăţii.
Informaţii referitoare la componenţa etnică şi socială, precum şi la nivelul
de instruire al populaţiei oraşului Chişinău au fost selectate din Recensă-
mântul din 28 ianuarie 1897. Conform acestuia, la această dată, Basarabia
avea 1 935 412 locuitori, dintre care 293 332 (15,2%) erau concentraţi în
oraşe, iar 1 642 080 (84,8%) constituiau populaţia rurală. În calitate de centru
administrativ al Basarabiei, oraşul Chişinău, care avea 56 734 populaţie de sex
masculin şi 51 749 populaţie de sex feminin, se situa pe primul loc155.
Conform aceluiaşi Recensământ, analizând componenţa naţională a popula-
ţiei oraşului Chişinău după criteriul limbii materne, situaţia era următoarea:
pe primul loc se situau evreii, care reprezentau circa 45, 93% (49 829 indi-
153
Ibidem, p. 82.
154
Ibidem, p. 82.
155
Ibidem, p. 1.
vizi) din numărul total al locuitorilor oraşului (108 483, pentru comparaţie, în
întregul judeţ Chişinău evreii reprezentau doar 19,48% din numărul total al
populaţiei, ceea ce înseamnă că în oraş erau concentraţi cu aproximativ 30%
mai mulţi evrei decât în judeţ, conform tabelului 5)156. Aceştia erau urmaţi de
vorbitorii de limbă rusă (32 722 locuitori, 30,16%, în timp ce în judeţ ruşii,
ucrainenii şi bieloruşii constituiau doar 13,81% din numărul total al popula-
ţiei) şi abia pe locul al treilea se situa populaţia băştinaşă, moldovenii, care
constituiau 17,58% (19 081 locuitori) în oraş şi 62,90% în judeţ. În afara naţi-
onalităţilor deja prezentate, în oraşul Chişinău mai locuiau polonezi (2,99%),
nemţi (1,17%), bulgari (0,85%), precum şi un număr nesemnificativ de
armeni (0,34%), greci (0,28%), ţigani (0,13%), turci (0,03%) etc. (tabelul 5)157.
În acelaşi timp, structurată conform criteriului confesiunii religioase (tabelul 6),
populaţia oraşului Chişinău era divizată după cum urmează: creştinii ortodocşi
şi coreligionarii (edinoverţii, conform Recensământului), reprezentau 46,59%
(27 136 bărbaţi şi 23 408 femei) din numărul total al locuitorilor oraşului,
în timp ce această confesiune constituia 76,84% în întregul judeţ Chişinău.
Creştinii erau urmaţi de evrei la o diferenţă nesemnificativă (46,31%), 24 630
bărbaţi şi 25 607 femei în oraş şi 19,63% în judeţ. Dintre celelalte confesiuni
religioase întâlnite în oraş mai consistentă apare cea romano-catolică (3,54%),
în mare parte compusă din etnicii polonezi, dar se întâlnesc şi credincioşi de
rit vechi (2,05%), luterani (0,89%), armeni gregorieni (0,39%), musulmani
(0,18%), cât şi alte confesiuni religioase creştine şi necreştine.158
Aşadar, conform Recensământului din 1897, populaţia majoritară a
oraşului Chişinău o constituiau evreii, urmaţi de ruşi (împreună cu ucrainenii
şi bieloruşii), şi abia în al treilea rând – de către moldoveni – români. Analiza
datelor efectuată ulterior a demonstrat însă că rezultatele Recensământului în
ceea ce priveşte componenţa naţională a populaţiei Basarabiei nu reflectau
veridic realitatea.
În 1907, V. N. Butovici, care deţinea funcţia de director al şcolilor din
Basarabia, a acumulat un bogat material etnografic, publicat în anul 1916,
urmărind scopul studierii în continuare a procesului „românizării rapide a
populaţiei ne-moldoveneşti, cu precădere a celei ucrainene”159. În baza mate-
rialului statistic acumulat, autorul menţionează privind datele înregistrate în
timpul Recensământului : „Cea de-a patra naţionalitate, după număr, o repre-
156
Ibidem, p. 2-3.
157
Ibidem, p. 2-3.
158
Ibidem, p. 68-69.
159
В. Н. Бутович, Материалы для этнографической карты Бессарабской губернии, Киев, 1916,
c. 3.
62 Lucia Sava
zintă ruşii. În realitate, numărul lor este mai mic decât cel pe care îl indică
Recensământul, deoarece împreună cu ei au fost incluse în calcule aproape
toate persoanele instruite din gubernie care utilizează limba rusă literară.”160
Aceeaşi idee este susţinută de istoricul basarabean Ştefan Ciobanu, care scria
cu referinţă la această problemă, că autorităţile ruseşti „...îi considerau ruşi pe
moldovenii care ştiau ruseşte, fiind trecuţi în Recensământ la rubrica ruşi”161.
Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de mentalitatea epocii, marcată de
tendinţa marilor aristocraţi de a-şi învăţa copii în mod obligatoriu limba rusă,
de a urma şcoala rusă: „Era ambiţia micilor burjui de a înnobila pe această
cale o odraslă, de a face din odorul lor o barişnia desăvârşită... Am înţeles de
ce aud pretutindeni, pe uliţi tineretul vorbind această dulce limbă... Stăpânirea
întreprinse cu viclenie rusificarea mamelor...”162.
Această situaţie se va menţine încă mult timp şi în perioada de după
Unire. Într-o cronică din ziarul „Cuvânt Moldovenesc” din 30 octombrie
1929, unul din corespondenţi scria: „Mă aflam întâmplător la examenele de
echivalare ce se dădeau la un liceu românesc (din Chişinău, n.n.). Din tot
puhoiul de tineret de ambele sexe care aşteptau pe culoare nici măcar unul ca
să vorbească româneşte, cel puţin în localul liceului a cărui emblemă arăta că
e românesc...” Acest lucru nu este ieşit din comun, având în vedere structura
etnică a oraşului163.
În studiul lui S. Bruk şi V. Kabuzan, referitor la componenţa etnică a
populaţiei Rusiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al
XX-lea, se subliniază că în timp ce Recensământul din 1897 a stabilit cu exac-
titate suficientă numărul populaţiei, aceasta nu se poate spune despre compo-
nenţa structurii etnice. În viziunea acestor autori nu a fost corect ca indiciu
de determinare a identităţii etniei numai alegerea limbii materne, deoarece „în
condiţiile evoluării proceselor de asimilare înstrăinarea de propria naţionali-
tate începe odată cu dezicerea de limba maternă.”164.
În aceeaşi ordine de idei, analizând recent aprecierile demografiei isto-
rice sovietice, istoricul D. Poştarencu susţine că datele Recensământului din
1897 referitoare la structura etnică a populaţiei „doar cu mari rezerve pot fi
utilizate”165.
160
Ibidem, p. 23.
161
Şt. Ciobanu, Basarabia. Populaţia, istoria, cultura, Bucureşti-Chişinău, 1992, p. 31.
162
M. Sadoveanu, Drumuri basarabene, Bucureşti-Chişinău, 1992, p. 34.
163
Cuvânt Moldovenesc, 30 octombrie 1929.
164
С. И. Брук, В. М. Кабузан, Динамика и этнический состав населения России в эпоху
империализма (конец XIX в – 1917 г.) // История СССР, nr. 3, 1980, c. 90.
165
După 1897, componenţa etnică a populaţiei oraşelor basarabene (inclusiv

a Chişinăului) a fost prezentată mai târziu în paginile ediţiei anuale a Comite-
tului de Statistică al Basarabiei – Privire generală asupra guberniei Basarabiei pentru
anul 1911. Conform acestuia, proporţia evreilor din Chişinău este de 46%,
adică cu 0,1% mai mare decât cea stabilită de Recensământ, deşi conform
informaţiilor prezentate de acelaşi autor, mulţi etnici evrei au emigrat în urma
pogromurilor evreieşti din 1903 şi 1905166.
În ajunul Marii Uniri, în oraşul Chişinău moldovenii constituiau 30%,
evreii – 46,6%, ruşii – 9%, ucrainenii – 5,3%, iar celelalte etnii – bulgarii,
găgăuzii – 1,5%167.
Din punct de vedere social, în perioada cercetată, populaţia oraşului era
divizată în cinci categorii, fiecare dispunând de un statut juridic distinct:
nobili (personali şi de viţă), negustorii, grupaţi în trei ghilde, mica burghezie,
meşteşugarii şi muncitorii. Spre deosebire de populaţia rurală, cea urbană
era mai diversificată după apartenenţa la categoria socială. În afara stărilor
sociale menţionate, în componenţa structurală a oraşului mai intrau: cetăţenii
de onoare, reprezentanţii clerului, ţărani, colonişti şi supuşi străini, militari,
fiecare situându-se în condiţii sociale, economice şi fiscale diferite, fapt care
determină caracterul diversificat al modului de viaţă al locuitorilor oraşului
Chişinău168.
Urmărită din punctul de vedere al apartenenţei sociale, componenţa popu-
laţiei oraşului Chişinău conform Recensământului din 1897 era următoarea:
majoritatea orăşenilor era reprezentată de mica burghezie (78 940 persoane,
72,76 %), fiind urmată de ţărănime (14,28%), în timp ce nobilimea consti-
tuia doar 6,36 % din numărul total al populaţiei (3,06% erau nobili de viţă şi
3,30% nobili personali). La polul opus se situau supuşii străini (1,67%), clerul
(1,55%), negustorii, care alcătuiau 1,54%, precum şi alte categorii sociale
(1,82%), (tabelele 7, 8)169.
În ceea ce priveşte repartizarea populaţiei oraşului conform categoriei sociale
şi a locului de naştere (tabelul 9) incluşi în toate stările sociale, 54,85% bărbaţi

166
Ibidem, p. 52.
167
C. Filipescu, C. Giurea, Basarabia: Consideraţiuni generale, agricole, economice şi statistice,
Chişinău, 1919, p. 55.
168
D. Poştarencu, Componenţa socială, confesională şi după sex a populaţiei urbane a Basarabiei
(1850-1917) // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 4, Chişinău, 2005, p. 5.
169
c. 2-3, 40-41.
64 Lucia Sava
şi 66,30% femei erau născute în oraş, 12,43% bărbaţi şi 13,73% femei s-au
născut în alte judeţe ale Basarabiei, 31,53% bărbaţi şi 19,13% femei s-au
născut în alte provincii ale Imperiului Rus, şi doar 1,18% bărbaţi şi 0,93%
femei s-au stabilit la Chişinău din alte state170. Din numărul total de nobili de
viţă (2,70% bărbaţi şi 3,46% femei) 0,98% bărbaţi şi 1,52% femei erau origi-
nari din Chişinău, 0,53% bărbaţi şi 0,64% femei s-au născut în alte judeţe ale
Basarabiei, iar 1,17% bărbaţi şi 1,23% femei erau originari din alte provincii
ale Imperiului Rus. Cât priveşte nobilii personali şi funcţionarii, 1,21% bărbaţi
şi 1,65% femei s-au născut în Chişinău, iar 1,09% bărbaţi şi 1,08 femei s-au
stabilit în oraş din alte provincii ale Imperiului Rus171.
Starea civilă a populaţiei după categoriile sociale era, de asemenea, variată
(tabelul 10): în rândurile nobililor de viţă şi personali, cei mai mulţi erau celi-
batari (3,52%), persoanele căsătorite reprezentau 2,13%, cele văduve 0,68%,
iar cele divorţate doar 0,02%. Clerul era reprezentat, conform stării civile,
astfel: 1,32% o constituiau celibatarii, 0,16% persoanele căsătorite, 0,07%
cele văduve şi, doar un singur caz, o femeie divorţată. Celelalte categorii
sociale (cetăţenii de onoare, negustorii, ţăranii etc.) se împărţeau în: celibatari
(20,17%), căsătoriţi (27,74%), văduvi (4,97%), divorţaţi (0,16%), nu se ştie
(0,33%)172.
În această ordine de idei, nobilimea, deşi redusă numeric, reprezenta cate-
goria socială privilegiată. Ea era compusă din nobili de viţă (potomstvennîe
dvoreane) şi nobili personali (licinnîe dvoreane). Conform datelor prezentate de
Gh. Bezviconi, în perioada anilor 1812-1918, din punct de vedere al titlurilor,
nobilimea Basarabiei era împărţită în următoarele categorii: a) nobleţea confe-
rită de suveran; b) nobleţea obţinută pentru merite militare; c) nobleţea obţi-
nută pentru servicii publice; d) nobilimea imigrantă; e) nobilimea fără titluri173.
Nobilii de viţă dispuneau de anumite înlesniri sociale, ei aveau dreptul de a
constitui corporaţii, de a ocupa funcţii administrative, ei puteau să se implice
activ în viaţa cotidiană a oraşului, beneficii pe care nu le aveau nobilii perso-
nali al căror titlu era viager.
Clerul constituia o altă stare socială priviliegiată, scutită de impozitul pe
cap de locuitor, de recrutare, cât şi de pedepse corporale174. Deoarece în oraş
existau lăcaşuri de cult ale diferitor confesiuni religioase, cu excepţia clerului
170
Ibidem, p. 32-35.
171
Ibidem, p. 34-35.
172
Ibidem, p. 66-67.
173
Gh. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1940, p. 3.
174
D. Poştarencu, Componenţa socială, confesională şi după sex a populaţiei urbane a Basarabiei
(1850-1917) // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 4, Chişinău, 2005, p. 7.
ortodox majoritar, activau slujitori ai bisericilor mozaice, romano-catolice,

armeano-gregoriene, luterane etc.
Deşi erau reduşi ca număr, negustorii făceau parte din populaţia de bază a
oraşului. Fiind antrenaţi în activitatea economică a oraşului, ei constituiau, de
asemenea, o stare privilegiată, fiind scutiţi de impozitul pe cap de locuitor şi
de pedepse corporale.
Mica burghezie, categorie socială tipică oraşului, constituia numărul cel mai
mare al populaţiei Chişinăului175. Aceasta alcătuia un grup social ierarhic infe-
rior, supus impozitului pe cap de locuitor, diferitelor prestaţii şi recrutărilor.
Ei se puteau angaja ca salariaţi, puteau practica meşteşugăritul sau comerţul176.
Aşadar, din punctul de vedere al situaţiei sociale, populaţia oraşului
Chişinău era foarte diversificată, fapt care şi-a lăsat amprentele asupra modului
de viaţă, care varia de la o categorie socială la alta.
Ştiinţa de carte. Acest aspect al vieţii sociale a fost evidenţiat în epoca
ţaristă doar în cadrul aceluiaşi Recensământ din 1897, când s-a constatat că
numărul ştiutorilor de carte reprezenta 15,6% din populaţia totală a provin-
ciei, în timp ce în întregul Imperiu Rus era de 21,1%, iar în guberniile euro-
pene ale Rusiei luate în ansamblu era puţin mai ridicat, 22,9%177. Apreciată
din punctul de vedere al alfabetizării, Basarabia se situa pe poziţia 45 din cele
50 de gubernii din partea europeană a Rusiei autocrate. Numărul ştiutorilor
de carte în cadrul populaţiei urbane a Basarabiei reprezenta 32,8%, în timp
ce în oraşul Chişinău aceştia reprezentau 39,3% din numărul total al popula-
ţiei oraşului, 49,1% erau bărbaţi şi doar 28,6% constituiau persoanele de sex
feminin (în judeţul Chişinău doar 20,4% erau ştiutori de carte)178.
Analizată din punctul de vedere al criteriului de gen, vârstă şi cel al ştiinţei de carte
(tabelul 11), populaţia oraşului era divizată convenţional după cum urmează:
erau cunoscători de carte – 1 460 băieţi şi 1 046 fete cu vârsta de 5-9 ani; 7 060
băieţi şi 5 661 fete care aveau între 10-19 ani; 9 038 bărbaţi şi 3 475 femei de
20-29 ani; 2 909 bărbaţi şi 1 235 femei de 40-49 ani, 1 787 bărbaţi şi 774 femei
de 50-59 ani; 963 bărbaţi şi 357 femei de 60-69 ani, etc.179. Astfel, în total în
oraş erau 56 734 bărbaţi (52,30%), dintre care 27 868 (49,12%) ştiutori de
175
Ibidem, p. 12.
176
В. И. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-1900),
Кишинев, 1982, c. 211.
177
c. 1.
178
Ibidem, p. 14-15.
179
Ibidem, p. 14-15.
66 Lucia Sava
carte şi 51 749 femei (47,70%), în rândurile cărora doar 14 803 (28,60%) ştiau
să citească şi să scrie.
Repartizată după vârstă, nivelul de studii şi apartenenţa la categoria socială, popu-
laţia oraşului Chişinău era, de asemenea, variată (tabelul 12): nobiliii de viţă şi
cei personali erau: 0,87% bărbaţi fără studii, 1,27% femei fără studii; 4,84%
bărbaţi şi 5,81% femei cu studii, dintre care cei mai mulţi au absolvit insti-
tuţii de învăţământ medii (1,92% bărbaţi şi 2,36 femei), majoritatea fiind cu
vârsta cuprinsă între 10-30 ani. Printre reprezentanţii clerului, 0,10% bărbaţi
şi 0,16% femei erau fără studii; iar 1,39% bărbaţi şi 1,46% femei erau cu
studii, majoritatea celor care studiau erau incluşi în instituţii de învăţământ
medii (1,18% bărbaţi şi 1,27% femei). Celelalte categorii sociale (cetăţenii de
onoare, negustorii, ţăranii etc.) 38,79% bărbaţi şi 61,065 erau fără studii, iar
printre 32,50% bărbaţi şi 19,05% femei care studiau 1,55% erau înscrişi în
instituţii de învăţământ medii. În ansamblu, în oraşul Chişinău erau fără studii
50,88% bărbaţi şi 71,39% femei; 49,12% bărbaţi şi 28,61% femei aveau studii
de diferite nivele: inclusiv, 0,4% în universităţi,0,5% în instituţii superioare
speciale şi tehnice, peste 5% în instituţiile de învăţământ medii, 0,05% în
instituţii de învăţământ militare etc.180.
Nivelul redus al ştiinţei de carte înregistrat în rândurile populaţiei băşti-
naşe a limitat accesul acesteia la viaţa politică şi administrativă a oraşului şi
a determinat, în mare măsură, intensificarea procesului de deznaţionalizare
şi de rusificare. Aceeaşi situaţie o consemnează şi istoricul Nicolae Iorga:
„Cine trece la „gimnaziul întâi” sau la „gimnaziul al doilea din Chişinău” la
seminarul din acelaşi oraş, la institute sau orfelinate, acela pierde pe încetul
tot simţul pentru limbă. La Universitate, care nici nu se află în Basarabia, ci
la Odessa, chiar la Moscova, la Petersburg, înstrăinarea merge mai departe.
„Intelighentul” e rus ca limbă, chiar dacă de la un timp încoace începe a se
recunoaşte naţionaliceşte ca român...”181.
Informaţiile recente, evidenţiate de D. Poştarencu, arată că, deşi procentul
mediu al ştiutorilor de carte din oraş depăşea de două ori acelaşi indiciu pentru
Basarabia, în ansamblu, el era totuşi redus, din cauza organizării slabe a învă-
ţământului public, procesul instructiv fiind organizat, în mod obligatoriu, în
limba rusă, ceea ce crea minorităţilor naţionale dificultăţi în obţinerea deprin-
derilor de citire şi scriere. În oraşele basarabene, un nivel mai înalt de instruire
aveau germanii, grecii, polonezii, armenii, ruşii, evreii, bulgarii, în timp ce
acesta era mai redus la ucraineni şi moldoveni. Nivelul de instruire limitat al
populaţiei româneşti este explicat de autor prin următoarele cauze:
180
Ibidem, p. 42-47.
181
N, Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1995, p. 77-92.
• Intelectualitatea românească din Basarabia era puţin numeroasă;

• Studiile nu se făceau în limba română, ci în rusă;
• În Basarabia nu exista nici o instituţie superioară de învăţământ, tinerii
fiind nevoiţi să urmeze cursurile universitare în alte centre urbane ale
Imperiului Rus182.
În aceste condiţii, ne permitem să concluzionăm că nivelul de alfabeti-
zare al populaţiei oraşului Chişinău rămânea cu mult în urmă, comparativ
cu alte oraşe ale Imperiului Rus; acest fapt este remarcat, îndeosebi, în ceea
ce priveşte populaţia autohtonă, românească, accesul la instruire fiind mai
limitat decât al etniilor conlocuitoare din oraş.
Mişcarea mecanică a populaţiei în oraşul Chişinău poate fi urmărită din
tabelele 7 şi 13, care conţin datele Recensământului din 1897183. Conform
acestuia, majoritatea populaţiei oraşului Chişinău, 65 425 locuitori (60,3%)
din numărul total de 108 483, o constituiau persoanele născute în oraş; în
acelaşi timp, numărul celor strămutaţi din alte gubernii ale Rusiei (circa
27 789 locuitori, adică 25,61%) depăşea cu mult numărul persoanelor trecute
cu traiul aici din alte judeţe basarabene (14 118 persoane, 13,01%), precum şi
a celor originare din alte state (1 151 locuitori, 1,06%). Acest lucru se explică
prin politica de colonizare dusă de autorităţile ruse în provinciile ocupate,
inclusiv în Basarabia, unde oraşul Chişinău în calitatea sa de capitală a guber-
niei deţinea un rol important. Semnificativ este faptul că din numărul total
al populaţiei oraşului (108 483 locuitori), 54 898 bărbaţi şi 50 438 femei
dispuneau de domiciliu permanent în oraş, iar 852 bărbaţi şi 482 femei erau
înregistraţi temporar în Chişinău (tabelul 13). În acelaşi timp, comparativ cu
întregul judeţ, în oraş numărul supuşilor străini înregistraţi este mai mare:
dintre aceştia, 958 bărbaţi din 1 507 şi 828 femei din 1 227 înscrişi pe judeţ
trăiau în oraş, având domiciliul permanent, astfel încât raportul oraş-judeţ al
supuşilor străini constituie 63,57% pentru bărbaţi şi 67,48% pentru femeile
care deţineau domiciliul permanent şi 66,66% pentru bărbaţi, 14,28% pentru
femeile cu domiciliul temporar.184 Numărul persoanelor absente temporar din
oraş la data efectuării studiului este nesemnificativ: 618 bărbaţi şi 283 femei.
Aşadar, 38,79% din numărul total al populaţiei judeţului Chişinău (279 657
locuitori) era concentrată în oraş (108 483 locuitori), majoritatea având domi-
ciliu permanent.
182
183
Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессарабская губерния, Издание
Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905, c. 2-3.
184
Ibidem, p. 4-5.
68 Lucia Sava
S-ar părea că aceste modificări ale numărului şi structurii populaţiei

oraşului Chişinău de la începutul secolului al XX-lea, care se vor menţine şi
după Unire, se datorează, în mare măsură, confruntărilor dintre forţele coer-
citive (legate de mediul geografic şi de resursele acestuia) şi forţele elective,
determinate social şi cultural, care ţin, îndeosebi, de comportamentele demo-
grafice individuale, familiale ori colective185.
Aceste confruntări nu rămân stabile, deoarece interacţiunea între alegere
şi constrângere le modifică, determinând caracterul particular; astfel clima,
spaţiul şi solul pot fi considerate, în cazul oraşului Chişinău, ca şi în cazul altor
centre urbane, relevante pentru dinamica demografică, determinând mobi-
litatea şi densitatea populaţiei. Pe de altă parte, tocmai aceste elemente ale
spaţiului geografic condiţionează sursele energetice şi alimentare ale popu-
laţiei oraşului, influenţând în mod direct regimul alimentar, tendinţele vesti-
mentare, cât şi nivelul de trai în ansamblu şi gradul de supravieţuire al popu-
laţiei. Ca urmare, apar fluctuaţii ale numărului populaţiei, cum ar fi, creşterea
demografică înregistrată de la 108 483 locuitori (1897) la 131 000-1902, cu o
scădere în ajunul Primului Război Mondial – până la 125 000 şi o nouă creş-
tere în anul 1919 – 133 000 locuitori, urmată de o descreştere până la 117 016
locuitori, conform Recensământului din 1930186.
Aceste fluctuaţii ale dinamicii populaţiei oraşului Chişinău în anii 1897-
1930 sunt determinate, în bună parte, de condiţiile social-economice şi poli-
tice ale perioadei. De altfel, A. Toynbee stabileşte printre cauzele variaţiilor
demografice de acest gen faptul că „oraşele-capitale, ca şi celelalte oraşe,
trebuie să-şi plătească importurile de alimente producând mărfuri de export
de valoare echivalentă şi că, în cazul când nu mai pot face faţă obligaţiilor
asumate, au de suportat soarta inevitabilă a unui oraş nesolvabil: sărăcesc,
populaţia lor se reduce ca număr....”187.
Apreciate din acest punct de vedere, transformările demografice pot
explica ritmul de viaţă şi rapiditatea cu care se schimbă o societate sau alta
într-o anumită perioadă istorică; faptul că numărul locuitorilor oraşului
cunoaşte fluctuaţii majore constituie o dovadă că oraşul este supus intensi-
ficării procesului de urbanizare şi de modernizare. Pe de altă parte, aceleaşi
transformări determină durata generaţiilor şi a vârstei umane, astfel, longe-
vitatea este mai întâlnită printre femei decât printre bărbaţi, deşi aceştia se
nasc într-un număr mai mare; precum şi ritmul de adaptare la modul de viaţă
185
M. L. Bacci, Populaţia în istoria Europei, Bucureşti, 2003, p. 9.
186
С. Ф. Кустрябова, Города Бессарабии (1918-1940), Кишинев, 1986, c. 26-27.
187
socială. De asemenea, schimbările de comportament în societate au şi o rele-

vanţă demografică, deoarece acestea includ unele elemente particulare, cum
ar fi nupţialitatea, care îşi revendică dreptul asupra reproducerii (a naşterilor
sau a deceselor, legate de avorturi), regimul alimentar, de care depinde sănă-
tatea indivizilor, mobilitatea şi migrările, care influenţează geografia unei zone
alese pentru stabilire, precum şi dimensiunile numerice ale acesteia188.
1.1.4. Mentalitate şi identitate naţională

Naţionalismul ca doctrină politică legitimată şi conceptul de identitate
etnică ca unul dintre elementele constitutive ale acesteia apar ca rezultat al
Revoluţiei Franceze şi coincid cu perioada în care Basarabia este detaşată de
la Principatul Moldovei de către Rusia Ţaristă189. Astfel, Basarabia era izolată
de restul Europei chiar în perioada când ideea naţională, a identităţii etnice şi
a mândriei de a aparţine la o comunitate cu aceeaşi limbă, cultură, tradiţii şi
dreptul fiecărei colectivităţi de acest fel de a crea un stat propriu câştiga din ce
în ce mai mult teren în Europa. Această situaţie a determinat, în esenţă, apariţia
cu întârziere a conştiinţei naţionale la românii basarabeni, în sensul de conşti-
inţă politică190. Au existat, de asemenea, alţi factori, care, potrivit concepţiei
istoricului I. Caşu, au contribuit la fenomenul menţionat: rata redusă de urba-
nizare a populaţiei locale191, analfabetismul în masă, lipsa unei limbi standard
de comunicare, lipsa presei în limba română, elemente considerate de unii
autori indispensabile pentru apariţia unei „comunităţi imaginate” precum este
naţiunea192. Pe de altă parte, un factor care de obicei a declanşat procese de
diferenţiere etnică în alte regiuni – colonizarea cu elemente străine – a avut un
impact redus asupra basarabenilor. Spre deosebire de alte provincii româneşti
188
M. L. Bacci, Populaţia în istoria Europei, Bucureşti, 2003, p. 11.
189
Un studiu interesant despre particularităţile identităţii naţionale a basarabenilor în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea au realizat istoricii I. Şarov şi A. Cuşco: Identitatea naţională
a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //Basarabia: dilemele identităţii, Iaşi, 2002.
Autorii îl citează pe A. Pippidi (Identitate etnoculturală în spaţiul românesc. Probleme de metodă...
volum îngrijit de Al. Zub, Iaşi, 1996, p 56-79), care identifica mai mulţi factori în definirea
identităţii, printre care: 1) numele naţional propriu; 2) limba naţională; 3) comunitatea de
religie; 4) apariţia unei istoriografii naţionale; 5) unitatea politică, implicit existenţa unui
stat naţional/etnic propriu; 6) o identitate culturală bine definită şi dezvoltată. Totodată,
referindu-se la situaţia din Basarabia, istoricii menţionaţi consideră că dacă primii trei
factori sunt caracteristici locuitorilor autohtoni ai acestei provincii, despre ultimii trei
factori nu poate fi vorba în condiţiile Basarabiei de atunci.
190
I. Caşu, “Politica naţională” în Moldova Sovietică (1944-1989), Chişinău, 2000, p. 118.
191
Şt. Ciobanu, Basarabia: populaţia, istoria, cultura, Chişinău, 1992, p. 25.
192
I. Caşu, Op. cit., p. 118.
70 Lucia Sava
înstrăinate (de exemplu, Transilvania), unde exista o diferenţiere religioasă

clară, în Basarabia rusească majoritatea coloniştilor – ruşi, ucraineni, bulgari –
aveau aceeaşi confesiune religioasă, creştină ortodoxă, fapt care nu a generat
din partea populaţiei locale o percepţie acută că cei veniţi erau absolut străini,
respectiv, nu prezentau alteritatea absolută193.
De altfel, încă A. D. Xenopol remarcase în legătură cu războaiele ruso-turce
că „un singur lucru mai rămăsese de la străbuni: religia, dar pentru nenorocirea
ţării, religia ei era identică cu aceea a Rusiei, încât cel puţin din această pricină,
ţara nu putea să vadă în ruşi un pericol pentru existenţa sa. Interesul naţional
dispăruse; cel religios nu opunea nici o stavilă. De aici se înţelege uşor pentru
ce ţara întreagă s-a aruncat cu atâta orbire în braţele ruşilor”194.
În acelaşi context se înscrie opinia exprimată de Leon Casso în 1912,
potrivit căreia una din cauzele lichidării autonomiei Basarabiei la 1828 a fost
inactivitatea boierilor locali, prea conformişti şi nepunctuali, din care motiv
Consiliul Suprem al provinciei nu-şi putea îndeplini prerogativele care îi reve-
neau195. Casso citează o descriere a consilierilor moldoveni, care aparţine vice-
guvernatorului Basarabiei Vighel: „De obicei se adună pe la ora zece cu o
înfăţişare de nemulţumire. După aceea, ascultă cu o mină de plictiseală şi de
nepăsare, fiecare cască mai mult de şase ori pe ceas. Când însă bate ceasul
douăsprezece, atunci privirile tuturor se îndreaptă spre ceasornicul de pe
perete. Când în sfârşit bate ceasul, atunci toţi se ridică cu zgomot, chiar dacă
ar rămâne o pagină neascultată din afacerea începută...”196.
Nu există deocamdată date sistematizate referitoare la mentalitatea basa-
rabenilor la răscrucea secolelor XIX-XX. Cu toate acestea, străinii care au
cunoscut Basarabia curând după 1812 „lăudau simplitatea, statornicia în
credinţe strămoşeşti, curajul faţă de moarte şi supunerea faţă de autorităţi”197.
Un martor al perioadei consemnează în presa timpului: „Mă uitam în jurul
meu şi mă minunam de buna credinţă, curăţenia şi simplitatea moldovenilor,
până când nu trecuse 100 de ani de când ruşii îi stăpâneau, până n-a trecut
peste ei vijelia rusificării, cu toate metodele ei de impuneri şi asupriri, aşa
erau de curaţi la suflet, aşa erau de nepătaţi în limbă, decât numai că în loc
de cuşmă moldovenească purtau şepci ruseşti, atâta putuseră să impună ruşii
moldovenilor de la sate...”198.
193
Ibidem, p. 18.
194
A.D. Xenopol, Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra Ţărilor Române, Bucureşti,
1997, p. 23.
195
L. Casso, Rusia şi basinul dunărean, Iaşi, 1940, p. 323-324.
196
Ibidem, p. 324.
197
P. Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918, Chişinău, 1992, p. 102.
198
(fără autor), Omul cât trăieşte multe vede sau ceea ce am văzut de la alipire şi până azi în
Schimbările intervenite în mentalităţile timpului ca urmare a politicii ţariste

se fac resimţite îndeosebi în zonele urbane, iar oraşul Chişinău, în calitatea sa de
capitală, a fost cel mai mult supus acestui proces. Acelaşi autor evidenţiază: „Cu
oraşele se schimbase treaba, că moldovenii se căzneau să grăiască cât mai curat
ruseşte, şi se râdeau unii pe alţii, că-şi stâlceau limba lor, rusească se înţelege, se
batjocureau făcându-se ţigani şi mămăligari unii pe alţii, adică cum îi făceau ruşii
mai pe toţi la un loc, şi ca să dovedească că s-au civilizat, mâncau semicichi (seminţe
de floarea-soarelui, n.n.) şi beau votcă de 90 de grade, iar la chef cruşon, blinele şi
spărgeau paharele, ba mai trăgeau câte odată şi din revolvere ca ruşii...”199.
Conform opiniei martorilor perioadei, conştiinţa naţională a moldovenilor
din Basarabia n-a putut să se manifeste liber sub regimul ţarilor Rusiei. Orga-
nizarea moldovenilor s-a realizat abia la începutul secolului al XX-lea, când
după exemplul altor naţionalităţi din Rusia au început să-şi însuşească meto-
dele şi curajul acestora în ceea ce priveşte revendicările politice, naţionale,
economice, culturale, sociale şi administrative pentru Basarabia.
Ca urmare, actul Unirii de la Chişinău s-a înscris cu litere de aur în istoria
neamului nostru, ca triumful dreptăţii noastre, iar în istoria universală ca un
act de aplicare pe teren a marelui principiu pentru care s-a măcelărit lumea în
Războiul mondial: dreptul naţiunilor de a dispune de soarta lor200.
Dar, la începutul secolului al XX-lea, numai o minoritate neînsemnată a inte-
lectualităţii basarabene conştientizează nevoia unirii Basarabiei cu România;
o bună parte dintre aceştia erau foşti absolvenţi ai Seminarului Teologic din
Chişinău, care din 1898 beneficiaseră de dreptul de a da examene de admi-
tere la unele universităţi din interiorul Imperiului Ţarist201. Studiind la Kiev,
Harkov, Moscova sau Petesburg, basarabenii au trăit experienţa aflării departe
de casă şi sentimentul de alienare şi au resimţit nevoia de regăsire identitară.
În cadrul aceloraşi universităţi ei au avut posibilitatea de a face cunoştinţă cu
lucrări valoroase în limba română, inaccesibile în Basarabia, şi au contactat cu
reprezentanţi ai unor naţiuni cu un sentiment naţional puternic.
Presa periodică de limbă română a timpului a făcut unele încercări de
consolidare a sentimentului naţional. Astfel, revista „Basarabia”, creată cu
sprijinul direct al lui C. Stere, şi-a propus să contribuie la răspândirea ideii
de renaştere naţională printre basarabeni, însă această revistă a apărut doar
în perioada iulie 1906-martie 1907, mai târziu fiind interzisă de autorităţile
ruseşti. Între altele, revista aborda o serie de probleme, precum cea a deschi-
Basarabia // Prut şi Nistru, an. II, nr. 7, martie, 1935, p. 6.
199
Ibidem, p. 6.
200
P. Halippa, Aniversarea Unirii Basarabiei // Viaţa Basarabiei, an. VII, nr. 4-5, 1938, p. 1-7.
201
I. Scurtu, Istoria Basarabiei, de la începuturi până în 1998, Bucureşti, 1998, p. 66.
72 Lucia Sava
derii de şcoli naţionale, dreptul basarabenilor la limba şi cultura naţională.

Însă aceste iniţiative, cât şi altele, lansate de reviste culturale cu racater asemă-
nător nu s-au încununat cu succes.
Totodată, Primul Război Mondial a avut un impact profund asupra întregii
Europe, atât în domeniul politic, cât şi în cel economic, social şi cultural:
„Războiul a adus o zdruncinare puternică în viaţa popoarelor şi a statelor. El
nu numai a făcut mai urgente unele nevoi existente în timp de pace, dar încă
a pus în lumină altele noi, izvorâte fie din condiţiile de trai puse de război, fie
din năzuinţele fiecărui stat sau neam...”202.
Pentru basarabeni, Primul Război Mondial a însemnat perioada în care
s-au produs cele mai profunde schimbări din întreaga lor istorie modernă,
îndeosebi în ceea ce priveşte conştientizarea în masă a ideii că ei constituiau
o colectivitate distinctă, cu anumite caracteristici speciale ce o deosebea de
restul populaţiei din Imperiu.
În momentul în care Sfatul Ţării a votat Unirea cu România, la 27 martie
1918, o parte importantă a basarabenilor era mai mult confuză decât entuzias-
mată cu privire la acest eveniment, probabil şi din motivul că România regală
nu avea o faimă bună în rândurile basarabenilor203.
Gradul redus de participare politică şi perpetuarea modului de gândire
tradiţionalist – convingerea că lucrurile vor evolua spre bine de la sine204,
precum şi teama de a nu fi anexaţi la Ucraina sau la Rusa bolşevică au fost
printre cauzele principale ale acestei situaţii. Promisiunea guvernului de
la Bucureşti de a garanta autonomie locală şi angajamentul de a promova
reforme sociale şi economice radicale, au fost alte argumente convingătoare
invocate de unionişti. Totuşi, revendicările naţionale au fost eclipsate de cele
de ordin economic şi social205. Un alt punct de vedere postulează că atât liderii
reacţionari, cât şi cei revoluţionari ai Basarabiei erau împotriva bolşevicilor şi
a ideii de unire cu România, deoarece ei se temeau pur şi simplu de instau-
rarea unui regim politic diferit de cel existent până atunci206.
202
Este vorba despre un articol semnat de Un român (anonim), Nevoile urgente, publicat în
ziarul Mişcarea din 6 martie 1918.
203
O. Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească, vol. I, Cluj-Napoca, 1926, p. 40,
42.
204
Această concepţie includea, între altele, ideea percepţiei ciclice a timpului, potrivit căreia
nimic nu se schimbă, totul se repetă, destinul oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu.
În acest sens, viitorul nu poate fi influenţat de acţiunile omului. A. Bobeică, Sfatul Ţării –
stindard al renaşterii naţionale, Chişinău, 1992, p. 162-163.
205
I.-A. Rus, The roots and Early Development of „Moldovan”-Romanian Nationalism in Bessarabia
(1900-1917) // Anuarul Institutului de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi, tom. XXXIII,
1996, p. 287-302.
206
I. Caşu, Op. cit., p. 122.
Unirea Basarabiei cu România nu a însemnat schimbarea dintrodată a

mentalităţii. În mai multe ziare ale timpului se menţiona, că prin masa popu-
laţiei sale româneşti şi prin dreptul istoric Basarabia e românească, „dar nu
există încă în sufletul acestei populaţiuni o puternică conştiinţă naţională, care
să o apere de orice ademeniri din afară şi să o lege indisolubil de restul popo-
rului român.”207. Pentru consolidarea conştiinţei naţionale era nevoie de a se
lucra în mai multe direcţii. În primul rând, printr-o sinceră şi larg democra-
tică reformă politică-socială, care să lege astfel de faptul unirii un maximum
de drepturi politice şi bunăstare economică ale populaţiei şi să consolideze
astfel unirea naţională prin identificarea ei cu satisfacţia aspiraţiilor demo-
cratice egalitare ale acestei populaţii. Apoi, printr-o vastă operă propriu-zis
culturală, care să dea instinctului naţional forma şi amploarea unei conştiinţe
naţionale208.
O mărturie importantă referitoare la mentalitatea basarabenilor din anul
Unirii aparţine prim-ministrului României, Alexandru Marghiloman. Aflându-
se la Chişinău cu două zile înainte de Unire, acesta scria: „Viaţa începe la ora
11, se lucrează până la 3. Se prânzeşte lung, mult, încet, fumând...” Autorul
este uimit că la sosirea sa a văzut „puţină lume pe străzi, se adună numai în
faţa hotelului. Nepăsare? Ostilitate?”209
Nicolae N. Alexandri, membru marcant al Sfatului Ţării, scria cu referire
la influenţa pe care a avut-o procesul de rusificare asupra mentalităţii basara-
beanului: „Geniul slav este geniul care îl caută în permanenţă pe Dumnezeu,
reflectat atât de bine în literatura rusă şi care ne-a molipsit şi pe noi. Din
aceste considerente, basarabeanul nu mai este român simplu, ci un român
complicat.”210.
O altă mărturie despre basarabenii din perioada imediat următoare Marii
Uniri aparţine lui Emmanuel de Martonne, profesor la Sorbona. Vizitând
Basarabia în 1919, el a apreciat că provincia „este locuită de o populaţie
pestriţă, unde mariajele interetnice trebuie să fie des întâlnite, iar noţiunea de
rasă (naţionalitate) are un termen nedesluşit”, de vreme ce o persoană care
se declară drept găgăuz se aseamănă mai mult cu un malorus, un bulgar – cu
un român din Muntenia, iar un rus declarat nu era altceva decât o persoană a
cărui tată era moldovean şi mama sa – bulgăroaică211.
207
Ibidem, p. 122.
208
C. P., Naţionalizarea Basarabiei // Mişcarea, 8 septembrie 1918.
209
A. Marghiloman, Note politice, vol. III, Bucureşti, 1995, p. 123-124.
210
I. Ţurcanu, Unirea Basarabiei cu România. Preludii, premise, realizări (studii şi documente),
Chişinău, 1998, p. 288.
211
E. de Martonne What I have seen in Bessarabia, Paris, Imprimérie des Arts et des Sports,
74 Lucia Sava
După Marea Unire, unele personalităţi marcante ale perioadei au exprimat

doleanţe în ceea ce priveşte aportul fiecărei provincii la propăşirea României.
Astfel, N. Iorga în articolul din aprilie 1918, intitulat sugestiv Ce le cerem basara-
benilor, scria că „basarabenii ar trebui să dăruie Ţării idealismul care ne lipseşte
prea mult.... idealismul hotărât şi fanatic, ireductibilul idealism luptător până
la moarte, acela care vede între ideea ajunsă la crez şi între realitatea ei un
drum, lung ori scurt, ce are de a face!, dar o linie dreaptă, care e a unei datorii
faţă de viaţa, cu tot ce poate să dea familia, cu tot ce are dreptul să reclame
cugetarea, cu tot ce ar dori să mai ştie, să mai lege, să mai guste, nu e nimic,
idealismul pentru care în vechea noastră patrie Rusia, mii de oameni au murit
zâmbind în funia spânzurătorii şi înaintea plutonului de execuţie.”212.
Prin urmare, datorită unor factori subiectivi sau obiectivi, mentalitatea
românului basarabean în perioada din ajunul şi de după Unire rămâne încă
destul de refractară la opera de culturalizare a statului român şi putem presu-
pune că progresul în ceea ce priveşte procesul de conştientizare a identităţii
naţionale a fost anevoios sau basarabenii înţelegeau diferit, nu prea entuziast,
modul de a-şi afirma apartenenţa la naţiunea română, în orice caz nu prin
dragoste prea mare de carte şi „iluminare” naţională. Vicisitudinile perioadei,
frustrările acumulate au determinat astfel conservarea, dacă nu chiar accen-
tuarea identităţii regionale: „suntem moldoveni mai întâi de toate, şi apoi
români”213, în detrimentul identităţii pan-româneşti.
Despre regionalismul basarabean, Gh. Bezviconi aprecia: „Basarabenii
sunt regionalişti, dar nu îndrăznesc să se recomande sub această calitate...”214.
Ideologia regionalistă, pe care unii o consideră ca o ideologie îngustă,
ancorată în empiric, periculoasă şi distrugătoare de ideal, iar alţii din contra
– ca pe o ideologie realistă şi salvatoare, este definită de autor “ca o doctrină
care soluţionează, – nu favorizează, – nevoile, dar nu şi aspiraţiile grupărilor
regionale”. Totodată, Gh. Bezviconi distinge trei tipuri de regionalism:
1. Regionalismul ambiţioşilor şi al nemulţumiţilor semidocţi. Acesta nu constituie
o doctrină politică, ci pasiunea nestăvilită şi periculoasă a unor perso-
1919, p. 9-10.
212
N. Iorga Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1997, p. 170-171.
213
Despre acest lucru vorbeşte, indirect, Irina Livezeanu în lucrarea Cultură şi naţionalism în
România Mare, 1918-1930, Bucureşti, 1998, p. 111-157.
214
Gh. Bezviconi, Reflecţii asupra regionalismului basarabean // Viaţa Basarabiei, an. VII, nr.
1-7, 1938, p. 111. „Regionalismul este periculos numai atunci când favorizează grupările
regionale; el este şi mai periculos când cultivă aspiraţiile regionale, pe când regionalismul
care cultivă nevoile locale este eficace şi salvator, fiind o politică de realităţi. Regiunea
nu poate avea aspiraţiuni, ci numai nevoi de satisfăcut. Singur neamul are aspiraţiuni şi
idealuri la care regiunea trebuie să aspire”, conchide autorul.
nalităţi politice „marcante” care confundă regiunea cu persoana lor.

Basarabia nu cunoaşte asemenea cazuri politice patologice. Evenimen-
tele politice premergătoare actului Unirii, adică Republica Democratică
Moldovenească şi Sfatul Ţării, n-au fost acte politice ce prevesteau un
regionalism politic, ci simple acte de strategie politică pentru a integra
Basarabia în românism. Amintirea acestor acte politice trădează un
„particularism” basarabean, care poate fi o mândrie de independenţă
ca om;
2. Regionalismul ca mentalitate sau regionalismul local, natal, destul de
puternic în Basarabia; poate fi, în concepţia autorului, periculos, fiindcă
poate devia repede de la un regionalism economic şi cultural la un regi-
onalism politic. În cazul de faţă, regionalismul nu este determinat de
nevoile locale şi de cadrul naţiei, ci constituie o continuitate ereditară.
Astfel, românul cu conştiinţa naţiei, care se poate stabili oriunde pe
teritoriul Ţării, încearcă să cunoască şi să realizeze local, adică regional,
dar numai în contextul necesităţilor locale şi în cadrul naţiei.
3. Regionalismul de realităţi este salvarea economică şi culturală a Basara-
biei. El trebuie să stea la orice icoană din Basarabia şi să fie o mândrie
pentru orice român basarabean. Acest tip de regionalism presupune
cunoaşterea nevoilor locale, satisfacerea lor şi o prodigioasă activitate
regionalistă încadrată în românism215.
Mentalitatea îngustă, regionalistă a basarabeanului este evidenţiată de mai
mulţi martori ai perioadei. Astfel, N. F. Costenco menţionează cu referinţă
la aceasta: „Sub zodia politicianismului de ieri, basarabeanul a trăit zile de
cruntă nelinişte şi veninos zbucium sufletesc. Am avut norocul de a cădea
victima unei mentalităţi false. Şi nimic nu înrâureşte în rău sau în bine, asupra
dezvoltării unui popor ca starea de spirit, mentalitatea. Falsa mentalitate,
pentru Basarabia a fost în timpul robiei seculare sub Rusia ţaristă şi de la
Unire încoace, prezenţă stihiară, de neînfrânt. Fatalitatea acestui rău a înăbuşit
orice aspiraţie omeneşte plauzibilă, a făcut ca basarabeanul să se retragă în
noaptea izolării sale...”216.
Pe de altă parte, autorul scoate în evidenţă o serie de particularităţi ale
mentalităţii românului basarabean care au determinat caracterul regional al
acesteia: „Soarta a făcut ca norodul basarabean să aibă un tipar sufletesc
specific, modelat în lupta pentru libertate politică şi dreptate socială pe care au
dus-o toate popoarele împărăţiei moscovite împotriva jugului ţarist, precum
215
Ibidem, p. 112-117.
216
N. F. Costenco, Era nouă // Viaţa Basarabiei, an. VII, nr. 8-9, 1938, p. 3-7.
76 Lucia Sava
şi în mişcarea intelectualităţii ruse, în misticismul ei fanatic, s-a închegat şi

oţelit sufleteşte elita românimii din Basarabia217.
Tiparul sufletesc specific al Basarabiei se rezumă, în concepţia autorului,
la următoarele trăsături generale: credinţa aproape mistică într-un ideal social
creductibil (remarcat la C. Stere); structura cerebrală aptă pentru abstracţie,
şi rigiditatea doctrinară; înclinaţia de a duce tezele până la ultimele lor conse-
cinţe logice şi pasiunea neînfrântă în susţinerea şi propagarea convingerilor
proprii; încrederea în conştiinţa sa; onestitatea, un dezvoltat sentiment de
pudoare; respectul, care reclamă reciprocitate, a proprietăţii şi a individuali-
tăţii; naivitatea, cu extraordinară aplecare către idealism; basarabeanul este fiu
al paradisului ideilor ireductibile; platonician într-o anumită măsură218.
În aceste condiţii, întâlnirea dintre intelectualul basarabean, cu profilul
anterior bine definit, şi intelectualul bucureştean, caracteristica spiritului
căruia era elasticitatea, a prilejuit evidenţierea unui contrast izbitor, care a
făcut inevitabil conflictul de ideologii şi a determinat caracterul izolator al
celui dintâi.
Politica interesată a instituit imediat o serie de stări excepţionale, s-ar putea
spune, permanente, uneori sub formă deghizată, oferind basarabenilor prilejul
să retrăiască toată exasperarea şi jignirea simţului de demnitate cetăţenească
şi omenească, chiar dacă pretindeau mai mult ca orice, libertatea şi dreptul
legitim. De aici a rezultat opinia regionalistă, concepţia autonomă de idei; s-a
constituit starea de spirit protestatoare şi dorinţa admirabilă, ca prin puteri
proprii, să se ridice un spirit oprimat de veacuri, pentru a sta, prin roadele ce
le va da cu necesitate, pe picior de egalitate alături de ceilalţi fraţi români.
Mişcarea culturală provincială regională se caracterizează, în cazul basara-
benilor, prin retragerea intelectualilor şi organizării lor într-un corp indepen-
dent, fără a fi totuşi exclusivist, în scopul de a da putinţă şi imbold capacităţii
creatoare a spiritelor băştinaşe să se folosească de mijlocul de a se realiza pe
tărâmul universal al culturii219.
Totuşi, idealismul basarabenilor, invocat de N. Iorga, nu s-a manifestat
din plin, prin latura sa cea mai bună, şi nu numai din vina basarabenilor. Din
contra, s-a arătat acel idealism, ale cărui caracteristici sunt mai mult negative,
împrumutat tot de la ruşi şi pe care România îl avea cu prisosinţă, idealismul
omului, „care e întotdeauna nemulţumit de orice, care merge neţesălat şi cu
injuria pe buze, care scormoneşte fără ca scormonitura să fie o brazdă şi
217
Ibidem, p. 5.
218
Ibidem, p. 6.
219
Ibidem, p. 3-7.
aruncă înlăuntru o otravă care ar fi în stare să ucidă orice sămânţă; sumbrul

idealism de complot şi de conspiraţie care, negăsind sensul pozitiv al vieţii,
răspândeşte pretutindeni sepulclara ştiinţă a negaţiei şi neputând muri cu un
zâmbet, trăieşte cu un blestem.”220.
Astfel, remarcăm că vremurile tulburi au scos în evidenţă unele trăsături
nu prea agreabile ale basarabenilor, apreciate din punctul de vedere al intere-
sului naţional, al relaţiei cu celălalt, trăsături care pot fi explicate din punct de
vedere uman şi istoric, care s-au accentuat şi au declanşat uneori o anumită
apatie, alteori chiar dispreţ pentru apartenenţa la comunitatea politică şi cultu-
rală românească nu numai datorită faptului că multe aşteptări n-au fost realizate,
dar şi din simplul motiv că natura nihilistă nu poate fi mulţumită cu nimic.
Repercusiunile regimului politic asupra vieţii cotidiene. Schimbarea
regimului politic n-a fost întotdeauna primită idilic în viaţa cotidiană. Obişnuit
cu un anumit confort psihologic şi social în cadrul unui sistem social-politic
rigid, individul reacţionează spontan şi negativ la orice schimbare, chiar dacă,
privită în timp, schimbarea regimului politic îşi lasă amprentele asupra menta-
lităţii şi a vieţii cotidiene.
Astfel, atitudinea moldovenilor faţă de regimul politic ţarist, instaurat ca
urmare a anexării Basarabiei la Imperiul Ţarist în anul 1812, s-a modelat în
mare parte sub impactul acţiunilor acestora, fiind o reflectare prin prisma
mentalităţii tradiţionale.
Istoricii I. Şarov şi A. Cuşco consideră că „atitudinea faţă de ruşi a autoh-
tonilor, şi mai ales a boierimii, a avut un impact considerabil şi asupra evolu-
ţiei politice a Basarabiei, în particular asupra lichidării autonomiei. Nu poate
fi contestat faptul că organele autonomiei locale basarabene erau privite de
autorii ruşi ca un factor de natură să accentueze particularismul basarabenilor
în cadrul Imperiului Rus. În perioada existenţei autonomiei Basarabiei nu se
putea, evident, vorbi de un naţionalism rus, ci de tendinţa autorităţilor ruse
de uniformizare a organizării interne a Imperiului. În aceasta ordine de idei,
organele de administrare locală, ca şi o exprimare cât de cât clară a diferen-
ţelor în cadrul unităţii organice a Imperiului, era privită anume ca o amenin-
ţare la adresa acestei uniformizări221.
Concepţia autorilor citaţi este justificată şi de afirmaţiile lui A. Zaşciuk,
care menţionează explicit ostilitatea manifestată de basarabeni (se subînţeleg
mai ales boierii) faţă de măsurile ruseşti şi chiar încercările lor de a bloca lucrul
220
N. Iorga Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1997, p. 170-171.
221
I. Şarov, A. Cuşco, Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //
Basarabia: dilemele identităţii, Iaşi, 2002, p. 34.
78 Lucia Sava
funcţionarilor ruşi, acesta fiind considerat unul dintre principalele impedi-

mente în calea organizării noii provincii de către autorităţi222. Aceeaşi opinie
este împărtăşită şi de P. Batiuşkov, care prezintă poziţia autohtonilor faţă de
măsurile ruseşti în Basarabia ca fiind nu tocmai favorabilă223.
Constatăm astfel, că reacţia autohtonilor nu purta un caracter organizat, ci
unul spontan, doar premisele pe care se sprijineau diferite pături erau diverse:
în timp ce boierii invocau obiceiul pământului şi legile locale, ţăranii căutau să-şi
conserve situaţia materială şi socială atinsă în trecut. De fapt, consolidarea
identităţii autohtonilor ca reacţie faţă de politica guvernului rus era un proces
neconştientizat de înşişi subiecţii săi, conchid autorii citaţi mai sus224. Consta-
tări similare celor doi autori sunt făcute şi de L. Casso, care are o poziţie nega-
tivă faţă de atitudinea moldovenilor: astfel, el arată neîncrederea în autorităţile
ruseşti şi tendinţa de a limita amestecul funcţionarilor ruşi în viaţa internă a
provinciei şi de a păstra autonomia locală.
Aceeaşi reacţie conservatoare a basarabeanului se va menţine şi după
schimbarea regimului politic ţarist. La început, actul Unirii din 27 martie este
apreciat „drept un triumf inevitabil al principiului naţionalităţilor, a cărui forţă
morală şi politică nu au putut-o înfrânge episoadele militare şi propagandele
duşmănoase din răsăritul cotropit sau amăgit, ...drept o manifestare biruitoare
a puterii de viaţă, obârşie a încrederii în sine şi în viitor”, „o rază de lumină
care mângâie sufletele noastre şi trezeşte nemuritoare speranţe.”225.
Trecerea de la vechile instituţii administrative la noile structuri româneşti,
însă, a fost însoţită de un anume disconfort social-psihologic remarcat în
epocă: „De unde sub vechiul regim nici un organ de stat nu se ocupa de
viaţa patriarhală, ce ducea fiecare moldovean, viaţa lui familială şi gospodă-
rească nefiind tulburată de nici o măsură de comunitate cetăţenească, odată
cu administraţia românească se începe amestecul organelor de stat, judeţ şi
comună în gospodăria proprie pentru a supraveghea raporturile de comuni-
tate şi cetăţenie. Conflictul se începe de îndată, între un fel de trai în trecut,
când gospodăria cetăţeanului era o curte închisă pentru administraţie, şi între
noua viaţă, când gospodăria devine o curte deschisă, o filă numai în cartea
armonică a statului civilizat.”226.
222
А. Защук Материалы для географии и статистики России. Бессарабская область. Санкт-
Петербург, 1892, c. 83.
223
П. Н. Батюшков Бессарабия. Историческое описание, Санкт Петербург, 1892, c. 150.
224
I. Şarov, A. Cuşco, Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //
Basarabia: dilemele identităţii, p. 34.
225
Unirea Basarabiei cu patria-mamă, // Mişcarea, 30 martie 1918.
226
Şt. Stelian, Administraţia Moldovei de la Nistru (V) // România administrativă, IV, nr. 6,
1923, p. 64.
Evident, au existat unele disensiuni între administraţia centrală şi popu-

laţia autohtonă. Abuzurile funcţionarilor de dincolo de Prut deveneau o temă
predilectă a ziarelor timpului. Un martor al perioadei consemna despre aceştia:
„După muscali au venit alţi români: jandarmii şi funcţionarii. Jandarmii erau
încredinţaţi că vechea administraţie moscovită însemna întuneric, groază,
lanţuri, Siberia. Şi aducând blândele şi civilizatele năravuri ale administraţiei
din Regat, se socoteau pioneri ai civilizaţiei într-o ţară barbară... I-am văzut
pe toţi bine hrăniţi şi cu nasurile rumene, aşa cum îi şade bine unui jandarm,
– cunoscând şi exercitând destul de bine funcţia de mici tirani...”227.
Paralel cu introducerea treptată a instituţiilor administraţiei de stat româ-
neşti, în Basarabia continuau să existe zemstvele, vechile instituţii publice de
autoconducere introduse de către autorităţile ţariste. Profitând de autonomia
de care se bucurau în virtutea legilor ruse rămase în vigoare, unele zemstve, în
special consiliile orăşeneşti, în care reprezentanţii populaţiei române erau în
minoritate, se transformaseră în centre de rezistenţă antiromâneşti228.
Modificările realizate în domeniul administraţiei au fost primite diferit de
populaţie. Un martor al perioadei, moş Ştefan, îşi exprimă părerea despre
regimul nou al Basarabiei: „Ce să spun? Era destul de bine şi pe vremea
ruşilor. Era belşug şi nimene nu ne-avea grijă... Acu vremurile-s mai grele, da
tot parcă ni se îmblânzeşte sufletul când auzim pe soldat şi pe slujbaş grăind
limba noastră... ”229.
A. Nour, explicând cititorilor din România particularităţile organizării
administrative a Basarabiei în cadrul Rusiei, afirmă superioritatea acestei orga-
nizări în raport cu modul de administrare judeţean din România, ajungând
să declare că „imensitatea Rusiei şi prefacerea basarabeanului într-un tip de
mentalitate rusească generală a avut o influenţă bună asupra oamenilor de
peste Prut: le-a dat orizonturi largi pentru idei de acţiune, care nu sunt mărgi-
nite, încadrate de orizonturile înguste ale unei ţări mici.”230.
În acelaşi timp, autorul preciza că „ceea ce există mai bun în România
227
228
Gh. Cojocaru, Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), Bucureşti, 1997, p. 66.
Astfel, Consiliul Municipal din Chişinău, condus de primarul A. C. Schmidt, a boicotat
măsurile luate de Ministerul Industriei şi Comerţului în vederea contracarării acţiunilor
speculaţiilor cu petrol, a ignorat cerinţele de naţionalizare a serviciilor, a protestat împotriva
introducerii organelor poliţieneşti de stat în municipiu, fapt care prejudicia interesele naţi-
onale. În această situaţie, la data de 4 septembrie 1918 este desfiinţată Duma Orăşenească
(Consiliul Municipal), iar la 8 septembrie, prin decret regal, a fost instituită o comisie inte-
rimară care să reprezinte şi să administreze oraşul Chişinău până la alegerea noii Dume în
frunte cu cunoscutul militant al vieţii politice şi culturale locale Vladimir Hertza.
229
230
A. Nour, Ce este Basarabia, vol. XXXVIII, nr. 7-9, 1915, p. 240.
80 Lucia Sava
faţă de starea lucrurilor din Basarabia e numai din domeniul pur politic: 1)
cuvântul absolut liber; 2) dreptul public scris şi întrucâtva şi aplicat; 3) şi ceea
ce este mai important – independenţa naţională, integritatea, dezvoltarea,
complexul de trai independent, izvorât din însăşi naţiunea românească...O,
pentru aceste bunuri supreme aş da şi eu, basarabean, în schimb toate bunu-
rile vieţii intelectuale şi social-economice pe care le aveam în Rusia atât de
dezvoltate.”231.
1.1.5. Mediul de locuire

Pe parcursul evoluţiei sale istorice, oraşul Chisinau s-a dezvoltat de la sine,
nu a apărut spontan, ci este în acelaşi timp şi produsul regiunii în care s-a
născut şi cu care a intrat într-un proces de interdependenţă, de schimburi
reciproce.
Procesul de urbanizare a Chişinăului, care cunoaşte o amplificare începând
cu secolul al XX-lea, presupune creşterea permanentă a organizării oraşului
dinspre centru spre periferii. De-a lungul timpului, oraşul şi-a amplificat
structura funcţională, şi-a lărgit zonele de influenţă, devenind treptat princi-
palul centru de informare, motorul cel mai dinamic al dezvoltării economico-
sociale şi culturale al societăţii din care face parte. În perioada cercetată, oraşul
constituie un sistem complex, format din componente distincte, legate prin
relaţii de intercondiţionare, care definesc structura organizatorică şi compo-
ziţia mediului urban. În această ordine de idei, habitatul urban reprezintă o
expansiune a celor două componente (teritorială şi social-economică) şi o
devenire complexă a structurii morfo-funcţionale (economică, socială, poli-
tică, militară, culturală) ce caracterizează existenţa însăşi a comunităţii urbane
„a cărei pecete este conferită de o anumită fizionomie şi textură cu trăsături
inconfundabile în teritoriu”232.
Spaţiul public reprezintă o introducere în istoria vieţii cotidiene. Casa,
străzile, biserica, cârciuma sunt locuri publice sau private care ne dezvăluie
detalii importante despre practicile cotidiene, experienţele particulare, soli-
darităţile şi luptele care organizează spaţiul, despre „arta de a trăi” alături de
ceilalţi233.
Nu putem vorbi despre viaţa cotidiană în solitudine. Ea implică publici-
tatea, împărtăşirea lumii şi co-apartenenţa la ea. Orice experienţă cotidiană
231
Ibidem, p. 257.
232
E. Emandi, Habitatul urban şi cultura spaţiului: Studii de geografie istorică. Suceava în secoleleXIV-
XX, Iaşi, 1996, p. 10.
233
L. Girard, P. Mayol, L’invention du quotidien. Habiter, cuisiner, Paris, 1980, p. 15.
este experienţă comună, în sensul în care posibilitatea, efectuarea sau inter-

pretarea ei nu se pot face decât în prezenţa deplină, materială şi spirituală a
celorlalţi234. Din acest punct de vedere, viaţa cotidiană poate fi apreciată drept
co-prezenţă şi alteritate (celălalt este dat în evidenţa prezenţei zilnice).
Ceea ce este interesant din punct de vedere fenomenologic, în ce măsură
prezenţa celuilalt, co-prezenţa ca semnificaţie a cotidianului permite o posi-
bilă înţelegere a acestuia din urmă. Acest lucru este posibil în condiţiile în care
lumea vieţii cotidiene depăşeşte lumea privată, individuală; ea este comună
individului, dar şi aproapelui său, fiind o experienţă comună.
Delimitarea între spaţiul privat şi cel public este destul de dificilă, deoarece
de cele mai multe ori aceste sfere se suprapun, în funcţie de grupurile sau de
fenomenele sociale la care se referă. De altfel, sfera publică s-a format prin
procesul critic pe care persoanele private, folosindu-şi în mod public raţiunea,
îl întemeiază împotriva dominaţiei absolutiste; sfera publică devine, astfel, o
sferă a socialului235.
În spaţiul social, interacţiunea dintre indivizi se manifestă prin intermediul
rolurilor multiple pe care indivizii le joacă în societatea din care fac parte.
Normele sunt o obligaţie specifică rolului, constituind regulile care guver-
nează conduitele individuale şi colective. Grupurile sociale tind în mod
spontan să genereze norme a căror funcţie este crearea unui cadru colectiv de
acţiune, bază a consensului. Rolurile şi normele adoptate de către indivizi sunt
determinate de contextul şi spaţiul interacţiunii umane236.
Spaţiul privat desemnează libertatea de conştiinţă şi de credinţă asigurată
în cadrul societăţii civile. El vizează aspectele dinamice ale spaţiului social axat
pe relaţiile umane de convieţuire (bazate pe valori-atitudini, norme-roluri),
stabilite în virtutea unor obişnuinţe comportamentale şi de comunicare.
Semnificativă este, în acest sens, afirmaţia istoricilor Şcolii Analelor, Ph.
Aries şi G. Duby, potrivit cărora: «În aria privată omul păstrează ce are el mai
de preţ, ce nu este decât al lui, ceea ce nu priveşte pe altul, ceea ce nu are voie
să divulge, să arate, deoarece este prea deosebit de aparenţele pe care onoarea
cere să le salvgardeze în public.”237.
La începutul secolului al XX-lea, în Chişinău, ca şi în alte centre urbane
europene, încetul cu încetul, aria privată s-a împărţit în trei: casa, arii de activi-
tate, integrate vieţii private (atelierul, prăvălia, biroul, uzina) şi locurile închise,
prielnice complicităţilor şi relaxării, cum ar fi cafeneaua sau clubul.
234
C. Mihali, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Cluj-Napoca, 2001, p. 80.
235
J. Habermas, Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, 1998, p. 155-156.
236
C. Zamfir, L. Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Bucureşti, 1993, p. 559.
237
Ph. Ariès, G. Duby, Istoria vieţii private, vol. I, Bucureşti, 1994, p. 7.
82 Lucia Sava
Astfel, sfera privată şi cea publică se articulează şi se definesc reciproc [...].

Natura sferei private este specifică fiecărei societăţi: este produsul relaţiilor
sociale şi face parte din definiţia formaţiei sociale analizate238, iar perechile
individ/societate, interioritate/exterioritate se suprapun termenilor privat/
public ale căror raporturi sunt asimilate unui joc, unei reprezentaţii: dimen-
siunea, la fel de socială, a celor doi poli este astfel eliminată în folosul unei
dihotomii dintre individ şi societate, care nu-l priveşte pe istoric.
Urmărind schimbările sociale de ansamblu, care implică, la rândul lor,
schimbarea de valori şi atitudini, de norme şi roluri, putem aprecia că spaţiul
privat deţine un rol important pentru manifestarea diferitor grupuri de indi-
vizi. Între conţinutul grup-public-societate, perceput prin prisma valorilor,
atitudinilor, normelor şi rolurilor promovate, şi spaţiul individual de mani-
festare există o strânsă interdependenţă. E foarte dificil să identificăm sau să
definim un grup sau o societate fără a avea în vedere percepţia spaţiului în
care acesta se manifestă239.
Considerat ca fiind unul dintre cele mai mari oraşe ale Europei240, dar şi
un adevărat oraş „gubernial”241, Chişinăul pare că se asemene izbitor de mult
cu Constantinopolul, „oraş somnoros şi apatic”242, unde viaţa cotidiană este
supusă de multe ori unor grele încercări, cum ar fi: asigurarea cu produse
alimentare, transportul public, creşterea criminalităţii etc.
Viaţa comunitară a locuitorilor oraşului Chişinău era organizată şi condusă
la începutul secolului al XX-lea după modele şi principii complexe. Fluxul
modernizării pătrunde în oraş şi se resimte în aspectul exterior, precum şi în
îmbunătăţirea nivelului de trai al locuitorilor săi. Dat fiind faptul că oraşul
Chişinău s-a consolidat ca centru urban, într-un cadru dominant rusesc, acest
aspect a fost determinant în dezvoltarea vieţii cotidiene a locuitorilor săi. Pe
de altă parte, în perioada cercetată, oraşul cunoaşte o intensificare a proce-
sului de modernizare, care a marcat mentalitatea orăşenilor, astfel încât noul,
necesitatea de schimbare apare, inclusiv, în viaţa cotidiană.
Ca şi majoritatea marilor oraşe ale Imperiului Rus, Chişinăul ocupa un teri-
toriu întins, iar clădirile erau despărţite între ele prin străzi, grupate în cartiere.
Ritmul vieţii cunoaşte un caracter mai palpitant în centrul capitalei, unde erau
concentrate majoritatea clădirilor publice reprezentative: primăria, şcoala,
catedrala, tribunalul, teatrul, cinematograful, librăria, magazinele, băncile,
238
Ph. Ariès, G. Duby, Istoria vieţii private, vol. II, Bucureşti, 1994, p. 12.
239
J. Habermas, Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, 1998, p. 155-156.
240
Şt. Ciobanu, Chişinăul, Chişinău, 1996, p. 35.
241
Ibidem, p. 37.
242
E. Dragnev, V. Pâslariuc, I. Caşu, Adio secolul XX // Capitala magazin, nr. 2, iulie 2000.
etc., precum şi localuri de agrement: cârciumi, cafenele etc. În această parte

a oraşului apar elemente ale modernizării şi ale transformării oraşului într-un
adevărat centru urban. La periferii oraşul arăta astfel: cu ulicioare înguste şi
întortocheate, cu case mici acoperite cu draniţă şi stuf, împrejmuite cu grădini
şi livezi. Acestea erau locuite de păturile cu venit modest şi de cele sărace ale
populaţiei orăşeneşti243.
În comparaţie cu marile oraşe europene, unde chiar de la periferie intri
în centrul urban, în Chişinău situaţia era cu totul alta244. Ca notă caracteris-
tică pentru Chişinău este faptul că în interiorul acestuia puteai urmări toate
formele de evoluţie ale civilizaţiei – de la cele mai rudimentare, săteşti până la
cele mai luxoase, orăşeneşti. Apreciat din acest punct de vedere, Chişinăul se
împărţea în trei părţi distincte: oraşul nou, oraşul vechi şi suburbiile cu unele
mahalale245.
Partea nouă a oraşului constituia creaţia epocii „ţariste”, din punctul de
vedere al formei şi al exteriorului, fiind construit după modelul oraşelor ruseşti
Odessa, Ekaterinoslav etc. Referindu-se la aspectul exterior al Chişinăului
în perioada interbelică, istoricul basarabean Ştefan Ciobanu consemnează:
„Din cele 106 străzi ale oraşului, abia vreo 30 formează oraşul nou, restul
căzând asupra oraşului vechi şi asupra mahalalelor...”246. Acesta, constituind
zona mediană a oraşului, era situată între străzile Viilor (sud), Sfântului Hara-
lampie (nord), Spitalului (vest) şi pieţele Ciuflea şi Fânăria (est). „De la gară,
tramvaiul elegant te duce prin cartierele mărginaşe spre centrul oraşului. La
stânga, imediat lângă gară se înalţă deasupra unui rând de crâşme, pe o sprân-
ceană de deal, clădirea posomorâtă a şcoalei eparhiale de fete, cu biserica ei,
„Muntele Athos”, cum au botezat ingenios seminariştii alma mater a preote-
selor basarabene...”247. Strada principală a oraşului purta numele lui Alexandru
I, numită din limba rusă şi Alexandrovskaia (actualul bulevard Ştefan cel Mare
şi Sfânt)(imaginea 1). Ea se întindea pe o linie dreaptă şi crea impresia că este
mai largă din cauza caselor construite într-un singur etaj, care se mărgineau
cu salcâmi, arţari sau tei. Strada menţionată continua până în regiunea pieţei
comerciale, reprezentată sub forma unei aglomeraţii de prăvălii de diferite
243
A.N.R.M. Fond R-2983, Gh. Bezviconi (1861-1967), nr. inv. 1, p. 15.
244
Ibidem, p. 8.
245
Şt. Ciobanu, Chişinăul, p. 42-43.
246
Ibidem, p. 42. Autorul se referă la aspectul exterior al Chişinăului în perioada interbelică.
Prin introducerea fragmentului citat, care, de altfel, depăşeşte limitele cronologice ale
lucrării noastre, intenţionăm să evidenţiem rezultatele evoluţiei urbane până în perioada
dintre cele două războaie mondiale.
247
Ibidem, p. 43.
84 Lucia Sava
mărimi, de gherete, rafturi, lăzi uriaşe, pline cu diferite mărfuri, produse în

oraş sau importate din afara lui.
Conform martorilor timpului, partea cea mai frumoasă a oraşului începea
anume din această parte a străzii Armeneşti248 (imaginea 2). Pe de o parte
şi pe alta a acesteia se înălţau case cu unul sau două etaje, foarte rar cu trei,
construite cu mult gust, după ultimele tendinţe ale modei. Aici strada Alexan-
drovskaia era completată de magazine luxoase, cu denumiri de firme viu colo-
rate, precum şi de localuri publice, de la cafenele până la bănci, pe lângă
care mişunau oameni de afaceri, dând astfel oraşului o tentă europeană. În
această regiune se găsea Banca Urbană (imaginea 3); în apropiere era situată
clădirea Primăriei, impresionantă atât prin aspectul ei exterior, cât şi prin
magazinele frumoase, biblioteca, dar şi apartamentele administraţiei. Lângă
clădirea mitropoliei, reşedinţa arhiepiscopului Basarabiei, se găsea Casa epar-
hială (imaginea 4), care avea cea mai frumoasă sală din Chişinău la vremea
respectivă. Aceasta deţinea un mic muzeu de arheologie bisericească, dar şi
multe întreprinderi comerciale la etajul de jos; în faţa Mitropoliei se afla o
grădină mare care înconjura catedrala, situată în apropiere de Grădina Publică
a oraşului, considerat cel mai plăcut loc de odihnă al locuitorilor Chişinăului
de la construcţia sa până în prezent.
Acelaşi autor (Ştefan Ciobanu) relatează: „De la grădina publică, spre
partea opusă gării, strada Alexandru cel Bun îşi schimbă înfăţişarea. Pe vremuri
aici erau cartierele liniştite ale oraşului, unde locuiau proprietarii basarabeni.
Astăzi şi aici au pătruns câteva întreprinderi comerciale, iar cele mai multe
din palatele boiereşti au trecut în mâinile oamenilor de afaceri. Câteva clădiri
publice mari, cum este liceul nr. 2 de băieţi, administraţia financiară şi spitalul
central, dau acestei părţi a oraşului aspectul unui oraş modern”249. Autorul
evidenţiază stilurile arhitecturale întâlnite în construcţiile oraşului: o îmbinare
a celui moldovenesc cu cel rusesc, dar şi elemente ale arhitecturii italiene,
fapt care ne determină să evidenţiem tendinţele de modernizare din punct de
vedere arhitectonic ale oraşului.
Zona, situată între strada Alexandru cel Bun şi cea a Viilor, păstrează
acelaşi aspect arhitectonic plăcut, fiind împărţită în cartiere mari, pătrate. În
această parte a oraşului Chişinău, străzile erau plantate cu diferite specii de
arbori, care îi confereau oraşului o frumuseţe rară în timpul verii, iar casele,
majoritatea construite într-un singur etaj, poartă amprentele unui stil sobru
şi liniştit. De asemenea, în această zonă a oraşului erau amplasate cele mai
248
249
Şt. Ciobanu, Chişinăul, p. 45.
multe dintre clădirile publice reprezentative ale capitalei, cum ar fi: Liceul
nr. 1 (imaginea 5), Liceul Dadiani (imaginea 6), Liceul Real, Liceul nr. 3
(imaginea 7), unde îşi avea reşedinţa Sfatul Ţării şi unde s-a votat Marea Unire.
În pofida numeroaselor construcţii din perioadă, trebuie să menţionăm că în
realitate se construia mult la întâmplare. De altfel, referindu-se la organizarea
arhitectonică a oraşului, Ştefan Ciobanu menţiona „Dacă cineva ar încerca
să-şi facă o idee despre arhitectura celor 7 994 clădiri ale oraşului, ar fi pus la o
încercare foarte grea. În afară de casele ţărăneşti în stil moldovenesc, în afară
de o casă în stil rusesc de pe strada Fântânei şi de vreo două-trei case boiereşti,
mai mult sau mai puţin stilizate sub influenţa arhitecturii italiene, ...cercetă-
torul n-ar găsi decât clădiri de oraş, construite din cărămidă sau piatră, fără
multe pretenţii, acoperite cu tablă sau cu olane, „cutii” mici europene, poate
comode în interior, dar lipsite de orice estetică.”250.
Partea, denumită convenţional oraşul vechi, era situată între strada Sfântul
Haralampie şi Bâc. Aceasta avea aparenţa unui târg de provincie, cu străzi
încâlcite, întortocheate, pe alocuri foarte înguste, cu case uneori aflate în
ruine, alături de care se înălţau clădiri noi de piatră, cu case intrate în pământ
până la ferestre, cu prăvălii mici, gherete strâmbe, hanuri, cârciumi şi pieţe
mici prăfuite sau în noroi, cu alte cuvinte, purtând amprentele unei regiuni
de provincie. Imaginea este completată şi de populaţia evreiască majoritară
săracă, care locuia în această parte a oraşului. În pofida celor menţionate, în
această regiune au existat câteva monumente păstrate de-a lungul timpului,
care poartă amprentele modului de viaţă românesc, cum ar fi bisericile Măză-
rachi, Bunavestire, lăcaşuri, care menţin inscripţii româneşti pe pietrele de
mormânt, precum şi icoane moldoveneşti.
Adevărata civilizaţie românească, însă, a fost conservată în mahalalele şi subur-
biile oraşului (imaginile 8, 9, 10), care constituiau zonele periferice, mai puţin
viabile la elementele noi ale vieţii urbane: Sculeni, Buiucani, Valea Dicescului,
Schinoasa, Frumuşica, Malina Mare şi Mică (termenul „malina” a fost preluat
din jargonul hoţesc, având semnificaţia de „ascunziş”)251, Botanica (numită şi
Grădina Franceză) etc., care au păstrat aspectul unor sate răzeşeşti. În aceste
regiuni ale oraşului se întâlneau case ţărăneşti în mijlocul livezilor, fântâni cu
cumpănă şi ciutură, coşare pentru animale domestice şi câte o droaie de copii
în străzile pline de praf. Impresia imediat creată ca urmare a unei vizite era că
viaţa oraşului, cu tot ceea ce e zgomotos şi palpitant, este departe de aceste
locuri.
250
Ibidem, p. 46.
251
Gh. Bezviconi, Semimileniul Chişinăului, Chişinău, 1996, p. 66.
86 Lucia Sava
Odată cu confirmarea în calitate de arhitect principal al oraşului a lui

