Meritocratie

Meritocrația este o formă de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea

este făcută și sarcinile sunt atribuite pe baza abilității (meritelor) și talentului, nu pe
baza averii (plutocrație), originii, legăturilor de familie (nepotism), privilegiilor
de clasă (aristocrație), dreptului primului ocupant, popularității (democrație) sau a
altor factori determinanți privind poziția socială sau puterea politică.
Cuvântul meritocrație este adesea utilizat în zilele noastre pentru a descrie un tip
de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute în principal
prin competiție, sau prin talent și competență demonstrate. Principiul este că o
poziție investită cu responsabilități și prestigiu social trebuie dobândită,
nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare. Meritocrația este, de asemenea,
termenul folosit pentru a descrie sau critica o societate concurențială care acceptă
decalaje inechitabile ale venitului, averii și poziției sociale în funcție de talent,
merit, competență, motivație și efort.
Termenul „meritocrație” a fost folosit pentru prima oară într-un sens
peiorativ(dispretuitor) de către Michael Young în cartea lui, The Rise of the
Meritocracy (Ascensiunea meritocrației), 1958, care descrie un viitor anormal în
care poziția socială este determinată de coeficientul de inteligență (IQ), plus efort.
În ciuda originii negative a termenului, mulți consideră că un sistem meritocratic
este o alegere bună pentru societate. Susținătorii meritocrației argumentează că un
asemenea sistem este mai just, mai productiv decât alte sisteme și permite evitarea
discriminărilor bazate pe sex, rasă sau relații sociale. Pe de altă parte, oponenții
meritocrației argumentează că principala anomalie, relevată de Young - existența
unei clase meritocratice care monopolizează accesul la merit și la criteriile lui de
definire, iar prin asta își perpetuează propria putere, statutul social și privilegiile - a
apărut rapid în multe, dacă nu toate societățile care au experimentat meritocrația.

Susținători proeminenți
Confucius-„În învățământ nu trebuie făcută deosebirea de clasă.”
Han Feizi- filozof chinez, care a susținut un sistem meritocratic pentru
guvernământ și societate.
Napoleon-Franța Napoleoniană postrevoluționară este și ea uneori considerată
meritocratică. 

State in care este prezenta:

Republica Venețiană-În fiecare an, cetățenii erau punctați pe baza
succeselor obținute - în academie, artă, comerț 
Singapore- pretinde a fi o adevărată meritocrație, punând accent pe descoperirea
și formarea tinerilor străluciți pentru posturi de conducere. În acest scop,
rezultatele la învățătură sunt considerate cea mai importantă recomandare.