Tehnica elaborării normelor

juridice

Această tehnică se referă la operaţiunea

legislativă de elaborare a legilor,
ordonanţelor guvernului şi altor acte
normative precum şi la tehnica juridică avută
în vedere la compunerea conţinutului textului
actelor normative în general.

1
1. Tehnica legislativă

Tehnica legislativă cuprinde totalitatea principiilor,

metodelor şi procedurilor folosite în procesul de
elaborare a legilor şi celorlalte acte normative.

– Elaborarea normelor juridice are loc în principal

prin activitatea normativă a unor organe de stat
(parlament, guvern) - activitate creatoare de
drept potrivit nevoilor dictate de evoluţia
societăţii.

2
– Activitatea normativă a organelor de stat se
desfăşoară în conformitate cu atributele si
competenţele pe care aceste organe le au şi
apoi prin legi organice (regulamente de
funcţionare ale organelor legiuitoare).

– Întreaga activitate de elaborare a normelor

juridice trebuie să se facă cu respectarea unor
proceduri si metode, respectiv a unor principii
care să răspundă cât mai precis unei
reglementări ştiinţifice, clare si coerente.

3
2. Tehnica juridică

Tehnica juridică este un concept complex care

desemnează, emite reguli, principii, metode,
procedee şi operaţii folosite pentru elaborarea,
realizarea, aplicarea şi interpretarea normei juridice.

– Tehnica juridică constituie un domeniu al ştiinţei

juridice.

4
– Tehnica juridică rămâne o activitate de creaţie
în planul iniţierii şi dezvoltării textului normei
juridice.

– Tehnica juridică se transformă în reglementare

juridică doar în măsura în care organele de
stat legiuitoare adoptă sau îşi însuşesc regulile
impuse de tehnica juridică.

5
Principiile şi etapele procesului de
legiferare ale actelor normative

Principiile procesului de elaborare a actelor

normative

Etapele elaborării actelor normative în special

a legilor

6
Principiile procesului de elaborare a actelor
normative

Procesul de elaborare a actelor normative este o

activitate complexă care trebuie să ţină seama pe
langă o serie de factori (politici, economici, morali,
naturali, istorici, naţionali şi internaţionali) şi de
anumite principii cum ar fi:

1. principiul fundamentării ştiinţifice;

2. principiul respectării unităţii de sistem a dreptului;
3. principiul accesibilităţii actelor normative.

7
1. Principiul fundamentării ştiinţifice

– Fundamentarea ştiinţifică a activităţii de

elaborare a legilor şi a oricăror norme juridice:

pentru a da o reglementare cat mai apropiată

de situaţia de fapt a unor raporturi sociale este
necesar un demers ştiinţific anterior elaborării
actului normativ la care participă date ale
ştiinţei sociologice, economiei informaticii,
statisticii etc.

8
2. Principiul respectării unităţii de sistem a
dreptului

– Respectarea unităţii de sistem a dreptului în

conformitate cu acest principiu:

orice proiect de act normativ trebuie să

respecte supremaţia Constituţiei şi a
celorlalte legi cu putere juridică superioară, să
se coreleze cu celelalte acte normative cu
care va intra în aplicare astfel încât să se
evite contradicţiile normative.

9
3. Principiul accesibilităţii actelor normative

– Principiul accesibilitatii actelor normative

presupune că:

normele juridice trebuie să transmită

destinatarilor (persoane fizice sau juridice) un
mesaj clar pe inţelesul tuturor astfel încât să
se evite stările confuze, controversate şi
tendinţa de eludare a legilor.

10
 Etapele elaborării actelor
normative în special a legilor

1. Iniţierea legii;
2. Dezbaterea proiectului de lege;
3. Votul şi adoptarea legii;
4. Verificarea constituţionalităţii legii;
5. Promulgarea legii;
6. Publicarea legii.

11
1. Iniţierea legii

Iniţierea legii este de competenţa guvernului,

membrilor Parlamentului sau a unui număr de
persoane cu drept de vot în condiţiile prevăzute de
Constituţie.

2. Dezbaterea proiectului de lege

Dezbaterea proiectului are loc după procedura

prevăzută de regulamentele Camerelor, fiecare
Cameră efectuând dezbaterea pe articole iar după
fiecare articol se votează admiterea sau respingerea
textului respectiv.
12
3. Votul şi adoptarea legii

Votul şi adoptarea legii este o activitate a

fiecărei Camere a Parlamentului şi semnifică
însuşirea de către Parlament prin Camerele sale
a proiectului de lege în totalitatea sa sau numai a
unei părţi a acestuia.