Alexandru Bernardazzi, Chişinăul se transformă într-un adevărat centru
urban. Apar primele edificii de proporţii cu aspect modern: blocuri de locuit,
instituţii publice. Se pavează străzile şi pieţele principale, se amenajează
parcurile şi scuarele, pe arterele centrale se instalează felinare cu gaz lampant.
Sub conducerea sa a fost rezolvată parţial problema aprovizionării oraşului
cu apă. Din iniţiativa sa a fost construit Turnul de Apă de la intersecţia stră-
zilor A. Mateevici şi G. Bănulescu-Bodoni (1892). Arhitectul s-a ocupat şi de
reconstrucţia unor clădiri. El a proiectat Grilajul parcului Grădina Publică
după schiţele sale la Odessa, după care acesta a fost adus şi donat chişinăue-
nilor. Concomitent, în parc au fost amenajate grote pitoreşti, havuzuri, insta-
late bănci etc.
În calitatea sa de preşedinte al secţiei de arhitectură, A. Bernardazzi a fost
preocupat de diverse probleme, cum ar fi, cauzele şi metodele de combatere
a frigului în case. Referindu-se la sarcinile arhitectului, el menţiona: „Acolo unde
domină lăcomia nu poate fi creat nimic de admiraţie. Persoana care e animată
doar de setea de bogăţie nu-şi va iubi arta niciodată şi nu va fi în stare a înţe-
lege frumosul şi a crea ceva ce ar merita gloria şi recunoştinţa oamenilor.”252
Conform afirmaţiilor cercetătoarei L. Năstase, în perioada aflării sale în
funcţia de arhitect principal al oraşului Chişinău, A. Bernardazzi a dat dovadă
de o voinţă de fier în ceea ce priveşte ritmul şi modalităţile de reconstrucţie
a oraşului253. El cerea executarea întocmai a hotărârii Dumei locale, şi nu
permitea nici o lucrare fără să fi fost aprobat în prealabil proiectul aces-
teia. De asemenea, arhitectul stabilea termenii de desfăşurare a lucrărilor de
şantier: nu mai mult de doi ani. A susţinut construcţia gimnaziului „Dadiani”,
şcolii reale, a gimnaziului de fete, a seminarului nr. 1 de băieţi. S-a ocupat de
pavarea străzilor (Balş şi Gubernială) şi a trotuarelor. Dintre lucrările cele
mai importante sunt: case ale unor moşieri la Chişinău – Râşcanu-Derojinski,
Donici, Casso, Teodosie; monumentul funerar al lui Markov de la Cimitirul
armenesc, paraclisul de pe lângă biserica armenească, complexul spitalului de
la Costiujeni ş. a. Una dintre clădirile construite de arhitect este cea a fostului
gimnaziu de fete (1900), care a aparţinut principesei Dadiani. În această
lucrare autorul a preluat tradiţiile renaşterii italiene (ferestre în stil veneţian,
cornişă cu numeroase detalii arhitecturale, în interior – un hol larg, spaţios,
cu coloane monumentale), folosind pe larg materialul local, cărămida roşie şi
252
L. Năstase, Arhitectul A.I.Bernardazzi (Pagini de biografie şi creaţie) // Destin românesc, nr. 1,
1998, p. 98-105.
253
Ibidem, p. 99.
piatra pe care le îmbină cu măiestrie. În prezent, această clădire adăposteşte

expoziţiile Muzeului Naţional de Arte Plastice. Cu arhitectura gimnaziului de fete
se asociază şi cea a capelei de pe strada Puşkin, construită anterior (1895).
Îmbinarea reuşită a pietrei calcaroase, cupolele turlelor laterale în formă de
bulbi, grilajul perfect – toate acestea privite în ansamblu imprimă edificiului
un aer de monumentalism sever. Un alt edificiu creat de A. Bernardazzi la
Chişinău a fost cel al fostei judecătorii districtuale şi al Curţii de Apel de pe
strada V. Pârcălab, precum şi biserica Sf. Panteleimon, situată la intersecţia
străzilor Vlaicu Pârcălab şi 31 August, construită în stil neo-bizantin254.
Acţiunile de modernizare a oraşului au fost completate de către alt arhitect,
A. Sciusev, debuturile carierei sale profesionale fiind, de asemenea, legate de
oraşul Chişinău255. În primele decenii ale secolului al XX-lea, după proiectele
sale sunt înălţate o serie de opere arhitecturale remarcabile atât la Chişinău,
cât şi la Moscova, precum şi în alte oraşe ale Rusiei. El este autorul planului
de reconstrucţie postbelică a oraşului; conform acestuia, fiecărui monument
arhitectural i-a fost repartizată o zonă de ocrotire. Pe când proiecta Piaţa
Centrală a capitalei Basarabiei, Şciusev a propus înălţarea unui edificiu în stil
clasic care să se armonizeze cu Porţile Sfinte256.
Arhitectul A. Sciusev a avut o contribuţie importantă la constituirea şi
modernizarea aspectului urban al Chişinăului. Astfel, în baza unui proiect
propriu, el începe în 1897 construcţia unei case pentru Karcevski, fratele
soţiei sale, care din 1905 va deveni sediul Şcolii reale nr. 2. Utilizând mate-
rialul autohton de construcţie, relieful localităţii, Sciusev creează o minunată
operă arhitecturală, care s-a păstrat până în zilele noastre. Puţin mai târziu
construieşte, pentru acelaşi M. Karcevski, o altă casă la intersecţia străzilor
actuale A.Bernardazzi şi A.Puşkin, folosind motive arhitecturale orientale,
neobişnuite pentru Chişinău257.
Trebuie remarcat faptul că autorităţile locale acordau o atenţie deose-
bită aspectului estetic al clădirilor şi locuinţelor oraşului Chişinău. Au existat
mai multe decizii şi proiecte care vizau modernizarea oraşului. În anul 1912,
Direcţia orăşenească a aprobat Regulamentul obligatoriu pentru locuitorii oraşului
referitor la construcţii, care conţinea informaţii referitoare la folosirea loturilor
de pământ pentru casele individuale de locuit; modalităţile de eliberare a
certificatelor pentru efectuarea construcţiilor; construcţia scărilor, acoperişu-
254
Ibidem, p. 100.
255
A.N.R.M. Fond R-2987, A. V. Şciusev (1873-1949), nr. inv. 1, dosare 1-4, 5, 27, 34.
256
Ibidem, p. 4.
257
E. Gavriliuk, Arhitectul Alexei Şciusev // Curierul de seară, 8 octombrie 1994.
88 Lucia Sava
rilor, sobelor şi a subsolurilor etc.258. Regulamentul avea drept scop facili-

tarea modalităţilor de construcţie a locuinţelor, cât şi respectarea condiţiilor
tehnice de construcţie. În anul următor, 1913, Direcţia Orăşenească a eliberat
permise pentru construcţia şi reconstrucţia a 106 imobile, ceea ce ne permite
să conchidem că în perioada de până la război ritmul înălţării edificiilor în
oraş este în continuă creştere. În acelaşi timp, putem menţiona, că în anul
1914 acesta scade considerabil din cauza războiului, iar mai târziu, în 1916,
lucrările de construcţie sunt aproape în întregime staţionate259.
În anul 1914, conducerea orăşenească a aprobat decizia prin care se
permitea, între altele, „...desfăşurarea licitaţiilor pentru acordarea dreptului
de a deservi tehnic orologiul orăşenesc, funcţie care i-a revenit lui I. Tere-
şatov pe un termen de 3 ani”. La certificatul respectiv este anexată fotografia
ceasornicului, pe cadranul căruia era însemnat numele meşterului – ceasor-
nicar I. Tereşatov260.
Lucrările de reconstrucţie şi de modernizare a monumentelor reprezen-
tative ale capitalei continuă. Astfel, prima restaurare a Arcului de Triumf
(imaginea 24) a avut loc între anii 1911-1912, cu ocazia împlinirii a 100 de
ani de la anexarea Basarabiei la Rusia, după proiectul lui V. Ţîganko (vezi
imaginea). Conform datelor prezentate de P. Starostenko, la rugămintea
episcopului Serafim, Duma orăşenească a oferit pentru reparaţia Catedralei,
Clopotniţei şi Turnului 10 000 ruble, la care se adaugă suma de 16 413 ruble
din donaţii261.
Aşadar, la începutul secolului al XX-lea, oraşul Chişinău, din punctul de
vedere al aspectului exterior, ca urmare a măsurilor şi acţiunilor întreprinse
de unele personalităţi remarcabile ale timpului (A. Bernardazzi, A. Şciusev,
V. Ţîganko), capătă trăsăturile unui centru urban modern cu edificii măreţe şi
străzi bine amenajate.
Oraşul se modernizează şi în ceea ce priveşte mediul de trai al locuitorilor săi.
Spre deosebire de lumea rurală, în cadrul căreia existenţa era monotonă, fără
prea mari evenimente, în oraş ritmul vieţii era mult mai agitat, mai palpitant.
Acest fapt era determinat, pe de o parte, de aglomeraţie, de mişcarea continuă
a populaţiei şi, pe de altă parte, de diversitatea evenimentelor publice, care în
capitală erau mult mai resimţite decât în provincie.
258
Кишиневское Уездное земство. Сборник постановлений Уездных Собраний Кишиневского
Земства , часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 215.
259
Ibidem, p. 243.
260
P. Starostenco, Complexul istorico-arhitectural din Centrul Chişinăului // Cugetul, nr. 2, 2003,
p. 25-32.
261
Ibidem, p. 27.
În această ordine de idei, autorităţile publice au încercat să întreprindă

măsuri în vederea îmbunătăţirii nivelului de trai al populaţiei. Deşi s-au luat
multe decizii în vederea îmbunătăţirii mediului de trai262, o serie de probleme
rămâneau în vigoare.
Activitatea sanitară în oraş a constituit una dintre direcţiile esenţiale ale poli-
ticii conducerii oraşului Chişinău. Numai pe parcursul anului 1912 au fost
înregistrate 10 şedinţe ale Comisiei Sanitare, în cadrul cărora au fost abordate
atât probleme de ordin general privind activitatea sanitară în oraş, cât şi o
serie de aspecte particulare, cum ar fi: măsurile întreprinse pentru combaterea
tuberculozei, scarlatinei, condiţiile de întreţinere a frizeriilor, păstrarea cură-
ţeniei în tarabele din piaţă, precum şi în localuri de tipul patiserii, magazine de
pâine, de mezeluri etc.263 Pentru a menţine igiena şi ordinea sanitară în insti-
tuţiile de învăţământ, Duma orăşenească a hotărât, doi ani mai târziu, numirea
a doi medici responsabili pentru depistarea cazurilor în şcolile orăşeneşti, iar
şcolile particulare urmau să invite lucrători medicali pentru a supraveghea
elevii şi a anunţa biroul sanitar despre eventualele cazuri de boli infecţioase.
Problemele viitoare privind sănătatea în oraşul Chişinău se află frecvent în
vizorul conducerii oraşului şi în anii următori, când se înfăptuiesc o serie de
măsuri suplimentare pentru îmbunătăţirea vieţii sanitare în oraş264.
Salubrizarea oraşului era o problemă importantă pentru asigurarea unei vieţi
normale în condiţiile aglomeraţiei existente. În Chişinău, ca şi în alte oraşe,
exista un serviciu de salubritate, care se ocupa de curăţenia străzilor. Acesta
acorda atenţie, îndeosebi, centrului oraşului, unde se făcea ordine aproape
zilnic, în zonele periferice se mătura şi se strângea gunoiul doar de 2-3 ori
pe săptămână. De menţionat, în condiţiile perioadei respective, transportarea
deşeurilor şi a gunoiului se făcea cu căruţele.
O altă problemă frecvent abordată în cadrul şedinţelor Dumei orăşeneşti
vizează asigurarea oraşului Chişinău cu apă arteziană265. Încă la data de 15 decem-
brie 1892 se dă în folosinţă primul apeduct orăşenesc, numit convenţional
Uzina de Apă, construindu-se pe teritoriul fântânii arteziene un bazin, o staţie
de pompare cu cazangerie, o sală de maşini, ateliere şi două castele de apă,
unul pe strada Negustorilor (astăzi, V. Alecsandri), distrus în perioada celui
de-al Doilea Război Mondial, şi altul pe strada Livezilor (astăzi, A. Mateevici).
262
Земства , часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, p. 115, 125.
263
Кишиневской Городской Думы, nr. 63, septembrie 1913.
264
Ведомости Кишиневской Городской Думы, martie 1914.
265
Ibidem.
90 Lucia Sava
Oraşul avea însă de suferit din această cauză, unica soluţie fiind aducerea apei
în oraş de la fântâna din preajma Bisericii Măzărachi. Cu timpul, debitul apei
se micşorează, astfel încât în anul 1905 pe teritoriul Direcţiei Apă-Canal a mai
fost construit un puţ artezian, iar în 1910 – altele două. Canalizarea propriu-
zisă a oraşului Chişinău datează din anul 1912, însă aceasta funcţiona doar în
partea centrală a oraşului, în regiunile periferice ale capitalei, asigurarea popu-
laţiei cu apă era făcută în mare parte de la fântâni sau izvoare. Ca urmare a
abordării acestei probleme, în anul 1914 este luată Decizia Comisiei de exper-
tiză privind problema proiectării sistemului de canalizare în oraşul Chişinău
realizat de firma Vindşild şi Langhelotti, care avea scopul de a asigura locuitorii
capitalei cu apă potabilă266.
Prima centrală electrică a oraşului a fost dată în exploatare în anul 1909.
Conform informaţiilor de care dispunem, în acest an aceasta a produs
280 000 kWh de energie electrică, iar în anul 1912 a fost extinsă până la
644 000 kWh. Astfel, în anul 1909 la întreprinderile din Chişinău funcţionau 17
motoare cu o putere de 48 cai-putere. Odată cu construcţia primelor centrale
electrice a devenit necesară şi iluminarea electrică. Astfel, în perioada de început
au fost instalate circa 5000 de lămpi electrice pe străzile principale ale oraşului
şi în cele mai importante case particulare. Între anii 1895-1905 sursele timpului
atestă existenţa cazurilor de intervenţie a pompierilor pentru stingerea a aproxi-
mativ 449 de incendii, iar de 336 de ori au înfăptuit deplasări la alarme267.
Iluminatul străzilor era o problemă importantă pentru locuitori, dar şi pentru
conducerea oraşului, pentru asigurarea unei vieţi decente. Acesta avea loc după
un grafic stabilit. Conform raportului pentru anul 1912 privind cheltuielile pentru
energie electrică, în al patrulea an de exploatare a staţiei electrice orăşeneşti s-a
cheltuit suma de 226 000 ruble pe parcursul acestui an268. Modul de funcţionare
a felinarelor pe străzile oraşului Chişinău poate fi urmărit din graficul elaborat de
conducerea oraşului pentru anul 1912 prezentat în tabelul 14.
Conform acestui grafic, existau două tipuri de felinare: unele care ardeau
toată noaptea şi altele din raţiuni economice, erau incluse doar până la ora
unu noaptea. Din acelaşi tabel observăm că pe timp de iarnă iluminarea stră-
zilor se făcea de un număr mai mare de felinare (până la 470 în lunile decem-
brie-februarie), dar şi în mai multe ore, în timp ce vara graficul de iluminare
era redus, datorită condiţiilor meteorologice favorabile (în această perioadă
a anului în mediu funcţionau între 150-170 felinare toată noaptea şi aproxi-
266
Ibidem.
267
Ibidem.
268
Отчет эксплуатации Кишиневской Городской электрической стации за 1912 год // Ведомости
mativ 100 de felinare care ardeau până la ora 1). Aşadar, doar în anul 1912
au fost puse în funcţiune 4388 felinare, dintre care 2 794 (63,67%) ardeau pe
parcursul întregii nopţi şi 1 594 (36,33%) erau incluse doar până la miezul
nopţii. Luate în ansamblu, cheltuielile statului în acest sens erau corespunză-
toare funcţionării lor: pentru întreţinerea unui felinar se achitau 96 ruble 50
copeici269.
Modernizarea oraşului Chişinău la începutul secolului al XX-lea a fost
completată şi de construirea liniilor de comunicare telefonică în judeţul Chişinău270.
Astfel, adunarea de zemstvă din 5 octombrie 1905 preconiza deschiderea a
30 de puncte şi a 5 linii de magistrală pe o lungime de 257 verste. Conform
datelor deţinute, cheltuielile totale se calculau la 39 277 ruble 06 copeici.
Acestora li se adăugau anual pentru reparaţii şi întreţinerea personalului încă
câte 400 ruble271.
În acelaşi timp, adunările din 26 octombrie 1906 şi 29 octombrie 1907
au hotărât rezervarea a câte 2 000 ruble pe an pentru dezvoltarea legăturilor
telefonice în judeţul Chişinău. Pentru a asigura acoperirea unei părţi din chel-
tuielile suportate, adunarea de zemstvă din 2 octombrie 1908 stabilea abona-
mentul orăşenilor la suma 10 ruble anual272.
Analizând problema accesului populaţiei urbane din Basarabia la reţelele
telefonice, cercetătorul V. Jukov evidenţiază că în 1900, la 10 000 de locui-
tori reveneau: 113 aparate telefonice în Suedia, 103 aparate în S.U.A., 97 – în
Norvegia, 93 – în Elveţia, 67 – în Canada, 29 aparate telefonice reveneau – în
Finlanda şi tot atâtea în Germania, 18 – în Marea Britanie, 9 – în Austria, 7 –
în Franţa, 6 – în Spania, 4 telefoane – în Italia şi doar 2 aparate – în Rusia273. În
acest context, construcţia liniilor telefonice era cu mult mai limitată în oraşele
basarabene, inclusiv în Chişinău.
În pofida unor încercări ale conducerii oraşului de a facilita circulaţia
informaţiei în oraş, măsurile întreprinse nu erau suficiente. L. Troianovschi
vorbeşte despre lipsa unui serviciu de informare în Chişinău: „[...]veştile tele-
grafice din Moldova în Basarabia şi de acolo în Moldova parvin prin Viena,
Berlin, Petersburg cu întârziere de 4-5 zile, pe când între Iaşi şi Chişinău nu e
un drum mai mult de 2-3 ore ”274.
269
Ibidem.
270
Кишиневское земство. Сборник докладов управы и журналов заседаний за 1903-1908 годы,
Кишинев, 1908, c. 233.
271
Земства , часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 387-389.
272
Ibidem, p. 394.
273
В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, c. 275.
274
L. Troianovschi, Problema specificului naţional în publicistica lui C. Stere // Cugetul, nr. 1, 2002,
92 Lucia Sava
Această problemă va fi soluţionată către sfârşitul perioadei cercetate, abia

la începutul anului1918, când Sfatul Ţării a elaborat Legea asupra taxei de expe-
diţie a corespondenţei poştale şi a telefoanelor275.
Datele selectate din statisticile şi rapoartele realizate în perioada de la înce-
putul secolului al XX-lea ne permit să evidenţiem şi unele caracteristici ale
mediului de trai al locuitorilor oraşului Chişinău în cadrul gospodăriilor individuale.
Conform opiniei cercetătorului V. Jukov, la mijlocul secolului al XIX-lea,
în oraşul Chişinău, din 3,5 mii de meşteşugari (pietrari, muzicanţi, steclari,
sobari etc.) aproximativ 900 nu aveau locuinţă proprie, iar spre sfârşitul seco-
lului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea numărul familiilor orăşeneşti
depăşea cu 50% numărul caselor de locuit276.
În studiul nostru am urmărit repartizarea populaţiei oraşului Chişinău în
cadrul gospodăriilor individuale (tabelul 15) în baza Recensământului de la
1897. Conform datelor acestuia, în judeţul Chişinău erau înregistrate 58 470
gospodării publice şi private, dintre care 19 962 (34,14% din numărul total)
aparţineau oraşului277. Majoritatea gospodăriilor orăşeneşti erau alcătuite din
6-10 persoane (26,92%), din 2 persoane (17,14%), din 3-4 – 16,25%, iar mai
mult de 11 persoane locuiau în 164 case (0,82%). De asemenea, cea mai mare
parte a indivizilor (70,2% bărbaţi şi 82,84% femei) locuiau în cadrul familiilor
şi foarte puţini în afara acestora. În ceea ce priveşte gospodăriile care deţineau
angajaţi sau servitori, acestea se repartizau astfel: cele mai multe, 2 062 gospo-
dării, aveau doar un singur angajat (10,32%), 2-3 persoane angajate aveau 944
gospodării (4,72%), iar proprietăţile care dispuneau de un număr mai mare de
servitori nu depăşeau cifra de 1%278.
Un interes aparte prezintă repartizarea populaţiei Chişinăului conform
structurii gospodăriilor private şi publice (tabelul 16). Astfel, 665 bărbaţi şi
603 femei locuiesc în gospodării individuale care nu dispun de servitori, iar
1 598 bărbaţi şi 1561 femei aveau angajaţi, cele mai multe gospodării (în număr
de 165) având doar o singură persoană. Această situaţie era caracteristică şi
pentru întregul judeţ (252 gospodării). În acelaşi timp, 77,57% din numărul
instituţiilor publice ale judeţului Chişinău (107) se găseau în oraş (83)279.
p. 12-16.
275
V. Popovschi, Proiecte de constituţie ale Republicii Democratice Moldoveneşti (1918) // Destin
românesc, nr. 2, 1999, p. 18-25.
276
В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, p. 258.
277
c. 6-7.
278
Ibidem, p. 6-7.
279
Ibidem, p. 8-9.
Nivelul de trai al chişinăuenilor în cadrul gospodăriilor individuale este

evidenţiat în tabelul 17. Conform datelor prezentate, majoritatea caselor şi a
proprietăţilor individuale din cele 247 prezentate erau locuite de 4 persoane
(65, ceea ce reprezenta 26,32%), de 5 persoane erau locuite 43 de case
(17,41%), în 34 de case locuiau câte 6 indivizi (13,77%), în 30 de case locuiau
câte 3 persoane (12,15%) ş.a.m.d. În acelaşi timp, doar 2 case erau populate
de o persoană (0,81%) şi în 19 locuinţe trăiau 2 persoane (7,69%). Totodată,
în acest an, izvoarele timpului nu atestă existenţa caselor unde ar locui mai
mult de 9 persoane280. Din tabelul prezentat anterior reiese clar că predomină
casele în care locuiau 4-5 persoane, fapt care ne permite să conchidem că, în
general, după mediul de trai al chişinăuenilor, chiar dacă era mai înalt decât
în celelalte oraşe ale provinciei, Chişinăul nu putea concura în acest sens cu
marile oraşe ale Europei.
Asigurarea unor condiţii de trai ale locuitorilor oraşului, relativ decente,
poate fi evidenţiată şi din situaţia aerisirii odăilor. În acelaşi raport, realizat
pentru anul 1913, au fost incluse pentru comparaţie mai multe locuinţe, cu
un număr diferit de persoane (tabelul 18).
Conform acestor date statistice, din numărul de 41 de case (15,41%), în
care locuiau 268 de persoane (20,46%), fiecăruia îi revenea câte 0,1-0,3 metri
cubi, cifrele indică un nivel diminuat faţă de normele în vigoare ale timpului;
majoritatea populaţiei, 752 de indivizi (57,4%) locuiau în 143 case (53,76%) şi
dispuneau de 0,4 cubi, în conformitate cu parametrii perioadei şi doar 290 de
persoane (22,14%) care locuiau în 82 de case (30,83%) trăiau în condiţii unde
aerul camerei (0,8-5,0) indică un surplus al normelor prevăzute281.
Situaţia iluminatului gospodăriilor individuale era asemănătoare: majoritatea
caselor erau iluminate în proporţie de 0,03-0,05 metri cubi, adică de 4-7 ori
mai puţin decât prevedeau standardele timpului282.
Aşadar, datele concrete de care dispunem referitoare la mediul urban al
Chişinăului ne permit să concluzionăm că viaţa în capitala Basarabiei avea un
caracter variat. Chiar dacă Chişinăul rămânea în urmă comparativ cu marile
oraşe europene, el era la începutul secolului al XX-lea principalul centru
urban al provinciei, precum şi unul dintre oraşele cele mai importante ale
Imperiului Rus.
Acest fapt se explică, în primul rând, prin poziţia sa geografică favorabilă.
În plus, clima şi relieful, ca şi bogăţiile naturale, l-au plasat în fruntea centrelor
280
1913 год, Кишинев, 1914, c. 172-174.
281
Ibidem, p. 174.
282
Ibidem, p. 174.
94 Lucia Sava
urbane reprezentative ale perioadei. Totodată, situaţia geopolitică a deter-

minat evoluţia sa din punct de vedere demografic şi etnic. În această peri-
oadă remarcăm un număr considerabil al populaţiei în cadrul căreia, potrivit
Recensământului din 1897, pe primul loc se situează evreii, fiind urmaţi de
ruşi, bieloruşi şi ucraineni, în timp ce populaţia băştinaşă ocupa locul trei ca
număr, fapt explicabil, ca urmare a obiectivelor politicii de colonizare a auto-
rităţilor ruse.
În condiţii social-politice distincte, mediul de trai al populaţiei oraşului
Chişinău evoluează după criterii variate şi cunoaşte un proces accelerat de
modernizare. Transformarea Chişinăului într-un adevărat centru urban
poate fi remarcată atât în ceea ce priveşte aspectul exterior al oraşului (prin
construcţia de noi străzi, clădiri, monumente, schimbarea stilurilor arhitecto-
nice etc.), cât şi prin îmbunătăţirea nivelului de trai al locuitorilor săi (crearea
şi funcţionarea serviciilor de salubritate, asigurarea populaţiei cu apă potabilă,
iluminarea străzilor şi caselor individuale, instalarea reţelelor de comunicare
telefonică).
1.2. LOCALURILE PUBLICE

În anul 1906, aflându-se pentru prima dată în vizită la Chişinău, istoricul
român Nicolae Iorga descria astfel imaginea oraşului: „Multe clădiri publice
măreţe. Tribunal, palat al guvernului, două gimnazii de băieţi, gimnaziu de
fete, şcoala eparchială de fete, urcată sus cu o cupolă de biserică, în drum spre
gară, orfelinat al nobililor, club al nobilimii, fundaţia bătrânului Balş, mort
acum vreo cincisprezece ani, muzeu, care se clădeşte în stil maur cu brâul de
smalţ... Ghiceşti o temniţă după acele împrejmuiri totdeauna închise, după
acele uşi lăcătuite, după acele fereşti moarte. Pare că acea pajure de sus stă
să-şi înfigă ghearele şi în inima ta. Ceea ce s-ar potrivi aiurea, în oraşe mari,
deopotrivă de monumentale şi curate, uimeşte şi înspăimântă aici mai mult
decât câştigă...”283.
Evident, dincolo de imensitatea de piatră, care l-a „uimit” şi l-a „înspăi-
mântat” pe marele istoric, remarcăm în spusele sale faptul că oraşul Chişinău
la începutul secolului al XX-lea este cuprins de procesul de modernizare, care
îl plasează, din punctul de vedere al construcţiilor publice, alături de marile
oraşe ale timpului.
Din această epocă datează o serie de construcţii de utilitate publică ce
confirmă afirmarea Chişinăului ca centru urban cu tendinţe de modernizare
283
N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1995, p. 77-92.
ale aspectului arhitectonic. Printre cele mai impunătoare sunt: Clădirea Băncii
Urbane (din 1978 Sala cu Orgă), situată pe actuala stradă Ştefan cel Mare, 81,
construcţia căreia a fost începută în 1903 şi finisată abia în 1911, realizată în stil
eclectic cu forme neoclasice şi baroce, tendinţe în vogă pentru clădirile publice
din această perioadă; în 1902 este construit sediul Societăţii Orăşeneşti de Credite
din strada B. P. Hasdeu, nr. 4, construcţie din piatră cu două nivele, cu uşile şi
ferestrele din lemn de pin, cu sobe din teracotă, iar scările din metal, care poartă
amprentele aceluiaşi stil eclectic (vezi schiţa 1); Clădirea gimnaziului nr. 3 de băieţi,
situată în strada A. Mateevici, 111, în care în martie 1918 şi-a ţinut şedinţele
Sfatul Ţării, finisată în 1905, clădire care aminteşte de clasicismul francez al
combinării volumelor proeminente centrale cu cele laterale prin galerii; Clădirea
Dumei orăşeneşti (strada Ştefan cel Mare, 83), construcţia căreia a fost încheiată în
1902 în spiritul eclectic al arhitecturii renaşterii italiene; Clădirea Muzeului Zemstvei
(actualmente Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală), situat în strada
M. Kogălniceanu, 82 A, terminată în 1905 sub proiectul lui V. Ţîganco, care
conţine elemente ale stilului oriental, islamic (vezi imaginea), ş.a.284. Clădiri în stil
asemănător au fost construite în perioada cercetată pe tot cuprinsul Imperiului,
inclusiv la Petersburg.
Acestora li se adaugă case individuale, vile şi conacuri urbane construite
în aceeaşi perioadă, care completează imaginea oraşului: Vila urbană a lui
Vladimir Hertza, situată pe strada Ştefan cel Mare, 115, construită în 1905
într-un parter, care poartă amprentele stilului baroc vienez, atrăgând atenţia
prin garnitura decorativă bogată a faţadei principale, cât şi prin basoreliefurile
şi ornamentele moderne; Vila urbană din strada A. Bernardazzi, 95-97, înăl-
ţată încă în 1901 în stil oriental cu influenţe ale modernului; o altă Vilă urbană
situată în strada actuală Toma Ciorbă, 5, alcătuită din două case într-un etaj
(1912), cu detalii ale neoclasicismului, dar şi cu elemente ale stilului modern;
Conacul urban din strada 31 August 1989, 43 A (colţ cu strada Tighina), cu
detalii arhitectonice ale stilului eclectic şi elemente reminiscente ale clasicis-
mului etc. (vezi schiţele 2-3, 5-7)285.
284
Informaţii referitoare la principalele construcţii ale oraşului în perioada studiată au fost
selectate de pe site-ul: www.sit.md: Monumentele de arhitectură în Centrul Istoric al Chişinăului.
Site-ul sistematizează informaţiile referitoare la monumentele de arhitectură situate în
zona istorică a municipiului Chişinău. Materialul studiat în anii 2003-2006 este stocat
într-o bază de date destinată publicului larg şi specialiştilor în domeniu. Lucrarea conţine
fotografii, studii grafice, date istorice a 977 de obiective incluse în „Registrul monumen-
telor de importanţă naţională şi municipală” aprobat de Primăria mun. Chişinău în ianu-
arie 1995.
285
Ibidem.
96 Lucia Sava
În ceea ce priveşte aspectul arhitectural al construcţiilor din oraşul

Chişinău, putem evidenţia câteva stiluri şi tendinţe ale epocii. Astfel, Catedrala
Schimbarea la faţă a fost construită în anul 1901 de către arhitectul Saraţinski şi
reprezintă, până în prezent, unul dintre cele mai frumoase edificii ale Chişi-
năului. Ea se distinge printr-o compacitate uluitoare, dar şi prin simplicitate,
laconism şi eleganţă286.
De asemenea, la multe clădiri din Chişinăul de la începutul secolului se
păstrează elemente ale stilului clasic, sobru, cu tendinţe spre efecte grandioase.
În privinţa modalităţilor de construcţie a clădirilor, remarcăm că în această
perioadă se construia fără grabă, astfel încât pentru înălţarea unei clădiri era
nevoie de ani sau chiar de decenii. Noile materiale şi noile construcţii erau
întotdeauna concepute sub aspect estetic şi îmbinate în mod obligatoriu cu
elemente vechi. De multe ori, pentru a conferi edificiilor un caracter mai
romantic, arhitecţii foloseau raţionalismul în aplicarea betonului armat, a
sticlei sau a ceramicii; dar puteau apela, de asemenea, la decorativul capricios,
la ornamente, la accentuarea intenţionată a formelor şi liniilor curbe, glisante.
În acest sens, ornamentele reliefate, întortocheate, grilajele metalice, mai rar
din beton armat sau piatră ale balcoanelor, se îmbinau în interpretarea liberă
a stilurilor istorice.
Reprezentativ este în acest sens şi Castelul de pe strada Bernardazzi, nr.
52287. Arhitectura acestuia este simplă, nici urmă de elemente în plus, pe
ferestre, pe pereţi sau pe acoperiş. Executarea clasică în formă dreptunghiu-
lară a proiectului şi amenajarea, împreună cu alegerea reuşită a materialelor de
construcţie, conferă eleganţă şi frumuseţe acestui edificiu. Intrarea în curte
este proiectată sub formă de arc. Balconul e împodobit şi el cu elemente
arhitecturale. Acestea alternează cu ferestrele dreptunghiulare, care îi conferă
castelului originalitate.
Acelaşi stil arhitectonic se menţine în construcţia majoritară a conacurilor
urbane boiereşti ale Chişinăului de la începutul secolului al XX-lea. Acestea
aparţineau elitei oraşului, care dispunea de resurse financiare impunătoare
pentru a-şi putea permite luxul de a înălţa asemenea construcţii. De exemplu,
Conacul de pe actuala stradă 31 August, nr. 100, construit în stil clasic, cu
elemente ale renaşterii italiene. Sau Conacul urban de pe strada Columna, nr. 30,
care avea o suprafaţă de circa 2 289, 7 metri pătraţi şi dispunea de un demisol
şi un etaj din piatră albă tencuită. Acesta avea 11 încăperi şi un portal288.
286
Ibidem.
287
Ibidem.
288
Ibidem.
Localurile publice ale Chişinăului, destul de numeroase în perioada de timp

studiată, ar putea fi împărţite în mai multe categorii. În prima categorie putem
include clădirile reprezentative ale oraşului, cum ar fi, spre exemplu, primăria,
şcoala, tribunalul, catedrala, la care se adaugă cinematograful, teatrul, librăria
etc. Acestea erau concentrate în mare parte în zona centrală a oraşului, care
era cea mai bine întreţinută, dispunând de toate cele necesare pentru un nivel
de trai civilizat.
Conform surselor timpului, la 1900 în întreaga Basarabie existau 25 insti-
tuţii de instruire publică, 15 pentru băieţi şi 10 pentru fete289. Oraşul Chişinău
deţinea întâietatea în acest sens, deoarece aici se aflau: două gimnazii clasice
pentru băieţi, două gimnazii de fete, o şcoală de opt clase „M.A. Nagovski”,
o şcoală reală, o şcoală de 7 clase „Karcevski”, o şcoală comercială „Skoro-
dinski”, un seminar duhovnicesc, o şcoală eparhială, o şcoală duhovnicească,
o şcoală de vinuri, biblioteca obştească orăşenească. În 1902 a fost deschisă o
şcoală profesională de opt clase, şcoala particulară de băieţi, şcoala comercială
de trei clase, şcoala orăşenească de meserii „Alexandrov”, şcoala orăşenească
de desen, trei şcoli de muzică, şcoala profesională orăşenească evreiască de
fete „Raşcovici”, şcoala evreiască de meserii pentru băieţi290.
Un moment semnificativ de mare amploare l-a constituit crearea în ajunul
Marii Uniri, la 18 februarie 1918, a Universităţii Populare din Chişinău, din iniţia-
tiva unui grup de intelectuali basarabeni, printre care P. Halippa, Şt. Ciobanu,
I. Pelivan, P. Erhan, E. Alistar, N. Alexandri etc. Această instituţie, care îşi
avea sediul în renumita Casă Eparhială, nu echivala cu un aşezământ de învă-
ţământ universitar, menirea ei fiind cu totul alta. Astfel, Pan Halippa menţiona
despre scopul primordial al acesteia: „Universitatea Populară din Chişinău va
fi o instituţie culturală pentru redeşteptarea şi luminarea minţii poporului...”
(scopuri de culturalizare, de răspândire a ştiinţei de carte etc.)291.
Pentru a scoate în evidenţă rolul pe care îl deţineau instituţiile publice în
procesul de ridicare a nivelului de carte şi cultură al populaţiei orăşeneşti,
evidenţiem existenţa Societăţii istorico-literare din Chişinău, creată şi condusă de
Iustin Frăţiman (aprilie 1918). Această Societate fondează un muzeu naţi-
onal şi deschide o universitate populară, prin intermediul cărora se urmărea
propagarea culturii naţionale. În cadrul Universităţii Populare din Chişinău, Iustin
289
(под ред. П. Крушевана), Москва, 1903, c. 62.
290
Ibidem, p. 82.
291
V. Popovschi, O. Ghibu şi Universitatea Populară din Chişinău // Cugetul, nr. 1, 2002,
p. 44-46.
98 Lucia Sava
Frăţiman a predat cursul de Istoria bisericii româneşti292. Prin urmare, majoritatea

instituţiilor de instruire publică aveau menirea principală de a forma un nivel
de cultură locuitorilor oraşului.
Un alt gen de localuri publice îl constituie gospodăriile individuale, care
datorită unor împrejurări, precum şi a unor acţiuni de vânzare-cumpărare se
transformă în clădiri publice. Vom prezenta în continuare câteva exemple
de astfel de localuri publice. A. Sava, unul dintre martorii perioadei, menţi-
onează despre Casa paharnicului Toma Stamati, fost serdar de Orhei, şi a
fiului său, poetul Constantin Stamati. Această clădire era situată pe strada
Sf. Haralampie nr. 126, la marginea de sus a oraşului. Conform informaţiilor
prezentate de autor, la început aceasta a constituit o proprietate individuală,
iar mai apoi a fost transformată în Casa Statului, unde îşi avea sediul Poliţia din
Chişinău. Această construcţie avea o faţadă de un etaj şi jumătate, iar în spate
un singur rând şi era acoperită cu scânduri. Ea a fost scoasă în vânzare pentru
prima dată în 1836, iar în anul 1896 intră în stăpânirea familiei moldoveneşti
a Emiliei Moinescu; din anul 1903, edificiul a avut mai mulţi stăpâni, printre
care domnii Uşer Bronfman şi Moise Aron Zilberfarl293.
De altfel, după cum remarcăm din menţiunile lui A. Sava, majoritatea loca-
lurilor publice din perioada studiată, pe care le-am plasat în această categorie,
îşi schimbă foarte des proprietarii, fiind supuse mai multor acte de vânzare-
cumpărare. Câteva exemple sunt indispensabile în acest sens.
Astfel, proprietatea individuală, situată pe strada Sf. Haralampie nr. 116,
a avut mai mulţi proprietari: în anul 1900 ea aparţinea unui oarecare Egor
Ursul, în anul următor, 1901, trece în posesia lui Seima Vladimirski, care peste
numai un an o vinde lui N. Vladimirski. Începând cu anul 1907, aici era sediul
Băncii Poltava, care, la rândul ei, o vinde în 1919 familiei Chidel294.
Au existat şi situaţii contrare, când unele localuri publice sunt transferate în
urma actelor de vânzare-cumpărare în proprietăţi individuale. Este exemplul
casei nr. 120, situată pe aceeaşi stradă, care în 1901 constituia sediul Băncii
funciare Tavrida-Basarabia, iar în anii următori a avut mai mulţi proprietari,
printre care: în 1902 – pe doamna Litovcenko; în 1912 – F. Lvovski; 1914 – S.
Nazarov; în anul 1916 casa a fost trecută în posesia lui F. Lvovski şi în 1918
proprietarii ei sunt I. Protopulos şi Drosulis295.
Printre localurile de acces public se enumără şi cele comerciale: magazine,
292
E. Istrati, Iustin Frăţiman – un promotor al culturii româneşti din Basarabia // Destin românesc,
nr. 1, Chişinău, 1996, p. 84-90.
293
A.V. Sava, Trei case din Chişinăul vechi // Arhivele Basarabiei, nr. 3, 1934, p. 263.
294
Ibidem, p. 263-264.
295
Ibidem, p. 264.
prăvălii, dugheni etc. Conform afirmaţiilor lui Z. Arbore, în anul 1901 oraşul
Chişinău poseda: 270 magazine de îmbrăcăminte, 254 depozite, 427 hote-
luri, hanuri, cârciumi, 684 prăvălii cu obiecte casnice, 54 magazine cu obiecte
industriale; în total în oraş fiind înregistrate 1 912 localuri de acest gen care
aduceau venituri capitalei în sumă de 21 553 100 ruble296.
Numărul acestora, pe parcursul perioadei cercetate, este în creştere
continuă. Astfel, de exemplu, în anul 1912 în Chişinău existau mai multe
magazine în casele orăşeneşti. Dintre acestea – 10 magazine sunt atestate
la etajul de jos al blocului vechi situat în centrul capitalei, care au fost date
în arendă pentru suma de 9 935 ruble, cu 160 ruble mai puţin decât în anul
precedent, 1911; iar alte 14 magazine sunt situate în blocul nou, situat între
străzile Alexandrovskaia şi Sinadino, arendate pentru o sumă totală de 20 270
ruble; şi 5 magazine se găseau la Pasaj, colţ cu strada Puşkin297.
Din aceeaşi categorie de local public face parte primul Munte de Pietate
(Lombardul) sau aşa-zisa cooperativă orăşenească; deschis chiar la începutul
secolului al XX-lea în oraşul Chişinău, acesta se afla pe strada Negustorilor,
nr. 58, actualmente, strada Hânceşti298.
Acest eveniment a favorizat situaţia economică a cetăţenilor de condiţie
socială medie. În primele luni, sumele necesare pentru acordarea creditelor
erau constituite din capitalurile unor oameni bogaţi, plus o parte din mijloa-
cele luate din bugetul orăşenesc. Scopul acestei organizaţii era de a ameliora
dependenţa oamenilor nevoiaşi de cămătarii lacomi, care dictau celor ce
împrumutau bani de la dânşii, condiţii rigide impuse după bunul lor plac.
Din chiar primii ani de existenţă, acesta s-a bucurat de o mare popularitate
în rândul orăşenilor. Aici erau puse în gaj bijuterii, blănuri, veselă scumpă,
încălţăminte etc., oferindu-se în schimb împrumuturi băneşti cu un procent
mic, pe un termen stabilit. Încă de la începutul deschiderii, această instituţie
funcţiona în baza unui statut, având un document special şi plătind regulat
în trezoreria oraşului un anumit procent. În cadrul Muntelui de Pietate lucrau
un casier, magazioneri, un cojocar, un dezinfectator. Supraveghetorul banilor
acumulaţi era, de regulă, şeful poliţiei orăşeneşti299. Conform datelor timpului,
deschiderea Muntelui de Pietate a fost un act justificat, reciproc avantajos, şi
pentru fondator, şi pentru clienţi. În Biblioteca Naţională din Chişinău s-au
296
Z. Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Chişinău, 2001, p. 61.
297
298
A. N. R. M., fond. nr. 2, Канцелярия бессарабского губернатора, nr. inv. 1, p. V, dosar 9162,
fila 4.
299
V. Anikin, Primul Munte de Pietate la Chişinău // Curierul de seară, 6 octombrie 1994.
100 Lucia Sava
păstrat documente referitoare la activitatea Muntelui de Pietate în anul 1913

(al 14-lea an de activitate). Din bilanţul anual făcut de coordonator, devine
mai clară activitatea acestei instituţii. Actele consemnează ajutorul acordat de
această instituţie la 86,5 mii de oameni, adică câte 320 de cereri pe zi. Menţi-
onăm, în această perioadă în Chişinău locuiau nu mai puţin de 90 de mii de
oameni. Beneficiile nete ale Muntelui de Pietate (împreună cu plata încasată
pentru lucrurile puse la păstrare) au constituit, în anul menţionat, mai mult
de 52 de mii ruble. Cheltuielile erau legate de întreţinerea funcţionarilor, plata
impozitelor şi alte scopuri300.
Despre numărul impresionant al localurilor comerciale existente în oraşul
Chişinău menţionează şi Nicolae Iorga: „Dăm o raită chiar atunci seara prin
centru, unde prăvăliile cele mari nu s-au închis încă. Argintăriile sunt foarte
bogate, un evreu din Otaci, pe Nistru, care poartă numele rusesc de Ataţchi,
vinde frumoase coloane de plăci de argint lucrate mai mult sau mai puţin în
Caucaz, dar care poartă hanghere şi litere care amintesc această ţară. Cauca-
ziene mai vreau să fie mânere de umbrele, condeie şi câte altele. Dacă arată
cineva îndoieli asupra adevărului şi a preţului, Ataţchi se jură în tot felul şi se
arată gata să plătească sute şi mii de ruble, dacă a minţit. Vinde şi în România, la
Iaşi, altor evrei, schimbă bani austriaci foarte bucuros şi se pricepe a-şi scoate
la sfârşit tot preţul lui. Vorbeşte binişor româneşte şi e un tip interesant”301.
Magazinele şi centrele comerciale erau concentrate în partea centrală a
oraşului, acolo unde exista o aglomeraţie urbană şi, deci, o piaţă de desfacere
a mărfurilor. Deşi, potrivit normelor legale, fiecare clădire putea fi înălţată cu
autorizaţia conducerii oraşului, în realitate se construia mult la voia întâm-
plării, îndeosebi la periferia oraşului.
Un alt gen de localuri publice sunt cele de agrement, printre care cele mai
reprezentative sunt crâşmele. Aici lumea se aduna pentru a servi un pahar şi
pentru a discuta diferitele probleme ale vieţii cotidiene, precum şi ultimele
ştiri de senzaţie. Un martor al epocii menţionează mai târziu despre acest gen
de local: „Nu era crâşmă care să nu geamă de lume...”302. Afirmaţiile sale sunt
confirmate de raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului, care susţine:
„Cârciuma constituie localul tuturor relelor, al hoţilor, al speculanţilor, care
foloseau munca ţăranilor”303.
300
Ibidem.
301
N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1995, p. 80.
302
I. Simionescu, Beţia // Foaia plugarului, an. III, nr.8, august 1923, p. 166.
303
Raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului din 3 aprilie 1919, Cu privire la rezultatele apli-
cării monopolului asupra alcoolului şi influenţa lui asupra populaţiei // Basarabia economică,
nr. 3-4, 1919, p. 44.
Spre deosebire de cafenele, relativ târziu apărute în peisajul urban, cârciu-

mile au o tradiţie bogată, în special pentru clasele de jos, dar nu numai.
Conform presei periodice a timpului, cârciumile erau localuri fără îngrădiri
de acces, centre de comunicare pentru toate păturile sociale şi astfel atractive
şi pentru cei care doreau să dea acolo un spectacol pentru a câştiga un ban.
Aici îşi puteau rezerva masa meşteşugari şi negustori pentru a lua prânzul sau
pentru a se odihni după o zi de muncă. Mult mai pasionale decât cafenelele,
cârciumile erau un spaţiu predilect al confesiunilor, dar şi al injuriilor. Din
aceste considerente, ordinea publică era pusă, de multe ori, la grea încercare.
Între saloane şi cârciumi, cafenelele, cu mirosul îmbietor de cafea, tutun
şi vorbă ocupă o poziţie aparte. Primele cafenele au aparţinut negustorilor
evrei şi armeni. Cafeaua devine elixirul specific, iar ziarele – sursa nenumă-
ratelor discuţii. Aici îşi găsesc adăpostul spiritele avangardiste, iar înflorirea
acestui gen de local s-a datorat faptului că ele nu au îngrădit libertatea de
exprimare a opiniei. Tendinţa spre individualism, dar şi creşterea posibilită-
ţilor de distracţie, au determinat o anumită specializare a cafenelelor. Aici se
putea bârfi, negocia, ţese intrigi, complota, discuta, citi ziare sau reviste, bea,
ba chiar dormi sau şopti cuvinte de amor.
În concluzie, în perioada de la începutul secolului al XX-lea, oraşul Chişinău
se caracterizează printr-o multitudine şi o complexitate a localurilor publice,
foarte diverse, atât din punctul de vedere al aspectului exterior, al arhitecturii,
dar şi în ceea ce priveşte destinaţia acestui tip de construcţie.
În anii 1900-1918 au fost înălţate o serie de edificii: de la locuinţe şi
proprietăţi individuale, care aparţineau reprezentanţilor păturilor înstărite ale
oraşului, la construcţii şi localuri publice, cum ar fi: bănci, magazine, teatre,
cinematografe, librării etc.
Cât priveşte tehnica construcţiilor, aceasta era destul de migăloasă, accentul
punându-se pe calitate, pe respectarea stilurilor şi a simetriilor, pe bunul gust
al artisticului. Relatările unor martori ai timpului constituie o dovadă certă a
existenţei unui amestec al diferitor tendinţe arhitectonice, în dependenţă de
preferinţele proprietarului sau ale arhitectului. Luate în ansamblu, acestea au
menirea de a schimba aspectul exterior al oraşului, dându-i o tentă de moder-
nizare.
Variate sunt şi localurile de agrement. Acestea (saloane, cârciumi, cafenele,
berării etc.) variază în funcţie de venituri şi de clientelă. În asemenea tip de
local viaţa urbană era mai vie, mai palpitantă. Aici, fără deosebire, aristo-
cratul sau cetăţeanul simplu putea să trăiască ritmul vieţii în adevăratul sens
al cuvântului; el putea să-şi dea frâu liber trăirilor şi sentimentelor, fără a fi
împiedicat de principii sau de prejudecăţi.
102 Lucia Sava
1.3. CIRCULAŢIA INTERNĂ ŞI EXTERNĂ

La începutul secolului al XX-lea, circulaţia în oraşul Chişinău şi în afara
acestuia cunoaşte un relativ proces de modernizare. Încă din anul 1889 pe
strada principală a oraşului a fost pus în funcţiune tramvaiul cu cai (konka), a
cărui înlocuire cu tramvaiul electric, mai târziu, în 1911, avea să stârnească şi
unele reacţii negative.
Un „nostalgic” al perioadei (anonim), citat de presa timpului, menţiona:
„Era o vreme când aveam tramvaiul cu cai, sau mai exact cu un cal, pentru că
o singură gloabă trăgea cutiuţa în care se înghesuiau toţi pasagerii, faţă în faţă,
pe două rânduri. Un bici şi câteva expresii neparlamentare ale conducătorului
înlocuiau motorul. Tramvaiul cu cai avea atunci un mare avantaj: se oprea
unde vreai tu, ba puteai, dacă erai ofiţer, să trimiţi ordonanţa să oprească
tramvaiul până ce-şi punea cucoana pălăria.”304.
Despre modalitatea de circulaţie al acestuia, un martor al perioadei, V.
Ţepordei, îşi aminteşte mai târziu: „De la gară pornea tramvaiul, care mergea
pe strada Alexandru cel Bun până la Spitalul Central. Alte tramvaie urcau pe
Puşkin până în strada Viilor, şi pe strada Armeană până la Cimitirul Central.
Tramvaiele Chişinăului fusese instalate de o Societate belgiană. Aveau un
mers regulat. Când porneau din gară, treceau pe lângă Şcoala Eparhială, iar
altul – pe strada Nikolaevskaia.”305. Acest tip de transport va cunoaşte popu-
laritate mai ales în perioada interbelică. Până atunci, trăsura sau birja rămânea
cel mai important mijloc de transport public în interiorul oraşului, dar şi în
afara lui. Deşi preţul unei călătorii cu birja era de 5-6 ori mai mare decât la
tramvai306, aceasta era utilizată mai ales de categoriile înstărite, deoarece ea
permitea unele facilităţi, cum ar fi faptul că birjarul venea la orice oră, căra
bagajele, mergea pe unde îi cerea clientul etc. În plus, plimbarea cu trăsura în
zilele de duminică şi de sărbătoare crea o deosebită plăcere pentru persoanele
pasionate de cai. În această ordine de idei se cuvine să menţionăm că trăsurile
erau de mai multe categorii: acestea variau de la cele de lux, cu scaune tapisate
cu catifea la cele cu scaune simple din lemn.
În perioada menţionată, strada, care reprezenta principalul exponent al
circulaţiei în interiorul oraşului şi în afara lui, era un adevărat spectacol, mai
ales în zona centrală. Aici erau concentrate majoritatea marilor magazine, dar
şi principalele clădiri reprezentative ale oraşului. Din aceste considerente,
numărul călătorilor şi vizitatorilor acestei părţi a oraşului era destul de mare.
304
Gazeta Capitalei,10 iunie 1926.
305
V. Ţepordei, Chişinăul tinereţii noastre // Literatura şi arta, 3 aprilie 1997.
306
În amintirile sale despre străzile oraşului Chişinău, Nicolae Iorga menţiona:

„Deocamdată îmi dau seama că o stradă largă, lungă de nu-i vezi capătul,
se desfăşoară drept înainte, printre căsuţele urâte. Strada nu e pavată cum
trebuie, şi brişca evreului tremură pe caldarâmul neregulat. Felinarele de
gaz nu sunt aprinse fiindcă sus Crai Nou străluceşte, între altele, şi pentru a
lumina Chişinăul.
Casele ce se văd, deşi au în parte două rânduri, şi sunt destul de mari unele
din ele, n-au nimic deosebit sau măcar plăcut în ele. Dar de la casele risipite şi
joase ale unui sat s-a ajuns la un târg bunişor. Aici felinarele luminează. E cel
dintâi pas spre mai bine. Deodată lumina electrică scoate la iveală cu limpezi-
ciune un cartier de palate albe, de mari clădiri ale negustorilor. Vitrine scânteie
de o parte şi de alta. Înainte e o mare grădină, o biserică spaţioasă în fundul
ei şi un turn cu ceasornicul luminat. Aici e centrul, un centru frumos...”307.
Evident, zona mediană, ca toate centrele urbane, reprezenta partea atrăgă-
toare a oraşului. În această regiune, străzile erau acoperite cu piatră, frumos
aranjată în forme geometrice. „Spectacolul” era cu totul diferit la periferia
oraşului, unde străzile pavate lipseau cu desăvârşire, majoritatea fiind înfun-
date, casele dărăpănate se întindeau de o parte şi de alta, creând o atmo-
sferă mohorâtă. În zilele de vară, uneori primăvara târziu şi toamna, praful
se aşternea, formând adevăraţi nori groşi şi înăbuşitori care se înălţau la cer.
Administraţia oraşului a încercat prin intermediul mai multor decizii şi
regulamente, să asigure confortul şi siguranţa călătorilor pe străzile oraşului
Chişinău. Pentru asigurarea securităţii şi ordinii de circulaţie pe străzi, a fost
elaborat de către Duma orăşenească un regulament special de circulaţie cu
bicicletele, conform căruia acest gen de transport era posibil doar obţinând
o autorizaţie de la conducerea orăşenească, pe anumite străzi şi respectând o
anumită viteză de circulaţie308.
Un alt document avea scopul de a iniţia conducătorii de tramvaie în
privinţa modalităţilor de utilizare a acestui mijloc de transport, pentru a
preveni eventualele accidente rutiere309. Riscul acestora era destul de mare,
drept dovadă insistenţa cu care se implică conducerea orăşenească în preve-
nirea lor, după decizia din ianuarie, urmează alta, în februarie acelaşi an,
prezentată într-o altă informaţie oficială, prin care se confirma că circulaţia
cu bicicleta era posibilă doar după înregistrarea acesteia, în continuare era
307
308
A. N. R. M., fond. nr. 2, Канцелярия Бессарабского губернатора, nr. inv. 1, p. V, dosar 8920,
fila 1.
309
Инструкция для вагоно-вожатых Кишиневского трамвая утверждена Думою 20 января 1914
года // Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 5, январь 1914.
104 Lucia Sava
prezentată lista străzilor, unde era permisă circulaţia cu acest gen de trans-
port310.
Circulaţia locuitorilor în afara oraşului Chişinău era, însă, mai dificilă, deoa-
rece în condiţiile meteorologice defavorabile (toamna, în timpul ploilor sau
în perioadele de iarnă) ea devenea destul de anevoioasă. Pentru transportul
interurban cel mai frecvent mijloc de circulaţie folosit era trenul.
La începutul secolului, Chişinăul cunoaşte o extindere a acestui tip de trans-
port. Oraşul dispunea deja de o reţea de căi ferate şi de locomotive moderne
pentru perioada respectivă. Dacă căruţa trasă de cai era cel mai des utilizată
pentru călătoriile pe distanţe mai mici, atunci trenul era singurul mijloc de
transport utilizat pe distanţe mari.
Pentru îmbunătăţirea circulaţiei cu trenul au fost construite noi drumuri
de fier în Basarabia, unul dintre aceste proiecte viza prelungirea drumului de
la staţia Leipzig spre Chişinău, Leova şi Hânceşti. Alte două proiecte cuprin-
deau direcţii mai îndepărtate, cum ar fi unirea liniei de cale ferată de la staţia
Vapnearka cu viitorul port de la Marea Neagră; dar şi construcţia liniei ferate
ce urma să unească oraşul Bălţi cu Orhei, Chişinău şi Căinari311.
Un alt tip de serviciu public era îndeplinit de poştă. Deşi instituirea servi-
ciului de poştă pentru expedierea corespondenţei particulare din oraşul
Chişinău spre alte localităţi ale Basarabiei, cât şi în afara provinciei, şi în
sens contrar, a fost discutată în cadrul mai multor şedinţe ale adunărilor de
zemstvă, la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în
judeţul Chişinău serviciul de poştă de zemstvă se realiza prin intermediul staţi-
ilor de poştă ale localităţilor rurale, care aveau obligaţia de a asigura mijloacele
de transport pentru deplasarea funcţionarilor statului. Potrivit cercetătorului
D. Poştarencu, abia în anul 1905 adunarea judeţeană de zemstvă a decis între-
ţinerea poştei de toată populaţia judeţului, iar în anul următor era prevăzută
suma de 58000 de ruble pentru întreţinerea staţiilor de poştă din judeţul
Chişinău312. Astfel, Chişinăul, ca şi fiecare oraş mare, începe să dispună de
un serviciu poştal, care se ocupa de primirea, expedierea şi împărţirea scri-
sorilor către destinatari. Prin decizia conducerii oraşului din 26 aprilie 1906,
autorităţile capitalei prevedeau utilizarea în judeţul Chişinău a încă 24 cai, 8
armăsari, 8 căruţe pentru îmbunătăţirea acestui gen de serviciu public. Plata
anuală pentru fiecare staţie care urma să fie deschisă era calculată la suma de
4 080 ruble, în timp ce plata pentru un cal era de 170 ruble313.
310
О мерах безoпасности порядки движения по улицам. О езде на велосипедах // Ведомости
Кишиневской Городской Думы, Nr. 10, февраль 1914.
311
Cuvânt Moldovenesc. 1913-1916, p. 68.
312
D. Poştarencu, Poşta Moldovei (File de istorie), Chişinău, 2000, p. 55.
313
Ibidem, p. 199-200.
De regulă, întreţinerea poştelor se dădea în arendă prin licitaţii în bază de

contract diferitor persoane particulare, care trebuiau să asigure buna funcţio-
nare a acesteia. Dat fiind faptul că reprezentanţii instituţiilor publice utilizau
frecvent serviciul poştelor de cai, zemstva judeţului a înaintat mai multe
demersuri către conducerea statului, care vizau trecerea staţiilor de poştă la
bugetul central. Această cerere a fost satisfăcută mai târziu, prin legea din 5
septembrie 1912, potrivit căreia statul se obliga să asigure o parte din cheltu-
ielile pentru folosirea poştelor de către fucnţionarii săi314.
În oraşul Chişinău se găsea Districtul Poştal-Telegrafic al întregii provincii
Basarabia, care era subordonat Direcţiei Generale a Poştelor şi Telegrafelor,
creată încă în 1884, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Rusiei. Acesta
nu avea un sediu propriu, astfel încât la data de 1 septembrie 1902, când
a expirat termen de zece ani de închiriere, şeful Districtului, A. Başuţki, a
fost nevoit să prelungească contractul cu proprietara localului (care avea 28
de odăi), văduva generalului Artamonov, pe o perioadă de încă zece ani. În
schimb, Oficiul Poştal-Telegrafic Chişinău îşi avea sediul în 1913 la intersecţia
străzilor Schmidt (actuala stradă Mitropolit Dosoftei) şi Gogol (Mitropolit
Bănulescu-Bodoni)315.
Spre sfârşitul perioadei cercetate, la 5 februarie 1918 Sfatul Ţării a elaborat
un proiect de lege, ce prevedea transformarea Direcţiei Districtului Poştal-Tele-
grafic Chişinău în Direcţia Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor a Republicii Populare
Moldoveneşti, care, conform proiectului prezentat de N. Bosie-Codreanu, urma
să fie divizată în două secţii: Poştală şi Telegrafic-Telefonică. De asemenea,
transportul poştei pe cale ferată trebuia să constituie o secţie aparte, subordo-
nată Secţiei Poştale. Această lege a intrat în vigoare de la data de 1 februarie
1918316.
În primii zece ani ai secolului trecut, în Chişinău se întreprind o serie de
lucrări de construcţie şi de îmbunătăţire a circulaţiei în oraş. Astfel, decizia din
29 noiembrie 1904, stabilea construcţia de noi şosele şi lărgirea celor existente
în oraş317.
Alte lucrări de îmbunătăţire a circulaţiei prevedeau construirea şoselei
Munceşti de către constructorul Blun-Kuniţe. Datele de care dispunem
ne permit să menţionăm că acesta a cheltuit 541 ruble 75 copeici pentru
construcţia şoselei menţionate, cu o reducere de 5% din suma totală preco-
314
Ibidem, p. 55.
315
Ibidem, p. 57.
316
Ibidem, p. 65.
317
Кишиневское земство. Сборник докладов управы и журналов заседаний за 1903-1908 годы,
Кишинев, 1908, c. 65.
106 Lucia Sava
nizată318. În aceeaşi ordine de idei, şoseaua Hânceşti, a cărei construcţie a

început încă în 1898 de către Averbuh şi Deleanov, a costat 6 110 ruble.
Odată cu finanţarea acestor drumuri au fost construite două poduri (3 475
ruble) şi şoseaua (25 100 ruble) de către Bukşup. Prin actul din 3 februarie
1899 se confirma că acestea au fost presurate cu nisip (pentru această muncă
s-au alocat 204 ruble) şi pietriş (100 ruble)319.
Şoseaua Sculeni a început să fie construită de negustorul S. Şur în anul
1899, pentru suma de 49 649 ruble. Totodată, cu suportul financiar al aces-
tuia, au fost reparate două treceri de lemn peste râul Bâc, pentru care s-a plătit
14 ruble 13 copeici320.
Alt exemplu îl constuie Şoseaua Dubăsari, începută în 1898, odată cu repa-
raţia unei părţi de la grădina Andreev până în satul Goian şi construcţia unui
pod de piatră în suma totală de 500 ruble plătite de către Zeliman Mahlin (220
ruble) şi Nichifor Covaliov (250 ruble).
Cercetările realizate ne permit să remarcăm că, în majoritatea cazurilor,
reparaţia şi construcţia de noi drumuri era realizată cu ajutorul unor negus-
tori şi meşteşugari bogaţi, care, pentru a obţine unele înlesniri în activităţile
pe care le practicau, sponsorizau o parte din aceste construcţii. Alte proiecte
ale aceleiaşi perioade au fost: drumul Bender (5 verste), Vadul-lui-Vodă (2
verste), Ialoveni (5 verste), Hânceşti (4 verste)321.
În acelaşi context a fost reparat drumul de poştă de la hotarele oraşului
Chişinău până la începutul judeţului Orhei pe o întindere de 12 verste.
Conform informaţiilor, fiecare muncitor a fost plătit cu 75 copeici pentru o zi
de muncă, iar în total pentru lucrările de reparaţie ale drumului s-au cheltuit
75 ruble322.
De asemenea, a fost reparat drumul de poştă de la hotarele oraşului
Chişinău până la staţia căii ferate Zlotii (Bender) pe o întindere de 27 verste.
Conform dărilor de seamă pentru anul 1901, fiecare muncitor, implicat în
lucrările de reparaţie, a fost plătit cu 75 copeici pe zi, în total pentru reparaţia
acestui drum s-au cheltuit 150 ruble323.
În perioada de la începutul secolului trecut, administraţia orăşenească a
318
Ibidem, p. 67-69.
319
1901, c. 104.
320
Ibidem, p. 161-166.
321
Ibidem, p. 166.
322
Ibidem, p. 24-25.
323
Ibidem, p. 28-29.
fost preocupată de studierea situaţiei tehnice a drumurilor şi stabilirea meto-

delor care vizau îmbunătăţirea acestora.324 Menţionăm, în această ordine de
idei, reparaţia şoselelor Hânceşti, Munceşti şi Sculeni325, construirea podurilor
de lemn pe drumul spre Orhei (cheltuielile cărora au fost apreciate cu suma
de 254 ruble 68 copeici326, a celor pe râurile Işnovăţ şi Botna pentru care s-au
cheltuit 1 233 ruble 67 copeici, precum şi a liniilor de cale ferată Chişinău –
Hânceşti – Leova – Bucoveţ – Nemţeni, pentru construcţia cărora în anul
1914 s-au cheltuit 5 000 ruble327.
Problemele legate de posibilităţile de lărgire a liniilor de cale ferată sunt
evidenţiate în deciziile Adunărilor de zemstvă din anul anterior, 1913328.
Menţionăm, de asemenea, faptul că Adunarea de zemstvă din 27 octombrie
1906 stabilea taxa de lucru a lucrătorilor de cale ferată pentru o perioadă de
trei ani. Conform acesteia, un muncitor simplu era remunerat cu 1 rublă pe zi,
un muncitor cu cal primea pentru serviciul său 2 ruble pe zi, iar un muncitor
cu doi cai primea pentru serviciul prestat 2,5 ruble pentru o zi de muncă. În
această ordine de idei, este necesar să evidenţiem că această remunerare era
insuficientă având în vedere faptul, că în perioada respectivă, ziua de muncă
se calcula de la răsăritul până la apusul soarelui329.
În cadrul aceleiaşi şedinţe, Adunarea de zemstvă stabilea taxa de premiere a
persoanelor chemate pentru stingerea incendiilor pădurilor. Conform deciziei
acesteia, pentru un lucrător simplu premiul constituia 1 rublă; un muncitor
cu cal primea 2 ruble, în timp ce pentru un muncitor cu o pereche de cai erau
oferite 3 ruble330.
Călătoriile pe distanţe mari aveau printre alte impedimente şi preţul bile-
tului destul de mare. Această afirmaţie se constată din scrisoarea lui V. Mahu
către I. Pelivan, care datează din 17 februarie 1912: „Gheorghe mă îndeamnă
să plec la Kaukaz-Piatigorsk, dar mulţi bani trebuie – drumul pentru un suflet
costă 50 ruble”331.
Pe de altă parte, acest gen de călătorii era complicat şi din punctul de
324
Земства, часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 150-153.
325
Ibidem, p. 169-170.
326
Ibidem, p. 174-175.
327
Ibidem, p. 150-153.
328
Докладная записка Бессарабскому Губернскому Земскому Собранию по вопросу железных дорогах
в Бессарабии, Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 73, октябрь 1913.
329
Земства, часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 509.
330
Ibidem, p. 510.
331
Gh. Negru, Intelectualii basarabeni (1906-1913) // Destin românesc, nr. 4, 2002, p. 15-38.
108 Lucia Sava
vedere al inconvenientelor pe care le crea schimbarea mai multor genuri de

transport. Scrisoarea lui I. Pelivan către Şt. Stoica din 6 august 1912 este
reprezentativă în acest sens: „Dumneavoastră puteţi prea lesne veni la Bălţi
după itinerarul următor: Iaşi – Ungheni – Pârliţa. De la gara Pârliţa luaţi un
balagul, adică un faeton jidovesc şi în 4-5 ore sunteţi la mine. Plata pentru
trăsură e de 7-8 ruble. Aşa că dacă mai găsiţi vreo doi muşterii, atunci plătiţi
o treime. De la Pârliţa la Bălţi să fie vreo 55-60 verste sau vreo 75 km. În
mijlociu, caii balagulilor fac 12 verste pe ceas...”332.
Prin urmare, decizia de a călători pe o distanţă mai mare era însoţită de
o doză mare de curaj şi de riscuri din partea persoanei care se aventura să o
realizeze. Din aceste considerente, numărul unor astfel de călătorii era destul
de redus în perioadele cu timp instabil ale anului, cum ar fi iarna, primăvara
devreme sau toamna târziu, când ploua sau era frig.
Pentru a îmbunătăţi condiţiile de transport public extern, în anul 1914 a fost
stabilit Regulamentul privind călătoriile cu trenul, care prevedea respectarea unor
reguli generale care ţineau de transportul public, cum ar fi: accesul persoa-
nelor în vagoane era permis doar călătorilor, în tren era interzisă vânzarea
ziarelor şi a altor obiecte sau produse; se interzicea, de asemenea, cerşitul, nu
era permis de a călători cu animale, cu excepţia câinilor mici, de cameră; şi nu
în ultimul rând, fumatul era permis doar în spatele vagonului; iar pentru călă-
torii „veseli” gălăgia, cântecele şi muzica erau pedepsite prin amenzi aspre333.
În pofida tuturor acestor măsuri întreprinse de către conducerea oraşului
Chişinău pentru a îmbunătăţi transportul în interiorul oraşului şi în afara
acestuia, pentru a crea un confort şi siguranţă călătorilor, existau încă multe
probleme insuficient soluţionate. Ca urmare, în anul 1918, după proclamarea
Marii Uniri, în cadrul procesului de reintegrare a Basarabiei în civilizaţia
românească, avea să se descopere, printre alte probleme, una destul de acută
comparativ cu celelalte provincii româneşti – cea a transportului public.
Astfel, Constantin Negruzzi, inspector general administrativ al Basarabiei,
afirma cu referinţă la circulaţia în Basarabia: „Dintre toate provinciile româ-
neşti, Basarabia este cea mai lipsită de căi de comunicaţii, cu deosebire de
şosele. Zemstvele, care se ocupau cu gospodăria locală, a judeţelor, nu au
putut face nimic în această privinţă din cauza opunerii guvernului rusesc.
Lipsa drumurilor împiedică dezvoltarea economică a regiunii. Pe timpuri de
ploaie şi iarna, comunicarea este aproape întreruptă cu totul. Locuitorii stau
332
Ibidem, p. 15-38.
333
Обязательные постановления о порядке движения вагонов электрического трамвая и пользования
таковыми в г. Кишиневе, Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений
// Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 2, январь 1914.
acasă cum stă ursul în bârlog iarna. Această lipsă de drumuri scumpeşte viaţa.
Mărfurile care se scot până la iarmaroacele din ţinuturi se plătesc de 2-3 ori
mai mult decât aiurea. Grânele şi lemnele se vând mai ieftin, căci negustorii la
facerea preţurilor trebuie să ţină seama de cost până la locul de desfacere sau
consumaţie. Pentru a aduce grâul la portul Chilia sau la vreo gară pe zeci de
kilometri se pierd zile întregi şi săptămâni. Statistica arată că o tonă de mărfuri
costă în medie dusă de oameni 3,30 lei/km, cu caii 0,90 lei/km, şi pe drum
bun 0,4 lei/km, iar cu trenul 0, 05 lei/km.”334.
În concluzie, cu toată importanţa pe care o deţinea Chişinăul ca centru
administrativ, economic, social şi cultural al Basarabiei, la începutul secolului
al XX-lea, mediul de trai al locuitorilor oraşului rămânea în urmă comparativ
cu cel al marilor oraşe ale perioadei. Cel puţin, circulaţia internă şi externă a
oraşului Chişinău rămânea o problemă nesoluţionată, deosebit de importantă
pentru locuitori, dar şi pentru autorităţile oraşului.
334
C. Negruzzi, Drumurile Basarabiei // Foaia plugarilor, an. I, nr. 6, 1 iunie 1921, p. 121.
110 Lucia Sava
CAPITOLUL II
LUMEA COMERŢULUI URBAN.
VENITURI ŞI CHELTUIELI
La începutul secolului al XX-lea, lumea comerţului urban al Chişinăului
era foarte diversă, iar veniturile obţinute de locuitorii oraşului în perioada
menţionată variau în funcţie de averea personală, de serviciu, de situaţia de
familie, precum şi de conjunctura economică şi socială.
Lumea vieţii de zi cu zi comportă un caracter practic, iar principala activi-
tate în viaţa cotidiană este munca. Categoriile sociale diversificate, existente
în oraşul Chişinău, au determinat o varietate a ocupaţiilor locuitorilor săi. În
perioada menţionată, industria şi comerţul rămân cele mai dinamice ramuri
ale economiei oraşului, determinând o creştere a veniturilor populaţiei locale.
Conform Recensământului din 1897, în industrie erau angajate
9 386 persoane (fără membrii familiilor lor), iar în activităţi meşteşugăreşti –
10 848 persoane (aproximativ 9% din numărul total al populaţiei oraşului)335.
Analizând repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după domeniul ocupa-
ţiilor, conform aceluiaşi Recensământ (tabelul 19), constatăm, că o bună parte
a acesteia era angajată în industria vestimentară (9,20% persoane care deţineau
ocupaţie permanentă, împreună cu familiile lor), în construcţii şi reparaţii erau
antrenate 3,60%, de prelucrarea lemnului se ocupau 3,16%, iar în industria de
prelucrare a metalelor – 1,56% din numărul total al persoanelor înregistrate.
Mai puţin dezvoltate erau: prelucrarea ţesăturilor fibroase (0,40%), industria
chimică (0,24%), prelucrarea mineralelor (0,10%)336.
În ceea ce priveşte industria, se dezvoltă, îndeosebi, cea de prelucrare a
produselor agricole. Oraşul Chişinău, în calitate de capitală, era cel mai mare
centru de producere a pastelor făinoase din Basarabia; încă în 1905 în oraş
funcţionau 12 mori (11 cu aburi şi una cu aer)337. Prima moară automată din
Basarabia, fondată încă în 1883 de T. M. Kogani, era situată pe strada Moghi-
liov, în Chişinău; ea a fost reconstruită în 1908, având angajate în anul menţi-
onat 54 de persoane. Această întreprindere a realizat activităţi de producere şi
de comercializare prospere, fiind cea mai importantă din oraş. Astfel, în anul
1917, moara Kogani avea deja 75 de angajaţi338. Producerea şi realizarea pastelor
335
336
p. 152-153.
337
338
Ibidem, p. 30.
făinoase erau înfăptuite şi de alte întreprinderi. Conform datelor prezentate

de N. Babilunga, în luna iulie a anului 1916, conducerea oraşului a dispus
asigurarea celor mai importante întreprinderi de făinoase cu 100 mii puduri
de grâu, care au fost repartizate astfel: 40 de mii puduri i-au revenit între-
prinderii Kogani, 40 de mii – celei care aparţinea lui Şvarţberg, iar 20 de mii
– întreprinderii lui Bogatîri339.
Un loc aparte în industria oraşului ocupa cea a vinurilor şi a celorlalte
băuturi spirtoase. Încă în 1898 a fost fondată Asociaţia moscovită de vinuri ruseşti
N. I. Şustov, care concura cu vinurile franceze, a cărei activitate a continuat şi
în perioada studiată de noi. De asemenea, din 1899 în oraşul Chişinău activa
Societatea pe acţiuni de vinuri şi divinuri E. Reidel, care dispunea de aparate şi utilaj
în sumă de 4000 mii ruble, având un venit anual de 210 mii ruble340.
Astfel, majoritatea fabricilor din Basarabia erau amplasate în Chişinău; aici
funcţionau întreprinderi pentru fabricarea mezelurilor, uleiurilor, dulciurilor,
precum şi fabrici de bere, ateliere pentru construcţia butoaielor, cărămizii,
ţiglei, articolelor de ceramică etc.341
În anul 1912, 43 ha din suprafaţa totală a judeţului Chişinău erau ocupate
de activităţile industriale, în sumă de 4 143 mii ruble. În acelaşi timp, venitu-
rile anuale aduse de această ramură a judeţului constituiau 159,1 mii ruble. Cât
priveşte nemijlocit oraşul, domeniul industrial era repartizat pe 16 ha, unde în
acelaşi an au fost realizate activităţi industriale în sumă de 285 mii ruble, iar
veniturile anuale au constituit 33,2 mii ruble342.
La începutul secolului, în oraşul Chişinău, ca cel mai mare centru indus-
trial din Basarabia, 70-80% din meşteşugari erau mici întreprinzători inde-
pendenţi343. Situaţia meşteşugarilor din oraşul Chişinău, înregistraţi conform
Recensământului din anul 1897, era următoarea: în total figurau 10 150
persoane, dintre care locuitori permanenţi ai oraşului fără viză de reşedinţă –
8 100 indivizi, iar înregistraţi temporar pentru perioada valabilităţii paşapoar-
telor – 2 983 persoane344.
În rândurile meşteşugarilor erau înregistrate peste 100 de specializări:
339
Ibidem, p. 27.
340
Ibidem, p. 100.
341
342
капиталистической эволюции, Кишинев, 1985, c. 91.
343
В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, p. 45.
344
c. 152-153.
112 Lucia Sava
croitori de îmbrăcăminte feminină şi masculină, cizmari, lemnari, sobari,

constructori, fierari, măcelari, brutari, blănari ş.a. (imaginile 11-18) În oraşele
basarabene (inclusiv în Chişinău) aproximativ jumătate dintre meşteşugari
coseau îmbrăcăminte doar 10% coseau încălţăminte, în timp ce la sate situaţia
era exact inversă345.
Cea mai mare parte a acestora îşi asigurau existenţa pe seama activită-
ţilor comerciale şi meşteşugăreşti. Conform opiniei istoricului V. Jukov, micii
întreprinzători pot fi divizaţi, din punctul de vedere al legăturii lor cu piaţa,
în trei categorii. Din prima categorie făceau parte majoritatea meşteşugarilor
(croitori, cizmari, morari, pielari, brutari, măcelari, etc.), activitatea cărora era
cel mai mult legată de piaţă din considerentul că anume aici aceştia îşi realizau
mărfurile. În categoria a doua intrau meşteşugarii care lucrau la comandă
(pietrari, constructori, tencuitori, tinichigii, etc.). Mai puţin numeroasă era
a treia categorie, unde intrau meşteşugarii care deserveau un cerc restrâns
de utilizatori, activând, de asemenea, la comandă (strungari, gravori, pictori,
giuvaergii, pictori de icoane).
Comerţul constituia una dintre ramurile prioritare ale economiei oraşului.
Astfel, în anul 1900, comerţul intern în Chişinău se echivala cu suma de 24
milioane 701 mii ruble346.
Revenind la datele prezentate de Recensământul de la 1897 privind repar-
tizarea populaţiei după domeniul ocupaţiilor, remarcăm că aproximativ
23,8% din numărul total al populaţiei înregistrate în oraş era antrenată în
activităţi comerciale (tabelul 19)347. Dintre aceştia, cei mai mulţi se ocupau
cu comercializarea produselor de uz casnic (7,44%) şi cu vinderea ţesătu-
rilor (3,09%). În acelaşi timp, erau dezvoltate: comerţul de cereale (1,9%), de
materiale şi articole de construcţii (1,0%), precum şi comerţul general, care
includea produse şi mărfuri cu caracter variat (1,22%). O parte considerabilă
a veniturilor rezulta din comercializarea băuturilor spirtoase (1,86%), precum
şi din comercializarea produselor prin intermediul hotelurilor, motelurilor şi
a diferitor cluburi de agrement (1,39%)348.
Conform mărturiilor istoricului Nicolae Iorga, „negustorii sunt mai ales
evrei şi greci, în al doilea rând bulgari, ruşi. Evreii nu sunt nicăieri mai pără-
siţi în voia murdăriei şi întunecimii... Grecii care în 1812 au fost mai bucu-
345
346
Ibidem, p. 54.
347
c. 152-153.
348
Ibidem, p. 152-153.
roşi de Basarabia decât de Moldova, sunt căpeteniile evreilor; ei sunt mari

negustori şi arendaşii cei mari: grecul Sinadinos e cea mai puternică pungă din
Basarabia. Specula pământului se face în cel mai neruşinat chip de tovărăşiile
greco-ebraice.”349.
Negustorii îşi completau rândurile din reprezentanţii micii burghezii, nobi-
limii, ţăranilor. Nobilimea era categoria socială cu proprietăţile şi veniturile cele
mai mari350. Printre reprezentanţii marii burghezii a oraşului figurau negus-
torii: A. Grinberg, P. Sinadino, N. Doncev, A. Şilikrut, M. Kogan, I. Şustov,
N. Finkeliştein, A. Perper; cât şi nobilii: P. Leonard, M. Donici, E. Ballas, D.
şi F. Surucean, D. Krupenski, N. Semigradov, P. Cruşevan, ş.a.351.
349
N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1997, p. 13. Marele istoric se referă la
cartea lui S. D. Urusov, Memoriile unui guvernator. Chişinău, 1903-1904, Moscova, 1907.
Urusov (guvernator al Basarabiei) se crede chemat la apărarea evreilor basarabeni, şi ca
„filosof” şi ca guvernator. Când ajunge la Chişinău, primeşte o deputaţie a prigoniţilor, şi-i
răspunde cam aşa: ei sunt „o rasă bogat înzestrată”, cari neapărat biruiesc supt raportul
economic pe moldoveni şi ruşi, „blajini şi fără răutate”, lipsiţi de „mobilitate” şi cari „n-au
tendinţa de a strânge bogăţii, nici capapcitatea ce trebuie pentru aceasta”; „deşi întâi
producători ai bogăţiilor, producătorii lor imediaţi, oamenii de ţară nu ştiu să păstreze
nici să le schimbe; îi veţi întrece întotdeauna în această privinţă”; evreii sunt rugaţi apoi
să se poarte „cuviincios” cu aceşti nevrâstnici, să cruţe nedestoinicia şi slăbiciunea lor.
Autorul analizează în continuare situaţia acestora: „La Chişinău, unde evreii sunt 70 000
la o proporţie de 140 000 de oameni – cresc şi se înmulţesc în suferinţă! – ei îşi răzbună
pentru pogrom purtând doliu public, închizând prăvăliile, şi mai ales dând drumul lucră-
torilor creştini. Deci, lipsă desăvârşită a exclusivismului de rasă. După discursul cel mare
al excelenţei sale, se putea vedea, la plimbare, sâmbătă, „o mulţime compactă de evrei şi
evreice gătiţi”; sfioşi şi fricoşi cum sunt, scot de acolo pe creştini, cari, ei au prostia de a
se crede stăpânii ţerii din moşi şi strămoşi. La audienţe, guvernatorul abia poate scăpa de
gura evreilor, care „exagerează faptele” şi dau amănunte prea din cale-afară ca să le poată
crede cineva în totul”. În viaţa de toate zilele, „e de necrezut uşor să prazi pe moldovean,
care merge de la sine înaintea jafului”. Cine foloseşte şi cine l-a adus pe în acest hal, pe
lângă buna administraţie muscălească, despre care va fi vorba îndată, înţelegeţi; împotriva
legii de la 1882, care opreşte pe evrei de a ţine moşii în arendă, bieţii oameni prigoniţi le
ţin mai pe toate conrupând administraţia cu 50 copeici, taxă de mită la hectar. Altă lege
opreşte aşezarea evreilor în sate... evreii sunt opriţi de a sta la hotare; la Noua Suliţă însă,
unde se neguţează cu paşaportul cel ieftin – şi ilegal – de 3 ruble, un evreu face un venit
de 15 000 ruble pe an; un bon cu iscălitura acestui stăpân al stăpânirii hotărăşte tot, în
schimb, el ţine pe toţi funcţionarii, cu casa, mâncarea, băutura şi toate viţiile.
Evreul basarabean n-are frică de oaste: alt ofiţer, care lovise pe un negustor jidan pentru
că-l insultase, e bătut, împreună cu un coleg, de calfele prăvăliilor jidoveşti, care târăsc
prin praf şapca împodobită cu cifra ţarului.
Încă o apreciere: evreul are o desăvârşită „indiferenţă pentru latura idealistă a oricărui fel
de politică” şi cel mai straşnic revoluţionar se face apărător al ordinii când rublele-i sunt
în tejghea (Ibidem, p. 35).
350
351
A.N.R.M. Fond 791, Главная книга торгового дома П. и А. Синадино за 1910 год, nr. inv. 1.
114 Lucia Sava
Despre nobilii din Chişinău Nicolae Iorga menţionează că aceştia „n-au

neam şi aproape n-au lege. Pe moşii culeg dijma târgului[....] Nu dau chitanţă
pentru acest venit medieval, şi, dacă vreunul o cere, administraţia-l ia în
primire. La Chişinău, muzica e veşnic la clubul nobililor, şi la 8 ceasuri dimi-
neaţă, când oamenii ceilalţi şi-au început munca, ea cântă în stradă pentru
plecarea triumfală a celor ce au câştigat şi a celor ce au pierdut la jocul de
cărţi. Fac planuri şi cheltuieli nebuneşti, ca acel „Adăpost al nobleţei”, clădit
de Balş, care a văzut la urmă că nici un „decavat” nu se înjoseşte a veni să
locuiască în el. Fură la aşezăminte de binefacere, şi capătă decoraţii împără-
teşti în schimb!”352.
Evident, situaţia ţărănimii e privită dintr-o altă perspectivă de marele
istoric: „Într-un colţ, excelenţa sa [guvernatorul Basarabiei, S. Urusov, n.n.]
a văzut şi pe prostul ţeran care plăteşte şi îngăduie toate acestea. L-a văzut
în genunchi, cu jalba pe cap, l-a văzut luat în râs, înşelat, şi totuşi, senin. Şi a
socotit atunci că el are înaintea sa un dobitoc nesimţitor, cu faţa singură de
om. Nefiind creştin şi neavând pe umeri o mie de ani de apăsare şi suferinţă,
n-a înţeles ce zace în inima acestui biet om necăjit, despre care spune totuşi
două lucruri: că nu poartă ură nimănui – semn de stupiditate – şi că s-au
ridicat cu toţii în ultimul război cu dorinţa pătimaşă de a-şi sluji împăratul pe
câmpul de război, străin de ei, al Asiei depărtate, – semn de „lăudăroşie”353.
Analizând componenţa populaţiei oraşului din punctul de vedere al cate-
goriei sociale, istoricul V. Jukov menţionează că în anul 1900, în afara oraşului
locuiau 14 mii de persoane antrenate în activităţile comerciale ale oraşului;
aceste persoane reprezentau mica burghezie, ceea ce constituia 17% din
numărul total al reprezentanţilor acestei categorii sociale a capitalei354.
Numărul, în creştere, al burgheziei, eterogenă din punct de vedere etnic,
este determinat de consolidarea activităţilor industriale şi comerciale în oraş.
Aceasta poate fi divizată, convenţional, în patru categorii:
a) Burghezia economică – industrială, comercială, manufacturieră etc.
(care includea negustori, fabricanţi, bancheri, patroni de întreprinderi);
b) Burghezia „intelectuală”, reprezentată de o gamă destul de largă de
profesiuni (medici, avocaţi, ingineri, arhitecţi, profesori de toate gradele
etc.);
c) Funcţionarii – persoanele angajate în serviciul statului;
352
353
Ibidem, p. 37-38.
354
d) Mica burghezie – denumită şi pătura inferioară a burgheziei, care în

calitate de salariaţi, practicau meşteşugăritul şi comerţul cu amănuntul.
Din punctul de vedere al componenţei etnice a populaţiei urbane antre-
nate în activităţile comerciale ale oraşului, majoritatea negustorilor erau de
altă origine etnică (evrei, ruşi, armeni etc.) decât cea românească355.
Conform afirmaţiilor cercetătorului V. Jukov, în oraşul Chişinău era
concentrat numărul cel mai mare de negustori din întreaga Basarabie. Astfel,
dacă în anul 1899, 5 601 dintre locuitorii oraşului trăiau din activităţi comer-
ciale şi negustoreşti, în 1904 în aceste domenii activau mai mult de 6 000
persoane356.
Prin urmare, cea mai mare parte a veniturilor oraşului rezultau din activi-
tăţile comerciale întreţinute (tabelul 20). Astfel, analizând veniturile obţinute
în 1897 din acest tip de activităţi, constatăm că, în ceea ce priveşte comerţul
de ghildă, cele mai mari venituri ale judeţului în acest an rezultau din reali-
zarea produselor farmaceutice (28%), cât şi a celor de papetărie (21%). De
asemenea, o parte a veniturilor erau date de comerţul întreţinut în cadrul hote-
lurilor, motelurilor, restaurantelor (17%), de vinderea articolelor de bijuterie
(17%), dar erau considerabile şi veniturile acumulate din vânzarea mobilei
(15%), a produselor de marmoră şi faianţă (15%)357. În ceea ce priveşte veni-
turile rezultate din activităţile comerciale în afara ghildei, cele mai mari erau
aduse de beciuri, cârciumi (27%), de hoteluri, restaurante (21%), din comer-
cializarea produselor de băcănie (18%), precum şi a produselor de galanterie.
Situaţie firească, în condiţiile în care industria alimentară şi cea vestimentară
ocupau un loc important în economia oraşului.
În oraşul Chişinău erau concentrate cele mai importante afaceri comer-
ciale cu pâine, vin, tutun, lână, piei ş.a., fapt demonstrat prin existenţa unui
număr în creştere de întreprinderi comerciale. Astfel, firma comercială Blank
şi Efruzi, care aparţinea unor negustori locali, realiza vânzarea en gros a cere-
alelor şi îndeplinea, în acelaşi timp, funcţii bancare358.
De asemenea, firma comercială Drutman şi Epelibaum din Chişinău vindea
articole de galanterie la Moscova, Varşovia, având la începutul secolului un
venit de 150 mii ruble. Comerţul de manufactură a negustorului chişinăuean
Solomon Nirenberg atingea suma de 125 mii ruble, comerţul cu lemne era
realizat de firmele lui I. Grabois, S. Felidman, I. Zonis, I. Braunştein, M.
355
356
Кишинев, 1982, c. 135.
357
Ibidem, p. 138-140.
358
116 Lucia Sava
Bujaker359 ş.a., a căror venituri depăşeau, în 1901, suma de 100 mii ruble360.
Analizând volumul comerţului permanent al oraşului Chişinău în anul
1903, istoricul V. Jukov constată că acesta constituia 27 milioane ruble361.
Pe de altă parte, acelaşi autor evidenţiază faptul că volumul comerţului de
prăvălie deţinea cea mai mare importanţă: doar în anul 1901 în Chişinău acesta
se egala cu 22,1 milioane ruble (pentru comparaţie, acelaşi tip de comerţ în
oraşul Izmail era de 2,3 milioane de ruble din volumul total al comerţului, în
Bender şi în Akkerman era de câte 1,9 milioane ruble). De altfel, repartizat
pentru un locuitor al oraşului, în anul 1901, volumul comerţului de prăvălie
era de 194 ruble362.
În ceea ce priveşte conţinutul comerţului, din volumul de peste 22 mili-
oane indicate, cel mai mult revenea vânzărilor en gros şi cu amănuntul ale
produselor de manufactură, rochiilor şi încălţămintei (6,2 milioane), după
care urmează operaţiile bancare (5,2 milioane ruble), obiectele de uz casnic:
băcănie, tutun, cărbune, lemne, veselă, sticlă, mobilă etc. (3,8 milioane ruble),
cârciumi, restaurantele, beciuri (1,6 milioane ruble), cerealele (1,2 milioane
ruble), realizarea maşinilor agricole, lână, butoaie (0,9 milioane ruble)363.
Analizând raportul dintre comerţul intern şi cel extern, observăm că în
anul 1899 comerţul intern al oraşului reprezenta 84% din cel al judeţului
Chişinău (în decursul acestui an au fost importate mărfuri în sumă de 8 mili-
oane puduri din cele 9,5 milioane înregistrate pe judeţ) (tabelul 21). Au fost
importate într-o cantitate mai mare: lemne (2,7 milioane puduri), bogăţii
subterane (2,3 milioane puduri) şi produse agricole (2,0 milioane puduri). Cât
priveşte comerţul extern al oraşului, acesta reprezenta aproximativ 30% din
cel al judeţului. Cele mai multe mărfuri exportate reveneau produselor agri-
cole (1,6 milioane puduri)364.
Comerţul extern al oraşului se realiza, de regulă, pe linia de cale ferată
Ungheni-Bulboaca (această linie realiza 30% din comerţul extern al zonei
centrale a Basarabiei). Printre produsele cele mai frecvent exportate figurează
fructele şi legumele, pâinea şi vinurile. Astfel, doar în anul 1901 în judeţul
Chişinău au fost produse 4 milioane de căldări de vin, dintre care 0,5 mili-
oane – în oraş. Dintre acestea, 20% erau utilizate pe piaţa internă, restul erau
359
360
361
Idem, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-1900),
Кишинев, 1982, c. 142.
362
Ibidem, p. 203.
363
Ibidem, p. 204.
364
Ibidem, p. 194.
exportate. De evidenţiat, preţul unei căldări cu vin de consum curent varia

