CATEHEZA - Chipuri de Mari Duhovnici Ai României

Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Arhiepiscopia Iașilor
Protopopiatul Dorohoi
Parohia ”Sf. Nicolae” - Iezer
Cercul pastoral nr. 8 -

Șendriceni
Cateheză parohială
Pr. Grigore Andrei Iulian
22 octombrie 2015
Chipuri de mari pĂstori

de suflete
ai
României
22 octombrie 2015
1. Pregătirea aperceptivă.
În popor se spune că Dumnezeu ne rabdă pentru
rugăciunile preoților și monahilor noștri. Între aceștia, părinții
duhovnici au menirea cea mai grea, ei sunt păstori de suflete și
își asumă responsabilitatea pentru îndreptarea noastră. Marii
duhovnici sunt părinți îmbunătățiți, adică oameni care au
înaintat foarte mult pe calea desăvârșirii.
Pentru iubirea, credința și nădejdea lor în Hristos, pentru
strădania și curăția lor sufletească, Dumnezeu i-a înzestrat pe
acești preoți cu daruri extraordinare. Sunt văzători cu duhul,
ne pot vindeca sufletele și trupurile, ne pot schimba radical
viața. Cu o condiție: să credem.
2. Anunțarea temei.
Să încercăm a-i cunoaște astăzi pe câțiva dintre ”marii
păstori de suflete ai Romaniei”. Ei sunt sfinții de lânga noi.
Deseori uităm de prezența lor binefăcătoare, dar ei nu ostenesc
să se roage pentru noi.
3. Tratarea temei.
La duhovnic nu mergem ca la psiholog sau ca la un
functionar public, pentru a ne rezolva o problema. Intai
trebuie sa-l cunosti, pentru ca lui ii vei incredinta taina vietii
tale. Duhovnicul fiecaruia dintre noi trebuie sa corespunda
asteptarilor noastre, sa aiba o personalitate care sa se
armonizeze cu a noastra.
Pana isi gaseste duhovnicul, crestinul se poate
marturisi si impartasi la oricare alt preot. Parintele Savatie
Bastovoi spunea undeva: "Dumnezeu va randui sa-ti
recunosti duhovnicul. El este cel care iti rupe dintr-o data
viata in doua si intelegi ca pana atunci n-ai inteles nimic si
nici n-ai trait nimic".
Duhovnicul nu este un vanzator de indulgente, nici o
masina de spalat pacate. El este cel care ne mijloceste
impacarea cu Dumnezeu. Iisus Hristos l-a randuit sa ne
dezlege de pacate si sa ne indrume in viata crestina.
Mantuitorul a zis catre ucenicii cai, chiar in ziua Invierii Sale:
"Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, vor fi iertate, si
carora le veti tine, vor fi tinute" (In. 20, 22-23).
In cateheza aceasta nu ne-am propus un clasament
al duhovnicilor, care ar fi fost un atentat la smerenia tuturor.
Ne-am marginit sa istorisim despre insusirile deosebite,
faptele incredibile si vietile pilduitoare ale unor preoti
ortodocsi, păstori de suflete, foarte iubiti si cautati de
credinciosi.
Vor mai fi fiind si altii asemenea lor, știuți și neștiuți,

însă am ales pe cei mai reprezentativi din fiecare zonă a țării
noastre.
Arhimandritul Cleopa Ilie – Cel mai mare duhovnic al

