BOLILE CASTRAVEłILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze
MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEłILOR
Virusul mozaicului castraveŃilor
(cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care
se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecŃii
grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi
la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a.
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu
condiŃiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele.
Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în
final pieirea plantelor.
La plantele mature, boala se caracterizează prin apariŃia de simptome tipice de mozaic
pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare,
verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care
alternează cu porŃiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic.
Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe
frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea
prematură a plantelor.
La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor,
începând de la bază, încât în porŃiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele
de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi
cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaŃi. Simptomul de nanism este mai pronunŃat când
planta a fost infectată în stadiul tânăr.
 Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forŃate, este apariŃia pe
frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense
plantele nu mai înfloresc.
Pe fructele de castraveŃi, în condiŃii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se
caracterizează prin apariŃia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse
pe toată suprafaŃa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori,
fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format
după ce a avut loc infecŃia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii
pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiŃii de
temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp.
Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveŃilor (Cucumber mosaic virus) se
prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este
de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveŃilor prezintă
numeroase tulpini care se diferenŃează prin reacŃia plantelor test şi prin proprietăŃile serologice
şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod
nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae
(Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete,
spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella
bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul
acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminŃele. Virusul se dezvoltă bine
la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaŃie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi
18-20 zile în Ńesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă.
Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecŃiei se impune
amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete
etc.) la distanŃă mai mare de 500 m, de sursele de infecŃie. La plantare se va folosi numai răsad
sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinŃi. În
culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a
se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru
aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenŃie distrugerii buruienilor
gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaŃiile dintre sere şi
solarii.
 O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a
soiurilor şi hibrizilor de castraveŃi rezistenŃi sau toleranŃi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1,
Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I.
Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEłILOR

Virusul mozaicului verde al castraveŃilor

(Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în
Germania, FranŃa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În Ńara noastră a fost
identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveŃi din sere.
Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele.
Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveŃi din sere.
Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în
special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere
(transparenŃă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de
deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a Ńesuturilor verzi. Atacul este mai
evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza
tânără rămân pipernicite şi dau producŃii mici. MalformaŃiile foliare se accentuează, mai ales
iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea
nervurilor şi în apariŃia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la
suprafaŃa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază
timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială
foarte scăzută.
Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse
pe frunzele de castraveŃi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina
galbenă. Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte, rigide, lungi de 275-300 nm, cu
diametrul de 14-18 nm. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. Virusul posedă o
rezistenŃă ridicată la uscăciune. La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva
luni.
De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminŃele de
castraveŃi în proporŃie de 5-8 %, fiind localizat numai pe suprafaŃa seminŃelor şi într-un
procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. În perioada de vegetaŃie se transmite
prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase, prin intermediul apei de irigaŃie, prin
inventarul de lucru contaminat, mâinile şi hainele muncitorilor. Nu se transmite prin afide şi
nu atacă solanaceele. InfecŃiile cu acest virus au consecinŃe grave asupra plantelor deoarece
afectează sistemul radicular care, rămâne mai redus cu 50 % faŃă de cel al plantelor sănătoase,
fapt urmat de diminuarea sensibilă a producŃiei de castraveŃi (Fletcher şi colab., 1969).
Măsuri de prevenire şi combatere. Cea mai importantă măsură împotriva acestei
viroze este folosirea de seminŃe libere de virus sau a seminŃelor dezinfectate termic, uscat,
timp de 3 zile la 70°C.
În sere şi solarii se va executa dezinfecŃia termică a solului cu vapori supraîncălziŃi,
astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C, timp de o oră.
Scheletul serelor, uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii, precum şi
halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluŃie de fosfat trisodic 15 %. Muncitorii îşi vor
spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. Se impune
excluderea răsadului, cu simptome de infecŃie, de la plantare. După desfiinŃarea culturii se vor
îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaŃa solului. Se vor
introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenŃi la CMC, precum: Levina F1, Akito F1, Milenium
F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).
 NECROZA CASTRAVEłILOR

Virusul necrozei tutunului la castraveŃi

(Tabacco necrosis virus in cucumber)

Necroza castraveŃilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere, fiind cunoscută în

multe Ńări din Europa (FranŃa, Germania, Olanda, Norvegia, Suedia, România etc.), în S.U.A.
şi Canada.
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. Pe frunze, virusul produce
numeroase pete, de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii, de dimensiuni mici, ca şi
necrozarea unor porŃiuni ale nervurilor şi a spaŃiilor internervuriene. Uneori frunzele prezintă
fenomenul de brunificare a nervurilor.
Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe, la suprafaŃa lor
observându-se pete uşor adâncite, deschise la culoare, delimitate de o bordură de culoare
verde-închis, cu aspect hidrozat. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi
luminozitate redusă, în timp ce în condiŃii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină
intensă sunt slab exteriorizate. În cazul infecŃiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă.
Agentul etiologic. Această boală a castraveŃilor este produsă de o tulpină a virusului
necrozei tutunului, care se prezintă sub formă de particule poliedrice, cu diametrul în jur de 30
nm. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. În natură, în culturile de
castraveŃi, virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae, care se
găsesc în sol. Ciuperca îşi menŃine viabilitatea, sub formă de spori de rezistenŃă, timp de 8-9
ani, care constituie o sursă permanentă de infecŃie.
Măsuri de prevenire şi combatere. Ca primă măsură de combatere se impune
dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziŃi, ca şi în cazul mozaicului verde.
Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. În sere se va menŃine un regim termic relativ
ridicat, de 28-30°C, care este nefavorabil multiplicării virusului. Se impune, de asemenea,
dezinfectarea uneltelor, a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează.
 Bacterioze

PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEłI

Pseudomonas syringae pv. Lachrymans (E.F. Smith et Bryan) Joung, Dye et
Wilkie

Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveŃi din
Europa, S.U.A. şi Canada. A fost semnalată şi studiată în anul 1915, în S.U.A., de Smith şi
Bryan. În România a fost semnalată de Tr. Săvulescu, în anul 1940, la castraveŃi şi pepeni.
Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere, solarii şi răsadniŃe,
producând pierderi mari ce ajung până la 50 %.
Simptome. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaŃie, pe toate
organele aeriene: cotiledoane, frunze, tulpini şi fructe.
Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuŃelor, pe cotiledoane, sub forma
unor pete mici, circulare sau colŃuroase, de culoare verde-închis la început, hidrozate, care
apoi se brunifică, se usucă şi se necrozează. De regulă, numărul petelor pe cotiledoane nu este
prea mare, plantele continuând să se dezvolte. De regulă, numărul petelor pe cotiledoane nu
este prea mare, plantele continuând să se dezvolte. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe
frunzele mature, pe care apar pete hidrozate, de culoare verde-închis, înconjurate de o zonă
galbenă-verzuie, de cele mai multe ori colŃuroase, bine conturate, dispuse frecvent de-a lungul
nervurilor. La început, petele sunt mici, de 2-7 mm în diametru, pentru ca mai târziu, dacă
umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %), să ajungă la 15 mm. Adesea petele
confluează, ocupând suprafeŃe mari din limb.
Pe timp umed, pe faŃa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos, sub formă de
picături, care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. După câteva zile, Ńesuturile petelor
se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie, se sfâşie şi cad, limbul apărând perforat.
Numărul petelor variază în funcŃie de condiŃiile climatice şi de soi, putâng ajunge până la 50-
60 pe o singură frunză.
Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peŃiolurile frunzelor, care apoi se
veştejesc şi putrezesc sau se se usucă, după cum timpul este umed sau uscat.
 Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar, sub forma unor pete mici, de 1-3 mm, circulare,
hidrozate, adâncite, cu centrul albicios, care au aspectul unor ulceraŃii. La suprafaŃa acestor
ulceraŃii apar, ca şi pe celelalte organe bolnave, picături mucilaginoase, albicioase sau gălbui
care, după ce se usucă, se prezintă ca o crustă fină, albă-cenuşie. Bacteriile cauzate pătrund şi
în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminŃele.
Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producŃia mult diminuată atât cantitativ
cât şi calitativ. Dacă în momentul infecŃiei fructele sunt tinere, ele rămân mici şi uneori
deformate.
Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare
cantitate de precipitaŃii, când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %. Temperatura optimă
pentru evoluŃia bolii oscilează între 19-27°C. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii.
Agentul etiologic. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria
Pseudomonas syringae pv. lachrymans (E.F.Smith et Bryan) Joung, Dye et Wiljie, din
diviziunea Bacteria, fam. Pseudomonadaceae.
Bacteria are formă de bastonaş, de 1,2-2 x 0,8 µm, cu capetele uşor îndoite, solitare, în
perechi sau dispuse în lanŃuri, cu 1-5 flageli polari. Este asporogenă, Gram-negativă, aerobă,
cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C, optima fiind de 25-27°C, sensibilă la lumina solară
şi mai puŃin la uscăciune. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare, lucioase, netede
sau uşor proeminente, albicioase. În bulion, bacteria se dezvoltă slab până la moderat, formând
peliculă.
Pe felii de cartof, bacteria dezvoltă o cultură abundentă, mucilaginoasă, de culoare
crem. Bacteria Ps. syringae pv. Lachrymas nu coagulează laptele, lichefiază gelatina,
hidrolizează parŃial amidonul, produce indol, nu reduce nutriŃii, nu produce NH3 şi H2S.
În timpul vegetaŃiei, bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie, vânt,
insecte, unelte cu care se lucrează. InfecŃia frunzelor se face prin stomate, dimineaŃa înainte de
a se evapora picăturile de apă sau de rouă. În fructe, bacteria pătrunde prin leziunile mici ale
pieliŃei. Perioada de incubaŃie durează 2-3 zile în cazul înfecŃiilor primare şi 8-10 zile pentru
infecŃiile secundare.
De la un an la altul, bacteria rezistă în seminŃele provenite din fructe atacate şi în
resturile de plante bolnave până când acestea se descompun. În seminŃe bacteria îşi păstrează
viabilitatea până la 2 ani. Odată cu germinarea seminŃelor, bacteria migrează în cotiledoane,
asigurând astfel infecŃia primară.
Măsuri de prevenire şi combatere. De mare importanŃă în prevenirea apariŃiei bolii
sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminŃe sănătoase (obŃinută din
fructe neatacate) sau dezinfectate. Gh. Marinescu (1981, 1982) a obŃinut rezultate foarte bune
în dezinfectarea seminŃelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraŃie, folosind
produsele Kocide 101 – 0,5 %, Hidroxid de cupru R.S.R. (15 %) – 1,5 %, Cryptonol – 0,1 %,
frecvenŃa atacului fiind de 2,2 %. Rezultate similare s-au obŃinut şi prin utilizarea
tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră.
În timpul vegetaŃiei, îndată după răsărire, se elimină plantele atacate şi se va aplica
primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0,3 %, Alcupral 50 PU –
0,5 %, Funguran OH 300 SC – 1 – 1,5 l/ha, Novozir MN 80 – 0,2 %, Mancozeb 800 – 0,2 %,
Bonillie Bordelaise – 0,75 %, Curzate Plus T – 0,25 % sau Super Champ FI – 0,3 %.
Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile. O atenŃie deosebită se va
acorda combaterii, în special, în prima parte a perioadei de vegetaŃie, când intensitatea atacului
este mai mare. Irigarea se va efectua numai prin rigole, deoarece apa prin aspersie vehiculează
patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase.
În culturile de castraveŃi din spaŃii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate
de această bacterie, pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor.
După recoltare, resturile vegetale vor fi adunate şi arde, efectuându-se apoi o arătură
adâncă. O atenŃie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveŃi
cu rezistenŃă sau toleranŃă la infecŃia cu acest patogen. Gh. Marinescu (1986) arată că din 30
de soiuri, linii şi hibrizi de castraveŃi testaŃi în câmp, pe fond de infecŃie artificială, numai
Gemini, Agnes şi Triumph au prezentat toleranŃă faŃă de acest patogen.
În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de
castraveŃi toleranŃi sau rezistenŃi la atacul acestei bacterii, ca: Topaz, Premier, Select, Record
(1, 2, 3), Sonet, Adonis ş.a. (M. Costache şi colab., 2004).
 OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR
Erwinia tracheiphila (E.F.Smith) Holland