între 15-25 copeici şi până la 2 ruble, iar pentru o căldare de vin maturat se
plăteau între 60-80 copeici şi 2-10 ruble. Vinurile din Chişinău erau exportate
în unele oraşe ale Rusiei (Podolsk, Herson, Harkov, Petersburg), în Ţările
Baltice, precum şi în Franţa365.
De asemenea, un loc important în judeţul Chişinău îl deţinea comerţul
cu vite. În anul 1901, în întregul judeţ au fost comercializate 240 mii capete,
dintre care 126 mii – ovine. Produsele animaliere (carne, brânză, caşcaval,
unt) erau vândute în Rusia, Germania, Austro-Ungaria, Franţa, Turcia, Belgia,
Olanda, Egipt, Italia. Preţul mediu de vânzare a unui pud de carne în Basa-
rabia constituia, în mediu, 2,80 ruble, în timp ce la Petersburg era de 4 ruble,
iar la Londra – 9 ruble366.
În pofida existenţei unui comerţ intens, cercetătorii acestei probleme
remarcă faptul că piaţa de desfacere existentă în Chişinău nu permitea întot-
deauna o bună plasare a produselor industriale şi, prin urmare, acestea erau
utilizate într-o măsură mai mică de consumatorul intern367, în comparaţie cu
alte oraşe europene (în anul 1900, volumul comercial pe cap de locuitor era
de 85 ruble, în timp ce în Anglia acesta constituia 420 ruble, în S.U.A. – 380,
în Germania – 290, iar în Franţa – 220 ruble)368.
Evoluţia comerţului s-a aflat în strânsă legătură cu activităţile financiar-
bancare din oraşul Chişinău în perioada anilor 1900-1918. Remarcăm, acest
gen de activităţi sunt foarte frecvente în capitală în perioada studiată, deşi se
înregistrează şi unele etape de stagnare sau de regres bancar. De exemplu, în
anul 1904, în Chişinău, numărul băncilor s-a redus de la 16 la 8. Conform
datelor timpului, capitalul social al acestora era de 263 008, 04 ruble şi apar-
ţinea la 3 086 membri369.
În pofida celor menţionate, luată în ansamblu, activitatea comercial-
bancară în perioada studiată cunoaşte un ritm relativ constant, iar operaţiile
şi tranzacţiile comerciale încheiate nu cunosc fluctuaţii substanţiale. Drept
exemplu este activitatea desfăşurată de Banca Statului în perioada anilor 1901-
1914 (tabelul 22).
Dacă capitalul pasiv, obţinut de Banca Statului în perioada anilor 1901-1914,
rămâne aproape constant, fără a cunoaşte modificări esenţiale (variind între
365
Ibidem, p. 173.
366
367
E. Giurgea, Problemele industriei viitoare a Basarabiei // Basarabia economică, nr. 2-3, 1919,
6-14.
368
369
Basarabia economică, 1919-1920, p. 54.
118 Lucia Sava
4-6 mii ruble), capitalul activ al acestei bănci este în continuă creştere (de la 2
900 ruble în anii 1902-1904), fiind dublat în anul 1910 (până la 6 051 ruble) şi
aproape triplat în anul 1914 (14 528 ruble)370. Creşterea rapidă a capitalului activ
ne determină să credem că în această perioadă activităţile comercial-bancare
realizate de Banca Statului (ca şi celelalte bănci comerciale existente în Chişinău)
înregistrează un avânt, care va determina evoluţia veniturilor oraşului. Dezvol-
tarea ritmică a activităţilor bancare poate fi urmărită şi din raportul dintre pier-
deri şi profit, raport care constituie, de fapt, venitul net obţinut. Vom lua drept
exemplu aceeaşi bancă şi vom observa evoluţia veniturilor şi cea a pierderilor
obţinute timp de zece ani (1904-1914)(acelaşi tabel)371.
Astfel, venitul net al Băncii Statului pe parcursul a zece ani de activitate a
crescut de la 37 mii de ruble la 668 mii de ruble, ceea ce constituie de 18 ori mai
mult decât în anul 1904. Banca menţionată acumulează cele mai mari venituri
în perioada anilor 1913-1914, în ajunul Primului Război Mondial. Această
situaţie se explică prin avântul pe care îl iau activităţile financiar-bancare, prin
îmbunătăţirea relaţiilor comerciale, factorii economici fiind determinanţi în
schimbarea ritmului şi a modului de viaţă al locuitorilor oraşului Chişinău.
Pe lângă Banca de Stat a Basarabiei, Banca Urbană, activa Banca agrară de stat a
nobilimii, transferată la Chişinău de la Odessa la 1 ianuarie 1911. Aceasta avea
drept scop menţinerea proprietăţii agrare a nobililor ereditari, prin mijlocul
eliberării lor, în numerar, a împrumuturilor contra gajului pământurilor ce le
aparţineau, ce se făceau pe termen de până la 66,5 ani. După promulgarea legii
din 1906, împrumuturi nu se mai făceau în numerar, ci prin obligaţiuni ale
băncii, de 4,5 şi 5% din valoarea lor nominală. La 1 ianuarie 1915 în Basarabia
au fost ipotecate 728 moşii, ceea ce însemna 454530 desetine în valoare de 98
milioane de ruble, s-au acordat împrumuturi de 56 milioane ruble.
O altă instituţie de acelaşi gen, Banca ţărănească, stabilită din 15 mai 1910
la Chişinău, avea scopul de a înlesni împrumuturi ţărănimii în condiţii avan-
tajoase pentru a-şi cumpăra pământuri prin buna învoială de la vânzători.
Aceeaşi lege din 1906 permitea eliberarea de împrumuturi prin titluri de 5%
certificate la preţul lor nominal. La 1 ianuarie 1907, la dispoziţia băncii erau
terenuri cu o valoare de 2 685 675 ruble, iar la 1 ianuarie 1918 în rezerva
băncii se aflau 104 681 desetine de pământ. În afară de cumpărarea pămân-
tului, pe care banca o făcea pe cont propriu, ea mai elibera împrumuturi ţăra-
nilor pentru cumpărarea pământurilor de la proprietari particulari372.
370
Ibidem, p. 21.
371
Ibidem, p. 21.
372
Luminătorul. Jurnal Bisericesc, 1909-1918, p. 34.
Activitatea comercial-bancară destul de intensă în Chişinău este susţi-

nută şi de faptul că băncile oraşului se bucurau de încrederea locuitorilor
oraşului, îndeosebi de reprezentanţii elitei societăţii chişinăuene, care contri-
buie la creşterea capitalurilor bancare. Au existat, totuşi, şi situaţii mai „deli-
cate” în relaţiile băncilor orăşeneşti cu clienţii lor. Un exemplu de acest gen
este mărturia unui martor al timpului, care consemnează: „Mulţi negustori şi
bogătaşi din Chişinău şi ţinut îşi încredinţaseră hârtiile lor de preţ băncilor
de aici. Iar băncile, de frica bolşevicilor, au trimis cele mai preţioase hârtii ale
lor spre îngrijire la Rostov, în Rusia, crezându-le acolo în mai bună siguranţă.
Acum vine ştirea că valurile bolşevismului au prădat totul şi au nimicit averile
băncilor...”373. Situaţiile de acest gen se încheiau, de regulă, în defavoarea
clienţilor, uneori cu pierderi considerabile.
Locuitorii oraşului Chişinău puteau beneficia de serviciile Societăţii de Credit
şi păstrare a meseriaşilor şi negustorilor mici, înfiinţată conform ordinului Minis-
terului de Finanţe rus, de la 19 ianuarie 1901. Aceasta avea ca scop să dea
membrilor săi împrumuturi băneşti. Mijloacele sociale ale ei se compuneau
din vărsămintele membrilor, care erau, conform datelor timpului, de cel puţin
10 ruble. Membri ai societăţii puteau deveni cetăţenii de ambele sexe din
oraşul Chişinău. Fiecare membru avea un livret de conturi deschis pe numele
lui. Împrumuturile se dădeau pe un termen stabilit cu procente de maximum
12% pe an374.
Articolul 63 al statutului prevedea că împrumuturile neachitate la termen
se urmăresc prin poliţie sau prin administraţia volostei care sunt obligate la
inventarierea averii debitorului sau la a lua alte măsuri de executare după indi-
caţia tovărăşiei şi nu mai târziu de 7 zile de la primirea adresei tovărăşiei
pentru urmărirea datoriei.
Conform articolului 66, împrumuturile neachitate la termen se urmăresc cu
procentele stabilite până în ziua achitării, plus amenda din ziua neachitării,
socotindu-se o jumătate de copeică pentru fiecare rublă datorată pe lună şi
cheltuielile de urmărire375.
În pofida celor menţionate, Societatea de Credit şi păstrare a meseriaşilor şi negus-
torilor mici nu era o societate comercială, ci una mai mult cu caracter civil, cu
373
Extras din Aviz. Nr. 163 al şedinţei de la 25 noiembrie 1919 privind Legea pentru organizarea
Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale; referatul domnului ministru al muncii şi ocrotirilor
sociale Vespian Verbiceanu, către consiliul de miniştri // Buletinul Cercului de Studii şi
propagandă cooperatistă pentru Basarabia, nr. 2, august 1920, p. 79.
374
Ibidem, p. 177.
375
M. Chiriţescu, Cooperaţia şi scumpirea traiului// Basarabia economică, nr. 2-3, Chişinău,
1919, p. 177.
120 Lucia Sava
scop de ajutorarea membrilor săi, prin procurarea trebuinţelor lor, de capita-

luri mici, cu procent potrivit376.
De altfel, o bună parte a capitalurilor locuitorilor oraşului erau acumu-
late cu eforturi minime din activităţi comerciale cu imobile, prin intermediul
unor operaţii de expropriere, împroprietărire, vindere în credit sau cu ajutorul
împrumuturilor pe gaj a pământurilor377.
Majoritatea teritoriilor, care constituiau posesiunile particulare supuse acţi-
unilor comerciale evidenţiate anterior, aparţinea marilor proprietari ai socie-
tăţii chişinăuene, adică reprezentanţilor nobilimii. Deşi, aflată într-un număr
mai restrâns comparativ cu celelalte categorii sociale, aceasta dispunea, fără
îndoială, de o proprietate funciară mai mare, fapt demonstrat de datele furni-
zate de informaţiile din epocă378.
Pentru a urmări evoluţia preţurilor de vânzare şi cumpărare a moşiilor
nobiliare, am decis să evidenţiem schimbările de preţ fixate pentru posesiu-
nile acestora în perioada anilor 1910-1915, perioadă care se caracterizează, pe
de o parte, prin faptul că constituie etapa medie a întregii perioade studiate,
iar pe de altă parte, ea include şi informaţiile din timpul Primului Război
Mondial, ce a adus anumite schimbări şi în acest plan, ajungând până la anul
1915, când încep majoritatea încercărilor de redresare a situaţiei economice şi
sociale în cadrul societăţii basarabene în general.
Evaluarea moşiilor nobilimii a fost făcută de Banca Ipotecară pe parcursul
celor cinci ani menţionaţi (1910-1915)(tabelul 23)379. Conform datelor expuse,
în anul 1910 cele 4 moşii evaluate au un preţ inclus între suma de 205,52 şi
286,76 ruble/desetina de pământ, în anul următor, au fost evaluate 7 moşii,
preţul cărora a crescut până la 227,01-352,50 ruble/desetină. Banca Ipotecară
prezintă o uşoară fluctuaţie de preţuri pentru anul 1913, când cele 7 moşii au
fost evaluate între 218,23 – 412,74 ruble/desetina de pământ fiecare, atestăm
o creştere sporită a preţurilor, cauzată de situaţia de criză de la început de
război, este apogeul creşterii preţurilor în perioada celor cinci ani pe care
ne-am propus să-i studiem; astfel, cele 8 moşii prezentate de această bancă
au fost evaluate cu suma care oscilează între 258,36 şi 424,85 ruble pentru o
desetină de pământ. În anul următor, preţul moşiilor începe să decadă, deşi
trebuie avut în vedere că cifrele pot fi într-o oarecare măsură subiective, dat
fiind faptul că au fost evaluate doar 2 moşii pentru preţul de 239,45-263,09
ruble/desetină.
376
377
378
fila 2.
379
Basarabia economică, 1919-1920, p. 68-69.
Pentru comparaţie şi pentru a scoate în evidenţă situaţia reală a preţurilor

moşiilor din oraşul Chişinău, considerăm necesară prezentarea comparată a
vânzărilor de proprietăţi nobiliare în capitala Basarabiei. Tabloul prezentat în
tabelul 24 include trei tipuri de preţuri medii de vânzare a moşiilor nobilimii,
şi anume, cel stabilit între particulari, conform datelor extrase de la notarul
public din Chişinău, preţul mediu de vânzare a moşiilor prin intermediul
Băncii Ţărăneşti, precum şi cel stabilit de aceeaşi bancă, dar prin intermediul
acţiunilor de creditare. Din punctul de vedere al cadrului cronologic, am decis
să evidenţiem acţiunile de vânzare a moşiilor timp de şase ani, cifrele includ
perioada medie cercetată, observând în acelaşi timp specificul perioadei din
ajunul război, din perioada sa de evoluţie, dar şi consecinţele acestuia în acest
plan după terminarea Primului Război Mondial380.
În primul rând, trebuie să evidenţiem că în toată această perioadă preţul
mediu de vânzare al moşiilor între particulari este mai scăzut, în comparaţie cu
cel stabilit de către bănci, lucru firesc, în condiţiile în care instituţiile bancare
îşi impuneau şi un anumit procentaj al operaţiunilor bancare. Timp de şase
ani preţul mediu stabilit de persoanele particulare este în continuă creştere
până către anul 1914 (de la 209 ruble în 1910, până la 384 ruble, în 1914),
iar în perioada războiului înregistrează o scădere semnificativă. Comparativ
cu acesta, creşte şi preţul mediu de vânzare al moşiilor stabilit de Banca Ţără-
nească, care include cca 20-30% mai mult decât cel al particularilor, ajungând
să fie mai mic în anul 1916 (de la 274 ruble în 1910 la 229 ruble). Pe de
altă parte, dacă în anul 1910 preţurile de vânzare a moşiilor prin intermediul
creditelor stabilite de Banca Ţărănească erau mai acceptabile (257 ruble), în
ajunul Primului Război Mondial, precum şi după încheierea acestuia, situaţia
se schimbă (317 ruble). Lucru firesc, în condiţiile în care majoritatea popu-
laţiei, aflată într-o stare de criză financiară şi economică crescândă, apelează
tot mai mult la creditele oferite de băncile de economii. Cert este faptul că,
de exemplu, în anul 1914, anul declanşării Primului Război Mondial, preţurile
posesiunilor cresc şi ajung aproape să se egaleze ca şi conţinut între cele stabi-
lite de particulari (383 ruble) şi cele oferite pe bază de credit de către Banca
Ţărănească (384 ruble)381.
Situaţia variază şi în cazul preţurilor medii stabilite pentru pământurile puse
în gaj de către proprietarii de pământuri din oraş. Studiul nostru se concen-
trează pe evoluţia sumelor fixate de trei mari şi importante bănci ale timpului.
Cifrele includ evaluările făcute de Banca Ţărănească din Chişinău, Banca Zemstvei
380
Ibidem, p. 57-59.
381
Ibidem, p. 59.
122 Lucia Sava
din Herson, precum şi de Banca Tavrida-Basarabia. Constatăm, cea din urmă

stabileşte, cel puţin pentru perioada celor trei ani (1910-1912), prezentaţi în
tabelul 25, sume mai acceptabile, care variază între 200-220 ruble pentru o
desetină de pământ gajată. În acelaşi timp, Banca Zemstvei din Herson fixează,
poate la un nivel mai oficial, sumele cele mai înalte, între 257-370 ruble pentru
desetina de pământ. Dacă urmărim evoluţia pe verticală a preţurilor medii ale
pământurilor aflate în gaj, remarcăm, de exemplu, că dacă în anul 1910, Banca
Ţărănească din Chişinău stabilea suma de 241 ruble pentru o desetină, peste
aproape zece ani această sumă creşte cu aproximativ 100 de ruble, ceea ce
constituie o creştere a preţurilor în timpul celor zece ani cu 25%382.
Printre alte activităţi comerciale în care erau antrenaţi locuitorii oraşului
Chişinău sunt cămătăria şi arendăşia, a căror necesitate este înregistrată în
mijlocul populaţiei orăşeneşti. Înfiinţarea acestora se explică prin ideea că
„nevoile de ordin economic ale populaţiei orăşeneşti sunt aceleaşi pentru
toate clasele sociale, iar scopul creării bunurilor economice este să satisfacă
necesităţile cotidiene”383. Totodată, aceste activităţi au contribuit la sporirea
veniturilor din contul proprietăţilor. Conform datelor extrase din Recensă-
mântul de la 1897, au obţinut profituri din capitaluri şi proprietăţi, în acel an,
5,39% persoane384. Este cazul arendării pământurilor şi a posesiunilor parti-
culare. În tabelul 26 ne propunem să reliefăm câteva aspecte ale situaţiilor de
arendă înfăptuite în perioada cercetată385.
Conform datelor, în perioada anilor 1913-1916, preţul mediu de arendă
pe termen scurt, obţinut pe baza contractelor încheiate între proprietar şi
arendaş (care oscilează între 14,19-12,16 ruble/desetină), este mai mare în
comparaţie cu preţul mediu de arendă stabilit pentru un termen mai înde-
lungat (17,47-14,90 ruble/desetină)386. Situaţie explicabilă, probabil deoarece
arenda pe termen scurt era mai la îndemâna arendaşului, care în multe cazuri
nu dispunea de resurse financiare suficiente pentru a-şi permite să arendeze
pământul pe o perioadă mai îndelungată; iar pe de altă parte, poate că arenda
pe un termen mai mare presupunea şi anumite riscuri legate de condiţiile
meteorologice sau capacitatea de muncă, precum şi de alte cauze subiective
382
Ibidem, p. 60-61.
383
Ep. Balamace, Din trecutul şi prezentul cooperaţiei în Basarabia// Basarabia economică, nr. 2-3,
Chişinău, 1919, p. 14-15.
384
c. 152-153.
385
386
Ibidem, p. 152-153.
sau obiective. În plus, datele prezentate ne determină să remarcăm o scădere

a preţurilor de arendă cu aproximativ 10-15% în timpul războiului, perioadă
în care se face resimţită o stagnare profundă în toate domeniile economiei
oraşului.
Nivelul de dezvoltare şi gradul de civilizaţie al locuitorilor oraşului Chişinău
pot fi apreciate şi după direcţiile de investiţii pe care le făceau autorităţile
locale. Veniturile şi cheltuielile oraşului erau prevăzute de bugetele anuale,
decise de adunările de zemstvă. Acestea erau rezervate principalelor sectoare
ale vieţii publice, iar suma alocată fiecărui domeniu varia în funcţie de inte-
resele autorităţilor orăşeneşti. De regulă, departamentelor social-economice
(educaţia, medicina, lucrările publice, transporturile etc.) li se acorda cea mai
mare parte a bugetului anual.
Astfel, conform Listei de cheltuieli ale instituţiei de zemstvă, numai în perioada
de la 1 ianuarie până la 1 august 1901, conducerea oraşului a acordat subvenţii
în cele zece ramuri economico-sociale ale oraşului în sumă de 68844, 96 ruble,
în timp ce cheltuielile efectuate în perioada 1 ianuarie -1 august 1901 repre-
zintă 50 719,92 ruble387. Cele mai mari cheltuieli erau făcute pentru întreţinerea
funcţionarilor statului (pentru întreţinerea cancelariei au fost acordate 8 200
ruble pentru întregul an 1901, iar până în perioada de la începutul lunii august
s-au cheltuit 4 818 ruble 86 copeici; pentru a plăti angajaţii, în conducerea
zemstvei a fost preconizată suma de 4 800 ruble, din care la data de 1 august
1901 erau cheltuite 2 850 ruble; în acelaşi timp, pentru achitarea pensiilor şi
a altor indemnizaţii personalului zemstvei la aceeaşi dată erau deja acordate
2 941 ruble 52 copeici din totalul de 4 066 ruble 52 copeici prevăzute pentru
anul menţionat). Sectorul medical era unul dintre cele în care s-a investit cel
mai mult în perioada de la începutul secolului al XX-lea. Potrivit informaţiilor
extrase din acelaşi raport, pentru întreţinerea angajaţilor din medicină a fost
prevăzută suma de 16 440 ruble pentru întregul an, iar la data de 1 august
1901 erau deja cheltuite 9 400 ruble şi 82 copeici; de altfel, pentru construirea
noilor sedii şi pentru repararea celor existente au fost rezervate 7 169 ruble
50 copeici, care la aceeaşi dată erau deja epuizate. În ceea ce priveşte sectorul
instruirii publice, indemnizaţiile angajaţilor şi cele ale instituţiilor de învăţă-
mânt aflate în bugetul statului în anul 1901 a fost stabilită suma de 5 150
ruble, sumă care la jumătatea anului respectiv era deja cheltuită388.
În ce măsură se implica statul pentru a-şi ajuta cetăţenii să depăşească
387
Ведомость о расходах уездных земских сумм по смете 1901 года (1 января – 1 августа 1901),
Кишинев, 1901, c. 64-95.
388
Ibidem, p. 65.
124 Lucia Sava
momentele de criză apărute din diferite cauze, cum ar fi un eventual faliment,

un an secetos sau războiul? Deşi o bună parte a acestor situaţii rămânea pe
seamă persoanelor afectate, există multe informaţii care constituie o dovadă
a faptului că în perioada studiată de noi au fost făcute mai multe încercări ale
statului de a se implica în soluţionarea unor probleme financiare.
Conform Raportului Dumei Orăşeneşti privind adăugarea unor cheltuieli
suplimentare la bugetul prevăzut pentru anul 1915, sunt menţionate o serie
de subvenţii suplimentare, cum ar fi: împrumutul urgent acordat Casei Orăşe-
neşti de Credit în sumă de 60 ruble, cu termenul restituirii de până la 1 decem-
brie 1915; datoriile de întreţinere ale poliţiei pentru anii 1911-1914, în sumă de
187 591 ruble 06 copeici; indemnizaţiile acordate gimnaziului de băieţi nr. 2 şi
liceului real în anul 1914 câte 3 000 ruble, în total 6 000 ruble. În acelaşi raport
figurează şi o serie de cheltuieli suplimentare pentru bunurile imobile din oraş
în sumă de 500 ruble 31 copeici. În total, doar în anul 1915 au fost acordate
subvenţii suplimentare care valorează 254 091 ruble 37 copeici. Aceste chel-
tuieli trebuiau suportate din veniturile suplimentare pentru anul respectiv în
sumă de 745 431 ruble 44 copeici389.
Printre alte intervenţii ale autorităţilor locale evidenţiem: ajutorul acordat
de acestea pentru reparaţia sediului militar, pentru care s-au cheltuit în
anul 1901 935 ruble 34 copeici şi alte 256 ruble 34 copeici suplimentar. De
asemenea, în acelaşi an, pentru reparaţia sediului Judecătoriei, care a inclus
podul, două camere, podeaua, sobele, acoperişul, s-au cheltuit 344 ruble 89
copeici390.
Veniturile oraşului erau completate şi de o serie de impozite, impuse locui-
torilor de conducerea oraşului sau stabilite individual între particulari, cu impli-
caţii profunde în viaţa cotidiană. De exemplu, impozitele asupra băuturilor.
Sursele oficiale ale timpului ne vorbesc despre faptul că sistemul accizelor
asupra băuturilor spirtoase, introdus încă la 1863, a fost mărit în 1901 până la 11
copeici, ajungând în 1914 la 30 copeici. Dacă în anul 1900 se plătea câte 2 ruble
vadra de vin de 10% tărie, peste câţiva ani, în anul 1913 această taxă era de 12
ruble. Odată cu introducerea monopolului statului asupra vânzării băuturilor
spirtoase venitul asupra acestui obiect a crescut până la 55%. De asemenea,
cifrele de care dispunem ne dau posibilitatea să deducem că, în a două jumătate
389
Доклад Кишиневского Городского Головы Ю. Левинского об исправлении сметы 1915 года
по замечаниям Губернского по земским и городским делам Присутствия, Ведомости
Кишиневской Городской Думы, nr. 60 octombrie, 1915, c. 4.
390
1901, c. 172-175.
a anului 1914, după interzicerea vânzării vinului în magazinele statului, venitul

a scăzut de la 696 milioane cât era prevăzut în 1913, până la 321 milioane391.
Această situaţie a cunoscut modificări esenţiale în perioada care a urmat
Unirii Basarabiei cu România, când s-au făcut resimţite unele schimbări în
acest plan: situaţia vinurilor recoltate în Chişinău în 1918, constatate de Admi-
nistraţiile Financiare, era echivalată la un total de 1 322 938 ruble.
În acelaşi context se înscrie impozitul asupra berii. În anul 1900 acesta era de
40 copeici pe vadră, în anul 1914 pe pudul de malţ se plăteau 3 ruble, iar în
1915 taxele stabilite erau aproximativ de 6-9 ruble392.
În ceea ce priveşte impozitul asupra tutunului, acesta se prezenta astfel: din
1893 a fost introdus un impozit de 2 ruble pentru pudul de fabricaţie al tutu-
nului, mărit în 1900 la 4 ruble, care în 1915 va fi dublat la 8 ruble. În ajunul
Marii Uniri, Sfatul Ţării a votat introducerea unui impozit de 40 ruble pentru
un pud de tutun brut. La 1909 a fost introdus impozitul asupra tuburilor de
ţigară şi hârtie tăiată de ţigări în mărime de 2 copeici la suta de tuburi, impozit
care a fost mărit în 1914 la 4 copeici393.
O bună parte a veniturilor statului şi cheltuielilor locuitorilor rezulta din
strictul necesar indispensabil unui mod de viaţă cât de cât civilizat. Semnifi-
cativ este în acest sens impozitul asupra zahărului. Încă anul 1895 această taxă
era de 1,75 ruble pe pud, ca peste douăzeci de ani, în anul 1915, să atingă
cifra de 4 ruble pe pud, iar peste încă un an, în 1916, vânzarea zahărului a
fost monopolizată şi se vindea cu preţul fix de 60 ruble pudul. În anii 1914-
1916 impozitul pe acest produs aducea un venit statului de 140-190 milioane
ruble394.
Impozitul asupra petrolului a cunoscut, de asemenea, oscilaţii. În anul 1906
accizul a fost fixat la suma de 60 copeici pe pud, iar la 1915 a fost mărit
la 90 copeici. Suma veniturilor obţinute de stat de pe urma acestui tip de
impozit doar în anii 1914-1916 se ridica la cifra de 66-80 milioane ruble,
ceea ce însemna 5% din toate impozitele stabilite şi 31 copeici pentru fiecare
persoană.
Un alt gen de impozite îl constituie cel asupra chibriturilor: în anul 1913
acesta era de o copeică pentru cutia cu 75 bucăţi. În anii 1905-1914 acest
impozit aducea un venit statului de 17 milioane, iar în anii 1915-1916 – 43
milioane, ceea ce însemna 14 copeici de locuitor395.
391
392
Ibidem, p. 65.
393
Ibidem, p. 66.
394
Ibidem, p. 66.
395
Ibidem, p. 66.
126 Lucia Sava
Ca urmare, deşi suma totală a acestor impozite pare nesemnificativă la

prima vedere, ea reducea substanţial din veniturile lunare ale orăşeanului,
punându-l de multe ori în imposibilitatea de a le achita.
Cât priveşte veniturile întreprinderilor, acestea variau în funcţie de direcţia
de activitate, de numărul angajaţilor, cât şi de mărimea acestora. Conform
datelor, la începutul secolului, venitul mediu anual al unei întreprinderi era de
2 372 ruble, iar din cele 46 de instituţii ale oraşului doar 3 activau fără ucenici,
restul aveau între 1 şi 8 muncitori. Venitul mediu săptămânal al proprietarului
era de aproximativ 13 ruble şi 78 copeici396.
În anul 1903, în oraşul Chişinău a fot înregistrată creşterea numărului aces-
tora până la 59 întreprinderi industriale, care fabricau şi realizau anual produse
în sumă de 2 milioane ruble397. Printre cele mai semnificative figurau: ateli-
erul de fabricare a teracotei, cărămidei şi altor materiale de construcţie care
aparţinea lui R. Kaliveit, deschis încă în 1890. În anii 1900-1901 acesta avea
24 angajaţi care au fabricat materiale de construcţie în sumă de 9,7 mii ruble.
Puţin mai mică era întreprinderea lui A Gughel, unde lucrau 15 persoane, care
în acelaşi an au realizat produse în sumă de 6,4 mii ruble398.
De asemenea, moara lui M. Kogan avea în aceeaşi perioadă 45 muncitori,
care au realizat produse în sumă de 390 mii ruble; moara negustorului I. Ghendrih
avea 24 angajaţi şi un venit anual de 131, 3 mii ruble; la fabrica de vinuri a lui A.
Zaharin lucrau mai mult de 30 persoane etc.399 Acestora li se adăuga magazinul
de galanterie al E. Bakova, care a realizat în anul 1902 mărfuri în sumă de 70
mii ruble, iar veniturile proprietarei în acelaşi an au constituit 8,4 mii ruble400.
Semnificative sunt veniturile şi cheltuielile realizate de Cuptorul de pâine în
luna iulie a anului 1915 (tabelul 27)401. Pentru a stabili raportul dintre venitu-
rile şi cheltuielile Cuptorului de pâine din Chişinău timp de o lună, pentru asigu-
rarea populaţiei oraşului cu pâine am luat în calculele noastre cifrele medii
care ţin de cheltuielile suportate pentru întreg procesul: de la coacerea pâinii
până la realizarea ei. Majoritatea cheltuielilor erau rezervate coacerii pâinii,
cam 80% din suma totală alocată. Astfel, doar pentru coacerea pâinii dintr-un
396
397
398
Ibidem, p. 77.
399
Ibidem, 96-99.
400
Кишинев, 1982, c. 146.
401
Счет прибылей и убытков за июль 1915 г. Кишиневской Городской Хлебопекарнии //
Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 51, august 1915, c. 4.
sac de făină se plăteau 64, 5 ruble. De reţinut, la încălzirea unui cuptor se

utilizau 3 puduri de lemne. În acelaşi timp, cheltuielile care vizează munca
depusă pentru coacerea pâinii nu constituie nici 10%. Cele mai mari veni-
turi se obţineau din vânzarea pâinii, aproape 90% din suma totală obţinută.
Aşadar, venitul net al Cuptorului de pâine din Chişinău pentru luna iulie a anului
1915 este de 729 ruble 73 copeici402. De asemenea, trebuie luat în calcul şi
faptul că este vorba de perioada din timpul războiului, când produsele de
primă necesitate, în special pâinea, se scumpeau de la o zi la alta. Pe de altă
parte, cifrele la care am făcut referinţă sunt acceptabile, deoarece este vorba
despre anotimpul de vară, când preţurile sunt în creştere, dat fiind faptul că
rezervele iernii se apropie de sfârşit, iar o nouă recoltă nu a fost încă strânsă.
În acelaşi context erau cheltuielile pentru asigurarea locuitorilor cu apă
potabilă. Pentru comparaţie, am luat drept exemplu aceeaşi lună iulie a anului
1915. În această lună cheltuielile de apă în oraş au fost următoarele: plătite
(pentru o lună) 5 528 148 vedre, dintre care în mediu pentru o zi – 178 327,
iar pentru o oră – 7 430 vedre; neplătite – pentru o lună – 981 407, pentru o zi
– 31 658, iar pentru o oră – 1 318403. Datele prezentate, care poartă semnătura
controlorului V. Saviţki, ne indică suma totală a cheltuielilor privind asigu-
rarea locuitorilor oraşului cu apă în luna iulie de 6 509 555 vedre de apă, care
reprezintă în mediu pentru o zi – 209 985 vedre, iar pentru o oră – 8 749
vedre de apă404.
Semnificativă este şi taxa pentru lemne: pentru un pud de lemne, material
tare, netăiate, aflate la depozite, se achita taxa de 18,5 ruble, iar pentru un
pud de lemne din material moale, netăiate, la depozite, preţul mediu era de
16 ruble405.
În ce măsură veniturile obţinute de locuitorii oraşului puteau acoperi chel-
tuielile inevitabile din viaţa cotidiană? În continuare ne propunem să eviden-
ţiem particularităţile raportului dintre venituri şi cheltuieli ale tuturor orăşe-
nilor, în funcţie de categoria socială şi de ocupaţia permanentă exercitată.
În ceea ce priveşte salariile conducătorilor de vârf ai societăţii chişină-
uene, acestea erau total diferite de cele ale membrilor obişnuiţi ai comunităţii
chişinăuene. Astfel, Ion Inculeţ menţiona despre propria persoană: „Eu, ca
Preşedinte al Sfatului Ţării..., pe lângă salariul lunar de bază de 900 ruble,
402
Ibidem, p. 4.
403
Расходы воды город. водопр. учтенной по водомерам за июль 1915 г. // Ведомости
Кишиневской Городской Думы, Nr. 53, сентябрь 1915, c. 3.
404
Ibidem, p. 3.
405
Такса на дрова, утвержденная Г. Бессарабским Губернатором 28 ноября 1915 года //
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 69, декабрь 1915, c. 64.
128 Lucia Sava
primeam doar o simbolică indemnizaţie pentru că eram persoana care repre-

zenta statul” (la data de 24 ianuarie 1918)406.
În ajunul Marii Uniri a Basarabiei cu România, mărimea indemnizaţiei
zilnice a deputaţilor basarabeni era de 15 ruble, adică 450 ruble/lunar, pe
care aceştia o puteau ridica numai în cazul prezenţei lor la şedinţele în plen
ale Sfatului Ţării şi ale comisiilor lui, însă dacă ei „lipseau nemotivat” de la
şedinţele în cauză, indemnizaţia pe ziua respectivă le era „reţinută”. În ceea ce
priveşte salariile celorlalţi membri ai Prezidiului legislativului, conform infor-
maţiilor de care dispunem, acestea erau următoarele: preşedintele Sfatului
Ţării – 900 ruble, prim-vice-preşedintele, vice-preşedintele şi secretarul prim
– câte 750 ruble. Ceilalţi funcţionari ai aparatului Executivului, începând cu
şefii diferitelor servicii şi terminând cu obişnuiţii curieri, primeau un salariu ce
varia între 600-150 ruble pe lună. După Unire, indemnizaţia zilnică a deputa-
ţilor Sfatului Ţării a crescut până la 30 lei407. Fără a exagera, putem conchide,
exista în situaţia veniturilor populaţiei Chişinăului o discrepanţă foarte mare
de la o categorie socială la alta, deşi cheltuielile suportate de unii şi de alţii
erau în mare măsură aceleaşi, cel puţin dacă ne referim la produsele de strictă
necesitate.
Cât priveşte munca intelectualilor, aceasta era remunerată după alte
criterii. Revista Luminătorul din august 1912 publica la rubrica Ştiri informaţia
conform căreia „Sfatul şcolilor al Preasfinţitului Sinod a alcătuit un proiect
de lege prin care să deie din haznaua statului 1 600 000 ruble pentru mărirea
lefilor de la şcolile din popor bisericeşti şi 500 00 ruble pentru zidirea altor
şcoli bisericeşti cu începere din 1911”.408 Această informaţie ne permite să
conchidem, că existau probleme legate de asigurarea acestei categorii sociale
cu salarii. Semnificative în acest sens, sunt Rezoluţiile Congresului învăţătorilor din
ţinutul Basarabia din data de 11 aprilie 1917, care solicitau:
• leafa învăţătorilor să fie mărită până la 1500 ruble, iar la fiecare 8 ani să
crească cu câte 180 ruble – dintre care 2% din leafă pentru pensie;
• după 25 de ani de activitate în domeniul pedagogic să fie oferită o
pensie de 1 500 ruble fiecărei persoane;
• învăţătorii solicitau dreptul la 6 luni de certificat de boală, perioadă în
care li se achita leafa şi lecuirea409.
406
V. Popovschi, Organizarea internă a Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) // Destin
românesc, nr. 3, 2001, p. 84-94.
407
Ibidem, p. 85-86.
408
Luminătorul. 1909-1918, p. 78.
409
Şcoala Moldovenească. Revista Asociaţiei Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, 1917,
p. 19-23.
De altfel, nivelul de trai al majorităţii populaţiei oraşului depindea de capa-

citatea de cumpărare a strictului necesar în baza salariului lunar al fiecărui
locuitor, indiferent de categoria socială sau de îndeletnicire.
Conform datelor statistice ale perioadei, salariul mediu al unui muncitor
din Basarabia a variat în perioada dată astfel: în anul 1900 acesta era de 133,21
ruble, în 1905 – de 138,52 ruble, în 1910 – 178,81 ruble, iar în 1913 – de
136,85 ruble410.
Salariul lunar al fiecărui individ varia în funcţie de domeniul de activitate,
de instituţie, de sex şi de vârsta persoanei, oscilând între 8 şi 50 ruble. Astfel,
salariul mediu anual al unui muncitor angajat în prelucrarea lânii era de 300
ruble, al celui ce prelucra metalele – 185 ruble, în industria chimică – 280
ruble, industria lemnului – 100 ruble, la fabricile de mobilă – 300 ruble, la
fabrica de cărămidă – 164 ruble, al unui angajat la moară – de 200 ruble, iar al
unuia de la tipografie – de 237 ruble411.
În anul 1913 salariul mediu anual a crescut considerabil în dependenţă de
domeniul de activitate al muncitorului: astfel, un angajat din industria lemnului
primea în mediu anual 200 ruble, din industria de prelucrare a metalelor – 284
ruble, industria alimentară – 254 ruble, industria chimică – 460 ruble, de la
fabrica de cărămidă – 316 ruble, un electric – 630 ruble. De menţionat, dacă
în anul 1900 salariul mediu anual în Basarabia era de 180 ruble, crescând în
anul 1913 până la 235 ruble, iar către 1914 la 294 ruble, atunci în 1915, din
cauza războiului, acesta a coborât la cel din 1900 – de 184 ruble412.
Negustorii şi angajaţii în activităţi comerciale mărunte primeau şi mai
puţin. Astfel, venitul mediu anual al acestora nu depăşea 100 ruble. Acesta era
mai înalt în cazul fotografilor, brutarilor, ceasornicarilor, giuvaergiilor, fierarii,
care primeau în mediu anual un salariu de 250-400 ruble, în timp ce mai puţin
remuneraţi pentru munca prestată erau cizmarii, sobarii etc. Femeile primeau
un salariu mai mic în comparaţie cu bărbaţii. Astfel, 43,2% din cusătorese
primeau mai puţin de 100 ruble anual, iar restul – nu mai mult de 400, 21,7%
din spălătorese primeau mai puţin de 100 ruble, iar restul – nu mai mult de
400 ruble, etc.413.
După cum remarcă cercetătorul N. Babilunga, de regulă, salariul săptă-
mânal al unui ucenic angajat în atelierele meşteşugăreşti era de 5 ruble 50
copeci; acesta varia între 4 şi 10 ruble, deoarece printre aceştia puteau fi atât
410
411
Ibidem, p. 127.
412
Ibidem, p. 127.
413
Ibidem, p. 127.
130 Lucia Sava
copii, cât şi meşteri calificaţi. Un ucenic primea în mediu anual 50 ruble (fără
întreţinere). Cu toate acestea, munca la oraş era mai înalt remunerată decât
cea de la sat. Pentru comparaţie, acelaşi meşteşugar, care activa într-un atelier
de cizmărie la sat, primea în 1912, între 50-100 şi 200 ruble, un fierar sau un
sudor – 30-50 – 200-300 ruble, cusătoresele – între 50-100 ruble, etc.414.
Cât priveşte preţul mediu pentru ziua de muncă în oraşul Chişinău, acesta
a evoluat astfel: dacă în 1866 era de 50 copeici, iar în 1901 – 70 copeici, către
anul 1904 creşte până la 90 copeici415.
Preţul muncii depuse de un simplu locuitor al oraşului Chişinău timp de o
zi este şi mai mic (conform tabelului 28)416. Datele expuse în tabel includ anii
1913-1916. Mai puţin plătiţi erau copiii, bătrânii şi femeile, adică categoriile
vulnerabile ale populaţiei. În schimb, era solicitată munca bărbaţilor sănătoşi,
îndeosebi a celor care dispuneau de animale de tracţiune, care valora de 4-5
ori mai mult. Dacă în anul 1913 pentru o căruţă cu doi cai şi conducător
era achitată suma de 2-2,5 ruble pentru o zi de muncă, atunci după Primul
Război Mondial, în aceleaşi condiţii, acesta era plătit cu până la 25 ruble,
ceea ce însemna cam de zece ori mai mult417. În acelaşi timp, rămân aproape
neschimbate sumele încasate pentru ziua de muncă de către femei, copii şi
bătrâni (copiii erau plătiţi în anul 1913 cu 0,25-0,6 ruble, iar în 1916 – între
0,6-2,5 ruble; bătrânii primeau în mediu în 1913 – 0,35-0,6 ruble, iar în 1916 –
0,6-3 ruble, iar femeile erau remunerate cu 0,4-0,7 ruble în 1913 şi 1-3,5 ruble
în 1916)418. Considerăm, că sumele indicate reprezintă de fapt munca fizică
prost plătită, deşi aceasta se desfăşura, în majoritatea cazurilor, în condiţii
dificile.
Având în vedere faptul că în perioada anilor 1900-1914 preţurile la produ-
sele de primă necesitate au crescut cu până la 31%, iar în 1915 cu aproximativ
75,4%419, salariul locuitorilor oraşului Chişinău era cheltuit în cea mai mare
parte în această direcţie.
În acelaşi timp, dacă coşul minim de consum în Basarabia constituia
la începutul secolului trecut 18 ruble pe lună pentru fiecare persoană, în
Chişinău nivelul de viaţă era mai scump. Astfel, în 1904 un pud de pâine
414
415
Кишиневец, 1909-1910, c. 21.
416
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 69, декабрь, 1915, c. 6.
417
Ibidem, p. 6.
418
Ibidem, p. 6.
419
costa 2 copeici, un kilogram de carne – 10 copeici, unul de zahăr – 15, 1 litru

de gaz lampant – 4 copeici, iar 1 kilogram de sare – 1 copeică. O căldare de
vin în judeţul Chişinău costa 70 copeici, un pud de făină – 84 copeici, un
kilogram de peşte – 4 ruble 50 copeici, unul de ulei – 13 ruble, lemne – 10
copeici, cărbune – 20 copeici. Suma totală a produselor evidenţiate se ridica la
aproximativ 80 de ruble. Aceasta era completată de plata medie lunară pentru
un apartament cu o cameră, care era de 40 ruble420.
Deşi salariul mediu lunar al unui reprezentant de categorie medie a popu-
laţiei acoperea coşul minim de consum şi chiar îl depăşea, totuşi, în condiţiile
în care acesta era nevoit să-şi întreţină familia, banii primiţi de cele mai multe
ori nu erau suficienţi pentru a acoperi cheltuielile, astfel încât acesta era de
multe ori nevoit să-şi schimbe caracterul ocupaţiei şi regimul de muncă.
Cele mai mari cheltuieli erau preconizate de chişinăueni pentru cumpă-
rarea produselor alimentare. Printre acestea, de cea mai mare necesitate era
pâinea. În mediu, fiecare orăşean cumpăra anual 12 puduri de pâine. Aceste
cheltuieli erau secundate de cele rezervate pentru îmbrăcăminte şi încălţă-
minte. În condiţiile în care mentalitatea orăşeanului era de a arăta bine, de a
urmări tendinţele vestimentare în vogă ale perioadei, acesta era gata să dea
chiar şi jumătate din salariu. Astfel, dacă în Basarabia, în ansamblu, cheltuie-
lile pentru mărfurile de această categorie atingeau 11-15%, în Chişinău acestea
constituaiu 25%, egalându-se cu produsele alimentare421.
Asigurarea proastă şi nivelul scăzut de trai al majorităţii populaţiei oraşului
erau însoţite de condiţiile dificile de muncă. Ziua de muncă dura în mediu
10-12 ore şi chiar până la 16 ore de muncă zilnic, iar uneori şi mai mult, cum
ar fi, de exemplu, angajaţii Cuptorului de pâine din Chişinău, care lucrau în mediu
18 ore pe zi422.
Intensitatea muncii, lipsa tehnicii elementare de asigurare şi a sistemelor de
ventilare, condiţiile antisanitare se întâlneau practic la majoritatea întreprinde-
rilor şi fabricilor. În unul din rapoartele timpului se menţiona că „particularităţile
muncii unui fochist nu-i permiteau acestuia, după 12 ore de muncă, în intervalul
de trecere de la un schimb la altul, nici să se odihnească, nici să mănânce...”423.
La unele întreprinderi şi fabrici condiţiile de muncă erau distrugătoare pentru
angajaţi, din cauza umidităţii, murdăriei, lipsa iluminării şi a sistemelor de aeri-
sire, cât şi inexistenţa acordării ajutorului medical în caz de necesitate.
420
421
Ibidem, p. 130-131.
422
423
Ibidem, p. 128.
132 Lucia Sava
În acelaşi context, este descrisă o zi de muncă a unui angajat la fabrica de

producere a articolelor de marochinărie: „...o muncă grea, prost plătită, şi,
cel mai important, murdară... Mirosul era distrugător, el se îmbiba în îmbră-
căminte atât de mult, încât o persoană neobişnuită cu un astfel de miros nu
putea rămâne mai mult de 10 minute în atelier...”424.
În afara subvenţiilor băneşti acordate, autorităţile interveneau şi la nivel
administrativ pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai şi de muncă ale locui-
torilor oraşului. Astfel, Decretul din 15 noiembrie 1906, publicat în Monitorul
oficial din 1906, conţinea o serie de modificări ale condiţiilor de muncă ale
diferitor categorii sociale425. Articolul 1894, care se referea la stabilimentele
comercialo-industriale şi articolul 1895 referitor la stabilimentele meseriaşilor,
prevedeau o serie de modificări privind ocrotirea copiilor, minorilor şi feme-
ilor; se introduc în Codul Penal noi articole la acest capitol. De asemenea,
decretul menţionat prevedea, între altele, unele pedepse pentru încălcarea
regulamentului: „Directorul stabilimentului de meserie sau comercial care
va contraveni dispoziţiei legilor şi ordonanţei obligatorii referitoare la durata
lucrărilor şi împărţirea lucrului cu privire la copii, minori şi femei, se pedep-
sesc cu închisoare până la o lună sau cu amenda pecuniară de 100 ruble.
La acelaşi capitol, al modificărilor cadrului legislativ, trebuie menţionată
Legea privind asigurarea contra accidentelor, emisă în anul 1912426. Doi ani mai
târziu, la 10 iunie 1914, o nouă lege se referea la condiţiile pentru asigurarea
rentelor şi capitalurilor băneşti prin casele de păstrare ale statului. Conform
acestei legi, casele de păstrare ale statului puteau primi:
• Asigurări în caz de moarte;
• Asigurări la termen stabilite în poliţe de asigurări;
• Asigurarea rentei pe tot timpul vieţii.
Asigurarea unei rente viagere, urmând a se servi de plata moştenită după
moartea persoanei asigurate. Pentru asigurarea individuală capitalul asigurat
pe viaţă nu putea depăşi 10 000 ruble, iar renta viageră – 1 200 ruble pe an de
persoană. Pentru asigurările colective era fixată aceeaşi sumă de 10 000 ruble,
iar renta viageră nu trebuia să depăşească 2 400 ruble pe an. Suplimentar,
legea stipula că asigurarea capitalurilor până la 1 000 ruble şi a rentei ce nu
depăşea 500 ruble pe an se încheia cu condiţia că acestea nu vor fi expropriate
în nici un caz427.
424
425
Extras din Avizul nr. 178 al şedinţei Comisiei juridice a Basarabiei din 9 decembrie 1919// Bule-
tinul Cercului de Studii şi propagandă cooperatistă pentru Basarabia, nr. 2, august 1920,
p. 210.
426
Ibidem, p. 211-212.
427
Ibidem, p. 215.
În acelaşi context a fost adoptat, în anul 1915, Regulamentul obligatoriu de

asigurare a odihnei normale în instituţiile de comerţ din oraşul Chişinău428. Potrivit
acestuia, comerţul în oraş se desfăşura zilnic de la ora 8 până la ora 20, iar
joia şi vinerea – de la ora 8 până la ora 17. În regiunea pieţelor, comercia-
lizarea produselor se făcea în perioada 1 aprilie – 1 septembrie, de la ora 6
dimineaţa până la 18, iar de la 1 septembrie – 1 aprilie – de la ora 7 până la
ora 19. Drept zone de piaţă erau considerate străzile Şmidt, Bender, Alexan-
drovskaia şi Armeană, pentru piaţa nouă; Ecaterinskaia, Fontanskaia şi Cahul,
pentru cea veche; iar pentru piaţa Ilinskaia, strada Ilinskaia, care se situa între
strada Antonovskaia şi Ecaterinskaia (pentru denumirea veche şi cea actuală
a străzilor vezi tabelul 39). În acelaşi regulament se stipula că persoanele
care activau în domeniul comercial dispuneau de o întrerupere a regimului
de muncă de două ore, pentru a servi prânzul. Iar angajaţii întreprinderilor
comerciale, care aveau vârsta până la 17 ani, erau eliberaţi de la serviciu între
orele 8-11, pentru a merge la şcoală429. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă se prevedea ca în zilele de sărbătoare instituţiile comerciale să dispună
de un regim special, prescurtat, cu excepţia zilelor de Crăciun, Paşti şi Sf.
Treime, când orice activitate comercială era interzisă.
Marea Unire a Basarabiei cu România a însemnat o nouă etapă în evoluţia
comerţului urban, deoarece acest eveniment istoric a determinat realizarea
mai multor schimbări, printre care modificarea cadrului legislativ, modificări
care includeau adaptarea legilor existente la contextul legal românesc, precum
şi elaborarea unor legi noi pentru a facilita procesul de integrare a Basarabiei
în cadrul României întregite. Guvernul României ia o serie de măsuri care
vizează domeniul economic al Basarabiei. Cele mai importante decizii sunt:
– Decretul 901 din 16 aprilie 1918 fixează cursul rublei la 1 leu 60 bani.
– Legea 1122 din 23 mai 1918 – puterea legii vămilor se extinde şi asupra
Basarabiei.
– Legea 3262 din 5 octombrie 1918 prevedea organizarea Administraţiei gene-
rale a finanţelor statului, a legii contabilităţii publice şi a legii pentru consta-
tarea şi perceperea contribuţiilor.
– Prin Legea 3449 din 16 octombrie 1918 se aprobă impozitul de 2,5 % asupra
tuturor veniturilor.
– Potrivit Legii 3581 din 7 decembrie 1918, la casele publice din Basarabia nu
se va accepta decât leul ca monedă de circulaţie internă.
428
Обязательное постановление об обеспечении нормального отдыха сужающих в торговых
заведениях, складах и конторах г. Кишинева // Ведомости Кишиневской Городской
Думы, Nr. 57, сентябрь, 1915.
429
Ibidem, p. 4.
134 Lucia Sava
– Legea 189 din 7 februarie 1919 a oprit importul monedelor de hârtie –

rubla rusească, coroana austriacă şi leva bulgară.
– Legea 1354 din 26 martie 1919 prevedea ca de la 14 aprilie 1919 toate
impozitele din Basarabia să fie transferate din ruble în lei, echivalentul unei
ruble fiind stabilit la un leu şi patru zecimi430.
În concluzie, remarcăm în perioada anilor 1900-1918 mai multe modifi-
cări legale, ale căror necesitate se impunea autorităţilor de la Chişinău pentru
a îmbunătăţi condiţiile de trai şi de muncă ale locuitorilor oraşului. Pentru a
ţine sub control situaţia comerţului urban, a fost introdus în Basarabia de la
data de 1 ianuarie 1917 impozitul progresiv pe venit, care, totuşi, ocupa un
loc modest în bugetul oraşului pentru anii 1917-1918. Ca urmare a acestui
impozit, veniturile statului erau calculate la suma de 1-1,5 milioane ruble.
Introducerea impozitului pe venit a întâmpinat o serie de impedimente, cum
ar fi: starea deteriorată a aparatului financiar din timpul revoluţiei, schimbarea
administraţiei şi nedeprinderea populaţiei de a-şi îndeplini datoria faţă de ţară
fără a fi silit de administraţia fiscală431.
De asemenea, o caracteristică importantă a evoluţiei raportului dintre veni-
turi şi cheltuieli ale populaţiei oraşului Chişinău o constituie scăderea puterii
de cumpărare a salariilor. Această evoluţie se explică prin creşterea preţurilor
la produsele de primă necesitate (drept consecinţă a războiului, cât şi alte
cauze economice), dar şi a creşterii numărului populaţiei urbane.
430
T. Ioncu, Reforma financiară // Basarabia economică, nr.3, iulie 1919, p. 68.
431
Ibidem, p. 70.
CAPITOLUL III
VESTIMENTAŢIA
Studiul vestimentaţiei indivizilor dintr-o anumită societate într-o peri-
oadă istorică distinctă ne oferă un punct de vedere inedit, care ne permite
să observăm ansamblul realităţilor sociale, mediul material, cât şi simbo-
lurile, practicile colective sau calculele personale ale acestora în perioada
cercetată.
Chiar dacă istoria costumului cunoaşte, pe parcursul evoluţiei sale, o
cercetare profundă în operele unor autori, îndeosebi francezi, precum
Françoise Piponnier, Yvonne Deslandres, Philippe Perrot, Daniel Roche,
A.C.A.Racinet, André Blum, Françoise Bouchet432 ş.a., istoricii şi antropologii
descoperă noi aspecte de investigaţie, care le permit aprofundarea cunoştin-
ţelor despre cultura, dar şi despre procesul de comunicare non-verbală a indi-
vizilor unei societăţi, deoarece „costumul reprezintă arta de a trata un subiect
în întregul adevăr istoric”433.
În studierea vestimentaţiei trebuie să ţinem cont de ţesătură, detaliile croielii,
reutilizarea anumitor piese, confecţionările tradiţionale, preţuri, precum şi de
circumstanţele în care este utilizată. Aceste elemente fac distincţia între situ-
aţia socială, preferinţele şi gusturile indivizilor, constituie un element al indi-
vidualismului sau, dimpotrivă, îi încadrează în colectivitate.
Îmbrăcămintea trebuie considerată ca „un fapt social total”, deoarece ea
este un „fenomen social total”, ce implică în acelaşi timp posibilităţile tehnice,
economice şi culturale ale unui grup, cât şi aspiraţiile sale, care determină
gesturi şi practici individualizate: ipostaze, schimburi, vise.
Din aceste considerente, vestimentaţia nu reprezintă o investiţie financiară
a cărei utilitate ar fi de natură tehnică; ea pune în evidenţă, înainte de toate,
diferenţierea socială, făcând vizibilă ierarhia de averi şi de ranguri sociale.
Deoarece ea afirmă inegalitatea, este atât o problemă tehnică şi economică,
cât şi politică. Numărul pieselor vestimentare purtate, noutatea şi originali-
tatea formelor şi a culorilor, tipurile de ţesături, gradul lor de uzură constituie
indicii practicilor sociale diferenţiate. Cu siguranţă, mijloacele financiare ale
432
Este vorba de cercetători francezi consacraţi studiului istoriei costumului: F. Piponnier,
Costumes et vie sociale. La Cour d’Anjou XIV-XV-ème siècles, Paris, 1970; Y. Deslandres, Le
costume, image de l’homme, Paris, 1976; Ph. Perrot, Les dessus et les dessous de la bourgeoisie. Une
histoire du vêtement au XIX-ème siècle, Paris, 1981; D. Roche, La culture des apparences. Une
histoire du vêtement XVII-XVIII-ème siècles, Paris, 1989; A.C.A. Racinet, Le costume historique,
Paris, 1988; A. Blum, Histoire du costume, les modes aux XVII et XVIII-ème siècles, Paris, 1988;
F. Boucher, Histoire du costume, Paris, 1985.
433
Concepţie expusă de către iluminiştii francezi.
136 Lucia Sava
unui individ sau ale unui grup social definesc un anume nivel de viaţă, dar
utilizarea lor este selectivă şi vorbeşte despre un anumit mod de viaţă434.
Astfel, moda rămâne încă un domeniu care aduce în discuţie nume-
roase probleme fără răspuns: ritmul şi natura schimbărilor sale, legăturile cu
alte trăsături ale organizării sociale, mecanismele de inovaţie, răspândire şi
împrumut.
Moda a intrat întotdeauna în sfera preocupărilor umane, îndeosebi a celor
feminine. Tendinţele modei şi elementele de vestimentaţie mereu schimbă-
toare, uneori chiar derutante, poartă amprenta vieţii cotidiene, influenţând
direct mentalitatea indivizilor din orice perioadă istorică. Ceea ce putem spune
însă în permanenţă despre fiinţa umană este că actul de a se îmbrăca, de a se
împodobi este o trăsătură specifică umană care îi determină ritmul vieţii435.
Cercetătorii preocupaţi de această problemă au insistat asupra semnifica-
ţiei sociale a costumului: conform opiniei acestora, a accepta să te îmbraci
înseamnă a intra în societatea oamenilor. Astfel, de exemplu, A. Condorcet
spunea că veşmântul e semnul care separă omul de animal, iar Auguste Comte
vedea în haine marca civilizaţiei, dovada supremaţiei raţiunii asupra simţu-
rilor436.
Relaţia omului cu costumul său în viaţa cotidiană, în fiecare perioadă isto-
rică, în fiecare ţară şi pentru orice categorie socială, este reflectată în memorii,
corespondenţe, piese de teatru, romane. Descrierile întâlnite în literatură pot
îmbogăţi cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei vestimentaţiei. Refacerea tablo-
ului vestimentar din perioada anilor 1900-1918 este posibilă şi datorită foto-
grafiilor existente, ce ne oferă o imagine clară a tendinţelor modei. De la
începutul secolului al XX-lea, acest nou domeniu al artei, fotografia, care s-a
adăugat cinematografiei, a facilitat posibilitatea vizionării în mişcare a costu-
melor prin faptul că acestea erau îmbrăcate şi prezentate de manechine şi
actori. Astfel, propagarea tendinţelor de modă a beneficiat de această publi-
citate indirectă; ca urmare a acestei publicităţi, toate clasele sociale au putut
vedea cum se îmbracă persoanele-tip, actorii în vogă437.
Locuitorii oraşului Chişinău de la începutul secolului al XX-lea n-au neglijat
acest capitol al vieţii cotidiene şi al gusturilor estetice, fiind adepţii concep-
ţiei, potrivit căreia funcţia primordială a veşmântului ţine de asigurarea secu-
rităţii şi a confortului fiecărei persoane. În concepţia chişinăuenilor, expri-
434
Ibidem, p. 89.
435
A. Nanu, Artă, stil, costum, Bucureşti, 1976, p. 81.
436
C. Caragea, Istoria vestimentaţiei europene, Bucureşti, 1999, p. 142.
437
J. Besson, La mode à travers les siècles, Paris, 1994, p. 32.
mată temeinic în presa periodică a timpului438, a avea un costum înseamnă

a te conforma obişnuinţelor societăţii în care trăieşti. Totodată, dorinţa de a
seduce, inerentă atât femeilor, cât şi bărbaţilor, a constituit unul dintre princi-
palele motive ale transformărilor vestimentaţiei, precum şi ale tendinţelor de
modă remarcate la locuitorii capitalei basarabene.
Îmbrăcămintea chişinăuenilor varia în funcţie de situaţia materială, de
mentalitatea individului sau a colectivităţii din care făcea parte şi unde acesta
îşi desfăşura activitatea zilnică. Dacă pentru unii indivizi îmbrăcămintea avea
rolul de a răspunde unor necesităţi fizice, pentru alţii ea reprezenta un simbol
al bogăţiei şi al modernităţii.
Din punct de vedere etnic şi social, este evident că comportamentul oame-
nilor epocii respective este strâns legat de costum, de portul şi de obişnuinţele
acestora. Pe de altă parte, veşmintele se impun şi dintr-o voinţă de diferen-
ţiere, de evidenţiere a ierarhiei clasei sociale, dar şi a individualităţii umane.
Cercetătorii aspectelor vestimentare ale perioadei remarcă faptul că la
începutul secolului al XX-lea costumele tradiţionale sunt abandonate în viaţa
cotidiană, fiind înlocuite cu haine europene, ce poartă amprentele spiritului
pe care le-au împrumutat.
De altfel, în perioada evidenţiată, la Paris au fost înfiinţate numeroase case
de modă conduse de femei, doar niciuna nu a reuşit să-şi impună marca.
Moda propusă în revistele de specialitate şi costumele păstrate demonstrează
un caracter de moderaţie şi de conservatorism burghez, deoarece elementul
poetic care adaugă hainelor o notă de iraţional lipseşte acestor modele439.
Devenită instrument al seducţiei şi al confortului, vestimentaţia locuito-
rilor oraşului Chişinău a variat la începutul secolului al XX-lea, aflându-se în
permanenţă sub influenţa elementelor modei franceze, engleze sau ruse440.
Evidenţierea unor aspecte ale vestimentaţiei europene în perioada dată ne-ar
permite prezentarea adecvată şi înţelegerea particularităţilor de evoluţie ale
îmbrăcămintei, a tendinţelor şi a gusturilor vestimentare ale locuitorilor
În plan european, Parisul era considerat centrul principal de inovaţii şi
realizări privind tehnicile şi tendinţele vestimentare. Conform unor opinii,
în capitala franceză exista o clientelă formată nu numai din femei de la curte,
ci şi din femei aparţinând marii burghezii, precum şi din vizitatoare străine.
Acestora li se adaugă americancele, care, dornice de a fi în ritm cu moda şi
438
Este vorba de o serie de ziare şi reviste ale perioadei, printre care evidenţiem: Бессарабец,
1897-1903, 1910-1911, 1914; Бессарабская жизнь, 1904-1917; Друг, 1905-1914.
439
A. Nanu, Artă, stil, costum, p. 81.
440
C. Caragea, Istoria vestimentaţiei europene, p. 142.
138 Lucia Sava
dispuse să cheltuiască bani grei pentru aceasta, devin cele mai bune cliente
ale marii industrii de haute couture441. Spre deosebire de acestea, locuitoarele
oraşului Chişinău erau mult mai modeste, acceptând, uneori, doar posibilită-
ţile pe care le ofereau veniturile corespunzătoare.
Dacă femeile destul de bogate pentru a-şi putea cumpăra haine cu marca
unei case celebre au fost întotdeauna puţine, un public mult mai numeros
se inspira din propunerile făcute prin aceste modele. Revistele de modă
propagau aceste propuneri, iar industria de confecţii copia unele iniţiative
ale caselor de modă, este adevărat, cu un mic decalaj de timp. Magazinele
cu haine prêt-à-porter nu jucau vreun rol în crearea noutăţilor, ele propuneau
în schimb substitute de bună calitate ale veşmintelor marilor case, ale căror
forme le imitau.
Demne de remarcat sunt transformările din modă survenite între anii 1855
şi 1900, schimbări care au dus la crearea unui stil complicat (denumit conven-
ţional style tapissier), cu abuz de franjuri, de pompoane şi de garnituri, care
continua să facă din femeia elegantă un obiect împodobit şi fastuos şi prin
definiţie imobil442.
În perioada cercetată de noi se evidenţiază activitatea şi inovaţiile aduse
de Paul Poiret (1879-1944), modelierul care a avut meritul de a crea la înce-
putul secolului trecut silueta femeii moderne, cel care a simţit că toaletele
fastuoase pe care Casa Worth continua să le propună bogatelor sale cliente
din întreaga lume nu mai corespundeau gusturilor femeii moderne. Sensibil
la această schimbare de atmosferă, Paul Poiret şi-a deschis propria casă de
modă la sfârşitul anului 1904. El a reuşit să-şi elaboreze rapid propriul stil,
propunând clientelei sale, formate din femei avide după noutăţi, rochii de un
stil absolut inedit. Noile rochii erau inspirate atât din moda cu accente antice
din perioada Directoratului, când liniile erau drepte şi rochiile aveau doar o
legătură sub sâni, cât şi din costumele tradiţionale orientale, ale căror motive
decorative Poiret le imitase. Acestea nu puteau fi purtate decât fără corset,
pentru că doar astfel se putea ghici linia naturală a corpului. După câteva
ezitări, majoritatea femeilor au acceptat schimbarea; totuşi, multe dintre ele
au continuat să mai poarte un timp şi centurile înalte443.
Între anii 1912-1913, Poiret face un turneu în Europa pentru a-şi prezenta
modelele: turneul său include cele mai mari oraşe europene – Berlin-Varşovia-
Praga-Viena.444 Ca urmare a acestui turneu, precum şi a altora care au urmat,
441
442
C. Beaton, Cinquante ans d’élégance et d’art de vivre, Paris, 1988, p. 115.
443
Ibidem, p. 116-117.
444
aceste tendinţe inovatoare lansate de către modelierul francez în moda euro-

peană vor pătrunde şi în alte regiuni europene, ajungând inclusiv în oraşul
Chişinău, fiind preluate şi utilizate de către locuitoarele capitalei în confecţio-
narea vestimentaţiei lor.
În acest context, trebuie să remarcăm faptul că Paul Poiret rămâne, totuşi,
responsabil pentru o etapă majoră a istoriei costumului feminin: întoar-
cerea la un veşmânt simplu, croit pe lângă corp şi sfârşitul modei ornate şi
al modei corsetului, ce domnise timp de patru secole. Acest creator a fost,
de asemenea, primul care şi-a dus modelele în străinătate pentru prezentarea
creaţiilor proprii, care au supravieţuit modei efemere, depăşind spaţiul vesti-
mentar francez445 (imaginile 19-23).
Primul Război Mondial şi consecinţele avute de acesta în plan economic
şi social au determinat modificări substanţiale în domeniul vestimentar;
acest eveniment a distrus, pur şi simplu, această modă (denumită, convenţi-
onal, moda din La Belle époque). Din pudoare, femeile rămase acasă fără soţi,
chemate să-şi asume responsabilităţi sociale, au adoptat un costum adaptat
noului mod de viaţă, care le permitea să iasă fără scandal în public. În anul
1915, rochia acoperea genunchiul, dar nu ajungea până la glezne446. Trebuie
remarcat faptul că această schimbare, care era în concordanţă cu toaletele de
stil taior fără ornamente complicate, a fost atât de natural impusă de circum-
stanţe, încât ea n-a avut deloc un caracter revendicativ sau provocator. De
altfel, modificarea vestimentaţiei este strâns legată de schimbarea mentalităţii
femeilor, precum şi a aceleia faţă de femeile care începeau să poarte aceste
toalete.
Unul dintre aspectele vestimentare importante este cel al mărimilor. La
începutul secolului trecut se acorda mai puţină atenţie mărimilor standard,
orice model vestimentar fiind făcut cu anumite rezerve, pe care croitorii le
lăsau special pentru a se potrivi mai multor categorii de oameni. În acest mod,
un costum standard putea fi îmbrăcat de oameni cu staturi destul de diferite,
deoarece el păstra anumite toleranţe de câţiva centimetri, fiind accesibil mai
multor persoane. Dacă în ţările europene, unde moda luase deja un avânt,
cum ar fi, de exemplu, în Franţa, doamnelor şi domnişoarelor li se cerea să
trimită firmei un corsaj care le venea bine pentru a li se găsi o haină potrivită
taliei lor, în Basarabia, şi, respectiv, în Chişinău, lucrurile păreau mult mai
simple, deoarece majoritatea reprezentanţilor elitei orăşeneşti dispuneau de
croitori personali care se ocupau de vestimentaţia acestora. Abia după anul
445
446
Ibidem, p. 101.
140 Lucia Sava
1920 cataloagele de modă au început să indice talia, aleasă în funcţie de peri-

metrul bustului, iar pentru copii în funcţie de vârstă. Fiecare ţară va avea
acum propriul sistem de cotare a măsurilor, acestea fiind indicate pe etichete
şi putând fi uşor preluate de croitorii locali447.
În cele ce urmează ne propunem să evidenţiem principalele trăsături şi
elementele esenţiale ale vestimentaţiei locuitorilor oraşului Chişinău la înce-
putul secolului al XX-lea. Ca şi în alte oraşe, în Chişinău îmbrăcămintea era
variată, deoarece şi stratificarea populaţiei era accentuată. Nu vom insista pe
specificul vestimentar al vreunei categorii sociale sau al etniilor conlocuitoare
din oraş, ci vom încerca o generalizare a portului vestimentar, indiferent de
aceste aspecte. Viaţa mondenă a capitalei, cu ritmul ei furtunos, a impus
simplificarea tendinţelor vestimentare, precum şi crearea unei diversităţi în
funcţie de activităţile desfăşurate de orăşeni şi de ocaziile pentru care aceştia
trebuiau să se îmbrace.
Prin urmare, remarcăm în vestimentaţia chişinăuenilor încercarea de a o
modifica, de a o adapta, de a o face să devină mai simplă, mai comodă, mai
practică, determinând o mai bună adaptabilitate a acesteia la diferite situaţii
(activităţi casnice, serviciu, plimbare, festivităţi etc.) cărora li se expunea zilnic
orăşeanul, indiferent de etnia din care făcea parte448.
Din aceste considerente, în studiul nostru nu ne propunem să eviden-
ţiem particularităţile vestimentare tradiţionale ale fiecărei etnii conlocuitoare
a oraşului, ci dimpotrivă, pornind de la particular, să insistăm, generalizând,
asupra tendinţelor vestimentare ale locuitorilor oraşului din punctul de vedere
al categoriei sociale căreia aparţinea individul.
În continuare vom prezenta principalele elemente ale vestimentaţiei
masculine specifice capitalei Basarabiei. Făcând referinţă la acest aspect,
putem spune că bărbaţii (cel puţin reprezentanţii înaltei societăţi) purtau, de
obicei, un costum rigid, cu guler şi manşete de catifea, cu poale lungi, la vestă
monoclu, baston din bambus şi la ceasul purtat la brâu. Ca majoritatea popu-
laţiei, bărbaţii au tendinţa de a-şi simplifica vestimentaţia şi de a se adapta la
haine mai comode; cum ar fi, de exemplu, costum, pantofi sau ghete, pălărie
sau căciulă, în dependenţă de anotimp şi ocazie. Căciula tradiţională putea fi
înlocuită uneori cu pălăria de stofă (în timpul iernii) sau cu pălăria confecţio-
nată din paie de grâu (în perioada de vară).
O semnificaţie aparte o aveau sărbătorile şi ceremoniile cu diferite ocazii.
În asemenea zile, bărbaţii îmbrăcau cunoscutul smoking, cămaşă albă, papion,
447
448
sau mai rar, cravată, iar pe cap îşi puneau pălăria dreaptă şi înaltă, numită
joben449.
Analizând vestimentaţia din perioada de la începutul secolului al XX-lea,
istoricul român I. Scurtu remarcă faptul că reprezentaţii sexului masculin, din
punctul de vedere al gustului vestimentar, puteau fi divizaţi în două categorii.
În primul rând, sunt evidenţiaţi unii bărbaţi care, de altfel, ca şi reprezen-
tantele sexului frumos, erau pătrunşi de spiritul sensibil al modei, de încer-
carea de a se adapta tendinţelor capricioase ale acesteia. De regulă, aceştia
erau preocupaţi de model, de calitatea stofei, de modul în care aceasta era
prelucrată şi asortată. Într-o altă categorie se situau cei care refuzau să se
supună întru totul exigenţelor mereu novatoare ale modei. Aceştia din urmă
dădeau preferinţă veşmintelor simple, dar practice, comode, fără a ţine cont
de armonia culorilor şi de aspectul estetic al hainelor. Autorul prezintă şi
unele exemple de situaţii, când pentru unii bărbaţi, purtând o barbă neglijentă
şi costume rar călcate sau scrobite, era un adevărat chin pregătirea către o
ceremonie sau o sărbătoare450.
Acasă, bărbaţii dispuneau de un alt gen de vestimentaţie, mai comodă, mai
lejeră. Ei puteau să poarte halate lungi, din mătase sau stofă, în dependenţă de
anotimp, iar în picioare papuci comozi. Pentru noapte era nelipsită pijamaua,
alcătuită din două piese: pantaloni şi bluză. Toate aceste piese ale vestimen-
taţiei sunt caracteristice pentru reprezentanţii înaltei societăţi, la care gustul
pentru lux şi comoditate era nelipsit.
Vestimentaţia masculină a persoanelor cu venituri mai modeste era mult
mai simplă şi mai aproape de portul tradiţional (vezi imaginea). Ea se carate-
rizează prin croială simplă şi prin foarte puţine ornamente, care, de regulă, se
întâlnesc la hainele de sărbătoare. Cămăşile erau cusute din pânză de cânepă,
bumbac sau lână de oaie, având croiul drept. Acestea erau lungi până la
genunchi şi se îmbrăcau de asupra iţarilor. De asemenea, cămaşa avea guler
şi o despicătură adâncă în faţă care se încheia sub guler cu o sfoară răsucită
din bumbac. În ceea ce priveşte ornamentele, întâlnite îndeosebi la hainele
naţionale de sărbătoare, acestea erau de forme geometrice, mai rar, puteau fi
întâlnite şi motivele florale. La periferiile oraşului se întâlnea o altă varietate
a cămăşii, care avea în loc de guler o bentiţă împodobită cu ornament, iar în
jurul despicăturii de pe piept era aplicată o decoraţie geometrică. Partea infe-
rioară a mânecii era încreţită şi prinsă cu manşetă. Cercetătorii costumului din
această perioadă constată, că la începutul secolului al XX-lea, când au intrat
449
Ibidem, p. 187.
450
Ibidem, p. 188.
142 Lucia Sava
în uz pantalonii de tip clasic, cămăşile se făceau mai scurte, pentru a putea

