Spatiul Post Sovietic si provocarile de securitate – Conflictele inghetate

Un „conflict înghețat” este definit de literatura de specialitate ca fiind o situație conflictualã

acută, dar fãrã recurs la violențã armată pe scară largă, din pricina epuizării reciproce a
combatanților în faza anterioară de conflict militar și a descurajării exercitate de prezența
unei puteri regionale sau a unei mari puteri din afara sistemului. În ceea ce privește definirea
termenului de conflict înghețat, în primul rând, putem evidenția anumite trăsături ale acestuia:
nici o soluție sustenabilă de pace; prezența continuă a posibilității de reapariție a conflictului
(sau încălzirea/dezghețarea); revendicări de drept și control de facto ale separatiștilor, dar fără
recunoaștere internațională a pretențiilor de suveranitate; implicarea unui actor extern (stat
protector) care are interesul de a menține conflictul nerezolvat; subminarea stabilității
economice și politice a statului. Părțile se percep ca fiind în continuare în situația de a avea
scopuri incompatibile și principala preocupare a fiecăreia e de a acumula putere (atât prin
consolidare economică și politică internă, prin înarmare, cât și prin eventuale alianțe cu alte
state) și de a își ameliora poziția relativă față de adversari.. Pentru a înțelege cum s-a ajuns la
existența acestor conflicte înghețate din spaþiul ex-sovietic, trebuie sã arãtãm care au fost
cauzele profunde ale nemulțumirilor ce au produs tensiuni atât de puternice. Se identificã mai
multe niveluri explicative: tensiunile etnice și religioase, efectele intervenþiei unor mari
puteri asupra actorilor locali, inegalități socioeconomice, etc
Fie cã este vorba de Transnistria, de Osetia de Sud, Abhazia sau Nagorno-Karabah,
toate aceste conflicte au elemente structurale comune, dar și unele diferențe.
*Sunt consecința directă a politicilor față de naționalități aplicată de fosta URSS, expertă în
decupaje etnoteritoriale arbitrare, menită să învrăjbească popoarele.
*Suportă efectul politicilor de intervenție directă a Rusiei, actor dornic să își mențină vechea
sferă de influență și să slabească noile state prin valorificarea vulnerabilităților interne
*Conflictele etnice pot fi văzute ca naturale, având în vedere că statele caucaziene sunt
multietnice, așadar predispuse la conflicte, dar la fel de adevărat este faptul că Rusia le-a
favorizat și le-a înțetit
* an alt element comun este faptul ca sunt Entități separatiste mai mici și mai slabe si au
reușit să triumfe în războaiele de la începutul anilor 90 cu sprijin rusesc și luptă constant
pentru recunoașterea statalității lor.
*Conform dreptului internațional aceste entități nu există, cu toate că unele țări le por acorda
unilateral recunoaștere
*Actuala graniță ce separă entitățile separatiste și statele din care s-au desprins reflectă în
special linia de front existentă în momentul armistițiului între părțile beligerante
*Entitățile separatiste nu ar putea supraviețui din punct de vedere economic fără ajutorul
Rusiei, iar în cazul Nagorno-Karabah, fără cel al Armeniei, care la rândul său este ajutată de
Rusia

Au existat mai multe tentative de solutionare a conflictelor, fiind propusse mai multe solutii:
a. Federalizarea și regionalizarea;-, modelul federativ a fost de regulã propus de Rusia și
asumat adesea de OSCE și unele state din UE și NATO, acest model a tins sã mascheze
dorința Moscovei de a pãstra controlul asupra regiunilor separatiste și de a permite
separatiștilor sã se legitimeze în ochii comunitãții internaționale. D
c. soluția radicalã: rãzboiul de „recuperare”; - un exeplu în acets sen este Rãzboiul ruso-
georgian care a demonstrat din plin cã un conflict îngheþat prost gestionat se poate
transforma oricând în conflict militar deschis.
d. soluția alipirii la Rusia; -Deși oficial Moscova nu a solicitat un asemenea lucru, ea a
încurajat elitele secesioniste din Transnistria și Osetia de Sud sã amenințe cu alipirea
teritoriilor controlate de ele la cel al Federației Ruse.
e. soluția independenței; - o solutie irealizabila, avand in vedere ca aceste entitati separatiset
sunt atat de mici si slab dotate cu resurse incat e imposibil sa supravietuiasca fara ajutor
extern
f. Ultima solutie: înghetarea pe termen lung a conflictelor – aceasta ar fi solutia dorita atat de
separatisti cat si de Rusia. Avand tendinta sa evite scandalul international, Rusia opteaza
pentru inghetarea conflictului

Politica de securitate a Romaniei nu poate ignora prezenta conflictelor inghetate. Limitarea si

controlul focarelor de conflict sunt elemente esentiale ale efortului de stabilizare regionala,
avand in vedereca Romania actioneaza ca un stat membru al UE si NATO, cu precizarea ca
este si stat de frontiera al acestor 2 organizatii. Conflictele din Abhazia, Osetia de Sud,
tensiunile din Crimeea pot crea efecte negative asupra politicii de securitate nationala a
Romaniei. Dacã analizãm pe termen lung efectele conflictelor îngheþate asupra securitãþii
Romaniei, trebuie sã ne referim la douã niveluri: cel al securitãții statului (și populaþiei) și cel
al securitãții UE și NATO. Dacã pentru primul nivel, un conflict devenit „înghețat”, devine
brusc „fierbinte”, implicã riscuri de tip economic (întreruperea sau diminuarea fluxurilor de
hidrocarburi), de tip imigraționist (problema refugiaților de rãzboi) și costuri militare (nevoia
de a spori cheltuielile alocate apãrãrii). La nivelul UE și NATO este vorba de destabilizare
regionalã, eșecul parțial al politicilor de vecinãtate, spirala ostilitãții fațã de statul sau statele
care susțin din umbrã sau deschis revendicãrile separatiștilor, politici militare mai rigide și
angajamente mai ferme în cadrul Alianței Nord-Atlantice și al PESC-PESA, dar și cursa
înarmãrilor în cazuri extreme.