tuturor timpurilor
1912 – 1998
- Se naste in comuna Sulita, judetul Botosani.
- Constantin avea doua luni cand mama sa il trecu de
trei ori pe sub icoana Maicii Domnului si il darui Sfintei
Fecioare.
- La 17 ani intra in obstea Schitului Sihastria. Devine
staret al manastirii sapte ani mai tarziu.
- In 1941, un incendiu a cuprins chiliile manastirii.
Monahul, care intre timp a fost numit staret, reface in cinci
ani sfantul locas. Drept recunostinta, în 1945 Patriarhul
Romaniei a ridicat schitul la rang de manastire si pe monahul
Cleopa la rang de arhimandrit.
- In 1947, fiind an de foamete, Parintele Cleopa a
randuit sa se fiarba tot uleiul din magazie pentru a rezista
peste iarna. Din neglijenta fratelui ce il supraveghea, uleiul s-a
incins si a luat foc. Cleopa a ridicat cazanul de pe foc cu
mainile goale si l-a scos in curte. Si-a ars mainile pentru a
salva Sihastria.
- Securitatea l-a anchetat cinci zile in 1948. Parintele a
spus in timpul slujbei de Sfintii Constantin si Elena "sa dea
Dumnezeu ca si conducatorii nostri de acum sa fie ca Sfintii
Imparati, ca sa-i pomeneasca Biserica in veac". Comunistii i-
au considerat vorbele insulta si l-au dus la Targu Neamt. A
stat intr-un beci in care nu era decat un pat de ciment. Nu a
primit apa sau hrana.
- In 1949 preia pentru un deceniu staretia Manastirii
Slatina.
- Persecutat de securitate, se izoleaza in munti pentru
cinci ani.
- Dus la Falticeni si a fost interogat toata noaptea.
"Dumneata sabotezi economia nationala si spui ca astazi este
Sfantul Gheorghe, maine este Vasile si oamenii pun tapina jos
si nu mai lucreaza", ii strigau comunistii la ancheta.
- In 1959, comunistii se hotarasc sa lupte impotriva
"propagandei religioase " si dau un decret prin care peste
4.000 de monahi sunt izgoniti din manastiri. Parintele Cleopa
a fugit in pustiu pentru a doua oara.
- In 1964, batranul Cleopa se intoarce la intaia sa dragoste
duhovniceasca, Manastirea Sihastria.
- Zece ani mai tarziu, în 1974 pleaca in pelerinaj cu alti
calugari la Mormantul Domnului, la Muntele Sinai si
Athos.
- Timp de doi ani s-a ascuns pe muntele Petru Voda: a
copiat cartile sfinte pe radacinile brazilor si s-a rugat cate
10-15 ore pe zi.
- Arapi cu furci de foc. Parintele Cleopa refuza sa
povesteasca credinciosilor despre intalnirile sale cu Necuratul
de pe vremea cand a stat in pustiu. Spunea ca nu trebuie
stiute. I-a marturisit insa parintelui Ioanichie o intamplare, pe
care acesta a consemnat-o in cartea sa despre viata
duhovnicului. "Odata, pe la miezul noptii, citeam rugaciunile.
Deodata a inceput un zgomot puternic. Cand am deschis usa,
am vazut o roata cat brazii si niste arapi imprejurul ei, cu furci
de foc. Si a zis unul: "Acesta-i staretul Sihastriei! Bagati-l in
roata!". Si imediat m-am trezit pe roata. Roata se invartea si
ei asteptau cu furcile sa cad in ele. Strangand cu putere
Acatistierul la piept, am strigat: "Dati-va la o parte ca am acte
de la Maica Domnului!". Atunci n-am mai vazut nimic. M-am
trezit in bordei.“
- Dupa ce a implinit 70 de ani, batranetea a inceput a se
arata preotului Cleopa plina de boli. A fost operat de
hernie, de piatra la rinichi si de tumoare vezicala. A
suferit o operatie faciala din cauza unei infectii dentare.
In ultimul an de viata nu mai putea merge decat sprijinit
de ucenici.
- In 1998, la 86 de ani, în ziua de 2 decembrie, parintele
si-a dat duhul in bratele lui Hristos.
Iustin Pârvu – Mărturisitorul și Duhovnicul a mii de
români
1919 – 2013
Părintele Iustin a fost recunoscut drept urmașul
Părintelui Cleopa și și-a onorat cu prisosință renumele.
Se trezea o dată cu roua dimineții și se așeza în scaunul