încape în pantaloni451.
Partea de jos a corpului la bărbaţi era acoperită de pantaloni. Cel mai vechi
tip de pantaloni erau iţarii şi izmenele. Iţarii erau cusuţi din pânză de cânepă,
lână sau bumbac fiind purtaţi la sărbători, dar şi în fiecare zi; ei aveau de la
genunchi în jos croiala strâmtă, pentru a putea fi strânşi în partea inferioară
în mai multe încreţituri. Spre deosebire de iţari, izmenele erau largi, ele vor
fi purtate mai târziu ca piese de lenjerie. În perioada cercetată, remarcăm
trecerea la pantalonii clasici nu doar la reprezentanţii categoriilor înstărite,
ci şi la bărbaţii din rândurile păturilor simple ale societăţii chişinăuene452. În
afara pieselor vestimentare menţionate, nelipsit din portul masculin (îndeo-
sebi, cel de sărbătoare) era brâul, purtat pe deasupra cămăşii. Acesta putea
fi împodobit cu ornamente: dungi orizontale, negre, roşii, verzi, galbene sau
cu motive geometrice. Deasupra cămăşii erau purtate diferite haine, cum ar
fi: jaletca, în timpul verii, sau cojoacele, mantalele, sumanele în perioada de
iarnă453.
De altfel, iarna, atât bărbaţii, cât şi femeile purtau haine din blană sau din
postav ţesut de lână. Cele mai răspândite erau cojoacele şi pieptarele, dar
şi sumanele. Acestea aveau croiala dreaptă, uşor ajustată în talie, lungimea
cărora acoperea genunchii. Decorul se făcea din şiret de culoarea sumanului
cusut astfel încât să contureze figurile geometrice, plasate pe borduri, de-a
lungul tăieturii din faţă, la poale şi în extremitatea inferioară a mânecii. Pe
timp de iarnă, bărbaţii purtau mantaua dreaptă, lungă până la glezne cu guler
şi glugă, iar pe cap pălăriile de pâslă454.
Interesantă este şi coafura masculină în primele decenii ale secolului al
XX-lea. De regulă, bărbaţii trebuiau să se tundă şi să-şi radă barba o dată sau
de două ori pe săptămână. Dar puţini dintre ei mergeau la frizer, majoritatea
se îngrijeau în condiţii casnice. Pentru aceasta ei aveau la îndemână şampoane,
soluţii şi parfumuri special concepute pentru îngrijirea părului455.
Cât priveşte vestimentaţia feminină, gravurile şi fotografiile de epocă ne
demonstrează că aceasta era mult mai complicată şi mai capricioasă.
Într-o societate în care femeia este destinată să nască copii, nu este deloc
surprinzător faptul că vestimentaţia reflectă foarte exact locul pe care ea îl are
în viaţa cotidiană. Această imagine a femeii a fost caracteristică pentru toată
451
I. Paliţ-Palade, Portul popular din Republica Moldova, Chişinău, 2003, p. 7.
452
Ibidem, p. 7.
453
V. Zelenciuc, Costumul scenic moldovenesc, Chişinău, 1988, p. 5.
454
Ibidem, p. 5.
455
Бессарабская жизнь, 1905.
perioada secolului al XIX-lea. Cel puţin, gravurile de modă ale epocii arată
femeile acasă la ele, în vizită, la bal, în grădină, iar fiecare aspect al modei este
legat de imaginea femeii ideale456.
Costumul feminin pare a fi suferit o transformare mai puţin radicală decât
cel masculin, căci el şi-a păstrat trăsătura dominantă: rochia lungă, purtată
de secole. Noutatea era că rochia începea să fie croită mult mai aproape de
corp şi cu un decolteu mai adânc, mergând încet până la umeri, descoperind
gâtul şi începutul bustului. O centură plasată sub sâni alungea fusta. Pe palmă
cădeau volane care o acopereau până la mijloc. Mânecile erau de mai multe
feluri: largi, atârnând, cu colţuri sau cu franjuri. Mai exista un tip de rochie, cel
numit corset; această rochie, care începe să fie utilizată mai rar, era decoltată
rotund şi închisă în faţă cu şireturi457.
De regulă, reprezentantele genului frumos se îmbrăcau în dependenţă de
vârstă, mai lejer în tinereţe şi mai sobru după patruzeci de ani. Astfel, vesti-
mentaţia doamnelor în vârstă era reprezentată de tradiţionalele rochii lungi
până la glezne, înzorzonate cu diferite accesorii: dantele, funde etc., nelipsită
era pălăria cu boruri mari, şi ea, la fel de încărcată, cu diferite pene viu colo-
rate, agrafe, care aveau menirea să-i confere bogăţie şi măreţie.
Femeile tinere încercau să fie în permanenţă în pas cu moda occidentală,
îndeosebi cu cea de la Paris. Rochiile acestora erau mai scurte, uneori chiar
până la genunchi. Talia cădea peste şolduri, având scopul de a scoate în evidenţă
corpul. Uneori, la confecţionarea hainelor era folosit materialul transparent, mai
ales, pentru bluze, sub care se puteau întrezări discret sânii. Pălăriile purtate de
domniţe erau mai mici, fără a fi asortate din abundenţă cu accesorii.
Încălţămintea feminină era reprezentată de tradiţionalii pantofi cu toc înalt de
4-5 cm, ornaţi cu diferite decoraţii: catarame, bucăţi de piele etc. În timpul verii,
doamnele purtau sandale – un gen de încălţăminte mai uşoară şi mai comodă.
Vestimentaţia era armonizată cu diferite podoabe, care îi confereau aces-
teia o notă de strălucire, subliniind individualitatea artistică a posesoarei.
Podoabele (mărgele, cercei, coliere, lănţişoare, inele etc.) se caracterizează
printr-o diversitate a materiilor prime utilizate (aur, argint, aramă, plumb,
sticlă, piatră, os), cât şi prin procedeele tehnologice folosite, care diferă de
la un material la altul şi de la o categorie categorie socială la alta. Predilecte
pentru podoabele şi bijuteriile locuitoarelor oraşului Chişinău erau ornamen-
tele geometrice: romburi, pătrate, cruci, iar culorile dominante erau negru,
roşu şi albastrul458.
456
457
A. Nanu, Artă, stil, costum, Bucureşti, 1976, p. 98.
458
V. Zelenciuc, Costumul scenic moldovenesc, p. 7.
144 Lucia Sava
Modelele vestimentare descrise anterior ţin, îndeosebi, de înalta societate, de

elita oraşului. În privinţa celorlalte categorii sociale, existau tendinţe vestimentare
diferite, adaptate la condiţiile social-economice şi la poziţia socială a acestora.
Astfel, servitoarele, care îndeplineau diverse activităţi în casele marilor
aristocraţi, se îmbrăcau îngrijit, purtând, de obicei, rochii de culoare închisă şi
bonetă albă pe cap. În zilele de sărbătoare sau de duminică ele îşi schimbau
rochiile, dând preferinţă celor viu colorate, se pieptănau cu grijă şi se parfumau
discret. Ele încercau să imite înaltele doamne atunci când ieşeau în societate şi
respectau bunele maniere459.
La periferii, gustul pentru vestimentaţie şi respectarea tendinţelor de modă
erau mult mai reduse, chiar tradiţionale. Poate şi din considerentul că aici
locuiau categoriile sociale mai modeste ale populaţiei, care chiar dacă cunoş-
teau capriciile modei, nu-şi puteau permite satisfacerea acestora. În plus,
femeile din familiile plasate la periferii erau antrenate mai mult în activităţi
casnice, fiind obligate mai întâi să-şi îngrijească familia şi gospodăria, apoi să
se ocupe de propria persoană şi de ţinuta sa vestimentară.
De obicei, ele purtau rochii din stofă de calitate mai joasă, iar pe cap batiste
viu colorate. În zilele de sărbătoare sau de duminică, sau cu ocazia diferitor
ceremonii, femeile aveau grijă să îmbrace, atât ele, cât şi copiii, întreaga familie,
haine curate. Pentru această categorie socială, cât şi pentru altele, pijamaua era
un produs de lux, imposibil de procurat. Pentru noapte, bărbaţii dădeau prefe-
rinţă izmenelor şi cămăşii de casă, iar femeile – cămăşilor lungi până la glezne460.
Costumul popular feminin al acestor categorii sociale, purtat îndeosebi în
zilele de sărbătoare, era alcătuit din cămaşă sau ie, care putea fi dreaptă sau
încreţită la gât, cu ornamente de cele mai multe ori florale şi, mai rar, geome-
trice. Gura cămăşii avea forma rotundă răscroită în faţă sau dreptunghiulară şi
se încheia pe umărul stâng. De regulă, marginea mânecii şi gura cămăşii erau
împodobite cu bentiţe. În perioada studiată, fustele înlocuiesc renumitele fote
sau catrinţe; aceste influenţe ale portului urban se extind şi asupra localită-
ţilor rurale. Cercetătorii atestă o mare varietate de tipuri de fuste: creaţă, de
tip „sarafan”, fusta cu ilic etc., dar şi o diversitate a culorilor – negre, cafenii,
albastre închise, mai rar verzi sau vişinii461. Fustele erau prinse cu brâie, înguste
de 5-10 cm, ţesute din lână cu lungimea de 4-5 m. Decorarea acestora se făcea
cu ornamente geometrice policrome (romb, zig-zag, pătrate, dungi).
Acoperitoarele de cap (ştergare, prosoape, năframe, marame, batiste) erau,
459
460
Ibidem, p. 191.
461
I. Paliţ-Palade, Portul popular din Republica Moldova, p. 5.
de asemenea, foarte variate. Culorile acestora variază de la albe, bej, deco-

rate din abundenţă cu ornamente florale sau geometrice; ele puteau fi legate
după cap, sub barbă, la modă, în creştet, sau după fantezia persoanei care le
purta. Vara femeile îşi puteau acoperi capul cu colţişoare în formă de triunghi,
croşetate la margini; iar iarna purtau pe cap şaluri, deoarece, conform tradiţiei,
femeile căsătorite nu puteau ieşi cu capul descoperit462.
În timp ce pentru femeile înstărite pantofii cu toc sau cizmele făcute din
piele de calitate de meşterii locali erau nelipsite, pentru reprezentantele cate-
goriilor medii şi joase ale societăţii sunt tipice opincile din piele de bovine sau
porcine, care se încălţau peste ciorapii împletiţi din lână şi se fixau de picior
cu nişte cureluşe înguste463.
Cercetătoarea I. Paliţ-Palade, în studiul consacrat portului popular din
Republica Moldova, a remarcat faptul că integral costumul tradiţional în
împrejurimile Chişinăului nu se purta încă din secolul al XIX-lea.464 Aceeaşi
opinie a exprimat-o şi M. Bâtcă, care în unul din studiile sale susţine: „Dispa-
riţia costumului popular românesc şi înlocuirea lui cu haine de influenţă
orăşenească s-a accelerat şi datorită faptului că stăpânirea imperială lua în
derâdere pe cei care se îmbrăcau în portul tradiţional...”, iar „...la 1913 catrinţa
ieşise demult din uz... ”465.
Refacerea tabloului vestimentar din perioada anilor 1900-1918 este posibilă
graţie publicităţii realizate de presa periodică a timpului. Astfel, la Chişinău
este atestată existenţa unui număr destul de mare de magazine variate,
private de confecţii care importau îmbrăcăminte şi încălţăminte din oraşele
europene, ca de exemplu, magazinele de încălţăminte „Vivodţov”, situat pe
strada Puşkin, şi „M.M.Zelyţman”din strada Alexandrovskaia, magazinele de
confecţii „N.I.Şciuki”, „K.M.Iakovenko”, „I.A.Lapuhin”466, precum şi saloa-
nele de modă „A.E.Şestopolov”, „Klara Şkolinik Nikolaeva”, „Excellence” din
strada Puşkin, nr. 47467, sau magazinele de blănuri, cum ar fi: „B. M. Şpetner”,
„I.A.Bloterkovki” etc.468. Anunţurile publicitare, selectate din presa periodică a
timpului, confirmă existenţa casei comerciale „F. Berkovici”, care realiza arti-
462
Ibidem, p. 6.
463
Ibidem, p. 6.
464
Ibidem, p. 8.
465
M. Bâtcă, Tipologia acoperitorilor poalelor cămăşii femeieşti în spaţiul cuprins între Prut şi Nistru //
Revista de Etnografie şi folclor, nr. 1, Bucureşti, 2000, p. 39-54.
466
Бессарабская жизнь, март 1910.
467
Idem, iunie 1912.
468
Idem, martie 1913.
146 Lucia Sava
cole din piele469, a casei comerciale „Ostrovski”, specializată în fabricarea şi

vânzarea articolelor de galanterie470, precum şi a unor saloane de bijuterii471
sau de confecţionare a mobilei şi a oglinzilor472.
Existenţa acestor saloane denotă faptul că vestimentaţia ocupa un loc
important în viaţa cotidiană a oraşului Chişinău în perioada cercetată; astfel se
explică numărul destul de mare de magazine de modă, care puneau la dispo-
ziţia orăşenilor sursele informative necesare pentru exprimarea tendinţelor
modei europene. Pe de altă parte, se remarcă încercarea locuitorilor oraşului
de a aduce în viaţa chişinăueană moda europeană, de a o adapta la condi-
ţiile de viaţă existente în societatea chişinăueană. Drept dovadă este existenţa
în paralel cu casele de modă străine a atelierelor de croitorie, cum ar fi, de
exemplu, cel situat în strada Gogol sau atelierul „I. Boieri şi H. Olinesi”, care
lucrau la comandă după stilul englezesc şi cel rus473. Aceste case de modă şi
ateliere de croitorie se întâlnesc în anunţurile publicitare din presa periodică
a timpului. Tot în baza informaţiilor din presă, putem deduce că locuitorii
oraşului Chişinău nu rămâneau indiferenţi faţă de tendinţele şi de schimbările
modei din perioada respectivă, ci dimpotrivă, se implicau activ în transfor-
mările acesteia. Mai mult, lor li se oferea posibilitatea să meargă la cursuri de
croitorie, pentru a obţine o specializare în acest sens. De exemplu, ziarul Drug
publica anunţul referitor la cursurile de croitorie organizate în strada Gogol,
unde la un preţ de numai 8 ruble cei interesaţi puteau învăţa elementele prin-
cipale de croitorie timp de o lună de zile. Pentru a atrage mai mulţi clienţi,
pentru a trezi interesul amatorilor, doritorilor li se ofereau gratis programe
de studiu474. În Chişinău, ca şi în întreaga Europă, era imposibil ca femeile să
poarte pantaloni; abia în anul 1909, în Europa, femeia a fost autorizată în mod
oficial să poarte pantaloni atunci când ieşea la plimbare cu bicicleta sau pentru
călărie. Până atunci, femeile care doreau să îmbrace costumul masculin, fără
să fie conduse la postul de poliţie, erau nevoite să ceară autorizaţie pentru
aceasta. Această nouă etapă a evoluţiei vestimentaţiei feminine, care include
accesul la îmbrăcămintea masculină (cea a pantalonilor), marchează schim-
barea mentalităţii faţă de condiţia femeii în societate, fapt constatat şi din
gravurile de modă de la începutul secolului al XX-lea475.
469
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 65, сентябрь 1913.
470
Idem, nr. 74, octombrie 1913.
471
Idem, nr. 87, decembrie 1913.
472
Idem, nr. 91, decembrie 1913.
473
Бессарабская жизнь, iulie 1913.
474
Друг, июль 1910.
475
Costumelor propriu-zise trebuie adăugate accesoriile vestimentare: lenjeria,

pălăriile, mănuşile, ciorapii, încălţămintea. Acestea sunt completate de acce-
soriile care se ţineau în mână: evantaie, umbreluţe, poşete, bastoane. Ele erau
importante nu atât prin utilitate, cât mai ales prin statutul pe care îl acordau
persoanelor care le purtau. Bastoanele, de exemplu, abstracţie făcând de
scurta perioadă în care ele ajutau doamnele elegante să-şi menţină echilibrul
pe pantofii cu tocuri foarte înalte şi cu vârfuri ascuţite, au devenit apanajul
tinerilor bărbaţi cu maniere elegante. Pentru a fi mai chic, puteau fi prevăzute
cu un ceasornic încrustat în mâner ori cu mici sertăraşe pentru licori, medica-
mente, parfum sau tutun476.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în mare
vogă a fost domeniul lenjeriei, cu reclame mai mult sau mai puţin erotice, fapt
demonstrat de existenţa la Chişinău a magazinelor specializate şi chiar a depo-
zitelor, cum ar fi „Manufactura Tippe şi Ditrich”, situată în strada Puşkin, nr.
46, unde chişinăuenii puteau procura la preţuri acceptabile lenjerie de bărbaţi
şi de dame: ciorapi, şosete, cravate etc.477. Conform informaţiilor oferite de
presa periodică a timpului, chişinăuencele purtau renumitul chilot cu picior,
confecţionat din dantelă, de diferite culori: roz, albastru sau verde.
Cât despre şosete sau ciorapi, aceste obiecte vestimentare au fost prezente
încă din cele mai vechi timpuri, făcând parte şi din moda de la începutul
secolului al XX-lea. Dacă ciorapii bărbăteşti aveau modele bogate, femeile
preferau să poarte pe sub rochiile lor lungi şosete foarte simple. Folosirea
frecventă a acestor accesorii de către populaţia oraşului Chişinău este ilustrată
de existenţa magazinelor specializate şi chiar a depozitelor de acest gen. Astfel,
pe strada Puşkin, nr. 46, se afla un depozit de lenjerie atât pentru bărbaţi, cât
şi pentru dame, care oferea chişinăuenilor mărfuri la preţuri acceptabile478.
În secolul al XIX-lea şi chiar la începutul secolului al XX-lea, mănuşile
erau considerate accesorii cu conotaţii erotice. O femeie nu apărea niciodată
în public fără mănuşi lungi, care nu lăsau să i se vadă mâinile.
Pălăriile, purtate înainte doar de către bărbaţi, au fost preluate ulterior şi
de femei, însă ele erau uneori incomode, creând chiar şi situaţii neplăcute (de
exemplu, la spectacole acestea puteau trezi nemulţumirea spectatorilor, deoa-
rece pălăriile acopereau o parte din scenă)479. Femeile de peste 50 de ani aveau
voie să-şi păstreze pălăriile, doar că acestea erau ajustate. Aşadar, pălăriile nu
contează doar pe scenă, ci şi în viaţa cotidiană. Conform opiniei specialiştilor
476
А. Дзвконька-Козловска, Женская мода XX века, Москва, 1977, c. 35.
477
Бессарабская жизнь, март 1910.
478
Idem, ноябрь-декабрь 1914.
479
148 Lucia Sava
în domeniu, poţi ghici atitudinea oamenilor, gusturile şi veniturile lor după

pălăriile pe care le poartă480.
Coafura feminină a cunoscut, şi la o dezvoltare originală; părul era prins pe
tâmple în două cocuri mici, adesea învelite într-o plasă de mătase, căreia i se
suprapunea o construcţie complicată din in întărit sau un fel de coif din mate-
rial de lenjerie, răspândit mai ales în Ţările de Jos, dar se întâlnesc modele de
coafură din păr scurt, tăiat până la umeri. În general, coafura, ca şi vestimen-
taţia era adaptată vârstei femeii. De regulă, doamnele în vârstă purtau părul
lung, strâns într-un coc la spate, în timp ce unele domnişoare dădeau prefe-
rinţă părului scurt, tuns băieţeşte, care le oferea o alură tinerească, modernă.
În acest context, cercetătoarea M.Bâtcă susţinea că „pieptănătura cu întregul
complex al gătelii capului nu era numai un semn distinctiv al vârstei, ci şi al
stării civile...”481.
Faptul că locuitorii oraşului Chişinău acordau atenţie îngrijirii părului este
demonstrat de anunţurile din presă ce reclamau diferite şampoane utile pentru
îngrijirea părului. Un astfel de exemplu sunt şampoanele de tipul „Părul negru”,
care se utilizau la un preţ destul de accesibil, de numai 20 de copeici. Fiind
recomandate împotriva mătreţei, şampoanele menţionate, erau expuse în
vânzare în farmacii482. În acelaşi context, o importanţă deosebită era acor-
dată îngrijirii corpului. Conform informaţiilor de care dispunem, unul dintre
produsele de cosmetică frecvent utilizat, săpunul, putea fi procurat la preţuri
diferite; cel de categoria I costa 20 de copeici, în timp ce săpunul de categoria
II se vindea la preţul de 18 copeici, iar cel de categoria III – 16 copeici483. De
reţinut, că în perioada Primului Război Mondial preţul înregistrat de acest
produs de cosmetică a cunoscut oscilaţii foarte mari. Astfel, dacă în anul 1913
preţul săpunului varia între 2-3,2 ruble, peste aproape doi ani acest produs
putea fi cumpărat cu 7,2-18 ruble, iar în 1916 preţurile au crescut până la
20-40 ruble şi respectiv 26-44 ruble în anul 1917484. Aşadar, dacă în perioada
de la începutul secolului preţurile la produsele de primă necesitate (inclusiv
cele la produsele cosmetice) sunt relativ stabile, în perioada care include ajunul
şi în cea care urmează Primului Război Mondial, acestea cunosc fluctuaţii
majore. Aceste fluctuaţii ale preţurilor se datorează condiţiilor de război, care
antrenează deficitul unor produse, astfel încât preţurile produselor de primă
480
А. Дзвконька-Козловска, Женская мода XX века, Москва, 1977, c. 83.
481
M. Bâtcă, Marca identitară a costumului popular // Datini, nr. 4, Bucureşti, 1998, p. 20-21.
482
Друг, iulie 1906.
483
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 50, август 1915.
484
Bugetul Directoratelor din Basarabia, aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 2197 din 7 iunie 1919 //
Basarabia economică, nr. 2-8, Chişinău, 1919, p. 64.
necesitate variau mult de la o zi la alta, cu atât mai mult de la un an la altul.

Este absolut necesar să vorbim şi despre tipul ţesăturilor care au stat la
baza fabricării veşmintelor chişinăuenilor din perioada menţionată. Până la
sfârşitul secolului al XIX-lea, oamenii s-au mulţumit cu materialele naturale,
considerându-le suficiente pentru fabricarea hainelor. După această perioadă
însă, datorită creşterii numărului de locuitori, dar şi a cerinţelor modei, a fost
nevoie de căutarea şi inventarea unor noi materiale în domeniul vestimentar.
Ca şi pentru alte oraşe ale Europei de la începutul secolului al XX-lea,
pentru Chişinău şi celelalte localităţi ale Basarabiei, lâna era unul dintre mate-
rialele cel mai des folosite pentru confecţionarea hainelor din anotimpu-
rile reci. Confecţionarea vestimentaţiei conţinea o diversitate cromatică de
tonuri naturale: negru, roşcat, maroniu, gri, alb, astfel că nici nu erau necesari
coloranţii485.
Pentru tipărirea diferitor tipuri vestimentare erau folosite ţesăturile de
bumbac, iar succesul acestora a fost rapid şi s-a extins odată cu utilizarea
lenjeriei de corp şi de clasele mai sărace, care nu-şi puteau permite luxul de a
le procura pe cele din in, foarte scumpe.
Spre deosebire de lână şi bumbac, mătasea a constituit întotdeauna un
material de lux, care era folosit mai puţin decât alte textile. Calitatea excepţi-
onală a fibrei a făcut însă ca ea să fie nelipsită din saloanele oficiale şi de gală
ale societăţii de elită chişinăuene. În toate timpurile considerată un material
preţios, deoarece era şi scumpă, şi frumoasă, mătasea avea şi un aspect sedu-
cător, fiind folosită mai ales de către doamnele din societatea de elită. Mătasea
naturală concura cu mătasea artificială. Din mătase se confecţionau manşoane
şi eşarfe, bluze şi chiar rochii de gală486.
În urma proceselor de tăbăcire şi de argăsire, pielea animală era folosită în
vestimentaţie. Cea mai potrivită pentru această transformare era cea a mami-
ferelor, a bovinelor (pielea de şarpe, de şopârlă şi de crocodil avea o întrebu-
inţare foarte redusă, dat fiind faptul că era foarte scumpă ca preţ).
Fiind un material rezistent, pielea a fost folosită mai ales pentru îmbrăcă-
minte şi încălţăminte, care erau necesare pentru a asigura protecţia; platoşe,
pantofi, iar mai târziu în fabricarea bluzelor, a mantiilor, rochiilor, a hainelor
de sport. Veşmintele de piele erau însă foarte scumpe şi puţin accesibile popu-
laţiei majoritare a oraşului Chişinău487.
Datorită fragilităţii lor, penele au fost utilizate mai ales pentru înfrumuse-
485
A. Enăchescu, Portul popular românesc, Bucureşti, 1971, p. 83.
486
J. Besson, Les costumes traditionnels, Paris, 1994, p. 53.
487
F. Boucher, Histoire des costumes de l’antiquité à nos jours, Paris, 1995, p. 67.
150 Lucia Sava
ţarea acoperămintelor de cap. Vestimentaţia era adesea împodobită cu pene

colorate de cocoş, de păun sau de bâtlan. Fiind asortate elementelor de bază
ale vestimentaţiei – rochiilor, costumelor, paltoanelor etc., ele au fost utilizate
mai ales în tonuri naturale: alb, gri pestriţ şi negru. O inovaţie evidentă a seco-
lului al XX-lea sunt evantaiele din pene de struţ colorate în toate nuanţele488,
care constituie un element important al toaletei feminine din perioada menţio-
nată. Trebuie reţinut faptul că garniturile de pene au devenit mai variate atunci
când femeile au început să poarte pălării. Astfel, către anul 1900, unele eleganţe
au purtat chiar păsări întregi, fazani sau lăstuni, reconstituite pe capul lor.
Se pare că în Italia a apărut ideea de a se trage fire din pânza albă folosită
pentru confecţionarea batistelor şi de a le relua cu acul pentru a crea motive
geometrice semitransparente, dând astfel naştere dantelei. Făcută cu acul în
Italia şi cu croşeta în Flandra, dantela de in alb de bună calitate va fi întot-
deauna un produs scump, datorită timpului lung de execuţie şi a calităţilor
pe care trebuia să le aibă muncitoarele489. Până în zilele noastre, dantela a
cunoscut o vogă constantă şi a avut multiple întrebuinţări în costum, fiind
folosită, bineînţeles, şi de către chişinăuence.
Un capitol deosebit de interesant şi deopotrivă de important în istoria
vestimentaţiei este constituit din predilecţiile cromatice. Toate sondajele
de opinie făcute publice în presa periodică a timpului arată că albastrul era
culoarea preferată a europenilor, situată în topul preferinţelor, cu mult în faţa
verdelui şi a roşului. Tocmai datorită acestor preferinţe, nuanţele sale de la
albastru-deschis şi până la bleumarin erau foarte utilizate în confecţionarea
vestimentaţiei.
La începutul secolului al XX-lea, în Chişinău, ca şi în întreaga Europă, se
insista pe înlocuirea culorii negre, dominante în secolul trecut, cu bleuma-
rinul, culoare la fel de sobră, dar mai puţin dură şi austeră490.
Dacă copiii mici îşi împărţeau preferinţele între albastru şi roşu, în prefe-
rinţele adulţilor albastrul era situat cu mult înaintea oricărei alte culori. Nici
capriciile modei nu-l ating, deoarece între veşmintele propuse de modă şi cele
purtate cu adevărat pe stradă, în viaţa de zi cu zi, rămâne încă o distanţă consi-
derabilă. Se pare că albastrul e culoarea preferată a majorităţii occidentalilor
tocmai pentru că e mai puţin marcat simbolic, dar chiar dacă ar avea o mare
încărcătură simbolică, faptul că e purtat de atâţia oameni ar duce la slăbirea
acesteia. În concepţia locuitorilor oraşului Chişinău, albastrul era o culoare
488
489
490
Бессарабская жизнь, январь 1910.
care „nu face valuri”491, calmă, pacifică, aproape neutră, care evident că te face
să visezi, dar e vorba de o visare melancolică, având ceva anesteziant. Tocmai
faptul că albastrul nu agresează, ci linişteşte, face ca el să fie atât de des folosit
în confecţionarea vestimentaţiei din perioada menţionată. Nu sunt neglijate
şi celelalte culori, care deşi nu pot concura cu albastrul, totuşi, se întâlnesc
în gusturile şi preferinţele vestimentare ale populaţiei chişinăuene: verdele,
maroul, galbenul, roşul.
Un alt element al modei, complementar într-un fel portului, este universul
cosmetic şi al parfumurilor. Am putea spune că parfumul este o altă „îmbră-
căminte” a omului, deşi volatilă, dar la fel de senzorială ca şi vestimentaţia.
Formula primei emulsii de „apă de ulei” a fost descoperită în anul 1911
de către un farmacist din Hamburg. Astfel a apărut „Niveea” – „crema pentru
frumuseţe”, cum i se spunea pe atunci492.
În perioada cercetată, Franţa deţinea întâietatea şi în domeniul fabricării
parfumurilor. În oraşul Grasse din Provence, fabrica Fragonard a amenajat
chiar un muzeu al parfumurilor, în care sunt expuse documente, ustensile,
instalaţii şi diverse produse, înfăţişând mai bine de două secole de istorie.
Tehnica de preparare a acestora era destul de migăloasă şi complicată493.
Locuitorii oraşului Chişinău nu preparau în mod individual aceste substanţe,
în schimb le foloseau zilnic în viaţa lor cotidiană. De la începutul secolului
datează sticle de parfum ce au formele şi culorile cele mai variate, precum şi
arome rare – de la cele florale până la mirosuri greoaie, concepute artificial.
Anunţurile publicitare ale presei timpului sunt o dovadă certă a utilizării diver-
selor parfumuri de către populaţia orăşenească. Din perioada anilor 1900-1918
datează magazinul de parfumerie de la Chişinău „Mila Fleuris”, care îşi aducea
produsele de la Moscova, cât şi magazinele de cosmetice şi parfumerie engleză
„N. Rubenştein” şi „B. Ferdman”, situate pe strada Alexandrovkaia, nr. 100494.
Acestea vindeau parfumuri engleze şi franceze, creme pentru faţă şi mâini,
precum şi diverse săpunuri, şampoane şi balsamuri pentru păr şi pentru corp.
Se ştie, că există o strânsă legătură între stările sufleteşti şi arome, fapt care
susţine preferinţele chişinăuenilor de la început de secol. Astfel, calitatea este
asociată culorii roz şi parfumurilor care conţin esenţe de iasomie, trandafir,
liliac şi extras de aloe; relaxarea e asociată nuanţelor de albastru urmelor de
lemn de cedru, vanilie şi liliac; revigorarea e asociată culorii şi esenţelor de
rozmarin şi de flori de munte; senzaţia de euforie e asociată culorii portocalii
şi parfumurilor ce conţin esenţe de ienupăr, lămâie şi grapefruit495.
491
Idem, ноябрь-декабрь 1914.
492
493
Ibidem, p. 120.
494
Друг, июнь 1910.
495
152 Lucia Sava
Deşi parfumurile sunt asociate principiului vieţii, unele arome puternice

odorizante se asociază somnului, iar prin aceasta, morţii. Ca şi băuturile,
parfumurile pot stimula imaginaţia sau pot alina durerea sufletească. Dacă în
Antichitate se ardeau diverse plante sau răşini pentru a parfuma o încăpere în
scopuri terapeutice, efectul acestora în perioadele următoare a fost să alunge
grijile şi să liniştească persoana. Mai mult, parfumurile creează stări euforice
şi pot alunga pesimismul. Tocmai de aceea parfumurile, care în marea lor
majoritate erau aduse din Franţa sau din altă parte, erau foarte des folosite,
sub diferite pretexte, fie chiar şi din considerentul că acestea erau la modă,
fiind de cele mai multe ori asociate cu vestimentaţia purtată496.
Astfel, viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului Chişinău în perioada de la
începutul secolului al XX-lea a fost marcată de o mare varietate a gusturilor în
domeniul vestimentaţiei, atât al celei masculine, cât, mai ales, al celei feminine.
Fiind asociată bunului gust şi al manierelor, dar şi categoriei sociale, căreia
îi aparţinea individul, îmbrăcămintea chişinăuenilor a cunoscut o evoluţie
remarcabilă, fiind adaptată împrejurărilor zilnice; ea devine mai practică, mai
simplă şi mai comodă. Pe de altă parte, vestimentaţia s-a aflat într-o legătură
strânsă cu personalitatea celui care o purta; de aici rezultă varietatea stilurilor,
tendinţelor şi a culorilor caracteristice fiecărui individ în parte.
În perioada studiată, locuitorii oraşului Chişinău cunoşteau şi aplicau în
viaţa lor cotidiană tendinţele modei europene, îndeosebi a celei franceze,
engleze şi ruse, despre care ne relatează presa periodică a timpului; totodată,
ei încearcă să introducă şi elemente noi, originale prin intermediul croitorilor
şi al magazinelor şi saloanelor de modă autohtone. Acestea preluau mode-
lele europene şi le adaptau la condiţiile şi la cerinţele clienţilor locali, repre-
zentanţii înaltei societăţi chişinăuene. La polul opus, vestimentaţia categori-
ilor modeste ale populaţiei, care locuiau la periferiile capitalei, este mult mai
simplistă şi mai puţin permeabilă la capriciile modei.
Fiind completată de o multitudine de accesorii, cum a fi pălării, mănuşi,
ciorapi, lenjerie, evantaie, umbrele etc., care îi conferă şarm şi semnificaţii
speciale, vestimentaţia perioadei de referinţă este foarte diversă şi din punctul
de vedere al predilecţiilor cromatice, în cadrul cărora domină bleumarinul.
Tendinţelor cromatice li se adaugă o varietate a produselor de cosmetică şi
de parfumerie, care, asociate vestimentaţiei, au menirea de a sublinia rafina-
mentul şi gustul pentru frumos al locuitorilor oraşului Chişinău.
496
Ibidem, p. 68-69.
CAPITOLUL IV
ALIMENTAŢIA
Alimentaţia a jucat întotdeauna un rol primordial în viaţa omului, atât ca
individ, cât şi ca fiinţă socială. În condiţiile în care calităţile şi defectele aces-
teia influenţează în mod decisiv starea de sănătate a populaţiei, este evident că
viaţa cotidiană în orice perioadă istorică este de neconceput fără alimentaţie,
de care depinde existenţa omului.
Preferinţele pentru o bună alimentaţie, pentru produse de calitate şi rafi-
nament constituie trăsături definitorii ale locuitorilor oraşului Chişinău încă
de la începutul secolului trecut şi domină până în prezent. Drept dovadă,
existenţa unei varietăţi culinare, cantitatea mare de produse alimentare consu-
mate, dar şi calitatea bucătăriei autohtone.
În societatea chişinăueană de la începutul secolului al XX-lea, populaţia
oraşului se alimenta în funcţie de venituri, de tradiţii, de mediul de locuire
şi de specificul sezonier, dar şi de mentalitatea epocii. In cele ce urmează
nu vom insista pe specificul naţional al bucătăriei etniilor conlocuitoare a
oraşului, ci vom încerca o sintetizare a gusturilor alimentare ale chişinăuea-
nului în dependenţă de nivelul de trai şi de ocazie.
În condiţiile în care alimentaţia ocupa un loc special în viaţa cotidiană a
locuitorilor oraşului Chişinău, ea reprezenta, pe de o parte, o necesitate fizio-
logică, iar pe de altă parte, constituia un prilej de întâlnire într-un cerc restrâns
de prieteni, o ocazie pentru o nouă discuţie care putea dura uneori câteva ore
în şir.
De cele mai multe ori, locuitorii oraşului serveau masa acasă, în familie,
după ce soţul se întorcea de la serviciu. În dependenţă de veniturile familiei şi
de ocazie, se serveau unul sau mai multe feluri de bucate. Trebuie menţionat
faptul că majoritatea orăşenilor, stabiliţi cu traiul de la sate, păstrează tradiţia
de a mânca doar un singur fel de mâncare: cartofi, varză, fasole sau lactate.
Cât priveşte regimul alimentar, cea mai mare parte a populaţiei servea masa de
trei ori pe zi, uneori „câte ceva” între mese, dar în unele cazuri se mânca doar
de două ori pe zi. Ca şi în prezent, masa de bază o constituia prânzul, dimi-
neaţa şi seara se serveau bucate mai uşoare. Printre bucatele frecvent folosite
în alimentaţia cotidiană a chişinăuenilor se enumără supele sau ciorbele, lacta-
tele, legumele şi fructele, şi, bineînţeles, carnea şi pâinea497.
Cât priveşte localurile, în Chişinău, ca în majoritatea oraşelor basarabene,
existau restaurante de diferite categorii, de la cele foarte elegante, luxoase şi
497
154 Lucia Sava
scumpe, inaccesibile ca şi preţ decât doar persoanelor cu venituri mari, la

localuri umezite, sumbre, destinate populaţiei majoritare a oraşului. În restau-
rantele de lux, pe lângă un pahar de vin se puteau consuma şi unele feluri de
mâncare, cum ar fi aperitive – heringi delicatese, scrumbii cu ceapă, ochiuri
sau omlete; bucate din peşte sau carne – şalău, nisetru prăjit etc., sau pui la
frigare, pilaf din pui, fripturi, precum şi bucate special preparate la comandă
pentru anumite ocazii. Printre băuturi era comandată şampania şi vinul alb,
dar şi roşu sec. De asemenea, în calitate de desert se serveau fructele, prăjitu-
rile sau cafeaua. Proprietarii localurilor erau cointeresaţi în menţinerea clien-
telei, ne referim îndeosebi la restaurantele de lux, care erau frecventate de
elita oraşului. În asemenea tipuri de localuri se serveau mâncăruri alese, bine
preparate, băuturi rafinate, iar atmosfera creată era cea a liniştii şi a intimităţii,
fiind însoţită de o muzică lină, discretă. În unele cazuri, în astfel de localuri se
putea cânta şi dansa498.
Mihail Sadoveanu mărtusea despre varietatea bucatelor din localurile chişi-
năuene următoarele: „Pentru cine nu ştie, e necesar să spun că o masă, după
moda rusească, cuprinde două părţi: zacusca şi masa propriu-zisă. Zacusca
e o gustare, un aperitiv. Domnul jurist (chelnerul, student la drept, conform
precizării autorului) aşează delicat dinainte unt, brânzeturi, mezeluri, măsline,
sardine şi batog ş-o sticlă de rachiu în care plutesc fire lungi şi încâlcite de
coajă de portocală... Guşti din toate aceste felurite bunătăţi şi bei nu numai un
păhărel de rachiu foarte tare, – ci un număr de păhărele, care mie mi s-a părut
cam arbitrar. Interesant că toţi din juru-mi, de fiecare dată, au aerul că beau
primul păhărel, aşa privesc licoarea c-un fel de mirare şi se firitisesc unul pe
altul cu gravitate...” Aici masa nu se încheia, căci: „După o lungă şi copioasă
zacuscă, – domnul cu ţigara în colţul gurii aduce sticle de vin alb şi negru,
vase de gheaţă, alte tacâmuri de argint, farfurii de porţelan, şi anunţă meniul
c-o voce mişcată... De la supa cu pateuri fine până la îngheţată, întregul prânz
pare o protestare împotriva lipsei şi o revanşă împotriva bucătăriei democra-
tice, în mare cinste după anii teribili499.
La polul opus se situau localurile accesibile marii majorităţi a populaţiei
oraşului: cârciumile, berăriile, terasele etc. Vizitatorii acestei categorii de local
public erau de cele mai multe ori persoanele care căutau un refugiu din proble-
mele cotidianului, veniţi aici pentru a se recrea şi a sta la bârfe. Ei se opreau de
multe ori la o terasă sau cafenea pentru a servi prăjituri, cafea sau chiar meze-
luri. La prânz, aceste localuri erau frecventate pentru a se consuma fripturi la
498
499
grătar sau mici cu o halbă de bere. Aici puteau fi servite, de asemenea, diferite
feluri de mâncare – de la friptură, pârjoale, mici, macaroane cu brânză, pilaf
de pasăre la prăjituri cu fructe. Ambele genuri de local urmăreau crearea unui
meniu alimentar cât mai variat, pentru menţinerea şi atragerea unui număr
mai mare de clienţi, iar odată cu aceasta, pentru a-şi spori veniturile.
Clientela numeroasă era întreţinută de spoturile publicitare din presa
periodică a timpului. Drept argument serveşte anunţul făcut de inginerul A.
Holban: „La restaurantul „Unirea”, situat sub hotelul Suisse, unde este angajat
renumitul bucătar-şef Ionel Rădulescu, care a lucrat în Paris şi Bucureşti, a
fost înfiinţat un grătar special de unde se poate servi la orice oră din zi şi
noapte delicioasele-i fripturi. Pe lângă îmbunătăţirea bucatelor, clientela era
distrată dimineaţa şi seara de orchestra renumitului maestru Ciolac.”500.
Evident, localurile vizitate de elita oraşului aveau criterii mai exigente în
selectarea şi angajarea personalului care deservea această categorie de clienţi.
În plus, acestea pregăteau un meniu foarte variat, cu bucate ce reprezentau
atât elemente autohtone, cât şi străine.
Istoricul Nicolae Iorga menţionează, cu referinţă la varietatea bucatelor
preparate în unele localuri ale oraşului: „Otelul (Hotelul, n.a.) de Sviţera sau
Sviţerscaia gostiniţa. Înainte de a merge prin oraş, intrăm în restaurant. E aşa
de bine ţinut în acest mare hotel, încât ne ruşinăm de biata noastră îmbră-
căminte de pe drum. La o masă iau prânzul un domn blond şi două domni-
şoare, care par armence. Şi numele proprietarului, Muracov, sună armeneşte.
Armenii moldoveni şi alţii, veniţi pe urmă, au jucat şi joacă un mare rol în
viaţa economică basarabeană. Moşii mari sunt ale lor, şi ei au milioane în
mână. Cer „ham and eggs”, pronunţând cum se scrie ca să fiu înţeles mai
bine, aceasta pune pe gânduri pe chelneri. Ca să ne dovedim creştini buni,
cerem şi cotlete de porc...”501. Din fragmentul prezentat anterior, remarcăm,
că bucătăria chişinăueană se caracterizează printr-o diversitate a bucatelor
pregătite, dar şi o varietate a clientelei care vizitau localurile orăşeneşti, dintre
care o bună parte nu este totuşi populaţia autohtonă, ci străinii, stabiliţi aici
sau doar simpli călători.
În ceea ce priveşte regimul de funcţionare al localurilor, acesta era foarte
divers. Pentru a avea o mai bună organizare a activităţii, Duma Orăşenească a
emis mai multe dispoziţii referitoare la programul şi la modul de activitate al
localurilor publice. Astfel, prin decizia din septembrie 1915 se stabilea urmă-
torul program: restaurantele de categoria I erau deschise de la ora 12 până
500
Răsăritul. Revistă pentru învăţători şi îndemnuri bune, anul I, nr. 7, Chişinău, 1 decembrie 1918.
501
156 Lucia Sava
la ora 3 dimineaţa. În schimb, localurile de categorii inferioare, cum ar fi

cârciumile, berăriile etc., care pregăteau pe loc bucate calde, puteau funcţiona
în regimul prevăzut de conducerea oraşului, comerţul în aceste localuri nu
trebuia să depăşească 15 ore pe zi. Acelaşi gen de localuri, care nu pregăteau
bucate calde, aveau un alt regim de activitate, acestea funcţionau de la ora 10
până la ora 22. În acelaşi timp, patiseriile, cafenelele, precum şi băile publice
erau deschise de la ora 8 până la ora 23. Brutăriile aveau un regim de la ora
7 dimineaţa până la 10 seara502. Prin regimul strict, stabilit de conducerea
oraşului, se încerca menţinerea controlului financiar asupra acestor localuri,
dar şi respectarea ordinii şi curăţeniei interioare.
Aprovizionarea oraşului cu produse alimentare se făcea din localităţile
rurale care se aflau în apropiere, prin intermediul târgurilor, băcăniilor sau
al magazinelor alimentare existente în oraş. O parte din acestea erau aduse
centralizat, de conducerea oraşului, o altă parte – prin intermediul populaţiei
rurale, care comercializa pe piaţa oraşului alimente, ca: laptele şi alte produse
lactate, carne, ouă, peşte, produse cerealiere, fructe şi legume etc. Majori-
tatea produselor alimentare realizate pe piaţa orăşenească se găseau la un preţ
convenabil, accesibil chiar şi unei familii cu venituri modeste. La sfârşitul
secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, în oraşul Chişinău erau
concentrate 85% din produsele alimentare comercializate pe întregul judeţ503.
Pentru confirmarea celor menţionate, prezentăm în continuare situaţia
preţurilor medii ale produselor alimentare de primă necesitate extrase din
Lista de preţuri... întocmită la 11 iulie 1915 de către Duma orăşenească (tabelul
29)504 Conform acestei liste de preţuri, printre produsele cele mai scumpe era
zahărul, care costa între 5 ruble 40 copeici şi 7 ruble pentru un kilogram, fiind
urmat de unt, care costa aproximativ 60 copeici, în timp ce produsele din
carne şi din lapte, dar şi produsele de panificaţie puteau fi procurate la preţuri
mult mai mici şi mai accesibile locuitorilor oraşului.
Alt produs de bază care ţine de alimentaţia zilnică a locuitorilor oraşului
Chişinău este carnea. Aceasta oscila ca preţ între 0,17 – 0, 15 ruble pentru
un kilogram, în dependenţă de categorie. De obicei, era preferată carnea de
pasăre, pregătită şi consumată în diferite feluri – de la ciorbe, la sosuri şi frip-
turi. Se consuma frecvent şi carnea de porc, îndeosebi ca friptură sau cotlet, ca
mâncare obişnuită sau în zilele de sărbătoare. Carnea de capră sau cea de oaie,
502
Обязательное постановление об обеспечении нормального отдыха сужающих в торговых
заведениях, складах и конторах г. Кишинева // Ведомости Кишиневской Городской
Думы, Nr. 57, сентябрь, 1915.
503
504
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 50, август 1915.
mai accesibilă ca şi preţ, este frecvent utilizată de categoriile joase ale popula-
ţiei. Peştele era pescuit cu mare măiestrie şi servit cu plăcere de către membrii
categoriilor superioare ale societăţii basarabene. Laptele, în primul rând cel de
vacă şi mai puţin cel de capră, ocupă un loc aparte în alimentaţie, atât datorită
valorii nutritive, cât şi pentru faptul că se găsea la un preţ accesibil categoriilor
mai nevoiaşe, iar din el se puteau produce mai multe produse lactate, cum ar
fi brânza, caşcavalul, untul sau smântâna. Pentru închegarea laptelui proaspăt
erau folosite diferite substanţe vegetale, ca scoarţa de smochin, florile de
scaieţi sau seminţele de brânduşă. După ce se închega, laptele era introdus
într-un coş împletit de trestie pe care se punea o greutate pentru scurgerea
zerului, apoi se adăuga sare505. Ouăle de găină, mai rar de raţă, gâscă, curcă,
etc., constituie un aliment valoros, bogat în proteine de calitate superioară şi
grăsimi uşor de degerat. Erau folosite frecvent într-o varietate de bucate, dar
şi în produsele de patiserie şi cofetărie. Mierea era, de asemenea, des utilizată,
în primul rând, ca înlocuitor al zahărului, dar şi în prepararea produselor de
cofetărie sau pentru vindecarea unor boli. Fructele erau utilizate din abun-
denţă, atât proaspete, cât şi uscate sau conservate. Dintre acestea, strugurii,
piersicile, merele, caisele, cireşele etc., constituiau deliciul prăjiturilor făcute
acasă sau în restaurantele de lux ale Chişinăului. Deşi erau servite doar de o
categorie limitată a populaţiei, măslinele şi smochinele se întâlnesc frecvent în
bucatele preparate cu măiestrie de bucătarii timpului.
Conform unei alte Liste de preţuri..., publicată în septembrie 1914, unele
din produsele alimentare menţionate mai sus, considerate complementare
celor de bază, se vindeau la următoarele preţuri : nucile variau de la 4 ruble
80 copeici la 6 ruble 90 copeici pe un pud, iar cele prăjite costau 6 ruble
40 copeici; stafidele, folosite frecvent în produsele de patiserie şi cofetărie,
aveau preţul care varia între 10-11,20 ruble pudul; un alt produs importat,
utilizat îndeosebi pentru mesele de sărbătoare, măslinele se găseau la preţul de
10,40 – 11,20 ruble/pud. Nu putem trece cu vederea mirodeniile, care dato-
rită componentelor lor erau folosite zilnic în prepararea bucatelor. Ne referim
la frunzele de dafin, care costau aproximativ 9, 20 ruble, în timp ce piperul
negru ajungea ca preţ să varieze între 12-13,60 ruble pentru un kilogram506.
Trebuie reţinut faptul că, dacă în perioada de la începutul secolului preţu-
rile la produsele alimentare de primă necesitate erau relativ stabile, în perioada
care include ajunul şi în cea care precede Primului Război Mondial, preţurile
505
Cuvânt Moldovenesc. 1916.
506
158 Lucia Sava
cunosc fluctuaţii majore. Dat fiind faptul că anume în această perioadă, dato-
rită condiţiilor de război, preţurile produselor de primă necesitate variau mult
de la o zi la alta, cu atât mai mult de la un an la altul, am considerat nece-
sară evidenţierea evoluţiei preţurilor în perioada anilor 1913-1917. O simplă
analiză a cifrelor prezentate în tabelul 30 poate fi convingătoare în acest sens:
Tabelul, întocmit pentru perioada anilor 1913-1917, ne permite să
comparăm evoluţia preţurilor la produsele de primă necesitate în această
perioadă şi să evidenţiem următoarele particularităţi: dat fiind faptul că peri-
oada include ajunul Primului Război Mondial, precum şi sfârşitul acestuia,
observăm o creştere de trei-patru ori a preţurilor. Astfel, dacă pâinea, care
reprezintă produsul cel mai utilizat în alimentaţie, a variat ca şi preţ de la 0,8
– 1,2 ruble în anul 1913, ea putea fi cumpărată la preţul de 3,6 – 5,2 ruble
în anul 1917. Spre deosebire de aceasta, uleiul şi zahărul (care în anul 1913
aveau preţul de 3,6 – 4,2 ruble şi, respectiv, 5,2 – 7,8 ruble pentru un kilo-
gram) înregistrează un preţ exagerat de mare al vânzărilor care oscilează până
la 50 de ruble pentru un kilogram de ulei şi 56 de ruble pentru kilogramul de
zahăr. Explicabil, dat fiind faptul că în condiţii de război importul de produse
alimentare ca şi de alt gen de produse a scăzut considerabil, iar asigurarea
pieţii interne rămânea deficitară. Pe măsura reluării activităţii de producţie şi a
diminuării inflaţiei, preţurile la produsele alimentare s-au stabilizat.
Luată în ansamblu, suma medie de bani, care trebuia achitată pentru
produsele de primă necesitate evidenţiate în tabel, oscilează între 13,04-18,28
ruble în anul 1913, deci, în ajunul Primului Război Mondial, şi 105,25-170,20
ruble în perioada imediat următoare după încheierea acestuia. Cu alte cuvinte,
în perioada anilor evidenţiaţi preţurile au crescut de aproximativ zece ori,
timp de cinci ani.
Pe de altă parte, raportată la veniturile pe care le obţineau locuitorii oraşului
Chişinău în perioada dată, situaţia era următoarea: astfel, dacă, de exemplu, un
muncitor simplu primea pentru o zi de muncă între 0,5-1 rublă în anul 1913
şi 1,5-4 ruble în anul 1916, atunci salariul lunar primit îi ajungea să cumpere
aproximativ de două-trei ori produsele de primă necesitate507. Un muncitor
care dispunea de căruţă trasă de doi cai era remunerat pentru o zi de muncă
cu 2-2,5 ruble în anul 1913 şi cu 5-25 ruble în anul 1916. Munca femeilor,
a bătrânilor şi a copiilor, care constituiau păturile vulnerabile ale societăţii,
era mult mai prost plătită, fiind redusă la jumătate din salariul achitat bărba-
ţilor508. În comparaţie cu această categorie socială, munca intelectualilor şi a
507
Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 69, decembrie, 1915, p. 64.
508
Ibidem, p. 64.
persoanelor angajate în sistemul administrativ era plătită mai bine. Astfel, în

ajunul Marii Uniri a Basarabiei cu România, mărimea indemnizaţiei zilnice a
deputaţilor basarabeni era de 15 ruble, adică 450 ruble/lunar, pe care aceştia
o puteau ridica numai în cazul prezenţei lor la şedinţele în plen ale Sfatului
Ţării509.
După cum am menţionat la începutul acestui capitol, mesele locuitorilor
oraşului Chişinău variau în funcţie de anotimp, dar şi de ocazie. O particulari-
tate a alimentaţiei o constituie schimbarea meniurilor alimentare ale chişinău-
enilor în perioada de post a marilor sărbători creştine, fie că este vorba despre
Crăciun sau despre Paşti.
În modelul cultural al alimentaţiei tradiţionale basarabene, remarcăm
implicarea postului, a interdicţiilor alimentare, ca element care face trecerea
din sfera profanului cotidian în sfera sacrului sărbătoresc, pătrunzând în viaţa
de zi cu zi a oamenilor510. Sensul moral al practicării postului rezultă din inter-
dicţiile impuse de autoritatea bisericii, care sunt completate, pe de altă parte,
de interdicţiile suplimentare, ale tradiţiei populare, care percepe postul nu
numai ca ritual purificator pregătind contrastul cu sacrul din timpul sărbă-
toririi, dar, mai ales, ca mod de viaţă, prin includerea lui în ritmul zilnic al
existenţei umane.
Ca toţi credincioşii, chişinăuenii concepeau actul alimentar ca un act profan,
care satisface necesităţile biologice ale organismului, fiind prezent în viaţa de
zi cu zi şi reglementat prin prescripţii şi interdicţii, el însuşi constituind unul
dintre ritualurile cotidiene. De altfel, conform opiniei cercetătorilor, gestul
abstinenţei alimentare este însoţit de rugăciune, de un comportament social
adecvat, cât şi de interdicţii sexuale. Aceasta are ca scop purificarea interioară,
în vederea detaşării de profan şi apropierii de sacru511. Prin urmare, remarcăm
o atenţie sporită acordată de către chişinăueni postului, care reprezintă, pe
de o parte, o revigorare fizică a organismului, iar pe de altă parte, o curăţenie
509
V. Popovschi, Organizarea internă a Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) // Destin
românesc, nr. 3, 2001, p. 86-88.
510
Numeroase scrieri de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,
citate de autoare (O. Văduva, Viaţa cotidiană tradiţională (interdicţii rituale) // Anuarul Insti-
tutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, tom. 4, Bucureşti, 1993), consem-
nează severitatea normelor tradiţionale de respectare a postului. Acceptând principiul
cultural al abstinenţei postului, omul apare într-o ipostază nouă, purificat, înnobilat, toto-
dată fortificat în exerciţiul de voinţă impus de respectarea interdicţiilor. Iar sărbătoarea
ce urmează este trăită mai intens, apare ca o eliberare de constrângeri, ca posibilitate de
satisfacere a dorinţelor fireşti ale omului, o compensare a renunţărilor asumate în peri-
oada postului.
511
Ibidem, p. 30.
160 Lucia Sava
spirituală, fapt care ne determină să credem că în viaţa cotidiană a locuitorilor

oraşului Chişinău exista o armonie între corp şi suflet.
La polul opus mesei de post se situează mesele festive organizate cu ocazia
anumitor evenimente (sărbători, vizite oficiale, ceremonii etc.). De menţi-
onat, meniul în cadrul acestor genuri de ceremonii era mult mai variat decât
cel obişnuit. Printre bucatele care ţin de atmosfera de sărbătoare evidenţiem:
preparatele din caviar, fileurile din viţel sau curcan, şniţelul, pui şi muşchi la
frigare sau cu ciuperci, salate variate din conopidă, sarmalele cu mămăligă.
Acestei diversităţi alimentare îi succede o varietate a deserturilor, ca sufleurile
de mere, coşuleţele cu fructe, tartele, parfait de ciocolată, dar şi băuturi ca
şampania, vinurile albe şi roşii seci sau demi-dulci512.
Un exemplu în acest sens este masa de festivitate organizată cu prilejul
înfăptuirii Unirii Basarabiei cu România din anul 1918. Despre hotărârea din
27 martie 1918 ziarul „Timpul” scria: „Şedinţa a fost emoţionantă, un adevărat
act istoric... Pe străzi staţiona o lume imensă. Catedrala era ticsită. Serviciul
divin a fost oficiat la opt ore de Arhimandritul Gurie. Astă seară mare banchet
de 160 de tacâmuri...”513.
In pofida celor menţionate, nu toţi locuitorii oraşului Chişinău îşi permi-
teau luxul de a servi bucatele prezentate anterior. Chiar şi atunci când ne
referim la mesele de sărbătoare, cum ar fi cele de botez, de nuntă sau de
înmormântare, o bună parte din bucatele preparate cu aceste ocazii rămân
tradiţionale. Descriind rânduielile şi obiceiurile din Chişinău, Gh. Madan
menţionează următoarele: „Masa de botez şi la bogat, şi la sărac este aceeaşi;
ea constă din 5-6 feluri de mâncare: răcituri din carne de pasăre şi de porc,
sarmale grase, orezoase, iahnie de pasăre sau de porc cu ceapă multă, unde
puteau fi puse stafide sau smochine, plăcintă cu brânză sau macaroane cu
brânză ori fidea cu zahăr, precum şi pilaf cu bucăţi de friptură de pasăre sau
de porc de asupra... ”514.
Autorul constată, că şi la masa de nuntă se servesc, în linii mari, cam
aceleaşi bucate: „Masa de nuntă începe cu câte trei rânduri de pahare de
rachiu de fiecare mesean, ... după care se servesc: răcituri din porc şi din
pasăre, sarmale, iahnie de porc şi de pasăre cu praz sau ceapă, învârtită sau
plăcintă cu brânză sau fidea, pilaf din orez cu bucăţele de carne de asupra...
La urmă, în dar se dă o găină friptă naşilor...”515.
512
513
I. Agrigoroaiei, Unirea Basarabiei cu România – relatări şi atitudini din presa de la Iaşi (1918) //
Destin românesc, nr. 2, 1999, p. 30.
514
Gh. Madan, Văzute şi trăite: Evocări, schiţe, povestiri, Chişinău, 1989, p. 208.
515
Ibidem, p. 243.
Mult mai săracă, poate şi din cauza semnificaţiei pe care o are, este descrisă
de acelaşi autor masa de înmormântare, în cadrul căreia se serveau tradiţiona-
lele sarmale, pilaful cu friptură şi se bea vin516. În acelaşi context, se menţio-
nează că în zilele de post carnea era înlocuită cu peştele517.
De altfel, o serie de articole ale perioadei confirmă, că ”viaţa s-a scumpit
într-atât, încât nu e chip de trăit...”518. În condiţiile impuse de consecinţele
războiului, în capitală, ca şi în celelalte localităţi, populaţia se ciocneşte cu o
serie de probleme de ordinul asigurării cu produse agroalimentare, cum ar fi,
de exemplu, pâinea.
In unul din anunţurile presei periodice ale timpului se consemnează:„În
Chişinău se făcea şi se mai face o speculă neruşinată cu pâinea. Ea se vinde
foarte scump. Ca să vie (vină, n.a.) în ajutor locuitorilor, Ministerul român de
război a venit în ajutorul Primăriei făcându-i cu putinţă să deschidă chitării
(brutării, n.a.), care să deie pâine bună, dar neasemănat mai ieftină. De trei zile
se vinde în Chişinău o pâine nouă de 2 funţi (echivalenţi cu aproximativ 800
grame, n.a.) cu numai 80 de bani (40 copeici). Se coc peste 10 000 de pâini pe
zi. Lumea este foarte mulţămită de aceasta...”519.
Evoluţia tehnică a fabricării pâinii de la începutul secolului al XX-lea se
caracterizează prin îmbunătăţirea metodelor de fermentaţie, frământat şi prin
buna funcţionare a cuptoarelor. Totuşi, lipsa de reglementare a muncii în
brutăriile din Chişinău a dus la apariţia unei crize artificiale de pregătire a
pâinii încă la începutul perioadei studiate, fapt care a determinat creşterea
speculei, care atingea, în primul rând, populaţia nevoiaşă. Conform articolului
6 al Legii din 15 noiembrie 1906, Directoratul de Industrie a numit o comisie
care a hotărât orele obligatorii de lucru ale personalului angajat, repaosul
duminical, orele suplimentare din motivul aglomeraţiilor, numărul de echipe
angajate în fabricarea pâinii, numărul de cuptoare necesare, precum şi greu-
tatea pâinii520. Aceste măsuri, luate de conducerea statului, aveau menirea să
reglementeze condiţiile de muncă ale angajaţilor în fabricarea pâinii, dar şi
asigurarea populaţiei cu produsele agroalimentare necesare vieţii cotidiene.
Existenţa unei diversităţi alimentare, ca şi varietate a bucatelor, dar şi din
516
Ibidem, p. 259.
517
Ibidem, p. 208.
518
M. C. Arva, Cine poate ieftini traiul // Foia plugarilor, an. I, nr. 2, februarie 1921, p. 22-25.
519
Luminătorul. Jurnal Bisericesc, 1909-1918, p. 78. Este vorba despre situaţia oraşului în
primele luni de după Unire.
520
Extras din Aviz, Nr. 178, al şedinţei Comisiei juridice a Basarabiei, din 9 decembrie 1919// Bule-
tinul Cercului de Studii şi propagandă cooperatistă pentru Basarabia, nr. 2, august 1920,
p. 210.
162 Lucia Sava
punctul de vedere al rafinamentului şi calităţii, sunt confirmate de apariţia şi

funcţionarea în Chişinău a unui număr destul de mare de localuri specializate
în pregătirea unui anume tip de produse alimentare.
Potrivit presei periodice a timpului, la 16 august 1915 a fost înregistrată
Casa comercială „N. Rozenberg”, care îi avea drept proprietari pe domnii Nuhem
Moscov Rozenberg şi Smul Iheli Batiuşko, scopul căreia era producerea şi
comercializarea produselor de cofetărie şi patiserie521.
Locuitorii oraşului Chişinău aveau o predilecţie deosebită pentru cafea,
dar şi pentru ceai. Ceaiurile se serveau dimineaţa în familie, dar puteau fi
băute şi în momentele de relaxare la o discuţie cu un amic. Casa comercială
„G.B. Puterman”, care se ocupa cu comercializarea ceaiului, avea scopul de a
satisface necesităţile şi gusturile consumatorilor de ceai şi cafea522.
Casa comercială „B. Bairih” a fost deschisă pentru comercializarea unor
produse, cum ar fi: prune, nuci, făină şi alte produse făinoase, folosite frecvent
în produsele de patiserie şi cofetărie, cât şi în alte feluri de bucate delicioase523.
Vinurile selecte, şampania şi alte băuturi alcoolice, servite în restauran-
tele de lux ale Chişinăului, erau asigurate, printre altele, de Casa comercială
„V.S. Zadzerskii”, întreprindere specializată în producerea vinurilor şi a
produselor gastronomice524.
Vesela era furnizată localurilor din oraş de către Casa comercială „Haikeli
Pascari”, ai cărei proprietari, Haikeli Iosi-Saev Pascari şi Iosi-Kopelev Silkisi
Vaisleb, erau specializaţi în producerea şi comercializarea produselor de
veselă din porţelan, sticlă şi email525.
În unele articole din presa timpului se menţionează frecvent despre proble-
mele cu care se confrunta conducerea oraşului526, precum şi măsurile între-
prinse pentru asigurarea populaţiei cu produse alimentare527. Totodată, unele
anunţuri prezintă informaţii despre existenţa unor localuri foarte frecventate
de locuitorii Chişinăului, dar şi unele date privind funcţionarea primei mori
automate din Basarabia, fondată încă în 1883 de T. M. Kogani, situată pe
strada Moghiliov, în Chişinău; despre funcţionarea Fabricii de macaroane, şi
altele, care aveau scopul de a informa publicul orăşenesc528.
521
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 57, сентябрь 1915
522
Idem, Nr. 63, сентябрь 1913.
523
Idem, Nr. 81, ноябрь 1913.
524
Idem, Nr. 91, декабрь 1913.
525
Idem, Nr. 6, февраль 1914.
526
Idem, Nr. 10, февраль 1914.
527
Земства , часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 23-25.
528
Răsăritul. Revistă pentru învăţători şi îndemnuri bune. Anul I, nr. 7, Chişinău, 1 decembrie 1918.
Un martor al timpului, preotul Vasile Ţepordei, îşi aminteşte atunci când

vorbeşte despre aprovizionarea locuitorilor oraşului cu produse alimentare:
„Piaţa de pe strada Alexandru cel Bun era foarte bogat aprovizionată. Majo-
ritatea negustorilor erau ruşi şi evrei. Cu timpul au început să pătrundă şi
moldovenii... Printre negustori se aflau armeni şi greci. Fabrica de pâine era
condusă de grecii Vaselatos...”529.
Conducerea oraşului a intervenit de mai multe ori şi a întreprins mai multe
măsuri, în sprijinul creării unui regim alimentar şi a menţinerii sănătăţii locu-
itorilor, printre care evidenţiem impunerea vânzătorilor de lapte şi de alte
produse lactate, obligaţia de a trece controlul veterinar înainte de comerci-
alizarea produselor530. Conform acestei decizii, laptele şi celelalte produse
lactate nu puteau fi comercializate fără a avea acordul medicului veterinar
asupra bunei calităţi a produsului vândut.
În aceeaşi ordine de idei, în anul 1913, dar şi în anii următori, Duma
orăşenească a luat o serie de măsuri cu scopul de a preveni populaţia asupra
posibilităţii îmbolnăvirii de holeră. Aceste măsuri, aduse la cunoştinţă publi-
cului, prevedeau impunerea respectării mai multor reguli care ţin de igienă.
În dispoziţia emisă se cerea: 1) a te păzi de tot ce poate afecta stomacul; 2) a
nu bea apă nefiartă; 3) a respecta cu stricteţe curăţenia; 4) a păstra curăţenia
corpului, îmbrăcămintei şi încălţămintei; 5) a întreţine curăţenia în locuinţe; 6)
a te feri de răceală; 7) a te adresa medicului la primele simptome ale bolii531.
Aceste măsuri generale erau aduse la cunoştinţă publicului prin intermediul
ziarelor locale pentru a se evita cazurile frecvente de transmitere a acestei boli.
În acelaşi scop, produsele alimentare erau supuse analizelor de laborator
efectuate pe lângă Spitalul orăşenesc. În raportul privind sectorul comercial,
realizat de conducerea oraşului în anul 1912, se menţionau rezultatele anali-
zelor la produsele alimentare şi apă. Conform acestor date, pentru desfăşu-
rarea analizelor chimice ale produselor alimentare în anul 1912, s-a cheltuit
suma de 700 ruble. Au fost expuse analizelor următoarele produse: unt,
caşcaval, salamuri, peşte, icre, gemuri, pâine şi făină, macaroane, bomboane şi
ciocolate, marmeladă şi halva, dulceaţă, zahăr, ceai şi cafea, apă dulce, siropuri
şi esenţe, bere, oţet de vin, cvas şi bragă, apă de fântână, îngheţată, struguri,
portocale, mazăre, nuci etc.532. Cu alte cuvinte, erau testate toate produsele
529
530
Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений // Ведомости Киши-
невской Городской Думы, Nr. 2, январь 1914, c. 4.
531
Наставление, как уберечь себя от холеры // Ведомости Кишиневской Городской Думы,
Nr. 57, август, 1913.
532
164 Lucia Sava
utilizate în alimentaţia zilnică a populaţiei, fără a se face deosebire între cali-

tatea produsului şi funcţionalitatea acestuia.
În concluzie, în perioada anilor 1900-1918, alimentaţia locuitorilor oraşului
Chişinău era foarte variată, atât din punctul de vedere al preparării bucatelor,
cât şi în ceea ce priveşte localurile publice în care acestea erau servite.
Regimul alimentar al chişinăuenilor era unul tradiţional, care includea, de
regulă, trei mese pe zi, prânzul fiind de bază, deoarece la dejun şi la cină erau
servite gustări uşoare. Acesta depindea de situaţia materială, dar şi de princi-
piile morale ale fiecărei familii.
Localurile publice variau de la restaurantele de lux, vizitate de elita
oraşului, la simplele cafenele şi cârciume, unde populaţia majoritară a oraşului
putea servi o cină obişnuită, bucate preparate cu anumite ocazii sau, pur şi
simplu, pentru a discuta problemele vieţii cotidiene. În acelaşi timp, atestăm
în Chişinău, în perioada studiată, funcţionarea unor case comerciale, ale căror
proprietari, de cele mai multe ori evrei sau ruşi, se ocupă cu producerea şi
comercializarea unui anume tip de produse alimentare (de exemplu, vinuri,
produse de patiserie, paste făinoase, ceai, veselă etc.).
Cât priveşte preţurile, acestea par destul de accesibile pentru buzunarul
unei persoane cu venit mediu, cu excepţia perioadei care include anii din
ajunul şi de după Primul Război Mondial, când, datorită condiţiilor social-
economice şi politice cauzate de acest eveniment major, produsele de primă
necesitate (pâinea, zahărul, uleiul etc.) puteau fi cumpărate de câteva ori mai
scump.
Autorităţile locale au fost nevoite să întreprindă anumite măsuri pentru a
crea un regim sanitar adecvat şi a menţine starea sănătăţii locuitorilor oraşului,
îndeosebi, în timpul războiului. Astfel, pentru a preveni răspândirea bolilor
infecţioase (holeră, tifos, scarlatină etc.) în rândurile populaţiei, s-au realizat
numeroase campanii de informare prin intermediul mass-media locală privind
pericolele acestor boli, s-au luat o serie de decizii pentru a evita transmiterea
lor. În acelaşi scop, majoritatea produselor alimentare folosite în consumul
curent erau supuse analizelor la laboratorul deschis în cadrul Spitalului orăşe-
nesc.
Кишиневской Городской Думы, Nr. 63, сентябрь 1913.