Această bacterioză, semnalată pentru prima dată în S.U.A., în anul 1893, de E.F.Smith,
este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae.
În Ńara noastră a fost observată, întâia oară, în anul 1953, de Tr. Săvulescu şi colab.
Atacă în special – castraveŃii, putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni, dovlecei, dovleac,
Bemincasa cerifera etc.
Simptome. Boala se manifestă prin ofilirea limbului, începând cu frunzele bazale. La
început se ofilesc porŃiuni mici din limb, care se extind repede cuprinzând limbul în întregime.
Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peŃiol ca nişte umbrele care se închid, simptom uşor de
observat în timpul zilei. În cursul nopŃii, la început, frunzele îşi recapătă turgescenŃa. Din
frunze bacteria migrează în peŃiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte. Fructele
plantelor atacate sunt ofilite, zbârcite. Tulpina, rădăcina şi peŃiolii frunzelor nu prezintă
simptome de îmbolnăvire. Într-o secŃiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se
constată prezenŃa unui mucilagiu alb-cenuşiu, în vasele conducătoare, care împiedică circulaŃia
sevei, producând ofilirea şi în final uscarea plantei. Această ofilire este o boală tipică a
vaselor, o traheobacterioză.
Agentul etiologic. Bacteria E. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe
solitare, de 1,2-2,5 x 0,5-0,7 µm, cu flageli peritrichi, Gram-negativă, asporogenă, aerobă sau
facultativ anaerobă, sensibilă la căldură şi uscăciune. Temperatura optimă de dezvoltare a
bacteriei este de 25-30°C, minima de 8°C, iar maxima de 34-35°C. Pe geloză formează colonii
mici, netede, umede, lucioase, albicioase, cu structură în formă de reŃea. Pe felii de cartof
sterilizat cultura este mucilaginoasă, albicioasă.
Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica
vittata şi D. Undecimpunctata, în corpul cărora iernează. InfecŃia se face numai prin rănile
produse de aceste insecte, în prezenŃa picăturilor de apă. Bacteria se instalează în vasele
conducătoare, apoi trece în parenchim, unde formează caverne pline cu mucilagiu. Perioada de
incubaŃie este de 7-15 zile, iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime.
În afară de castraveŃi, bacteria mai atacă pepenele galben, dovlecelul şi dovleacul.
 Măsuri de prevenire şi combatere. Îndată după apariŃia bolii se vor aplica tratamente
foliare pentru distrugerea insectelor vectoare. Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge
prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecŃie pentru alte insecte.

PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL

FRUCTELOR DE CASTRAVEłI
Pseudomonas bürgeri Rot.

Această bacterioză, care se întâlneşte frecvent în Bulgaria, Ucraina, FederaŃia Rusă

etc., produce pagube importante culturilor de castraveŃi din spaŃiile protejate, care pot ajunge
în unii ani până la 30-40 % din producŃie. În România, boala a fost semnalată, de Gh.
Marinescu, I. Zurini şi V. Severin, în anul 1978.
Simptome. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor, frunze, tulpini
şi fructe. Pe frunze apar iniŃial pete mici, de 3-5 mm în diametru, colŃuroase, de culoare verde-
închis. Într-o fază mai evoluată a bolii Ńesuturile petelor par a fi „opărite”, devin hidrozate şi
prezintă pe faŃa inferioară exsudat bacterian abundent. În condiŃii favorabile (umiditate
atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze, ocupând suprafeŃe mari din limbul frunzelor.
Cu timpul Ńesuturile din dreptul petelor se usucă, devin pergamentoase, evidenŃiindu-se
simptomul de arsură a frunzelor. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi
pier. În secŃiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare, macerarea şi
transformarea Ńesuturilor într-un putregai moale, acoperit de exsudat bacterian.
Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe, sub forma unor
pete adâncite, de 1-3 mm, cu aspect apos, cu centrul albicios, la suprafaŃă cu un abundent
exsudat albicios. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %, iar temperatura oscilează între
26-27°C, Ńesuturile fructelor atacate se macerează, transformându-se într-o masă moale
apoasă.
Agentul etiologic. Bacteria Ps. Bürgeri Rot., are caracteristici morfologice, fiziologice
şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. Syringae pv. lachrymans.
Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în
cazul bacteriei Ps. Syringae pv. lachrymans.
 PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE
Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson

Semnalată prima dată, în anul 1925, de către Bryan, în S.U.A., boala este cunoscută în
prezent şi în Europa şi Asia, fără a produce pagube prea mari.
Simptome. Atacul se observă pe frunzele de catraveŃi, dovlecel şi dovleac sub forma
unor pete mici, de 3-7 mm şi diametru, circulare sau unghiulare, hidrozate, de culoare galbenă,
slab delimitate. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune, pot să conflueze şi să
distrugă porŃiuni mari din frunze. Uneori, petele sunt înconjurate de un halou galben. În
condiŃii de umiditate atmosferică ridicată, în dreptul Ńesutului atacat se observă prezenŃa unui
exsudat bacterian. Rareori, atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite, cu picături de
exsudat la suprafaŃă, de culoarea chihlimbarului.
Agentul etiologic. Bacteria X. cucurbitae (Bryan) Dowson, din diviziunea Bacteria,
fam. Pseudomonadaceae, se prezintă sub formă de bastonaşe mobile, de 0,5-1,3 x 0,4-0,6 üm,
cu un flagel polar, izolate, perechi sau înlănŃuite.
Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde, cu marginile ondulate, galbene, opalescente.
Lichefiază lent gelatina, peptonizează dar nu coagulează laptele, hidrolizează amidonul, nu
reduce nitraŃii, produce NH3 şi H2S. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C, maxima
de 35°C, iar cea letală este în jur de 49°C. InfecŃia se realizează prin stomate. Unii cercetători
(Vincent Sealy şi Brathwaite, 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminŃe.
Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva
bacteriei Ps. syringae pv. lachrymans.