de spovedanie, de unde se ridica numai la vecernie. În
zilele obișnuite asculta și povățuia cam la o sută de
creștini, iar la sfarșit de săptămână primea și până la
doua sute de oameni.
- Născut pe 10 februarie 1918, la Petru Vodă – Neamț.
- 1936 - intră frate la Mănăstirea Durău.
- 1939 - se înscrie la Seminarul teologic de la Mănăstirea
Cernica.
- 1942-1944 - merge, ca preot misionar pe frontul de
est, până la Odessa.
- 1948 - era preot la Catedrala Episcopală din Roman,
când a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12
ani închisoare pe care i-a ispașit la braț cu moartea, în
pușcăriile de la Suceva, Jilava, Văcărești, Aiud, Baia Sprie.
"Moartea făcea parte din viața noastră. O vedeam ca
pe o izbavire, căci este poarta spre viața de dincolo pe
care ne-o dorim. Oricum, moartea mi-a fost tovaras și
mai înainte, pe frontul de est, când am mers ca preot cu
trupele române până la Odessa" , zicea părintele, când
vorbea despre moarte.Rugăciunea neîncetată l-a ferit de
nebunie și i-a păstrat credința neștirbită. Când s-au
sfarșit cei 12 ani, l-au întrebat dacă mai crede în
Dumnezeu. A răspuns că da și a primit înca patru ani de
temniță. I-a dus și pe aceștia, nădăjduind că va putea
ridica o mănăstire, după ce se va elibera, vis împlinit mai
apoi.
- Până sa reîmbrace hainele preoțesti, a muncit la tăiat
bușteni.
- 1966-1975 - preot-monah la Mănăstirea Secu.
- 1975-1990 – viețuiește la Mănăstirea Bistrița.
- 1991 - a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă –
Neamț, al carei stareț și principal duhovnic a fost.
- 2000 - ridică o casă de educație pentru copii și un azil
pentru bătrâni.
- în ultimii ani ai vieții sale, Părintele Iustin a fost tot mai
mult frământat de descreștinarea românilor. El lua
"pulsul" națiunii în scaunul de spovedanie.
- Întrebat, cum sunt astăzi românii ortodocși față de
până în 1989, părintele răspundea: ”În ultimii ani,
românii s-au mai stricat, s-au lăsat în voia unei libertăți
nebune, care-i duce la atitudini necreștinesși sau chiar
anticreștine. Omul românesc și-a pierdut reperele și a
răsturnat scara de valori. De fapt era pe undeva de
așteptat, după 50 de ani de comunism”.
- Părintele Iustin a adus la Petru Vodă cinci cranii ale
unor foști deținuți politici din groapa comună de lângă
Penitenciarul Aiud. Credea că majoritatea celor
martirizați acolo de către comuniști ar trebui să populeze
calendarul ortodox, zicea: "Cine stie cate sute sau mii
de trupuri ucise in chinuri se vor fi sfintit din voia
Domnului, dar stau nedescoperite si necinstite. Sa stiti
ca si din aceasta pricina ne bate Dumnezeu, pentru ca
nu recunoastem jertfa."
- Părintele credea că temnițele din România comunistă
au fost adevarate mănăstiri, unde elita țării și-a ispașit o
parte din păcatele firii omenești, de aceea și-a închinat
mănăstirea pe care a fondat-o memoriei celor uciși în
închisorile comuniste.
- În anul 2003, părintele înființează o publicație de
învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară,
numită "Glasul Monahilor".
- Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie,
părintele a avut cinstea de a fi ridicat la rangul de
arhimandrit.
- Pe 10 februarie 2013 a împlinit vârsta de 94 ani, iar pe
16 iunie, Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a trecut la
cele veșnice.
Sfântul de la Sâmbăta de Sus numit și Sfântul Ardealului
Părintele Arsenie Boca
1910 - 1989
- 29 septembrie 1910, se naște în comuna Vața de Sus -
Hunedoara, sub numele de Boca Zian Valeriu.
- 1933 – absolvent al Facultății de Teologie din Sibiu.
- 1938 – licențiat al Academiei de Arte Frumoase din

