Structuri textuale: secvențe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogat.

Integrarea părților

Un text este un ansamblu de enunțuri organizate într‐un întreg coerent, într‐o unitate logică.
De‐a lungul unui text dominant narativ pot apărea și alte tipuri de
secvențe: descriptive, dialogate sau explicative, cu diverse roluri. Aceste secvențe textuale de bază se pot
combina în foarte multe feluri, în diverse texte, literare sau nonliterare.

SE CVE NȚ A
NARATIVĂ
a) -prezintă derularea unor întâmplări într‐o ordine logică și temporală;
b) -urmărește dezvoltarea unei intrigi într‐o înlănțuire de evenimente care au un deznodământ.
c) -prezența unui narator: atotștiutor/obiectiv (o voce anonimă), implicat/subiectiv (personaj care participă
la acțiune) sau neimplicat (martor la eveniment);
d) -relatare la persoana a III‐a sau la persoana I.

SE CVE NȚ A
DES CRIPT IVĂ
a) -prezintă trăsăturile unor persoane/personaje, obiecte, fenomene, peisaje etc., cu scopul de fixa detaliile
concrete care le caracterizează;
b) -conturează cadrul spațial și temporal al întâmplării.
c) -folosirea cuvintelor din câmpul lexical în care se încadrează tema descrierii;
d) -preponderența grupurilor nominale (substantiv + adjectiv);
e) -prezența verbelor la prezent sau la imperfect.

SE CVE NȚ A
E XPL ICAT IVĂ
a) -oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor/personajelor;
b) -oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente;
c) -răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“;
d) -prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca mai întâi, apoi, în cele din urmă, în consecință, astfel,
pentru că, deoarece, fiindcă etc;
e) -utilizarea unor procedee diverse care ușurează înțelegerea: definire, exemplificare, comparare,
reformulare etc.

SE CVE NȚ A
DIAL O GAT Ă
f) -reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care comunică unele cu celelalte;
g) -permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor acestora;
h) -prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.);
i) -prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele;
j) -marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin punctuație specifică.