CAPITOLUL V
TIMPUL LIBER. DIVERTISMENTELE
Modul de viaţă al locuitorilor oraşului Chişinău în perioada anilor 1900-
1918, cu toată complexitatea aspectelor lui, ar fi de neconceput fără perceperea
modalităţilor de organizare a timpului liber şi, prin urmare, a divertismentelor.
Indiferent dacă ne referim la timpul de la sfârşitul orelor de lucru sau
chiar de la sfârşit de săptămână, chişinăuenii îşi organizau individual, dar şi în
funcţie de mediul social, după bunul lor plac orele de odihnă şi de distracţie.
Acestea includeau activităţi destul de variate – de la cititul cărţilor, vizitele
la teatru sau cinema, a muzeelor şi a bibliotecilor, la plimbările prin parc,
distracţiile în sălile de dans sau de muzică, servirea unei cafele într-un local cu
prietenii sau o petrecere în toată regula la restaurant.
Referindu-se la scriitorii basarabeni din perioada de la sfârşitul secolului
al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, Ştefan Ciobanu remarca, pe bună
dreptate, că în Basarabia n-a existat o tradiţie literară, cel puţin în perioada
evidenţiată, iar încercările literare ale unor personalităţi ale epocii au introdus
o notă nouă în literatura românească, cea specific basarabeană, influenţată de
elementele literaturii ruseşti, care se regăseşte în operele lui C. Stamati şi A.
Donici533. Deşi câteva încercări modeste de traduceri şi de poezie românească
au fost făcute încă la mijlocul secolului al XIX-lea prin Ioan Sârbu, Alexis
Nacco, Gheorghe Păun, Matei Donici etc.; totuşi, chiar şi în jurul anului
1870 aceste încercări literare par izolate la prima vedere, fără nici o legătură
cu viaţa de atunci, dar oglindesc situaţia românilor basarabeni, mentalitatea
lor, care, după expresia sa, „se zbătea între cele două culturi, acea naţională,
veche, înăbuşită, şi cea străină, care încă nu reuşise să copleşească sufletele
intelectualilor basarabeni”534. În acelaşi context, Şt. Ciobanu susţine că „de
la această dată nu cunoaştem nici un poet basarabean până în timpurile revo-
luţiei din 1905 (...această mişcare a scos la iveală şi câţiva poeţi: P. Halippa, I.
Buzdugan, T. Roman). Dar aceasta nu însemna că interesul faţă de literatură
lipsea; drept dovadă ne serveşte apariţia în jurul anului 1900 a câtorva nuvele
româneşti, cum ar fi cele ale lui Vlahuţă, traduse în limba rusă de către Paul
Gore în revista Bessarabeţ. De asemenea, fiul lui Costachi Stamati, Nicolae,
care locuia la Chişinău, avea un număr însemnat de poezii, pe care, însă, nu
le-a publicat pe vremea ţarismului”535. O bună parte din operele autorilor
evidenţiaţi rămân a fi puţin cunoscute publicului cititor al epocii; abia la înce-
533
Şt. Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânire rusă, Chişinău, 1992, p. 153.
534
Ibidem, p. 208.
535
Ibidem, p. 208.
166 Lucia Sava
putul secolului al XX-lea, poetul A. Mateevici, printr-o serie de poezii, ca:

Eu cânt, Mama, În zarea anilor, şi, îndeosebi, Limba noastră, aduce un nou suflu
în poezia basarabeană, pătrunzând adânc în sufletul basarabenilor, dar şi al
tuturor românilor.
Printre metodele relaxante cele mai frecvente este, fără îndoială, lectura.
Fie că ne referim la literatura artistică sau la simpla citire a ziarelor cotidiene,
cititul rămâne o ocupaţie plăcută pentru momentele de după o zi istovitoare
de muncă. Pe de altă parte, „cartea este un mijoc de depăşire”, deoarece,
„... nici un om nu are suficiente experienţe personale pentru a se înţelege bine
cu alţii, nici pentru a se înţelege bine cu el însuşi”536.
Presa periodică a timpului conţine o problematică foarte variată, care
nu avea cum să nu „alimenteze” setea de informaţie a locuitorilor oraşului
Chişinău. O serie de ziare şi reviste, cum ar fi, Basarabia (1906), primul ziar
de limbă românească apărut în Basarabia, Moldovanul (1907), coordonat de
Gheorghe Madan, cunoscut gazetar şi folclorist cu o anumită experienţă de
activitate de creaţie în România, Viaţa Basarabiei (1907), Luminătorul (1908),
Glasul Basarabiei (1913) şi altele537, publică pe paginile lor multe poezii, poves-
tiri, articole cu conţinut divers, de la ultimele evenimente politice până la
momentele cele mai reprezentative ale vieţii cotidiene, dar şi operele lui
D. Cantemir, C. Negruzzi, A. Donici, M. Kogălniceanu, G. Coşbuc, M. Sado-
veanu şi mulţi alţi autori români, favorizând astfel familiarizarea lor de către
cititorul basarabean. În paralel sunt editate mai multe ziare şi reviste de limbă
rusă, comportând un caracter oficial, cum ar fi, Kişinevskie eparhialinîie vedomosti,
Kişinevskie gubernskie vedomosti, sau periodice informative ca Bessarabskaia jizni,
Bessarabeţ, Drug etc. Pe lângă articole cu caracter politic şi social, majoritatea
ziarelor conţineau „ştiri din război”, „sfaturi de gospodărie sătească”, „ştiri
locale fel de fel”, rubrici „de sănătate şi de literatură”, precum şi „frământări
de minte” etc.538
Interesul manifestat de cetăţeni faţă de presa periodică a timpului este
evident din corespondenţa timpului. Astfel, scrisoarea poetului Alexei Mate-
evici către Ioan Pelivan din 6 octombrie 1906 (din localitatea Zaim, Căuşeni)
evidenţia unele aspecte ale situaţiei din ţară „...la noi în Basarabia te iau fiorii
536
T. Nedelcea, Civilizaţia cărţii. Incursiune în istoria cărţii, presei şi a tiparului, Craiova, 1996,
p. 13.
537
Informaţii mai detaliate despre presa periodică de limbă română a se vedea în lucrările:
D. Coval, Din istoria jurnalisticii româneşti (secolul XIX – începutul secolului XX), Chişinău,
1992; C. Mâţu, O necesitate desconsiderată: Presa românească în Basarabia, Chişinău, 1930; P.
Mihailovici, Tipărituri româneşti în Basarabia de la 1812 până la 1918, Chişinău, 1992.
538
Cuvânt Moldovenesc. 1913-1916.
când începi povestea suferinţelor poporului nostru moldovean şi a acelor

înjosiri, ce i-au fost scris să îndure... Însă poporul deja se deşteaptă, soarele
renaşterii a început să arunce şi asupra românilor basarabeni razele sale stră-
lucitoare a propăşirii...”539.
În acelaşi context, al descrierii timpului liber (ne referim la reprezentanţii
mediului intelectual chişinăuean), se încadrează scrisoarea lui Sergiu Cujbă
către soţia sa Eliza din 27 octombrie 1906: „Seara fac recitaţii, explicări de
literatură română. Duminica – lecţii de literatură. Am tradus un cântec din
ruseşte şi acum îl cântă un rus cu vorbe româneşte. Să vezi ce frumos este. E
o plăcere să ştii că ai făcut ca rusul să cânte româneşte şi apoi să-i şi placă...”540.
Majoritatea informaţiilor sunt foarte convingătoare în ceea ce priveşte
faptul că lectura reprezintă o delectare a locuitorilor oraşului Chişinău. De
altfel, exista chiar pe paginile ziarelor şi revistelor un gen de reclamă reciprocă
pentru a menţine la curent publicul cititor. De exemplu, revista Luminătorul
din 1914 publica anunţul: „Cetiţi „Glasul Basarabiei” Gazeta naţională moldove-
nească nepărtinitoare, literară şi economică, cu tot felul de veşti din toată lumea, se
tipăreşte o dată pe săptămână, plata pe un an 2 ruble 50 copeici, pe jumătate
de an 1 rublă 50 copeici. Cu trimiterea prin poştă. Cei mai nevoieşti pot primi
gazeta prin poştă pentru 1 rublă 85 copeici, fără a trimite prin poştă 1 rublă
25 copeici, iar un număr costă 3 copeici. Toţi abonaţii pe anul 1914 la gazeta
„Glasul Basarabiei” care trimit plata pe un an întreg vor primi în dar Calendariul
Basarabiei pe anul 1915 (peste 100 de feţe, cu tot felul de vederi, scrieri alese şi
de folos pentru toţi moldovenii ca: învăţături morale, povestiri, poezii, sfaturi
folositoare despre sănătate, gospodărie sătească, vorbe înţelepte, zicători şi
altele)”541. Din avizul citat este lesne de înţeles că majoritatea periodicelor
ofereau anumite înlesniri abonaţilor, pentru a trezi interesul publicului larg,
dar şi pentru a mări numărul cititorilor.
În plus, preţul de vânzare al ziarelor era destul de acceptabil, dat fiind
faptul că acestea conţineau informaţii foarte variate pentru a satisface setea de
cunoaştere a cititorului. Un alt exemplu, abonamentul la revista Şcoala Moldo-
venească pentru un an costa 3 ruble, iar în străinătate 10 lei542; preţ destul de
atrăgător, pentru comparaţie, V. Stroiescu donează în 1917, 10 000 ruble şi un
vagon de hârtie pentru tipărirea cotidianului „Cuvânt moldovenesc” 543.
539
Arhivele Basarabiei. Revistă de istorie şi geografie a Moldovei dintre Prut şi Nistru, an. IV, nr. 2,
aprilie-iunie 1932, p. 114
540
541
Luminătorul. Jurnal Bisericesc, 1909-1918, p. 74.
542
Şcoala Moldovenească. Revista Asociaţiei Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, 1917, p. 23.
543
M. Iacobescu, Oameni de seamă dintre Prut şi Nistru: Vasile Stroescu (1845-1926) // Destin
românesc, nr. 3-4, 1998, p. 27-33.
168 Lucia Sava
În perioada studiată atestăm cazuri când autorităţile se implică pentru a

stimula munca intelectualilor, îndeosebi, scrisul. O asemenea situaţie este
când zemstva judeţului a dat, la propunerea lui P. Gore, 20 000 ruble, câte un
premiu de 1 000 ruble, pentru elaborarea unui Abecedar şi pentru cea mai bună
carte moldovenească544.
O bună parte din momentele de lectură aveau loc în sălile Bibliotecii Publice
Guberniale din Chişinău, care îşi avea sediul în curtea Dumei chişinăuene, sau
în Biblioteca municipală, care pe lângă sala de lectură şi de împrumut la domiciliu
dispunea şi de o secţie specializată pentru copii545.
Conform informaţiilor pe care le deţinem, rezultate din rapoartele peri-
oadei, statul a făcut încercări pentru a asigura buna desfăşurare a activităţii
personalului angajat în biblioteci, acordând, în acest scop, o serie de subvenţii.
Astfel, pentru întreţinerea Bibliotecii orăşeneşti în anul 1912 a fost prevăzută
suma de 8 192 ruble şi 55 copeici, din care s-au cheltuit 8 116 ruble şi 15
copeici. Cheltuielile făcute erau repartizate după cum urmează: salarizarea
personalului – 4 440 ruble, abonamente la reviste şi ziare – 724 ruble 95
copeici, cumpărarea cărţilor – 842 ruble 32 copeici, copertare – 500 ruble,
asigurarea contra incendiilor pe parcursul unui an, de la 4 februarie 1912 până
la 4 februarie 1913 – 149 ruble 85 copeici546.
Numărul cititorilor, cu sau fără abonament, precum şi listele de cărţi elibe-
rate în conformitate cu solicitările făcute de locuitorii oraşului Chişinău în
perioada anilor 1900-1902 pot fi urmărite din tabelul 31547. Conform datelor
expuse, în anul 1900, din numărul total al cititorilor de 3 276, cei mai mulţi
erau cei cu înscriere, circa 1 723 (52,59%); aceştia au solicitat aproximativ
65 389 cărţi (33,15% din numărul total al cărţilor solicitate pe perioada celor
trei ani), dintre care două treimi le-au luat la abonament. În anul următor,
numărul cititorilor creşte cu câteva sute, fiind înregistrate 3 632 persoane,
care au solicitat 73 930 cărţi, dintre care 45,43% la sala de lectură, iar 54,57%
la abonament548.
De reţinut, cifrele din anul 1902 reflectă situaţia parţială a cititorilor bibli-
otecii, dat fiind faptul că biblioteca a fost închisă în perioada 1 septembrie
1902 – 27 ianuarie 1903 din motivul transferării sediului acesteia. Din aceste
considerente, în acest an la bibliotecă au fost înscrişi 2 675 cititori, adică
544
Şcoala Moldovenească. 1917, p. 23.
545
Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 68, октябрь 1913, p. 4.
546
Idem, nr. 68, octombrie 1913, p. 4.
547
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 годы, Кишинев,
1904, c. 19-22.
548
Ibidem, p. 19.
27,91% din cei 9 583 cititori prezenţi la bibliotecă în decursul celor trei ani.
De asemenea, trebuie să evidenţiem numărul mic al cititorilor femei, care ne
determină să credem că printre acestea analfabetismul era mai mare.
Studiaţi din punctul de vedere al apartenenţei la diferite categorii sociale,
precum şi în funcţie de activitatea cotidiană desfăşurată, cititorii Bibliotecii
publice orăşeneşti se divizau astfel, conform tabelului 32549.
Din punctul de vedere al ocupaţiilor, numărul cel mai mare de cititori
ai Bibliotecii publice orăşeneşti în perioada anilor 1900-1902 era reprezentat de
muncitori (332 în anul 1900 (22,87% din numărul total şi 316 în anul 1901,
care constituie 22,95%), fiind urmaţi de elevi (325 în anul 1900 (22,38%) şi 276
cititori în anul următor, 20,04%), precum şi de negustori, învăţători, studenţi.
Un număr mic de cititori se înregistrează printre agricultori şi meşteşugari
(între 2,5-4%). În rândul cititoarelor, cele mai multe aparţin clasei intelectua-
lilor, învăţătoarelor (în 1900 au fost înscrise 81 persoane (39,9%), iar în 1901-
101 cititoare, adică 28,53% din numărul total al cititoarelor), medicilor (câte
20 şi 26 pentru fiecare an menţionat), precum şi elevelor (26, 84). Remarcabil
este faptul că începând cu anul 1901 creşte numărul femeilor încadrate în acti-
vităţi casnice, care sunt pasionate de lectură. Dacă în anul 1900 datele atestă
14 cazuri (6,9%), în anul următor cifrele cresc până la 44 de femei casnice care
frecventează Biblioteca orăşenească (12,43%).
În mediu anual au fost înregistraţi 18 cititori bărbaţi şi 17 femei în anul
1900; în anul 1901, numărul cititorilor creşte până la 30 bărbaţi şi 18 femei,
sporind în anul următor la 41 bărbaţi şi 28 femei. Dacă ne referim la numărul
mediu al persoanelor care frecventează zilnic biblioteca, acesta pare să fie,
în anul 1900 – aproximativ de 91 de cititori, în 1901 – 130, iar în anul 1902,
aproape se dublează la 242 cititori, conform datelor prezentate în tabelul 33.
În total, pe parcursul celor trei ani, numărul mediu de cititori a fost de 30 –
pentru bărbaţi şi 21 – pentru femei, media frecvenţei pe zi a constituit 154
persoane, au fost eliberate zilnic în mediu câte 103 cărţi, iar în mediu anual
– câte 18 cărţi pentru fiecare cititor550.
Deşi biblioteca se găsea în centrul părţii de nord a oraşului, în anul 1902
a crescut numărul vizitatorilor, care locuiau în sudul oraşului. Printre cititorii
cel mai des întâlniţi din punctul de vedere al categoriilor sociale remarcăm
nobilimea, iar din punctul de vedere al ocupaţiilor – angajaţii în sfera de stat
şi individuală, în învăţământ şi în comerţ.
Dacă ar fi să analizăm cererile de carte după conţinutul acestora, am
549
Ibidem, p. 20.
550
Ibidem, p. 20.
170 Lucia Sava
menţiona, că acestea depindeau de preferinţele cititorilor, dar şi de nece-

sităţile de informare în domeniul în care activa orăşeanul. O bună parte a
cărţilor solicitate ţineau, probabil, de specializarea cititorului (solicitările de
carte ştiinţifică variază între 20,7-29,42%), dar cea mai mare parte o alcătuiesc
cererile de literatură artistică (76,25%, 79,30%, 70,58%) pe parcursul celor
trei ani studiaţi (tabelul 34)551.
Cifrele prezentate în tabelul menţionat ne permit să conchidem că majo-
ritatea cititorilor citeau literatură artistică, şi mai puţini citeau pentru a-şi
îmbunătăţi cunoştinţele în domeniul de activitate, pe de altă parte, se pare,
că lectura reprezenta mai mult o plăcere, un divertisment decât o necesitate.
Majoritatea cititorilor preferau să-şi facă abonament pentru întregul an
de zile. Astfel, conform rapoartelor bibliotecii, în anul 1902 numărul persoa-
nelor abonate la aceeaşi bibliotecă era de 2 717, dintre care 2 093 bărbaţi şi
625 femei, repartizate astfel după categoria socială (tabelul 35)552. Aşadar, în
anul 1902, majoritatea cititorilor care dispuneau de abonament pentru Bibli-
oteca publică orăşenească sunt reprezentaţi de mica burghezie (981 bărbaţi şi
439 femei, în total 1 420 de persoane, adică 52,26% din numărul total al citito-
rilor). Aceştia sunt urmaţi de persoane ale căror categorie socială este nedeter-
minată (circa 442 bărbaţi şi 114 femei, în total 556 cititori, 20,46%), precum şi
de reprezentanţii nobilimii (153 bărbaţi şi 21 femei, 6,4%). Cifrele prezentate
în tabel ne oferă posibilitatea să remarcăm un număr foarte redus de cititori
din rândurile clerului, preoţimii locale (doar 4 persoane înregistrate, 0,15%),
precum şi printre militari (11 cititori, 0,4%); în ambele cazuri cititori de gen
feminin nu sunt înregistraţi, fapt care ne permite să credem că, fie că în peri-
oada cercetată foarte puţine femei făceau parte din aceste categorii sociale, fie
că cititoarele acestor categorii sociale nu au fost înscrise în anul 1902.
Cât priveşte repartizarea cititorilor Bibliotecii publice orăşeneşti după confe-
siune şi reşedinţă, conform raportului din anul 1911 (tabelul 36), aceştia erau
divizaţi după cum urmează553: Cifrele extrase din Raportul anual al bibliotecii
arată că, din punctul de vedere al confesiunii căreia aparţineau, cei mai mulţi
cititori ai acesteia în anul 1 911 erau iudei, în total 1 661 persoane (adică
61,13%), dintre care 1 138 bărbaţi şi 523 femei. Creştinii se situau pe locul al
doilea, în număr total de 1056 cititori (38,87%), mai mulţi bărbaţi (954) decât
femei (102)554.
551
Ibidem, p. 21.
552
Ibidem, p. 21.
553
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1911 год, Кишинев, 1912, c. 12.
554
Ibidem, p. 12.
Acelaşi raport ne indică faptul că cei mai mulţi cititori ai Bibliotecii municipale
îşi aveau reşedinţa în partea de jos a oraşului Chişinău, raportul instituţiei în
anul 1911 înregistrează în total 1 465 de cititori (53,92%) din această parte a
oraşului, dintre care 1041 bărbaţi şi 424 femei. În acelaşi timp, în partea de sus
a oraşului au fost înregistraţi 1 149 cititori (42,29%), 960 bărbaţi şi 189 femei.
Din datele statistice ale perioadei rezultă că la periferiile capitalei aproape că
nu se citea, lucru explicabil, în condiţiile în care aici locuiau reprezentanţii
categoriilor sociale cele mai joase ale societăţii chişinăuene (3,64% din cititorii
înregistraţi)555.
În anul 1911 s-au înregistrat, în mediu, 5 035 cititori, care în decursul
anului au frecventat biblioteca de 98 069 ori, pe parcursul cărora au solicitat
132 076 exemplare de cărţi, reviste şi ziare. Pe de altă parte, cititorilor biblio-
tecii le-au fost eliberate în mediu zilnic 489 cărţi, reviste şi ziare (tabelul 37)556.
Remarcabil este interesul cititorilor chişinăueni pentru literatura pentru
copii. Astfel, în acelaşi an, 1911, au fost înregistraţi 866 de cititori de acest gen
(17,2%), care au efectuat pe parcursul anului aproximativ 21 274 de vizite, în
decursul cărora au solicitat informaţii pentru copii din 22 789 surse557.
Aşadar, la începutul secolului al XX-lea, în Biblioteca publică orăşenească din
Chişinău atestăm un număr considerabil de vizitatori, dintre aceştia mulţi erau
cititori activi, cu sau fără abonament, care au solicitat cărţi cu un conţinut
foarte variat. Datele extrase din rapoartele anuale realizate de Biblioteca publică
orăşenească din Chişinău ne permit să concluzionăm, că lectura era una dintre
ocupaţiile cele mai pasionante ale locuitorilor oraşului.
Printre preferinţele chişinăuenilor trebuie menţionat gustul rafinat al aces-
tora pentru muzică şi dans. Conform informaţiilor timpului, „Chişinăul era
un oraş cu coruri multe şi bune... Cel mai bun cor era al Catedralei, condus
de Vladimir Berezovschi. Şcoala Eparhială avea un cor... Majoritatea biseri-
cilor aveau corurile lor...”558. Aceste informaţii sunt completate de afirmaţiile
martorilor perioadei, care relatează în amintirile lor despre activitatea corului
lui Gavriil Musicescu şi cel al lui Mihail Berezovschi, prezente pe scenele din
capitala provinciei559. Astfel, potrivit unui anunţ publicat în presa periodică a
timpului, „La 21 noiembrie în Chişinău, în Sala Casei Eparhiale va avea loc
concertul dat de S. G. Murafa, unde vor lua parte Anastasia Pavlovna Dicescu
(soprano), Simion Gheorghevici Murafa (bariton), Ilie Ionescu-Sibianu
555
Ibidem, p. 13.
556
Ibidem, p. 35.
557
Ibidem, p. 35.
558
559
P. Mihail, Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia, Chişinău, 1993, p. 109-112.
172 Lucia Sava
(pianist, compozitor, profesor la Conservatorul din Iaşi), Alexandru Teodo-

rini (violonist)560. O bună parte a interpreţilor aparţineau muzicii autohtone,
cum ar fi Anastasia Dicescu (1885-1945), care a fost cântăreaţă şi pedagog,
vedetă a scenei lirice şi director al primului Conservator din Chişinău561.
Descriind contextul apariţiei Operei din Chişinău, A. Dănilă menţionează că
în ultimul an al secolului al XIX-lea, compozitorul V. Rebikov, venit curând
în capitala Basarabiei, a organizat la Chişinău secţia Societăţii Muzicale Ruse, în
cadrul căreia ia fiinţă „o serioasă Şcoală de muzică”562. Un rol important în
dezvoltarea muzicală a Chişinăului l-a deţinut şi Şcoala muzicală particulară a
lui V. Gutor, care a avut-o ca absolventă pe solista Operelor principale din
Petersburg şi Moscova Eugenia Lucezaskaia, mai târziu solistă la teatrele din
Cluj şi Bucureşti563.
Aşadar, la răscrucea secolelor XIX-XX, Chişinăul, inclusiv şi datorită
aşezării sale geografice favorabile, era considerat unul dintre cele mai muzi-
cale centre din gubernie. În această perioadă se deschid clasele de canto ale
surorilor C.M. Hrjanovski, iar în anul 1906, în şcoala lui V. Gutor a avut
loc primul concert de muzică românească, precedat de o prelegere despre
cântecul românesc. În această perioadă îşi desfăşoară activitatea Societatea
Armonia, care se integra în Societatea Muzicală Rusă564.
La înviorarea muzicală a Chişinăului au contribuit numeroasele turnee
ale trupelor italiene (şi nu numai) de operă cu soliştii M. Batistini, Tina de
Lorenzo, D. Tetreazzini, Marcela Sembrich. De asemenea, aici veneau un şir
de cântăreţi din Rusia. Au fost prezentate mai multe spectacole de trupele
conduse de Şein, Valentinov, ş.a.; au evoluat artiştii: G. Pirogov, L. Sobinov,
A. Nejdanova, I. Alcevski, M. Petipa, M. Fokin, T. Karsavina, cărora li s-au
adăugat spectacolele trupei ucraineşti de operă şi dramă565. În această peri-
oadă, Chişinăul găzduieşte mai multe personalităţi marcante ale muzicii ruse –
S. Rahmaninov, F. Şaleapin, A. Skreabin, A. Nejdanova, F. Kreisler, H. Vine-
avski ş.a.
În paralel, la Chişinău evoluează diferite formaţii de lăutari, care cântau
pe la nunţi şi cumătrii, având un repertoriu foarte variat din folclorul popo-
rului român. La începutul secolului al XX-lea, în Chişinău se înregistrează
560
Cuvânt Moldovenesc, 1913-1916, p. 8.
561
G. Ceaicovschi-Mereşanu, Anastasia Dicescu // Făclia, 18 martie 1994.
562
A. Dănilă, Opera din Chişinău, Chişinău, 2005, p. 11.
563
A.N.R.M. Fond F-2121, V. Gutor (1891-1957), nr. inv. 1, fila 3.
564
L. Noroc, Dezvoltarea învăţământului artistic în Basarabia interbelică // Destin românesc, nr. 3,
2002, p. 56.
565
A. Dănilă, Opera din Chişinău, Chişinău, 2005, p. 11.
o întreagă pleiadă de lăutari, printre care: Costache Marin (1840-1911),

Gheorghe Heraru (1853-1920).
Manifestările culturale de acest gen erau susţinute de personalităţile şi
autorităţile locale. Conform E. Istrati, de exemplu, Ion Pelivan susţine orice
manifestare din viaţa naţională: „La Şcoala de muzică „Gutor” din Chişinău el
organizează o serbare cu program de cântece româneşti, iar pe lângă redacţia
gazetei Basarabia înfiinţează un cor românesc din elevii Seminarului Teologic,
care au răspândit apoi melodiile naţionale în toată Basarabia566.
De asemenea, Ion Pelivan era preocupat de răspândirea muzicii vechi
moldoveneşti şi a muzicii naţionale pentru pian, coruri şi orchestre în Basa-
rabia. El solicită ajutorul generalului Ştefan Stoica. În scrisoarea din 6 august
1912 el scria: „Apoi ne trebuie foarte multe bucăţi serioase muzicale naţionale
pentru piano, coruri şi orchestre. Sunt nişte bucăţi din Caudela, Enescu, Vidu,
Porumbescu etc., care sunt în stare să trezească morţii din mormânturi... am
ascultat la Slănic „Sârba Eforiei”, cântată de orchestra militară şi aş fi dat pe ea,
cât ar fi cerut, dar... nu e „tipărită...”567.
Concertele date la Chişinău se bucurau de un adevărat succes din partea
publicului. Din raportul prezentat referitor la activitatea desfăşurată în anul
1915 de Societatea Muzicală din Chişinău evidenţiem următoarele informaţii: ca
rezultat al concertului dat la 22 octombrie a acelui an, această societate a
acumulat venituri din: bilete – 701 ruble 75 copeici, programă – 27 ruble 50
copeici, donaţii – F. Stanovici – 3 ruble, A. Gudevici -5 ruble, I. Klosovski – 3
ruble şi alţii, în total – 31 ruble 25 copeici. Conform acestor date, suma totală
a veniturilor se egala cu 760 ruble 50 copeici. Cheltuielile suportate de soci-
etate includeau, între altele, timbre pe bilete – 41 ruble 25 copeici, plus opt
conturi, în total 108 ruble 50 copeici. Suma totală a cheltuielilor se echivala cu
149 ruble 75 copeici. Restul de 610 ruble 75 copeici, care constituia venitul
net al concertului, era donat după cum urmează: suma de 209 ruble 59 copeici
era trimisă la Petrograd Comitetului de îngrijire a prizonierilor de război, iar
407 ruble 16 copeici au fost date centrelor de caritate orăşeneşti.568 Evident, la
manifestaţiile muzicale de acest gen participa, de regulă, elita oraşului; pentru
categoriile de jos ale populaţiei acestea erau mai puţin accesibile.
Mulţi cântăreţi şi interpreţi vestiţi ai timpului sunt invitaţi la Chişinău
din România sau din alte ţări europene. De exemplu, Pantelemon Halippa,
566
E. Istrati, Ion Pelivan – un model de slujire a idealului naţional românesc // Destin românesc,
nr. 4, 1995, p. 45-53.
567
568
Отчет по концерту „Музыкального Общества” устроеного 22 октября 1915 года // Ведо-
мости Кишиневской Городской Думы, Nr. 63, октябрь, 1915.
174 Lucia Sava
membru al redacţiei ziarului Basarabia, Chişinău, în scrisoarea din 29 decem-

brie 1906 adresată către Sergiu Cujbă, care între timp fusese expulzat de către
autorităţile ruseşti din Basarabia şi se afla la Bucureşti, relatează despre mani-
festaţia studenţilor tehnologi ce urma să aibă loc la 8 ianuarie 1907 în capi-
tala Basarabiei şi dorinţa acestora de a invita „un cântăreţ şi o cântăreaţă din
România”569.
Nu putem omite faptul că la începutul anului 1918, la Chişinău se află în
turneu, pentru mai multe concerte, compozitorul George Enescu, venit la
invitaţia lui O. Ghibu, „să vadă basarabenii, atât moldovenii, cât şi ruşii, că
avem şi noi artă şi mari artişti”570. Cel de-al treilea concert al său urma să aibă
loc chiar în ziua de 27 martie, ziua Unirii, însă O. Ghibu solicită amânarea
acestuia întrucât sala avea să fie ocupată pentru banchetul dat de Sfatul Ţării
în onoarea Actului Unirii571. Compozitorul român era prezentat astfel de
presa timpului: „George Enescu, neîntrecutul artist, care va da zilele acestea
trei concerte la Chişinău, este una dintre cele mai frumoase glorii pe care
le-a dat până acum poporul român”572. Numeroasele panouri ale capitalei
anunţau programele de concert. Primul, cel din 24 martie, a fost dat în folosul
refugiaţilor transilvăneni. S-a cântat Uvertura Oberon de Weber, Concertul nr. 1
pentru pian şi orchestră de Ceaicovski (solist Nicu Caravia), Simfonia nr. 7 de
Beethoven şi o piesă de Saint-Saens. În al doilea concert al lui G. Enescu s-a
cântat Carnavalul din Paris de Svendsen, Concertul în la-minor pentru violoncel şi
orchestră de Klughardt (solist Flor Breviman), Dansul macabru de Saint-Saens
(cu Socrate Barozzi la violină) şi Simfonia nr. 5 de Beethoven. Acest program
a fost dat în folosul soldaţilor moldoveni morţi în Primul Război Mondial.
Recitalul de vioară, care cuprindea Concertele de Ceaicovski şi Saint-Saens,
precum şi Simfonia spaniolă de Lalo a fost amânat pentru seara de 28 martie573.
Printre alte divertismente ale populaţiei oraşului Chişinău, în afara lecturii
şi a muzicii la care am făcut referinţă, în presa periodică a perioadei studiate
sunt evidenţiate spectacolele de teatru şi cinema.
În noiembrie 1897, operatorul francez Felix Mesghis, reprezentant al
firmei fraţilor Lumière, filmează la Chişinău primii metri de peliculă cinema-
tografică574. Au urmat apoi filme ale operatorilor firmei Pathé şi ale camera-
569
570
A. Dănilă, Opera din Chişinău, p. 14.
571
C. I. Stan, Activitatea lui O. Ghibu pentru unirea Basarabiei cu România // Destin românesc,
nr. 1, 2003, p. 114-135.
572
A. Cosmovici, George Enescu în lumea muzicii şi în familie, Bucureşti, 1990, p. 192-203.
573
574
Друг, июль 1910.
manilor ruşi. În perioada de la începutul secolului al XX-lea, în Chişinău se

deschid şi îşi desfăşoară activitatea primele cinematografe, care de multe ori
erau numite de populaţie teatre. Cele mai cunoscute erau: „Odeon”, „Orfeum”,
„Express”, „Colosseum”, „Clubul Polonez” ş.a., care în anul 1912 aveau în total
peste 1000 de locuri. Izvoarele timpului atestă existenţa unui repertoriu destul
de variat în ceea ce priveşte tematica prezentată, dar şi genurile abordate: de
la drame, comedii, triller-uri, la filme cu caracter istoric etc. Să evidenţiem
câteva titluri: „Crâşma sângeroasă”, „Contele de Monte Cristo”, „Arma răzbunării”
şi altele575. De exemplu, ziarul Bessarabskaia jizni din iulie 1910 publica anunţul
incitant potrivit căruia la cinematograful „Orfeu” chişinăuenii puteau viziona
spectacolul „Simţul sclaviei”576. Filmele erau mute şi se rulau pe fundalul unei
muzici executate la pian sau de fanfară. Proiectarea filmului se făcea în mai
multe părţi, de obicei 3-4, între acestea fiind incluse deseori momente publi-
citare, de obicei se reclama un nou film. În ceea ce priveşte preţurile, acestea
variau între 20 şi 50 de copeici, în funcţie de genul filmului, dar mai ales de
durata acestuia577.
Chiar dacă accesul şcolarilor la vizionarea filmelor era limitat de o comisie
de cenzori, autorizată să stabilească dacă conţinutul filmului nu comportă
anumite consecinţe negative asupra tinerei generaţii, acestea reprezentau o
atracţie pentru spectatorii de toate vârstele. Tot în presa periodică a timpului
apar primele reacţii ale conservatorilor împotriva răspândirii cinematogra-
felor şi al conţinutului repertoriului acestora. Într-unul din articole se menţi-
onează despre influenţa negativă a cinematografelor asupra tinerilor: „Cine-
matografele au cunoscut în ultimul timp o largă răspândire. Pe lângă acţiunile
de dezvoltare culturală, au şi aspecte negative. Mergând pe străzile oraşelor
mari, privind la grupurile de tineri şi adolescenţi, care urmăresc cu lăcomie
reclamele cinematografelor, în care atributele esenţiale sunt otrava şi cuţitul,
trebuie să vizionezi 2-3 spectacole, pentru a te convinge că acestea consti-
tuie un pericol pentru sufletul copilului de educaţiei morale a tinerei gene-
raţii. Cinematografele ucid acele elemente ale binelui pe care încearcă să le
dea copiilor familia şi şcoala...”578. În continuare, autorul articolului solicită
accesul elevilor şi adolescenţilor la filme după un program special sau fiind
însoţiţi de părinţi.
În acelaşi context se înscriu şi spectacolele de teatru. Flacăra teatralităţii era
575
Idem, август 1908.
576
Бессарабская жизнь, июль 1910.
577
Ibidem.
578
Борьба с вредным влиянием кинематографов // Ведомости Кишиневской Городской
Думы, Nr. 76, ноябрь 1913, c. 4.
176 Lucia Sava
întreţinută de numeroasele formaţiuni de amatori care pun în scenă piese în

limba română. La Chişinău era cunoscut cercul de teatru al lui A. Mavrodiadi,
care juca atât piese în limba română, originale, cât şi traduceri. Încă în 1884
în capitala Basarabiei ia fiinţă Societatea Amatorilor de Artă Teatrală.579. Aceasta,
cât şi Societatea Amatorilor de Artă dramatică din Chişinău, înfiinţată încă la finele
secolului al XIX-lea, urmăreau scopul de a contribui la dezvoltarea tine-
relor talente artistice şi cultivarea dragostei spectatorilor pentru arta scenică.
Amatorii apelau la creaţia dramatică a clasicilor de origine rusă, cum ar fi: N.
Gogol („Căsătoria”, „Revizorul”), A. Ostrovski („Pădurea”, „Ursuza”), L. Tolstoi
(„Roadele învăţăturii”), A. Cehov („Ivanov”, „Ursul”), M. Gorki („Închisoarea”).
Din dramaturgia românească au fost înscenate „Kir Zuliaridi” şi „Cinel-Cinel”
de V. Alecsandri. Trupele româneşti care soseau în Basarabia din Vechiul
Regat includeau în reprezentaţiile lor şi figuranţi locali. Au văzut lumina şi
câteva piese ale autorilor basarabeni de limbă rusă, ca, de exemplu, V. Laşcov,
„Foaia agronomică” 580.
După revoluţia rusă din 1905, la Chişinău şi în satele din împrejurimi se
încearcă a se juca piese româneşti. Astfel, în 1906, în satul Băcioi, situat în
apropierea capitalei, profesorul V. Hartia împreună cu câţiva intelectuali joacă
în faţa ţăranilor piesa lui V. Alecsandri „Cinel-Cinel”, iar învăţătorul V. Graur
joacă aceeaşi piesă şi „Baba Hârca” în satul Ialoveni581.
În anul 1908 este organizată o trupă de amatori în frunte cu Gh. Madan
şi cu sprijinul boierilor basarabeni P. Dicescu, Suruceanu, Cononovici şi al
altora; se joacă piese din V. Alecsandri, C. Negruzzi la Chişinău şi Orhei582.
În Neamul românesc din 15 februarie 1908 sub titlul „O serbare românească în
Basarabia” găsim descrierea unei reprezentaţii organizate de această trupă de
amatori: „În ziua de 4 februarie a fost în Chişinău o reprezentaţie şi un bal,
aranjate de către Societatea de binefacere „Bessarabeţ”. De către d-re şi tineri
s-a jucat frumosul vodevil al d-lui V. Alecsandri Cinel Cinel. Rolul lui Graur l-a
jucat d. Madan, iar al Floricăi, d-ra Sârbu. Au mai luat parte în vodevil d-rele
A. Dicescu, I. Dicescu, T. Suruceanu, N. Semigradov, Savoischi ş.a. şi tinerii
Popa, Razu, Suruceanu, Popescu, Andronovici, Gumalica, ş.a. O mulţime
de ofiţeri şi funcţionari ruşi, guvernatorul Basarabiei, generali, ş.a., au luat
parte cu familiile lor. Când s-a ridicat cortina, lumea era parcă fermecată de
priveliştea uimitoare: porturi naţionale, grai românesc, tablouri cam uitate,
579
T. Burada, Teatrul în Moldova, Bucureşti, 1975, p. 89.
580
Sincronism european şi cultura critică românească, Bucureşti, 1984, p. 184.
581
Suferinţele Basarabiei şi răpirile ruseşti. Antologie (Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului
Bucureşti), Bucureşti, 1996, p. 152.
582
Ibidem, p. 163.
dar scumpe sufletului nostru. Artiştii amatori cu mult drag jucau rolurile lor.
Mai cu deosebire d. Madan în Graur a arătat un adevărat talent de artist.
S-au cântat mai multe cântece bine aranjate şi executate perfect... Aplauzele
îndelungate ale publicului au fost cea mai dreaptă şi mai bună răsplată pentru
tinerii artişti”583.
În aceeaşi ordine de idei, în ziua de 31 ianuarie 1909 la Chişinău se dă o altă
reprezentaţie teatrală, despre care ziarul ieşean Evenimentul scria: „O frumoasă
prezentaţie teatrală şi un grandios bal au avut loc astăzi în teatrul „Blagorodnoe
Sobranie” dat de boierii moldoveni din Chişinău. D-na Elena Cononovici şi
comitetul organizator telegrafic a invitat pe d. P. S. Alexandrescu să binevo-
iască a lua parte la reprezentaţia teatrală în rolul lui Colivescu din „Florin şi
Florica”. Sala era mai mult ca plină, că lumea era nevoită să stea şi prin sălile
de intrare...
D-ra Serbova-Sârbu în rolul Floricăi era încântătoare, interpretarea dată
era uimitoare, gingăşia jocului a fost fascinantă, nenumărate aplauze şi reche-
mări au fost răsplata din partea publicului. D. Madan în Florin a fost adevărat
actor schimbările ce impun rolul, au fost redate cu mult talent, despre d. P. S.
Alexandrescu în rolul lui Colivescu e de prisos să vorbim, căci e prea cunoscut
în Chişinău ca artist de valoare, aplauzele în tot timpul actului erau nesfârşite,
ca şi chemările. La finele piesei s-au dansat hora, Frumuşica şi Mureşeanca de
către toate domnişoarele şi domnii care luaseră parte...”584.
La 9 februarie 1912 această trupă prezintă piesa lui C. Negruzzi „Doi ţărani
şi cinci cârlani”în teatrul „Blagorodnoe Sobranie” din Chişinău. În ziarul Mişcarea,
un oarecare Rinaldo sub titlul „Impresii”, scrie următoarele despre această
serbare: „Se dădea o serbare moldovenească pentru mărirea averii orfelina-
tului din Chişinău. Lume multă – elită şi mare însufleţire. Se juca o piesă
românească „Doi ţărani şi cinci cârlani” de C. Negruţi. Rolurile de femei au
fost susţinute de două d-re din elita Chişinăului, iar rolurile bărbaţilor de d-l
Madan, cunoscut ziarist, şi d-l Petre Alexandrescu – pensionar al teatrului
din Iaşi – poftit pentru a le da concursul. Vodevilul lui Negruţi, departe de a
avea vreo valoare dramatică, are totuşi vorbe de spirit şi unele situaţii nime-
rite. Publicul a râs mult şi a aplaudat des. Se juca „moldoveneşte” şi publicul
român a fost entuziasmat”585. După ce descrie jocul actorilor, autorul adaugă:
„Vodevilul Doi ţărani şi cinci cârlani a fost primit cu entuziastă bunăvoinţă, ceea
ce nu se întâmplă acum pe scenele din Regat. Nimerit ar fi să se joace mai
583
Neamul românesc, 15 februarie 1908.
584
Evenimentul, 31 ianuarie 1909.
585
Mişcarea, februarie 1912.
178 Lucia Sava
des piese româneşti, nevoia se simte şi va fi asigurată izbânda iniţiatorului.

Aplauzele, ce ridicau cortina de atâtea ori, îmi trezeau în suflet o caldă, dar
stânjenitoare înduioşare”586.
Citatele de acest gen pot fi foarte numeroase. Astfel, de exemplu, „În seara
zilei de 25 ianuarie/ 7 februarie 1918, locuitorii oraşului Chişinău au vizionat
spectacolul „Răzvan şi Vidra” de B. P. Hasdeu în interpretarea actorilor ieşeni.
La sfârşitul spectacolului, deputatul V. Ţanţu, preşedintele Societăţii culturale
„Făclia”, a dat citire unei adrese de mulţumire, în care a arătat năzuinţa româ-
nilor basarabeni „de a fi şi ei cândva uniţi cu toţi românii şi de a alcătui cu toţii
la un loc o Românie nouă...”587.
Fragmentele prezentate mai sus ne demonstrează că, cu toată asprimea
regimului ţarist în Basarabia, au existat şi începuturi de teatru românesc.
Aceste reprezentaţii, deşi aveau uneori un caracter mai mult sau mai puţin
accidental, erau primite cu căldură de publicul chişinăuean.
Primele încercări de creare la Chişinău a unui teatru particular de operă au
fost făcute în anul 1910. Ideea aparţinea Bojenei Victorovna Belousova, fiica
nobilului basarabean Victor Antonovici Iacubovici. Aceasta era proprietara
magazinelor de muzică din Chişinău, care serveau şi în calitate de centre de
propagare a artei muzicale şi teatrale588. Pentru organizarea teatrului de operă,
ea este ajutată de directorul şcolii de muzică G. I. Seidler, absolvent al Conser-
vatorului din Paris (clasa vioară şi teoria muzicii), precum şi de V. S. Karmilov,
absolvent al Conservatorului din Moscova, care în scurt timp reuşeşte să creeze
nu numai o clasă serioasă de canto solistic, dar să organizeze din nou corul şi
orchestra copiilor de la aceeaşi şcoală589. Deşi au fost făcute mai multe efor-
turi în această direcţie, primele montări de spectacole de operă apar în 1918,
odată cu deschiderea Operei din Chişinău (primul spectacol de acest gen are loc
la 6 august 1918).
În pofida încercărilor de teatru înfăptuite, în perioada de la începutul
secolului al XX-lea, trebuie remarcat, că adevăratul teatru din Chişinău, şi
respectiv, din Basarabia, a fost înfiinţat mai târziu, după Marea Unire. Viaţa
teatrală între Prut şi Nistru va cunoaşte un avânt în perioada imediat urmă-
toare după Marea Unire, şi anume, în anii 1918-1923. În această perioadă a
făcut primii paşi teatrul naţional din Basarabia. O instituţie teatrală cunos-
cută în Basarabia era Teatrul Popular din Chişinău, activitatea căruia se va face
586
Ibidem.
587
Gh. Cojocaru, Consideraţii cu privire la unirea Basarabiei cu România // Destin românesc,
nr. 4, 1996, p. 54-72.
588
589
Ibidem, p. 17.
cunoscută abia după anul 1920, când acesta, depăşind dificultăţile de ordin
fracţionar, va reuşi să captiveze atenţia publicului chişinăuean590.
Despre acelaşi Teatru Popular, ca şi despre funcţia teatrului în general,
se menţiona într-un articol din presa timpului: „Raţiunea de a fi a teatrului
este funcţia lui de culturalizare...Nu intrăm în analiza pricinilor pentru care
publicul din Chişinău nu frecventează teatrul. Fapt e că teatrul din localitate
nu-şi îndeplineşte rolul pe care îl are. Şi dacă publicul nu se înghesuie la teatru,
atunci teatrul trebuie să caute publicul, adaptându-se la cerinţele şi condiţiile
locale. Teatrul din localitate trebuie să aibă mai mult o funcţie culturală de
educaţie a maselor...”591. Cadrul de dezvoltare a teatrului din Basarabia devine
favorabil odată cu modificările legislative făcute în acest domeniu al culturii
de guvernul României întregite.
Printre alte modalităţi de petrecere a timpului liber pot fi evidenţiate vizi-
tele la muzeu (imaginea 25). În perioada de la începutul secolului al XX-lea,
în Chişinău, ca şi în alte mari oraşe ale Europei, existau persoane pasionate
de obiecte de artă şi valoare, colecţiile cărora vor sta la baza fondării muze-
elor private ale epocii. Descriind evoluţia muzeului basarabean din această
perioadă, cercetătoarea E. Ploşniţă remarcă faptul că încă în ultimul deceniu
al secolului al XIX-lea este organizat Muzeul Zemstvei, iniţial cu profil limitativ
de muzeu agricol, apoi cu caracter zoologic, agricol şi de artă casnică, care
îşi va lărgi treptat profilul, datorită donaţiilor, devenind un adevărat centru
de cercetare locală. Acesta participă la mai multe expoziţii, cum ar fi cea din
anul 1901, organizată la Sankt-Petersburg, unde sunt expuse preparate anato-
mice, biologice şi embriologice la congresul medicilor şi naturaliştilor ruşi,
fiind apreciate de experţii ruşi; sau, cea din 1913, care are loc în acelaşi oraş,
unde sunt prezentate prosoape şi covoare moldoveneşti592. Despre organi-
zarea unor expoziţii periodice cu caracter agricol la Chişinău menţionează un
martor al timpului, P. Mihail593.
Dispunând de un program favorabil, deoarece „vizitatorii particulari din
oraş puteau veni între orele 11 şi 14 în zilele de duminică, în timp ce pentru
cei veniţi din alte localităţi şi pentru cei în grup vizitarea muzeului se făcea în
orice zi la orice oră”, vizita la muzeu devine curând una dintre modalităţile
frecvente de organizare a timpului liber a locuitorilor oraşului Chişinău, cât
590
Gh. Cojocaru, Contribuţia Basarabiei la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc în primii ani
după unire // Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 92.
591
A. Burlacu, Literatura interbelică din Basarabia între regionalism şi unitate spirituală românească //
592
E. Ploşniţă, Muzeul Basarabean în fluxul istoriei, Chişinău, 1998, p. 47.
593
P. Mihail, Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia, Chişinău, 1993, p. 113.
180 Lucia Sava
şi a oaspeţilor capitalei. Acest fapt îl consemnează şi numărul în creştere al

vizitatorilor muzeului menţionat. Astfel, dacă în primii ani ai existenţei muze-
ului numărul vizitatorilor, atât al adulţilor, cât şi al elevilor este notat printr-o
cifră comună, începând cu anul 1900 înregistrarea acestora se face separat,
motiv care ne permite să conchidem că numărul vizitatorilor creşte. De altfel,
conform datelor prezentate de cercetătorii acestei probleme, dacă în anul
1900 numărul vizitatorilor atinge cifra de 2 000, atunci în anul 1911 muzeul
a fost vizitat de 14 562 de adulţi şi 11 463 elevi, ceea ce constituie, în total,
26 025 vizitatori ai muzeului594.
Conform afirmaţiilor aceleeaşi autoare, colecţiile din acea perioadă erau
eterogene, acestea se găseau în casele bogate din Chişinău, precum şi în cona-
curile din provincie. Ele cuprindeau: picturi, sculpturi, piese de mobilier,
numismatice, arme, obiecte de podoabă, bijuterii, medalii, obiecte din faianţă,
porţelan sau argint595.
Aceste colecţii erau completate cu obiecte aduse din străinătate, îndeosebi,
din Franţa, Germania sau Rusia. Semnificative sunt, în acest sens, muzeele
particulare, care concentrau pasiunea nobilimii de a acumula curiozităţi ale
naturii şi obiecte rare (o colecţie de acest gen a alcătuit încă la mijlocul seco-
lului al XIX-lea A. Ruppert, olandez de origine, fost guvernator al Siberiei de
Est), care reprezintă primul tip de muzeu privat din Basarabia596.
O altă colecţie de acelaşi fel a fost cea a lui I. Suruceanu, care în anii ’80 ai
secolului al XIX-lea conţinea: „3 000 de antichităţi egiptene, un număr enorm
de amfore antice, toarte de amfore ştampilate, vase greceşti şi romane, 75
000 de obiecte de sticlă, bronz, argint şi aur, 202 unităţi de cercei şi inele din
metale preţioase, 8 000 de monede vechi din aramă, aur şi argint şi o biblio-
tecă cu 3 500 volume”. Această colecţie va fi împărţită şi achiziţionată pe părţi
de muzeele din Odessa, Herson, Moscova, astfel, încât în anul 1915 din ea
rămăsese numai biblioteca, care cuprindea mai multe cărţi în limbile română,
franceză, germană, latină şi greacă; încetând a mai exista după anul 1918597.
Demn de evidenţiat este şi faptul că printre colecţionari erau reprezen-
tanţi ai diferitor categorii sociale, ca urmare, conţinutul colecţiilor reflectă, pe
de o parte, pasiunile personale ale titularului, iar pe de altă parte, realizările
ştiinţifice ale perioadei în care acesta a trăit.
Dezvoltarea domeniului muzeal, cât şi creşterea numărului de colecţii ale
obiectelor de artă individuale a determinat participarea chişinăuenilor la dife-
594
E. Ploşniţă, Muzeul Basarabean în fluxul istoriei, Chişinău, 1998, p. 50.
595
Ibidem, p. 33.
596
Ibidem, p. 33.
597
Ibidem, p. 36-38.
rite expoziţii de artă, cum ar fi cea din 1902 la Sankt-Petersburg sau organi-
zarea unor expoziţii locale. În cadrul acestora sunt expuse publicului diferite
obiecte de artă care reflectă modul de viaţă al perioadei. Ca urmare, acest gen
de manifestaţii culturale se bucură de o atenţie sporită din partea locuitorilor
oraşului, cât şi a vizitatorilor străini. Astfel, de exemplu, expoziţia agricolă
şi industrială din anul 1903 a fost vizitată de 32 880 de vizitatori cu bilete şi
7 832 de elevi care au asistat la ea gratuit, găsind un bogat material de docu-
mentare şi cercetare598.
Faptul că oraşul Chişinău devine un adevărat centru muzeistic599 este
susţinut şi de apariţia Muzeului de Istorie (creat de Comisia Gubernială Ştiinţifică
a Arhivelor din Basarabia, autor Ion Halippa) şi Muzeul Bisericesc (creat în 1906
de Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia), care avea trei secţii:
numismatică, carte veche şi veşminte bisericeşti.
Aşadar, vizita la muzeu intră în viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului
Chişinău, devenind una dintre modalităţile de organizare a timpului liber, dar
şi o posibilitate de a-şi îmbogăţi cunoştinţele despre tradiţiile locale, precum
şi cultura generală a vizitatorului.
Percepută mai mult ca o activitate de eliberare a spiritului, morală, decât
un divertisment în sensul adevărat al cuvântului, vizita la biserică şi asistarea
la slujbele religioase obişnuite sau de sărbătoare reprezintă o preocupare a
cetăţeanului simplu, dar şi a elitei societăţii chişinăuene.
În perioada cercetată, Chişinăul poseda o frumoasă catedrală, construită în
centrul oraşului, în care se aflau sarcofagele arhiepiscopilor Dumitru Sulima,
Antonie şi Mitrofan, precum şi numeroase biserici: Măzărachi, Sf. Arhanghel,
Sf. Ilie, Buna Vestire, Sf. Gheorghe, Sf. Haralampie şi altele600.
Potrivit martorilor perioadei, dar şi descrierilor istoricului român N. Iorga,
„Chişinăul e un oraş bisericos. Prin toate părţile, pe jos în trăsuri, vezi preoţi
chemaţi pentru deosebite pricini la mitropolitul-eshar al ţării, care e astăzi un
rus. Ei se înfăţişează neobişnuit pentru noi: pălărie neagră, tare sau moale,
fără margini mari, un lung anteriu de culoare cenuşie, pantaloni care se văd
dedesubt. Poartă părul împletit în coadă sau răsfirat în viţe neunse care fâlfâie
sălbatic. Pe piept le atârnă o cruce argintie prinsă cu un lanţ de grumaz. Merg
rău, repede şi nu fac nici o impresie de demnitate cucernică în alergăturile
acestea a lor...”601. Descriind în continuare instituţiile de cult basarabene,
autorul menţionează: „Bisericile sunt multe, din toate stilurile. Una parcă a-şi
598
Ibidem, p. 43.
599
E. Ploşniţă, N. Răileanu, Pagini de muzeografie basarabeană, Chişinău, 1999, p. 33.
600
Z. Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, p.61.
601
N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, p. 85.
182 Lucia Sava
aduce aminte de clădirile moldoveneşti, dar, dacă te uiţi bine, vezi că are în
litere de aur, o inscripţie polonă. Altele au tot felul de umflături, turnuleţe,
coperăminte verzi. Am văzut chiar un paraclis, la şcoala de fete, care era săpat
în piatră, de o deosebită îngrijire. Cui îi place stilul muscălesc, poate să admire:
oricum sunt mari, curate şi bine înconjurate...”602.
Referindu-se la rolul religiei în viaţa poporului basarabean, N. Popovschi
constată că „religia nu numai a păstrat nevătămate în sufletul lui aceste puteri
sufleteşti ale neamului, ci şi a creat acea încordare care poate înlesni mult
rezolvarea problemelor mari ale vieţii...”603.
Fire religioasă, dar şi morală în acelaşi timp, basarabeanul îşi organiza
timpul liber, fiind preocupat de purificarea sa spirituală, prin acţiuni directe
(cum ar fi iertarea păcatelor la biserică), dar şi indirecte, prin activităţi cari-
tabile, de ajutorare a aproapelui. În acest sens, la Chişinău apar la începutul
secolului al XX-lea o serie de societăţi, având diferite scopuri, care contri-
buie la transformarea oraşului în centru urban şi cultural. Astfel, în anul 1911
este înfiinţată Societatea Frăţimea profesorilor de religie din Basarabia, care avea
scopul de a uni pe toţi profesorii de religie din şcolile secundare şi medii, de
a se ajuta reciproc la realizarea datoriilor pe care le aveau faţă de biserică şi
şcoală, de a colabora la predarea religiei şi a educaţiei morale şi religioase a
elevilor etc.604. Această societate urmărea, pe de o parte, promovarea valorilor
culturale şi ştiinţifice locale, iar pe de altă parte, şi scopuri caritabile, de a
ajuta anumite categorii sociale vulnerabile ale societăţii. De exemplu, potrivit
surselor timpului, „ca să ajute pe orfanii din Basarabia, s-a înfiinţat încă de
curând un comitet la Chişinău, având în frunte pe Preacuvioşia sa părintele
Arhimandrit Gurie şi pe domnul Pelivan. Pentru scopul atât de creştinesc,
comitetul a primit din România un ajutor începător de 100 000 lei, iar Banca
Naţională a României a dat 50 000 lei. Se va urma adunare de daruri şi aici în
ţară şi suntem încredinţaţi că fiecare om de inimă va ţinea să fie scris, cu cât
poate mai mult în şirul celor ce au dăruit pentru frumosul scop.605 Donaţiile
obţinute, atât cele obţinute de la populaţia locală, cât şi cele externe, urmau să
fie transferate la orfelinatele din Chişinău şi din alte localităţi ale Basarabiei.
Având acelaşi scop, al carităţii, Congresul eparhial din 1910 înfiinţează din
mijloacele personale ale clerului basarabean, provenite din cotizaţiile anuale,
două burse a câte 100 ruble fiecare, pe lângă şcoala de fete, pentru copilele
învăţătorilor din şcolile bisericeşti, indiferent de clasa socială; de asemenea,
602
Ibidem, p. 85.
603
N. Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, Chişinău, 2000, p. 15.
604
Luminătorul. 1909-1918, p. 72.
605
Ibidem, p. 76.
fixează o sumă anuală în folosul casei de ajutor reciproc a învăţătorilor din

şcolile bisericeşti pe calea reţinerii a câte 50 de copeici din cotizaţiile personale
ale clericilor şi tot acest congres hotărăşte înfiinţarea, pe seama fabricii epar-
hiale de lumânări, mai multe burse pe lângă şcoala eparhială de fete, pentru
copilele învăţătorilor din şcolile bisericeşti606.
Timpul liber putea fi „omorât”, de asemenea, prin intermediul plimbă-
rilor în parc. Prin grija autorităţilor locale, parcurile şi locurile de agrement
erau întreţinute în bună ordine şi curăţenie. Este cunoscută, în acest sens,
decizia conducerii oraşului Chişinău referitoare la reconstrucţia şi reamena-
jarea parcului central de odihnă, Grădina Publică, care este cel mai vechi parc
din oraş, conceput şi amenajat în manieră clasică. Aici, locuitorii oraşului,
istoviţi după o zi de muncă, puteau merge la plimbare sau să se aşeze pe o
bancă, pentru a asculta muzica locală şi a pentru a da frâu liber imaginaţiei.
De multe ori parcul reprezenta locul de întâlnire cu prietenii, pentru a
discuta pe diferite teme sau pentru a juca cărţi. Această pasiune, foarte frec-
ventă, a locuitorilor oraşului Chişinău va fi oarecum „legalizată” după Unire.
Prin Legea 3843 din 22 decembrie 1918, preţurile la cărţile de joc de la 1 februarie
1919 se fixează 40 lei pentru cărţile de joc pentru cercuri; 20 de lei – cărţile de
joc calitatea I; 10 lei – cărţile de joc calitatea II607. De menţionat, prin aceeaşi
lege se adăugau la cărţile pentru cercuri şi de calitatea I încă câte 4 lei, iar cele
de calitatea II – câte 2 lei, sume care urmau să constituie fonduri de donaţie
pentru „Familia luptătorilor”, Societatea invalizilor şi Societatea ortodoxă din
Basarabia608.
Prin urmare, concepute în sens larg, divertismentele atestate ca modali-
tate de petrecere a timpului liber de către locuitorii oraşului Chişinău în peri-
oada de la începutul secolului al XX-lea sunt foarte complexe şi comportă un
conţinut foarte divers. De la cele cu o tentă a dezvoltării intelectuale, cum ar
fi spectacolele de teatru şi film sau cititul cărţilor, vizitele la muzeu ş.a., la cele
care constituie o simplă relaxare, de tipul plimbărilor prin parc sau jocul de
cărţi, toate modalităţile de divertisment descrise reprezintă, de fapt, atitudini,
comportamente ale vieţii cotidiene şi ale mentalităţii chişinăuenilor în pragul
unui nou secol.
606
Şcoala Moldovenească. Revista Asociaţiei Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, 1917.
607
608
Ibidem, p. 68.
184 Lucia Sava
CAPITOLUL VI
MORAVURILE. LUMEA INTERLOPĂ
Nivelul de dezvoltare al unei societăţi este privit şi apreciat în strânsă
legătură cu principiile morale ale acesteia, cu modul de viaţă stabilit de către
membrii săi, cu regulile nescrise primite din strămoşi şi transmise ca moşte-
nire din generaţie în generaţie. O societate nu poate fi apreciată la justa ei
valoare, dacă nu-i sunt cunoscute şi apreciate valorile şi principiile morale
după care se conduce; doar cunoscându-le, putem evidenţia particularităţile
de evoluţie ale ei într-un anume cadru cronologic, numai astfel putem explica
şi justifica anumite acţiuni ale reprezentanţilor ei.
Studierea modului de viaţă cotidiană şi trasarea unor caracteristici ale
mentalităţii locuitorilor oraşului Chişinău ar fi incompletă fără a face refe-
rinţă la concepţiile etice, fără a include principiile morale după care aceştia se
conduceau în viaţa de zi cu zi.
Ca şi oricare altă societate, cea chişinăueană îşi stabilise la începutul seco-
lului al XX-lea regulile de viaţă, în mare parte moştenite de la generaţiile ante-
rioare, dar în acelaşi timp completate cu noi trăsături, ca urmare a contextului
social-politic şi cultural specific al perioadei.
Centrul de gravitaţie al dezvoltării şi transmiterii moravurilor chişinăue-
nilor era concentrat, în primul rând, în sânul familiei, aici, de la naştere, copilul
primea de la părinţi educaţia, pe care mai apoi avea să se bazeze pe parcursul
întregii sale vieţi. Urmează şcoala, al cărei rol fundamental era de a conso-
lida principiile morale de viaţă, obţinute în familie, precum şi de a-l ajuta pe
individ să se încadrează în societate.
Viaţa religioasă, economică, juridică, politică, morală, viaţa publică şi viaţa
privată sunt toate încheiate în jurul familiei, formând un tot coerent, apărând
oamenilor ca un fapt de „drept natural”, o creaţie a divinităţii, o necesitate
organică de viaţă609.
Pe de altă parte, familia este cea care formează o treaptă medie şi o insti-
tuţie de trecere între individ şi societate. În primul rând, prin creşterea indi-
vidului ca pe un viitor membru al societăţii, socializându-l pedagogic, şi în al
doilea rând, oferindu-i în tot decursul vieţii lui un sprijin şi un loc de refugiu
în lupta pe care acesta o duce pentru viaţa socială. În al treilea rând, prin
faptul că familia a fost întotdeauna cea mai directă şi cea mai firească dintre
comunităţile umane impuse, în jurul ei s-au închegat o serie de activităţi care
ţin de creşterea fizică şi morală a indivizilor.
609
X. Costaforu, Cercetarea monografică a familiei. Contribuţie metodologică, Bucureşti, 2005, p. 10.
Prin urmare, datorită importanţei pe care o deţine, familia a ajuns să

formeze o unitate perfectă, o reproducere în mic a unei societăţi, cu toate
aspectele şi problemele acesteia, dar având un spirit de corp şi o conştiinţă
comună mult mai acută610.
Datorită condiţiilor de trai diferite, dezvoltării inegale, sau pur şi simplu
unei inegalităţi de interese între diverse grupuri familiale, s-a ajuns uneori la
o autonomizare a fiecărui grup familial, ceea ce a dus la consolidarea caracte-
rului lor de unitate socială distinctă.
Spre deosebire de lumea rurală, în cadrul de viaţă urban, mediul de familie
se schimbă: individul este mai izolat, el se prezintă ca unitate economică şi
morală de sine stătătoare, iar aceste aspecte îşi lasă amprentele asupra dezvol-
tării sale psihosociale.
În această ordine de idei, trebuie de menţionat că principala deosebire
între familia vest-europeană şi cea din sud-estul Europei (sau din Balcani)
nu rezidă atât în diferenţele cantitative611, cât în faptul că în Balcani tipul
de familie extinsă sau multiplă reprezenta mai des şi pentru o perioadă mai
lungă de timp un stadiu de dezvoltare a ciclului de viaţă individual al familiei.
Aceasta însemna că, înainte să se separe, generaţiile trăiau împreună o peri-
oadă mai îndelungată.
Adepţii teoriei mentalităţilor, care au abordat detaliat aspectele psiho-
sociale ale familiei, au considerat că cea de tip mai restrânsă încurajează
legăturile afective între partenerii conjugali şi între părinţi şi copii. Astfel,
de exemplu, ca şi Ariès, L. Stone acordă o mare importanţă schimbărilor în
metodele de îngrijire a copiilor în cadrul familiilor engleze, despre care consi-
deră că generează în rândul adulţilor un sentiment de încredere612.
În acest context, relaţiile dintre generaţii s-au modificat în timp. Generaţia
mai în vârstă nu mai are foarte mare autoritate în ceea ce priveşte căsătoria,
610
Ibidem, p. 35.
611
Aceste diferenţe sunt determinate de densitatea medie a populaţiei, care în a doua jumă-
tate a secolului al XIX-lea era mai mare în Vest, circa 46 locuitori pe km², în timp ce sud-
estul Europei avea mai puţin de 15. J. Goody, Familia europeană. O încercare de antropologie
istorică, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p. 132.
612
De menţionat, analiza istorică detaliată a familiei din epoca modernă, elaborată de L.
Stone, este plasată în contextul mai larg al schimbărilor survenite în mentalitatea timpului.
Astfel, vastele şi subtilele schimbări culturale se reflectau în schimbarea modului în care
membrii familiei se raportau unul la celălalt în ceea ce priveşte aranjamentele legale, struc-
tura, cutuma, puterea, sentimentele şi sexul. Schimbările respective au debutat în Anglia
şi cea mai radicală a fost trecerea „de la distanţare, consideraţie şi patriarhat” la „indivi-
dualismul afectiv”, pe care autorul o consideră ca fiind cea mai importantă mutaţie în
mentalitatea epocii moderne. Ibidem, p. 179-183.
186 Lucia Sava
munca sau rezidenţa care depind de decizia statului (dacă ne referim la şcola-
rizare) sau de cea a individului, pe măsură ce el îşi găseşte un loc de muncă
şi pleacă de acasă. Sub acest aspect, relaţiile dintre generaţii devin mai puţin
tensionate; ele sunt mai distante sub aspect fizic şi social, dar mai apropiat în
alte privinţe.
Totodată, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în condiţiile
producţiei industriale, munca femeilor se deosebea mult de cea din perioa-
dele anterioare, deoarece ea presupunea mult timp petrecut în afara casei.
Pentru prima dată, cel puţin pentru majoritatea morală, munca femeii se afla
în conflict cu obligaţiile sale casnice. Astfel apare conceptul de „maternitate
morală”, care presupunea că îngrijirea copiilor şi administrarea gospodăriei
formau cea mai meritorie misiune a unei soţii613.
Revenind la situaţia din oraşul Chişinău în perioada cercetată, izvoarele
timpului conţin o varietate foarte mare de articole cu caracter educativ, moral,
prin intermediul cărora autorii acestora îşi propun să consolideze principiile
unei educaţii sănătoase ce ar permite dezvoltarea unei societăţi armonioase614.
Astfel, autorii unor articole, publicate în presa periodică a timpului încearcă
să convingă cititorul despre sacralitatea căsătoriei: „Prin taina cununiei, bărbatul
şi femeia se întorloacă pe toată viaţa până la moarte. Pentru aceasta mirele şi
mireasa, dorind a se cununa, sunt datori să socoată dacă se plac unul pe altul.
Aceasta trebuie să ştie şi părinţii lor. Dar la noi lucrurile se fac fără întrebarea
copiilor...”615. În continuare, autorul argumentează necesitatea cunoaşterii
celor doi viitori parteneri de viaţă, şi, mai ales, convingerea acestora, fără
intervenţia părinţilor, de a lua decizia de căsătorie.
Pe de altă parte, remarcăm în mentalitatea epocii importanţa care se
acorda căsătoriei religioase, „căsătoria civilă fără solemnitatea religioasă era
privită ca şi concubinajul...”616. Anume ceremonia de oficiere a ritualului reli-
gios îi conferea acesteia caracterul divin, îi asigura permanenţa şi armonia
viitorului cuplu. În pofida încercărilor autorităţilor, dar şi a întregii societăţi,
de a menţine numărul căsătoriilor încheiate, atestăm în presa periodică a
timpului, o rată înaltă a divorţurilor printre chişinăueni. Conform unor date,
doar în anul 1914, la consistoriul religios din oraşul Chişinău, care constituia
organul abilitat pentru desfacerea căsătoriilor, erau depuse mai mult de 100
613
Ibidem, p. 187.
614
615
Luminătorul. Jurnal Bisericesc, 1909-1918, nr. 6, 1910, p. 27.
616
Preot Gheorghian, P., Căsătoria ca act civil şi ca taină bisericească // Luminătorul, anul LVII,
nr. 7, 1 martie 1924, p. 15-18.
de cereri, printre care se găseau şi persoane cu vârsta ce depăşea 50 de ani617.

În acelaşi context se înscrie cererea înaintată de soţia locotenentului-colonel
I. Rutkovski organelor abilitate pentru desfacerea căsătoriei618.
Printre cauzele frecvente ale deciziilor de divorţ sunt menţionate: infi-
delitatea, violenţa, beţia unuia dintre soţi etc. În unul din articolele presei
timpului se evidenţia: „Cele mai importante motive pentru care căsnicia putea
fi desfăcută din cauza bărbatului erau, ca şi în cazul femeii, condamnarea
pentru o faptă penală, conspirarea împotriva stăpânirii, infidelitatea, violenţa,
patima beţiei. Totuşi, infidelitatea masculină era până la un punct tolerată:
căsătoria se desfăcea doar dacă soţul, căzând în dragostea altei femei, nu se va
părăsi de aceasta niciodată. În timp ce infidelitatea masculină era privită mai
mult ca o cădere în dragoste, cea feminină era privită aspru de societate.”619.
Prin urmare, cauza primordială a divorţurilor rămânea a fi infidelitatea. Presa
timpului scoate în evidenţă o serie de cazuri de infidelitate; de cele mai multe
ori acestea veneau din rândurile bărbaţilor, însă există suficiente cazuri de
înşelăciune din partea femeilor, cu toate că acestea erau ascunse de ochii lumii
cu mai multă înţelepciune.
Deşi putem vorbi despre existenţa unui cod al bunelor maniere, bazat pe
principii ca: bunul-simţ, respectul reciproc, corectitudinea, cinstea, omenia,
onestitatea etc., locuitorii oraşului Chişinău sunt puşi de multe ori în situaţia
de a alege între aceste principii şi „plăcerile” vieţii.
Una dintre problemele primordiale cu care s-a confruntat moralitatea soci-
etăţii chişinăuene la începutul secolului al XX-lea a fost beţia. Acest fenomen,
apărut încă în secolul trecut, cunoaşte o amploare deosebită în perioada
studiată de noi, fiind răspândit în întreaga Europă. Consecinţele sale asupra
vieţii sociale sunt evidente: degradarea personală, dezonorarea familiei, demo-
ralizarea societăţii.
Chiar dacă autorităţile (statul, biserica) se implică de nenumărate ori pentru
a stopa acest flagel negativ al societăţii, situaţia era cu greu ţinută sub control.
Încă în Raportul Guvernatorului Basarabiei din 12 martie 1897 se menţiona,
printre altele, că s-au realizat: „Fapte bazate pe articolul 5, conform căruia
introducerea monopolului vânzării vinului a adus populaţiei progres în starea
ei socială şi morală...”, ca urmare, „beţia a scăzut şi gălăgia şi bătăile s-au
împuţinat. În centrele oraşelor, unde siguranţele erau pline cu beţivi asemenea
cazuri sunt rare...”620. În continuare, în raport sunt evidenţiate consecinţele
617
Cuvânt Moldovenesc, 1913-1916, p. 35.
618
619
Cuvânt Moldovenesc, nr. 5, noiembrie 1913, p. 35.
620
Raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului din 3 aprilie 1919 Cu privire la rezultatele aplicării
188 Lucia Sava
pe care le-au avut acţiunile întreprinse de autorităţi pentru a controla cazurile

de beţie. Totodată, sunt propuse şi o serie de măsuri, cum ar fi: micşorarea
numărului localurilor care comercializează vin şi alte băuturi alcoolice; deschi-
derea acestora la ore fixe; elaborarea unui regulament de eliberare a băutu-
rilor acasă la consumatori numai cu bani numerar; toate aceste măsuri având
ca scop final – micşorarea numărului de persoane consumatoare de băuturi
alcoolice621.
Aceste măsuri sunt completate prin altele, care au menirea de a pedepsi
drastic persoanele implicate, sunt stabilite măsuri punitive, sunt organizate
diferite campanii de informare a maselor, dar şi măsuri educative pentru a
limita la maximum numărul persoanelor posedate de patima beţiei.
Conform deciziei Dumei orăşeneşti din anul 1914, se interzicea deschi-
derea localurilor de comercializare a băuturilor alcoolice în piaţă, în apropiere
de instituţiile şcolare, spitale, instituţii judiciare, Grădina Publică, cât şi de
către particulari, care nu întruneau anumite condiţii622.
Presa periodică a timpului a menţinut, de asemenea, această campanie
împotriva alcoolismului. Într-un articol al timpului citim: „Împotriva alco-
olismului şi înainte de război se ridicau glasuri domoale. Era şi nu era un
pericol. Azi însă a devenit ameninţarea unei catastrofe. Împrejurările de după
război au dat alcoolului intensitate, de distrugere în cârdăşia cu bolile legate
de el.”623. Autorul descrie astfel stările provocate de alcool: „În căruţă stau
femeile, cu ochii injectaţi, cu obrajii ca coaja de rac fiert, bolborosind cuvinte
neînţelese...”624 şi în continuare se întreabă: „Degradare morală? Nu mai e
vorba de ea acum, în faţa otrăvirii permisă, constantă, susţinută... Pericolul
cel mare e degenerarea fizică...Nu numai beţia prin sine este ameninţătoare,
ea merge mână în mână cu sifilisul şi tuberculoza...”625.
Aşadar, numărul considerabil de persoane aflate sub influenţa băuturilor
alcoolice, cât şi consecinţele alcoolismului, cu toate încercările autorităţilor,
rămâneau încă evidente asupra societăţii chişinăuene.
În perioada cercetată au fost elaborate legi şi regulamente care stabileau
noi restricţii pentru populaţie. Măsurile de prevenire şi combatere a acestui
monopolului asupra alcoolului şi influenţa lui asupra populaţiei // Basarabia economică, nr. 3-4,
1919, p. 44.
621
Ibidem, p. 46.
622
Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений // Ведомости Киши-
невской Городской Думы, Nr. 2, январь 1914.
623
I. Simionescu, Beţia // Foaia plugarului, an. III, nr.8, august 1923, p. 265-268.
624
Ibidem, p. 266.
625
Ibidem, p. 266.
viciu al societăţii chişinăuene vor fi aprofundate după Unirea Basarabiei cu

România. În acest context, guvernul român a adoptat, între altele, Legea 3261
din 5 octombrie 1918, care fixa taxa de 5 ruble pentru vadra cu vin; de menţi-
onat, că această lege intrase în vigoare încă în anul 1917. O alta, Legea 611
din 9 februarie 1919, fixează noi taxe: 10 lei/deca cu vin, 5 lei/ vin taxat, 6 lei
vin netaxat626. Astfel, după Marea Unire, lupta autorităţilor şi a întregii soci-
etăţi române împotriva degradării morale a individului din cauza alcoolului
continuă.
În conformitate cu Raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului din 3
aprilie 1919 „vânzarea alcoolului a trecut sub controlul statului, ceea ce a avut
un efect bun asupra populaţiei...”627. În continuare se precizează că „după
introducerea monopolului asupra alcoolului, vânzarea rachiului fabricat din
pâine a scăzut şi s-au micşorat beţiile.” Ca rezultat al acestor măsuri, putem
vorbi despre o îmbunătăţire materială, sanitară şi morală a oraşului Chişinău.
În acest context, referindu-se la ameliorarea situaţiei, autorul raportului
subliniază: „cârciuma rămâne a fi localul tuturor relelor, al hoţilor, al specu-
lanţilor, care foloseau munca ţăranilor. Odată ce au fost luate toate măsu-
rile necesare pentru combaterea situaţiilor cauzate de inspiraţiile lui Bachus,
starea de spirit în oraş s-a mai îmbunătăţit. Oamenii vin mai des la biserică, îşi
petrec serile unindu-se, iar unii dintre ei citesc...”628.
În strânsă legătură cu beţia, şi fumatul constituie un viciu obişnuit. Această
pasiune la modă în Europa nu întârzie să cunoască amploare şi în rândurile
populaţiei oraşului.
În unul din articolele perioadei, Ioan Savca, cetăţean de rând al societăţii
chişinăuene, povesteşte: „...de la 12 ani am început să fumez..., de la 20 – am
fumat în continuu. La 30 de ani aveam dureri de inimă, de cap...”629. Autorul
nu uită să menţioneze cheltuielile imense suportate pentru acest deliciu: „Din
cauza sărăciei fumam mahorcă, în toată luna fumam mai bine de un funt
care ţine 30-35 copeici. Pe hârtie şi sârnici cheltuiam 20 copeici. Aşa în an pe
fumare cheltuiam 6 ruble, iar în 30 de ani am fumat 180 de ruble, am fumat
nouă puduri de mahorcă, iar în ele au fost vreo două funturi de iad, nicotină,
626
Raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului din 3 aprilie 1919 Cu privire la rezulta-
tele aplicării monopolului asupra alcoolului şi influenţa lui asupra populaţiei // Basarabia
economică, nr. 3-4, 1919, p. 44.
627
Ibidem, p. 46.
628
Ibidem, p. 46.
629
I. Savca, Pentru ce am lepădat eu fumarea tiutiunului // Luminătorul, an. VIII, nr. X, 1915,
p. 45.
190 Lucia Sava
o picătură din care îi destul ca să otrăveşti pre cel mai vârtos câine...”630. În
continuare, în convingerea de a fi ascultat de persoanele tentate să încerce
fumatul, autorul evidenţiază consecinţele negative ale acestui obicei: „Fumatul
dăunează inimii, minţii (creierului), ochilor, dinţilor. Dar câte pojare s-a întâm-
plat prin case din pricina tiutiunului... Fumarea tiutiunului mai în scurt aduce
numai stricăciune, dar răutatea aceasta creşte şi creşte. Fumează şi săracul, şi
bogatul, bărbaţii, femeile şi copiii. Nu fumaţi! Jeliţi-vă pe sine! ”631. În pofida
acestor îndemnuri destul de convingătoare, numărul fumătorilor din oraşul
Chişinău este în continuă creştere, de cele mai multe ori această pasiune se
întâlneşte printre bărbaţi, dar sursele timpului ne relatează despre cazuri de
fumători printre femei, şi chiar printre copii.
Atestăm la sfârşitul perioadei studiate o serie de măsuri care au menirea
de a stabili un cadru legislativ adecvat – de a trece sub monopolul statului
rezervele de tutun, precum şi produsele fabricate din acesta. Acţiunile de
acest gen sunt continuate şi după Unirea Basarabiei cu România. În perioada
menţionată au fost promulgate câteva legi, destul de reprezentative în această
direcţie. Astfel, potrivit Legii 1188 din 17 mai 1918, are loc rechiziţionarea
tutunurilor din Basarabia632. De asemenea, prin Legea 2059 din 10 august 1918
se stabilea preţul tutunurilor din Basarabia rechiziţionate pentru trebuinţele
statului la 200-350 lei/pud. Trebuie evidenţiat faptul că fixarea preţurilor era
făcută de către Regia Monopolului de Stat a României. În acelaşi context, prin
intermediul Legii 3119 din 24 octombrie 1918 se autorizează menţinerea taxei de
40 ruble/pud tutun din recolta anului 1918633.
Criminalitatea a constituit una dintre problemele majore cu care s-au
confruntat autorităţile, dar şi locuitorii de rând ai oraşului Chişinău la înce-
putul secolului al XX-lea634. Cronicile timpului ofereau un spaţiu destul de
important acestei teme, care reprezenta un interes aparte pentru rubricile
ştirilor de senzaţie din oraş. Majoritatea cazurilor se încadrau în infracţiunile
mai mărunte, care erau, de regulă, soluţionate de poliţia locală şi puteau fi
date publicităţii. Zonele unde era concentrată mai mult lumea interlopă, erau
Malina Mare şi Malina Mică, dar se întâlnesc informaţii despre reprezentanţii
unor grupări criminale şi la periferiile oraşului.
630
Ibidem, p. 46.
631
Ibidem, p. 47.
632
633
Ibidem, p. 68.
634
fila 1.
Conform cifrelor oficiale oferite de zemstva oraşului, în Chişinău, timp

de un an (august 1900 – august 1901), se găseau în arest: după proclamarea
sentinţei, pentru a-şi executa sentinţa deja dată, 1 937 bărbaţi şi 302 femei, în
total – 2 239 persoane. Numărul persoanelor aflate în reţinere pentru cerce-
tare era mai mic, circa 402 bărbaţi, 54 femei, în total – 456 persoane. Aceste
persoane urmau să fie cercetate penal pentru a li se stabili sentinţa definitivă,
uneori timp de câteva luni635.
Cele mai frecvente cazuri de infracţiuni ale perioadei înregistrate în oraşul
Chişinău sunt furturile, jafurile la drumul mare, acte de agresare fizică, dar se
întâlnesc şi violuri, omucideri.
În unul dintre ziarele perioadei se menţionează că la data de 12 mai 1910 a
fost emisă sentinţa în cazul cercetărilor penale a 32 de persoane, care, dându-
se drept slujitori ai bisericii locale, au sustras, timp de 20 de ani, bunuri mate-
riale (covoare, prosoape etc.), dar şi sume mari de bani de la locuitorii oraşului
şi din alte localităţi ale Basarabiei. 31 de persoane au fost lipsite de avere, fiind
private de libertate pentru o perioadă de 2 ani, iar unei persoane i s-a aplicat
sentinţa privaţiunii de libertate timp de 1 an, în aceleaşi condiţii636.
Într-un alt articol, preotul F. Petrovici evidenţiază trăsăturile acestor
deprinderi ale unora dintre locuitorii oraşului Chişinău: „Furtişagul la noi
atâta-i de răspândit, că adeseori el cu îndrăzneală şi fără ruşine se face în ziua
amiaza mare. Este un păcat mare... la noi rădăcina patimii se sădeşte încă
din copilărie prin nebăgarea de seamă a părinţilor...”637. Autorul încearcă să
găsească câteva metode de soluţionare a acestor cazuri, subliniind, că „părinţii
trebuie să le insufle copiilor că, e păcat mare, că furt este de acu şi acela care
rupt numai o poamă din grădina străinului...”638. În acelaşi timp, el este de
părere că „precum pentru lupta cu beţia se întocmesc deosebite obşti, cercuri
de trezie, şi aduc mare folos norodului, aşa trebuie pentru lupta cu furtişagul”
şi că „marele ajutor în această luptă trebuie să-l aibă şcoala, care trebuie să
înveţe pe fiecare elev să fie om cinstit şi creştin adevărat, să nu ieie nimic fără
ştirea stăpânului...”639.
635
1901, c. 178.
636
fila 1. A se vedea şi Extras din Aviz, Nr. 178, al şedinţei Comisiei juridice a Basarabiei din 9
decembrie 1919// Buletinul Cercului de Studii şi propagandă cooperatistă pentru Basarabia, nr. 2,
august 1920, p. 3.
637
Preot F. Petrovici, Despre lupta cu furtişagul // Luminătorul, an. V, nr. VIII, august 1912,
p. 74.
638
Ibidem, p. 74.
639
Ibidem, p. 75.
192 Lucia Sava
Despre faptul că infracţiunile erau destul de frecvente în oraşul Chişinău