București.
- 1939 - se călugărește, sub numele Arsenie, la

Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus – Făgăraș.
- 1941 - este hirotonit preot; devine stareț la
Mănăstirea Brâncoveanu și cel mai căutat duhovnic din
Ardeal.
- 1948 - este numit duhovnicul Mănăstirii de maici de

la Prislop – Hațeg.
- 1951 - este arestat pentru că nu l-a denunțat pe un

fugar condamnat politic, nimeni altul decat viitorul
Mitropolit al Ardealului, IPS Antonie Plămădeală.
- 1953 - este eliberat din închisoare.
- 1955-1956 – întemnițat din nou.
- 1959 - este silit să se mute la București, după ce

Mănăstirea Prislop a fost desfiintata, în urma decretului.
- Până în 1967, lucrează în atelierele de pictură ale

Patriarhiei, apoi devine pictor particular de biserici.
- 22 noiembrie 1989 – Sinaia, trece la cele veșnice.

- CĂLUGĂRUL REVOLUȚIONAR. Popularitatea Părintelui
Arsenie Boca,a pus pe jar regimul comunist. Călugărul
care alterna tăcerile prăpăstioase , cu vorbele sale
memorabile putea declanșa oricând o răzmeriță. În
dosarul său de urmărire informativă întocmit de
Securitate scrie: "(...) Arsenie Boca are o influență
foarte mare asupra credincioșilor, practicând în masă
misticismul religios. (...) Călugărul Arsenie Boca, cu
ocazia mărturisirilor ce le face diferitelor persoane, îi
îndeamnă să creadă mai departe în Dumnezeu și să
ducă lupta împotriva celor fără Dumnezeu, adică
împotriva comuniștilor".
- Vorba sa era apă vie pentru cei curați, și bici
pentru cei păcătoși. Cunoștea oamenii dintr-o privire.
Prințesa Ileana a României îl invita periodic la Castelul
Bran să țină conferințe înaltei societăți. Predicile sale
erau împletiri savante între știință și teologie.
- Securitatea avea informații că Părintele Arsenie îi
ajuta pe partizanii din Munții Făgărașului, dar nu a reușit
să dovedeasca nimic. Autoritățile s-au mai calmat când a
fost mutat laMănăstirea Prislop (Hațeg). Dar mulțimea a
început să-l caute și acolo.
- Chiar și Securitatea comunistă era convinsă și
mărturisea că acest om este unul cu însușiri
excepționale. Fapt pentru care l-a supravegheat până a
murit. În dosarul său, codificat "Pictorul", exista un
raport al Directiei Regionale Sibiu a Securitatii, în care se
arăta: "DRSS deține informații că după întoarcerea
călugărului Arsenie Boca de la Canalul Dunăre - Marea
Neagră la Prislop, mulți locuitori din comunele apropiate
vin la el pentru a se vindeca de diferite boli".
Părintele orb, care vede în suflete - Părintele Teofil

Părăian
1929 – 2009
- Aceia care aveți copii trebuie să vă lăsați după copii, nu
copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu
poți să ceri unui copil să meargă la același pas cu un om
mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el,
trebuie să-i înțelegi neputința lui; nu-i ceri niște lucruri
pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil și nici nu le-ai
putut face.
- Cei mai mulți dintre credincioșii noștri nu au
duhovnic. Cei care se spovedesc o singură dată pe an, în
Postul Paștilor, poți să zici că n-au duhovnic. Unii se
spovedesc în două minute, poate nici două minute, acela
poți să zici că n-are duhovnic! Duhovnic are acela care se
orientează, care ține legătura cu duhovnicul. Dacă nu-i
așa, n-are duhovnic, are un preot la care s-a spovedit și
Doamne-ajută!
- Cineva mi-a spus, când l-am întrebat ce face în timpul
când ar trebuie să fie la biserică duminica:“Mă uit la
televizor!”. Și atunci i-am spus: “Fii atent, asta
înseamnă că ai televizorul în fată și pe Dumnezeu în
spate. Schimbă acum, du-te la biserică, să-L ai pe
Dumnezeu în fată și televizorul în spate.”
- Este o datorie a celor ce se căsătoresc să aibă familie
și nu un singur copil și să se uite la el ca la știu eu ce.
Dacă poți avea mai mulți copii și ai numai unul, ai un
idol, nu un copil!
- Pentru a fi un călugăr adevarat trebuie să fie un om
de excepție, un om care nu se joacă cu viața lui, un om
care știe ce-i călugăria, știe ce-a lăsat și ce-a găsit și care
nu mai poate fi clintit din calea călugăriei. Adică, nu
oameni cu lipsuri, pentru că în mănăstiri sunt foarte
mulți oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni
fară cultură, oameni care nu s-ar fi descurcat în viața
comună. Or, aceștia niciodată nu vor fi niște călugări
buni, vor fi niște călugări domiciliați și niște improvizați
în mănăstire. Dacă te duci prin mănăstiri și cercetezi,
poți constata mulți din aceștia, care nu sunt nici de
căsătorie, nici de călugarie. Aceștia nu înaintează, nu fac
parte din rândul oamenilor de excepție. Un om de
excepție este un om care ar fi putut face fată și în
căsătorie și care nu e refugiat în mănăstire.
- “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum
trebuie!”
- Când îl iubești pe cineva îl iubești cu defecte cu tot, și
când nu-l iubești, nu-l iubești nici cu calități cu tot.
Părintele Arsenie Papacioc – apărător al Ortodoxiei