13
4. Verificarea constituţionalităţii legii

Verificarea constitutionalităţii legii este activitatea

de supunere a legii aşa cum a fost votată de
Parlament spre verificarea corespondenţei acesteia cu
normele constituţionale şi cu deciziile pronunţate
anterior de către Curtea Constitutională.

In urma acestei activităţi legea poate fi considerată:

a. constituţională în întregul ei şi urmează a fi înaintată

spre promulgare;

b. Curtea Constituţională poate constata

neconstituţionalitatea unor norme juridice conţinute de
lege şi atunci proiectul de lege va fi retrimis
Parlamentului pentru amendarea textului
neconstituţional.
14
5. Promulgarea legii

Promulgarea legii este activitatea prevăzută de

Constituţie în competenţa presedintelui ţării şi
semnifică separarea proiectului de lege adoptat
de Parlament de către Preşedinte.

Acesta poate cere o singură dată reexaminarea

legii după care este obligat să o promulge.

15
6. Publicarea legii

Publicarea legii semnifică aducerea la cunostinţa

publicului a conţinutului legii prin publicarea în
Monitorul Oficial al României ceea ce presupune şi
intrarea în vigoare a legii.
Potrivit Constituţiei revizuite, legea intră în vigoare
fie după 3 zile de la publicare, fie la data prevazută
expres în conţinutul legii.

16
Autorităţi publice:

Parlament
Preşedinte
Guvern
Administraţie publică
Autoritate judecătorească.

17
Parlamentul

– Parlamentul este organul reprezentativ suprem al

poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

– Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi

Senat.

– Parlamentul adoptă următoarele categorii de legi:

legi constituţionale,
legi organice,
legi ordinare,
hotărâri ale Guvernului,
ordonanţe de urgenţă ale guvernului.

18
Guvernul

– Guvernul, potrivit programului său de guvernare

acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii
interne şi externe a ţării şi exercită conducerea
generală a administraţiei publice.

– În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul

cooperează cu organismele sociale interesate.

– Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri

şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

19
Actele Guvernului

– Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

– Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

– Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de

abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de
aceasta.

– Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se

semnează de primul-ministru, se contrasemnează de
miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se
publică în Monitorul Oficial al României.
20
Administraţia publică se împarte în:

Administraţia publică centrală de

specialitate

Administraţia publică locală

21
Administraţia publică centrală de
specialitate este reprezentată de:

– ministere care se organizează numai în

subordinea Guvernului;

– alte organe de specialitate care se pot

organiza în subordinea Guvernului ori a
ministerelor sau ca autorităţi administrative
autonome.

22
Administraţia publică locală:

– autonomia locală în comune şi în oraşe

este realizată de consilii locale alese şi
primari aleşi, în condiţiile legii;

– consiliile locale şi primarii funcţionează, în

condiţiile legii, ca autorităţi administrative
autonome şi rezolvă treburile publice din
comune şi din oraşe.

23
Iniţiativa legislativă

Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului,

deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin
100.000 de cetăţeni cu drept de vot.

Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin

transmiterea proiectului de lege către Camera
competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.

24
Sesizarea Camerelor

Proiectele legilor organice se supun spre dezbatere şi

adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră
sesizată.

Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se

supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră
sesizată, Senatului.

Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de

zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită
termenul este de 60 de zile.

După adoptare sau respingere de către prima Cameră

sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite
celeilalte Camere care va decide definitiv.

25
Adoptarea legilor şi a hotărârilor

Legile organice şi hotărârile privind regulamentele

Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor
fiecărei Camere.

Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii

membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă,

Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri
legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit
regulamentului fiecărei Camere.

26
Promulgarea legii

Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui

României. Promulgarea legii se face în termen de cel
mult 20 de zile de la primire.

Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere

Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a

cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii
se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate
după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii
Constituţionale, prin care i s-a confirmat
constituţionalitatea.

27
Intrarea în vigoare a legii

Legea se publică în Monitorul Oficial al

României şi intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în
textul ei.

28
Consiliul Legislativ

Consiliul Legislativ este organ consultativ de

specialitate al Parlamentului, care avizează
proiectele de acte normative în vederea
sistematizării, unificării şi coordonării întregii
legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei
României.

Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului

Legislativ se stabilesc prin lege organică.

29