în perioada de la începutul secolului al XX-lea ne demonstrează încercările
întreprinse de autorităţile oraşului de a stabili liniştea şi ordinea, de a calma
spiritele printre locuitorii capitalei.
Conform raportului din anul 1915 privind activitatea organelor de urmărire
penală din oraşul Chişinău, reprezentanţii departamentui vizat au asistat pe
parcursul acestui an la manifestările de ordin social din oraş, au supravegheat
regiunile suprapopulate, cum ar fi pieţele, gările, teatrele etc., precum şi loca-
lurile comerciale (magazine, lombardul ş.a.), au patrulat pe străzile principale
ale oraşului, pentru a reduce numărul infracţiunilor şi al furturilor640. Drept
urmare, numărul acestora (619 infracţiuni cu caracter diferit) s-a micşorat,
comparativ cu anul anterior, 1914, când în oraş au fost înregistrate cu 144
cazuri de încălcare a legii mai mult (tabelul 38). Conform datelor extrase din
acelaşi raport, în anii 1912-1915, în oraşul Chişinău cele mai multe infracţiuni
le constituie furturile (cifra acestora variază de la 758 în 1912, 816 în 1913,
671 în 1914 şi 566 în anul următor). Numărul agresiunilor fizice este diferit;
astfel, în 1912 au fost înregistrate 65 de cazuri, iar în 1915 – doar 10. Cât
priveşte jafurile, tâlhăriile, au fost cunoscute 39 de cazuri în 1912, numărul
acestora reducându-se până la 19 în anul 1915. În acelaşi sens, escrocheriile,
delapidările de bani şi alte infracţiuni de acest gen înregistrate în 30 situaţii
în 1912 s-au micşorat ca număr, astfel încât în anul 1915 sunt cunoscute
doar 2 cazuri. Comparativ cu infracţiunile, crimele, omuciderele ocupă un
număr mai redus (până la 7 cazuri pentru fiecare din cei patru ani evidenţiaţi
în acelaşi tabel). În total, în anul 1912 au fost comise 1080 de infracţiuni, în
anul 1913 numărul acestora scade până la 986 şi 763 în 1914, în timp ce în
anul 1915 au fost deschise dosare penale pentru 619 cazuri641. Şeful Secţiei
de cercetare penală, I. Dobrovoliski, constată că cele mai multe infracţiuni
au fost comise în sectorul 2 de poliţie al oraşului Chişinău, care era cel mai
populat, urmează apoi celelalte sectoare – 3, 1, 4 şi 5. Situaţia furturilor, care
reprezentau 94,8% din numărul total al infracţiunilor comise în anul 1915, era
diferită de la o persoană la alta; astfel, 11,5% ocupau furturile până la 5 ruble;
18,3% – cele până la 10 ruble, 25% – până la 25 ruble, 21,2% – până la 50
ruble, 11% – până la 100 ruble, 7,7% – până la 300 ruble, 2,8% – până la 500
ruble şi doar 2,5% constituiau persoanele care au comis furturi în sume mai
mari de 500 ruble642. Aşadar, majoritatea furturilor înregistrate în capitală în
640
Краткий исторический очерк противо-раскольнической миссии в Кишиневской Епархии с 1813
до 1910 года, Кишинев, 1909, c. 5.
641
Ibidem, p. 7.
642
Ibidem, p. 8.
anul 1915 sunt cele mărunte, fapt care ne permite să conchidem că acestea nu
erau realizate de grupări criminale, ci de persoane individuale care urmăreau
însuşirea unor bunuri pe căi mai uşoare. Pe de altă parte, această situaţie ne
permite să rezumăm, că furturile mărunte frecvente din oraş ţin de mentali-
tatea de epocă a orăşeanului, potrivit căreia era mai simplu şi mai comod să
extragi bunuri şi obiecte mărunte de la persoane individuale, decât să jefuieşti
bănci.
Problema criminalităţii existente în capitala Basarabiei a constituit subiectul
de dezbateri în cadrul mai multor adunări ale zemstvei oraşului, care a încercat
să determine cauzele acesteia şi a luat unele măsuri pentru combaterea ei643.
Presa timpului evidenţiază unul dintre cazurile, când în urma unei operaţiuni
reuşite poliţia a ucis pe unul dintre „autorităţile” lumii interlope, un oare-
care Mihail Kudelikin, a cărui grupare era „specializată” în jafuri în suburbiile
În majoritatea cazurilor, poliţia se confrunta cu o serie de probleme de
natură birocratică, cum ar fi: tărăgănarea cazurilor din diferite motive, clasarea
cazurilor din insuficienţă de probe etc. Trebuie menţionat faptul că o bună
parte a cazurilor de cercetare penală vizau, în primul rând, populaţia de rând
a oraşului. Din aceste considerente, de cele mai multe ori, cel care întâm-
pina cele mai multe piedici din partea justiţiei era tocmai cetăţeanul obişnuit.
Inutilele şi interminabilele adresări către instanţele judiciare îl epuizau fizic şi
moral pe cetăţeanul basarabean, el fiind nevoit să-şi cheltuie cele de pe urmă
mijloace financiare: „jalea te cuprinde când vezi pe bietul moldovean rupt şi
flămând, poate cu o bucăţică de mămăligă rece în traistă, umblând pe uliţele
târgului şi căutând „advocaţii” sau „ablacaţii” şi judecătoriile unde el duce
cea de pe urmă bucăţică, ruptă din gura copiilor lui flămânzi, lepădaţi acasă,
poate cu mama lor bolnavă...”644. Aşadar, încă din perioada de la începutul
secolului al XX-lea, întâlnim trăsăturile tipice ale justiţiei actuale, birocraţia,
şi, pe de altă parte, corupţia şi mita sunt foarte frecvente, acestea fiind însoţite
de incompetenţa specialiştilor în domeniu, precum şi de lipsa de scrupule a
unora dintre ei.
Cea mai veche meserie din lume, prostituţia, făcea parte, de asemenea, din
viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului Chişinău. Deşi reprezentau o categorie
a marginalilor, fiind excluse din societatea propriu-zisă, din considerentul că
acestea promovau valori şi principii de viaţă amorale, prostituatele îşi prac-
643
Земства, часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 23-25.
644
Glasul Basarabiei, 1913-1914.
194 Lucia Sava
ticau meseria în case de toleranţă sau în mod clandestin. Conform afirmaţiilor

istoricului I. Scurtu, o bună parte din ele proveneau din mediul rural, care
venite în lumea confuză a oraşului, care nu permitea la fel de bine controlul
social al persoanei, şi, în plus, aducea mai uşor şi mai mulţi bani, se dedau
acestor practici645.
Pe lângă prostituatele de meserie existau doamne şi domnişoare care, exer-
citând diferite funcţii, cum ar fi cea de servitoare, chelneriţă, cameriste de
hotel etc., îşi rotunjeau veniturile întreţinând relaţii sexuale cu clienţii646. În
cazurile menţionate, prostituţia se practica în hoteluri, băile publice, cârciumi,
precum şi acasă la fete.
Dat fiind faptul că prostituţia era practicată mai mult la oraş, decât în
mediul rural, se considera, că acesta constituie mediul favorabil dezvoltării
imoralităţii, desfrâului, câştigului fără muncă, a unor activităţi care permiteau
adunarea unei averi mai mari pe căi mai uşoare. Conform Recensământului de
la 1897, în oraşul Chişinău erau înregistrate oficial 125 femei şi 2 bărbaţi care
practicau legal propstituţia în oraş647.
Pe de altă parte, consecinţele acestei plăceri, pe lângă remuşcările morale,
certurile în familie şi divorţurile nenumărate erau, de asemenea, numărul de
boli venerice aflat în creştere. Rapoartele autorităţilor locale ne permit să
concluzionăm, că acestea din urmă reprezentau o problemă majoră atât din
punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere sanitar, medical.
Astfel, conform Raportului zemstvei orăşeneşti privind bolnavii de sifilis în
anul 1900, în oraşul Chişinău situaţia era următoarea: bolnavi de această boală
pentru prima dată erau 101 persoane; dintre care – 62 bărbaţi şi 39 femei. În
raport se menţionează că numărul bolnavilor s-a aflat în scădere comparativ
cu anul 1899, când au fost înregistrate 203 cazuri. Raportată la vârsta bolna-
vilor, situaţia era cel puţin uimitoare: bolnavi cu vârsta cuprinsă între 25-60
ani au fost depistate 61 cazuri, iar de la 15-25 ani – 25 persoane648.
Doi ani mai târziu, într-un alt raport, sunt evidenţiate o serie de alte boli
infecţioase cu care se confrunta populaţia oraşului Chişinău. În raportul
privind epidemiile şi sifilisul în judeţul Chişinău în perioada de la 1 ianuarie
645
I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001, p.257.
646
Ibidem, p. 257-258.
647
c. 152-153.
648
1901, c. 19-20.
la 1 mai 1902 sunt făcute publice următoarele date: din cele 413 cazuri de
boli infecţioase depistate şi aflate la evidenţă, în 96 de cazuri bolnavii sufe-
reau de variolă, dintre acestea s-au înregistrat 8 persoane decedate; din 69 de
persoane bolnave de difterie, 8 au decedat; din 59 de persoane care suferă
de tuse convulsivă, 2 decedate; iar din 50 de persoane bolnave de vărsat de
vânt au decedat 8. Printre alte boli depistate în anul 1902 au fost: 36 de cazuri
de dizenterie; 19 persoane bolnave de tifos, din acestea – 2 decedate şi 14
persoane bolnave de scarlatină, 4 persoane decedate649.
Pentru a preveni răspândirea unui număr şi mai mare de boli, precum şi
a creşterii numărului de bolnavi, conducerea oraşului ia o serie de măsuri
menite să amelioreze situaţia. Astfel, în ziarul oficial Ведомости Кишиневской
Городской Думы era făcut public orarul termenilor de izolare în instituţiile
de învăţământ, în caz de depistare a unor boli, după cum urmează: pentru
bolnavii de scarlatină – 12-14 zile, pentru persoanele care sufereau de vărsat
de vânt – 15 zile, pentru persoanele infectate cu rujeolă era fixat un termen de
recuperare de 16 zile, pentru cele bolnave de tuse convulsivă – 15-20 zile, iar
pentru bolnavii de parotidită – 22 zile650. Acest orar bine determinat trebuia
să fie respectat pentru a reduce numărul persoanelor infectate cu cele mai
răspândite maladii ale timpului în instituţiile de învăţământ ale oraşului.
În pofida problemelor majore menţionate anterior, putem afirma că soci-
etatea rămâne a fi totuşi una morală, având la bază nişte principii şi valori
umane sănătoase. Acestea erau dezvoltate prin reprezentaţii săi: familia,
şcoala, biserica, statul şi, nu în ultimul rând, fiecare cetăţean în parte.
Despre principiile de organizare a modului de viaţă a locuitorilor oraşului
Chişinău la începutul secolului al XX-lea găsim informaţii numeroase şi
diverse în presa periodică a timpului.
Într-unul din aceste articole se menţionează: „Una dintre simţirile care a
ajutat la desăvârşita creşterii morale a lumii este blândeţea. Pilda vieţii dove-
deşte că omul blând este fericit în orice parte a pământului şi în mijlocul
oricărui fel de oameni ar trăi. Prin caracterul său blând va şti să îndrepte
asupra-şi nu numai iubirea şi bunăvoinţa prietenilor, ci şi a duşmanilor ”651.
Totodată, acţiunile de binefacere şi faptele de milostenie, de ajutorare a
aproapelui erau mult apreciate şi sprijinite de instituţiile de cult ale perioadei.
În raportul Dumei orăşeneşti se menţionează despre ajutorul acordat săra-
649
Ibidem, p. 23-25.
650
Расписание сроков изоляции учащихся в учебных заведениях // Ведомости Кишиневской
Городской Думы, Nr. 70, декабрь, 1915.
651
F. Sârbu, Despre blândeţe // Luminătorul, an. II, carta 1, 1909, p. 51-55.
196 Lucia Sava
cilor în anul 1912652. Conform datelor prezentate în raport, au parvenit 469

cereri (400 orale şi 69 scrise), dintre care au fost satisfăcute 420, acordând
ajutor în asigurarea cu produse în sumă de 283 ruble 94 copeici, închirierea
spaţiului locativ – 63 ruble, cumpărarea îmbrăcămintei – 18 ruble, indem-
nizaţii de studii – 2 ruble, şi altele. De asemenea, au fost oferite 437 puduri
de cărbune şi 273 puduri de lemne şi în timpul sărbătorilor de Paşti au fost
asigurate 131 porţii alimentare pentru persoanele sărace ale oraşului.
De asemenea, în mai multe articole din presa timpului găsim o serie de
remedii pentru curăţarea sufletului şi a corpului de păcate, şi eliberarea spiri-
tuală, cum ar fi, de exemplu, postul, despre care se specifică: „Postul cel
adevărat este înstrăinarea de răutăţi, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de
clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos...”653.
Dacă ar fi să analizăm principiile şi valorile morale care guvernau modul de
viaţă şi mentalitatea locuitorilor oraşului Chişinău în perioada de la începutul
secolului al XX-lea, acestea sunt evidenţiate în mai multe schiţe şi articole ale
presei periodice ale timpului. Potrivit unui articol, „sănătatea este darul cel
mai preţios, dat omului de Dumnezeu odată cu viaţa, ca să-l păstreze şi să-l
înmulţească odată cu viaţa...”654. În acelaşi articol, autorul evidenţiază vrăj-
maşii ei, care sunt următorii: „Murdăria, ea aduce toate bolile; aerul stricat,
închis: întunericul şi umezeala; frigul; lenea; osteneala; lăcomia; gogoleala,
frica; hrana proastă şi neîndestulătoare; beţia. Grozavi sunt dinţii acestui
vrăjmaş care rod încet-încet din sănătate, afară că te fac să-ţi risipeşti averea şi
să aduci în casă sărăcia; neînfrânarea poftelor trupeşti, care-l scurg de puteri
şi aduc boalele; răutatea cu toate surorile ei, mânia, pizma, ura, răzbunarea,
care-l aţâţă pe om să-şi verse veninul în altul. Însă până a-l turna în altul, se
înveninează singur. Oastea întreagă a bolilor care abia aşteaptă ca vrăjmaşii
enumeraţi să le facă loc şi să sară asupra sănătăţii şi s-o dea jos. Mai presus
de toate – împăratul lor, întunericul minţii, neştiinţa.”655. Remarcăm faptul
că autorul consideră drept cauze primare ale deteriorării sănătăţii fizice şi
morale ale omului condiţiile externe ale organismului, cum ar fi murdăria,
aerul închis, întunericul, umezeala etc., ca mai apoi să descopere o serie de
factori de natură umană, care împiedică dezvoltarea armonioasă a individului,
ca: lăcomia, lenea, frica, beţia, neînfrânarea poftelor trupeşti, etc. Însă cauza
tuturor relelor este lipsa de cunoştinţe, precum şi absenţa dorinţei de a vrea
652
Отчет по 2-3 уч. Городского Попечительства о бедных за 1912 год // Ведомости Киши-
невской Городской Думы, Nr. 78, ноябрь 1913.
653
Diacon Z. Smochină, Despre post // Luminătorul, anul LVII, nr. 7, 1 martie 1924, p. 15-18.
654
P.H. Cuvânt despre sănătate // Foia plugarului, an. III, nr. 2, februarie 1923, p. 97-100.
655
Ibidem, p. 98.
să urmezi o cale dreaptă. În continuare, autorul evidenţiază şi ceea ce se află

la polul opus, adică prietenii sănătăţii: „curăţenia; aerul curat; lumina soarelui;
căldura; munca; stăpânirea de sine; cumpătarea; hrana folositoare; înfrânarea;
bunătatea, voioşia şi pacea; doftorii; lumina ştiinţei şi învăţătura. Mai presus
de toate stă stăpânul a toată lumea, Dumnezeu, care ne va ajuta când ne vom
ruga lui cu toată inima şi cu toată puterea sufletului nostru...”656. În finalul
acestui articol autorul conchide: „Omul este dator să fie fericit, dacă omul
este nefericit, înseamnă că el este de vină.”657.
În acelaşi context al dezvoltării principiilor morale ale vieţii cităm un alt
articol al perioadei: „A creşte este pentru viaţă, iar viaţa trebuie să fie cores-
punzătoare cu viitoarea menire a omului. Dar omul este zidit pentru desă-
vârşire în bine, pentru apropiere către veşnicul izvor al binelui, pentru unirea
cu Dumnezeu... Prin urmare, viaţa omului trebuie să corespundă cu această
menire...”658.
Pe de altă parte, unii autori încearcă să stabilească în articolele lor un cod
al regulilor morale, valabile pentru întreaga societate chişinăueană. În unul din
aceste articole citim: „Datoriile oamenilor sunt: a) să cinstim averea altuia; b)
să ajutăm pe cei nenorociţi; c) să nu vorbim de rău pe nimeni; d) să ne împru-
mutăm unii pe alţii; e) să sfătuim de bine pe cei nepricepuţi şi căzuţi în greşeli;
f) să ne ţinem de tocmelile făcute cu alţii; g) să nu ne placă a înşela pe nimeni
nici cu cel mai mic lucru; h) să fim curaţi la suflet cu prietenii noştri...”659.
Principiile enumerate constituie, în viziunea autorului, regulile de bază după
care ar trebui să se conducă fiecare societate în evoluţia ei.
Există o serie de articole care constituie o completare a principiilor eviden-
ţiate anterior. În acest sens, într-un alt articol, autorul evidenţiază: „Mijloacele
pentru desăvârşirea sufletească sunt realizarea de fapte bune”660, după care,
sunt scoase în evidenţă mai multe trăsături care ar trebui să fie caracteristice
unui om cu o conduită morală impecabilă, cum ar fi: „cumpătarea; tăcerea;
orânduiala; hotărârea; economia; munca; inima deschisă; dreptatea; înfrâ-
narea; curăţenia; sângele rece; nevinovăţia trupească; umilinţa.”661.
Majoritatea articolelor selectate din presa periodică a timpului se axează pe
principalele trăsături şi principii de viaţă de care trebuie să se conducă fiinţa
656
Ibidem, p. 100.
657
Ibidem, p. 100.
658
D. Gr., Educaţia creştinească a copiilor // Luminătorul, nr. 13, 1924, p. 46-51.
659
C. M., Datoriile oamenilor între dânşii // Cuvânt Moldovenesc. nr. 5, noiembrie 1913,
p. 38-42.
660
G. Aslan, Mijloacele pentru desăvârşirea sufletească // Cuvânt Moldovenesc. nr. 2, ianuarie
1914, p. 19-26.
661
Ibidem.
198 Lucia Sava
umană pe parcursul întregii sale vieţi. Autorii acestor articole susţin impor-
tanţa cunoştinţelor, a ştiinţei de carte, pentru a avea un mod de viaţă moral
şi sănătos.
În unul din articole, pentru a convinge românul basarabean de necesi-
tatea instruirii tinerei generaţii, autorul (anonim) menţiona: „...Omul cu
mintea ascuţită şi înţeleaptă prin învăţătură altfel trăieşte: îşi cunoaşte ţara,
cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, nu se lasă înşelat la vânzări, la cumpărături,
îşi cunoaşte drepturile, datoriile, îi mai chibzuit la trai, îşi caută de muncă mai
cu pricepere...”662.
Conştientă de misiunea onorabilă, dar şi de responsabilitatea care îi revine,
şcoala încearcă să-şi îndrepte atenţia în instruirea, formarea şi dezvoltarea
morală a tinerei generaţii. Astfel, de exemplu, în activitatea didactică, şi în
cea educativă a Şcolii Spirituale de băieţi din Chişinău, remarcăm trecerea
la aplicarea noilor măsuri de educaţie contemporană. Ca măsuri educative
se propun: a permite elevilor să viziteze teatrul, circul, sărbătorile culturale,
când direcţia şcolii va găsi aceasta de cuviinţă663. În anul 1908 circulara de la
2-29 iulie a decis înfiinţarea şi organizarea excursiilor în seminarii şi şcolile
spirituale. Au fost luate măsuri de pedepsire a faptelor urâte, imorale. Corpul
didactic, care cunoştea pe fiecare elev, trebuia să-l treacă sub strictă suprave-
ghere, să discute cu diriginţii, cu părinţii sau rudele elevului. De asemenea, erau
prevăzute şi o serie de pedepse: observaţii din partea personalului educativ, a
dirigintelui, directorului, scăderea notei la purtare, eliminarea pentru un timp
sau definitivă a elevului din şcoală664.
În concluzie, la începutul secolului al XX-lea, oraşul Chişinău se confruntă
cu o serie de probleme menite să-i afecteze moralitatea, cum ar fi: alcoolul,
fumatul, acţiunile de huliganism ale lumii interlope, prostituţia şi altele, care
contribuie la degradarea morală şi spirituală a locuitorilor săi.
În pofida existenţei acestor probleme, precum şi a altora de acest gen, soci-
etatea chişinăueană în ansamblul ei dispune de principii şi valori morale sănă-
toase, drept dovadă ne servesc argumentele aduse de numeroasele articole din
presa periodică a timpului. În plus, intervenţiile nenumărate ale statului, argu-
mentele Bisericii, educaţia obţinută în familie şi în şcoli contribuie la formarea
fizică şi morală sănătoasă a indivizilor săi.
662
Glasul Basarabiei, nr. 43, 1914.
663
Luminătorul. 1909-1918, p. 42-47.
664
Ibidem, p. 42-47.
ÎNCHEIERE
Analiza izvoarelor şi studierea lucrărilor ştiinţifice accesibile, la care am
făcut referinţă în paginile studiului nostru, ne permit să evidenţiem mai multe
concluzii referitoare la evoluţia vieţii cotidiene a locuitorilor oraşului Chişinău
la începutul secolului al XX-lea (1900-1918).
În perioada menţionată, oraşul cunoaşte o multitudine de transformări
de ordin social, economic, politic şi cultural de amploare, fapt care ne deter-
mină să afirmăm că Chişinăul era principalul centru urban al Basarabiei şi
unul dintre cele mai importante ale Imperiului Rus. În pofida contextului
istoric defavorabil, creat ca urmare a intensificării politicii de rusificare şi de
deznaţionalizare urmărită de autorităţile ruse, care aveau interese evidente în
Basarabia, evenimentele istorice ale perioadei, revoluţia din anii 1905-1907 şi
cea din 1917, şi-au lăsat amprentele asupra poporului român din Basarabia.
Condiţiile istorice complexe au influenţat, de asemenea, viaţa cotidiană a
oraşului Chişinău, organizată şi condusă după modele şi principii complexe.
Elementele de modernizare, înregistrate la începutul secolului al XX-lea,
pătrund în întregul oraş şi se resimt în aspectul exterior, precum şi în îmbună-
tăţirea nivelului de trai al locuitorilor săi.
Oraşul Chişinău era construit, în mare parte, după modelul celorlalte oraşe
mari ale Imperiului Rus: clădirile erau despărţite între ele prin străzi, grupate
în cartiere şi zone urbane. Centrul capitalei era mai aglomerat, deoarece
aici erau concentrate majoritatea clădirilor publice reprezentative: primăria,
şcoala, catedrala, tribunalul, teatrul, cinematograful, librăria, magazine, bănci,
etc., precum şi localuri de agrement: cârciumi, cafenele etc. În această parte
a oraşului ritmul vieţii cunoaşte un caracter mai palpitant; aici apar primele
elemente ale modernizării şi ale transformării oraşului într-un adevărat centru
urban (prin construcţia de noi străzi, clădiri, monumente, schimbarea stilu-
rilor arhitectonice). Ca urmare a eforturilor depuse de cei doi arhitecţi princi-
pali, A. Bernardazzi şi A Şciusev, în vederea reconstrucţiei oraşului, acesta îşi
schimbă aspectul arhitectonic: este reamenajat parcul central, Grădina Publică,
sunt construite primele edificii de proporţii cu aspect modern: de la blocuri de
locuit la instituţii publice. De asemenea, sunt pavate străzile şi pieţele princi-
pale, sunt amenajate parcurile şi scuarele, o parte sunt iluminate etc.
Tehnica de construcţie era destul de migăloasă, accentul punându-se pe
calitate, pe respectarea stilurilor şi a simetriilor, pe bunul gust al artisticului.
Relatările unor martori ai timpului constituie o dovadă certă a existenţei unui
amestec al diferitor tendinţe arhitectonice, în dependenţă de preferinţele
proprietarului sau ale arhitectului. Luate în ansamblu, acestea au menirea de a
schimba aspectul exterior al oraşului, dându-i o tentă de modernizare.
200 Lucia Sava
Însă, la periferii oraşul arăta altfel: cu ulicioare înguste şi întortocheate, cu

case mici acoperite cu draniţă şi stuf, împrejmuite cu grădini şi livezi. Acestea
erau locuite de păturile cu venit modest şi de cele sărace ale populaţiei orăşe-
neşti. În pofida nivelului de trai scăzut, trebuie să menţionăm, spiritul naţional
s-a păstrat nealterat anume în zonele de mahala ale oraşului.
În acelaşi context, viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului Chişinău la înce-
putul secolului al XX-lea cunoaşte deosebiri substanţiale în comparaţie cu
cea din alte oraşe ale Basarabiei, cu atât mai mult, ea diferă de cea de la sat.
Pe de altă parte, oraşul Chişinău s-a format într-un mediu dominant rusesc,
ca urmare a contextului politic al perioadei, fapt care a contribuit la crearea
specificului evoluţiei vieţii cotidiene din acea perioadă. Chiar dacă Chişinăul
rămânea în urmă comparativ cu marile oraşe europene în ceea ce priveşte
organizarea modului şi a nivelului de trai al locuitorilor săi, el rămâne la înce-
putul secolului al XX-lea principalul centru urban al provinciei, precum şi
unul dintre oraşele cele mai importante ale Imperiului Rus.
Accelerarea procesului de urbanizare şi de modernizare a oraşului poate
fi remarcată şi în îmbunătăţirea mediului şi a nivelului de trai al locuitorilor
oraşului Chişinău. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, datorită eforturilor
depuse de autorităţile locale, a fost îmbunătăţită activitatea sanitară în oraş,
au fost abordate şi soluţionate mai multe probleme de sănătate cauzate de
bolile infecţioase frecvente (scarlatina, tuberculoza etc.) şi au fost luate mai
multe măsuri pentru prevenirea lor, dar şi pentru menţinerea igienei şi ordinii
sanitare în oraş.
De asemenea, o serie de decizii ale Dumei orăşeneşti prevedeau crearea şi
funcţionarea serviciilor de salubritate în Chişinău, care se făcea aproape zilnic
în centrul oraşului şi de câteva ori pe săptămână la periferiile sale. Amelio-
rarea activităţii acestor servicii era importantă, în condiţiile în care Chişinăul
era unul dintre cele mai populate oraşe ale perioadei.
În acelaşi context, a fost îmbunătăţită asigurarea locuitorilor oraşului cu
apă potabilă. De la punerea în funcţiune a primului apeduct orăşenesc, în
anul 1892, au fost construite mai multe fântâni arteziene, o staţie de pompare
cu cazangerie, cu scopul de a asigura populaţia oraşului cu apă potabilă. Deşi
canalizarea propriu-zisă a oraşului Chişinău datează din anul 1912, aceasta
funcţiona doar în partea centrală a oraşului, în regiunile periferice ale capitalei,
asigurarea populaţiei cu apă era făcută în mare parte de la fântâni sau izvoare.
Ca urmare a abordării acestei probleme, în anul 1914 este luată Decizia
Comisiei de expertiză privind problema proiectării sistemului de canalizare în
oraşul Chişinău realizat de firma „Vindşild şi Langhelotti”, fiind, astfel, parţial
soluţionată această problemă.
Aceeaşi situaţie cunoaşte şi iluminarea capitalei. Odată cu construcţia

primelor centrale electrice a devenit necesară şi iluminarea electrică. În peri-
oada cercetată sunt întreprinse mai multe acţiuni, care urmăreau instalarea
lămpilor electrice pe străzile principale ale oraşului, cât şi în cele mai impor-
tante case particulare, iar funcţionarea felinarelor avea loc după un grafic
stabilit de autorităţile capitalei.
Iluminarea străzilor era o problemă importantă pentru locuitori, dar şi
pentru conducerea oraşului pentru asigurarea unei vieţi decente. Aceasta avea
loc în conformitate cu graficul determinat de conducerea oraşului în depen-
denţă de anotimp şi de regiunea urbană. Pe lângă consecinţele pozitive, ilumi-
narea oraşului are şi unele repercusiuni negative, cum ar fi, de exemplu, creş-
terea riscului şi a numărului de incendii, pentru prevenirea cărora sunt luate
noi măsuri, apar societăţi cu caracter particular, care se ocupau nemijlocit de
aceste probleme.
Instalarea reţelelor de comunicare telefonică în Chişinău a reprezentat un
alt factor al modernizării oraşului. Acesta a contribuit la facilitarea răspândirii
informaţiilor în oraş şi în exteriorul acestuia. Însă, la acest capitol rămâneau
o serie de probleme nerezolvate, care vor fi depăşite după unirea Basarabiei
cu România.
Cercetarea mediului de trai al locuitorilor oraşului Chişinău în cadrul
gospodăriilor individuale ne permite să evidenţiem următoarele particulari-
tăţi: urmărit din punctul de vedere al numărului de persoane, al nivelului de
aerisire şi de iluminare a caselor, acesta era de patru-cinci ori mai redus decât
prevedeau standardele perioadei.
Totodată, în anii 1900-1918, oraşul Chişinău se caracterizează prin exis-
tenţa unui număr mare a localurilor publice, foarte diverse, atât din punctul
de vedere al aspectului exterior, al arhitecturii, dar şi în ceea ce priveşte desti-
naţia acestui tip de construcţii. Acestea pot fi divizate, convenţional, în mai
multe categorii: de la cele cu caracter social-cultural, cum ar fi bănci, maga-
zine, teatre, cinematografe, librării etc., la localurile de agrement. De reţinut,
dacă primele comportă un caracter mai oficializat, acestea din urmă (saloane,
cârciumi, cafenele, berării) variază în funcţie de venituri şi de clientelă. Totuşi,
în asemenea tip de local, viaţa urbană era mai vie, mai palpitantă. Aici, fără
deosebire, aristocratul sau cetăţeanul simplu putea să trăiască ritmul vieţii în
adevăratul sens al cuvântului; el putea să-şi dea frâu liber trăirilor şi sentimen-
telor, fără a fi împiedicat de principii sau de prejudecăţi.
Dat în folosinţă încă în 1889, tramvaiul cu cai „konka” a favorizat circu-
laţia în interiorul oraşului, fiind înlocuit, în perioada studiată, cu tramvaiul
202 Lucia Sava
electric. Pentru circulaţia externă, cel mai frecvent mijloc de transport utilizat
rămânea trenul. Autorităţile chişinăuene au elaborat mai multor decizii şi
regulamente, care aveau scopul de a asigura confortul şi siguranţa călătorilor
pe străzile oraşului Chişinău şi în afara lui. Cu toate acestea, în anul 1918,
după proclamarea Marii Uniri, în cadrul procesului de reintegrare a Basarabiei
în spaţiul românesc, avea să se descopere, printre alte probleme, una destul de
acută comparativ cu celelalte provincii româneşti – cea a transportului public.
La începutul secolului al XX-lea, în oraşul Chişinău se intensifică acti-
vitatea comercială şi industrială, deşi mai există elemente ale ramurii agrare
dominante. Lumea comerţului urban al Chişinăului era foarte variată, iar veni-
turile obţinute de locuitorii oraşului variau în funcţie de averea personală, de
serviciu, de situaţia de familie, precum şi de conjunctura economică şi socială.
În acest context, trebuie menţionat faptul că veniturile locuitorilor oraşului
Chişinău erau mai mari decât cele obţinute în celelalte oraşe şi localităţi rurale
ale Basarabiei. Lucru firesc, în condiţiile în care acesta reprezenta capitala
guberniei. În plus, la oraş rentabilitatea muncii industriale este superioară
celei agricole. Modificările legale înfăptuite de autorităţile orăşeneşti aveau
scopul de a îmbunătăţi condiţiile de trai şi de muncă ale locuitorilor oraşului.
Astfel, pentru a ţine sub control situaţia comerţului urban, a fost introdus în
Basarabia de la data de 1 ianuarie 1917 impozitul progresiv al venitului, care
totuşi, ocupa un loc modest în bugetul oraşului pentru anii 1917-1918. De
asemenea, o caracteristică importantă a evoluţiei raportului dintre venituri
şi cheltuieli ale populaţiei oraşului Chişinău o constituie scăderea puterii de
cumpărare a salariilor. Această evoluţie se explică prin creşterea preţurilor la
produsele de primă necesitate (drept consecinţă a războiului, cât şi alte cauze
economice), dar şi a creşterii numărului populaţiei urbane.
Concepută în strânsă legătură cu mentalitatea şi cu modul de viaţă, vesti-
mentaţia locuitorilor oraşului Chişinău (feminină, dar şi masculină) în perioada
de la începutul secolului al XX-lea a fost marcată de o varietate a gusturilor şi
a tendinţelor de modă. De regulă, asociată bunului gust şi al manierelor, dar şi
categoriei sociale, căreia îi aparţinea individul, îmbrăcămintea chişinăuenilor
a cunoscut o evoluţie remarcabilă, fiind adaptată împrejurărilor zilnice; ea
devine mai practică, mai simplă şi mai comodă. În acelaşi timp, vestimentaţia
era strâns legată de personalitatea celui care o purta, fapt care a determinat
o varietate a stilurilor, tendinţelor şi a culorilor caracteristice cu tentă indivi-
duală.
Cercetările efectuate ne-au permis să rezumăm că locuitorii oraşului
Chişinău cunoşteau şi se adaptau, în viaţa cotidiană, tendinţelor modei euro-
pene, îndeosebi, a celei franceze, engleze şi ruse despre care ne relatează

din abundenţă presa periodică a timpului. Însă, ei încearcă să introducă şi
elemente noi, originale prin intermediul croitorilor şi al magazinelor şi saloa-
nelor de modă autohtone, care preluau modelele europene şi le adaptau la
condiţiile şi la cerinţele clienţilor locali, reprezentanţilor înaltei societăţi chişi-
năuene. La polul opus, vestimentaţia categoriilor modeste ale populaţiei, care
locuiau la periferiile capitalei, este mult mai simplistă şi mai puţin permeabilă
la capriciile modei.
Cât priveşte alimentaţia locuitorilor oraşului Chişinău, aceasta este în peri-
oada anilor 1900-1918, de asemenea, foarte variată, atât din punctul de vedere
al preparării bucatelor, cât şi în ceea ce priveşte localurile publice în care
acestea erau servite. Regimul alimentar al chişinăuenilor comportă un caracter
tradiţional, incluzând, de regulă, trei mese pe zi. Complexitatea lui depindea
de situaţia materială, dar şi de principiile morale ale fiecărei familii sau individ
în parte.
Localurile publice, unde chişinăuenii puteau servi masa, variau de la resta-
urantele de lux, accesibile elitei oraşului, la cafenele şi cârciume, frecventate
mai des de populaţia majoritară a oraşului. Aici chişinăuenii puteau servi
o cină obişnuită, bucate preparate cu anumite ocazii sau, pur şi simplu, se
puteau întâlni pentru a discuta problemele vieţii cotidiene. Cât priveşte preţu-
rile, acestea par destul de accesibile pentru buzunarul unei persoane cu venit
mediu, cu excepţia perioadei care include anii din ajunul şi de după Primul
Război Mondial, când datorită condiţiilor social-economice şi politice cauzate
de acest eveniment produsele de primă necesitate (pâinea, zahărul, uleiul etc.)
puteau fi cumpărate de câteva ori mai scump.
Concepute în sens larg, divertismentele atestate ca modalitate de petrecere
a timpului liber de către locuitorii oraşului Chişinău în perioada de la înce-
putul secolului al XX-lea sunt foarte complexe şi comportă un conţinut foarte
divers. De la cele cu o tentă a dezvoltării intelectuale, cum ar fi spectacolele
de teatru şi film sau cititul cărţilor, vizitele la muzeu, la cele care constituie o
simplă relaxare, de tipul plimbărilor prin parc sau jocul de cărţi. Toate moda-
lităţile de divertisment descrise reprezintă, de fapt, atitudini, comportamente
ale vieţii cotidiene şi ale mentalităţii chişinăuenilor în pragul unui nou secol.
Acestea erau „alimentate” de deciziile şi de intervenţiile nenumărate ale auto-
rităţilor de a îmbunătăţi modul de viaţă materială şi morală al locuitorilor
oraşului Chişinău, ca şi al tuturor românilor basarabeni.
La începutul secolului al XX-lea, oraşul Chişinău se confruntă cu o serie de
probleme de ordin moral, cum ar fi: alcoolul, fumatul, acţiunile de huliganism
204 Lucia Sava
ale lumii interlope, prostituţia şi altele, care contribuie la degradarea morală şi

spirituală a locuitorilor săi. În pofida existenţei acestor probleme, precum şi a
altora de acest gen, societatea chişinăueană în ansamblul ei dispune de prin-
cipii şi valori morale sănătoase, drept dovadă ne servesc argumentele aduse
de numeroasele articole din presa periodică a timpului. În plus, intervenţiile
nenumărate ale statului, argumentele bisericii, educaţia obţinută în familie şi
în şcoli contribuie la formarea fizică şi morală sănătoasă a indivizilor săi.
Aşadar, în perioada anilor 1900-1918, viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului
Chişinău cunoaşte modificări substanţiale sub toate aspectele sale primordiale:
habitat, vestimentaţie, alimentaţie, venituri şi cheltuieli, modalităţi de divertis-
ment, dar şi principii morale, care au avut implicaţii profunde în procesul de
urbanizare şi de modernizare a oraşului, dar şi asupra întregii societăţi.
SUMMARY
INTRODUCTION
What is the meaning of „Daily Life”? Making up the place above all the
political thinking and the existence thinking,the direct meaning of the term
„daily life” would be something which imperceptibly makes us perceive
everything that models our glance and hearing without paying attention to
it because it includes everything that happens every day; everything that is
common, usual, of every day.The world where a problem of „daily life” may
show up is the world characterized by an isolated symbolic organization
governed by a certain number of figures or instances excessing,dominating
and supervising the scene of normal existence.
To emphasize the complexity of daily life content, and also to remove
some confusions regarding modalities of its interpretation from scientific
point of view, we consider it is necessary to highlight some approaches in
terms of daily life from the perspective of social and humanity disciplines
related to the history.
The explanations of „daily life” are of historical, sociological, psychoana-
lytical, anthropological, philosophical nature, however each of these human
or social sciences has its own specific difference in the method and finality of
cutting up the world of everyday life, in rational division of the reality as such
and in its interpretation from different points of view.
From sociological point of view, for example, Norbert Elias estimates
that the definition of „daily life” depends largely on what it is not, that is,
we could learn more about it from what doesn’t exist and from the quali-
ties that its opposite is getting than from what it should be itself. From this
point of view, „daily life” is a relative and variable term: its definition always
depends on its correspondent,which could be different each time, in function
of ending up the defining process and the one establishing the classifying
criteria. In terms of time to daily life are opposed the days of festivity, holi-
days and vacation, in this sense, it appoints our every day activity; whether it
is the opposite of the bourgeois luxury life, then through daily life we under-
stand the worker’s or peasant’s way of being, who is caught by the routine of
his everyday programme; from political point of view to daily life is opposed
the life of leaders (kings, princes, presidents, ministers, etc.).
Also, the daily life is tantamounted to private life (family, children, inti-
macy), which is opposed to public or professional life. The distinction
between public and private space is very complex; for example, the dwelling
206 Lucia Sava
(which means the place of intimacy, meditation or reflection) can occur at the
same time as a place of the daily life (sleeping, meals). Also, the street (the
routine track or, on the contrary, as a place of unforeseen situation or event)
or the place of work (which can signify the routine, or on the contrary, self-
surpass, self-realization).
Another sociologist, Alfred Schutz, considers that the reality of the daily
life is given by: 1) a specific tension of the consciousness that comes out
from a fully attention to life; 2) a specific epoch in the form of the exclusion
of suspicion;3) a form where the spontaneity,shown by the work, prevails;
4) a specific form of the ego-experience; 5) a specific form of sociality; 6) a
specific temporal perspective.
For Erving Goffman, the daily life is a performance, and the personali-
ties are its actors. Because of it the author was concerned to understand the
ways in which the individual is being presented (that is it plays the role of a
character) in the daily life of the organizations or of the public world, but
also in other social „frameworks”, more or less closed or ritualized and even
abstracted from everyday normality.
Privileged space of Goffman’s studies is that of „closed systems”, namely
of those with well delimited borders, in which the great part of our daily life is
running. However, not the space closing interested Goffman particularly, but
more precisely the openings established in terms of our social interactions
by the continuity of the daily life. And these take a form similar to theatrical
performance.
From the philosophic point of view the daily life means the labour time
among the holidays or the time forgotton among the historical events; it also
means the routine, the triviality we surprizingly get out of, eventfully and
exceptionally. The philosophers describe it sometimes as being a „parody of
eternity”, due to its proportionality, elasticity and recurrence qualities; it is an
ongoing present, shapeless and disoriented, closing in itself those concerned
with ensuring the upcoming moment, disdaining rememorization or planning
in the future.
The daily area also designates the places of everyday ( home, street, place
of work, etc.), each of them with its own openings and closings. Being an area
negotiated between the rulers and their subjects, Michel Foucault defines it
namely as: „The space we live in and are attracted by out of ourselves, where
the erosion of our life, time and history takes place; this space which bites and
crosses us is in itself also a heterogeneous space. In other words, we don’t live
in a kind of vacuum, inside of which individuals and things could be placed.
We live inside of a vacuum which would be colored with various shades and
lights, we live inside of a set of relations that define the irreducible locations
to each other and are absolutely not super-posable”.
From the historical point of view, we can talk about daily life when its
historicity appears , being understood as the occurence of problems in human
existence. History (in its multidimensional dimensions: economic, political,
cultural) would not be possible without ensuring physical and biological
maintenance of the individual and community through work. Thus the world
of daily life has always existed througout history, since the man has achieved
social dimension, each generation sends only a certain organization of the
world, performed by others and not by someone in particular.
The subject of daily life is identical, equal, homogeneous. Life defined by
„daily life” is a repetitive, mechanical life, a life lived in absence, a life which
is passing by itself, the life reason in daily life is given by the pleasure found
by people in repetitiveness .People simply want to live their today’s life as it
was yesterday , the habits should remain intact, and the safety of yesterday
should be perpetuated today.
Also, we cannot solitary talk about daily life.The daily life involves
publicity, division of the people and self-belonging to it. Any daily experience
is a common experience, in the sense that the opportunity, its realization or
interpretation cannot be achieved without any social framework, in the full
material and spiritual presence of others.
Who lives in the daily life? No way the noble or aristocrat who owe their
nobility to some events that are not of the daily life’s order. The noble gets
his nobility by recognizing the exceptional nature of an action. He is enno-
bled by the ceremony and ritual that take him out of the average. The worker,
on the contrary, extracts his professional determination and confirmation by
carrying out daily one and the same operations. More precisely he is as such
because his days are identic to each other, one day is similar to the other one,
none of his days differ from the other day.
From this perspective, the daily life emerges when the exeptional leaves
the history to be hidden in the shady and gloomy rooms of the past. It occurs
when its subject, the simple man takes the place of his opposite: the excep-
tional man, the hero, the king, the prince.
From mentioned above results the complex and sometimes contradictory
nature to approach the subjects of daily life, the hard assemblage of a para-
historic discourse, because in his approach, the historian must always appeal
to some aspects of daily life to others’ detriment.
208 Lucia Sava
Models and methods of research. Nothing is more difficult while

addressing the daily life’s subjects than establishing some methods or models
of research. The difficulty of the study results from the fact that „we are on
the untouched field” (Ariès, Ph., Duby, G.), on which there are few forerun-
ners, who tried to explore in this domain, and the informations which seem
to be numerous at first glance, are spread out in all directions, so that the
priority offered to some of them could be done to others’ detriment.
To the mentioned above could be added the aspects of variety and
complexity related to the problems of daily life. Due to the fact that history
is related to the group of human beings rather than to an individual, because
it is the history of societies, nations, civilizations, even mankind (P. Veyne),
therefore that what represents a comunity, the historian will not tell, for
example meals, all lunches and dinners of all the people, but he will refer to
these meals, which together make up the cookery customs of a civilization, or
he will tell the history of some society’s cuisine lasting during centuries.The
difficulty gets even greater, with the mutual articulation and determination of
both private and public spheres,all these brings to fear to be slipped over the
history of individualism.
From the other hand, the history is written through its own personality,
namely based on a stock of knowledge (sometimes maybe confusing) that the
author has gathered during his life time. This experience is transferable and
cumulative, however it is not a proper research method because everyone
makes his experience taking into consideration his own powers and will. This
fact determines the individual character of the historical writings, which limit
the historic objectivity together with the documentation gaps and experi-
ences’ diversity.
Defining the historian’s mission, which consists of bringing to order and
selection of the documents, of the researchers,being carried out on the level
of the gross document, the historian
Marc Bloch specifies that „these products of unequal efforts should be
classified, ordered, compared to each other” and then out of this material
should be built the Sixteen Chapels of the history.”
The study of the subjects describing the daily life or mentalities could
be realized from different perspectives. As by the general approach to the
history and social science, in such kind of studies are equally important the
comparison and usage of models, the quantitative method and usage of social
”microscope”.
The comparison represents one of the favourite methods by the histo-
rians, sociologists, anthropologists and psychologists.Emile Durkheim

distinguished two types of comparison pleading for both of them. Firstly the
comparison of societies fundamentally similar by structure, and secondly, the
comparison of the fundamentally different societies. From the other hand,
some historians have tended to reject the comparison, having the principle to
be interested only in the peculiar, unique unrepeatable element. In this respect
is significant the answer given by the sociologist Max Weber in 1914 to the
historian Georg von Below, in terms of some debate on the urban history:
„We absolutely agree that the history should determine what is specific to say,
to medieval town, but this is not possible unless we discover first the other
cities’ lacks (the ancient, Chinese, Islamic).”
In terms of historical approach, the specification and generalization are
complementary and depend on the comparison either it is explicit or implicit.
Jack Hexter, the American historian divided the intellectuals into „those who
see things in ensemble” and „those who split the thread into four”, pleading
in favour of those from behind.
The problem of comparison becomes evident in The Study Over the History
worked out by Arnold Toynbee. The measure of the comparison was civiliza-
tion, whereby the author distinguished about twenty civilizations in the world
history. To enable the comparisons among these civilizations, the author had
to reduce each civilization to a small number of features, creating this way the
artificial barriers among these civilizations.
The quantitative methods which are used in the historical research, are based
on the analysis of the statistics related to the censuses, the price data, which
may be useful in studying certain types of the human behavior and even
human attitude. „The serial history” (histoire sérielle), is significant in this way, it
takes many forms, from an entire research to the research on samples. It is
used to study the group, but is also suitable for the research or for the rela-
tively small elite society where the information is not uniform.
Since 70’s years of the twentieth century, as well as the social anthro-
pologists, sociologists have paid more attention to the micro-social analysis,
and the historians to the micro-history. The aim of the micro-history is to
choose a personal example to be studied in depth, it can be determined in
representing in the miniature a situation which the historian already knows
that the history is prevalent. Excepting the politics, there are few important
phenomens of social life, that are closely related to the daily life, which allow
micro-relevant and clear analysis on new issues that are already known in
another way.
210 Lucia Sava
The historiography of the problem (theoretical approach of daily

life). The studies concerning the aspects of the daily life are in very close
connection with those addressing the peculiarity of the mentality. Therefore,
in our study we will make several references to this subject, resulting atti-
tudes usually progress daily lives of individuals in a certain society of a certain
historical period.
This new and exciting field of history, occurred, in the early twentieth-
century, historiography in a stream with a strong impact on contemporary
universal historiography (La nouvelle histoire) – which inaugurated a new global
perspective on the past, showing how, or rather methods, manners of past
societies in which people see, perceive and imagine the world around them,
as they see themselves and each other, and value the systems according to
their shape attitudes, behaviors, reactions toward each other, as challenges to
the natural social or political environment.
The new historiography current, oriented on the research of the mentality
and the imagination of a various historical periods in different areas of the
civilization, revalorificated and shared in this context the history of daily life,
trying to be a multidisciplinary approach in the mind; and the researchers
concerned with these problems, use their efforts, procurement of related
human social sciences, such as: social psychology, human geography, demog-
raphy, history, sociolinguistics, semiotics, etc. Meanwhile, in the center of
historical inquiry is not situated the abstract and universal human being, but
the contrete historical human being, even more the human groups, collectivi-
ties, with their peculiarities.
The historical roots of such an approach, innovative and exciting on the
one hand, complex and difficult on the other one, must be searched deeply in
the history, yet in its nineteenth and early twentieth century.
Some interpretations of this kind could be even earlier. Concerning to the
concept of history seen as an indication modern concept, Reinhart Koselleck
notes that since 1765, in Gottingen, Christian Kestner raises the question:
„If the utility of new history extends to individuals”. Of course, the author
mentions, „the historiography we must portray a human being in his integ-
rity, not only in rare and special instances, by dominating other people or
dominating and conquering peoples of other countries”.
In the late nineteenth century, some German historians have shown neo-
ranke unhappy history. Among the most active critics was Karl Lamprecht,
who denounced German official historiography to focus on political history
and historical figures. He called for a „collective history”, which should take
the concepts from other disciplines such as the social psychology and the
human geography. „The history, argued Lamprecht, is primarily a socio-
psychological science”.
His conception of the history was continued by another German scientist,
Otto Hintze, follower of Max Weber, one of the few historians who have
treated the kind of history as required by Lamprecht, evolving beyond Ranke.
Obviously, that Lamprecht’s attempts to break the monopoly of the polit-
ical history failed in Germany, but they had significant echoes in the United
States and France. Around 1890, the American historian Frederick Jackson
Turner launched attacks against the traditional history in the same manner:
„It must be taken into the consideration all the spheres of the human activity
... No sector of the social life can be understood in isolation.”
His contemporary, James Harvey Robinson, called also for the new history,
a history of dealing with all human activities and to take the ideas from the
anthropology, the economics, the psychology and the sociology.
In France, 20th years of last century represented a new kind of the histor-
ical period, movement started by two professors at the University of Stras-
bourg Marc Bloch and Lucien Febvre. Review initiated by them, Annales
d’histoire économique et sociale, criticized the traditional historians. Like their
Germans and Americans predecessors, the two French historians opposed to
the prevalence of political history, which wanted to replace with „a broader
and more human history”, a history that includes all human activities and be
less concerned about the story events further „structural analysis”, commonly
used within the School of Annales’s historians.
As Febvre and Bloch, historians wanted to use their information in the
work of neighboring disciplines: geography, sociology, psychology, anthro-
pology, etc.., Encouraging the interdisciplinary cooperation and making this
history a position of hegemony among the social sciences.
Trying to define the new directions of the historical research, L. Febvre
argues that each civilization, each level of culture and social categories corre-
spond to each his own mental equipment, which includes in its structure
both, the educational concepts and the behavior. defined as a „life style”. M.
Bloch’s conception of history is the objective of human being, which must be
studied both as individuals and as a social factor.
Therefore, The Annals School, gathered around the magazine founded by
Marc Bloch, opposes the traditional historiography, which study too deep
the well known events: it was history-treated-and-battles, but was still clearing
a huge expanse of non-occurrence, which limits are difficult to be seen: the
regional history, the mentalities, the safety of insanity or search over time.
212 Lucia Sava
M. Bloch’s originality of the history approach must be sought in three

features: the expansion of a very long time to study a phenomenon, a research
carried out simultaneously for the comparison purposes in the different
regions of the same cultural areas, a nine reading of narrative texts and use
of the sources unwritten to identify the traces of a ritual and a mental image.
In other words, the researcher’s studies specified above concerns the
reconstitution of a total history, which includes print material life, the social
and political dimension of the mental and daily life, without which wouldn’t
be completed the first one, in this case the historian follows up, according
to the expression of F . Braudel, „long term history” (l’histoire de longue durée).
Total history is defined by R. Aron as a history of people, many activities
and their worlds from their way of dress and to share their way of praying.
Another researcher of the period, P. Veyne, records that: today the history
has attached the demography, the economy, the society, the attitudes and
aspires to become a full history, to reign over virtually all its field. In other
words, reproducing a total history of track correlation involves deeper the
structures of the human life with its material factors and processes of the
transformation of the social imaginary components and how to reflect their
social environment.
Starting from the research of these authors, the new generations of
historians will require the daily problems, with the attitudes in the field of
contemporary historiography. At this stage, the studies of daily life concerns
seem inseparable from those attitudes. Thus, R. Mandrou believes that the
purpose of these studies is the reconstruction of the behavior, expressions
and silences that shed light on the world views and collective sensibilities. In
the same context, Jacques Le Goff maintains that the history of mentalities is
automatically, daily and is as individual subjects beyond history, as they reveal
the contents of impersonal thought. Another historian Annals School, G.
Duby speaks about a mentality as about a ready-made set of the ideas which
the people express them spontaneously, in a human environment and in a
certain age.
Daily issue is being studied in a more complex and deeply way by the
French historian F. Braudel. The author sees the daily limit of possible and
impossible structures, arguing that there should be a link between individual
lives, from taking the required daily rhythms of slow movement of judder and
thought to completion.
The historian insists on the demographic issues related to food, dress,
habitat, etc., which reported in the daily life, may explain the wages, the prices,
the taxes, and their consequences on the livelihoods of individuals: avarice,

hunger, misery, mortality, etc.
In a similar context, the approach of historians Ph. Aries and G. Duby is
to reconstruct how people organize their habitat and their whole existence,
their behavior in the society and the inner circle of the family, the authors
renounce to that „small” for a significant element, able to explain the change,
transition from one society to another, the transformation that took place at
all levels.
The German historiography after the Second World War seems to have
split, even it in two parts: a new generation of historians were imposed against
the traditional history of the resistance against a national history, focusing on
the individuals, groups dominating politics powers and parties, this genera-
tion has expressed willingness to return to the social history. „The Social
History”, this concept is a program that extends the historical sociology of
German society.
The History becomes a dimension of consciousness, which includes
„young people’s” participation in the formation of the „great history”. In
parallel, the daily life history has expanded in some universities, which are
considered a very serious area of research. It opposed the school social
history, whose representatives noted that the traditional and conservative
daily history is a phenomenon in fashion, our science, we thought, not theo-
retical, inconsistent and irrational.
Alf Ludtke in the introduction to his work Histoire du Quotidien, indicates
that the heart of the young people is the daily history. These studies square up
to their work and their leisure. They are devoted to their manners of living or
to live without shelter, to get dressed or stay naked, eating or being hungry.
The History inquire about love and hate, about arguments and understand-
ings about memories, anguish and hope for the future.
Most referred historians to their work reffers to the aspects of daily life in
close connection with the mentality of making reference to the Middle Ages
or early modern era. Despite the chronological segment faraway from the
period we are rearching in our work we study it, we take into account this
factor not as chronologically important, enough to treat historical issues, but
as methodology works issue and content presentation action.
The daily problems, with the mindset that constitutes the last decades
of the twentieth century is the subject of a large research space of Roma-
nian historians. Romanian historians as: F. Constantiniu, A. Dutu, E. Papu, I
Ţighiliu, A. F. Platon, L. Boia, T. Nicoara, I. Scurtu and others, by the theo-
214 Lucia Sava
retical concerns and by the creating appropriate tools circumscribes issues

daily in parallel with that mentality, so that these concerns to conquer the new
areas of research and established itself not only in the scholarly circles but
also in the public consciousness, history reader and consumer.
The research of I. Scurtu are among the most recent approach to daily life
of Romanians in the interwar period, and the recital is very important from
the chronological point of view but also in terms of content are very close to
what we wanted to achieve in the pages of our work.
Daily problem, complex and varied in terms of the content and coverage,
is a relatively new topic, least researched in Romanian historiography. Much
less the question of daily life in the Moldovan historiography, evidence is the
fact that currently there are few studies that would address this problem. We
can certainly say that this area remains not explored very much by the Prut-
Dniester’s space historians. That’s why, it requires further studies on this
subject.
Several attempts historical approach in this respect were made by histo-
rians E. Dragnev, I. Casu and V. Pâslariuc, within the UNESCO Chair in
Southeast European Studies. These authors have initiated under the heading
„Adio, Secolul XX” in Capital magazine, the presentation of the development
of the Kishinev society until 70 years of the twentieth century. Adopting
the same principles of treating the history, set by the The Annals School, the
authors highlight the features of the living environment of residents of
Chisinau, emphasizing both the progress and the problems facing Chisinau’s
society, now being modernized.
Notwithstanding the foregoing, there are many works which address issues
of the social history, economic, political and cultural space of the Romanian,
in general, or of Bessarabia, in particular, make direct reference to its capital,
Chisinau. They contain a variety of thematics and cover a wide chronological
segment, and different views and approaches of the problems outlined.
Some tangential issues addressed in the paper were taken from studies
addressing the national liberation movement of Romanians from Bessarabia,
under Tsarist rule, who knew a considerable momentum in the second half
of the nineteenth century - early twentieth century. Most of these scholars,
including Gh. Negru, V. Popovschi, D. Poştarencu, I. Varta, supported the
idea that the national liberation movement which included Bessarabia in the
late nineteenth century and experienced a great extent in the early twentieth
century, was driven by intensifying the struggle for the national rights and
the increasing number of periodicals of the time in the Romanian language,
which by their content, contributed to revival the national consciousness in

Bessarabia during the century of Russian occupation.
The 1918, occupies a special place in the Romanian historiography, because
the Union of Bessarabia with Romania, a major event in the history of the
people and the Romanian nation. Most studies and monographs, touching
with our work addresses the problem of the national history, highlighting
the importance that the Romanian people had reunification as a result of
the act of 1918. The scientists contend that with the implementation of the
Union of Bessarabia with Romania, a new page in the history of evolution
subscribe territory between the Prut and Dniester, which remains the ideal of
the Romanians until now.
Another chapter in the historiography of the researched period, tells us
that they entered work and studies addressing the contribution figures in
the history of Bessarabia, determining their place and role in the initiation
and implementation of historical events. Most of these studies reflect the
mood of the era of Bessarabia, the city’s historical context in which lived
and worked basarabian personalities (I. Pelivan, V. Stroiescu, P. Halippa and
others), whose contribution is undoubtedly significant to promote the moral
and spiritual values of the Romanian nation. They are useful to our research
due to the fact that they contain information (letters, testimonials, personal
documents, etc..) and offer an ample vision about Bessarabia overall filling in
our case, information covering the daily life of the capital.
The specifically writings (dedicated writings) especially Chisinau are relatively
few. Since P. Crusevan, referring to its period’s Chisinau (the early twentieth
century), noted that it goes through significant changes: to expand territori-
ally and aesthetic changes: appear new buildings and public institutions, are
built larger streets, others are paved, the internal life of the city is increasing,
decisive changes that make from Chisinau one of the key centers of the
Russian Empire.
One of the earliest writing about Chisinau’s history belongs to the Basara-
bian St. Ciobanu. Formed in 1925, this paper represents a fairly successful
attempt to create an author’s broader vision of the capital of Bessarabia. The
history deals with the geographical situation and history, people and culture
of the city, considering that Chisinau is one of the largest cities of Europe,
and a true town province. The descriptions of history gives us the opportu-
nity to study much more detailed the specific of the inhabitant’s lifestyle and
to highlight the existing contrast between downtown and suburbs, and polar-
ization of social groups, whose income and living conditions were various.
216 Lucia Sava
Despite to the fact that now were found some inaccuracies in this paper, we
consider that the work of St. Ciobanu remains a pioneer in elucidating the
history of Chisinau.
About Chisinau’s appearance, as well as the internal flow of its life, tells
us more Gh. Bezviconi. In another work, the author examines the way of
conferring noble titles in Bessarabia during the years 1812-1918, making a
list of noble families, which contains ranks and positions they occupied in
the administration of Bessarabia, including Chisinau. Among these figures,
shows the author Panteleimon Sinadino, noble Greek origin, mayor of
Chisinau (1905-1910) and the last three Duma deputy city.
The world trade city of Chisinau has been reflected in the pages of the works
of V. Zhukov and N. Babilunga. Thus, V. Zhukov claims that in the early
twentieth century Chisinau was the most important trade and craft center of
Bessarabia and one of the most representative of the Russian Empire, placing
fourteenth place in terms of the population number in the entire empire. The
paper examines a number of the particular aspects of of urban life’s organiza-
tion, such as: prices for labor day, townspeople ratio of income and expendi-
ture, the minimum consumption per capita, etc., issues which have enabled us
to pursue more detailed level and living conditions of Kishinev.
The same period, the years 1970 to 1980 of the last century, dates the
work of V. Zelenciuc. These include more about clothes townspeople in the
twentieth century, the author mainly focus on folk and on the Moldovan
stage costume. However, the most recent data and arguments made by the
researchers I. Palit-Palade and M. Batca on clothing items and fashion trends
of the early twentieth century, are convincing to the fact that male and female
costume disappeared the geographic area of Chisinau still in the mid-nine-
teenth century, some aspects of it are worn on holidays, only at the periphery.
The appearance of the town was the subject of numerous research studies
and articles published in the periodical press of Chisinau. Although bear
prints style of publishing, such items are intended to inform the reader of
today, largely residents of the capital, Chisinau history of monuments, such
as: Cimitirul Central, Catedrala Schimbării la faţă, Complexul istorico-arhitectural
from downtown and others.
Study of urban population of Bessarabia during the late nineteenth century
- early twentieth century history is the subject of recent D. Poştarencu’s
concerns. The author addresses several aspects of this issue: the ethnic,
social, and confessions by the urban population by sex from Bessarabia, its
educational level, etc.
N. Enciu’s works contain a deep analysis of Census data from 1897. The
author studies the development of the rural population of Bessarabia in the
years 1918-1940, constituted by gender, age, marital status, ethnicity, reli-
gion, occupation. Referring to commercial activities up to 1918, the author
concludes that most merchants had a different ethnic origin than the Roma-
nian one, fact pruved by the sources, in which (particularly in Chisinau)
appear more traders Hebrew, Armenian, Russian and other ethnic groups
others than Romanian.
The above historiography’s analysis shows the absence of dedicated
work in our particular research topic. Although this perspective approach to
history, which includes daily issues and mentalities, is still in the early twen-
tieth century European historiography, it remains practically uncharted in
Moldova. The studies about Chisinau, in most cases contain the summary
elements on that issue, dealing in a wider context and within broader chrono-
logical aspects of the evolution of Chisinau in the early twentieth century.
These works reveal only the tangential moments of the problem, like daily
life in Chisinau, in the years 1900-1918, the city entered a period of intense
urbanization and modernization, requires a special study, which highlights
the peculiarities of this process.
The sources of the work. To achieve the objectives, which are the
reconstitution of the daily lives of residents of Chisinau, we had available the
archival documents from the early twentieth century, and the periodicals of
the time. The complexity of the tasks proposed and the diversity of sources,
we were determined to classify them in:
a) The documentary sources (the documents and official documents of
the period, published and unpublished archival documents);
b) The narrative sources (descriptions of the witnesses, memories);
c) The material sources (maps, drawings, pictures, portraits and vintage
photos);
d) The periodical press.
On the basis of our research are available the official documents issued
by the municipal authorities in the past century, preserved in the National
Archives of Moldova, which gave us the opportunity to highlight key the
moments in the evolution of daily life in the city of Chisinau. For us the
special interest collections of documents held in the fund no. 2 Канцелярия
Бессарабского губернатора, nr. inv. 1, as well the funds no. 5, Бессарабское
областное правительство, nr. inv. 1 and no. 6, Бессарабское губернское правление,
nr. inv. 1,2,3,4,5,6,7,8,10,11,17,18 of National Archives of Moldova, including
218 Lucia Sava
the key decisions and the actions of city leadership in the solving specific
problems faced in the period studied.
Among the official documents of importance to deepen our studies is the
1897 Census. Although the chronological framework goes beyond the topic, it
is the most comprehensive source more complex and city population compo-
sition by sex, age, social class, educational level and occupation, so that the
data contained in our population structure facilitated the description of the
town .
Many of the sources studied have already been published. Thus, provisions,
stipulations and orders issued by the Assemblies of zemstvo of Chisinau in
the period of 1900-1918, were published in several volumes of documents.
According to them, I could track changes in public transport, building new
roads, bridges, paving others.
Also, much of local decisions and judgments were published in that period
the official journal of the City Duma, Ведомости Кишиневской Городской Думы.
In its pages, I found information about the measures taken by health authori-
ties to improve life in the city, since this is exactly the fight against tubercu-
losis, scarlet fever, conditions for maintenance of hairdressing, keeping clean
the stalls in the market, and in places like bakeries, shops bread, sausage, etc.
Also the information important for the research include the personal
funds. I used background paper pages R-2987, A. Şciusev (1878-1956), which
includes valuable information on plans for reconstruction and moderniza-
tion of the city during studied, and a series of drawings (files 1-5), data about
the activity of architect, the author selected different materials to achieve
its drawings. At the private fund R-2983, Gh. Bezviconni (1861-1967, I made
reference to describe the author’s memories of Chisinau in the early twen-
tieth century, here we used the testimony of P. Sinadino about Chisinau years
1904-1906, about the famous pogroms Hebrew (the largest taking place in
April 1903) about the appearance of the city and about the pace of life in the
city. Especially helpful to us was the work of P. Sinadino Creditul în Basarabia
which gave us the opportunity to understand the deeper aspects of commer-
cial activity in town, and vintage photographs allowed us to describe the
clothing of the period studied.
We were useful the private fund F-2121, V. Gutor (1891-1957), to assess
how the organization of leisure and the entertainment in the capital, it contains
data about the activity of the great musician in Chisinau.
The private fund F-791 of the merchant P. Sinadino, including the commercial
book Sinadino’s family, where are listed all commercial activities (sales and
purchases of land, loans, exchanges, etc..) in the year 1910, we facilitated the
understanding and reconstruction of world trade city of Chisinau.
Undoubtedly, the periodical press of time is essential source for studying,
understanding and reconstruction of thinking and lifestyle of the inhabitants
of Chisinau in the period of 1900-1918. The coverage in the media age is
very complex and varied publications contained the contradictory versions
of some of the same events or issues and daily life, as is normal especially
during large transformations (for ex., 1905-1907, 1917 - 1918). They oscillate
between a social or political articles and information about cultural life of the
city, referring to amateur theater troupes, film, poetry or music to „piquant
moments” of everyday life of Chisinau, such as, for example, extramarital
affairs, fashion and entertainment trends.
In the period studied, in Chisinau life are appearing a lot of Romanian-
language newspapers and magazines as: Basarabia, Luminătorul, Făclia ţării,
Glasul Basarabiei, Cuvânt Moldovenesc etc., in pages which the reader could
inform society’s current problems to which he belonged. In parallel, Chisinau
occur several Russian-language publications, among which we mention :
Бессарабец, Бессарабия, Бессарабский вестник, Бессарабская жизнь”, Голос Кишинева,
Друг, Кишиневские новости, Новый голос Кишинева, Новый кишиневец, Спорт и
общество and more. Most of them, although subject to political ideologies
of the time, could not overlook the wishes and preferences of readers of
Kishinev.
Despite the fact that some articles in these publications carry a tenden-
tious character as reflecting the views of the authors involved politically, they
remain the most unmediated, direct, live information sources to elucidate
some aspects of the problem investigated, since that currently there is no
historical study of daily life in Chisinau during 1900-1918.
Therefore, studying and analyzing historical sources that we have access,
we have offered scope for further research and highlights a number of unpub-
lished information, complex, which contributed to expanding the base of the
historiographical problem.
220 Lucia Sava
CHAPTER I.
THE URBAN HABITAT
The Urban Habitat is a historical expression, according to M. Sorre that
develops within a specific region, with vast implications in a well-defined
urban network. The city allows the physical and material heritage conserva-
tion of a sum of values would otherwise be possible: identity of places where
we live, respect and stability that gives relief different experiences of each
generation, the permanent center is not changing as fast as the periphery,
where we can store and put together some memories, too heavy to be carried
of every individual. Thus, the physical city has an important impact on life-
style, while opportunities for travel and leisure is growing.
The new organization of city, urban, allowing transformation planning a
rational combination of public and private interests, compatible with each
other, the market rules and economic competition. Thus, taking account of
all urban functions, the physical context in which human life can achieve its
full value. These aspects of developments in Chisinau during the early twen-
tieth century we will try to highlight them below.
1.1. THE URBAN ENVIRONMENT

1.1.1. The geographical environment
Chisinau - political, administrative, economic and cultural center of
Bessarabia is geographically located in the north, 28 47 2 50 east of the Green-
wich meridian in the south-east of the Moldavian Plateau, steppe zone. In
the period studied, as now, the territory of Chisinau and surroundings were
numerous deposits of building materials: lime, limestone, building stone,
crude, clay, sand, gravel.
The municipality and its periphery was divided into two sections: the
west and east, which keeps Codri Hill area, represented by the narrow waters
cumpene slopes and slippery ground, also the eastern and northern sectors
which Plain bordering the Dniester. The climate is temperate continental
Chisinau. Winter is mild and brief, while summer is warm and enduring.
Chisinau rivers are part of the Dniester basin. Bic river flows through
Moldova and the south-western outskirts - Isnovat rivulet, a tributary of
the right ferry. Riverbanks are wetlands, and with the removal of riverbed
becomes higher and more sandy.
Particularly significant for the geographical environment of the capital of
Bessarabia forest areas were used as both a recreational and leisure centers, as
well as providing food. Forests occupy the whole county Chisinau reaching
Orhei and were placed on the chain of mountains Mehur.
1.1.2. The Urban areas

The advantage to be a capital. The creation of Tsarist era (St. Ciobanu),
in terms of form and outside the city fully justifies the findings of A. Toynbee
regarding how to choose the capital on the grounds of convenience: both in
terms of conditions supply goods in connection with the provincial admin-
istration and in maintaining security but also on considerations in selecting
capital strategy. Evolution as the capital was determined largely by the fact
that Chisinau was formed in a context of economic and social, political, ideo-
logical and cultural specific environment due to Russian influence, issues that
have left imprints on evolution of mentalities and everyday life.
Streets and neighborhoods. Like most cities of the Russian Empire,
Chisinau occupy a large territory, and the buildings were separated by streets,
grouped in neighborhoods. In the early twentieth century Chisinau occupy
an area of approximately 4 500 desetine of land, of which 770 were reserved
for houses and yards, and 2 500 were occupied by gardens and vineyards. City
area in 1900 increased further by 2 088 desetine by peripheral Visterniceni
estate purchase, which will be built Rascani urban area. In the period studied,
the city was divided conventionally into four sectors, according to the plan
drawn up by architect Zauşkevici, Chisinau was divided in 102 streets, 20
streets, 269 districts, which included 12 churches, 35 public buildings and
state institutions, 11 markets 10 barriers, seven bridges and five suburbs.
To the Union of Bessarabia with Romania were not recorded substantial
changes in dividing the city, except change the names of streets, occurred in
1912. After the Great Union, much of the streets have been renamed, so that
in the interwar period they were 2-3 names.
1.1.3. Population
A wen. The population and the demografic situation was a current
problem for the early twentieth century, it was provided that the Chisinau
city with most inhabitants of the province of Bessarabia and one of the most
populated cities of the Russian Empire.
Like other capital, Chisinau played the crucible, attracting immigrants from
different places with different mother tongues, different habits and manners
and in different social classes. This one was apparently normal in terms of
Russification and the denationalization policy pursued by the Tsarist authori-
222 Lucia Sava
ties. They have attracted recruits heterogeneous, primarily in the provinces

which were under the rule of state government in the capital, but also in areas
beyond state borders.
According to statistics of the period from January 1, 1902 population
consisted of 131 Chisinau, 3 000 persons of both genders, while the county
was represented by 182,5 000 people. Most detailed data and more precise
about the number and composition of the population census contained the
imperial city in 1897, of these considerations, when we refer to this aspect of
the problem, we refer to that document. At this time, Chisinau county occu-
pies an area of 3 271.9 km², population density represent 85.47 inhabitants /
km and the total county population was 279,657, of which 144,625 men and
135,032 women. In Chisinau 108,483 people lived in total, 56,734 men and
51,749 women, 1361 and 1813 as temporary residents - foreigners.
A social and ethnic diversity. In this regard, Chisinau was quite hetero-
geneous. I said what conditions it is and crystallized the ethnic and social
diversity usually in capital cities, and directly, in Kishinev.
The Imperial census of 28 January 1897, examining national composition of
the population of Chisinau, the mother tongue criterion, the situation was
as follows: first lay Jews, representing about 45, 93% of the total number
of inhabitants (the entire county Chisinau Jews represented only 19.48% of
total population). They were followed by Russian speakers (30.16%, while the
county Russians, Ukrainians and Belorussians constituted only 13.81% of total
population) and only in third place stood the local population, Moldovans,
which constituted 17.58% and 62.90% in the county town. Outside nationali-
ties already listed, Poles living in Chisinau in May (2.99%), Germans (1.17%),
Bulgaria (0.85%) and an insignificant number of Armenians (0.34%), Greece
(0.28%), Roma (0.13%), Turks (0.03%), etc.. At the same time, structured
according to the criterion of religious confession, Chisinau population was
divided as follows: Orthodox Christians and Jewish (edinoverits, according
to Census), representing 46.59% of the total number of inhabitants, while
the confession was 76.84% in the entire district of Chisinau. Christians were
followed by the Hebrew as a slight difference of 46.31% and 19.63% in
the county town. Among other religions found in the city, appears more
consistent Roman Catholics (3.54%), largely composed of ethnic Poles, but
there are believers of the old (2.05%), Lutherans (.89 %), Armenian Grego-
rian (0.39%), Muslim (0.18%) and other Christian and non-Christian reli-
gions.
The literacy. This aspect of social life was emphasized in tsarist times
just in the same census of 1897, when it was found that the number of card
ştiutorilor represent 15.6% of the total population of the province, while the
entire Russian Empire was 21.1 % and the European province of Russia taken
together, was slightly higher, 22.9%. Assessed in terms of literacy, Bessarabia
is ranked 45 of the 50 governorates in the European part of Russia’s auto-
cratic. Reader’s number of books in the urban population constituted 32.8%
of Bessarabia, while they were in Chisinau 39.3% of total city population,
49.1% were male and only 28.6% were the people females (only 20.4% in
Chisinau county were literate).
1.1.4. Mentality and national identity. Nationalism as a legitimate

political doctrine and the concept of ethnic identity as one of its constituent
elements occur as a result of the French Revolution and coincide with the
period in which parts of Bessarabia by the Russian Empire, the Principality of
Moldavia. Thus, Bessarabia was isolated from the rest of Europe even during
the national idea, of ethnic identity and pride of belonging to a community
with the same language, culture, traditions and rights of each such commu-
nities to create their own state gaining more and more land in Europe. This
situation resulted essentially delay the emergence of national consciousness
in Romanian Bessarabia, in the sense of political consciousness. There were
also other factors, which according to historian Igor Casu contributed to that
phenomenon: low rate of urbanization of the local population, mass illiteracy,
lack of a standard language of communication, lack of Romanian language
press, information considered by some authors essential to the emergence
of imagined communities, and is the nation. Furthermore, a factor usually
triggered ethnic differentiation processes in other regions - the colonization
of foreign elements - had little impact on kin. Unlike other Romanian prov-
inces disposed (eg, unknown), where there are clear religious differentiation
in Russian Bessarabia most settlers - Russians, Ukrainians, Bulgarians - were
the same religious denomination, Christian Church, which has resulted from
local population an acute perception that the arrivals were clearly foreign,
respectively, were not absolute otherness.
There is still no systematic data on the crossroads Basarabians mentality
XIX-XX centuries. However, foreigners who have known Bessarabia, shortly
after 1812, "boasted simplicity, steadfastness in ancient faith, courage
against death and obedience to authority. (P. Cazacu).
According to witnesses period, the Moldovan national consciousness of
Bessarabia was not able to express freely under the Russian tsars. Moldovan
224 Lucia Sava
organization was achieved only at the beginning of the twentieth century,

when following the example of other nationalities in Russia, began to learn
their methods and courage in regard to political claims, national, economic,
cultural, social and administrative Bessarabia .
As a result, the Bessarabia’n Union Act was written with golden letters in
our nation’s history, the triumph of our justice, and world history as an act
of general application field for the principle that people slaughtered in World
War: the right of nations to have their fate.
Therefore, due to subjective or objective factors, the Romanians from
Basarabia mentality during the eve and after the Union, is still quite unwilling
to literacy work of the Romanian state and we assume that progress in the
process of awareness of national identity Bessarabia was difficult or under-
stood differently, not too enthusiastic, how to assert membership of the
Romanian nation, in any case not by too much love of books and national
enlightenment. The vicissitudes of the period, the accumulated frustrations
caused thereby preserving, if not increased regional identity: „We first of all
Moldovan, Romanian and then, at the expense of pan-Romanian identity.”
The political regime’s repercussions on daily life. The political regime
change was not always idyllic received in daily life. With a normal psycho-
logical and social comfort in a rigid social and political system, individuals
react negatively to any change spontaneously, even if seen in time, changing
the political regime leaves its fingerprints on the mentality and everyday life.
Thus, the attitude towards the political regime tsarist Moldovans, estab-
lished following the annexation of Bessarabia to the Czarist Empire in 1812,
was modeled largely under the impact of their actions and reflects the light of
traditional attitudes.
Thus found that the natives do not wear a response organized nature,
but most spontaneously only premises that support the different strata were
different: while the boyars argued customary land and local laws, farmers
sought to preserve the material situation and Social achieved in the past. In
fact, strengthening indigenous identity politics as a reaction to the Russian
government itself was a process neconştientizat of his subjects.
Similar findings are made, and L. Casso, who has a negative position
towards the attitude of Moldovans: thus, it shows distrust of Russian authori-
ties and officials tend to limit interference in Russian internal life of the prov-
ince and to preserve local autonomy.
The Bessarabian same conservative side will continue after the change of
political regime Russia. Initially, the Union Act of 27 March is considered as
the periodical press time as an inevitable triumph of the principle of nation-

alities, whose moral and political force could not defeat a hostile propaganda
episodes of rising military and occupied or deceived,... as a triumphant mani-
festation of the power of life and origin of self-confidence in the future”, „a
ray of light immortal soothes our souls and awakens hopes.”
The transition from old to new structures Romanian administrative insti-
tutions, however, was accompanied by a certain social-psychological distress
noted at the time.
1.1.5. The living environment

During its historical evolution, Chisinau has developed itself, there has
been spontaneous, but is also the region where the product was born and has
entered a process of interdependence, mutual exchanges.
The Urbanization of Chisinau, which is experiencing a boost from the
twentieth century, the city organization requires continuous increase from
center to periphery. Over time, the city has stepped functional structure, and
has expanded its areas of influence, gradually becoming the main informa-
tion center, most dynamic engine of economic, social and cultural develop-
ment of society which it belongs. In the period studied, the city is a complex
system consisting of separate components connected by inter-relationships
that define the organizational structure and composition of the urban envi-
ronment.
Regarded as one of the largest cities of Europe (Şt. Ciobanu), but a real
city and „province”, Chisinau seems strikingly resembled much of Constan-
tinople, „sleepy and apathetic city” (I. Caşu, E. Dragnev, V. Pâslariuc), where
daily life is often subject to heavy testing, such as providing food, public
transport, increased crime, etc.
Like most cities of the Russian Empire, Chisinau occupy a large terri-
tory, and the buildings were separated by streets, grouped in neighborhoods.
The pace of life known a more exciting in the city center, where they were
concentrated most representative public buildings: City Hall, cathedral, court,
theater, cinema, library, shops, banks, etc.. And places of entertainment:
pubs, cafes, etc. In this part of the city appear elements of upgrading and
transforming the city into a true urban center. At city limits look like this: the
narrow and winding streets with small houses covered with shingle and reed,
surrounded by gardens and orchards. They were inhabited by low-income
strata and poor urban populations.
Compared to major European cities, where even in the suburbs come
226 Lucia Sava
into the urban center in Chisinau situation was different. Chisinau note that
feature is the fact that inside, you could track all forms of evolution of civi-
lization, from the rudimentary to the most luxurious village, town. Appreci-
ated in this regard, Chisinau is divided into three distinct parts: the new city,
old town with some slums and suburbs.
The pace of life known a more exciting in the city center, where they were
concentrated most representative public buildings and recreational premises.
At city limits look like this: the narrow and winding streets with small houses
covered with shingle and reed, surrounded by gardens and orchards. They
were inhabited by low-income social classes and urban poor population.
By confirming the city as the main architect of A. Bernardazzi but through
projects carried out by A. Sciusev V. Ţîganko, Chisinau is transformed into
a European-style urban center. When the first large buildings with modern
look: residential areas, public institutions. It paves the streets and main
markets, parks and scuarele be arranged on the central arteries to install kero-
sene lanterns.
The city is modernized and with regard to the living of its inhabitants.
Unlike the rural world in which there was monotonous, the city was much
more intense pace of life. This was caused by congestion, the continuous
movement of people, but also the diversity of public events, more frequent
in the capital, which they wrote, while a number of issues pertaining to health
work, the sanitation of the city, providing residents with water supply, street
lighting, and construction of telephone communication lines. However,
evidence of background characteristics of people living in households
Chisinau (lighting homes, airing the rooms), allows us to conclude that the
overall standard of living of Kishinev was several times lower than required
time standards.
2.2. THE PUBLIC PLACES

City’s public places and residential properties ranging from individual
wealthy strata belonging to representatives of the city, public constructions:
banks, shops, theaters, libraries, etc. Among the most impressive are: building
the former Urban Bank, established urban Credit Society, Building No. 3
Gymnasium, former Duma municipal building, museum building Zemstvo.
Also included are individual houses, villas and urban mansions: Urban Villa
Vladimir Hertza, Urban Villa Street A. Bernardazzi, 95, another House
district, St. Toma Ciorba, 5, Urban Manor, 31 August str. etc. Among the
premises of public access are listed and trade, concentrated in the central city
where there is an urban agglomeration and a market for goods.
The entertainment premises (pubs, lounges, cafes) varies according to
income and clientele. Here people gather to enjoy a drink and discuss various
problems of everyday life and latest news sensation. Between them, taverns
were places without access restrictions, communication centers for all walks
of life and thus attractive for those who wanted to give a performance there
to win money. Here they were craftsmen and merchants reserve table for
lunch or to rest after a day’s work. More passionate than the cafes, pubs were
a favorite place of confessions, but the injuries. For these reasons, public
policy was made, often to the pressure.
2.3 INTERNAL AND EXTERNAL CIRCULATION

The internal and external movements of the city known also changes.
Since 1889 the town’s main street was put into service horse tram (konka),
replaced later by electric tram. Following the agreement signed on April 2,
1911 between the city and the anonymous Belgian company, new networks
are built for movement of trams in the city are set direction and chart their
operation. For intercity transport most commonly used means of movement
was the train, which extends from early last century. The city already has a
railway network and modern locomotives for the period. Although measures
have been taken to improve management Chisinau public transport, there are
still many unresolved issues.
CHAPTER II.
URBAN WORLD TRADE. REVENUE AND EXPENSES
The world trade was very diverse city of Chisinau and revenue vary by
city residents personal property, service, family situation and the economic
and social situation. Industry and trade remain the most dynamic economic
sectors of the city, boosting local incomes.
Analyzing population distribution by field occupations Chisinau,
according to the same census (Table 19), noting that much of it was engaged
in the clothing industry (9.20%, persons holding permanent occupation and
their families), construction and repairs were drilled 3.60% from 3.16% dealt
woodworking and metalworking industry - 1.56% of total number of people
registered. Less developed were: the fibres processing (0.40%), the chemicals
(0.24%), the mineral processing (0.10%).
228 Lucia Sava
At the beginning, in Chisinau, the largest industrial center of Bessarabia,