Micoze

MANA CUCURBITACEELOR
Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.) Rostowzew

Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveŃi, la pepeni galbeni, dovleci şi

dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forŃate din răsadniŃe, sere şi solarii.
Această boală este cunoscută în numeroase Ńări din Europa, America de Nord, Asia şi Africa.
În Ńara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr. Săvulescu. În anii cu precipitaŃii
abundente, în perioada de vegetaŃie, atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parŃială
sau totală a culturilor de castraveŃi din câmp, în absenŃa unor măsuri adecvate de protecŃie.
Simptome. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-se
pe partea superioară a frunzelor, prin apariŃia unor pete, de regulă colŃuroase, de 2-24 mm
diametru, la început de culoare verde-gălbuie, apoi galbene ca lămâia, pentru ca după câteva
zile să devină brune. Pe faŃa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se formează un puf
cenuşiu-violaceu, alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii.
În condiŃii favorabile dezvoltării bolii, în lipsa tratamentelor, sunt atacate aproape toate
frunzele plantelor, începând cu cele bazale, pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete,
care pot să conflueze şi să distrugă porŃiuni mari din limb. Frunzele puternic atacate se usucă,
devin sfărâmicioase şi cad. Deseori, vrejii rămân desfrunziŃi, se veştejesc, având loc în astfel
de cazuri avortarea florilor.
Pe fructe, atacul se întâlneşte foarte rar, însă, din cauza distrugerii aparatului foliar,
rămân mici, nu mai ajung la maturitate, având un gust neplăcut.
În câmp, boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile
caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaŃii. Pierderi foarte ridicate, care pot ajunge
până la 80 % din producŃie, produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură
(datorită condensului). ApariŃia şi evoluŃia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează
între 10-30°C, optima fiind 16-22°C şi de prezenŃa picăturilor de apă pe frunze,
Agentul etiologic. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk.
Et Curt) Rostow. Din clasa Oomycetes, ord. Peronosporales, fam. Peronosporaceae.
Miceliul ciupercii, ramificat, se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale Ńesuturilor
infectate. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori, dichotomic ramificaŃi în treimea
superioară, de 100-320 x 4-9 µm, asociaŃi în fascicule câte 2-3, mai rar izolaŃi. La vârful
ramificaŃiilor, terminate prin câte 2 sterigme inegale, se formează, conidii ovoide, unicelulare,
cenuşii-gălbui, de 18-28 x 12-20 µm. Conidiile se diferenŃează în timpul nopŃii şi devin mature
după 12-13 zile. Diseminarea conidiilor se face de către curenŃii de aer, de apa de ploaie, de
unelte etc. Ajunse pe frunzele plantelor gazde, ele germinează în picături de apă la temperaturi
cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaŃi care, după ce înoată în apă emit flamente
de infecŃie ce pătrund în Ńesuturi prin stomate, producând noi infecŃii. Perioada de incubaŃie
durează 4-5 zile.
În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp, sub formă de
oospori, gălbui-bruni, sferici, de 36-43,5 µm diametru, care rezultă în urma procesului sexual.
Primăvara, pe vreme umedă, oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecŃiile
primare. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii, de pe care se
răspândesc la culturile din câmp. Conidiile pot supravieŃui şi la temperaturi mai ridicate, pân?
La 40°C.
Măsuri de prevenire şi combatere. Se va respecta un asolament raŃional, pentru ca
plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani. Semănatul
sau plantatul să se facă la distanŃe corespunzătoare, pentru a se asigura o bună aerisire a
culturii.
În sere se impune respectarea distanŃei de plantare şi palisarea culturii pentru a se
asigura o bună aerisire, pentru a nu se forma condens pe frunze, evitarea irigării prin
aspersiune, menŃinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C.
În perioada de vegetaŃie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din
următoarele produse: zeamă bordeleză – 0,75 %, Alcupral – 0,5 %, Oxicupral 50 PU – 0,4 –
0,5 %, Mancozeb 800 – 0,2 %, Polyram DF – 0,2 %, Folpan 50 WP – 0,25 %, Merpan 50 WP
– 0,2 %, Antracol 70 WP – 0,2 %, Fungaron OH 50 WP – 0,3 %, Novozir MN 80 – 0,2 %,
Scut 80 – 0,2 %, Captan 50 WP – 0,2 %, Bravo 500 SC – 0,2 % şi Mirage F – 75 WP – 0,2 %.
O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă, ca: Patafol
PU – 0,2 %, Quadris SC – 0,075 %, Previcur 607 SL – 0,15 %, Curzate Plus T – 0,25 %,
Curzate Man – 0,25 %, Proplant 72,2 SL – 0,15 %, Mikal M – 0,35 %, Zetanil Blu – 0,3 %,
Aliette 80 WP – 0,2 %, Planet 72 WP – 0,25 %, Labilite 70 WP – 0,15 % sau Acrobat MZ –
0,2 %. Maria Cârjă (2002) a obŃinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele
Ripost M – 0,25 %, Captalit B – 0,3 %, Minorix 70 – 0,2 %, Shavit F – 0,2 %, Equation Pro –
0,04 %, Patafol – 0,2 % şi Ridomil Gold MZ – 0,25 %.
Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile, iar cele cu
fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile. După recoltare se vor strânge şi se
vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp, lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă.
În lupta contra manei castraveŃilor s-au obŃinut succese deosebite prin crearea şi introducerea
în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi, ca: Record, Asterix F1, Royal F1,
Regal F1, Cornirom, Cornisem ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003). RezistenŃa se
manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei.

FĂINAREA CUCURBITACEELOR
Sphaerotheca fuliginea (Schl. ex Fr.) Poll., Erysiphe orontii Castagne emend.
U. Braun, Leveillula cucurbitacearum Golovin
(sin. L. taurica f.sp.cucumis – sativa Zapr.)