1914 - 2011
- 15 august 1914 – s-a născut în satul Misleanu, com.
Perieți, din județul Ialomița.
- 1941 – a fost arestat și condamnat, sub regimul

mareșalului Ion Antonescu, pentru apartenența la
mișcarea legionară.
- 1946 – se eliberează din închisoare. Își face anii de

ucenicie monahală la Mănăstirile Cozia și Antim din
București.
- 1947 – se retrage într-o pădure și trăiește ca un pustnic

aproape doi ani.
- 1949 – este călugărit la Mănăstirea Sihastria, sub

ascultarea vestitilor noștri duhovnici – Arhimandritul
Cleopa Ilie, în calitate de staret, și Ieroschimonahul
Paisie Olaru.
- 1949-1950 – este sculptor la Institutul Biblic.
- 1951 – este hirotonit preot la Seminarul Monahal de la

Mănăstirea Neamț. Poarta numele de Părintele Anghel.
- 1952-1958 – este preot la Mănăstirea Slatina-Suceava.
- 1958 – este arestat din nou, pentru că făcea parte din

grupul "Rugul Aprins". Condamnat la 20 de ani muncă
silnică, a fost grațiat în 1964 de la Închisoarea Aiud.
- 1965 – este numit paroh în comuna Filea de Jos, din

eparhia Clujului; a mai fost preot și duhovnic la
Mănăstirile Căldărușani, Dintr-un Lemn și Cernica.
- 1969 – 1970 – este stareț al Mănăstirii Cheia-Prahova;
- din 1976 – este duhovnicul Schitului Sfânta Maria-