70-80% of artisans were small independent entrepreneurs. Craftsmen situa-
tion in Chisinau, registered under the 1897 Census, was as follows: in total
10,150 people were present, including permanent residents of the city without
a visa for residence - 8100 individuals, and temporary record for the period of
validity of passports – 2 983 people.
Among craftsmen were recorded over 100 specializations: male and
female clothing tailors, shoemakers, carpenters, sobari, builders, blacksmiths,
butchers, bakers, furs, etc. Basarabian cities (including in Chisinau), about
half of artisans sewed clothing, while only 10% sewed shoes, while in villages
the situation was exactly reversed.
Their most assured presence on account of its commercial activities and
crafts. According to historian V. Zhukov, small entrepreneurs can be divided,
in terms of their relationship to market in three categories. The first type is
most craftsmen (tailors, shoemakers, millers, leather, bakers, butchers, etc..),
Whose activity was mostly related to specific market on the grounds that
they performed their goods here. The second category fell artisans working
in the command (masons, builders, plasterers, roofers, etc.).. Less numerous
were the third category, which fell craftsmen serving a narrow band of users,
enabling also to control (lathe, engravers, painters, giuvaergii, painters of
icons).
The trade is one of priority branches of city economy. According to
testimony historian Nicolae Iorga, merchants are especially Hebrew and
Greek, second Bulgarian, Russian. Complete their representatives among the
merchants of the petty bourgeoisie, nobles, peasants.
The number, increasing the middle class, ethnically diverse, is determined
by strengthening industrial and commercial activities in town. It can be
divided conventionally into four categories:
a) The economic bourgeoisie - industrial, commercial, manufacturing, etc.
(which included merchants, manufacturers, bankers, business owners);
b) The intellectual bourgeoisie, represented by a fairly wide range of professions
(doctors, lawyers, engineers, architects, teachers of all grades, etc.);
c) The officials - persons employed in state service;
d) The lower middle class - called the lower stratum of the bourgeoisie, which as
employed, practiced crafts and retail trade.
Chisinau revenues were higher than those obtained in other cities and
rural areas of Bessarabia. Raportuui variations between revenue and expendi-
ture have been pursued in the official city leadership, but also the different
social categories such as deputies or employees of the administrative system,
intellectuals or ordinary day laborers employed to perform certain everyday

activities.
Low income and fixed expenses and results of official activities, coordi-
nated by the State or individuals lay down between the individual, resulting
from activities of daily life of the inhabitants of Chisinau: taxes on alcoholic
beverages (wine, beer), tobacco, oil , matches, or the bread oven, those
related to water supply, etc. To control the situation on urban Bessarabia was
introduced on January 1, 1917 progressive income tax, which still occupies a
modest place in the city budget for the years 1917-1918.
Also an important feature of the development relationship between
revenue and expenditure of the population of Chisinau is to decrease the
purchasing power of wages. This trend is explained by the increased prices of
basic necessities (as a consequence of war and other economic reasons), but
the increasing urban population.
CHAPTER III.
THE CLOTHING
The clothing study of the individuals in a given society in a distinct histor-
ical period gives us an unique perspective that allows us to observe all the
social realities, material environment and symbols, collective practices or
personal calculations of these individuals during the researched period.
The clothing should be considered as a total social fact, because it is a
total social phenomenon, involving both technical feasibility, economic and
cultural group and its aspirations, which determines individual gestures and
practices: Faces, exchanges, and dreams.
The men’s and the women’s clothes were marked by a variety of tastes
and trends. Being associated with good taste and manners, but also social
class he belonged to the individual, clothing Kishinev experienced a remark-
able evolution, being adapted to everyday lifestyle, it becomes more practical,
easier and more convenient. The Chisinau’s fashion during the researched
period, have been under the influence of French fashion items, English or
Russian. Kishinev clothing changed depending on financial situation, the
mentality of the individual or community which he belonged to and where
it operated daily. Traditional costumes are abandoned in everyday life, being
replaced with European clothes, bearing fingerprints spirit that lent them.
The fashion picture restoration of the inhabitants of Chisinau, in the
period of 1900-1918 is made possible by advertising periodical press time.
230 Lucia Sava
It is proven the existance in Chisinau of a large variety of clothing stores

that imported clothing and footwear from European cities such as the shoe
stores „Vivodţov”, „M.M.Zelyţman”, the clothing stores „N.I.Şciuki”,
„K.M.Iacovenco”, „I.A.Lapuhin”; the fashionable salons „A.E.Şestopolov”,
„Klara Şkolinik Nikolaeva”, „Excellence”, the fur shops „B.M.Şpetner”,
„I.A.Bloterkovki”, etc. The advertisements selected from periodicals of the
time, confirm business house „F. Berkovici”, who make leather goods, the
trade house „Ostrovskii”, specialized in the manufacture and sale of hosiery,
and jewelry of salons or manufacture of furniture and mirrors.
Supplemented by a variety of accessories, as: hats, gloves, socks, under-
wear, fans, umbrellas, etc. Giving special significance and charm, vintage
clothing is very diverse and in terms of propensity chromatic supplemented
by a variety of products for cosmetics and perfumery, which related to the
clothing, underlined the sense of beauty and sophistication.
CHAPTER IV.
THE FOOD
The nutrition have always played an important role in human life, both as
individuals and as social being. With the qualities and its defects decisively
influenced the health of the population, it is clear that daily life in any histor-
ical period, is inconceivable without food on which deppends the human
existence.
The preferences for good nutrition, product quality and sophistication are
the defining features of the inhabitants of Moldova since the beginning of
last century and dominated until now. As proof, there is a culinary variety, the
quantity of food consumed, and the quality of local cuisine.
The population’s feed of Chisinau is based on income, traditions, environ-
ment and specific seasonal housing, but also on the mentality of the era. The
food has a special place in the life of the inhabitants of Chisinau, it represents
a physiological need and an opportunity to meet a small circle of friends.
The diet of Kishinev was a traditional, which included three meals per
day, lunch was basic, at the breakfast and dinner were served light snacks.
It depended on the financial situation, but also the moral principles of each
family in part. Meals were served at home or in public places of the capital.
These diversify from luxury restaurants visited by the city elite, from the
simple cafes and pubs; here were served regular dinners, dishes prepared with
certain occasions or were discussed everyday life problems. Both types of
local food intended to create a menu as varied as possible, to attract more

customers and increase their revenues.
The city food supply was made from nearby rural areas, through fairs,
grocery stores or food stores available in the town. A part of the supply
was centralized by the municipal government, a part-through people who
sell food on the town square. A peculiarity of food is the changing of the
Kishinev’s food menu during fasting, and during certain ceremonials, such as
weddings, baptisms, funerals.
The existence of a large food variety is confirmed by the large number of
specialized places: Commercial House „N. Rozenberg” (confectionery and bakery prod-
ucts); Trading House „B. Puterman” (tea, coffee), Commercial House „B. Bairih” (plums,
nuts, flour), Commercial House „S.V. Zadzerskii” (wines and gastronomic products), etc.
The Local authorities were forced to take certain decisions to ensure a
healthy system for the residents, especially during the war. Also, most food
used in current consumption of the population were subjected to laboratory
analysis, made at the Municipal Hospital.
CHAPTER V.
THE FREE TIME. THE ENTERTAINMENTS
The lifestyles of the inhabitants of Chisinau in the period of 1900-1918,
despite the complexity of issues, would be unthinkable without charging
arrangements for organizing leisure time and therefore the entertainment.
When we talk about the end of the working hours or weekends,
chişinău-ens organize their leisure individualy, as they wanted and according
to their social background. These included different activities, from reading
books, visits to the theaters and cinemas, museums and libraries to walks in
the park, dancing or entertainment in music halls, serving a coffee in a local
or a real good party with friends at the restaurant. One of the most common
methods of relaxation is reading. From literature to art simply reading the
daily newspapers, reading remains a pleasant occupation for the moments
after a day of exhausting work. According to statistics, urban public library in
Chisinau, have a considerable number of readers, many of whom were active
readers, with or without subscription, who requested books with a very varied
content. On the other hand, there is in the regular press a very large range
of problems, which could not leave „thirsty” of information the inhabitants.
Among the preferences of the Kishinev-ns is refined their taste for music
and dance classes open at the singing sisters Hrjanovski C.M. and in 1906 the
232 Lucia Sava
School of V. Gutor held first Romanian music concert, which was preceded
by a lecture about Romanian song. During this period worked the Harmony
Society who join the Russian Musical Society.
Many famous singers and performers of the time are invited to Moldova
from Romania or other European countries. Also, the musical revival of
Chisinau have contributed troops to numerous tours such as Italian, Russian,
Romanian, Ukrainian. In parallel, different groups of musicians performed
in Chisinau, who sang at weddings and cumătrii with a varied repertoire of
Romanian folk. In the early twentieth century in Chisinau is an entire host
of musicians, such as: Costache Marin (1840-1911), Gheorghe Heraru (1853-
1920) etc.
As the population of Chisinau entertainment, outside reading and music,
are the theater and cinema. Sources of time prove the existence of a very
varied repertoire in terms of topics presented, but Genres: drama, comedy,
triller, movies historical data, etc.
In Chisinau, like in other cities of Europe, people were passionate by art and
their valuable collections which will form later the basis of private museums.
Visiting the museum enters into the daily lives of inhabitants, becoming
one of the ways to organize leisure time, but also an opportunity to enrich
their knowledge about the local traditions. This is proved by the increasing
number of visitors. The fact that Chisinau is a true museum is supported
by the existence of Zemstvo Museum, Museum of History (created by the
province of Bessarabia Scientific Archives, author Ion Halippa) Church and
Museum (founded in 1906 by the History and Archaeological Society Church
of Bessarabia) , which had three departments: coins, old books and vestments.
CHAPTER VI.
THE MORES (THE VICES). THE UNDERWORLD
The Chisinau’s society established in its early twentieth century, life rules,
inherited from previous generations and filled with new features, as a result
of socio-political and cultural context specific to the period.
Kishinev mores were grounded in family, child education received from
parents, which then had to rely on throughout his life. Attending the school,
whose fundamental role is the knowledge accumulation outside, was to
strengthen the moral principles of life, achieved family and help the indi-
vidual to fit into society. The press time includes a variety of articles, educa-
tional, through which, the authors aim to strengthen the principles of sound
education, which would allow the development of the society. When we talk
about the existence of a code of good manners, based on principles that:
common sense, mutual respect, honesty, kindness, honesty, etc.., Chisinau
residents are often placed in a position to choose between these principles
and „pleasures” of life earth.
One of the problems which Kishinev morality society faced to, was
drunkenness. This phenomenon occurred in the last century, knew a great
extent during the study, being spread throughout Europe. Its consequences
on social life are clear: personal degradation, dishonor the family, demoralize
the society. As a result, punitive measures are established, were organized
various mass information campaigns to limit the number of people possessed
by addict.
In close connection with drunkenness, smoking is a common defect in
the early twentieth century, this fashionable hobby in Europe, took not long
time to expand among the population of Chisinau. Authorities are trying to
establish an adequate legislative framework, which aims to shift under state
monopoly for tobacco stocks, and products made from it.
The crime was one of the major problems faced by the authorities but also
ordinary residents of the capital. Chronicles have given a large attention for
this important issues, which represented a particular interest for news boxes
in the city life. Most cases presented formed part of the lesser offenses, which
were handled by local police and could be released. The more concentrated
areas underworld were Malina and Malina Mica High, but there are indica-
tions of criminal groups and representatives on the outskirts of town. The
most common crimes in the period recorded in Chisinau are thefts, robberies
on the highway, acts of physical aggression, but also rape, homicide.
The world’s oldest profession, prostitution was also a part of everyday
life. While representing a class of marginalized, excluded from the society, on
the grounds that they promoted amoral values and principles of life, prosti-
tutes practicated their trade in the houses of tolerance or clandestinely. The
consequences of this pleasure, besides moral remorse, family quarrels and
divorce countless, number of sexually transmitted diseases were also growing.
Reports of local authorities allow us to conclude that the latter were a major
problem both morally and in terms of health / medicine.
Despite those major problems, the society remains a moral one, based on
some important principles and human values. They were developed by its
representatives: family, school, church, state, and not least, every citizen in
part.
234 Lucia Sava
CONCLUSIONS
The analysis and the study of scientific works accessible sources, we made
reference to in our study, allows us to highlight several conclusions regarding
the evolution of the daily life of inhabitants of Chisinau in the early twentieth
century (1900-1918).
In that period, the city is facing a multitude of transformations of social,
economic, political and cultural scale, which leads me to say, that Chisinau was
the main urban center of Bessarabia and one of the most important centre of
the Russian Empire. Despite unfavorable historical context, created following
the intensification of Russification and the denationalization policies pursued
by the Russian authorities, who had obvious interest in Bessarabia, historical
events of the period 1905-1907 and the Revolution of 1917 years, have left
fingerprints for the Romanian people of Moldova.
The complex historical conditions have influenced also the daily lives of
Chisinau, organized and led by models and complex principles. Elements of
modernization at the beginning of the twentieth century, enter the entire city
and are felt in appearance and in improving living standards of its inhabitants.
Chisinau was built largely on the model of other cities of the Russian
Empire: the buildings were separated by streets, grouped in neighborhoods
and urban areas. Downtown was crowded, as there were concentrated most
representative public buildings: City Hall, cathedral, court, theatres, cinema,
library, stores, banks, leisure places: pubs, cafes, etc. In this part of the town
life’s rhythm is more exciting, here appear the first elements of modernization
and transformation of the city into a true urban center (through construc-
tion of new roads, buildings, monuments, architectural styles change, etc.)..
Following the efforts of the two main architects, A. Bernardazzi and A
Sciusev, to rebuild the city, it changed its architectural appearance: Central
Park is renovated, public gardens, huge buildings are built first, with modern
look: from residential areas to public institutions. They also paved streets and
main markets, parks and squares are arranged, some are lighted, etc.
The construction’s technique was very precise, with the emphasis on
quality, style and respect the symmetry, on the artistic taste. Reports of
witnesses time is definitive proof of the existence of a mixture of different
architectural trends, depending on the preferences of the owner or architect.
All together, they meant to change the appearance of the city, giving it a
touch of modernization.
But the city suburbs show otherwise: the ulicioare narrow and winding,
with small houses covered with shingle and reed, surrounded by gardens and
orchards. They were inhabited by low-income strata and poor urban popula-
tions. Despite the low living standards, should be mentioned that the national
spirit was kept unaltered in certain suburban areas of the city.
In the same context, we note that the life of the inhabitants of Chisinau in
the early twentieth century knows substantial differences compared with other
cities of Bessarabia, it differs from that of the village. Furthermore, Chisinau
was formed under the Russian domination due to the political context of the
period, which helped to create specific development of everyday life in that
period. Even Chisinau fall behind other major European cities in terms of
organization and living standards of the people, he remains in the early twen-
tieth century the province’s main urban center and one of the most important
cities Russian Empire.
Acceleration of urbanization and modernization of the city can be
observed by the improved environmental and living standards of inhabit-
ants of Chisinau. Thus, the early twentieth century through the efforts of
local authorities, health has improved activity in the city, have been addressed
and resolved several health problems caused by common infectious diseases,
scarlet fever, tuberculosis, etc. and several measures were taken to prevent
them, but also for maintaining hygiene and sanitation policy in the city.
Also, a number of decisions of municipal Duma provides the establish-
ment and operation of health services in Chisinau, which was almost daily
in the city center and several times per week in its suburbs. Improving the
activity of these services was important, due to the fact that Chisinau was one
of the most populated cities in the period.
In the same context, was important the improvement of the drinkable
water supply. Starting with the first urban water supply in 1892, were built
several fountains, a pumping station boiler, in order to ensure the city’s popu-
lation with drinkable water. Although proper sanitation Chisinau dates 1912,
it only worked in the central part of the city, in the peripheral regions of
the city, supplying people with water was done from wells or springs. Due
to address the problem, in 1914 Commission decision is taken on the issue
of design expertise in Chisinau city sewer system ensured by Langhelotti
Vindşild and, partially solved this problem.
The same situation is with the enlightenment of the capital. With the first
power plant construction was a big necessityvof the electric lighting. In the
researched period, more actions are taken, which sought to install electric
lamps on the main streets of the city and the most important private homes
and lights functioning occur after a fixed schedule of city authorities.
236 Lucia Sava
The street lighting was an important issue for residents, but also for
municipal government to ensure a decent life. This take place in accordance
with the schedule determined by municipal government depending on the
season and on the urban region. In addition to positive consequences, illumi-
nating the city has some negative repercussions, such as the increase of the
number of fire risk and to prevent this further steps are taken that leads the
appearence of more specific companies, which are directly involved in these
issues.
Installing telephone communication networks in Moldova was another
factor in modernizing the city. This helped to the dissemination of informa-
tion in town and outside it. But in this way a number of issues remained unre-
solved, which will be overcome by the union of Bessarabia with Romania.
The research of the environment of the residents, living in Chisinau within
households, allows us to highlight the following features: the terms of the
number of people, the level of ventilation and lighting of houses, it was four
to five times lower than forecast standard period.
However, in the years 1900-1918, Chisinau is characterized by a large
number of public places, very different, both in terms of appearance, archi-
tecture, but also in terms of destination of such building. These can be
divided conventionally into several categories: from the social-cultural, such
as banks, shops, theaters, cinemas, libraries, etc. at the premises of entertain-
ment. Note, if the first involves a more formalized character, the last one
(lounges, pubs, cafes, pubs, etc..) varies pursuant to the income and clientele.
However, this type of local urban life was more vivid, more exciting. Here,
without distinction, aristocrat or simple citizen, could live the rhythm of life
in the true sense of the word, he was able to unleash their emotions and feel-
ings, without being hindered by principles or prejudices.
Still placed in 1889, horse tram „konka” favored the movement within
the city, being replaced in the researched period by the electric tram. For
external traffic, the most common means of transport remained the train.
Kishinev authorities have issued several decisions and regulations which were
intended to ensure passenger comfort and safety on the streets and outside.
However, in 1918, after the proclamation of the Great Union, the reintegra-
tion of the Romanian territory of Bessarabia, was to discover, among other
issues, a fairly severe problem compared to other Romanian provinces – the
public transport.
In the early twentieth century, in Chisinau, commercial and industrial
activity intensifies, though elements of the dominant agricultural industry.
World trade was very diverse in the city of Chisinau and townspeople’s
revenue vary by personal property, service, family situation and the economic
and social situation. In this context, it should be noted that the revenues
of Chisinau residents were higher than those obtained in other cities and
rural areas of Bessarabia. Something normal, it represents the capital of the
province. In addition, the efficacy of the city labor is still higher than in the
agricultural industry. Legal changes were performed by city authorities to
improve living and working conditions of the inhabitants. Thus, to control
the situation on urban Bessarabia was introduced on January 1, 1917 progres-
sive income tax, which still occupies a modest place in the city budget for the
years 1917-1918. Also an important feature of the development relationship
between revenue and expenditure of the population of Chisinau is the low
purchasing power of wages. This trend is explained by the increased prices of
basic necessities (as a consequence of war and other economic reasons), but
the increasing urban population.
Designed in conjunction with the mentality and lifestyle, inhabitant’s
clothes of Chisinau (female and male) during the early twentieth century
was marked by a variety of tastes and fashion trends. Usually associated with
good tastes and manners, also with social class, he belonged to the individual.
Kishinev fashion witnessed a remarkable evolution, being adapted to everyday
circumstances, it becomes more practical, easier and more comfortanble. At
the same time, clothing was closely linked to the personality, which resulted
in a variety of styles, trends and colors characteristic of the individual touch.
The research conducted allowed us to conclude that the inhabitants of
Chisinau know and adapt to daily life, European fashion trends, especially
of the French, English and Russian, tells us about the abundance, periodical
press time. But they try to introduce new elements, original by tailors, local
shops and fashion shops, which took over European models and adapt them
to local conditions and customer demands, customers which were part of the
high Kishinev society. Conversely, modest clothing categories of the popula-
tion living in the outskirts of the capital, is more simplistic and less permeable
to the whims of fashion.
As for feeding the inhabitants of Chisinau, during the years 1900-1918
it was very varied, both in terms of preparing meals, and in terms of public
places where they were served. Kishinev involves a diet of traditional char-
acter, including, usually, three meals a day. Complexity depends on the situa-
tion materially, but also moral principles of each family or individual.
The public places where people could dine in Chisinau, ranging from
238 Lucia Sava
luxury restaurants, accessible just for the elite of the city, cafes and pubs,
often frequented by the city’s majority population. Here chişinăuenii could
serve a regular dinner, dishes prepared with certain occasions or simply could
meet to discuss the problems of everyday life. As for prices, they seem quite
affordable for the pocket of middle-income people, except the period before
and after the First World War, when due to socio-economic and political
conditions caused by this event, the essentials of (bread, sugar, oil, etc.) could
be bought several times more expensive.
Designed broadly endorsed as a way of leisure by the inhabitants of
Chisinau in the period from the early twentieth century, are very complex
and involve a very diverse content. From those with a tinge of intellectual
development, such as the theater and film, or reading books, museum visits,
etc., to those which are merely relaxing, like walk in the park or playing cards.
All entertainment arrangements described are, in fact, attitudes and behaviors
of everyday life in Kishinev mentality threshold of a new century. They were
„fed” by countless decisions and interventions of the authorities to improve
the material and moral life of the inhabitants of Chisinau, as all Romanians
from Bessarabia.
In the early twentieth century Chisinau faces a number of moral problems,
such as alcohol, smoking, underworld action of hooliganism, prostitution
involving a growing number of diseases, and others, contribute to the degra-
dation of the morality, spirituality of the people. Despite these problems and
other ones, Chisinau society as a whole, have sound moral principles and
values, as an argument in this way are the numerous articles in the periodical
press time. In addition, many state interventions, church arguments, family
and education acquired in schools, contributed to the healthy physical and
moral training of its individuals.
Therefore, during the years 1900-1918, the people’s everyday live in
Chisinau changed substantial in all its aspects: habitat, clothing, food, income
and expenses, entertainment arrangements, but also moral principles, which
have profound implications in the urbanization and modernization not just
of the city, but also of the entire society.
BIBLIOGRAFIE
IZVOARE
Documente de arhivă
A. N. R. M., fond. nr. 2, Канцелярия Бессарабского губернатора, nr. inv. 1,
p. V, dosarele 8913, 8920, 8954, 8972, 8977, 8988, 9162, 9224, 9245, 9247,
9248, 9249, 9256, 9261, 9267, 9271, 9325, 9339, 9340, 9344, 9428, 9437,
9496, 9515, 9667, 9754, 9943.
A. N. R. M., fond. nr. 5, Бессарабское областное правительство, nr. inv. 1;
A.N.R.M., fond. nr. 6, Бессарабское губернское правление, nr. inv. 1, dosarele
2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 17, 18.
A.N.R.M. Fond R-2983, Gh. Bezviconi (1861-1967), nr. inv. 1.
A.N.R.M. Fond R-2987, A. V. Şciusev (1873-1949), nr. inv. 1, dosare 1-4,
5, 27, 34.
A.N.R.M. Fond F-2121, V. Gutor (1891-1957), nr. inv. 1.
A.N.R.M. Fond 791, Главная книга торгового дома П. и А. Синадино за
1910 год, nr. inv. 1.
Documente publicate
Andronache, Gh., Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al Unirii,
Chişinău, 1933.
Basarabia şi basarabenii, Chişinău, 1991.
Bugetul Directoratelor din Basarabia, aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 2197
din 7 iunie 1919 // Basarabia economică, nr. 2-8, Chişinău, 1919.
Cartea neamului: Marea Unire din 1918: Documente istorice (Alcătuitor Arimia
V.), Bucureşti, 1993.
Ciobanu, Şt., Unirea Basarabiei. Studii şi documente cu privire la mişcarea naţională
din Basarabia din anii 1917-1918, Chişinău, 1993.
Extras din Aviz. Nr. 163, al şedinţei de la 25 noiembrie 1919 privind Legea
pentru organizarea Ministerului muncii şi ocrotirilor sociale; referatul domnului
ministru al muncii şi ocrotirilor sociale Vespian Verbiceanu, către consiliul de
miniştri // Buletinul Cercului de Studii şi propagandă cooperatistă pentru Basarabia,
nr. 2, august 1920.
Extras din Aviz. Nr. 178, al şedinţei Comisiei juridice a Basarabiei, din
9 decembrie 1919// Buletinul Cercului de Studii şi propagandă cooperatistă pentru
Basarabia, nr. 2, august 1920.
Raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului din 3 aprilie 1919, Cu privire la
rezultatele aplicării monopolului asupra alcoolului şi influenţa lui asupra populaţiei //
Basarabia economică, nr. 3-4, 1919.
240 Lucia Sava
Борьба с вредным влиянием кинематографов // Ведомости Кишиневской

Городской Думы, nr. 76, noiembrie 1913.
Ведомость о расходах уездных земских сумм по смете 1901 года (1 января – 1
августа 1901), Кишинев, 1901.
Доклад о народном образовании. Бессарабская земская управа, Кишинев, 1904.
Доклады Управы и журналы заседания Кишиневского Уездного Земского
Собрания Кишинев, 1904-1906.
Доклад о народном образовании Бессарабской губернской земской управы,
Кишинев, 1905.
Доклады Бессарабской губернской земской кассы мелкого кредита очередного
собрания за 1911 год, Кишинев, 1912.
Докладная записка Бессарабскому Губернскому Земскому Собранию по вопросу
железных дорогах в Бессарабии, Ведомости Кишиневской Городской Думы,
nr. 73, octombrie 1913.
Доклад Кишиневского Городского Головы Ю. Левинского об исправлении сметы
1915 года по замечаниям Губернского по земским и городским делам Присутствия,
Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 60 octombrie, 1915.
Журналы Съезда депутатов духовенства Кишиневской епархии, Кишинев,
1903.
Кишиневское земство. Отчеты, доклады, сметы, раскладки Уездной Земской
Управы и постановления Уездного Земского Собрания XXXIII очередного созыва
1901 года, Кишинев, 1901.
Кишиневское земство. Сборник докладов управы и журналов заседаний за 1903-
1908 годы, Кишинев, 1908.
Кишиневское Уездное земство. Сборник постановлений Уездных Собраний
Кишиневского Земства , часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914.
Концессионный договор заключен 2 апреля 1911 году между Кишиневским Город-
ским Самоуправлением и Бельгийским Анонимным Обществом Кишиневских
конно-железных дорог на переустройство электрических железных дорог в городе
Кишиневе, Кишинев, 1911.
Краткий исторический очерк противо-раскольнической миссии в Кишиневской
Епархии с 1813 до 1910 года, Кишинев, 1909.
Краткий отчет о деятельности Кишиневского Сыскного Отделения за 1915
год, Кишинев, 1916.
Инструкция для вагоно-вожатых Кишиневского трамвая утверждена Думою
20 января 1914 года // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 5,
ianuarie 1914.
Наставление, как уберечь себя от холеры // Ведомости Кишиневской
Городской Думы, nr. 57, august, 1913.
Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессараб-

ская губерния, Издание Центрального Статистического Комитета Министер-
ства Внутренних Дел, 1905.
О мерах безoпасности порядки движения по улицам. О езде на велосипедах,
Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 10, februarie 1914.
Обзоры Бессарабской губернии за 1903 год. Издание Бессарабского статистиче-
ского комитета, Кишинев, 1905.
Обьяснительная записка к отчету за 1914 год. Кишиневская Уездная Управа,
Кишинев, 1914. Описание празнования столетия Кишиневской духовной семи-
нарии, под ред. В. Г. Курдиновского, Кишинев, 1913.
Обязательные постановления о порядке движения вагонов электрического
трамвая и пользования таковыми в г. Кишиневе, Сборник обязательных для
жителей города Кишинева постановлений // Ведомости Кишиневской
Городской Думы, nr. 2, ianuarie 1914.
Обязательное постановление об обеспечении нормального отдыха сужающих в
торговых заведениях, складах и конторах г. Кишинева // Ведомости Киши-
невской Городской Думы, nr. 57, septembrie, 1915.
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 годы,
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1911 год,
Отчет по торговому отделению Кишиневской Городской Управы за 1912 год,
Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 63, septembrie 1913.
Отчет эксплуатации Кишиневской Городской электрической стации за 1912
год, Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 64, septembrie 1913.
Отчет по 2-3 уч. Городского Попечительства о бедных за 1912 год, Ведо-
мости Кишиневской Городской Думы, nr. 78, noiembrie 1913.
Отчет по концерту „Музыкального Общества” устроеного 22 октября 1915
года // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 63, octombrie,
1915.
Празнование столетнего юбилея Бессарабии к России (1812-1912), Кишинев,
1914.
Расписание сроков изоляции учащихся в учебных заведениях // Ведомости
Кишиневской Городской Думы, nr. 70, decembrie, 1915.
Расходы воды город. водопр. учтенной по водомерам за июль 1915 г. // Ведо-
мости Кишиневской Городской Думы, nr. 53, septembrie, 1915.
Санитарное Бюро Бессарабской губернской земстве. Врачебная Хроника Бесса-
рабской губернии за 1913 год, Кишинев, 1914.
242 Lucia Sava
Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений // Ведо-

мости Кишиневской Городской Думы, nr. 2, ianuarie 1914.
Сметные предположения о доходах и расходах Уездной и Губернских Земств
Бессарабской губернии за 1870-1910 годы, Кишинев, 1913.
Список личного состава служащих, учителей, инспекторов и директоров Киши-
невской I-й гимназии со времен его основания (1833-1908).
Счет прибылей и убытков за июль 1915 г. Кишиневской Городской Хлебопе-
карнии // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 51, august, 1915.
Такса на дрова, утвержденная Г. Бессарабским Губернатором 28 ноября 1915
года // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 69, decembrie, 1915.
PUBLICAŢII PERIODICE
Arhivele Basarabiei. Revistă de istorie şi geografie a Moldovei dintre Prut şi Nistru,
1932-1934.
Basarabia, 1906-1907, 1996.
Basarabia agricolă. Organul Societăţii Agronomilor, filiala Basarabia, 1920-1921.
Basarabia economică, 1919-1920.
Cuvânt Moldovenesc. Revistă de literatură şi ştiinţă practică, 1913-1916.
Evenimentul, 31 ianuarie, 1909.
Foaia plugarilor, 1921-1923.
Gazeta Capitalei,10 iunie 1926.
Gândul neamului. Revistă literaro-ştiinţifică, socială, bilunară de propagandă cultural-
naţională a unui comitet studenţesc creştin, fondată în 1920.
Glasul Basarabiei, 1913-1914.
L’image de la Bessarabie, 1920.
Luminătorul. Jurnal Bisericesc, 1909-1918, 1924.
Mişcarea, februarie 1912.
Neamul românesc, 15 februarie 1908.
Răsăritul. Revistă pentru învăţători şi îndemnuri bune, anul I, nr. 7, Chişinău, 1
decembrie 1918.
Şcoala Basarabiei, 1918.
Şcoala Moldovenească. Revista Asociaţiei Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, 1917.
Viaţa Basarabiei, 1907.
Бессарабец, 1897-1903, 1910-1911, 1914.
Бессарабия, 1903, 1911-1913, 1914-1916.
Бессарабский вестник, 1911-1912.
Бессарабская жизнь, 1904-1917.
Бессарабская губернские ведомoсти, 1901-1917.

Бессарабская губернская земская управа, 1900-1914.
Бессарабские Кишиневские Ведомости, 1905.
Ведомости Кишиневской Городской Думы, 1912-1915.
Весь Кишинев на 1914 год, 1914.
Голос Кишинева, 1913-1916.
Друг, 1905-1914.
Дружок, 1912.
Кишиневские новости, 1909.
Кишиневские епархиальные ведомости, 1900-1916.
Кишиневец, 1909-1910.
Кишиневский листок, 1914.
Кишиневские новости, 1909.
Колокол, 1906.
Народный учитель, 1906-1908.
Наше Обьединение, 1910.
Новости Кишинева, 1913-1914.
Новый голос Кишинева, 1914-1916.
Новый кишиневец, 1909-1910.
Спорт и общество, 1910.
Юбилейный сборник города Кишинева (1812-1912), 1914.
STUDII ŞI ARTICOLE
Agrigoroaiei, I., Unirea Basarabiei cu România – relatări şi atitudini din presa de
la Iaşi (1918) // Destin românesc, nr. 2, 1999, p. 26-34.
Andrieş -Tabac, S., Simbolurile Chişinăului // Cugetul, nr. 3, Chişinău, 2000,
p. 18-22.
Anikin, V., Primul Munte de Pietate la Chişinău // Curierul de seară, 6 octom-
brie, 1994.
Aslan, G., Mijloacele pentru desăvârşirea sufletească // Cuvânt Moldovenesc.
Revistă de literatură şi ştiinţă practică, nr. 2, ianuarie 1914, p. 19-26.
Arabagiu, R., O figură marcantă a muzicii noastre: compozitorul Gavriil Musicescu
(1847-1903) // Glasul naţiunii, nr. 15, 1994.
Argint, L., Pagini din istoria Gimnaziului nr. 1 de Fete din Chişinău // Destin
românesc, nr. 3-4, 2006, p. 123-134.
Arva, M. C., Cine poate ieftini traiul // Foia plugarilor, an. I, nr. 2, februarie
1921.
244 Lucia Sava
Balamace, Ep., Din trecutul şi prezentul cooperaţiei în Basarabia // Basarabia

economică, nr. 2-3, Chişinău, 1919.
Balmuş, P., Întâlniri de neuitat: N. Iorga – A. Mateevici // Cugetul, nr. 2, 2001,
p. 35-39.
Băluţă O., Femeia idilică din interbelic // România literară, nr. 29, Bucureşti,
2003, p. 25.
Bâtcă, M., Funcţia ceremonială a costumului // Datini, nr. 3-4, Bucureşti, 1994,
p. 18-20.
Bâtcă, M., Podoabe şi bijuterii populare româneşti // Datini, nr. 2, Bucureşti,
1995, p. 24-25.
Bâtcă, M., Marca identitară a costumului popular // Datini, nr. 4, Bucureşti,
1998, p. 20-21.
Bâtcă, M., Costumul popular femeiesc din Basarabia // Curierul românesc, nr.
5, Bucureşti, 2000, p. 8-9.
Bâtcă, M., Costumul popular bărbătesc din Basarabia // Curierul românesc, nr.
5, Bucureşti, 2000, p. 9-10.
Bâtcă, M., Tipologia acoperitorilor poalelor cămăşii femeieşti în spaţiul cuprins între
Prut şi Nistru // Revista de Etnografie şi folclor, nr. 1, Bucureşti, 2000, p.
39-54.
Bâtcă, V., Ortodoxism şi spiritualitate românească în Basarabia interbelică //
Cugetul. Revistă de Istorie şi Cultură, nr. 1-2, Chişinău, 1999, p. 16-20.
Berindei, D., Locul unirii Basarabiei în procesul de desăvârşire a statului unitar
român // Destin românesc, nr. 2, 1998, p. 3-7.
Berindei, D., 1918 – un an al miracolului naţional // Destin românesc, nr. 1,
1999, p. 3-6.
Bezviconi, Gh., Istoricul Basarabiei – Ion Halippa // Viaţa Basarabiei, an. XI,
nr. 2-3, 1942, p. 73-82.
Bezviconi, Gh., Reflecţii asupra regionalismului basarabean // Viaţa Basarabiei,
an. VII, nr. 1-7.
Boia, L., Istoria mentalităţilor (cu privire specială asupra Şcolii de la „Annales”) //
Revista de Istorie, tom 33, nr. 5, Bucureşti, 1980, p. 937-953.
Bonvalet, C., Lelièvre, E., Nuptialité et mobilité // La nuptialité: Evolution
récente en France et dans les pays développés, Paris, INED, Congrès et
Colloques, nr. 7, 1991, p. 54-60.
Buga, I., Unirea Basarabiei cu România – o realizare a dreptului naţiunilor la auto-
determinare // Destin românesc, nr. 3-4, 1998, p. 33-36.
Bulimaga, L., Mentalitatea maselor: constituiri, constatări, sugestii // Revista de
Istorie a Moldovei, nr. 3-4, 2006, p. 48-53.
Burlacu, A., Literatura interbelică din Basarabia între regionalism şi unitate spiri-
tuală românească // Destin românesc, nr. 4, 1999, p. 67-80.
Burlacu, A., Viaţa literară în Basarabia interbelică // Destin românesc, nr. 1,
2000, p. 74-88.
Burke, P., The French Historical Revolution: The Annales School 1929-1989,
Cambridge, 1990.
Buzatu, Gh., N. Iorga – apostol al unirii tuturor românilor // Destin românesc,
nr. 4, 1997, p. 19-38.
Caşu, I., Dragnev, E., Pâslariuc, V., Chişinăul „de altă dată”. O succintă cronică
a vieţii cotidiene (1900-1940) pe marginea presei periodice de epocă // Semne identi-
tare, Chişinău, 2002.
Ceaicovschi-Mereşanu, G., Anastasia Dicescu // Făclia, 18 martie, 1994.
Chiriţescu, M., Cooperaţia şi scumpirea traiului // Basarabia economică, nr.
2-3, Chişinău, 1919.
Cimpoi, M., Fenomenul basarabean sub semnul Păsării Phoenix // Destin româ-
nesc, nr. 4, 1995, p. 54-67.
Cimpoi, M., Intelectualitatea basarabeană şi Marea Unire // Destin românesc,
nr. 1, 1999, p. 6-8.
Ciocanu, V., Ziarul „Basarabia” (90 de ani de la apariţie) // Luceafărul, 23
mai, 1996.
Ciurea, D., Noi date pentru istoricul oraşelor din Moldova în secolele XVIII-XIX //
Studii şi cercetări ştiinţifice. Istorie. Anul VIII, fasc. 1, Iaşi, 1957, p. 223-226.
Cojocaru, Gh., Consideraţii cu privire la unirea Basarabiei cu România // Destin
românesc, nr. 4, 1996, p. 54-72.
Cojocaru, Gh., Contribuţia Basarabiei la îmbogăţirea patrimoniului cultural româ-
nesc în primii ani după unire // Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 80-102.
Colesnic, I., Vladimir Cristi: Omul care a salvat Basarabia de a fi o gubernie a
Ucrainei // Capitala magazin, nr. 12, Chişinău, 2001, p. 8-9.
Colesnic, I., C. Stamati-Ciurea: vânător, scriitor, duelant, arhitect, botanist, pictor şi
soţ supus // Capitala magazin, nr. 13, Chişinău, 2001, p. 22-23.
Colesnic, I., Inima lui Grigore Cazacliu // Capitala magazin, nr. 15, Chişinău,
2002, p. 16-17.
Colesnic, I., Gherman Pântea. Primar de Chişinău şi primar de Odessa // Capi-
tala magazin, nr. 28, Chişinău, 2003, p. 17-19.
Constantiniu, F., Aspecte ale mentalului colectiv sătesc în societatea medievală româ-
nească // Studii şi materiale de istorie medie, VII, Bucureşti, 1974, p. 69-100.
Constantiniu, F., Sensibilităţi şi mentalităţi în societatea românească a secolului al
XVII-lea // Revista de Istorie, nr. 1, Bucureşti, 1980, p. 147-157.
246 Lucia Sava
Courson, J.P., Saboulin, M., Ménages et familles, vers de nouveaux modes de vie
// Economie et Statistique, nr. 175, Paris, 1985, p. 14-30.
C. M., Datoriile oamenilor între dânşii // Cuvânt Moldovenesc. Revistă de
literatură şi ştiinţă practică, nr. 5, noiembrie 1913.
C. P., Naţionalizarea Basarabiei // Mişcarea, 8 septembrie 1918.
Danilov, M., Cărţi româneşti în colecţiile Comisiunii ştiinţifice a Arhivelor din Basa-
rabia // Destin românesc, nr. 1, 1999, p. 66-73.
Danilov, M., Cărţi de la Bucureşti pentru Basarabia (1918-1920) // Destin
românesc, nr. 4, 2002, p. 79-88.
Danilov, M., Bibliotecile parohiale şi protopopeşti din Basarabia secolului al XIX-lea:
între tradiţia românească şi politica ţaristă // Destin românesc, nr. 3-4, 2006, p.
108-122.
Danu, E., Problema autonomiei în contextul vieţii politice din Basarabia în anul
1917 // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3-4, Chişinău, 1997, p. 5-13.
Danu, E., Activitatea Partidului Progresist Moldovenesc (1917) // Revista de
Danu, E., Consideraţii cu privire la legăturile între români în anii primului război
mondial // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3-4, 1998, p. 5-9.
Danu, E., Rolul studenţilor în mişcarea naţională românească din Basarabia în anii
1917-1918 // Destin românesc, nr. 2, 1998, p. 14-22.
Danu, E., Date noi despre activitatea politică a lui Şt. Ciobanu în 1917 // Revista
de Istorie a Moldovei, nr. 1-2, 2000, p. 114-118.
Danu, E., Rolul ostaşilor basarabeni de pe frontul român în mişcarea naţională din
1917 // Destin românesc, nr. 4, 2002, p. 67-78.
Datcu, I., Obiceiuri de nuntă basarabene. Un studiu necunoscut datorat istoricului
Ion Halippa // Datini. Revistă de cultură, nr. 3-4 (8-9), Bucureşti, 1994, p. 43
David, A., Teatrul Naţional din Chişinău // Viaţa Basarabiei, nr. 1, 1934.
Denize, E., România, Rusia bolşevică şi problema Basarabiei (1917-1919), (III)
// Destin românesc, nr. 3-4, 2006, p. 48-62.
Diacon Z. Smochină, Despre post // Luminătorul, anul LVII, nr. 7, 1 martie
1924.
Dicusar, N., G. Enescu în slujba muzicii // Cugetul, nr. 4, 2004, p. 53-57.
Dovganiuc, I., Castelul de pe strada Bernardazzi (casa nr. 52) // Curierul de
seară, 12 ianuarie, 1994.
Dragnev, E., Pâslariuc, V., Caşu, I., Adio secolul XX // Capitala magazin,
nr. 2, iulie, 2000.
Duby, G., Histoire des sciences et histoire des mentalités // Revue de Synthèse,
3-ème série, nr. 111-112, Paris, 1983.
Dumbravă, V., Cultura populară românească în Basarabia (1918-1940) //

Duţu, A., Ce aduce nou istoria mentalităţilor? // România Literară, XIII, nr. 14
(3 aprilie), 1980, p. 20-21.
Duţu, A., Imagologia, Herder şi descoperirea culturii populare // România Lite-
rară, XIV, nr. 28, 1981.
D. Gr., Educaţia creştinească a copiilor // Luminătorul, nr. 13, 1924.
Enciu, N., Populaţia rurală a Basarabiei interbelice în istoriografia sovietică (1918-
1940) // Destin românesc, nr. 1, 2000, p. 64-73.
Eremia, A., Chişinău. Străzile oraşului // Sport-Turism 1992-1995; Curierul
de seară, 1992-1996.
Eremia, A., Chişinăul în vâltoarea secolelor // Cugetul ,nr. 3, Chişinău, 2000,
p. 23-32.
Eşanu, A., Eşanu, V., Chişinăul – vatră de cultură şi civilizaţie românească (secolul
XV – începutul secolului XIX) // Destin românesc, nr. 3, 1997, p. 21-39;
Eţco, D., Introducerea limbii române în şcoala spirituală de băieţi din Chişinău în
anul 1917 // Cugetul, nr. 2, 2001, p. 32-35.
Florov, N., Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Chişinău. Trecutul şi starea
lui actuală // Buletinul Istorie Naturală din Chişinău, nr. 1, Chişinău, 1926, p.
3-15.
Gavriliuk, E., Arhitectul Alexei Şciusev // Curierul de seară, 8 octombrie,
1994.
Giurgea, E., Problemele industriei viitoare a Basarabiei // Basarabia economică,
nr. 2-3, 1919.
Goff, J., Histoire des sciences et histoire des mentalités // Revue de Synthèse,
3-ème série, nr. 111-112, Paris, 1983.
Grati, T., Al. V. Boldur (1886-1982). Contribuţii la întregirea unui portret //
Grosu, V., Calea anevoioasă spre întregire (80 de ani de la crearea României Mari)
// Destin românesc, nr. 2, 1999, p. 8-18.
Iacobescu, M., Oameni de seamă dintre Prut şi Nistru: Vasile Stroescu (1845-
1926) // Destin românesc, nr. 3-4, 1998, p. 27-33.
Ioncu, T., Reforma financiară // Basarabia economică, nr.3, iulie 1919.
Iosa, M., Marea Unire // Destin românesc, nr. 4, 1997, p. 3-18.
Istrati, E., Ion Pelivan – un model de slujire a idealului naţional românesc // Destin
românesc, nr. 4, 1995, p. 45-53.
Istrati, E., Iustin Frăţiman – un promotor al culturii româneşti din Basarabia //
Destin românesc, nr. 1, Chişinău, 1996, p. 84-90.
248 Lucia Sava
Istrati, E., Ion Nistor (1876-1962) // Destin românesc, nr. 1, 1997, p. 77

Jitaru, V., Aspecte arhitectonice ale Cimitirului „Central” cu Biserica „Tuturor sfin-
ţilor” din Chişinău // Literatura şi arta, 25 martie, 1993.
Liiceanu, A., Privat-public în construcţia identitară feminină (Rolul femeii în socie-
tate) // Revista de psihologie, nr. 3-4, Bucureşti, 1998, p. 239-252.
Lisnic, A., Tipurile mentalităţilor: interpretări istorice şi istoriografice // Revista de
Mandrou, R., L’histoire des mentalités// Encyclopedia Universalis, vol.8,
Paris, 1968.
Micu, G., Basarabia între obiect şi subiect al geopoliticii ruseşti // Destin româ-
nesc, nr. 3-4, 2006, p. 31-48.
Moşanu, A., Autodeterminarea Basarabiei reflectată în documente, 1917-1918 //
Mureşan, M., Mureşan, D., Marea Unire şi dezvoltarea economiei româneşti //
Năstase, L., Arhitectul A.I.Bernardazzi (Pagini de biografie şi creaţie) // Destin
românesc, nr. 1, 1998, p. 98-105.
Negrei, I., Biserica din Basarabia pe calea unirii cu Biserica Ortodoxă Românească
(1918-1920) // Cugetul, nr. 1, 2000, p. 21-25.
Negrei, I., 1 decembrie 1918. Chişinăul salută Alba-Iulia // Cugetul, nr. 3,
2000, p. 57-60.
Negrei, I., Mişcarea de emancipare a românilor aflaţi sub stăpânire străină (a doua
jumătate a secolului XIX – începutul secolului XX) // Cugetul, nr. 2, 2001, p. 39-41.
Negru, Gh., Conştiinţa naţională a românilor basarabeni în perioada ocupaţiei
ţariste // Destin românesc, nr. 3, 1995, p. 26-36.
Negru, Gh., Mişcarea naţională în Basarabia în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea – începutul secolului XX // Destin românesc, nr. 4, 1996, p. 45-50.
Negru, Gh., „Curentul românofil” în Basarabia sub ocupaţia ţaristă // Revista de
Istorie a Moldovei, nr. 2 (26), an VII, p. 35-67.
Negru, Gh., Crearea şi începutul activităţii Sfatului Ţării în lumina unor documente
// Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3-4, 1997, p. 18-31.
Negru, Gh., O scrisoare inedită a lui A. Mateevici către I. Pelivan // Destin
românesc, nr. 4, 1999, p. 93-96.
Negru, Gh., O preistorie necunoscută a ziarului „Basarabia” // Limba română.
Revistă de ştiinţă şi cultură, nr. 9-12, Chişinău, 2001, p. 174-178.
Negru, Gh., Ziarul „Basarabia” (1905-1907) : informaţii inedite // Destin
românesc, nr. 3, 2001, p. 63-76.
Negru, Gh., Intelectualii basarabeni (1906-1913) // Destin românesc, nr. 4,
2002, p. 15-38.
Negru, N., Raporturile jurisdicţionale şi culturale dintre Episcopia Huşilor şi Arhi-

episcopia Chişinăului între anii 1917-1928 // Destin românesc, nr. 1, 1999, p.
74-81.
Negruzzi, C., Drumurile Basarabiei // Foaia plugarilor, an. I, nr. 6, 1 iunie
1921.
Norbert, E., Sur le concept de vie quotidienne // Cahiers Internationaux de
Sociologie, vol. 99, Paris, 1995, p. 243.
Noroc, L., Dezvoltarea învăţământului artistic în Basarabia interbelică // Destin
românesc, nr. 3, 2002, p. 54-69.
Palade, Gh., Alexandru Boldur – istoric credincios al Basarabiei // Cugetul, nr.
1, 1991.
Palade Gh., Din activitatea intelectualilor din Vechiul Regat, Ardeal şi Bucovina în
Basarabia anilor unirii (1918-1920) // Destin românesc, nr. 1, 1997, p. 86-100.
Palade, Gh., Factori de realizare a propagandei culturale în Basarabia (1918-1928)
// Cugetul, nr. 4, 1999, p. 6-12.
Palade, Gh., Dimensiuni ale dezvoltării vieţii spirituale în Basarabia interbelică //
Cugetul, nr. 1, 2003, p. 24-31.
Popovschi, V., Însemnări despre viaţa şi activitatea lui Ştefan Ciobanu // Destin
românesc, nr. 3, 1995, p. 80-85.
Popovschi, V., Rolul ziarului „Cuvânt Moldovenesc” în trezirea conştiinţei naţio-
nale a românilor basarabeni în 1917 // Destin românesc, nr. 4, 1995, p. 76-85.
Popovschi, V., Acţiuni ale populaţiei basarabene în favoarea unirii cu România în
anul 1918 // Destin românesc, nr. 1, Chişinău, 1996, p. 91-98.
Popovschi, V., Declaraţia Sfatului Ţării de la 2 decembrie 1917 şi proclamarea
Republicii Democratice Moldoveneşti // Destin românesc, nr. 1, 1998, p. 106-114.
Popovschi, V., Proiecte de constituţie ale Republicii Democratice Moldoveneşti
(1918) // Destin românesc, nr. 2, 1999, p. 18-25.
Popovschi, V., Organizarea internă a Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-
Popovschi, V., O. Ghibu şi Universitatea Populară din Chişinău // Cugetul, nr.
1, 2002, p. 44-46.
Poştarencu, D., Desemnarea târgului Chişinău, la 1812, în calitate de centru admi-
nistrativ al Basarabiei //Cugetul nr. 3, Chişinău, 2000, p. 33-
Poştarencu, D., Emanuil Gavriliţă: 90 de ani de la moarte (Contribuţii biografice)
// Destin românesc, nr. 1, 2000, p. 49-55.
Poştarencu, D., Populaţia urbană a Basarabiei în recensământul din 1897 //
Poştarencu, D., Componenţa etnică şi nivelul de instruire al populaţiei urbane din
Basarabia // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3, Chişinău, 2004, p. 44-58.
250 Lucia Sava
Poştarencu, D., Componenţa socială, confesională şi după sex a populaţiei urbane a

Basarabiei (1850-1917) // Revista de Istorie a Moldovei, nr. 4, Chişinău, 2005,
p. 5-25.
Poştarencu, D., Vladimir Gusti // Destin românesc, nr. 3-4, 2006, p.
211-219.
Preot Gheorghian, P., Căsătoria ca act civil şi ca taină bisericească // Lumină-
torul, anul LVII, nr. 7, 1 martie 1924.
Preot Petrovici, F., Despre lupta cu furtişagul // Luminătorul, an. V, nr. VIII,
august, 1912.
P.H. Cuvânt despre sănătate // Foia plugarului, an. III, nr. 2, februarie 1923.
Rotaru, T., Interferenţa de stiluri în arhitectura casei moldoveneşti //
Literatura şi arta, 25 martie, 1993.
Rus, I.-A., The roots and Early Development of „Moldovan”-Romanian
Nationalism in Bessarabia (1900-1917) // Anuarul Institutului de istorie
„A.D.Xenopol” din Iaşi, tom. XXXIII, 1996, p. 287-302.
Sava, A.V., Trei case din Chişinăul vechi // Arhivele Basarabiei, nr. 3, 1934.
Savca, I., Pentru ce am lepădat eu fumarea tiutiunului // Luminătorul, an. VIII,
nr. X, 1915.
Sârbu, F., Despre blândeţe // Luminătorul, Jurnal Bisericesc, an. II, carta 1, 1909.
Seftiuc, I., Basarabia în arhivele ruseşti // Destin românesc, nr. 2, 1995.
Simionescu, I., Beţia // Foaia plugarului, an. III, nr.8, august 1923.
Simionescu, P., Particularităţi ale habitatului urban în Ţara Românească şi
Moldova (secolul XVIII – primele decenii ale secolului al XIX-lea) // Revista de
Etnografie şi Folclor, nr. 1, 1982, p. 14-30.
Simionescu, P., Pitoresc rural şi extravaganţă orientală în vestimentaţia din târgurile
Moldovei // Revista de Etnografie şi Folclor, nr. 2, 1983, p. 132-148.
Stan, A., Unirea Basarabiei cu România ca proces de recuperare a identităţii //
Stan, C. I., Centenarul răpirii Basarabiei // Destin românesc, nr. 2, 1997, p.
52-64.
Stan, C. I., România şi Rusia bolşevică (1917-1918) // Destin românesc, nr.
1, 1998, p. 115-126.
Stan, C. I., Activitatea lui Vasile Harea în sprijinul înfăptuirii Unirii Basarabiei cu
România // Destin românesc, nr. 1, 1999, p. 15-27.
Stan, C. I., V. Stroescu – sursa financiară pentru românii din Transilvania (1910-
Stan, C. I., Revoluţia rusă din februarie-martie 1917 şi România // Destin româ-
nesc, nr. 2, 2002, p. 42-61.
Stan, C. I., Activitatea lui O. Ghibu pentru unirea Basarabiei cu România //

Starostenco, P., Complexul istorico-arhitectural din Centrul Chişinăului //
Cugetul, nr. 2, 2003, p. 25-32.
Şarov, I., Cuşco, A., Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din
secolul XIX //Basarabia: dilemele identităţii, Iaşi, 2002.
Şpac, I., Pagini de istorie a bisericii basarabene. Din revista Arhivele Basarabiei //
Destin românesc, nr. 3-4, 1998, p. 37-48.
Troianovschi, L., Problema specificului naţional în publicistica lui C. Stere //
Cugetul, nr. 1, 2002, p. 12-16.
Ţepordei, V., Chişinăul tinereţii noastre // Literatura şi arta, 3 aprilie, 1997.
Varta, I., Presa românească din Basarabia la începuturile sale // Destin româ-
nesc, nr. 2, 1995, p. 34-47.
Varta, I., Problema limbii române şi cea a autonomiei în ziarul „Basarabia” //
Varta, I., Documente inedite. Marele stat major al armatei ruse şi România //
Varta, I., Ziarul „Basarabia” – apărător al demnităţii naţionale a românilor basara-
beni (90 de ani de la apariţie) // Literatura şi arta, 13 iunie, 1996.
Varta, I., Ziarul „Moldovanul” (1907-1908) – o veritabilă publicaţie de limbă
română din Basarabia // Literatura şi arta, 27 martie, 1997.
Varta, I., „Glasul Basarabiei” în apărarea limbii naţionale // Destin românesc,
nr. 1, 1998, p. 87-97.
Văcăruş, V., Curente ideologice din Basarabia (secolul XIX – începutul secolului
XX) // Destin românesc, nr. 3, 2002, p. 25-40.
Văduva, O., Viaţa cotidiană tradiţională. Interdicţii rituale // Anuarul Institu-
tului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, tom. 4, Bucureşti, 1993,
p. 27-37.
Veranje, J., Catedrala Schimbării la faţă // Curierul de seară, 21 aprilie, 1994.
Veranje, J., Elemente clasice pe străzile Chişinăului // Curierul de seară, 28
aprilie, 1994.
Yvert-Jalu, H., L’histoire du divorce en Russie Soviétique. Ses rapports avec la poli-
tique familiale et les réalités sociales // Population, nr. 1, Paris, 1981, p. 41-62.
Брук, С. И., Кабузан, В. М. Динамика и этнический состав населения России
в эпоху империализма (конец XIX в – 1917 г.) // История СССР, nr. 3, 1980.
Гурошева, Н. А., Традиционные девичьи и женские головные уборы и их роль
в свадебной обрядности (середина XIX – начало XX века) // Советская этно-
графия, nr. 5,1990, р. 114-126.
252 Lucia Sava
LUCRĂRI SPECIALE
Abraham, D., Introducere în sociologia urbană, Bucureşti, 1994.
Academicieni din Basarabia şi Transnistria (a doua jumătate a secolului al XIX-lea
– prima jumătate a secolului al XX-lea), Chişinău, 1996.
Adauge, M., (red.), Basarabia sub drapelul Sfatului Ţării: Ghid cronologic,
Chişinău, 1997.
Adauge, M., Popovschi, V., Mişcarea naţională din Basarabia: Cronica evenimen-
telor din anii 1917-1918, Chişinău, 1998.
Aderov, V., Mentalităţi şi instituţii de cultură în Basarabia în primul deceniu al
regimului sovietic, Bucureşti, 1996.
Agrigoroaiei, I., Palade Gh., Basarabia în cadrul României întregite (1918-
1940), Chişinău, 1993.
Aldea, C., Pagini dintr-o istorie zbuciumată. Basarabia până în anul 1920, Bucu-
reşti, 1993.
Alexianu, A., Mode şi veşminte din trecut, vol. I-II, Bucureşti, 1971.
Anestin, I., Schiţă pentru istoria teatrului românesc, Iaşi, 1938.
Antip, C., Istoria presei româneşti, Bucureşti, 1979.
Arbore, Z., Basarabia în secolul XIX, Bucureşti, 1898.
Arbore, Z., Dicţionarul geografic al Basarabiei, Chişinău, 2001.
Ariès, Ph., Duby, G., Istoria vieţii private, vol. I-II, Bucureşti, 1995.
Ariès, Ph., Omul în faţa morţii, vol. I-II, Bucureşti, 1996.
Ariès, Ph., Timpul istoriei, Bucureşti, 1997.
Aron, J. P., Le mangeur au XIX-ème siècle, Paris, 1989.
Aron, R., Introducere în filosofia istoriei, Bucureşti, 1997.
Bacci, M. L., Populaţia în istoria Europei, Bucureşti, 2003.
Badinter, E., L’amour en plus: histoire de l’amour maternel – XVII-e – XX-e
siècles, Paris, 1980.
Bairoch, P., Cities and Economic Development, Chicago, 1988.
Barthes, R., Le système de la mode. Essaye de la sémiologie de la culture, Seul, 1976.
Bastié, J., Dézerit, B., La ville, Paris, 1991.
281. Bădescu, I., Sincronismul european şi cultura critică românească, Bucureşti,
1984.
Beaton, C., Cinquante ans d’élégance et d’art de vivre, Paris, 1988.
Belador, M., Istoria teatrului român, Craiova, 1996.
Benevolo, Leonardo, Oraşul în istoria Europei, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
Berindei, D., Românii şi Europa. Istorie, societate, cultură (secolele XVIII-XIX),
vol. I-II, Bucureşti, 1991.
Besson, J., La mode à travers les siècles, Paris, 1994.
Besson, J., Les costumes traditionnels, Paris, 1994.

Bezviconi, Gh., Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1940.
Bezviconi, Gh., Profiluri de ieri şi de azi, Chişinău, 1992.
Bezviconi, Gh., Semimileniul Chişinăului, Chişinău, 1996.
Bilciurescu, V., Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi, Bucureşti, 2003.
Bloch, M., Appologie pour l’histoire ou métier d’historien, Paris, 1964.
Bloch, M., Regii taumaturgi: Studiu despre caracterul supranatural atribuit puterii
regale, în special în Franţa şi Anglia, Iaşi, 1997.
Bobeica, A., Sfatul Ţării: Stindard al renaşterii naţionale, Chişinău, 1993.
Boga, L., Lupta pentru limba românească şi ideea unirii, Chişinău, 1993.
Boia, L., Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, 1997.
Boldur, A., Unirea: Analiza psihologică a evenimentelor, 1918-1928, Chişinău,
1928.
Boldur, A., Muzica în Basarabia. Schiţă istorică. Extras din volumul Muzica româ-
nească de azi, Bucureşti, 1940.
Boldur, A., Istoria Basarabiei, Chişinău, 1990.
Boldur, A., Basarabia românească, Chişinău, 1992.
Bon, Gustave, Le., Psihologia maselor, Bucureşti, 1991.
Bordet, J.-P., Dupaquier, J., Histoire des populations de l’Europe, vol. I. Des
Origines aux prémices de la révolution démographique, Paris, 1997.
Boucher, F., Histoire des costumes de l’antiquité à nos jours, Paris, 1995.
Blum, A., Histoire du costume, les modes aux XVII et XVIII-ème siècles, Paris,
1988.
Braudel, F., Civilisation matérielle et capitalisme, tom. I, Paris, 1967.
Braudel, F., Ecrits sur l’histoire, Paris, 1988.
Braudel, F., Gramatica civilizaţiilor, Bucureşti, 1994.
Braudel, F., Structurile cotidianului, Bucureşti, 1995.
Bruhis, M., Rusia, România şi Basarabia (1812, 1918, 1924, 1940), Chişinău,
1992.
Budac, I., Revoluţia din anii 1905-1907 în Moldova, Chişinău, 1955.
Burada, T., Teatrul în Moldova, Bucureşti, 1975.
Burke, P., Istorie şi teorie socială, Bucuresti, 1999.
Burckhardt, J., Artă şi istorie, Bucureşti, 1996.
Burckhardt, J., Consideraţii privind istoria universală, Bucureşti, 1997.
Butură, V., Etnografia poporului român: cultură materială, Cluj-Napoca, 1978.
Butură, V., Cultura spirituală românească, Bucureşti, 1992.
Buzilă, B., Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, Bucureşti, 1996.
Castellan, G., L’influence de Constantinople sur la vie quotidienne des villes balka-
254 Lucia Sava
niques (fin du XVIII-e – début du XIX-e siècle): confrontation des models culturels,
Bucureşti, 1974.
Caşu, I., “Politica naţională” în Moldova Sovietică (1944-1989), Chişinău, 2000.
Caragea C., Istoria vestimentaţiei europene, Bucureşti, 1999.
Cazacu, P., Zece ani de Unire. Moldova dintre Prut şi Nistru, Chişinău, 1928.
Cernovodeanu, P., Basarabia. Drama unei provincii istorice româneşti în contextul
politic internaţional, 1806-1920, Bucureşti, 1993.
Chabot, G., Les Villes, Paris, 1958.
Ciobanu, Şt., Cultura românească în Basarabia sub stăpânire rusă, Chişinău,
1992.
Ciobanu, Şt., Din istoria mişcării naţionale în Basarabia, Chişinău, 1991.
Ciobanu, Şt., Basarabia. Populaţia, istoria, cultura, Bucureşti-Chişinău, 1992.
Ciobanu, Şt., Chişinăul, Editura Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia
din Basarabia, 1925, reeditată, Chişinău, 1996.
Civilizaţie medievală şi modernă românească. Studii istorice, Cluj-Napoca, 1985.
Chicu, A., Moda, Chişinău, 1995.
Chişinău. Enciclopedie, Chişinău, 1997.
Claudian, I., Alimentaţia poporului român în cadrul antropogeografiei şi istoriei
economice, Bucureşti, 1939.
Claval, P., Régions, nations, grandes éspaces, Paris, 1968.
Cojocaru, Gh., Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), Bucu-
reşti, 1997.
Colesnic, I., Basarabia necunoscută, Chişinău, 1993.
Colesnic, I., Sfatul Ţării: Enciclopedie, Chişinău, 1998.
Colesnic, L., Funcţionarea limbii române în instituţiile de învăţământ laic din Basa-
rabia (1812-1918), Chişinău, 2001.
Constantinescu-Iaşi, P., Buiucanii Chişinăului. Istoricul. Biserica. Cimitirul,
Chişinău, 1935.
Convergenţe europene: Istorie şi societate în epoca modernă, Cluj-Napoca, 1993.
Cosmovici, Alexandru, George Enescu în lumea muzicii şi în familie, Bucureşti,
1990.
Costaforu, X., Cercetarea monografică a familiei. Contribuţie metodologică, Bucu-
reşti, 2005.
Coval, D., Din istoria jurnalisticii româneşti (secolul XIX – începutul secolului
XX), Chişinău, 1992.
Cucu, V., Oraşele României, Bucureşti, 1970.
Cucu, V., România: Geografia umană, Iaşi, 1995.
Curinski, Gh., Centrele istorice ale oraşelor, Bucureşti, 1967.
Curticăpeanu, V., Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, Bucu-
reşti, 1968.
David, A., Tipăriturile româneşti în Basarabia sub stăpânirea rusă (1812-1918),
Chişinău, 1934.
Dănilă, A., Opera din Chişinău, Chişinău, 2005.
Dăscălescu, N., Revoluţia de la 1917 în Basarabia: Lupta moldovenilor pentru
Limba, şcoala şi cultura naţională: Extras din omagiul lui Constantin Kiriţescu,
Chişinău, 1938.
Deslandres, Y., Le costume, image de l’homme, Paris, 1976.
Din istoria gândirii social-politice şi filosofice în Moldova, Chişinău, 1970.
Dickinson, R.E., The City Region in Western Europe, Londra, 1967.
Djuvara, N., Între Orient şi Occident, Bucureşti, 1995.
Djuvara, N., Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor, Bucu-
reşti, 2006.
Donici, L., Revoluţia rusă: Amintiri, schiţe şi impresii, Chişinău, 1992.
Duby, G., Histoire des mentalités, Paris, 1961.
Duby, G. (coord.), Histoire de la France urbaine, 4 vol., Paris, 1980-1983.
Duby, G., Arta şi societatea (980-1420), vol. I-II, Bucureşti, 1987.
Duby, G., Cavalerul, femeia şi preotul (Căsătoria în Franţa feudală), Bucureşti,
1987.
Duby, G., Evul mediu masculin: Despre dragoste şi alte eseuri, Bucureşti, 1992.
Duţu, A., Modele, imagini, privelişti. Incursiuni în cultura europeană modernă, Cluj-
Napoca, 1979.
Duţu, A., Dimensiunea umană a istoriei. Direcţii în istoria mentalităţilor, Bucu-
reşti, 1986.
Ecouri dintr-un secol: pagini din presa periodică moldovenească, Chişinău, 1991.
Enăchescu, A., Portul popular românesc, Bucureşti, 1971.
Enciu, N., Basarabia în anii 1918-1940: Evoluţie demografică şi economică,
Chişinău, 1998.
Enciu, N., Populaţia rurală a Basarabiei în anii 1918-1940, Chişinău, 2002.
Eremia, A., Nomenclatorul străzilor din oraşul Chişinău, Chişinău, 1992.
Eremia, A., Străzile oraşului nostru, Chişinău, 1993.
Eremia, A., Chişinău. Oraşul vechi şi nou, Chişinău, 1998.
Ermandi, E., Habitatul urban şi cultura spaţiului: Studii de geografie istorică.
Suceava în secoleleXIV-XX, Iaşi, 1996.
Eşanu, A., Chişinău. File de istorie, Chişinău, 1998.
Febvre, L., Religia lui Rabelais: Problema necredinţei în secolul al XVI-lea, Cluj-
Napoca, 1996.
256 Lucia Sava
Filipescu, C., Giurea, C., Basarabia: Consideraţiuni generale, agricole, economice şi

statistice, Chişinău, 1919.
Flandrin, J.-F., Families in Former Times: kinship, household and sexuality,
Cambridge, 1979.
Florea, A., Muzică şi imagine, Bucureşti, 1997.
Florea, M., Scurtă istorie a teatrului românesc, Bucureşti, 1970.
Foucault, M., Dits et écrits, vol. IV, Paris, 1994.
Foucault, M., Cuvintele şi lucrurile, Bucureşti, 1996.
George, P., La ville, Paris, 1952.
Ghibu, O., Călătorind prin Basarabia, Chişinău, 1923.
Ghibu, O., De la Basarabia rusească la Basarabia românească, Bucureşti, 1926.
Ghibu, O., Pe baricadele vieţii, Chişinău, 1992.
Ghibu, O., În vâltoarea revoluţiei ruseşti: Însemnări din Basarabia anului 1917,
Bucureşti, 1993.
Ghibu, O., Uniunea românească şi chestiunea Basarabiei, Bucureşti, 1995.
Ghibu, O., Gânduri despre Basarabia, Chişinău, 1997.
Gianini, H., La réflexion quotidienne. Vers une archéologie de l’expérience, Aix-en-
Provence, 1992.
Girard, L., Mayol, P., L’invention du quotidien. Habiter, cuisiner, Paris, 1980.
Goff, J. le, Les mentalités: une histoire ambigue, Paris, 1983.
Goff, J. le, Pentru un alt Ev Mediu. Valori umaniste în cultura şi civilizaţia Evului
Mediu, Bucureşti, 1986.
Goffman, E., Viaţa cotidiană ca spectacol, Bucureşti, Ed. Comunicare. Ro,
2003.
Goody, J., Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, Ed. Polirom,
Iaşi, 2003.
Gore, P., Anexarea Basarabiei: Schiţă istorică, Chişinău, 1992.
Gorincioi, G., La izvoarele presei de partid şi sovietice din Moldova (1901-1924),
Chişinău, 1982.
Greceanu, E., Ansamblul urban medieval Botoşani, Bucureşti, 1981.
Grieger, P. P., Caractérologie éthnique. Approche et compréhension des peuples,
Paris, 1961.
Gullestad, M., Segalen, M., La Famille en Europe: parenté et perpétuation fami-
liale, Paris, 1995.
Habermas, J., Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, 1998.
Halippa, P., Testament pentru urmaşi, Chişinău, 1991.
Harea, V., Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri şi comentarii, Bucureşti, 1995.
Harea, V., Amintiri din primăvara reîntregirii, Iaşi, 1998.
Heitmann, K., Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german, 1775-1918. Un

studiu imagologic, Bucureşti,1995.
Hexter, J.H., On Historians, Cambridge, 1979.
Histoire du quotidien (sous la direction d’Alf Ludtke), Paris, 1994.
Hlihor, C., Istoria secolului XX, Bucureşti, 1999.
Holban, E. Contribuţia Basarabiei la cultura românească. Toponime şi identitate
naţională, Chişinău, 1997.
Huizinga, J., Amurgul Evului mediu, Bucureşti, 1994.
Inculeţ, I., O revoluţie trăită, Chişinău, 1994.
Ionescu, Gh., Istoria arhitecturii româneşti. Arhitectura pe teritoriul României de-a
lungul veacurilor, Bucureşti, 1982.
Iorga, N., Femeile în viaţa neamului nostru, Bucureşti, 1911.
Iorga, N., Basarabia noastră (scrisă după 100 de ani de la răpirea ei de către ruşi),
Bucureşti, 1912.
Iorga, N., Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Iaşi, 1918.
Iorga, N., Istoria presei româneşti de la începuturi până la 1916, Bucureşti, 1922.
Iorga, N., Istoria comerţului românesc. Epoca nouă (1700-1923), Bucureşti, 1937.
Iorga, N., Adevărul asupra trecutului şi prezentului Basarabiei, Bucureşti, 1940.
Iorga, N., Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1995.
Istoria oraşului Iaşi, sub coordonarea lui C. Cihodaru, Gh. Platon, Iaşi, 1980.
Istoria teatrului în România (1849-1918), vol. II, Bucureşti, 1971.
King, C., Moldovenii. România, Rusia şi politica culturală, Chişinău, 2002.
Koselleck, R., Conceptul de istorie, ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005.
Ladurie, Emmanuel le Roy, Montaillou, sat occitan, Bucureşti, 1992.
Laşcov, N., O sută de ani de la trecerea Basarabiei către Rusia (1812-1912),
Chişinău, 1912.
Lavedan, P., Histoire de l’urbanisme, 3 vol., Paris, 1952.
Lebrun, F., Essais sur l’histoire de la mort en Occident du Moyen Age à nos jours,
Paris, 1975.
Lebrun, F., Istoria Europei, Bucureşti, 2006.
Livezeanu, I., Cultură şi naţionalism în România Mare (1918-1930), Bucu-
reşti,1998.
Madan, Gh., De la noi din Basarabia, Bucureşti, 1938.
Madan, Gh., Văzute şi trăite: Evocări, schiţe, povestiri, Chişinău, 1989.
Marcu, D., Estetica oraşelor şi înfrumuseţarea lor din punct de vedere urbanistic,
Bucureşti, 1926.
Marian, L., Cultura şi şcoala în Basarabia, Chişinău, 1926.
Marinescu, C., Epopeea Marii Uniri, Galaţi, 1993.
258 Lucia Sava
Marghiloman, A., Note politice, vol. III, Bucureşti, 1995.

Massoff, I., Teatrul românesc, vol. I-V, Bucureşti, 1961-1970.
Massoff, I., Între viaţă şi teatru, Bucureşti, 1985.
Martonne de, E., What I have seen in Bessarabia, Paris, Imprimérie des Arts
et des Sports, 1919.
Maurois, A., Biblioteca publică şi misiunea ei, UNESCO, 1972.
Mâţu, C., O necesitate desconsiderată: Presa românească în Basarabia, Chişinău,
1930.
Meurs, W., Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunistă, Chişinău, 1996.
Mihail, P., Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia, Chişinău, 1993.
Mihailovici, P., Tipărituri româneşti în Basarabia de la 1812 până la 1918,
Chişinău, 1992.
Mihăilescu, N., Amintiri şi învăţăminte din războiul pentru întregirea neamului
(1916-1919), Bucureşti, 1936.
Mihăilescu, V., Oraşul ca fenomen antropogeografic, Bucureşti, 1941.
Mihali, C., Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Cluj-Napoca,
2001.
Mihali, C., Anarhia sensului. O fenomenologie a timpului cotidian, Cluj-Napoca,
2001.
Militaru, Ion, Filosofia vieţii cotidiene, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005.
Mitterauer, M., Seider, R., The European Family: patriarchy to partnership from
Middle Ages to the present, Oxford, 1982.
Moraru, A., Istoria românilor în Basarabia şi Transnistria (1812-1993), Chişinău,
1995.
Mumford, L., The City in History, New York, 1961.
Nanu, A., Artă, stil, costum, Bucureşti, 1976.
Nedelcea, T., Vocaţia spiritualităţii, Craiova, 1995.
Nedelcea, T., Civilizaţia cărţii. Incursiune în istoria cărţii, presei şi a tiparului,
Craiova, 1996.
Negrescu, I., Universitatea Populară din Chişinău, Chişinău, 1992.
Negru, Gh., Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor din Basarabia, Chişinău,
2000.
Nicoară, T., Introducere în istoria mentalităţilor colective, Cluj-Napoca, 1995.
Nicoară, T., Nicoară, S., Mentalităţi colective şi imaginar social. Istoria şi noile
paradigme ale cunoaşterii, Cluj-Napoca, 1996.
Nicoară, T., Clio în orizontul mileniului trei. Explorări în istoriografia contempo-
rană, Cluj-Napoca, 2002.
Niculiţă-Voronca, E., Datinile şi credinţele poporului român, Bucureşti, 1993.
Nistor, I., Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1991.

Paliţ-Palade, I., Portul popular din Republica Moldova, Chişinău, 2003.
Papu, E., Barocul ca tip de existenţă, vol.I-II, Bucureşti, 1977.
Patrulius, R., Locuinţa în timp şi spaţiu, Bucureşti, 1975.
Păltănea, P., Istoria oraşului Galaţi: de la origini până în 1918, vol. I-II, Galaţi, 1994.
Pélivan, I., La Bessarabie sous le régime russe (1812-1918), Paris, 1919.
Pélivan, I., Le mouvement et l’acroissement de la population en Bessarabie de 1812
à 1918, Paris, 1919.
Pélivan, I., Les droits des Roumains sur la Bessarabie: Au point de vue historique,
éthnique, et de l’autodétérmination, Paris, 1920.
Pélivan, I., L’état économique de la Bessarabie, Paris, 1920.
Perrot, Ph., Les dessus et les dessous de la bourgeoisie. Une histoire du vêtement au
XIX-ème siècle, Paris, 1981.
Piponnier, F., Costumes et vie sociale. La Cour d’Anjou XIV-XV-ème siècles,
Paris, 1970.
Pirenne, H., Oraşele medievale, Cluj-Napoca, 2000.
Platon, A. F., Societate şi mentalităţi în Europa medievală. O introducere în antro-
pologia istorică, Iaşi, 2000.
Ploşniţă, E., Muzeul Basarabean în fluxul istoriei, Chişinău, 1998.
Ploşniţă, E., Răileanu, N., Pagini de muzeografie basarabeană, Chişinău, 1999.
Pop, M., Obiceiuri tradiţionale româneşti, Bucureşti, 1976.
Popescu-Sireteanu, I., Siretul – vatră de istorie şi cultură românească, Iaşi, 1994.
Popovschi, N., Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi,
Chişinău, 2000.
Popovschi, V., Republica Democratică Moldovenească. 1917-1918: (Formarea,
organizarea internă, simbolurile oficiale), Chişinău, 2002.
Poştarencu, D., O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812-1940), Chişinău,
1998.
Poştarencu, D., Străzile Chişinăului: denumiri vechi şi actuale, Chişinău, 1998.
Poştarencu, D., Poşta Moldovei (File de istorie), Chişinău, 2000.
Poştarencu, D., Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Chişinău, Chişinău, 2002.
Poştarencu, D., Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei, vol. I, Chişinău,
2005.
Racinet, A.C.A., Le costume historique, Paris, 1988.
Rezuş, P., Contribuţii la istoria oraşului Rădăuţi, Bucureşti, 1975.
Robinson, J. H., The New History, New York, 1912.
Roche, D., La culture des apparences. Une histoire du vêtement XVII-XVIII-ème
siècles, Paris, 1989.
260 Lucia Sava
Ruppert, J., Le costume, Paris, 1996.

Rusnac, E., Teatrul românesc în Basarabia (secolul XIX – secolul XX), Teza de
doctor în studiul artelor 17.00.01./ A.Ş.R.M., Chişinău, 1996.
Sadoveanu, M., Drumuri basarabene, Bucureşti-Chişinău, 1992.
Segalen, M., Sociologie de la famille, Paris, 1981.
Schutz, A., Le chercheur et le quotidien. Phénomenologie des sciences sociales, Paris,
1987.
Scurtu, I., Viaţa politică din România 1918-1944, Bucureşti, 1982.
Scurtu, I., Almaş, D., Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1918, Bucureşti,
1998.
Scurtu, I., Buzat, Gh., Istoria românilor din secolul al XX-lea, Bucureşti, 1999.
Scurtu, I., Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001.
Simionescu, P., Etnoistoria: Convergenţă interdisciplinară, Bucureşti, 1983.
Sinadino, P., Creditul în Basarabia, Chişinău, 1929.
Sincronism european şi cultura critică românească, Bucureşti, 1984.
Solé, J., L’amour en Occident à l’époque moderne, Paris, 1976.
Sorre, M., Les fondements de la géographie humaine, Paris, 1952.
Stăvilă, T., Arta plastică din Basarabia de la sfârşitul secolului al XIX-lea – înce-
putul secolului al XX-lea, Chişinău, 1990.
Stoica, G., Interiorul locuinţei româneşti, Bucureşti, 1973.
Suferinţele Basarabiei şi răpirile ruseşti: Antologie, (Inspectoratul pentru Cultură al
Municipiului Bucureşti), Bucureşti, 1996.
Ştefănescu, Şt., Demografia, dimensiune a istoriei, Timişoara, 1974.
Tezaur etnofolcloric din Moldova, Chişinău-Iaşi, 1992.
Toynbee, A., Oraşele în mişcare, Bucureşti, 1979.
Toynbee, A., Studiu asupra istoriei, Bucureşti, 1997.
Ţighiliu, I., Societate şi mentalitate în Ţara Românească şi Moldova, secolele
XV-XVII, Bucureşti, 1998.
Tomuleţ, V., Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei
asupra burgheziei comerciale (1812-1868), Chişinău, 2002.
Ţurcanu I., Relaţiile agrare în Basarabia în anii 1918-1940, Chişinău, 1991.
Ţurcanu I., Unirea Basarabiei cu România, 1918: Preludii, premise, realizări,
Chişinău, 1998.
Ţurcanu I., Bibliografia Basarabiei şi Transnistriei, Chişinău, 2005.
Ungureanu, A., Oraşele din Moldova. Studiu de geografie economică, Bucureşti,
1980.
Urusov, S. D., Memoriile unui guvernator, Chişinău, 1903-1904, Moscova,
1907.
Vaussard, M., La vie quotidienne en Italie au XVIII-e siècle, Paris, 1959.

Veyne, P., Cum se scrie istoria, Bucureşti, 1999.
Vlăduţiu, I., Etnografie românească: istorie, cultura materială, obiceiuri, Bucureşti,
1973.
Voinea, A., Prostituţia şi bolile venerice din România, Bucureşti, 1930.
Voinea, M., Familia şi evoluţia sa istorică, Bucureşti, 1978.
Vovelle, M., Visions de la mort et l’au-delà en Provence du XV au XX-ème siècle
d’après les autels des âmes du Purgatoire, Paris, 1970.
Vovelle, M., Idéologies et mentalités, Paris 1985.
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Bucureşti, 1993.
Zelenciuc, V., Dimitriu, M., Costumul naţional moldovenesc, Chişinău, 1975.
Zelenciuc, V., Costumul scenic moldovenesc, Chişinău, 1988.
Zelenciuc, V., Kalaşnikova, N., Vestimentaţia populaţiei orăşeneşti din Moldova
(secolele XV-XIX), Chişinău, 1992.
Zub, A., A scrie şi a face istorie, Iaşi, 1981.
Андрус О., Очерки по истории школы Бессарабии и МССР первой половины
XX-века, Кишинев, 1952.
Бабий, А., Формирование молдавской интеллигенции во второй половине XIX
начало XX века, Кишинев, 1971.
Бабилунга, Н. В., Промышленность Бессарабии в конце XIX – начале
XX-века. Очерк капиталистической эволюции, Кишинев, 1985.
Батюшков П. Н., Бессарабия. Историческое описание, Санкт Петербург,
1892.
Бессарабия: географический, исторический, статический, экономический, лите-
ратурный сборник (под ред. Крушевана П.), Москва, 1903.
Блок, М., Апология истории, Москва, 1986.
Бутович, В. Н., Материалы для этнографической карты Бессарабской
губернии, Киев, 1916.
Брысягин С. К., Культура Бессарабии (1918-1940), Кишинев, 1986.
Весь Кишинев с Уездами Бессарабии, Кишинев, 1924.
Гольцов, Д., Зевина, А., Исскуство Молдавии, Кишинев, 1967.
Дзвконька-Козловска, А., Женская мода XX века, Москва, 1977.
Жуков, В. И., Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975.
Жуков, В. И., Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бесса-
рабии (1812-1900), Кишинев, 1982.
Завтур, А. А., Социальная структура Молдавии, Кишинев, 1977.
Захаров, А., Народная архитектура Молдавии, Москва, 1960.
Защук А., Материалы для географии и статистики России. Бессарабская
область. Санкт- Петербург, 1892.
262 Lucia Sava
История Кишиневa, Кишинев, 1966.