Făinarea, cunoscută încă înainte de anul 1800, este cea mai păgubitoare boală a
cucurbitaceelor (castraveŃi, pepeni galbeni, dovlecei şi dovleac), care se întâlneşte în prezent
atât în culturile din câmp, cât şi în cele din sere şi solarii.
În Ńara noastră, această boală a fost menŃionată prima dată în anul 1853, de către M.
Fuss, în Transilvania, la dovlecei, ca fiind produsă de Erysiphe orontii, iar în 1878, acelaşi
autor a semnalat la castraveŃi cauzată de Sphaerotheca fuliginea.
În anul 1977, E. Docea şi colab. constată pentru prima dată existenŃa unei noi făinări a
castraveŃilor în România, în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti, cauzată de ciuperca Leveiliula
cucurbitacearum.
Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină
ofilirea prematură, fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităŃii şi calităŃii
recoltei. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave, în special pentru culturile forŃate
de castraveŃi când, în lipsa tratamentelor, pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă.
Simptome. Speciile S. fuliginea şi E. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor,
în toate fazele de dezvoltare, fiind însă afectate, în mod deosebit frunzele şi vrejii. În câmp,
primele simptome ale bolii apar, în majoritatea anilor, începând cu a doua jumătate a lunii
iunie, infecŃiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaŃie. Pe frunze, boala se
manifestă pe ambele părŃi, mai frecvent pe cea superioară, prin pete albe, cu aspect făinos,
iniŃial izolate, de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru), circulare sau neregulate,
nedelimitate, răspândite neuniform pe suprafaŃa limbului. Pe măsură ce atacul evoluează,
petele se extind, confluează, acoperind porŃiuni mari sau chiar întreaga frunză. Petele devin
făinoase datorită apariŃiei la suprafaŃa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. Frunzele sunt
mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere, cele tinere sunt aproape imune. łesuturile
frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc, se brunifică şi se usucă. În condiŃii favorabile,
atacul se manifestă şi pe peŃiolii frunzelor, pe cârcei şi pe vreji, printr-o pâslă pulverulentă,
albicioasă, care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe.
Deşi fructele sunt atacate foarte rar, datorită defolierii premature a plantelor, ele rămân
de dimensiuni mai reduse, zbârcite, nesuculente, iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr.
Într-o fază mai evoluată a bolii, în pâsla miceliană de la suprafaŃa petelor se observă
prezenŃa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze, apoi brune-negricioase,
periteciile ciupercilor. În sere, periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie, mai
ales pe faŃa inferioară a frunzelor de la baza plantelor.
Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forŃate
de castraveŃi, la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producŃie.
Spre deosebire de simptomele generate de S. fuliginea şi de E. orontii, făinarea produsă
de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveŃilor cauzată
de ciuperca Pseudoperonospora cubensis.
Atacul cauzat de L. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete
colŃuroase, delimitate de nervuri, de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru, izolate sau
confluente, ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăŃime. Petele sunt dispuse pe întreaga
suprafaŃă a limbului în număr mare, vizibile pe ambele feŃe. În primele faze, petele sunt de
culoare galbenă-limonie pe faŃa superioară (ca şi în cazul manei, cu care se poate confunda
uşor macroscopic), prezentând pe partea inferioară o inflorescenŃă albicioasă uşor vizibilă cu
ochiul liber, constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiŃii optime, fructificaŃiile
pot să apară şi faŃa superioară a limbului, fiind însă mai puŃin abundente. În condiŃii favorabile
dezvoltăŃii ciupercii (temperatura de 18-24°C, umiditatea atmosferică 75 %, petele apar în
număr foarte mare, până la 120 pe o singură frunză. Ca urmare a distrugerii Ńesuturilor din
dreptul petelor frunzele se usucă.
Agentul etiologic. Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite
Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. ex Fr.) Poli., Erysiphe orontii Costagne emend. U. Braun şi
Leveillula cucurbitacearum Golovin, din clasa Pyrenomycetes, ord. Erysiphales, fam.
Erysiphaceae.
 Miceliul speciilor S. fuliginea şi E. orontii se dezvoltă ectoparazit, fixându-se la
suprafaŃa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. Ciuperca se hrăneşte din celulele
epidermale cu ajutorul haustorilor. Miceliul acestor specii este filamentos, ramificat şi septat.
Din miceliu se formează conidiofori simpli, erecŃi, care se fragmentează de repetate ori,
rezultând astfel lanŃuri de conidii incolore, unicelulare, elipsoidale, de 23-45 x 12-25 µm.
Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. Conidiile servesc ca organe de propagare
a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaŃie, fiind răspândite de curenŃii de aer, de apa de
ploaie, insecte etc. Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse
între 10 şi 35°C, cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %, emit un
filament de germinare care se fixează la suprafaŃa Ńesuturilor cu ajutorul apresorilor. Perioada
de incubaŃie, în condiŃii favorabile este de 4-7 zile.
Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece, de obicei, pe
plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător. Totusi şi
în acest caz se poate face o diferenŃiere, avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor.
Astfel, conidiile speciei S. fuliginea sunt eliptice, trunchiate la capete, iar cele de la E. orontii
au formă cilindrică, rotunjite la capete. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza
periteciilor care sunt globuloase, iniŃial incolore, apoi galbene, iar la maturitate brune, complet
închise, prevăzute la suprafaŃă cu apendici simplic sau neregulat ramificaŃi, filamentoşi, de 1-3
ori mai lungi decât diametrul periteciei. La S. fuliginea, periteciile au dimensiunile cuprinse
între 69 şi 121,2 µm; ele conŃin o singură ască ovoidă, mai rar sferică, de 50-80 x 50-65 µm,
cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi, de 20-24 x 14-16 µm, incolori, unicelulari. La specia E.
orontii, periteciile sunt mai rare, de 90-140 µm diametru şi conŃin 5-12 asce, incolore, de 40-
70 x 12-14 µm, cu 2-4 ascospori ovoizi, incolori sau gălbui, de 12-25 x 12-14 µm.
În culturile protejate, periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp.
Din observaŃiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. Docea şi Voica Ignat, reiese că în
câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o
umiditate relativă mai scăzută, 70-80 %. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. În seră
ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C, la o umiditate
relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %).
În urma cercetărilor efectuate autorii menŃionaŃi semnalează pentru prima dată
prezenŃa, în Ńara noastră, a periteciilor ciupercii S. fuliginea pe castraveŃi şi dovlecei. În zona
de sud-est a Ńării, făinarea a fost produsă, atât în culturile din seră, cât şi în cele din câmp,
numai de ciuperca S. fuliginea.
Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că
miceliul primar este endofit, intercelular, cu haustori globuloşi intracelulari, iar miceliul
secundar este ectofit, incolor, cu hife subŃiri, cu apresori din care nu se observă diferenŃierea
haustorilor. Din miceliul endofit ies la suprafaŃă, prin stomate, în fascicule (2-4), pe faŃa
inferioră a frunzei, conidiofori simpli sau puŃin ramificaŃi la bază, cilindrici, de 100-600 x 4-5
µm, septaŃi, incolori. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare, unicelulară,
cilindrică, rotunjită la capete sau uşor ascuŃită la bază, de 41-76 x 11-23 µm, incoloră. De
regulă, conidiile sunt solitare, rareori câte două. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis.
Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaŃie, fiind uşor
diseminate de curenŃii de aer. Ajunse pe frunzele de castraveŃi ele germinează, formând un
filament de infecŃie în partea bazală, care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă
intercelular. Periteciile sunt mari, turtit-sferice, de 100-250 µm în diametru, de culoare brună-
închisă, prevăzute la suprafaŃă cu apendici inseraŃi bazal, ce se întreŃes cu miceliul secundar,
incolori sau slab coloraŃi în brun. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40), ovoide,
ce conŃin 2-4 ascospori elipsoidali, incolori, de 25-40 x 15-20 µm.
De la un an la altul, ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii,
în cazul în care se diferenŃiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii. În primăvară, după
primele infecŃii, apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiŃii grave în culturile de
cucurbitacee.
Măsuri de prevenire şi combatere. Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a
agenŃilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se
distrugă prin ardere toate resturile vegetale, lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă. În
condiŃii de câmp se impune şi respectarea unei rotaŃii raŃionale.
În sere apariŃia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităŃii relative în
perioade cu insolaŃie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte
(„şpriŃuiri”).
În timpul vegetaŃiei, în special în culturile protejate, se vor aplica tratamente foliare, la
apariŃia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0,4 %, Microthiol – 0,4
%, Morestan – 0,05 %, Thiovit Jet – 0,4 %, Bravo 500 SC – 0,2 %, Karathane LC – 0,05 %,
Kumulus DF – 0,3 %, 0,05 %, Sulfoli – 0,5 (5 l/ha), Cavaler 250 SC – 0,015 % sau cu Baycor
25 WP – 0,1 %. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice, ca: Nimrod – 0,04 –
0,05 %, Bayfidan 250 EC – 0,05 %, Bayleton 5 PU – 0,05 %, Bumper 250 EC – 0,015 %,
Trifmine 30 WP – 0,03 %, Konker – 0,125 %, Saprol 190 EC – 0,1 %, Shavit 25 EC –
0,015 %, Topas 100 EC – 0,025 %, Tilt 250 EC – 0,015 %, Dacfolim – 0,015 %, Mirage F7
WP – 0,25 %, Goldazim 500 SC – 0,1 %, Rubigan 12 EC – 0,03 % ş.a. Maria Cârjă (2002) a
obŃinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S. fuliginea cu produsele:
Shavit F – 0,2 %, Stroby – 0,03 %, Bumper 250 EC – 0,01 %, Quadris SC – 0,074 %, Orius –
0,05 % şi Sanazole 250 EC – 0,015 %.
În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se
vor efectua cu produse sistemice. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 8-
10 zile, iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile.
În lupta contra acestei boli o atenŃie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de
soiuri şi hibrizi rezistenŃi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea, care este cea mai
răspândită, ca: Astrea F1, Octopus F1, Alibi F1, Merestro F1, Pedroso F1, Leon F1, Asterix F1,
Adonis F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR

DE CASTRAVEłI ŞI PEPENI GALBENI
Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary

Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile

de castraveŃi şi pepeni galbeni din sere şi solarii, producând, în condiŃii de umiditate
atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C), pierderi ce pot ajunge
până la 10-15 % din producŃie. În Ńara noastră, această boală a fost menŃionată prima dată, în
anul 1938, de Tr. Săvulescu şi colab.
Simptome. Boala se manifestă pe tulpini, pe peŃiolii frunzelor şi pe fructe. Pe tulpini,
în porŃiunea bazală sau şi mai sus până la 1,5 m înălŃime la nivelul ramificaŃiilor, apar pete
hidrozate, moi, de culoare gălbuie la început, apoi brună-deschis, care se extind repede de jur-
împrejurul vrejului. Pe măsură ce Ńesuturile invadate se descompun în fasciule, petele se
acoperă cu un mucegai fin, albicios (asemănător cu vata), care reprezintă miceliul, pe care se
formează, după câteva zile, corpuşoare negre, tari (scleroŃii), de mărimea boabelor de mazăre
(0,5 – 1,5 cm).
Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare, numai în condiŃii de umiditate
ridicată, în special cele din apropierea solului. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf
spre bază şi se acoperă, ca şi peŃiolii frunzelor, cu un mucegai vătos, albicios, în care se
diferenŃiază scleroŃii ciupercii.
Ca urmare a distrugerii Ńesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini, părŃile
superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă.
Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă.
FaŃă de temperatură ciuperca este puŃin pretenŃioasă, fiind capabilă să producă infecŃii
între 0 şi 28°C, temperatura optimă pentru infecŃie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C.
În câmp boala apare mai rar, numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulŃi
ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen.
Agentul etiologic. Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., face parte din clasa
Discomycetes, ord. Helotiales, fam. Sclerotiniaceae.
Această ciupercă rezistă de la un an la altul, fie ca miceliu activ în plante vii, fie ca
miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroŃi. Din germinarea scleroŃilor rezultă organe în
formă de pâlnie – apoteciile, de culoare brună, de 1-10 mm în diametru, prevăzute cu un
peduncul subŃire, cilindric şi lung de 2-3 cm. Apoteciile conŃin numeroase asce cu câte 8
ascospori, ovoizi, unicelulari, de 6-8 µm, incolori, care produc noi infecŃii. În timpul
vegetaŃiei, boala se propagă prin miceliu din Ńesuturile distruse dispersate de curenŃii de aer
sau de apa de irigaŃie prin aspersie.
În spaŃii protejate, boala apare în ciclul I de cultură.
S. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în
sere şi solarii, ca: tomatele, ardeii, vinetele, salata, varza, fasolea etc.
Măsuri de prevenire şi combatere. Pentru prevenirea apariŃiei bolii în spaŃiile
protejate se vor aplica cu stricteŃe măsurile de igienă culturală, îndepărtarea plantelor şi a
fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. În sere, între cele două
cicluri de cultură, se va dezinfecta solul termic, scleroŃii fiind distruşi într-o oră la temperatura
de 55°C, sau chimic cu produse fumigante: Basamid, Di-Trapex, Vapam etc.
 În timpul vegetaŃiei se va menŃine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri
repetate. În cazul în care boala îşi face apariŃia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor
efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0,15 %, Rovral 50 WP – 0,2 %, Sumilex 50 PU –
0,1 %, Bavistin 50 WP – 0,1 %, Topsin M 70 WP – 0,1 %, Metoben 70 PU – 0,1 %. Pentru
stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente, la intervale de 10-14 zile, în perioada înflorire-
fructificare. Produsele trebuie altenate.

PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE

Septoria cucurbitacearum Sacc.