Tomis, întemeiat de Patriarhul Iustinian la Techirghiol.
- În data de 19 iulie 2011, la 97 de ani, Părintele Arsenie
a trecut la iubitul său Mire, Hristos, lăsând în urmă
mulțime de ucenici, rămaşi orfani de Părintele lor iubit.
- Părintele povesteşte o întâmplare miraculoasă
petrecută la sfârșitul unei Sfinte Liturghii, în care le
explica elevilor seminariști de la Neamț, unde era
profesor, proscomidia şi cum se săvârşesc Sfintele Taine.
În timp ce le explică faptul că datorită necredinței
preotului Sfintele Taine se pot transforma în carne şi
sânge şi care este rânduiala canonică în astfel de situații,
diaconul cu care slujea, era cuprins de îndoială în
privința celor relatate de Părinte. „Ce gândea diaconul
cu care slujeam, că tocmai în momentul acela consuma
Sfintele? Că n-o fi chiar aşa cum spune Părintele
Arsenie! Şi s-a umplut gura de sânge, carne în loc de
pâine, el a căzut jos şi potirul pe proscomidiar… Eu
eram la un metru jumătate de uşa diaconească, pentru
că era paraclisul mai mic. M-am întors şi l-am mustrat şi
şi-au revenit în chipul pâinii şi al vinului… El s-a îndoit, nu
trăia prin credință. Dar pentru care motiv te pregăteşti
pentru preoție”?
- Pe când era la Mănăstirea Cozia a fost trimis la
ascultare să îngrijească recolta, acolo a avut loc
întâmplarea cu capra. Părintele obişnuia să se roage în
magazia plină cu grâne. Iarnă geroasă şi lupii de afară au
înspăimântat însă şi capra Părintelui, care țipa cu
disperare să intre şi ea în magazie. „Nu puteam că erau
boabe pe acolo pe jos şi trebuia să mă ocup de ea. Şi am
băgat-o, am luat-o aşa de un corn şi de ureche şi am
tras-o lângă mine, să stea cuminte. N-am avut de lucru…
am ingenuncheat-o pe genunchii dinainte, ca s-o
imobilizez. Şi îmi făceam rugăciunile. Când m-am dus a
doua zi, capra a venit şi s-a aşezat singură în genunchi
ca rândul trecut.”
- La Aiud: „Aveam o bărdică cu apă şi 300 grame de
pâine de orz. Consideram bărdica drept potir şi treceam
prin toate momentele Sfintei Liturghii. Pe urmă
împărțeam pâinea aceea la deținuți şi le spuneam: Nu
pot să spun că este Sfânta Împărtăşanie, fiindcă sunt
destule elemente lipsă, dar că este mai mult decât
anaforă v-o pot spune!”. Pentru aceste fapte Părintele
era trimis des la răcitorul Aiudului. „În închisori a fost un
regim de exterminare, în primul rând cu o foame
nemaiîntâlnită, eram uscați, aşchie. M-au băgat adesea
la răcitor, unde era moarte sigură. Eram într-o haină
subțire şi ne băgau iarna; acolo era primejdie şi vara.
Răcitorul era o celulă frigorifică, ciment peste tot, înaltă
de cinci metri; nu aveai voie să stai jos; Noi nu aveam
putere nici să suflăm”.
- La eliberare, încercând să vadă dacă este reeducat şi
„vrednic” să fie eliberat, anchetatorul îl întreabă:
– Vorbeşte-mi de existența lui Dumnezeu! (spune
colonelul).
”– Dumneavoastră, la vârsta aceasta, îmi puneți o
întrebare de şcoala primară? Ochii cu care vedem, inima
care ne ține-n viață şi care iubeşte sunt daruri omeneşti
sau de la Dumnezeu? Acestea dovedesc existența lui
Dumnezeu. Însuşi faptul că suferim aici şi încă mai
trăim este un argument”. Văzând că este înfrânt,
colonelul a întrebat:
– Care este ultimul tău cuvânt?
– Sunt gata să mor pentru ce spun!
– Luați-l de aici! Gata!
- Ultimele cuvinte testament ale Părintelui Arsenie,
spuse către cei care vegheau la patul său de
suferință: ”Să iubim bine, să iubim frumos, să iubim
rana şi pe cel ce a făcut rana!”

CATEHEZA - Chipuri de Mari Duhovnici Ai României

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CATEHEZA - Chipuri de Mari Duhovnici Ai României

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Cercul pastoral nr. 8 -

Chipuri de mari pĂstori

Vor mai fi fiind si altii asemenea lor, știuți și neștiuți,

Arhimandritul Cleopa Ilie – Cel mai mare duhovnic al

- 1933 – absolvent al Facultății de Teologie din Sibiu.

- 1938 – licențiat al Academiei de Arte Frumoase din

- 1939 - se călugărește, sub numele Arsenie, la

- 1948 - este numit duhovnicul Mănăstirii de maici de

- 1951 - este arestat pentru că nu l-a denunțat pe un

- 1953 - este eliberat din închisoare.

- 1955-1956 – întemnițat din nou.

- 1959 - este silit să se mute la București, după ce

- Până în 1967, lucrează în atelierele de pictură ale

- 22 noiembrie 1989 – Sinaia, trece la cele veșnice.

Părintele orb, care vede în suflete - Părintele Teofil

Părintele Arsenie Papacioc – apărător al Ortodoxiei

- 1941 – a fost arestat și condamnat, sub regimul

- 1946 – se eliberează din închisoare. Își face anii de

- 1947 – se retrage într-o pădure și trăiește ca un pustnic

- 1949 – este călugărit la Mănăstirea Sihastria, sub

- 1949-1950 – este sculptor la Institutul Biblic.

- 1951 – este hirotonit preot la Seminarul Monahal de la

- 1952-1958 – este preot la Mănăstirea Slatina-Suceava.

- 1958 – este arestat din nou, pentru că făcea parte din

- 1965 – este numit paroh în comuna Filea de Jos, din

- 1969 – 1970 – este stareț al Mănăstirii Cheia-Prahova;

- din 1976 – este duhovnicul Schitului Sfânta Maria-

S-ar putea să vă placă și