История и современность Кишиневa, Кишинев, 1974.
История Молдавии, том I, Кишинев, 1951.
История Р.С.С. Молдовенешть, vol. I, Chişinău, 1967.
История народного хозяйства Молдавской СССР (1812-1917). Под ред.
Гросул С., Будак И., Кишинев, 1961.
Лукьянец, О., Яровая, В., Из истории изучения традиционной пищи молдаван
конец 40-х – 80-х и вв. //Материалы и исследования по археологии и
этнографии Молдовы, Кишинев, 1992.
Калашникова Н.М., Молдаване: вторая половина XIX – начало XX-вв.
Ленинград, 1980.
Кишинев. Энциклопедия. Кишинев, 1984.
Котляров, Б., Музыкальная жизнь дореволюционного Кишинева, Кишинев,
1967.
Крамаренко К., Элементарный курс географии. Родинeведение. Бессарабская
губерния и Кишиневский уезд, Кишинев, 1913.
Крэчун Г., Очерки по истории развития школы и педагогической мысли в
Молдавии, Кишинев, 1969.
Крупенский, А. Н., Краткий очерк о бессарабском дворянстве:1812-1912,
Санкт- Петербург, 1912.
Крупенский, А. Н., Полный список лиц избранных бессарабским дворянством
на областные губернские должности со времени присоединения Бессарабии к Россий-
ской империи по 1912 года, Санкт-Петербург, 1912.
Кустрябова С. Ф., Города Бессарабии (1918-1940), Кишинев, 1986.
Лашков Н. В., Бессарабия. К столетию присоединения к России, Кишинев,
1912.
Лашков Н. В., Юбилейный сборник г. Кишинева, Кишинев, 1913.
Лившиц, М., Декор в народной архитектуре Молдавии, Кишинев, 1971.
Мартынов, Ф., Очерки о зарубежной музыке (I-ая половина XX века), Москва,
1970.
Могилянский, Н. К., Материалы для географии и статистики Бессарабии,
Рашин, А. Г., Население России за 100 лет (1811-1913 гг.), Москва, 1956.
Рожковская, Н., Театральная жизнь Кишинева XIX – начало XX века,
Сабадырев, И., Большевистская печать о революционных событиях в
Молдавии (1901-1917 годы), Кишинев, 1964.
Синадино, П., Наш Кишинев (1904-1906 гг.). Воспоминания, Кишинев,
1911.
Тарас, Я.М., Памятники архитектуры Молдавии (XIV – начало XX века),

Топилина, В. М., Легальная печать Молдавии 1905-1907, Кишинев, 1987.
Трубецкой, Б. А., Из истории периодической печати Бессарабии (1854-1916),
Хачатурян, В., История мировых цивилизаций с древних времен до начало
XX века, Москва, 1998.
SURSE ON-LINE:
chisinaul.blogspot.com/2009/07/istoria-chisinaului-sec-xx-anii-1900.
html
www.kishinev.info
www.basarabiaveche.com
www.bcub.ro
www.bibnat.ro
www.bnrm.md
www.hasdeu.md
www.istoria.md
www.library.nec.ro
www.monument.md
ro.wikisource.org
www.sit.md
264 Lucia Sava
LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Populaţia Basarabiei (inclusiv, populaţia urbană), densitatea şi
numărul ştiutorilor de carte, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 2. Repartizarea populaţiei Chişinăului după criteriul de vârstă,
conform Recensământului de la 1897
Tabelul 3. Repartizarea populaţiei oraşulului Chişinău după criteriul de
vârstă şi al situaţiei de familie, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 4. Numărul naşterilor, deceselor şi căsătoriilor înregistrate în
oraşul Chişinău, anii 1909-1912
Tabelul 5. Repartizarea populaţiei Chişinăului după limba maternă,
Tabelul 6. Repartizarea populaţiei Chişinăului după confesiunea religioasă,
Tabelul 7. Mişcarea mecanicistă a populaţiei Chişinăului, conform Recen-
sământului de la 1897
Tabelul 8. Repartizarea populaţiei Chişinăului după apartenenţa la cate-
goria socială, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 9. Repartizarea populaţiei Chişinăului după locul de naştere şi al
categoriei sociale, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 10. Repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după categoria
socială şi starea civilă, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 11. Repartizarea populaţiei Chişinăului după criteriul de gen, vârstă
şi cel al ştiinţei de carte, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 12. Repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după vârstă, nivelul
de studii şi apartenenţa la categoria socială, conform Recensământului de la
1897
Tabelul 13. Mişcarea mecanicistă a populaţiei Chişinăului după gen şi
domiciliu, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 14. Modul de funcţionare a felinarelor în oraşul Chişinău, anul
1912
Tabelul 15. Repartizarea populaţiei Chişinăului după gospodăriile indivi-
duale, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 16. Repartizarea populaţiei după structura gospodăriilor private,
conform recensământului de la 1897
Tabelul 17. Mediul de trai al locuitorilor oraşului Chişinău în cadrul gospo-
dăriilor individuale, anul 1913
Tabelul 18. Date privind aerisirea odăilor în oraşul Chişinău, anul 1912
Tabelul 19. Repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după domeniul
ocupaţiilor, conform Recensământului de la 1897
Tabelul 20. Venituri ale judeţului Chişinău din activităţi comerciale, anul
1897
Tabelul 21. Circulaţia mărfurilor în oraşul Chişinău, anul 1899
Tabelul 22. Venituri şi pierderi ale Băncii Statului în anii 1901-1914 (în mii
ruble)
Tabelul 23. Tablou de evaluare a moşiilor nobilimii din Chişinău, întocmit
de Banca Ipotecară, anii 1910-1915 (în ruble/desetină)
Tabelul 24. Preţurile medii de vânzare a moşiilor în oraşul Chişinău, anii
1910-1916 (în ruble/desetină)
Tabelul 25. Preţul mediu de evaluare a pământului pus în gaj în oraşul
Chişinău, anii 1910-1912 (în ruble/desetină)
Tabelul 26. Preţul mediu de arendă în Chişinău, anii 1913-1916 (ruble/
desetină)
Tabelul 27. Venituri şi cheltuieli ale Cuptorului de pâine din oraşul Chişinău
în luna iulie 1915
Tabelul 28. Tablou de preţuri pe ziua de lucru în oraşul Chişinău, anii
1913-1916 (în ruble)
Tabelul 29. Preţurile produselor de primă necesitate în oraşul Chişinău,
anul 1915
Tabelul 30. Preţurile medii ale produselor de primă necesitate în oraşul
Chişinău, anii 1913-1917
Tabelul 31. Situaţia prezentării cititorilor şi abonaţilor la Biblioteca publică
orăşenească din Chişinău, anii 1900-1902
Tabelul 32. Repartizarea cititorilor Bibliotecii publice orăşeneşti în funcţie
de categoria socială şi de activitatea cotidiană, anii 1900-1902
Tabelul 33. Numărul mediu de cititori, cifra medie anuală şi cifra medie
zilnică a cărţilor eliberate de Biblioteca publică orăşenească, anii 1900-1902
Tabelul 34. Conţinutul cărţilor solicitate de cititorii Bibliotecii publice
orăşeneşti, anii 1900-1902
Tabelul 35. Repartizarea cititorilor cu abonament ai Bibliotecii publice
orăşeneşti după categoria socială, anul 1902
Tabelul 36. Repartizarea cititorilor Bibliotecii publice orăşeneşti după
confesiunea religioasă şi după reşedinţă, anul 1911
Tabelul 37. Numărul de cititori înregistraţi la Biblioteca publică orăşe-
nească în anul 1911
Tabelul 38. Numărul infracţiunilor înregistrate în oraşul Chişinău în peri-
oada anilor 1912-1915
Tabelul 39. Denumiri ale principalelor străzi ale oraşului Chişinău
266 Lucia Sava
LISTA SCHIŢELOR
Schiţa nr. 1. Planul oraşului Chişinău la începutul secolului al XX-lea
Schiţa nr. 2. Societatea Orăşenească de Credite
Schiţa nr. 3. Vilă urbană (situată pe strada Gospital’naia, 5)
Schiţa nr. 4. Vila urbană (situată pe strada Gospital’naia, 7)
Schiţa nr. 5. Complex dintr-o vilă urbană (situată pe str. Kuznecinaia, 95-97)
Schiţa nr. 6. Casă individuală (situată pe strada Bulgară, 23)
Schiţa nr. 7. Conac urban (situat pe strada Kiev, 43 A)
LISTA IMAGINILOR
Imaginea 1. STRADA ALEXANDROVSKAIA (începutul secolului al XX-lea)
Imaginea 2. STRADA ARMENEASCĂ (începutul secolului al XX-lea)
Imaginea 3. BANCA URBANĂ (începutul secolului al XX-lea)
Imaginea 4. CASA EPARHIALĂ
Imaginea 5. GIMNAZIUL NR. 1 DE BĂIEŢI
Imaginea 6. GIMNAZIUL „N. DADIANI”
Imaginea 7. GIMNAZIUL NR. 3 DE BĂIEŢI
Imaginea 8. PARTEA DE NORD A ORAŞULUI CHIŞINĂU (începutul secolului
al XX-lea)
Imaginea 9. PARTEA DE SUD A ORAŞULUI CHIŞINĂU (începutul secolului al
XX-lea)
Imaginea 10. PERIFERIA ORAŞULUI CHIŞINĂU (începutul secolului al XX-lea)
Imaginea 11. ARCUL DE TRIUMF
Imaginea 12. CIZMAR
Imaginea 13. OLARI
Imaginea 14. VÂNZĂTOR DE BRAGĂ
Imaginea 15. VÂNZĂTOR DE USTUROI
Imaginea 16. VÂNZĂTOR DE COVRIGI
Imaginea 17. FIERAR
Imaginea 18. TIPUL EVREULUI CHIŞINĂUEAN
Imaginea 19. TIPUL MOLDOVEAN
Imaginile 20-21. MODELE DE VESTIMENTAŢIE (începutul secolului al XX-lea)
Imaginile 22-23. MODELE DE VESTIMENTAŢIE (începutul secolului al XX-lea)
Imaginea 24. Modele de coafură, începutul secolului al XX-lea
Imaginea 25. Modele de încălţăminte feminină
Imaginea 26. Accesorii şi elemente de podoabă
Imaginea 27. ARCA TEATRULUI BLAGORODNOE SOBRANIE
Imaginea 28. MUZEUL ZEMSTVEI
Imaginea 29. TRIBUNALUL DE DISTRICT CHIŞINĂU
Imaginea 30. STRADA ALEXANDROVSKAIA (DUMA ORĂŞENEASCĂ) pe coperta
ANEXE
Tabelul 1
Populaţia Basarabiei (inclusiv, populaţia urbană), densitatea şi numărul ştiutorilor de carte,
conform Recensământului de la 1897*
Populaţia Locuitori tem-
Regiunea Suprafaţa Total Densitatea Străini Ştiutori de carte
B F porari
Judeţul Chişinău 144 625 135 032 279657 2371 2780 20,4%
3271,9 85,47
Oraşul Chişinău 56 734 51 749 108483 1361 1813 39,3%
Basarabia 40096,6 991 239 944 173 1935412 48,27 17295 23157 15,6%
În oraşe ? 151 232 142 100 293332 ? 4010 5198 32,8%
*
Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 год, III Бессарабская губерния, 1905, p. 1.
Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
267
*
Coraport Oraşul Chişinău Judeţul Chişinău

oraş-judeţ
Vârsta
(în %)
Nr. populaţiei
% Nr. total % Nr. total

B
33,61 2,49 1416 2,91 4213

Copii
de 1 an
F
mai mici
34,19 2,78 1440 3,11 4211

B
32,06 18,01 10222 22,04 31881

1-9 ani
32,13 19,95 10326 23,79 32134

B
37,14 19,49 11058 20,59 29787

ani
10-19
40,31 23,69 12260 22,52 30410

B
54,25 25,52 14479 18,45 26688

ani
20-29
41,13 16,60 8591 15,46 20885

B
37,91 12,33 6997 12,76 18455

ani
30 -39
39,57 13,27 6871 12,85 17364

B
38,46 9,54 5417 9,73 14083

ani
40-49
40,42 9,94 5144 9,42 12725

B
37,36 6,53 3705 6,85 9917

ani
50-59
41,27 7,36 3811 6,83 9234

B
35,87 3,84 2183 4,20 6085

ani
60-69
40,15 4,04 2089 3,85 5202

B
36,13 1,62 924 1,76 2557

ani
70-79
41,15 1,66 863 1,55 2097

B
33,92 0,43 247 0,50 728

ani
80-89
48,12 0,51 269 0,41 559

B
31,01 0,09 49 0,10 158

ani
90-99
49,61 0,13 65 0,09 131
Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 год, III Бессарабская губерния, 1905, p. 10-11.
B
36,66 0,02 11 0,02 30

ani
32,14 0,02 9 0,02 28

B
- - - - -
ani
110
mulţi
100-109 şi mai
- - - - -
B
60,46 0,05 26 0,03 43
ştie
Nu se
40,38 0,04 21 0,04 52 F

B
39,22 52,30 56734 51,72 144625
135
F
38,32 47,70 51749 48,28
Repartizarea populaţiei Chişinăului după criteriul de vârstă, conform Recensământului de la 1897*
032
Total
108 279
gen.
38,79 100% 100%
Amb
483 667
Tabelul 2
Lucia Sava 268
Tabelul 3
Repartizarea populaţiei oraşulului Chişinău după criteriul de vârstă şi al situaţiei de familie,
Celibatari Căsătoriţi Văduvi Divorţaţi Nu se ştie Total
Vârsta % % % % Băr- % Băr- %
Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Femei Femei
baţi baţi
Mai mici
11638 11766 38,14 - - - - - - - - - - - - 11638 11766 38,14
de 10 ani
10-12 ani 3469 3718 11,71 - - - - - - - - - - - - 3469 3718 11,71
13-14 ani 2215 2310 7,37 - - - - - - - - - - - - 2215 2310 7,37
15-16 ani 2221 2509 7,71 - 24 0,06 - 1 0,01 - - - - - - 2221 2310 43,83
17-19 ani 3134 3253 10,41 18 432 1,14 - 8 0,11 1 3 1,72 - 2 0,48 3153 3698 6,32
20-29 ani 9660 2614 20,00 4703 5643 26,30 60 216 3,87 28 85 48,50 28 33 14,6314479 8591 21,27
30-39 ani 1131 425 2,54 5684 5662 28,84 121 637 10,64 16 11 11,59 45 126 41,00 6997 6861 12,77
40-49 ani 471 189 1,08 4663 3836 21,60 238 1040 17,93 9 11 8,58 36 68 24,94 5417 5144 9,74
50-59 ani 262 105 0,60 3087 2201 13,44 328 1463 25,13 6 18 10,30 22 24 11,03 3705 3811 6,93
+ 60 ani 200 60 0,42 2445 930 8,58 745 2264 42,23 10 28 16,31 14 13 6,47 3414 3295 6,18
Nu se ştie 8 2 0,02 9 9 0,05 2 4 0,08 7 - 3,00 - 6 1,45 26 21 0,04
34409 26951 20609 18737 1494 5633 77 156 145 272 56734 51749
60,65% 52,08% 36,33% 36,21% 2,63% 10,86% 0,14% 0,30% 0,25% 0,55% 100% 100%
Total % 100% 100% 100% 100% 100% 100%
61360 39346 7127 233 417 108843
56,56% 36,27% 6,57% 0,215% 0,38% 100%
*
269
Tabelul 4
270
Numărul naşterilor, deceselor şi căsătoriilor înregistrate în oraşul Chişinău, anii 1909-1912*

Nr. de naşteri Nr. de decese Nr. de căsătorii
Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei
Anul Total % Total % Total %
Nr. total % Nr. total % Nr. total % Nr. total %
1909 6965 51,89 6458 48,11 13423 24,48 5286 53,20 4650 46,80 9936 22,62 3029 26,96
1910 6968 51,31 6611 48,69 13579 24,76 5813 52,98 5159 47,02 10972 24,98 2846 25,33
1911 7040 50,56 6883 49,44 13923 25,39 6656 56,18 5192 43,82 11848 26,97 2665 23,72
1912 7234 52,0 6678 48,0 13912 25,37 5925 53,04 5246 46,96 11171 25,43 2696 23,99
TOTAL 28207 51,44 26630 48,56 54837 100,0 23680 53,91 20247 46,09 43927 100,0 11236 100,0
*
Доклад о распространенности эпидемий, эпидемиологий и постоянной медицинской организации и о мерах борьбы с эпидемиями в Бессарабской губернии
с 1909-1912 гг. Санитарное Бюро Бессарабского Губернского Земства. Врачебная хроника Бессарабской губернии за 1913 год. Кишинев, 1914,
p. 81-115.
Tabelul 5
Repartizarea populaţiei Chişinăului după limba maternă, conform Recensământului de la 1897*
Numărul total al popu- Ruşi, ucrai- Polo- Alte

Bulgari Moldoveni Nemţi Greci Albanezi Armeni Ţigani Evrei Turci
laţiei, inclusiv, în % neni, bieloruşi nezi categorii
Judeţul 279657 38621 3666 1095 175926 2352 386 10 607 1826 54486 69 614
Chişinău 100% 13,81% 1,31% 0,39% 62,90% 0,84% 0,13% 0,004% 0,21% 0,65% 19,48% 0,02% 0,21%
Oraşul 108483 32722 3247 925 19081 1270 306 10 369 146 49829 38 540
Chişinău 100% 30,16% 2,99% 0,85% 17,58% 1,17% 0,28% 0,01% 0,34% 0,13% 45,93% 0,03% 0,49%
*
În Basarabia, evreii constituiau 228.168 persoane, dintre care 109 065 locuiau în oraşe
*
Lucia Sava
Tabelul 6
Repartizarea populaţiei Chişinăului după confesiunea religioasă, conform Recensământului de la 1897*
Creştini ortodocşi
tolici
Total
Evrei
şi coreligionari
Baptişti
Karoimi
ortodoxă
Luterani
în %
Anglicani
Romanoca-
Reformanţi
Cred. de rit
de la religia
Musulmani
vech convertiţi
Armeni gregor.
Armeni catolici
Alte credinţcreştin
Alte credinţe necre
Numărul total al
populaţiei, inclusiv,
B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F B, F B F
111 12 12 12 11
Judeţul 103330 349 354 5 - 3159 843 7 - 6 - 2 1 3 6 12 9 26909 28001 194 8 - 144625 135032
561 85 65 11 33
Chişinău
76,84 0,91 0,25 0,002 1,56 0,71 0,003 0,002 0,001 0,003 0,008 19,63 0,007 - 100%
27 23 11 11 10 3 56 51
Oraşul 213 214 1 - 2822 588 7 - 6 - 2 1 3 6 12 8 24630 25607 190 5 -
136 408 24 04 19 73 734 749
Chişinău
46,59 2,05 0,39 0 3,54 0,89 0,006 0,006 0,003 0,008 0,02 46,31 0,18 - 100%
*
Tabelul 7
*
Mişcarea mecanicistă a populaţiei Chişinăului, conform Recensământului de la 1897
Din alte Din alte După apartenenţa la categoria socială

Nr. total al populaţiei, Cu domiciliu Din alte
judeţe ale gubernii ale
inclusiv, în % permanent state Mica Supuşii Alte
Basarab. Imp. Rus Nobili Clerul Negustorii Ţăranii
burghezie străini categ.
Judeţul 279657 222198 24711 30774 1974 8110 2742 1708 97132 161873 2780 5312
Chişinău 100% 79,45% 8,83% 11,0% 0,7% 2,89% 0,98% 0,61% 34,73% 57,88% 0,99% 1,89%
Oraşul 108483 65425 14118 27789 1151 6903 1681 1670 78940 15494 1813 1982
Chişinău 100% 60,30% 13,01% 25,61% 1,06% 6,36% 1,54% 1,53% 72,76% 14,28% 1,67% 1,82%
*
271
272 Lucia Sava
Tabelul 8
279 108
B+F 657
100
483
100
108483
Total ruşi şi supuşi
100%
străini F 135032 48,28 51749 47,70
B 144625 51,72 56734 52,30
1234 0,91 829 1,60
1813
1,67
Supuşi străini
B 1546 1,07 984 1,73
F 133798 99,09 50920 98,40
106670
98,33
Total
Repartizarea populaţiei Chişinăului după apartenenţa la categoria socială,
B 143079 98,93 55750 98,27
Persoa ne care n-au F 137 0,10 104 0,20
0,18
197
indicat categoria
socială B 132 0,09 93 0,16
Persoane care nu F
307 0,23 221 0,43
0,42
455
aparţineau categ.
soc. evidenţ. B 368 0,25 234 0,41
Finland. Fără F 2 0,001 2 0,003
0,004
4
apart. categ. socială B 2 0,001 2 0,003
F 2 0,001 2 0,003
0,002
Străini
2
- - - -
F 18 0,01 13 0,03
0,03
Militari
31
B 20 0,01 18 0,03
15 11,
F 4620 8,93
15494
762 67
14,28
Total
86 59, 19,
B 111 54
10874
17
48
F 3621 40022 7734
Mica burghe 894
78940
72,77
zie 48 38
B 238
3335
918
6870
Negustorii (in- F 854 0,63 843 1,63

1670
1,54
clusiv, membrii
familiilor lor) B 854 0,59 827 1,46
21
Nobili de viţă F 1,58 592 1,14
40
1293
1,19
person. cetăţenii de 21
onoare B 84
1,51 701 1,24
13
Clerul, reprez. F 78
1,02 837 1,62
1681
1,55
Bisericii B
13
0,94 844 1,49
64
Nobili personali, F 2101 1,56 1872 3,62

3579
3,30
funcţionari B 1929 1,34 1707 3,01
Nobili de viţă F 2203 1,63 1792 3,46

3324
3,06
(inclusiv, familiile
lor) B 1877 1,30 1532 2,70
Nr. pop. judeţ, Nr. po. oraş,

Total
Categoria socială
%
inclusiv % inclusiv %
*
Tabelul 9
Repartizarea populaţiei Chişinăului după locul de naştere şi al categoriei sociale,
Toate categoriile sociale Persoanele gospodăriilor săteşti, ţărani, străini etc.
Născuţi în alte Născuţi în alte Născuţi în Născuţi în alte
Născuţi în judeţul Născuţi în alte Născuţi în jude- Născuţi în
judeţe ale Basa- provincii ale Total alte judeţe ale provincii ale Total
Chişinău state ţul Chişinău alte state
rabiei Imperiului Rus Basarabiei Imperiului Rus
B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F
Judeţ 111546 110652 12067 12649 19833 10941 1179 795 144625 135032 73487 69572 3891 4448 8683 1706 70 56 86131 75782
% 77,13 81,95 8,34 9,37 13,71 8,10 0,82 0,59 100% 100% 50,81 51,52 2,69 3,29 6,00 1,26 0,05 0,04 59,55 56,12
Oraş 31120 34305 7052 7066 17891 9898 671 480 56734 51749 1577 1871 1713 1445 7591 1302 11 17 10892 4635
% 54,85 66,30 12,43 13,73 31,53 19,13 1,18 0,93 100% 100% 2,78 3,62 3,02 2,79 13,38 2,52 0,02 0,03 19,20 8,96
Nobili de viţă Nobili personali, funcţionari, inclusiv, familiile lor
Născuţi în Născuţi în Născuţi în
Născuţi în ju- Născuţi în Născuţi în
alte provincii Născuţi în alte judeţe alte provincii Născuţi în
deţul în care alte judeţe ale Total judeţul în care Total
ale Imperiului alte state ale Basara- ale Imperiului alte state
locuiesc Basarabiei locuiesc
Rus biei Rus
Judeţ 780 1045 377 423 706 714 14 21 1877 2203 805 981 449 486 667 595 8 39 1929 2101
% 0,54 0,77 0,26 0,31 0,49 0,53 0,01 0,02 1,30 1,63 0,56 0,73 0,31 0,36 0,46 0,44 0,01 0,03 1,33 1,56
Oraş 558 786 299 329 662 657 13 20 1532 1792 689 854 390 425 621 557 7 36 1707 1872
% 0,98 1,52 0,53 0,64 1,17 1,23 0,02 0,01 2,70 3,46 1,21 1,65 0,69 0,82 1,09 1,08 0,01 0,07 3,01 3,62
Alte categorii sociale Inclusiv, supuşi străini
Născuţi în Născuţi în Născuţi în
Născuţi în Născuţi în
Născuţi în jude- alte provincii Născuţi în alte judeţe alte provincii Născuţi în
alte judeţe ale Total judeţul Chi- Total
ţul Chişinău ale Imperiului alte state ale Basara- ale Imperiului alte state
Basarabiei şinău
Rus biei Rus

Judeţ 36474 39054 7350 7287 9777 7926 1087 679 54688 54946 425 502 167 156 111 138 843 438 1546 1234
% 25,22 28,92 5,08 5,40 6,76 5,87 0,75 0,50 37,81 40,69 0,29 0,37 0,12 0,12 0,08 0,10 0,58 0,32 1,07 0,91
Oraş 28296 30794 4650 4867 9017 7382 640 407 42603 43450 304 384 78 77 92 120 510 248 984 829
% 49,87 59,51 8,20 9,41 15,89 14,27 1,13 0,79 75,09 83,96 0,54 0,74 0,14 0,15 0,16 0,23 0,90 0,48 1,73 1,60
273
*
Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 год, III Бессарабская губерния, 1905, p. 32-33-34-35.
Tabelul 10
274
Repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după categoria socială şi starea civilă,

Nobili de viţă şi personali Clerul, reprezentanţii instituţiilor religioase
Celibatari Căsătoriţi Văduvi Divorţaţi Nu se ştie Celibatari Căsătoriţi Văduvi Divorţaţi Nu se ştie
2011 1806 1120 1194 96 642 4 13 8 9 738 689 88 86 18 61 - 1 - -
3, 52 % 2, 13 % 0, 68 % 0, 02 % 0, 02 % 1, 32 % 0, 16 % 0, 07 % 0, 01 % 0%
Cetăţenii de onoare, negustorii, ţărani şi alte categorii sociale
ÎN TOTAL ÎN ORAŞ:
Celibatari Căsătoriţi Văduvi Divorţaţi Nu se ştie Celibatari Căsătoriţi Văduvi Divorţaţi Nu se ştie
232 21647 14981 15108 1065 4332 51 125 117 245 34409 26951 20609 18737 1494 5633 77 156 145 272
20, 17 % 27, 74 % 4, 97 % 0, 16 % 0, 33 % 56, 56 % 36, 27 % 6, 57 % 0, 21 % 0, 38 %
*
Lucia Sava
Tabelul 11
Repartizarea populaţiei Chişinăului după criteriul de gen, vârstă şi cel al ştiinţei de carte,
Judeţ Oraş Judeţ Oraş Judeţ Oraş
Ştiutori Ştiutori Ştiutori Ştiutori Ştiutori
Vârsta Total Ştiutori de carte Total Vârsta Total Total Vârsta Total Total
de carte de carte de carte de carte de carte
B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F B F
Mai mici
4213 4211 - - 1416 1440 - - 40 ani 2687 3792 700 297 1072 1402 512 247 80 ani 416 366 26 9 113 159 20 7
de 1 an
1an 3404 3435 - - 1053 1055 - -
41 ani 956 608 306 100 338 228 184 92 81 ani 26 22 5 2 10 14 3 2
2 ani 4000 4176 - - 1127 1161 - -
42 ani 1591 1232 482 173 597 557 325 152 82 ani 43 16 13 3 17 10 10 3
3 ani 4163 4080 - - 1323 1269 - -
43 ani 1417 855 411 129 527 359 299 113 83 ani 23 14 6 4 12 8 5 4
4 ani 3716 3746 - - 1222 1169 - -
44 ani 1083 659 381 122 462 310 274 101 84 ani 29 13 7 2 13 8 5 1
5 ani 3355 3147 102 11 1118 1011 89 -
45 ani 2139 2432 474 206 785 926 355 169 85 ani 114 78 16 5 46 37 14 5
6 ani 3266 3428 180 100 1107 1192 151 90
46 ani 1239 885 388 112 456 346 295 92 86 ani 24 20 2 2 12 13 2 2
7 ani 3426 3579 383 276 1089 1183 279 236
47 ani 917 645 303 95 386 281 230 85 87 ani 26 10 5 2 11 4 5 2
8 ani 3635 3658 689 415 1190 1269 437 344
48 ani 1420 1193 360 141 486 528 248 119 88 ani 17 13 3 2 5 10 2 2
9 ani 2916 2885 826 452 993 1017 504 376
49 ani 634 424 243 71 308 207 187 65 89 ani 10 7 3 1 8 6 3 1
40-49 80-89
1-9 ani 31881 32134 2180 1254 10222 10326 1460 1046 14083 12725 4048 1446 5417 5144 2909 1235 728 559 86 32 247 269 69 29
ani ani
10 ani 3642 3646 1112 676 1139 1284 637 586 50 ani 2800 3263 453 236 848 1211 327 197 90 ani 101 81 3 2 32 41 2 2
11 ani 2824 2694 1173 587 1049 1010 707 497 51 ani 541 416 172 51 226 163 126 47 91 ani 1 3 - - - 1 - -
12 ani 3661 3558 1415 767 1281 1424 823 668 52 ani 1048 777 330 95 447 342 241 80 92 ani 6 3 - 1 3 3 - 1
13 ani 2808 2875 1123 625 1070 1142 664 548 53 ani 724 628 217 76 313 352 159 66 93 ani 7 1 - - 2 1 - -
14 ani 3036 3158 1184 679 1145 1168 742 584 54 ani 582 469 196 72 246 221 139 66 94 ani 6 1 - - 1 1 - -
15 ani 2885 2916 1087 599 1089 1128 681 513 55 ani 1675 1794 308 127 541 671 226 105 95 ani 22 19 1 1 7 7 - 1
16 ani 2901 3404 1131 934 1137 1406 745 637 56 ani 861 664 246 88 356 302 186 80 96 ani 4 6 - - - 2 - -
17 ani 2679 2810 1092 603 1080 1228 745 538 57 ani 599 366 205 58 282 163 150 43 97 ani 5 6 1 - 3 2 1 -
18 ani 3170 3273 1098 720 1185 1489 741 605 58 ani 787 637 201 71 311 286 153 58 98 ani 5 9 - - 1 5 - -
19 ani 2181 2077 841 550 888 981 575 487 59 ani 302 220 99 35 135 100 80 32 99 ani 1 2 - - - 2 - -
50-59 90-99
10-19 ani 29787 30410 11256 6540 11058 12260 7060 5661 9917 9234 2437 909 3705 3811 1787 774 158 131 5 4 49 65 3 4
ani ani
20 ani 2792 3159 1020 631 1046 1328 672 539 60 ani 2370 2560 331 137 737 1016 250 113 100 ani 12 22 - - 5 8 - -
275
21 ani 3255 1877 1457 372 2750 687 1277 31661 ani 2305 171 110 22 128 61 90 20 101 ani 3 - - - - - -
276
22 ani 3421 2289 1620 529 2304 997 1420 45062 ani 517 318 168 41 211 120 122 35 102 ani 3 1 - - - - - -
23 ani 3308 1894 1623 414 2271 800 1454 34663 ani 421 267 121 30 161 125 83 28 103 ani 3 - - - - - - -
24 ani 2950 1859 1501 436 2124 822 1352 36864 ani 305 193 99 38 135 93 70 32 104 ani 2 2 1 - - - - -
25 ani 2356 2650 940 406 1113 996 711 35065 ani 1070 1001 164 53 328 356 117 50 105 ani 3 3 - - 1 1 - -
26 ani 2191 1998 861 361 929 824 607 30866 ani 342 194 104 31 158 108 77 29 106 ani - - - - - - - -
27 ani 2257 1742 835 309 884 659 553 25367 ani 295 174 84 26 134 83 61 25 107 ani 2 - - - 1 - - -
28 ani 2472 2275 889 413 911 965 568 33368 ani 325 241 84 16 133 95 64 14 108 ani 1 - - - 1 - - -
29 ani 1686 1142 685 248 647 513 424 21269 ani 135 83 44 13 58 32 29 11 109 ani 3 - - - 2 - - -
60-69 100-
20-29 ani 26688 20885 11431 4119 4479 8591 9038 3475 6085 5202 1309 407 2183 2089 963 357 30 28 1 - 11 9 - -
ani 109 ani
30 ani 2915 3682 1043 423 1164 1132 688 367 70 ani 1189 1191 141 42 384 464 107 35 109 ani - - - - - - - -
31 ani 1489 953 601 169 572 361 358 134 71 ani 110 69 36 11 57 25 32 9
32 ani 1944 1699 795 277 764 674 492 229 72 ani 182 121 48 13 89 63 38 13
TOTAL GENERAL
33 ani 1667 1367 634 252 627 591 492 229 73 ani 168 80 44 12 74 44 34 12
34 ani 1350 1086 530 216 512 474 379 205 74 ani 95 42 24 7 37 25 19 6
35 ani 1986 2764 677 291 782 981 461 246 75 ani 466 393 72 20 149 152 51 17 JUDEŢ ORAŞ
Ştiutori de Ştiutori de
36 ani 1895 1798 613 248 671 722 392 206 76 ani 101 66 30 10 39 29 19 7 Total Total
carte carte
37 ani 1846 1362 622 209 657 561 407 182 77 ani 81 42 21 7 36 26 11 6 B F B F B F B F
144 135 39 17 56 51 27 14
38 ani 2087 1845 609 247 774 790 413 216 78 ani 132 77 23 5 49 27 15 2
625 032 782 337 734 749 868 803
39 ani 1276 808 455 158 474 355 308 134 79 ani 35 16 5 2 10 8 3 2 51,71 48,29 27,50 12,84 52,30 47,70 49,12 28,60
*
Lucia Sava
Tabelul 12
Repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după vârstă, nivelul de studii şi apartenenţa la categoria socială,
Nobili de viţă şi personali, funcţionari şi familiile lor Clerul, reprezentanţii instituţiilor ecleziastice şi familiile lor
Inclusiv, care studiază în: Inclusiv, care studiază în:
Categoria
socială Fără studii Cu studii instit. instit. Fără studii Cu studii inst. sup. in- instit.
inst. sup. spec. inst. spec. de inst. de învăţ. inst. inst. de
universităţi sup. medii universităţi spec. stits. med.
şi tehnice înv. medii medii spec. med învăţ. med.
milit. milit. tehnice mil. milit.
Vârsta B F B F B F B F B F B F B B B F B F B F B F B F B F B B
Mai mici de
449 446 215 229 - - - - - - 30 31 - - 50 37 29 23 - - - - - - 9 8 - -
10 ani
10-19 ani 9 16 718 655 1 - - - 2 3 523 423 - 4 2 2 524 580 - - - - - - 491 564 - -
20-29 ani 16 27 445 637 59 4 5 - 11 19 136 373 - 79 1 1 128 62 5 - - - - 1 113 47 - -
30-39 ani 6 24 508 550 106 11 20 1 22 7 148 244 1 95 - 8 39 38 4 - - - 2 1 18 26 - -
40-49 ani 7 35 371 388 85 4 10 1 9 3 108 97 3 60 - 11 24 20 4 - - - - - 14 9 - 1
50-59 ani 4 43 272 302 59 1 6 - 6 - 67 29 - 20 2 13 19 19 3 - - - - - 12 3 - -
Peste 60 ani 2 65 217 246 34 - 1 - - 1 75 26 1 15 1 11 25 1 5 - - - - - 13 1 - -
Nu se ştie - - - 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Total oraş 493 656 2746 3008 344 20 42 2 50 33 1087 1223 5 273 56 83 788 754 21 - - - 2 2 670 658 - 1
0, 1, 0, 1, 1,
% 0,87 1,27 4,84 5,81 0,04 0,07 0,004 0,09 0,06 1,92 2,36 0,009 0,48 0,10 0,16 1,39 - - - 0 0 -- -
61 46 04 18 27
Mai mici de 85 91 10 10 10 14 10
769 - - - - - - 16 34 - - - - - - - - 62 78 - -
10 ani 80 15 99 178 720 60 46
35 58 51 39 39 65 70 56
10-19 ani - - - - 5 11 395 419 - - 1 - - - 10 18 1527 1488 - 4

75 25 25 82 98 99 60 61
20-29 ani 2466 4297 4769 2453 35 4 3 1 16 12 244 233 - 2 5441 5116 9038 3475 102 8 8 1 31 38 540 691 - 86
21 39 30 11 27 47 42 21
30-39 ani 18 6 3 1 18 12 101 80 - - 132 19 23 2 49 19 281 368 1 95
05 70 19 31 58 52 39 09
277
40-49 ani 1975 3304 2143 720 18 1 4 - 8 2 65 23 - 1 2508 3909 2909 1235 109 5 14 1 18 6 200 133 3 62
278
50-59 ani 1561 2629 1302 403 3 - 1 - 2 - 36 4 - - 1918 3037 1787 774 65 1 8 - 12 - 125 38 - 20
Peste 60 ani 1741 2451 981 200 3 - - - 3 - 23 8 - 1 2050 2796 1364 499 43 - 1 - 5 1 118 35 1 17
Nu se ştie 8 7 9 1 - - - - - - - - - - 15 17 11 4 - - - 1 - - - - - -
Total oraş 22008 31598 18438 9859 77 11 11 2 52 37 880 801 - 4 28866 36946 27868 14803 452 33 54 5 125 82 2853 2831 5 284
38, 61, 32, 19, 0, 0,0 50, 71, 49, 0, 0, 5,
% 0,02 0,02 0,09 0,07 1,55 1,55 - 0,007 28,61 0,06 0 0 0,22 5,03 0 0,50
79 06 50 05 14 04 88 39 12 80 16 47
*
Tabelul 13
Mişcarea mecanicistă a populaţiei Chişinăului după gen şi domiciliu, conform Recensământului de la 1897*
Inclusiv
Total populaţie perma-
Ruşi Supuşi străini Ruşi şi supuşi străini împreună Total absenţi tem-
nentă
porar
Categorii ale
populaţiei Cu do- Cu do-
Cu domiciliu Cu domici- Cu domiciliu Cu domiciliu Ambele Ambele
miciliu miciliu B F B F B F
perm. liu perm. perm- temporar sexe sexe
temporar temporar
B F B F B F B F B F B F
Judeţul
141578 132977 1504 821 1507 1227 39 7 143082 134204 134204 828 144625 135032 279657 144700 134830 279530 821 626
Chişinău
Oraşul
54898 50438 852 482 958 828 26 1 55856 51266 878 483 56734 51749 108483 56677 51549 108226 618 283
Chişinău
Coraport
56, 58, 63, 67, 66, 14, 39, 58, 75, 45,
oraş-judeţ 38, 77% 37, 92% 38, 20% 56, 90% 39,22% 38,32% 38,79% 39,16% 38,23% 38, 71%
64% 70% 57% 48% 66% 28% 03% 33% 27% 20%
(în %)
*
Lucia Sava
Tabelul 14
Modul de funcţionare a felinarelor în oraşul Chişinău, anul 1912*
LUNA
Tipul felinarelor
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
Care ardeau Nr. 270 298 232 169 171 148 169 230 237 244 316 310 2794
toată noaptea % 61,64 63,27 63,04 60,14 60,0 60,66 60,36 62,33 63,54 67,59 70,54 65,96 63,67
Care ardeau până Nr. 168 173 136 112 114 96 111 139 136 117 132 160 1594
la ora 1 noaptea % 38,36 36,73 36,96 39,86 40,0 39,34 39,64 37,67 36,46 32,41 29,46 34,04 36,33
Nr. 438 471 368 281 285 244 280 369 373 361 448 470 4388
TOTAL
% 9,98 10,73 8,39 6,40 6,49 5,56 6,38 8,41 8,50 8,23 10,21 10,71 100,0
*
Отчет эксплуатации Кишиневской Городской электрической стации за 1912 год // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 64, septem-
brie 1913.
Tabelul 15
Repartizarea populaţiei Chişinăului după gospodăriile individuale, conform Recensământului de la 1897*
Dintre acestea persoane
Nr. total Gospodării care deţin angajaţi sau
Nr. total În ele locuiau Numărul gospodăriilor alcătuite din: Care trăiesc în
gospod. Care trăiesc în familii Total servitori în număr de:
Tipul gospo- afara familiei
publice
dăriei 6-10 11+ Băr- 2-3 4-5 6-10 11 +
private Bărbaţi Femei 2 pers. 3 pers. 4 pers 5 pers Total Bărbaţi Femei Femei Bărbaţi Femei 1 pers
pers pers. baţi pers pers pers pers
10 10 90 15 83 72 131 130
Total judeţ 58470 144625 135032 9517 255 55198 122988 123712 2779 1127 196 86 17
389 346 51 640 44 38 332 950
2, 17, 15, 26, 85, 91, 90, 96,
% 100% 2,47 16,27 17,76 0,43 94,40 5,76 5,36 4,75 1,92 0,33 0,14 0,02
31 69 47 74 03 61 80 97
56 51 34 39 42 61 60 45 48
Total oraş 19962 3253 3247 2755 5375 164 18217 2062 944 160 67 12
734 749 23 828 871 71 11 999 882
16, 13, 26, 70, 82, 10, 11, 81, 94,
% 100% 2,84 2,59 17,14 16,28 0,82 91,25 10,32 4,72 0,80 0,33 0,06
26 80 92 20 84 87 61 07 45
Oraş-judeţ 39, 31, 30, 34, 64, 32, 34, 73,
34,14 38,32 35,96 31,31 33,00 83,04 35,02 37,32 74,19 83,76 81,63 77,90 70,58
(în %) 22 38 43 36 31 38 65 95
279
*
Tabelul 16
280
Repartizarea populaţiei după structura gospodăriilor private, conform recensământului de la 1897*

Întreprinderi publice,
Gospodării individuale
instituţii de stat
Care nu dispun
Care dispun de servitori sau angajaţi în număr de: Numărul gospodăriilor private alcătuite din: Inclusiv Inclusiv
de servitori
Nr. Nr.
Total
Băr- 1 2-3 4-5 6-10 11+ 2-5 6-10 11-20 21-50 < 50 Băr- Fe- total total Băr-
Femei Total Bărbaţi Femei Femei
baţi pers. pers. pers. pers. pers. B F pers. pers. pers. pers. pers. baţi mei baţi
24 22 58
Judeţ 1411 1122 252 96 22 13 2 2897 113 69 37 21 7 247 509 136487 133873 107 8138 1159
14 58 363
15 13 19 48 50
Oraş 665 603 165 59 13 4 1 1598 63 48 22 15 4 152 304 83 7746 1002
61 91 879 988 747
Oraş-
53, 65, 61, 59, 30, 50, 55, 64, 55, 69, 71, 57, 61, 61, 59, 34, 35, 37, 77, 95, 86,
judeţ 47, 12 59, 45
74 47 45 09 76 00 16 66 75 56 42 14 53 60 72 06 89 90 57 18 45
(%)
*
Tabelul 17
*
Mediul de trai al locuitorilor oraşului Chişinău în cadrul gospodăriilor individuale, anul 1913
Nr. de persoane care locuiesc în ele
Nr. de case
1 pers. 2 pers. 3 pers. 4 pers. 5 pers. 6 pers. 7 pers. 8 pers. 9 pers. 10 pers.
247 2 0,81 19 7,69 30 12,15 65 26,32 43 17,41 34 13,77 224 9,72 13 5,26 17 6,88 - 0,0
*
с 1909-1912 гг. Санитарное Бюро Бессарабского Губернского Земства. Врачебная хроника Бессарабской губернии за 1913 год. Кишинев, 1914.
Lucia Sava
Tabelul 18
Date privind aerisirea odăilor în oraşul Chişinău, anul 1912*
Numărul de case Numărul de persoane care locuiesc în ele
Aerul calculat care revine fiecărei persoane (m. cubi)
Nr. % Nr. %
41 15,41 268 20,46 0,1 - 0,3
TOTAL
143 53,76 752 57,40 0,4
82 30,83 290 22,14 0,8 – 5,0
266 100,0 1310 100,0 0,1-5,0
*
с 1909-1912 гг. Санитарное Бюро Бессарабского Губернского Земства. Врачебная хроника Бессарабской губернии за 1913 год. Кишинев, 1914.
Tabelul 19
Repartizarea populaţiei oraşului Chişinău după domeniul ocupaţiilor, conform Recensământului de la 1897*
Persoane care deţin Persoane care deţin
Membrii familiei Membrii familiei
Nr. Domeniul ocupaţie permanentă % Domeniul ocupaţie permanentă %
Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei
Administraţie, poli-
Chirurgie, fizică,
1. ţie, instanţe judecă- 1017 10 582 1312 2,69 34. 83 2 53 89 0,21
optică
toreşti
Bijuterii, jucării pt.
2. Deservire socială 150 12 120 252 0,49 35. 184 3 96 179 0,43
copii
Activităţi private cu Industria vestimen-
3. 116 - 81 182 0,35 36. 2771 1418 1918 3870 9,20

caracter temporar tară
Construcţii şi re-
4. Forţele militare 7307 - 178 420 7,29 37. 1384 10 828 1681 3,60
paraţii
Instituţii ecleziastice Construcţii de co-
5. 128 1 244 157 0,49 38. 75 - 34 78 0,17
ortodoxe răbii
281
Instituţii ecleziastice Neincluse în ac.
6. 10 - 7 11 0,03 39. 106 1 79 161 0,32
282
creştine neortodoxe categorii

Instituţii ecleziastice
7. 71 - 52 103 0,21 40. Transport maritim 6 - 2 - 0,007
necreştine
Slujitori ai bisericilor,
8. 184 2 142 345 0,62 41. Transport feroviar 265 56 203 487 0,93
cimitirelor
Educaţie şi învăţă- Transport de cără-
9. 650 274 435 824 2,01 42. 825 6 669 1357 2,63
mânt uşie
Ştiinţă, literatură, Alte tipuri de trans-
10. 57 11 19 55 0,13 43. 117 - 70 126 0,29
artă port
Serviciul de poştă,
11. Medicină şi sanitărie 325 219 171 348 0,98 44. 181 7 91 177 0,42
telegraful
Societăţi de credit şi
12. Instituţii de caritate 4 4 3 5 0,01 45. 107 7 104 147 0,34
comerciale
13. Servicii casnice 3976 4824 1646 3349 12,72 46. Comerţ intermediar 440 22 431 985 1,73
Profituri din capita-
14. 1188 1284 1171 2205 5,39 47. Comerţ general 364 36 299 626 1,22
luri şi proprietăţi
Tezaur public, insti-
15. 956 1112 10 22 1,94 48. Comerţ cu animale 133 2 122 249 0,47
tuţii obşteşti
Persoane private de
16. 280 37 - 1 0,29 49. Comerţ cu cereale 475 35 536 1016 1,90
libertate
Comerţ de prod.
17. Agricultură 2587 284 2870 495 5,75 50. 1971 470 1855 3771 7,44
Gospod.
Comerţ de materiale
18. Apicultură 3 - - 1 0,004 51. 236 21 276 548 1,00
de construcţii
Comerţ de obiecte
19. Zootehnie 21 1 10 25 0,05 52. 140 12 112 238 0,46
de uz casnic
Comerţ de obiecte
20. Silvicultură 130 3 33 102 0,25 53. 102 5 91 181 0,35
metal
Comerţ cu stofe,
21. Pescuit şi vânătoare 5 - 6 7 0,02 54. 1028 42 805 1472 3,09
ţesături
Lucia Sava
Extragerea minera- Comerţ de obiecte
22. 22 3 29 57 0,10 55. 178 9 173 306 0,61
lelor din piele, blănuri
Prelucrarea ţesături- Comerţ obiecte de
23. 86 116 86 143 0,40 56. 77 6 40 72 0,18
lor fibroase artă, ştiinţă
Prelucrarea produse- Comerţ cu alte pro-
24. 223 1 177 357 0,70 57. 207 7 194 338 0,69
lor animaliere duse
Alte activităţi co-
25. Prelucrarea lemnului 1240 7 735 1445 3,16 58. 238 46 185 397 0,80
merciale
Prelucrarea meta- Hoteluri, moteluri,
26. 727 1 334 634 1,56 59. 514 124 305 567 1,39
lelor cluburi
Prelucrarea mine- Comerţ cu băuturi
27. 49 6 30 63 0,14 60. 528 38 511 945 1,86
ralelor spirtoase
Curăţenie şi igiena
28. Industria chimică 82 3 59 118 0,24 61. 149 728 252 371 1,38
corpului
Industria vinurilor, Persoane neincluse
29. 103 5 68 118 0,27 62. 355 126 123 307 0,84
berii în act. menţionate
Fabricarea băuturilor
30. 38 5 34 80 0,14 63. Prostituţie 2 125 5 11 0,13
răcoritoare
Alte activităţi
31. Fabricarea uleiului 70 43 425 819 1,25 64. 160 229 128 187 0,65
nemenţionate
32. Fabricarea tutunului 130 12 80 236 0,42 36242 11882 20492 39867
Întreprinderi poli- TOTAL 100%
33. 275 9 65 181 0,49 33,41% 10,95% 18,89% 36,75%
grafice
*
283
Tabelul 20
284
Venituri ale judeţului Chişinău din activităţi comerciale, anul 1897*

De ghildă În afara ghildei
Activităţi comerciale
Mii, ruble % Mii, ruble %
Activităţi bancare 950 2 - -
Comerţ intermediar 149 15 - -
Acţiuni de transport - - 5 15
Hoteluri, restaurante 628 17 407 21
Cârciumi, prăvălii - - 6 15
Beciuri - - 399 27
Manufactură, galanterie 5986 8 77 17
Rochii 240 14 135 15
Blănuri 30 12 - -
Piele, încălţăminte 545 13 108 15
Lână 50 10 13 15
In - - 30 10
Pâine 850 5 213 9
Sare 4 10 - -
Carne, produse animaliere - - 393 12
Produse din peşte 60 10 -
Băcănie 1364 10 537 18
Depozite en gros de băuturi spirtoase 254 15 - -
Tutun 296 6 62 10
Săpun, chibrituri 340 6 49 10
Farmacii 219 28 - -
Maşini 96 16 24 10
Produse din metal 1123 6 - -
Sticlă - - 44 15
Articole de bijuterie 198 17 - -
Lucia Sava
Marmoră, faianţă 195 15 - -
Mobilă 105 15 34 15
Lemne şi cărbune 673 11 571 13
Hârtie, papetărie 102 21 11 15
Transportarea produselor 40 10 - -
Alte activităţi 318 11 2 -
TOTAL 14800 12 3100 14
*
Жуков, В.И., Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-1900), Кишинев, 1982, p. 138-140.
Tabelul 21
*
Circulaţia mărfurilor în oraşul Chişinău, anul 1899
Exportul de mărfuri, mln. puduri Importul de mărfuri, mln. puduri
I II III IV V VI VII Total I II III IV V VI VII Total
Judeţul Chişinău 5,3 0,2 2,4 0,3 0,1 1,2 0,6 10,1 2,4 0,3 3,0 2,8 0,3 0,2 0,4 9,5
Oraşul Chişinău 1,6 0,1 0,2 0,3 0,1 0,7 0,1 3,0 2,0 0,2 2,7 2,3 0,3 0,2 0,2 8
* I – produse agricole, II – produse animaliere, III – lemne, IV – bogăţii subterane , V- obiecte meşteşugăreşti, VI – vinuri şi alte băuturi alco-
olice, VI – alte mărfuri. Жуков, В.И., Города Бессарабии (1861-1900), Кишинев, 1975, p. 194.
285
Tabelul 22
286
Venituri şi pierderi ale Băncii Statului în anii 1901-1914 (în mii ruble)*
Capitalul ANII
Total
Băncii 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914
Capital activ 3710 2955 2938 2962 4810 3300 3362 3889 4371 6051 8257 12420 14401 14528 87954
Capital pasiv 5618 5418 3069 5389 5647 6192 5756 4751 5173 4965 4626 4129 4723 5182 70638
Total venit brut ? ? ? 144 226 272 225 215 279 296 317 488 832 902 4196
Total pierderi ? ? ? 107 115 130 117 88 97 82 85 122 268 294 1505
Total venit net ? ? ? 37 111 142 108 127 182 214 232 366 564 608 2691
*
Tabelul a fost întocmit de autoare în baza datelor extrase din revista Basarabia economică, nr. 4, august 1919, p. 21.
Tabelul 23
Tablou de evaluare a moşiilor nobilimii din Chişinău întocmit de Banca Ipotecară,
anii 1910-1915 (în ruble/desetină)*
ANII
1910 1911 1912 1913 1914 1915
Preţ Preţ Nr. moşii Preţ Nr. moşii Preţ Nr. moşii Preţ Nr. moşii Preţ
Nr. moşii Nr. moşii
Minim
Minim
Minim
Minim
Minim
Minim
Maxim
Maxim
Maxim
Maxim
Maxim
Maxim
4 7 9 7 8 2
205,52
286,76
227,01
352,50
242,85
388,61
218,23
412,74
258,36
424,85
239,45
263,09
*
Tabelul a fost elaborat în baza datelor selectate şi sintetizate de autoare din revista Basarabia economică, nr. 4, august 1919, p. 68-69.
Lucia Sava
Tabelul 24
Preţurile medii de vânzare a moşiilor în oraşul Chişinău, anii 1910-1916 (în ruble/desetină)*
Preţurile de vânzare a moşiilor între Preţurile de vânzare a moşiilor Băncii Preţurile de vânzare a moşiilor cu intervenţia
Anii
particulari Ţărăneşti creditului Băncii Ţărăneşti
1910 209 274 257
1911 228 270 294
1912 333 289 296
1913 264 296 348
1914 384 288 383
1915 295 274 329
1916 248 229 317
Preţ mediu anual 280, 14 274,28 317,71
*
Tabelul 25
Preţul mediu de evaluare a pământului pus în gaj în oraşul Chişinău, anii 1910-1912 (în ruble/desetină)*
Anii Banca Ţărănească Banca Zemstvei din Cherson Banca Tavrida-Basarabia
1910 241 257 200
1911 253 250 220
1912 296 370 230
Preţul mediu anual 263,33 292,33 216,66
*
287
Tabelul 26
288
Preţul mediu de arendă în Chişinău, anii 1913-1916 (ruble/desetină)*

Anii Nr. cazuri Arenda pe termen îndelungat Arenda pe termen scurt, în baza contractelor Arenda moşiilor proprietarilor
1911 ? 13,35 16,42 17,88
1912 ? 13,73 16,24 19,54
1913 69 14,19 17,47 21,89
1914 85 15,10 19,32 22,05
1915 70 13,93 17,04 20,84
1916 117 12,16 14,90 15,50
Total 341 13,74 16,90 19,62
*
Tabelul a fost elaborat în baza datelor selectate şi sintetizate de autoare din revista Basarabia economică, nr. 4, august 1919, p. 62.
Tabelul 27
*
Venituri şi cheltuieli ale Cuptorului de pâine din oraşul Chişinău în luna iulie 1915
Tipuri de cheltuieli Suma (în ruble) Natura veniturilor Suma (în ruble)
Cheltuieli pentru coacerea pâinii 12362, 19 Venituri din vânzarea pâinii 13340, 38
Cheltuieli pentru lucru 1249, 28 Restul produselor 835, 59
Cheltuieli de conducere 384, 27 Cheltuieli pentru coaserea sacilor 572, 50
Închirieri local 23,00 - -
Total 14018, 74 Total 14748, 47
Venit net: 729 ruble 73 copeici
*
Счет прибылей и убытков за июль 1915 г. Кишиневской Городской Хлебопекарнии // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 51, august
1915.
Lucia Sava
Tabelul 28
Tablou de preţuri pe ziua de lucru în oraşul Chişinău, anii 1913-1916 (în ruble)*
ANII
Categorii de muncitori
1913 1914 1915 1916
Bărbaţi 0,5 1,0 0,6 1,0 1,0 1,5 1,5 4,0
Femei 0,4 0,71 0,4 0,8 0,6 1,0 1,0 3,5
Copii 0,25 0,61 0,35 0,6 0,4 0,75 0,6 2,5
Bătrâni 0,35 0,61 0,35 0,6 0,4 0,7 0,6 3,0
Căruţe cu doi cai şi conducător 2,0 2,51 2,51 3,5 4,0 5,0 5,0 25,0
Preţul mediu 0,70 1,08 0,84 1,30 1,28 1,79 1,74 7,60
* Такса на дрова, утвержденная Г. Бессарабским Губернатором 28 ноября 1915 года // Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 69,
decembrie 1915.
Tabelul 29
*
Preţurile produselor de primă necesitate în oraşul Chişinău, anul 1915
Produsul Unitatea de măsură Preţul mediu (în ruble)
Carne – cat. I 1 kg 0, 17
Carne – cat. II 1 kg 0, 15
Carne de oaie 1 kg 0, 12
Fileu 1 kg 0, 22
Ulei 1 litru 0, 17
Unt 1 kg 0, 60
Slănină 1 kg 0,20 – 0,24
Caşcaval 1 kg 0,8 – 0,12
Orez 1 kg 0,13 – 0,20
Lapte 1 litru 0,12
Crupe 1 kg 0,8 – 0,14

Macaroane 1 kg 0,8 – 0,12
Zahăr 1 kg 5,4 – 7,0
Lumânări 1 buc. 0,40
Chibrituri 1 buc. 0,20
Pâine (5 categorii) 1 buc. 0,2 – 0,3
289
*
Ведомости Кишиневской Городской Думы, nr. 50, august 1915.
Tabelul 30
290
Preţurile medii ale produselor de primă necesitate în oraşul Chişinău, anii 1913-1917*
ANII
Produsul
1913 1914 1915 1916 1917
Preţul (în ruble)
Minim Maxim Minim Maxim Minim Maxim Minim Maxim Minim Maxim
Pâine 0,8 1,2 1,0 1,2 2,0 2,8 2,8 4,8 3,6 5,2
Ulei 3,6 4,2 4,2 4,6 5,0 10,0 10,4 32,0 10,4 50,0
Zahăr 5,2 7,8 8,0 8,4 10,0 16,0 40,0 52,0 52,8 56,0
Sare 0,2 0,4 0,5 0,8 0,8 1,6 2,0 5,2 5,2 6,0
Petrol 1,2 1,4 1,5 1,6 2 ,0 3,2 5,4 12,0 6,4 8,0
Săpun 2,0 3,2 3,6 5,6 7,2 18,0 20,0 40,0 26,0 44,0
Chibrituri 0,04 0,08 0,08 0,08 0,25 0,45 0,45 0,90 0,85 1,0
TOTAL (în ruble) 13,04 18,28 18,88 22,28 27,25 52,05 81,05 146,90 105,25 170,20
*
Bugetul Directoratelor din Basarabia, aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 2197 din 7 iunie 1919. Această informaţie a fost realizată de T. Ioncu, publi-
cată în revista Basarabia economică, nr. 2-8, Chişinău, 1919, p. 64.
Tabelul 31
Situaţia prezentării cititorilor şi abonaţilor la Biblioteca publică orăşenească din Chişinău, anii 1900-1902*
Cititori Necesitate de cărţi
Anii
Bărbaţi % Femei % Înscrişi % Total % Sala de lectură % Abonament % Total %
1900 1346 41,09 207 6,32 1723 52,59 3276 34,19 24902 38,08 40487 61,92 65389 33,15
1901 1397 38,46 354 9,75 1881 51,79 3632 37,90 33589 45,43 40341 54,57 73930 37,47
1902 1109 41,58 248 9,30 1318 49,42 2675 27,91 28414 49,02 29551 50,98 57965 29,38
Total 3852 40,20 809 8,44 4922 51,36 9583 100,0 86905 44,05 110379 55,95 197284 100,0
*
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 гг, Кишинев, 1904, p. 19-22.
Lucia Sava
Tabelul 32
Repartizarea cititorilor Bibliotecii publice orăşeneşti în funcţie de categoria socială şi de activitatea coti-
diană, anii 1900-1902*
Bărbaţi Femei
Anii
Total
Total
Elevi
Eleve
Medici
Medici
Meşteş.
Negust.
Negust.
Muncit.
Muncit.
Studenţi
Neatest.
Studente
Agricult.
Învăţător
Meşteşug.
Învăţători
Neatestaţi
Prof. libere
Profesii libere
Activităţi casnice
1900 325 117 122 94 332 230 45 48 68 71 1452 26 3 81 20 3 4 14 15 1 36 203
% 22,38 8,06 8,40 6,47 22,87 15,84 3,10 3,31 4,68 4,89 37,06 12,81 1,48 39,90 9,85 1,48 1,97 6,90 7,39 0,49 17,73 25,22
1901 276 130 134 89 316 152 34 59 123 64 1377 84 8 101 26 19 - 44 12 - 60 354
% 20,04 9,44 9,73 6,46 22,95 11,04 2,47 4,28 8,93 4,65 35,15 23,73 2,26 28,53 7,34 5,37 - 12,43 3,39 - 16,95 43,98
1902 202 114 94 44 271 157 23 34 74 76 1089 56 7 61 13 7 7 30 24 - 43 248
% 18,55 10,47 8,63 4,04 24,89 14,42 2,11 3,12 6,80 6,98 27,79 22,58 2,82 24,60 5,24 2,82 2,82 12,10 9,68 - 17,34 30,80
Total 803 361 350 227 919 539 102 141 265 211 3918 166 18 243 59 29 11 88 51 1 139 805
% 20,50 9,21 8,93 5,79 23,46 13,76 2,60 3,60 6,76 5,39 100,0 20,62 2,24 30,19 7,33 3,60 1,37 10,93 6,34 0,12 17,26 100,0
* Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 гг., Кишинев, 1904, p. 20.
291
Tabelul 33
292
Numărul mediu de cititori, cifra medie anuală şi cifra medie zilnică a cărţilor eliberate
de Biblioteca publică orăşenească, anii 1900-1902*
Cifra medie anuală a cărţilor Cifra medie zilnică a cărţilor
Anii Bărbaţi Femei Ambele genuri Media frecvenţei / zi
eliberate pentru fiecare cititor eliberate pentru fiecare cititor
1900 18 17 35 91 16 76
1901 30 18 48 130 19 102
1902 41 28 69 242 20 131
În mediu, anii
30 21 51 154 18 103
1900-1902
*
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 гг., Кишинев, 1904, p. 20.
Tabelul 34
Conţinutul cărţilor solicitate de cititorii Bibliotecii publice orăşeneşti, anii 1900-1902*
Anii Solicitări de literatură artistică Inclusiv, în % Solicitări de literatură ştiinţifică (de specialitate) Inclusiv, în % Total Inclusiv, în %
1900 18329 76,25 5709 23,75 24 038 30,85
1901 26659 79,30 6961 20,70 33620 43,15
1902 14297 70,58 5959 29,42 20256 26,00
Total 59285 76,09 18629 23,91 77914 100,0
*
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 гг., Кишинев, 1904.
Lucia Sava
Tabelul 35
Repartizarea cititorilor cu abonament ai Bibliotecii publice orăşeneşti după categoria socială, anul 1902*
Bărbaţi Femei Total
Categoria socială
Nr. % Nr. % Nr. %
Preoţi 4 0,19 - - 4 0,15
Nobili 153 7,31 21 3,36 174 6,40
Mica burghezie 981 46,89 439 70,24 1420 52,26
Cetăţeni de onoare 367 17,54 24 3,84 391 14,39
Militari 11 0,53 - - 11 0,40
Negustori 40 1,91 22 3,52 62 2,28
Ţărani 94 4,49 5 0,80 99 3,64
Alte categorii (neindicate) 442 21,13 114 18,24 556 20,46
Total 2092 77,00 625 23,00 2717 100,0
* Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 гг., Кишинев, 1904, p. 21.
Tabelul 36
Repartizarea cititorilor Bibliotecii publice orăşeneşti după confesiunea religioasă şi după reşedinţă,
anul 1911*
Creştini Iudei Reşedinţa
Total
Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total Partea de sus a oraşului Partea de jos a oraşului Periferie Nu este prezentat
954 102 1056 1138 523 1661 960 189 1041 424 87 12 4 -
2717
1056 1661 1149 1465 99 4

38,87% 61,13% 42,29% 53,92% 3,64% 0,15% 100,0
*
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1900-1902 гг., Кишинев, 1904, p. 12.
293
Tabelul 37
294
Numărul de cititori înregistraţi la Biblioteca publică orăşenească în anul 1911*

Anul Abonaţi de Biblioteca pentru
Cititori % % % Total
1911 cat. I şi II copii „A. Puşkin”
Cititori înregistraţi 2717 53,96 1452 28,84 866 17,20 5035
Vizite 44608 45,49 32187 32,82 21274 21,69 98069
Solicitări de carte 73343 55,53 35944 27,22 22789 17,25 132076
*
Отчет Кишиневской Городской Общественной Библиотеки за 1911 год, Кишинев, 1912, p. 35.
Tabelul 38
*
Numărul infracţiunilor înregistrate în oraşul Chişinău în perioada anilor 1912-1915
ANII
Tipul infracţiunilor 1912 1913 1914 1915
Nr. cazuri % Nr. cazuri % Nr. cazuri % Nr. cazuri %
Omoruri, crime 5 0,4 7 0,7 4 0,5 6 0,9
Jafuri, tâlhării 39 3,6 29 2,9 16 2,1 19 3,2
Agresiuni fizice, cazuri de vătămare corporală 65 6,0 48 4,9 18 2,3 10 0,2
Escrocherii, delapidări de bani etc. 30 2,8 34 3,5 8 1,1 2 0,3
Furturi 758 70,2 816 72,6 671 87,9 566 94,8
Alte infracţiuni 183 17,0 52 5,2 46 6,1 16 0,6
TOTAL/AN 1080 100,0 986 100,0 763 100,0 619 100,0
*
Краткий отчет о деятельности Кишиневского Сыскного Отделения за 1915 год, Кишинев, 1916, p. 7.
Lucia Sava
Tabelul 39
Denumiri ale principalelor străzi ale oraşului Chişinău*
Nr. Denumirea străzii în perioada anilor 1900-1918 Denumirea actuală
1. Str. Aleksandrovskaia Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt
2. Str. Gogol (sf. sec. al XIX-lea - Seminarskaia) Str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni
3. Str. Kuznecinaia (1918-1924 – str. B. P. Hasdeu) Str. A. Bernardazzi
4. Str. Botezatovskaia Str. A. Botezatu
5. Str. Podoliskaia, Imperatora Nikolaia II Str. Bucureşti
6. Str. Bolgarskaia Str. Bulgară
7. Str. Buiukanskaia (1918-1924 – str. Haruzin) Str. Maria Cebotari
8. Str. Gospitalinaia Str. Toma Ciorbă
9. Str. Nikolaevskaia Str. Columna
10. Str. Kolodeznaia Str. A. Corobceanu
11. Str. Schmidtovskaia Str. Mitropolit Dosoftei
12. Str. Mihailovskaia Str. M. Eminescu
13. Str. Kiev Str. 31 August 1989
14. Str. Haralampievskaia, Zolotaia Str. Alexandru cel Bun
15. Str-la Andreevskaia Str. Sf. Andrei
16. Str. Salovschi Str. Zamfir Arbore
17. Str. Armenească (1918-1924 – str. Cetatea Albă) Str. Armenească
18. Str. Sadovaia Str. A. Mateevici
19. Str. Puşkin Str. Puşkin
20. Str. Irinopolskaia Str. O. Goga
21. Str. Iakovlevskaia, Petropavlovskaia Str. A. Hâjdău

22. Str. Ostapovskaia Str. Avram Iancu
23. Str. Iliiskaia Str. Sf. Ilie
24. Str. Jukovskogo Str. N. Iorga
25. Str. Pirogov Str. M. Kogălniceanu
295
26. Str. Inzovskaia Str. S. Lazo
296
27. Str-la Mariinski Str. Petru Maior

28. Str-la Fontanîi Str. V. Micle
29. Str. Ekaterinskaia Str. Arhanghelul Mihail
30. Str. Moghiliovskaia Str. Petru Movilă
31. Str. Antonovskaia Str. Anton Pann
32. Str. Sinadino Str. Vlaicu Pârcălab
33. Str-la Inzov Str. Colina Puşkin
34. Str. Pavlovskaia Str. Petru Rareş
35. Str. Golenişceva-Kutuzova Str. Sf. Ţării
36. Str-la Sţibikov Str. C. Stere
37. Str. Leovskaia Str. A. Şciusev
38. Str. Stavrievskaia Str. Şipotelor
39. Str-la Varfolomeevski Str. Teatrului
40. Str. Kiliiskaia Str. L. Tolstoi
41. Str. Voznesenskaia Str. Gr. Ureche
42. Str. Schidtovskaia Str. Mitropolit Varlaam
43. Teobaşevskaia Str. A. Vlăhuţă
44. Str. Kamenolomnaia Str. I. Zaikin
*
Tabelul a fost întocmit în baza informaţiilor selectate de pe site-ul: www.sit.md
Lucia Sava
297
PLANUL ORAŞULUI CHIŞINĂU (reconstituit). Sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea
298 Lucia Sava
SOCIETATEA ORĂŞENEASCĂ DE CREDITE (schiţă), str. B.P. Hasdeu, 4
SCHIŢĂ A UNEI VILE URBAN, str. T. Ciorbă, 5
SCHIŢĂ A UNUI CONAC URBAN, str. 31 august 1989, 43A

COMPLEX DINTR-O VILĂ URBANĂ (schiţă), str. Bernardazzi, 95-97

300 Lucia Sava
SCHIŢĂ A UNEI CASE INDIVIDUALE, str. Bulgară, 23
SCHIŢĂ A UNEI VILE URBANE, str. T. Ciorbă, 7

STRADA ALEXANDROVSKAIA
(începutul sec. XX)
STRADA ARMENEASCĂ
302 Lucia Sava
BANCA URBANĂ
CASA EPARHIALĂ
GIMNAZIUL NR. 1 DE BĂIEŢI DIN ORAŞUL CHIŞINĂU

GIMNAZIUL DE FETE „N. DADIANI”

304 Lucia Sava
GIMNAZIUL NR. 3 DE BĂIEŢI DIN ORAŞUL CHIŞINĂU
PARTEA DE NORD A ORAŞULUI CHIŞINĂU

PARTEA DE SUD A ORAŞULUI CHIŞINĂU

PERIFERIA ORAŞULUI CHIŞINĂU

306 Lucia Sava
OLARI
CIZMAR
VÂNZĂTOR DE BRAGĂ VÂNZĂTOR DE COVRIGI
VÂNZĂTOR DE USTUROI FIERAR

308 Lucia Sava
TIPUL MOLDOVEAN TIPUL EVREULUI CHIŞINĂUEAN
MODELE DE VESTIMENTAŢIE (începutul sec. XX)

MODELE DE VESTIMENTAŢIE (începutul sec. XX)
MODELE DE COAFURĂ (începutul sec. XX)

310 Lucia Sava
ACCESORII
ŞI ELEMENTE
DE PODOABĂ
MODELE DE ÎNCĂLŢĂMINTE
FEMININĂ
ARCUL DE TRIUMF
ARCA TEATRULUI BLAGORODNOE SOBRANIE

312 Lucia Sava
MUZEUL ZEMSTVEI
TRIBUNALUL DE DISTRICT CHIŞINĂU

INDICE DE NUME
A Beethoven Ludwig van, 175
Adauge M., 255 Belador M., 175
Aderov V., 255 Bellah R., 25
Agrigoroaiei I., 39, 163, 246, 255 Belousova, Bojena Victorovna, 174
Akkerman, 119 Below Georg von, 24
Aldea C., 255 Benevolo L., 25
Alecsandri V., 179 Berezovschi M., 45, 174
Alexandri N., 76, 100 Berindei D., 39, 247, 255
Alexandrovskaia, 37, 57, 86, 102 Berlin, 94, 141
Alexianu A., 255 Bernardazzi Al., 43, 89-91, 98, 99,
Alistar El., 100 202
Andrieş -Tabac S., 43, 246 Berr H., 31
Anikin, V., 102 Besson J., 139, 141, 152-154, 256
Arbore, Z., 37, 56, 102, 184 Bezviconi Gh., 39, 41, 50, 67, 77, 87,
Ariès Ph., 23, 31, 32, 46, 84, 85, 255 88, 156, 256
Aron J.-P., 34, 255 Bilciurescu V., 256
Aron R., 30, 255 Bloch M., 23, 24, 27-29, 256, 264
Blum A., 138
B Boia L., 34, 247, 256
Bacci M. L., 71, 72, 255 Boldur A., 37, 256
Babilunga N. V., 41, 42, 114, 129, Bon, G., 256
132-134, 264 Bonvalet C., 256
Badinter E., 255 Botanica, 88
Bakova E., 129 Bouchet Fr., 138, 152, 256
Bairoch P., 165, 255 Braudel F., 23, 30, 31, 46, 256
Balamace Ep., 125, 247 Braunştein I., 118
Balmuş P., 247 Bruk S., 65
Balş, 97 Bucureşti, 158, 175
Barthes R., 255 Buiucani, 15, 88
Basarabia, 15, 17, 35, 37, 39, 41, 72, Bukşup, 109
111, 114, 121, 134, 137, 143, 152 Burada T., 179, 256
Bastié J., 255 Bujaker M., 119
Batistini M., 175 Burckhardt J., 46, 256
Batiuşkov P. N., 81, 264 Burlacu A., 248
Bâc, 15, 54, 55, 88, 109 Burke P., 24, 26-28
Bâtcă M., 42, 148, 151, 247 Butovici V. N., 64, 264
Beaton C., 141, 142, 154 Buzdugan I., 168
314 Lucia Sava
C D
Cantemir D., 169 Danilov M., 249
Caragea C., 139-141, 143, 146, 150, Danu E., 249
153, 257 David A., 38, 249, 258
Caravia N., 177 Deslandres Y., 138, 258
Casso L., 73, 89 Diacon Z., 198, 199, 249
Caşu, I., 36, 72, 75, 85, 248, 257 Dicescu A., 45, 174, 179
Cazacu P., 73, 257 Dicusar N., 40, 249
Ceaicovschi-Mereşanu G., 177, 248 Djuvara N., 258
Ceaikovski P. I., 177 Doncev N., 116
Cehov A. P., 179 Donici M., 116, 168, 169
Cernovodeanu P., 257 Donici L., 89, 258
Chabot G., 257 Dragnev E., 16, 36, 85, 249
Chicu A., 257 Duby G., 23, 30-32, 46, 84, 85, 249
Chiriţescu M., 122 Dumbravă V., 39, 250
Chişinău, 15-18, 35, 36, 40, 41, 53, Durkheim E., 24, 26
56, 83, 85, 87, 90, 94-97, 99, 100,
Duţu A., 34, 250, 258
106, 107, 140, 143, 144, 154, 168,
Dzvkonika-Коzlovка А., 150, 151,
179, 189, 190, 197, 202, 204
264
Ciobanu Şt., 37, 41, 56, 65, 72, 85-88,
100, 168
E
Cimpoi M., 248
Claudian I., 257 Elias N., 19, 28
Claval P., 52, 257 Enăchescu A., 152, 258
Coşbuc G., 169 Enciu N., 44, 114, 123, 250, 258
Cojocaru Gh., 39, 82, 181, 182, 248, Enescu G., 45, 177
257 Eremia, A., 258
Colesnic I., 40, 248, 257 Erhan P., 100
Cononovici El., 179, 180 Ermandi E., 36, 52, 83, 258
Constantiniu Fl., 34, 248 Eşanu A., 45, 258
Constantinopol, 36 Eşanu V., 45
Cosmovici A., 177
Costaforu X., 62, 187, 257 F
Costenco N. F., 78 Febvre L., 27, 28, 30, 31, 258
Coval D., 38, 169 Felidman S., 116, 118
Cucu V., 36 Filipescu C., 66, 259
Cujbă S., 170 Finkeliştein N., 116
Cuşco A., 72, 80 Fiodorov P., 57
Cruşevan P., 40, 53, 100, 116 Florov N., 250
Foucault M., 21, 259 Hruşca, 15

Frazer J., 24 Huizinga J., 260
Frăţiman I., 100
Frumuşica, 88 I
Iacobescu M., 40, 170
G Iaşi, 94
Gavriliuk E., 40, 90 Inculeţ I., 130, 260
George P., 259 Iorga N., 37, 38, 69, 77, 79, 97, 103,
Ghendrih I., 129 106, 115-117, 158, 184, 260
Ghibu O., 37, 75, 100, 177, 259 Ioncu T., 250
Gianini H., 259 Istrati E., 39, 40, 101, 176, 251
Girard L., 83, 259
Giurgea E., 120, 250 J
Goff J., 30, 31, 250, 259 Jitaru V., 254
Goffman E., 20, 21, 259 Jukov V. I., 41, 58, 68, 94, 95, 113,
Gogol N., 179 115, 117-119, 129, 133, 135, 159
Goody J., 188, 259
Gore P., 168, 171 K
Gorki M., 179 Кabuzan V. М. 65
Grati T., 39 Kiev, 74
Graur V., 179 Kocka J., 32
Grinberg A., 116 Klosovskii I., 176
Gutor V., 50, 175, 176 Kogani T. M., 113, 116, 129, 165
Kogălniceanu M., 169
H Koselleck R., 27, 260
Habermas J., 84, 85 Kreisler F. 175
Halbwachs M., 28 Krupenskii D., 116
Halippa P., 39, 74, 100, 168, 176, 184 Кustreabova S. F., 59, 71
Harea V., 179
Harkov, 74, 120 L
Hânceşti, 107, 109, 110 Ladurie, E., 260
Heraru Gh., 176 Lamprecht K., 27, 260
Herson, 120, 125 Laşcov N., 260
Hertza Vl., 98 Laşcov V., 179
Hexter, J. H., 24, 260 Lebrun F., 260
Hintze O., 260 Leonard P., 116
Holban A., 158 Liiceanu A., 251, 260
Hrjanovski C.M., 175 Livezeanu I., 77, 260
316 Lucia Sava
Lorenzo T., 175 Nicoară T., 26, 34, 261

Lucezaskaia E., 175 Nicoară S., 261
Ludtke A., 32, 260 Niculiţă-Voronca E., 261
Nirenberg Solomon, 165
M Nistor I., 37, 262
Madan Gh., 163, 169, 179, 180 Norbert E., 20, 252
Mahu V., 110 Noroc L., 175, 252
Malina (Mare şi Mică), 88, 193 Nour A., 82
Mandrou R., 30, 251
Marghiloman A., 76 O
Marin Costache, 176 Odesa, 69, 86, 121
Martonne E., 76, 260 Ostrovski A., 179
Massoff I., 260
Mateevici A., 169 P
Maurois A., 260 Palade Gh., 39, 252
Mâţu C., 38, 169, 260 Paliţ-Palade I., 42, 145, 147, 148, 262
Micu G., 251 Papu E., 34, 262
Mihail P., 38, 174, 182, 261 Paris, 140, 158
Mihali C., 19-21, 84, 261 Pascari Haikeli Iosi-Saev, 165
Militaru I., 261 Păun Gh., 168
Moscova, 69, 74, 118 Pâslariuc V., 36, 85
Moşanu A., 39, 251 Pelivan I., 39, 100, 110, 111, 169,
Munceşti, 15 176, 262
Murafa S. Gh., 174 Perrot Ph., 138, 262
Mureşan M., 39, 251 Petersburg, 69, 74, 94, 120, 184
Mureşan D., 251 Petrovici F., 194
Piponnier Fr., 138
N Pirenne H., 262
Nacco A., 168 Pirogov G., 175
Nanu A., 139, 140, 146, 261 Platon A.-F., 34, 262
Năstase L., 40, 89 Ploşniţă E., 45, 182-184, 262
Nedelcea T., 169, 261 Popovschi N., 185, 252, 262
Negrei I., 37, 39, 251 Popovschi V., 38, 39, 95, 100, 131,
Negru Gh., 38-40, 110, 170, 176, 162, 252, 262
251, 261 Poştarencu D., 38, 44, 57, 65-67, 69,
Negruzzi C., 111, 112, 169, 179, 181 70, 107, 252, 253, 262
Nejdanova A. 175 Praga, 141
R Surucean F., 116, 179, 183

Racinet A.C.A., 138, 262
Ranke L., 27 Ş
Rahmaninov S., 175 Şaleapin F., 175
Rădulescu Ionel, 158 Şarov I., 72, 80, 254
Rebikov V., 175 Şciusev A., 43, 90, 91, 202
Robinson J. H., 27, 262 Şilikrut A., 116
Roche D., 138, 262 Şustov N. I., 114, 116
Roman T., 168
Rozenberg Nuhem Moscov, 165 T
Ruppert J., 262 Taras I., 43
Teodorini Al., 175
S Tereşatov I., 91
Sadoveanu M., 82, 157, 262 Tolstoi L. N., 179
Sava A.V., 101, 253 Toynbee, A., 25, 56, 59, 71, 263
Savca I., 192, 193, 253 Transilvania, 35, 73
Sârbu I., 168 Troianovschi L., 94, 254
Sârbu F., 198 Turner F. J., 27
Schinoasa, 88
Schumpeter J. A., 28 Ţ
Schutz A., 20 Ţepordei V., 105, 166, 174, 254
Sculeni, 88 Ţighiliu I., 34, 263
Scurtu I., 34, 35, 46, 52, 59, 74, 105, Ţîganko V., 91, 98
143, 147, 157, 197 Ţurcanu I., 29, 76, 263
Segalen M., 263
Semigradov N., 179 U
Simionescu I., 191, 253 Ungureanu A., 263
Simionescu, P., 103, 253 Urusov S. D., 116, 117, 263
Sinadino P., 50, 116
Sorre M. J., 52 V
Stamati C., 101, 168 Vaisleb Iosi-Kopelev Silkisi, 165
Stamati T., 101 Varşovia, 118, 141
Stan C. I., 38, 39, 177, 253, 254 Varta I., 38, 254
Starostenco P., 91, 254 Văcăruş V., 38, 254
Stere C., 74, 79 Văduva O., 162, 254
Stroiescu V., 39, 170 Veranje J., 43, 254
Stone L., 188 Veyne P., 23, 29, 30, 264
Sulima D., 184 Viena, 94, 141
318 Lucia Sava
Vighel F., 73 Y
Vineavski H., 175 Yvert-Jalu H., 61, 254
Visterniceni, 15
Vlăduţiu I., 264 Z
Vovelle M., 264 Zaharin A., 129
Zamfir C., 84
W Zaşciuk A., 80, 81
Weber M., 24, 26, 27 Zauşchevici, 57
Wehler H.-U., 32 Zelenciuc V., 42, 145, 146, 264
Zub A., 72
X
Xenopol A. D., 73, 264
Editura „Pontos”
Str. 31 august 1989, nr. 98
MD-2004, Chişinău
tel.: (+37322)23 22 18
editura.pontos@gmail.com
Tiparul executat la F.E.-P. „Tipografia Centrală”
Str. Florilor, 1
MD-2068, Chişinău
Comanda nr.

8 Sava

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8 Sava

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCIA SAVA

VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU

VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU

Acest volum este editat cu sprijinul financiar al Direcţiei Cultură

Finanţatorul nu poartă răspundere pentru conţinutul lucrării

Lucrarea a fost aprobată spre publicare de către Consiliul de Administrare al ANTIM,

Redactor: Tamara Osmochescu

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Capitolul I. Habitatul urban ...........................................................................49

Capitolul II. Lumea comerţului urban. Venituri şi cheltuieli .............110

Capitolul III. Vestimentaţia ..........................................................................135

Capitolul IV. Alimentaţia ...............................................................................153

Capitolul V. Timpul liber. Divertismentele ..............................................165

Capitolul VI. Moravurile. Lumea interlopă ..............................................184

Indice de nume .................................................................................................315

Consideraţii deosebite Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova,

fac să trăim cu un plus de satisfacţie succesele celor care au realizat anumite

comerţului urban, Vestimentaţia, Alimentaţia, Timpul liber şi divertismentele, Moravu-

Emil Dragnev, dr., conf. univ.

o nouă societate – cea urbană. Importanţa studiului este dată şi de faptul că

Ţinând cont de limitele acestui studiu, nu am insistat asupra unei radio-

deoarece, dacă istoria înseamnă tot ceea ce e memorabil, demn de păstrare şi

deosebit pe Goffman, ci tocmai deschiderile pe care interacţiunile noastre

introduce în istorie evenimentul şi o bulversează, o contestă şi-i pregăteşte

se adăpostesc sau îşi organizează timpul liber nu este niciodată indiferent.

Referindu-se la analiza istorică, care este indispensabilă în orice cercetare

În realizarea cercetărilor, istoricii apelează de multe ori la modele isto-

Unele interpretări de acest gen ar putea fi chiar anterioare. Referindu-se la

de povestirea evenimentelor şi mai mult de analiza „structurilor”, termen

Aşadar, Şcoala Analelor, adunată în jurul revistei fondate de Marc Bloch, se

Aceeaşi opinie este împărtăşită şi de colegul său, Lucien Febvre, care

Problematica cotidianului este studiată într-un cadru mai complex şi mai

de a reconstitui modul în care oamenii îşi organizează habitatul şi întreaga

centrul preocupărilor istoriei cotidianului se află „oamenii mici”. Aceste studii

Studierea habitatului urban al Chişinăului ne-a fost favorizată şi de o serie de

ţiind importanţa deosebită pe care a avut-o reîntregirea neamului românesc

derentul că informaţiile pe care le conţin (scrisori, mărturii, acte personale,

Una dintre primele scrieri despre Chişinău aparţine istoricului basara-

Imperiul Rus, plasându-se pe locul al paisprezecelea, din punctul de vedere al

său, include lucrarea lui I. Taras89. Deşi lucrarea se referă la monumentele de

istoricului D. Poştarencu93. Autorul abordează mai multe aspecte ale acestei

cea românească98, fapt îndreptăţit de izvoarele timpului, în care (îndeosebi, în

cazurilor, conţin elemente sumare despre problema menţionată, tratând

metoda istorico-cronologică, metoda istorico-comparativă, metoda analizei

La baza cercetărilor sunt puse unele documente oficiale emise de auto-

în închisoarea din Chişinău pe parcursul anului 1913107, precum şi principiile

Pentru a cerceta activitatea sanitară şi a evidenţia măsurile luate de condu-

o serie de proiecte şi schiţe (dosarele 1-5), date despre activitatea arhitec-

politice ale timpului, nu puteau trece cu vederea doleanţele şi preferinţele

Procesul de urbanizare, care cunoaşte o amplificare începând cu secolul

1.1. MEDIUL URBAN

Structura geologică. Oraşul este situat în partea centrală a unei struc-

c. 260, 307, 310.

atmosferice în Chişinău avea o medie anuală de 455, în timp ce în întreaga

1.1.2. Zone urbane

În perioada cercetată, oraşul era divizat convenţional în patru sectoare.

Sectorul IV includea 29 de străzi, 8 stradele, 54 cartiere, 5 biserici şi 5

ţiile politicii de rusificare şi de deznaţionalizare, urmărită de autorităţile ţariste.

O diversitate socială şi etnică. Sub acest aspect, oraşul Chişinău era

vente şi printre persoanele de vârstă înaintată, 16,31% depăşeau 60 de ani.

După 1897, componenţa etnică a populaţiei oraşelor basarabene (inclusiv

Revista de Istorie a Moldovei, nr. 3, Chişinău, 2004, p. 52.

ortodox majoritar, activau slujitori ai bisericilor mozaice, romano-catolice,