Boala se întâlneşte în multe Ńări din Europa şi din S.U.A., pe dovlecei, pepeni galbeni,
pepeni verzi şi castraveŃi.
Simptome. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor, mai
frecvent pe frunze, pe care apar, în număr foarte mare, pete mici, de 0,4 – 6 mm în diametru,
mai mult sau mai puŃin circulare, izolate, la început verzi-măslinii, apoi cenuşii, cu marginea
uşor zonată, cu un halo gălbui. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru,
iar Ńesutul din dreptul lor se necrozează, devine albicios, se sfâşie şi cade, frunzele
prezentându-se adesea perforate. În dreptul petelor, pe faŃa superioară a frunzelor, se observă
câteva punctişoare mici, negricioase, picnidiile ciupercii. În cazuri mai rare pot fi atacate şi
tulpinile şi chiar fructele tinere, organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa
putrezeşte. În anii cu atacuri intense, frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând
desfrunziŃi.
Agentul etiologic. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum
Sacc., din clasa Coelomycetes, ord. Sphaeropsidales, fam. Sphaeropsidaceae. Picnidiile
parazitului sunt globuloase sau piriforme, cu diametrul de 68-152 µm, cufundate în Ńesut şi
prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru). Ele conŃin numeroşi picnospori filiformi,
incolori, drepŃi sau curbaŃi, septaŃi, de 36-72 x 1,1-2,2 µm. Pe timp ploios, picnosporii sunt
eliberaŃi din picnidii, ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecŃii.
 Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de
plante atacate. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de
temperaturi moderate (18-23°C).
Măsuri de prevenire şi combatere. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate
măsurile de igienă culturală după recoltare, urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un
asolament raŃional. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie
Bordelaise – 0,75 %, Captan 50 WP – 0,2 %, Captadin 50 PU – 0,2 %. Mancozeb 800 – 0,2 %,
Dithane M 45 – 0,2 % sau cu Polyram DF – 0,2 %.

ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR
Colletotrichum lagenarium (Pass.) Ell, et. Halst.
(sin. C. orbiculare (Berk. et Mont.) Arx)

Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni

galbeni, pepeni verzi, dovlecei etc.), fiind cunoscută în toate Ńările în care se cultivă aceste
specii. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia, în anul 1867, de Passerini. În România
a fost menŃionată prima dată de Tr. Săvulescu şi colab, în 1931. Boala se întâlneşte frecvent la
pepenii galbeni şi verzi din câmp, producând pierderi de producŃie între 10 şi 30 %.
Simptome. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaŃie, mai frecvent în câmp şi
mai rar în spaŃii protejate. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire, pe
cotiledoane şi pe axa hipocotilă, sub forma unor pete superficiale, de culoare verde-pal la
început, apoi brune-negricioase, adâncite în Ńesuturi care, în condiŃii favorabile patogenului,
provoacă pieirea plăntuŃelor. La plantele complet dezvoltate, boala se manifestă pe frunze,
tulpini şi fructe.
Pe frunze apar pete de forme variate, de 0,5-2 cm în diametru, delimitate de nervuri. La
început petele sunt de culoare verde-gălbuie, cu aspect uleios, iar mai târziu de culoare brună-
roşiatică. Pe vreme umedă, la suprafaŃa petelor, mai ales în dreptul nervurilor, apar
fructificaŃiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule, la început
de culoare roz, apoi brună-cenuşie. Într-un stadiu mai avansat al bolii, petele se confluează şi
acoperă arii mari din frunze, care se necrozează, se zbârcesc, se răsucesc, se usucă şi cad
treptat, cu consecinŃe grave asupra cantităŃii şi calităŃii producŃiei.
Pe peŃiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate, verzi-cenuşii, apoase,
alungite, adâncite în Ńesuturi.
Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe, organe pe care apar pete
circulare sau ovale, iniŃial de 1-2 cm în diametru, superficiale, de culoare verde-închis, cu
aspect umded. În scurtă vreme petele se extind, mărimea lor oscilând în funcŃie de planta
gazdă. Astfel, la pepenii verzi, petele ajung până la 5-6 cm în diametru, având suprafaŃa plană
sau cufundată mult (0,8 cm) în pulpă. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau
portocalie, ca urmare a faptului că fructificaŃiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii
(acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente, sub forma unor pustule mici, dispuse în cercuri
concentrice. łesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede, proces favorizat de
suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus, Alternaria, Macrosporium, Fusarium etc. În
condiŃii de umiditate ridicată, petele confluează, cuprinzând porŃiuni mari din fruct, care
capătă un gust dezagreabil sau chiar amar, devenind improprii pentru consum. Pe fructe, boala
poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării, având consecinŃe economice grave
atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. În caz că sunt atacaŃi pedunculii, fructele
tinere se înnegresc, se zbârcesc şi se usucă, simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi.
Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea
atmosferică peste 90 %.
Agentul etiologic. Colletotrichum lagenarium (Pas.) Ell. et Hals (sin. Colletotrichum
oligochaetum Cav., C. orbiculare Berk. et Mont. Arx.) face parte din clasa Coelomycetes, ord.
Melanconiales, fam. Melanconiaceae. Pe miceliul ciupercii, care se dezvoltă în spaŃiile
intercelulare, se formează acervuli subcuticilindrici, continui sau septaŃi, incolori, lungi, de 60-
70 µm, la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică, unicelulară, de 8-19 x 3,5-7 µm. La
periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi, de 60-140 µm, brune,
simple, septate, ascuŃite la vârf şi mai îngroşate la bază.
În perioada de vegetaŃie ciuperca se propagă prin conidii, care sunt transportate de
stropii de ploaie, de particulele de sol, de resturile de Ńesuturi antrenate de vânt, irigarea prin
aspersiune, de insecte etc. Germinarea conidiilor este în dependenŃă de temperatură şi
umiditate. După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C, temperatura
optimă fiind de 26°C. Pătrunderea filamentului de infecŃie în Ńesuturi se face prin stomatele
frunzelor, prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor
sau a pieliŃei fructelor. Durata perioadei de incubaŃie a parazitului variază în funcŃie de
temperatură, umiditate şi faza de vegetaŃie a plantelor, între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile.
Parazitul iernează în resturile de plante atacate, sub formă de conidii sau ca miceliu.
SeminŃele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii, cu ocazia alegerii din
pulpa fructelor.
Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice.
Masuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii bolii se recomandă
strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare, executarea arăturii
adânci de toamnă, rotaŃia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenŃi sau
toleranŃi la atac, precum hibridul de castraveŃi Royal F1, de pepeni galbeni (Templar, Creso F1
şi Fondant), de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C. Gheorghieş şi
I. Geamăn, 2003).
Pentru semănat se va folosi numai sămânŃă sănătoasă provenită de la plante neatacate
sau sămânŃă tratată cu Tiramet – 4 g/kg. N. L. Horn şi colab. (1958) recomandă tratarea
seminŃelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute. Acest tratament necesită multă atenŃie,
deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminŃelor.
În timpul vegetaŃiei, la apariŃia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele
de contact: Mancozeb 800 – 0,2 %, Vondozeb – 0,2 %, Dithane M 45 – 0,2 %. Nemispor 80
WP – 0,2 %. Cele mai bune rezultate se obŃin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0,1
%, Bavistin, Benlate, Topsin M, Metoben sau Derosal în concentraŃie de 0,05 – 0,1 %, ce vor
fi alternate cu cele de contact, pentru a se preveni apariŃia feomenului de rezistenŃă la
pesticide.
Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a
celor sistematice. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraŃie de 0,15 %.
 ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR
Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot

Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S.U.A. şi din Europa

în special, în cele de pepeni galbeni, pepeni verzi şi dovlecei, sensibilitate datorată unor
carenŃe de nutriŃie, lipsa de apă sau atacul altor boli. În condiŃii favorabile, de temperatură şi
umiditate, agentului patogen, are loc defolierea plantelor, urmată de diminuarea şi deprecierea
recoltei. În Ńara noastră această boală a fost depistată prima dată, în 1963, de către I. Dinescu.
Simptome. Sunt afectate frunzele, vrejii şi fructele. Pe frunze iniŃial apar pete mici, de
1-3 mm în diametru, de culoare gălbuie, circulare, cu aspect umed, răspândite pe toată
suprafaŃa, mai evidente pe faŃa superioară. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1,5
cm, devin brune, cu margini bine conturate, cu suprafaŃa zonată concentric. I. Dinescu (1964)
precizează că la castraveŃi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă, cu marginea
decolorată. Dacă condiŃiile climatice sunt favorabile evoluŃiei atacului, petele se extind şi
confluează ocupând zone mari din limb. La suprafaŃa Ńesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de
culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. łesutul din dreptul
petelor se necrozează, frunzele se răsucesc şi cad. Atacurile cele mai grave pe frunze se
întâlnesc la pepenii galbeni, la care, uneori, vrejii rămân desfrunziŃi.
Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase, alungite. Pe fructe petele, mici la
început, uşor adâncite, galbene-albicioase, se extind cu timpul pe zone mari, care se înmoaie şi
putrezesc, devenind negricioase, ca urmare a apariŃiei, unui puf abundent, catifelat,
conidioforii şi conidiile ciupercii. În mod frecvent, seminŃele din dreptul zonelor atacate rămân
mici şi seci.
Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică
peste 90 %. În culturile irigate şi în solarii, boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid
decât în culturile din câmp.
Agentul etiologic. Alternaria cucumerina (Ellis et Ev.) Elliot face parte din clasa
Hyphomycetes, ord. Moniliales, fam. Dematiaceae.
Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaŃiile
intercelulare ale Ńesuturilor atacate. Conidioforii sunt simpli, bruni, septaŃi, puŃin noduroşi la
capătul superior. Conidiile sunt pluricelulare, brune, fusiforme, de 30-75 x 15-25 µm,
măciucate, cu vârful alungit, dispuse în lanŃuri scurte (2-5).
CurenŃii de aer, precipitaŃiile sau irigarea prin aspersiune, uneltele şi hainele
muncitorilor, contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaŃie. Germinarea
şi producerea infecŃiilor are loc în condiŃii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C, la o
umiditate atmosferică de peste 90 %. Pătrunderea filamentelor de infecŃie în Ńesuturi se
realizează prin stomate, durata perioade de incubaŃie fiind de 3-4 zile, iar sporularea are loc
după 4 zile.
De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate
şi sub formă de conidii care contaminează sămânŃa.
Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae.
Măsuri de prevenire şi combatere. Respectarea măsurilor de igienă culturală,
distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare, arătura adâncă de toamnă, irigarea pe
rigole, folosirea de sămânŃă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg, limitează apariŃia
bolii.
În perioada de vegetaŃie, la apariŃia atacului, se vor efectua tratamente foliare cu unul
din produsele: Bravo 500 SC – 0,2 %, Dithane M 45 – 0,2 %, Folpan 50 WP - .0,25 %,
Vondozeb – 0,2 %, Mancozeb 800 – 0,2 % sau Shavit 72 WP – 0,2 %.
Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiŃiile pentru evoluŃia
atacului sunt favorabile.

CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR
Cladosporium cucumerinum Ell. et Arth.

Cladosporioza cucurbitaceelor, semnalată prima dată în S.U.A., în anul 1889, de către

Ellis şi Arthur, este întâlnită în prezent în majoritatea Ńărilor din Europa, în culturile de
castraveŃi, pepeni galbeni, pepeni verzi, dovlecei şi dovleci, atât în câmp, cât şi în sere şi
solarii. În România, cladosporioza a fost menŃionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din
anii 1932-1933, pe fructele de castraveŃi, de Tr. Săvulescu şi colab.
 Simptome. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaŃie, fiind afectate toate
organele aeriene. Îndată după răsărire, pe cotiledoane, pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete
mici, colŃuroase, de 5-6 mm în diametru, de culoare verde-gălbuie, cu aspect umed, apoi
cenuşii-brunii, bine contuare. De obicei, Ńesuturile din dreptul petelor se necrozează, se sfâşie,
se rup, frunzele apărând zdrenŃuite. În condiŃii favorabile evoluŃiei bolii, când frunzele sunt
atacate intens, are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală, din care cauză
frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. Pe peŃiolul frunzelor şi pe vreji, apar pete sub
formă de striuri de culoare brună.
Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe, sub forma unor pete
mici, ovale sau circulare, de 3-15 mm în diametru, apoase, de culoare cenuşie, care, pe vreme
umedă se adâncesc în pulpă, au aspect de ulceraŃii, putând ajunge până la seminŃe. La
suprafaŃa Ńesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată, de culoare măslinie,
constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. Când umiditatea atmosferică este ridicată,
petele se extind, confluează şi acoperă mare parte din suprafaŃa fructelor, producând putrezirea
lor. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează, se strangulează în partea inferioară,
devin improprii pentru consum.
Agentul etiologic. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. et Arth, din clasa
Hyphomycetes, ord. Moniliales, fam. Dematiaceae, prezintă un miceliu septat, ramificat,
iniŃial incolor, apoi de culoare măslinie.
Conidioforii, simpli, septaŃi, cilindrici, bruni, se formează pe miceliul ciupercii, care se
dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaŃa Ńesuturilor. În partea terminală a conidioforilor, pe
sterigme mici, se diferenŃiază conidii ovoide, cilindrice sau fusiforme, iniŃial unicelulare apoi
bi sau tricelulare, de 15-30 x 4-6 µm. Conidiile sunt răspândite de curenŃii de aer, precipitaŃii
sau aspersie, insecte, unelte etc. În urma germinării conidiilor, filamentele de infecŃie pătrund
în Ńesuturi prin stomate, când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %, iar temperatura oscilează
între 18 şi 25°C. Perioada de incubaŃie este de 3-4 zile, în ziua a 4-a apărând conidioforii şi
conidiile. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante
atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminŃe. Primăvara, în
condiŃii de umiditate atmosferică ridicată, ciuperca C. cucumerinum sporulează pe resturile de
plante atacate, formând numeroşi conidiofori cu conidii, la temperatura optimă de 21-25°C.
 ApariŃia şi evoluŃia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de
umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %).
Măsuri de prevenire şi combatere. Pentru prevenirea apariŃiei bolii se recomandă
adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare, rotaŃia
culturilor la 3-4 ani, irigarea pe rigole, folosirea seminŃei sănătoase sau dezinfectată termic sau
chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi de castraveŃi (Asterix F1,
Octupus F1, Marinda F1, Famosa F1, Cornirom F1, Cornisem F1, Akito ş.a.) şi de dovlecei
(Arlika, Opal F1 etc.) (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).
În timpul perioadei de vegetaŃie, la apariŃia atacului se vor aplica tratamente foliare cu
Derosal 50 SC – 0,05 – 0,1 %, Bavistin 50 DF – 0,05-0,1 %, Topsin 70 PU – 0,1 %, la
intervale de 10-14 zile, sau cu Bravo 500 SC – 0,25 %, Captadin 50 PU – 0,2-0,25 %, Captan
80 WP – 0,125-0,160 %, Merpan 50 WP – 0,2-0,25 %, Dithane M-45 – 0,2 %, Mancozeb 800
– 0,2 %, Polyram DF – 0,2 %, Euparen Multi 50 WP – 0,15 %, la intervale de 6-8 zile.
Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenŃă genetică faŃă de acest
patogen, pentru fiecare din speciile de cucurbitavee.
În spaŃiile protejate, pentru a preveni apariŃia bolii se recomandă menŃinerea umidităŃii
atmosferice sub 90 %, iar a temperaturii peste 25°C.

PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR

DE CASTRAVEłI
Botryotinia fuckeliana (De By. Whetzel) f.c. Botrytis cinera Pers.

Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveŃi din sere şi solarii în

asocaŃie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella.
Simptome. Atacul afectează tulpina şi fructele. Pe tulpini, de regulă, în dreptul
leziunilor, ocazionate de defoliere, copilire, cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede,
alungite, de culoare verde-cenuşie, la suprafaŃa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens,
cenuşiu, conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiŃii de umiditate atmosferică ridicată peste
90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind, înconjoară tulpina şi determină
ofilirea plantelor deasupra zonei atacate.
 Pe fructe, în special pe cele debilitate fiziologic, începând de la vârf, apar pete umede,
care, se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu).
Agentul etiologic. Încadrarea sistematică, caracterele patogenului, modul de infecŃie şi
de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers., ca şi condiŃiile care favorizează atacul sunt
prezentate la tomate.
Măsuri de prevenire şi combatere. La apariŃia atacului se vor aplica tratamente cu
unul din produsele: Bravo 500 SC – 0,2 %, Calidan SC – 0,15 %, Captan 50 – 0,2 %, Euparen
Multi – 0,15 %, Labilite 70 WP – 0,2 %, Mirage F 75 WP – 0,25 %, Shavit F 71,5 WP –
0,2 %, Sumilex 50 PU – 0,1 %, Mancozeb 800 – 0,2 %, Feldor 500 SC – 0,08 % (0,8 l/ha).

PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR

Didymella bryoniae (Auersw.) Rehm.
(sin. Mycosphaerella melonis Pass, Chiu et Walker)

Această boală, semnalată prima dată în S.U.A., în anul 1890, de către Chester, este
întâlnită în prezent în multe Ńări din Europa şi Asia, atât în culturile forŃate, cât şi în câmp.
În România, atacul a fost constatat întâia oară, în anul 1955, de E. Docea, în culturile
de pepeni galbeni şi pepeni verzi, în Transilvania.
Simptome. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni,
pepeni verzi, castraveŃi, dovlecei, dovleci), pe toate organele aeriene. Primele simptome ale
bolii se observă îndată după răsărirea plăntuŃelor în cazul în care provin din seminŃe atacate –
pe cotiledoane şi tulpiniŃe, sub forma unor pete mici, brune-negricioase, care deseori produc
căderea şi pieirea plăntuŃelor. Mai târziu, la plantele mature, atacul se manifestă pe frunze prin
pete izolate sau confluente, dispuse fie între nervuri, în care caz sunt aproape circulare, de 4-
22 mm, fie de-a lungul nervurilor, când au formă alungită, putând ajunge până la 45 mm. La
început, petele sunt de culoare verde-gălbuie, apoi devin brune, zonate concentric, cu
punctişoare mici, brune-negricioase (picnidiile ciupercii). În cazul unor atacuri intense
frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă.
Foarte grav este atacul pe tulpini, începând din zona coletului, pe care apar pete de
culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început, apoi brune-negricioase, alungite, la suprafaŃă cu
un exsudat gomos sub formă de lacrimă, de culoare chihlimbarie, care împiedică circulaŃia
sevei putând produce uscarea vrejilor. În cazul dovleceilor, Aurelia Crişan (1967), a constatat
înmuierea vrejilor începând de la bază, urmată de putrezirea fructelor mature, pornind de la
locul de prindere pe peduncul. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată, de
culoare cenuşie-brunie, sau negricioasă, apoase, adâncite în pulpă, dispuse în partea apicală,
care rămâne mai subŃire. Deseori fructele putrezesc parŃial sau total, transformându-se într-o
masă apoasă. La suprafaŃa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile
ciupercii.
Agentul etiologic. Didymella bryoniae (Aauersw.) Rehm., face parte din clasa
Loculoascomycetes, ord. Dothidiales, fam. Dothidiaceae.
În dreptul petelor, pe organele atacate, se observă punctişoare mici, brune-negricioase
(picnidiile), care sunt globuloase, de 60-300 µm în diametru, de culoare brună-negricioasă,
uşor cufundate în Ńesut. La maturitate, din picnidii sunt eliberaŃi numeroşi picnospori, incolori,
cilindrici, bicelulari, cu capetele rotunjite, de 7,6-19 x 3-5,7 µm. Forma picnidiană se numeşte
Diplodina melonis Poteb.; Ascochyta cucumeris Fautr. RăspândiŃi de vânt, de apa de ploaie
sau de irigaŃie, picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecŃii, perioada de
incubaŃie fiind de 6-8 zile. Producerea infecŃiei şi evoluŃia bolii sunt favorizate de umiditate
relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C. Într-o fază mai evoluată a
bolii, la suprafaŃa Ńesuturilor atacate, apar periteciile ciupercii, globuloase, cu diametrul de 80-
170 µm, proeminente, în interior cu numeroase asce cilindrice, scurt pedunculate, ce conŃin
câte 8 ascospori, bicelulari, cu celule neegale, strangulaŃi în dreptul septei, de 8-16 x 4-9 µm,
la început încolori.
Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau
peritecii pe sau în sămânŃă. Temperatura necesară infecŃiilor şi sporulării oscilează între 5 şi
32°C, optima fiind 25-27°C. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala, în timp ce
îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenŃa plantelor la infecŃie.
Măsuri de prevenire şi combatere. Distrugerea resturilor după recoltare, irigarea pe
rigole, rotaŃia culturilor la 3-4 ani, dezinfectarea seminŃelor termic sau chimic, sunt măsuri
care limitează atacul. La apariŃia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele:
Bravo 500 SC – 0,2 %, Euparen Multi 50 WP – 0,2 %, Mycoguard 500 SC – 0,3 % (Tr.
Roman, M. Costache, 2001).
 ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE
Corynespora casiicola (Berk. et Curt.) Weir (sin. Cercospora melonis Cke.)

Arsura brună a frunzelor prezentă, în majoritatea Ńărilor din Europa (FranŃa, Germania,
Olanda, Ungaria, România etc.), pe toate cucurbitaceele cultivate, se întâlneşte în special în
sere pe castraveŃi şi pepeni galbeni. În Ńara noastră a fost menŃionată prima dată în „Starea
fitosanitară”, din anul 1942 – 1943, de Tr. Săvulescu şi colab.
Simptome. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor. La
plăntuŃele tinere, în cazul în care provin din seminŃe infectate, pe cotiledoane apar pete mici,
brune-negricioase, de formă neregulată. Mai târziu, pe frunze apar pete izolate, circulare sau
colŃuroase, de 2-3 cm în diametru, galbene-brunii sau cenuşii-deschis, mărginite de un halo
verde-gălbui, delimitate de nervuri. În cazurile în care petele confluează, acoperă zone mari
din frunză, care se îngălbeneşte şi se usucă. Pe peŃioli şi tulpini petele sunt alungite, de culoare
albicioasă-cenuşie.
Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice, la început de
dimensiuni reduse, închise la culoare, uşor cufundate în Ńesut. Cu timpul, petele se extind,
confluează, acoperind mare parte din fruct, care se ofileşte şi se zbârceşte. Fructele mari nu
sunt atacate chiar dacă prezintă răni. În condiŃii de umiditate ridicată, la suprafaŃa petelor se
formează un mucegai brun-negricios, catifelat, format din conidioforii şi conidiile ciupercii.
Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveŃi şi pepeni galbeni, în
condiŃii de luminozitate intensă, de umiditate atmosferică peste 90 %, la temperaturi cuprinse
între 24 şi 34°C. În câmp, dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaŃiile de
temperatură, când după zile cu temperatură ridicată urmează nopŃi răcoroase, cu temperaturi
de 10-12°C, asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze.
Agentul etiologic. Corynespora casiicola (Berk. et Curk.) Weir, face parte din clasa
Hyphomycetes, ord. Moniliales, fam. Dematiaceae.
De pe miceliu, care se dezvoltă intercelular, ies prin stomate conidiofori erecŃi,
cilindrici, lungi, grupaŃi în fascicule. La capătul lor se formează conidii lungi, subŃiri, de 42-
300 x 6-22 µm, dispuse în lanŃuri scurte (2-4), cu numeroşi pereŃi transversali (3-24).
Producerea infecŃiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate
25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. InfecŃia are loc prin stomate sau prin străpungerea
Ńesuturilor subŃiri. IncubaŃia durează 4-5 zile. În perioada de vegetaŃie se răspândeşte prin
conidiile transportate de curenŃii de aer, de apa de ploaie etc., iar de la an la an rezistă ca şi
conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate.
Măsuri de prevenire şi combatere. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi
distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente, dezinfectarea solului pe cale
termică, înainte de începerea plantării. Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri
la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopŃii, când temperatura scade sub 15°C. La apariŃia
bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0,2 % sau cu Dithane M 45 – 0,2 %
(Mancozeb 800, Nemispor, Novozir MN 80, Vondozeb – 0,2 %).

OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEłILOR

Fusarium oxysporum f.sp. cucumerinum Owen

Ofilirea fuzariană, boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveŃi din
spaŃiile protejate, este semnalată în prezent în numeroase Ńări din Europa, Asia şi America de
Nord. În România a fost semnalată prima dată, în anul 1969, de către C. Rafailă şi M.
Costache.
Simptome. Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent
în faza de înflorire-fructificare.
Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi), caz în care se
produce înmuierea tulpiniŃei în zona de contact cu solul, apoi ofilirea şi căderea plăntuŃelor. În
funcŃie de temperatură şi de umiditate, ofilirea poate avea o evoluŃie rapidă sau lentă. În cazul
ofilirii cu evoluŃie rapidă, care are loc la temperaturi ridicate, plantele pier în câteva zile, fără
ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală, verde. Pe măsură ce ofilirea se
generalizează, în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios, cu
aspect de vată, la suprafaŃa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu
conidiofori şi conidii). Întotdeauna apariŃia miceliului la exterior este precedată de necrozarea
Ńesuturilor scoarŃei, care se exteriorizează prin apariŃia pe tulpină a unor benzi de culoare
galbenă-brună. De obicei, aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii,
pe o distanŃă de 80-90 cm.
 În condiŃii de temperatură mai scăzută în sol, plantele se ofilesc lent, în decurs de 1-3
luni. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniŃiale ale frunzelor, începând cu cele
bazale, situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri, urmate de necroze şi de
debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea
progresează, frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase, atârnând de-a lungul tulpinii, fenomen
care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf. Pe tulpinile
plantelor ofilite, benzile galbene-brune, caracteristice ofilirii cu evoluŃie rapidă, nu mai apar
sau sunt mai puŃin evidente, observându-se însă pe Ńesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un
miceliu alb, afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie.
Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă.
În secŃiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peŃiolul frunzelor plantelor
atacate de F. oxysporum f. sp. cucumerinum, indiferent de forma de evoluŃie, se observă uşor
brunificarea pereŃilor vaselor conducătoare, tipică traheomicozelor, datorită prezenŃei în
interiorul lor a miceliului ciupercii, brunificare ce scade în intensitate, dispărând spre vârful
plantelor.
La nivelul nodurilor, hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarŃă şi apoi în
epidermă, formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice, cu 3 septe.
Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenŃa conidiilor şi
clamidosporilor, ca şi a gomelor şi tilelor, care stânjenesc circulaŃia apei în plantă. La plantele
bolnave se constată o diminuare a intensităŃii transpiraŃiei (cu până la 51 % după M. Costache,
1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. De asemenea, scade şi fotosinteza cu circa 70
% faŃă de plantele sănătoase.
Plantele atacate formează un număr redus de fructe, de calitate necorespunzătoare care,
deseori, fiind invadate de miceliul ciupercii, putrezesc, având acoperite unele zone cu un
mucegai albicios.
Agentul etiologic. F. oxysporum f.sp. cucumerinum Owen, face parte din clasa
Hyphomicetes, ord. Moniliales, fam. Tuberculariaceae.
Miceliul ciupercii este constituit din hife septate, la început albe, apoi capătă nuanŃe de
violet. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii.
Microconidiile sunt incolore, ovoide sau elipsoidale, majoritatea neseptate, rar cu 1 sau 2
septe, de 5-13,5 x 2,5-3,7 µm. Macroconidiile sunt fusiforme, curbate, majoritatea cu 3 septe,
subŃiate spre capete, incolore, de 20,4-46,8 x 3,1-4,6 µm.
Ca organe de rezistenŃă, ciuperca formează numeroşi clamidospori, terminali sau
intercalari, unicelulari, globuloşi sau ovoidali, de 6,3-11,3 x 5-10,7 µm, singulari sau perechi,
prevăzuŃi cu perete gros şi neted. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se
realizează şi prin sămânŃă.
Pătrunderea filamentelor miceliene, rezultate din germinarea conidiilor sau a
clamidiosporilor, în plantă se face prin perii absorbanŃi şi prin leziunile de pe vârful
rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreŃinerea culturii, de nematozi sau insecte. În
cazuri mai rare, ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct, prin penetrarea scoarŃei.
Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către
miceliu, gome şi tile, cât şi de toxinele elaborate de patogen.
Fusarium oxysporum f.sp. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi
38°C, cu un optimum la 28°C; la această temperatură în sol, evoluŃia bolii este foarte rapidă.
Astfel de condiŃii se întâlnesc în sere, în special în ciclul II de cultură. Declanşarea infecŃiilor
este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C, de umiditatea ridicată a solului şi de
infestarea cu nematozi. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenŃă prezenŃa mai
multor rase de Fusarium oxysporum f.sp. cucumerinum.
Măsuri de prevenire şi combatere. Producerea răsadului de castraveŃi să se facă
numai în sere amenajate special ca înmulŃitor, la temperaturi mai scăzute, în care, în prealabil
pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse
fumigante (Basamid – 500 kg/ha, Di-Trapex – 600-700 l/ha, sau Vapam 1200-1500 l/ha).
Repicatul să se execute cu multă atenŃie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării
răsadului. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea
sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenŃii de aer şi de
apa de irigare. Udarea plantelor, în special în ciclul II de cultură, în sere, se va face prin
aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate.
După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin
70 PU, Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraŃie de 0,05 – 0,1 %.
După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol, în jurul bazei tulpinii cu
fungicidele sistemice menŃionate mai sus în concentraŃie de 0,05 – 0,1 %, utilizându-se 0,5 l la
plantă. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare, folosindu-se concentraŃia de 0,05 %,
în cantitate de 0,5 litri suspensie la o plantă, iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în
ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea. Întrucât imediat după plantare poate apare
şi atacul ciupercii Pythium sp., care produce căderea plăntuŃelor, la primul tratament se va
adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0,15 % sau Proplant 72,2 SL – 0,15 %.
Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere. Este
indicat apoi să se respecte rotaŃia culturilor de castraveŃi cu legume solanacee sau cu flori. În
FranŃa şi în Olanda, pentru combaterea fuzariozei, se practică producerea de răsaduri de
castraveŃi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. oxysporum f.sp. cucumerinum,
ca de ex.: Cucurbita ficifolia, C. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab.,
1982).

VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEłILOR

Verticillium dahliae Kleb.

Semnalată în multe Ńări din Europa şi Asia, boala afectează toate speciile de
cucurbitacee (castraveŃi, pepeni, dovlecei ş.a.), cultivate în spaŃii protejate. În România,
verticilioza a fost identificată, în anul 1969, de către C. Rafailă şi M. Costache, în culturile de
castraveŃi din spaŃiile protejate, unde frecvenŃa atacului ajunge uneori până la 5 %.
Simptome. Ca şi fuzarioza, verticilioza, se manifestă în faza de înflorire-fructificare,
prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor, mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri,
începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor. Procesul de
ofilire se extinde atât spre vârful plantei, cât şi spre baza ei, pieirea plantei survenind lent şi
ireversibil. Într-o fază avansată a bolii, peŃiolurile frunzelor se îngălbenesc, se subŃiază şi se
zbârcesc, iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii. Ultimele frunze care se ofilesc sunt
cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali.
De regulă, plantele atacate fructifică puŃin, formând fructe mici care se îngălbenesc, se
brunifică şi se usucă, iar cele mari nu s maturează, se ofilesc şi au culoare verde-închis, mată.
Plantele atacate dau producŃii mai mici, de calitate necorespunzătoare. Rădăcinile plantelor
atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior.
 În secŃiuni transversale, la diferite niveluri, prin tulpină, se observă brunificarea
pereŃilor vaselor conducătoare (a xilemului), care este mai extinsă, dar mai puŃin evidentă
decât în cazul fuzariozei. În partea bazală a tulpinii, unele vase conducătoare sunt astupate cu
gome, tile sau cu miceliu. În acelaşi vas tilele exclud prezenŃa miceliului şi invers. În stadiul
avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroŃi.
După apariŃia ofilirii plantelor, ciuperca sporulează, mai frecvent pe peŃioluri şi pe
limbul frunzelor. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi
biochimice care constau în diminuarea intensităŃii transpiraŃiei cu peste 50 % şi a fotosintezei
cu peste 75 %.
Agentul etiologic. Verticilium dahliae Kleb., face parte din clasa Hyphomycetes
(Fungi imperfecti), ord. Moniliales, fam. Mucedinaceae.
Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare. Prezintă un miceliu
incolor, subŃire, septat. La suprafaŃa tulpinilor bolnave apar, dacă sunt puse în condiŃii de
umiditate ridicată, conidiofori drepŃi, septaŃi, incolori, neramificaŃi, cu 2-4 verticile etajate,
alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide), cilindrice. La capătul fialidelor se formează
numeroase conidii ovoide, unicelulare, incolore, de 2,5-5,5 x 1,5-3 µm, care se desprind uşor
de conidiofori fiind antrenate de vânt, ploi, apa de irigaŃie, producând noi infecŃii la plantele cu
care ajung în contact. Ca organe de rezistenŃă, ciuperca produce numeroşi microscleroŃi
globuloşi, de 92-250 x 50-80 µm, constituiŃi din celule cu pereşi îngroşaŃi. MicroscleroŃii apar
în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. Pătrunderea patogenului în
plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de
întreŃinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. InfecŃiile se mai pot produce şi prin
penetrarea Ńesuturilor, fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C, de
umiditatea ridicată a solului, de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. Durata perioadei
de incubaŃie este de 20-30 zile.
În timpul perioadei de vegetaŃie, patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor
vehiculate de apa de ploaie sau de irigaŃie, iar de la an la an se transmite prin sol, în care
rezistă ca microscleroŃi. O altă sursă de transmitere a bolii, de mică importanŃă faŃă de sol, o
reprezintă seminŃele.
 V. dahliae este o ciupercă de sol, care atacă numeroase specii cultivate (castraveŃi,
pepeni, tomate, ardei, vinete, cartof etc.) şi spontane (Taraxacum, Erigeron, Chenopodium,
Amaranthus, Urtica ş.a.).
Măsuri de prevenire şi combatere. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea
ciupercii Fusarium oxysporum f.sp. cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli.

ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE

CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUłELOR

Pythium debaryanum Hesse

Atacă frecvent răsadurile de castraveŃi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile
din sere şi solarii.
Atacul apare în faza de germinare a seminŃelor şi în timpul răsăririi, până în stadiul de
4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor. Pe colet apar
la început pete mici, de culoare verde-măslnie, care evoluează rapid, se extind, se brunifică şi
înconjoară tulpiniŃa de jur-împrejur. Baza tulpiniŃei se subŃiază, se zbârceşte şi se înnegreşte.
PlăntuŃele atacate se ofilesc, cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp. În condiŃii de
umiditate excesivă (peste 90 %), zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin, albicios
(miceliul şi fructificaŃiile ciupercii).
InfecŃia se realizează din sol, unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit, pătrunderea are loc
prin leziuni sau prin străpungerea directă a Ńesuturilor care sunt în contact cu solul. Boala se
previne prin tratarea seminŃei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm., evitarea excesului de
umiditate, aerisire, şi prin stropirea stratului germinativ, după semănat cu Previcur 607 SL –
0,25 % (3-5 l/m2).
 PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR
Phomopsis sclerotioides Kest.

Boala se întâlneşte în culturile forŃare de castraveŃi şi pepeni galbeni, în multe Ńări

europene (Olanda, Anglia, FranŃa etc.), producând pagube, ca urmare a distrugerii sistemului
radicular, ce pot ajunge până la 50 % din recoltă.
Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare, manifestându-se
prin stagnarea în creştere, urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească. Aceste
simptome sunt consecinŃa distrugerii parŃiale sau totale a rădăcinilor. La suprafaŃa rădăcinilo
atacate se observă pete de formă lenticulară, delimitate de o barieră de pseudoscleroŃi de
culoare neagră. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. Rezistă de la un ciclu la altul ca
scleroŃi în resturile de plante din sol.
Fiind o ciupercă de sol, combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menŃionate
în cazul fuzariozei.

Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveŃi, pepeni galbeni şi

pepeni verzi. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se
degradeze în dreptul petelor. În cazul în care este atacat şi pedunculul, putrezirea se extinde
rapid şi la fruct, care se înnegreşte şi se mumifică. În condiŃii de umiditate ridicată, la
suprafaŃa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios. InfecŃia fructelor se poate realiza
şi prin răni, caz în care Ńesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. Treptat, zona
centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici, negre,
picnidiile ciupercii. Picnosporii sunt bicelulari, cilindrici, cu capetele rotunjite, bruni, de 17-35
x 9-23 µm. VehiculaŃi de curenŃii de aer, apa de ploaie, de apa de irigare, insecte etc.,
picnosporii care ajung gazde produc noi infecŃii, perioada de incubaŃie fiind de 5-7 zile, la
temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C.
Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaŃia pe 3-4 ani, evitarea rănirii plantelor în
timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. Îndată
după recoltare, fructele vor fi menŃinute, în timpul transportului şi valorificării, la temperaturi
sub 13°C. În perioada de vegetaŃie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea
antracnozei cucurbitaceelor. După recoltare se vor distruge resturile de plante, rămase pe
câmp, lucrare urmată de arătura adâncă.
Alternaria pluriseptata (Karst. et Hariot x Peack) Jorst. produce pătarea şi băşicarea
frunzelor de castraveŃi, manifestându-se prin pete mici, de 2-5 mm, unghiulare, albicioase,
mărginite de o zonă brună-roşcată. Deseori petele confluează şi acoperă porŃiuni mari din
frunze. În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. Conidioforii ies prin
stomate, grupaŃi în fascicule; ei sunt drepŃi sau sinuoşi, simpli, rar uniseptaŃi, galbeni-brunii la
bază, mai deschişi în partea superioară, de 30-45 x 4-6 µm. Conidiile sunt în formă de butelie,
cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale, de 21-66 x 9-16 µm, de culoare brună-
negricioasă. În ultimul stadiu al bolii, frunzele se zbârcesc, iau un aspect băşicat, se veştejesc
şi se usucă. Iernează în resturile atacate. ApariŃia bolii se previne prin aplicarea rotaŃiei, a
măsurilor de igienă culturală, distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă.