CCIA ANUL III

PLANSEE

Notiuni generale

Planşeele sunt elemente de construcţie cu suprafaţa

plană, orizontală, având rolul funcţional de compartimentare
interioară a clădirii peverticală şi de izolare a acesteia de
mediul exterior (în cazul planşeului peste ultimul nivel). În
funcţie de poziţia lor, planşeele pot fi curente sau
intermediare,planşeul de pod sau planşeul terasă şi planşeul
peste subsol în cazul clădirilor cusubsol.
Pe lângă rolul funcţional, planşeele au şi rol de rezistenţă, ele
fiind elemente structurale şi fac parte din structura de
rezistenţă a clădirii.
Din punct de vedere constructiv, planşeele sunt formate din
două părţi distincte : elementele de rezistenţă (placa de
planseu ) şi pardoseala

Din punct de vedere structural, planşeul propriu-zis ,cu rol

de rezistenţă, trebuie analizat sub două aspecte: de preluare
şi transmitere a încărcărilor gravitaţionale (verticale) catre
elementele structurale verticale si de realizare a conlucrării
elementelor structurale verticale sub acţiunea încărcărilor
orizontale din vânt sau seism.
 Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea
proprie) se face de către elementul de rezistenţă al
planşeului, în funcţie de alcătuirea constructivă adoptată. În
acest scop elementul de rezistenţă trebuie să aibă o rigiditate
corespunzătoare la încovoiere, astfel încât săgeţile maxime
să fie în limita celor admisibile, ceea ce asigură o exploatere
normală a cădirii.
În ceea ce priveşte cel de al doilea aspect, respectiv
realizarea conlucrării elementelor portante verticale este
posibilă dacă planşeele au o rigiditate corespunzătoare în
planul lor (plan orizontal) astfel încât planşeul în ansamblu
să nu se deformeze în plan orizontal sub acţiunea încărcărilor
orizontale din vânt sau seism, respectiv planşeele de la
diversele niveluri ale clădirii se deplaseze fără deformatii in
planul lor.

Planşeul propriu zis, elementul de rezistenta, poate fi alcătuit

într-o varietate constructivă foarte largă, în funcţie de
destinaţia construcţiei, zona de amplasament, dezvoltarea pe
înălţime etc;
Pardoseala este dispusă deasupra elementului structural şi
este alcătuită din mai multe elemente nestructurale (strat de
uzură şi finisaj, strat suport finisaj, strat de egalizare, stratul
de izolare fonică etc);
Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan şi se
poate realiza dintr-o simplă tencuială şi zugrăveală sau sub
formă de tavan suspendat, cu rolulde mascare a grinzilor
planşeului brut sau pentru a crea spaţii necesare pentru
instalaţii.
Rezolvarea constructivă pentru stratul de uzură al
pardoselii şi pentru tavanse stabileşte în funcţie de destinaţie
şi cerinţele impuse de confortul interiorprecum şi de
cerinţele de exploatare a clădirii.

EXIGENTE DE PERFORMANTA
Planşeele, ca subsisteme (subansamble) structurale ale
clădirilor, trebuie să fie astfel concepute, proiectate şi
realizate încât să satisfacă, pe toată durata de exploatare,
următoarele exigenţe de performanţă:
- rezistenţă şi rigiditate la solicitări statice şi dinamice;
- siguranţă în caz de incendiu;
- izolare termică, fonică şi hidrofugă;
- aspecte arhitecural- estetice şi economice.

Rezistenţa şi rigiditatea planşeelor trebuie asigurate atât la

preluarea încărcărilor verticale, cât şi a încărcărilor
orizontale.
Prin exigenţa de rezistenţă se impune ca planşeele să
asigure preluarea încărcărilor verticale (permanente şi
variabile) şi transmiterea acestora , în condiţiide siguranţă, la
elementele de susţinere (pereţi, stîlpi), în ipotezele cele mai
defavorabile de încărcare care pot să apară în timpul
exploatării sau execuţiei.
Exigenţele de rigiditate trebuie să fie asiguarate atât sub
acţiunea încărcărilor verticale cât şi sub acţiunea încărcărilor
orizontale.
Exigenţele de rigiditate sub acţiunea încărcărilor verticale
impun ca planşeele să nu se deformeze peste limitele
admisibile, iar sub acţiunea încărcărilor orizontale (vânt,
seism), planşeele trebuie să asigure rigidizarea clădirilor în
plan orizontal, respectiv să asigure efectul de şaibă
orizontală rigidă,în special la clădirile amplasate în zone
seismice.

Siguranţa în caz de incendiu se impune tuturor tipurilor de

planşee,indiferent de funcţiile îndeplinite şi modul de
alcătuire. În general, planşeele trebuie să fie astfel alcătuite
încât să asigure rezistenţa la foc şi toate exigenţele privind
riscul de izbucnire a incendiului, durata de propagare şi de
supravieţuire în clădire după declanşarea incendiului până la
evacuarea ocupanţilor din clădire (conform normelor in
vigoare).
Limita minimă a rezistenţei la foc se stabileşte în funcţie de
gradul de importanţă şi de rezistenţă la foc a clădirii.

Exigenţele de izolare, termică, fonică şi hidrofugă se

impun planşeelor, înfuncţie de poziţia şi funcţiile pe care le
au în structură.
Exigenţa de izolare termică se impune planşeelor de
acoperiş ( de tip terasă sau şarpantă) şi planşeelor situate
deasupra unor spaţii neîncălzite (pivniţe,ganguri circulabile
etc).

Exigenţele de izolare, fonică se impun tuturor tipurilor de

planşee, în mod diferenţiat: planşeele intermediare trebuie să
asigure izolarea fonică necesară împotriva zgomotelor
aeriene şi de impact, iar planşeele peste subsoluri şi de pod
nu impun măsuri speciale de izolare fonică. Exigenţe de
izolare hidrofugă se impun planşeelor de acoperiş de tip
terasă, în băile apartamentelor, băi comune, bazine de înot
etc.

Exigenţele de ordin arhitecural şi estetic se impun

planşeelor din încăperi cu destinaţii speciale (săli de recepţie,
de spectacole, restaurante,etc), care trebuie să îndeplinească
şi o funcţie decorativă, ce se realizează atât prin intermediul
finisajelor ( plafoane şi tencuieli decorative) cât şi prin
geometria elementelor de rezistenţă a planşeelor.

Exigenţele economice depind în general, de alegerea

soluţiei constructive şi sunt exprimate prin indici tehnico-
economici privind: consumul de material,consumul de
manoperă, consumul de energie înglobată, durata de
execuţie,gradul de industrializare etc.
CLASIFICAREA PLANŞEELOR

Clasificarea planşeelor se poate face dupa mai multe criterii

astfel:
- după materialul utilizat: din lemn, zidărie, metal, beton sau
material combinate;
- după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie
sau beton) , pe grinzi, pe stâlpi;
- după forma tavanului: plană, curbă, cu grinzi, cu nervuri
etc.;
- după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane, fâşii
cu goluri, panouri mari, grinzi şi corpuri de umplutură etc.;
- după modul de comportare la zgomot de impact : cu ecran
acustic simplucând pardoseala vibrează simultan cu planşeul
brut şi transmit uşor zgomotele deimpact şi cu ecran acustic
dublu, când pardoseala vibrează independent deplanşeul brut
şi sunt fonoizolante la zgomote de impact, numite şi planşee
cupardoseală flotantă ;
- după rigiditatea în plan orizontal sunt clasificate în două
categorii:
a. planşee rigide în plan orizontal;
b. planşee cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal.

Sunt considerate planşee ,, rigide în plan orizontal”

planşeele care au următoarea alcătuire constructivă:
- planşee din beton armat monolit sau din predale cu
suprabetonare continuă cu grosimea ≥ 60 mm,
- planşee din panouri sau semipanouri prefabricate din beton
armat îmbinate pe contur prin piese metalice sudate, bucle de
oţel beton şi beton de egalizare;
- planşee executate din elemente prefabricate de tip ,, fâşie “,
cu bucle sau cu bare de legătură la extremităţi şi cu
suprabetonare continuă cu grosimea ≥ 60mm

Sunt considerate planşee cu ,, rigiditate nesemnificativă

în plan orizontal” planşeele care au următoarea alcătuire
constructivă:
- planşee executate din elemente prefabricate de tip ,, fâşie “
cu bucle sau cu bare de legătură la extremităţi, fără
suprabetonare armată sau cu şapănearmată cu grosimea ≤ 30
mm;
- planşee executate din elemente prefabricate din beton cu
dimensiuni mici,sau din blocuri ceramice, cu suprabetonare
armată;
- planşee din lemn.

PLANŞEE DIN LEMN

Planşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de
locuit sau de mică importanţă în mediu rural şi la unele
construcţii cu caracter touristic tradiţional amplasate în zone
rurale, montane.
De obicei se folosesc la clădiri cu pereţi din zidărie sau din
lemn.
În scopul măririi durabilităţii, elementele componente se
protejează împotriva focului şi putrezirii cu substanţe
ignifuge şi antiseptice.

Avantaje
- au greutate proprie redusă;
- execuţia lor este simplă;
- conferă posibilităţi largi de plastică arhitecturală
tradiţională a tavanului;
- asigură condiţii bune de izolare termică şi fonică;
- au o comportare bună în anumite medii agresive chimic;

Dezavantaje
-durabilitate redusă;
- consumul de material lemnos este mare;
- rigiditatea la încărcări laterale este scăzută;
- săgeţile de încovoiere sunt mari;
- nu se realizeaza saiba rigida

Planşeele din lemn fiind considerate planşee cu rigiditate

nesemnificativă în plan orizontal, pot fi folosite, numai
pentru:
- toate planşeele construcţiilor cu nivel ≤3, din clasele de
importanţă III şi IV,în zona seismică cu ag = 0,10 g (cu
excepţia planseului peste subsol).
- planşeul peste ultimul nivel al construcţiilor cu nivel ≤2,
din clasa deimportanţă IV, situate în zonele seismice cu 0,15
g ≤ ag ≤ 0,20 g.
ALCĂTUIRE
Planşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse
superioare din lemn) şi podina de rezistenţă din dulapi.
Grinzile din lemn, dispuse la distanţa de 60-100 cm pe
direcţia scurtă a încăperilor, reazemă pe pereţi portanţi prin
intermediul unor tălpi din dulapi de lemn de esenţă tare
impregnate sau protejate cu două straturi de carton lipite cu
bitum. Capetele grinzilor se protejează cu substanţe
antiseptice, se izolează hidrofug cu substanţe bituminoase,
pe o lungime de 50 cm,locaşurile de montaj având spaţii de
aer de 3-4 cm pentru ventilare iar grinzile paralele cu pereţii
se aşează la o distanţă de3….4 cm pentru a asigură uscarea
lor şi evitarea contactului cu peretele încăneuscat. Grinzile
care reazemă pe pereţii interiori de rezistenţă pot fi continue
sauîmbinate cap la cap.
Planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol
deizolare fonică sau termică); peste podină se prevede un
strat de finisaj şi uzură dinduşumele sau parchet, tavanul
poate să fie neted (cu scânduri aparente sautencuit), respectiv
cu grinzi aparente
Pentru alcătuirea constructivă a planşeului este necesar să se
asigure conlucrarea grinzilor planşeului între ele pentru
repartizarea (preluarea) mai favorabilă a încărcărilor
concentrate şi micşorarea săgeţilor din încovoiere, iar
prin solidarizarea tuturor grinzilor de rezistenţă se asigură
comportarea planşeului ca diafragmă cu oarecare rigiditate
laterală. La planşeele cu grinzi amplasate după două direcţii,
se asigură , în general , o bună conlucrare şi rigiditate.
În cazul planşeelor cu grinzi dispuse după o singură direcţie
având deschideri şi încărcări mari, sunt necesare uneori,
ele
mente speciale de rigidizare, dispuse constructiv sau
rezultate din calcul .
La calculul elementelor de rezistenţă ale planşeului, pe lângă
verificarea stării limită ultime a capacităţii portante, este
necesară verificarea săgeţii maxime din încovoiere, care
trebuie să fie inferioară săgeţii limită prescrisă, de exemplu :
săgeata grinzilor planşeelor curente, care suportă tencuiala
plafonului, nu trebuiesă depăşească valoarea: L / 350 , unde
L este dechiderea de calcul a planşeului.
PLANŞEE DIN ZIDĂRIE
 Au în prezent un domeniu de utilizare foarte restrâns
(clădiri tradiţionale,restaurări, anumite pasaje sau subsoluri
cu plastică arhitecturală specifică)întrucât prezintă o serie de
dezavantaje tehnici-economice, dintre care: aucomportare
slabă ca diafragme orizontale, dau împingeri mari din
descărcareabolţilor sau cupolelor, au costuri ridicate etc.
Elementul principal de rezistenţă al planşeului este bolta sau
cupola, dediverse forme geometrice sau alcătuiri
constructive, bolţile cilindricepredominând.
PLANSEE DIN BETON ARMAT
Planşeele din beton armat, datorită multiplelor avanaje pe
care le prezintă înraport cu alte tipuri de planşee, au în
prezent cea mai mare utilizare. Din punct devedere
constructiv, aceste planşee se pot realiza din beton armat
monolit sau dinbeton armat prefabricat.

PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT

Planşeele din beton armat monolit se caracterizează prin
faptul că se toarnăla faţa locului, la fiecare nivel, în poziţie
definitivă, utilizând diverse tipuri decofraje.
Domeniul de utilizare al planşeelor din beton armat monolit
este :
- la clădiri unicat precum şi la clădiri cu forme în plan
neregulate şideschideri variate, la care nu se pretează
utilizarea prefabricatelor;
- la plaşee cu deschideri şi încărcări mari;
- la planşee cu încărcări concentrate şi acţiune dinamică a
încărcărilor (vibraţii, şocuri, trepidaţii);
- la construcţii industriale, unde din considerente tehnologice
se impuneprevederea unor goluri de dimensiuni mari;
- la clădiri amplasate în zone seismice.
Planseele din beton armat monolit au o serie de avantaje
cum sunt :
- au capacitate de a prelua încărcări mari, statice şi dinamice;
- datorită monolitismului se asigură o foarte bună conlucrare
între planşee şielementele verticale de rezistenţă ale clădirii
- comportându-se ca şaibe orizontale rigide, asigură o
marerigiditate de ansamblu a structurii clădirii şi o foarte
bună comportare la preluareaşi repartizarea încărcărilor
orizontale (vânt, seism);
- au durabilitate ridicată în timp şi costuri reduse de
întreţinere;
- pot acoperi practic orice forme geometrice în plan şi cu
orice fel dedistribuţie a elementelor portante (stâlpi, pereţi);
- au posibilităţi largi de realizare constructivă şi rezolvări de
ordin architectural prin variate sisteme de dispunere a
grinzilor de forme şi dimensiuni diverse;

Dezavantajele planşeelor din beton armat monolit sunt :

- au durata de execuţie şi consumul de manoperă pe şantier
mai mari,comparativ cu planşeele din beton armat
prefabricat;
- necesită un consum ridicat de cofraje şi elemente de
susţinere;
Exista o mare varietate de tipuri constructive pentru
planşeele din betonarmat monolit, respectiv:
- planşee sub formă de plăci plane;
- plansee cu plăci şi grinzi dispuse pe o singură direcţie;
- planşee cu nervuri dese;
- planşee cu plăci, grinzi principale şi grinzi secundare
(nervuri );
- planşee pe retele de grinzi (planşee casetate);
- planşee ciuperci;
- planşee – dală ;
PLANŞEE SUB FORMĂ DE PLĂCI PLANE

Planşeele cu plăci plane reazemă pe elementele structurale

verticale aleclădirii (pereţi portanţi) sau pe riglele cadrului,
situate la distanţe relativ mici demaximum 5 .. 6 m.
Sub acţiunea încărcărilor, placa lucrează la încovoiere cu
forţe tăietoare,respectiv planul median al plăcii se
deformează sub forma unei suprafete curbe înspaţiu. Aceasta
poate fi o suprafaţă cilindrică, respectiv cu o singură
curburăsau poate fi o suprafaţă cu dublă curbură.

PLĂCI PLANE CU O SINGURĂ CURBURĂ

Avem o suprafaţă cu o singură curbură, deci încovoiere
cilindrică, în situaţia în care placa, încărcată cu o sarcină
uniform distribuită pe suprafaţa ei, este rezemată doar pe
două laturi opuse, celelalte două laturi fiind libere. În acest
caz, placa se curbează pe deschiderea l, egală cu distanţa
dintre cele două reazeme opuse şi rămâne nedeformată
pe direcţia paralelă cu reazemele.

Datorită acestei particularităţi a deformării plăcii, se poate

admite descompunerea ei în făşii elementare de lăţime
unitară (un metru). Deoarece toate făşiile se deformează la
fel, este suficient să se calculeze doar una dintre
ele, ca o grindă de secţiune dreptunghiulară având latura b
egală cu 100 cm şiînălţimea egală cu grosimea plăcii (hf).
Există următoarele situaţii:
1. Placă simplu rezemată pe două laturi opuse
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- fâşie
unitară;d- scheme de calcul.
a b c

2. Placă încastrată pe două laturi opuse (dublu

încastrată)
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema
de calcul.
3.Placă încastrată pe o latură şi simplu rezemată pe
latura opusă
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema
de calcul.
4.Placă în consolă
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema
de calcul.
De menţionat că în toate aceste situaţii, deschiderea de calcul
este întotdeauna cea în lungul căreia se produce curbarea
plăcii, adică direcţia perpendiculară pe laturile legate (simplu
rezemate sau încastrate după caz – a se vedea cele patru
cazuri prezentate mai sus).
Armătura de rezistenţă se dispune perpendicular pe laturile
rezemate.

Raportul dintre laturile plăcii nu influenţează în nici un

fel fenomenul de încovoiere cilindrică şi în consecinţă
valoarea lui nu interesează şi nuintervine în calcul.

PLĂCI PLANE CU ÎNCOVOIERE PE DOUĂ

DIRECŢII (DUBLĂ CURBURĂ )

Este cazul frecvent întălnit în practică respectiv, plăcilor

rezemate pe două laturi adiacente, pe trei laturi sau pe
toate laturile.
În acest caz planul median se curbează pe ambele direcţii,
încovoierea numai este cilindrică şi deci se vor produce
momente încovoietoare pe ambele direcţii paralele cu laturile
plăcii – a se vedea figura de mai jos.
Deformarea plăcii dreptunghiulare pe două direcţii

În această situaţie prin analizarea pentru două fâşii unitare cu

deschiderile lx respectiv ly a modului de transmitere a
solicitărilor la reazemele aferente s-aconstatat că fâşiile de pe
direcţia scurtă sunt mai încărcate decât cele de pe direcţia
lungă, adică incarcarea se transportă la reazeme, pe drumul
cel mai scurt, direct proportional cu rigiditatea,pe direcţia
laturii celei mai mici.
Se poate deci concluziona că, pe măsură ce o placă este mai
lungă, incarcarea ce se repartizează pe direcţia laturii scurte
creşte, iar cea care se transmite pe direcţia lungă scade.
Astfel, când raportul dintre cele două laturi este egal cu 2, pe
direcţia scurtă se repartizează circa 94% din incarcarea q, iar
pe direcţia lungă doarcirca 6%.
Rezultă aşadar că în cazul plăcile care sunt supuse la
încovoiere pe două direcţii raportul dintre cele două
laturi are importanţă şi influenţează calculul acestor
plăci.
Avem astfel două situaţii :
a. Cazul plăcilor la care raportul dintre latura mare şi latura
mică are valoare mai mare decât 2 , respectiv : l2 / l1 >2.
Este cazul plăcilor calculate şi armate pe o direcţie . În
această situaţiedeschiderea de calcul este deschiderea
mică.
Momentele încovoietoare ce apar totuşi pe cealaltă direcţie
se vor preluaprin călăreţi de capăt şi prin armătura de
repartiţie ce se dispune constructiv.

b. Cazul plăcilor la care raportul dintre latura mare şi latura

mică arevaloare egală sau mai mică decât 2, respectiv: l2 / l1
≤2.
Este cazul plăcilor calculate şi armate pe două direcţii,
transportul de incarcari pe cele două direcţii fiind
comparabil.
Plăcile care îndeplinesc condiţiile pentru armare pe două
direcţii, cu solicitări mici şi cu raportul laturilor apropiat de
doi, se pot calcula ca plăci armate pe osingură direcţie cu
armături de repartiţie dispuse paralel cu laturile lungi.
Reguli generale de alcătuire
Determinarea grosimii plăcilor din beton armat
Dimensionarea grosimii plăcilor trebuie să asigure:
- realizarea unui procent mediu de armare atat la plăcile
armate pe două direcţii cat si la cele armate pe o direcţie;
- deformaţii (săgeţi) în limitele admise (condiţia de
rigiditate);
- masa necesară pentru asigurarea izolării la foc şi la
zgomotele din aer;
Grosimea minimă a plăcilor din condiţia de rigiditate
(deformaţii-săgeţi) se va lua după cum urmează:
a) La plăci armate pe o direcţie (l2 / l1 >2):
l1 /30 – când placa este simplu rezemată pe tot conturul;
l1 /35 – când placa este încastrată pe tot conturul;
l1 /25 – când placa este simplu rezemată pe două laturi
paralele;
l1 /30 – când placa este încastrată elastic pe două laturi
paralele;
l1 /12 – când placa este în consolă;
b) La plăci armate pe două direcţii (l2 / l1 <2 ):
l1 /40 – când placa este simplu rezemată pe tot conturul;
l1 /45 – când placa este încastrată elastic pe tot conturul;
Tot din condiţii de rigiditate grosimea plăcii (hf) se va
considera conform
următoarei relaţii: hf = (P/180) + 20 mm , unde P este
perimetrul plăcii în mm.
Aşa cum am precizat mai sus înafara condiţiei de rigiditate la
determinarea grosimii plăcilor se vor avea în vedere neapărat
şi condiţiile privind rezistenţa lafoc, respectiv limita de
rezistenţă la foc a unui element, adică durata până la care
acesta îşi epuizează capacitatea de rezistenţă la acţiunea unui
incendiu.
Rezistenţa la foc (R) se exprimă în minute.
Rezistenţa la foc se obţine în funcţie de tipul elementului şi
de gradul derezistenţă la foc.
Gradul de rezistenţă la foc se determină de către arhitecţi
în colaborare cu specialişti în domeniu, în funcţie de
destinaţia clădirii şi de riscul de incendiu.
O construcţie sau un compartiment de incendiu (porţiunile
din clădire separate prinpereţi antifoc) se încadrează în cinci
grade de rezistenţă la foc (I ;II; III; IV şi V).
Construcţiile înalte sau cu o înălţime medie, spitale sau săli
aglomerate se pot realiza cu gradul I şi II de rezistenţă la foc;
la grădiniţe, biblioteci este nevoiede un grad de rezistenţă la
foc de cel puţin III. Dacă se utilizează materiale
incombustibile (CO) sau greu combustibile (C1, C2) gradul
de rezistenţă la foc alclădirii se consideră mai mare (I sau II);
cu materiale combustibile (C3, C4) numai clădiri cu gradul
de rezistenţă IV sau V se pot executa.
Gradul de rezistenţă la foc se precizează obligatoriu în
documentaţia de arhitectură, de unde inginerul proiectant
poate stabili în funcţie de tipulelementului rezistenţa la foc.
Din condiţia de izolare fonică, grosimea plăcii trebuie să fie
de cel puţin 13 cm
Pentru a îndeplini rolul de diafragmă orizontală pentru
încărcările aplicate în planul lor, plăcile de beton armat
trebuie să aibă grosimi de cel puţin 80 mm.
Grosimea plăcilor monolite variază din 10 în 10 mm.
Pentru plăcile armate după două direcţii, suprafaţa acestora
nu trebuie să depăseasca 25 …30 m2, iar pentru plăcile
armate după o direcţie, deschiderea decalcul se limitează la
2,5 .. 3,0 m .
Alegerea materialului
Materiale
Calitatea betonului, respectiv clasa de rezistenţă se alege în
funcţie declasele de expunere a construcţiei în condiţiile de
mediu.
În SR EN 1992-1-1:2004, sunt precizate clasele deexpunere
si clasele de rezistenţă abetonului în funcţie de clasele de
expunere.
Armarea plăcilor se realizează cu armătură de rezistenţă şi
armătură derepartiţie. Oţelul folosit la armarea plăcilor este
OB 37, PC52, PC60,STNB(sârmă trasă netedă ), STBP
(sârma trasă profilată pt. beton ), sau oţel dinimport.
PLANŞEE DIN BETON CU GRINZI DISPUSE PE O
DIRECŢIE
Când suprafaţa plăcilor depăşeşte 25…30 m2 sau când
deschiderile suntmai mari de 5,0 …6,0 m se prevăd pe
deschiderea scurtă grinzi din beton armatca reazeme
intermediare care, împreună cu pereţii portanţi, constituie
reazemeleplanşeelor.
Dispunerea în plan a grinzilor trebuie să ţină seama de
diverse cerinţetehnico-economice, estetice şi funcţionale.

Astfel la clădirile cu pereţii portanţi longitudinali din zidărie

se realizeazăplanşee cu plăci şi grinzi transversale dispuse la
3 …5 m, care reazemă pe zidărieprin intermediul centurilor
din beton armatpe stălpişori de beton armat.
Această soluţie de planşeu poate fi utilizată şi la clădirile cu
pereţi portanţidin beton armat (diafragme tip celular), dispuşi
la distanţe mari (8 ….10 m),delimitând conturul unei unităţi
funcţionale (de exmplu o sală de clasă, unapartament etc).
Soluţia de planşeu cu plăci şi grinzi dispuse după o singură
direcţie se poateutiliza şi în cazul construcţiilor având
structura de rezistenţă cu schelet (cadre) debeton armat.
În toate situaţiile , grinzile de beton armat împreună cu
pereţii portanţi (cândeste cazul) subîmpart planşeul în plăci
armate pe una sau două direcţii,după cumraportul laturilor
este mai mare sau mai mic decât 2.
Distanţa dintre grinzi ( l ) se stabileşte în funcţie de mărimea
încărcării, astfelîncât sa rezulte o armare raţională a plăcii
(cu procente optime de armare), directia grinzilor fiind
paralela cu latura scurta.

De regulă, secţiunea transversală a grinzilor de planşeu este

în formă de Tdeoarece prin încovoiere este antrenată de o
parte sau de ambele părţi ale grinziişi o anumită zonă din
placă.
Grinzile sunt solicitate de încarcarea ce le revine de pe
deschiderile învecinate: P2 = p1 ( l/2 + l/2 ), unde p1 este
încarcarea pe placa ( în daN/m2 ), P2fiind incarcarea pe
grinda ( în daN/m ).
Inaltimea grinzilor depinde de mărimea încărcării, distanţa
dintre grinzi sideschiderea lor, în mod obişnuit fiind de
(1/10…1/15 )L, (L fiind deschiderea), iarlatimea de cca ½
din inaltime.
Grinzile se execută din beton armat, de regulă de aceeşi clasă
de beton caşi a planşeului.

PLANŞEE CU GRINZI PRINCIPALE SI SECUNDARE

Planşeele cu grinzi principale şi secundare se utilizează
pentru imbunatatirea capacitatii portante a planseului la
încărcări mari.
Sunt formate din următoarele elemente:
- grinzi principale dispuse pe direcţia scurtă a încăperii cu
deschiderea de 6-12 m, ce reazemă pe pereţi portanţi sau
stâlpi din beton armat; Distanţa l dintregrinzile principale
este curpinsă între 3,5…6,0 m.
- grinzile secundare (care se mai numesc nervuri), sunt
dispuse în senslongitudinal şi reazemă pe grinzile principale.
Distanţa dintre nervuri ( l2 ) – carecorespunde cu
deschiderile plăcii,este de 1,5 – 2,5 m.
- placa continuă reazemă pe grinzile secundare şi lucreaza
după o direcţie(paralelă cu grinzile principale).
Din condiţii de rigiditate se impune înălţimea grinzilor să fie
h > 1/15 dindeschidere pentru grinzile principale şi h > 1/20
pentru grinzile secundare, iarlălţimea lor b = (0,30 – 0,50) h.
PLANŞEE CU NERVURI DESE (figura de mai jos)
Se utilizează la acelaşi tip de încăperi ca şi planşeele cu
grinzi pe o direcţie, cu diferenţa ca în loc să se dispună grinzi
rare şi cu secţiuni mari, se prevăd grinzi dese (numite
nervuri) cu secţiuni transversale mai mici .
Distanţa dintre nervuri, ( l - interax) este de max. 1,0 m.
Tavanul poate fi cu nervurile aparente sau neted, prin
realizarea unui tavan suspendat sau prin folosirea corpurilor
de umplutură care se înglobează între nervuri la turnarea
betonului.
PLANŞEE PE REŢELE DE GRINZI ( PLANŞEE
CASETATE )
Sunt planşee alcătuite din placă plană continuă de aceeaşi
grosime şi oreţea de grinzi de aceeaşi secţiune, dispuse după
două direcţii, prin încrucişarealor rezultând o reţea de casete.
 Lumina casetelor l1 şi l2 se recomandă a fi de 1,5….3,0
m din condiţiadimensionării economice a structurii
planşeului (reţea de grinzi, plăci). Dinconsiderente
arhitecturale şi estetice, lumina casetelor se poate lua şi mai
micăde 1,5 m, respectiv la limită 0,70 m.
Sunt două soluţii de realizarea a acestor tipuri de planşee:
- cu dispunerea reţelei de grinzi paralel cu laturile de
rezemare ( a );
- cu dispunerea reţelei de grinzi în diagonală (b).

Reaţeaua cu grinzile paralele cu reazemele planşeului

lucrează dupăambele direcţii numai când raportul laturilor
l1 / l2 este mai mic sau egal cu 1,5.
Raportul laturilor este cuprins între 1 ...1,5 ( l1 > l2 ) .
Deschiderea încăperii ( L2 ) poate fi de 6-12 m, iar lungimea
( L1 ) de max.1,5 L2 .
La un raport mai mare de 1,5 reţeaua lucrează nefavorabil,
întrucât grinzilemai scurte (dispuse după latura l2) având
rigidităţi mult mai mari la încovoiere, secomportă ca
reazeme (rol de grinzi principale) pentru grinzile dispuse
după latural1 (rol de grinzi secundare), deci se pierde efectul
de conlucrare pe două direcţii şistructura devine
neeconomică; în asemenea condiţii se recomandă dispunerea
oblică a reţelei de grinzi, respectiv grinzile se dispun la 45
grade faţă de laturileîncăperii (b), acestea lucreaza favorabil
pentru raportull2/l1<=3.
Rezemarea planşeelor casetate pe pereţii portanţi se asigură
prin centuri dinbeton armat care monolitizează capetele
grinzilor şi placa.
Aceste tipuri de planşee sunt utilizate în general la
următoarele tipuri declădiri:
- clădiri cu cerinţe privind arhitectura tavanului;
- la încăperi cu suprafeţe şi înălţimi mari, condiţie care
asigură realizareaefectului estetic;
- în general, la clădiri social-culturale, la clădiri comerciale,
holuri mari etc.
Avantajele planşeelor casetate sunt :
- aspectul architectural este superior celorlalte tipuri de
planşee;
- poziţia pereţilor despărţitori autoportanţi şi a încărcărilor
concentrate estenecondiţionată ;
- se comportă ca diafragme orizontale rigide pe ambele
direcţii;
- descărcarea este aproximativ uniformă pe elementele de
susţinere aleplanşeului;
Dezavantajele acestor tipuri de planşee sunt :
- au consum ridicat de beton ;
- greutate proprie mare ;
- manopera este mai ridicată şi consumul de cofraje este mai
mare decât laalte tipuri de planşee.
Consumul de cofraje se poate reduce prin utilizarea
cofrajelor de inventar din metal, materiale plastice armate
etc., de forma unor cutii întoarse, cu colţurirotunjite.
Acest sistem de cofrare conduce la economii de material
lemnos şi totodată obţinerea unor suprafeţe suficient de
netede pentru execuţia unor lucrări de finisaj
simple ( zugrăveli, vopsitorii etc. ).
Casetele pot avea formă pătrată (l1 = l2) sau dreptunghiulară
(l1 ≠ l2).
Placa este continuă pe două direcţii, avînd grosimea minimă
de 7 cm pentruconstrucţii civile şi 8 cm pentru construcţii
industriale.

PLANŞEE FARA GRINZI

Din această categorie fac parte planşeele-ciuperci şi
planşeele dala .
a. Planseele –ciuperci sunt alcatuite din placi de beton
armat rezemate pestalpi fără intermediul grinzilor . Evazarea
stălpilor la partea superioară sub formăde capiteluri a condus
la denumirea de planşee ciuperci (fig.a. b,c,d).
Capitelurile asigură rezistenţa plăcii la străpungere şi măresc
rigiditatealegăturii stâlpului cu placa.
Pe contur plăcile reazemă pe pereti portanti sau grinzi
marginale,iar placapoate fi scoasă în consolă.
Planseele-ciuperci se folosesc mai mult la clădiri industriale
cu încărcări utilepe planşee foarte mari ( peste 500 daN/m2),
iar la clădiri civile numai atunci cândforma capitelurilor şi
reţeaua de stâlpi nu ridică probleme de ordin estetic şi
funcţional. Grosimea plăcii rezultă în funcţie de încărcare şi
distanţa dintre stălpi,
grosimea minima din condiţii de rigiditate fiind 1/30 din
deschiderea maximă, darcel puţin 15 cm, iar secţiunea
stâlpilor minim 30 x 30 cm
Trama maximă obişnuită 6,0 m x 6,0 m .
Pentru încărcări mari pe planşeu cuprinse între 1000 – 3000
daN/m2,grosimea plăcii este de 15 – 18 cm.
Sistemul de armare folosit la planseele ciuperci este dupa
doua directii . Inpanoul din campul placii, armaturile dupa
cele doua directii sunt asezate la parteainferioara, iar in
panourile situate deasupra stalpilor, armatura se aseaza la
parteasuperioara.

b. Planseele – dala sunt folosite la clădiri de locuit,

administrative, precumşi la construcţii industriale cu
încărcari mari. Planseele sunt alcatuite din placi debeton
armat monolit avand grosimea de 15 .. 22 cm care reazema
direct pe stalpi( fig. e ). Armarea planşeelor –dala se execută
cu bare independente sau cuplase sudate. In zonele de
rezemare ale plăcilor pe stălpi, pentru a preveniforfecarea
(străpungerea) plăcilor, armătura se execută sub forma unei
reţeleduble, evitarea îngroşării plăcilor, necesară numai din
aceste condiţii se obţineprin fixarea unor piese metalice
(juguri) din profile laminate în zonele de rezemarea plăcilor
pe stălpi.
PLANŞEE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

Planşeele prefabricate au următoarele avantaje:

prin utilizarea lorse reduce manopera pe şantier, se scurtează
durata de execuţie, se eliminăcofrajele şi sunt necesare
lucrări reduse de finisaj pe şantier.
Au însă şi uneledezavantaje cum sunt :
- se pierde parţial avantajul monolitismului şi al rigidităţii
orizontale şi deansamblu a clădirii, comparativ cu planşeele
din beton armat monolit.
- necesită lucrări de volum mic pe şantier, dar mai
pretenţioase ca precizieşi calitate privind pozarea, fixarea,
monolitizarea etc;
- uneori ridică dificultăţi la transport şi montaj ;
- necesită spaţiu de manipulare şi depozitare pe şantier ;
- domeniul de utilizare este condiţionat de producţia
prefabricatelor, deciplanşeele prefabricate se pot utiliza
numai la clădiri modulate ca deschideri;
- necesită măsuri speciale de monolitizare a planşeelor prin
suprabetonări,centuri etc, în cazul construcţiilor amplasate în
zone seismice;

Din punct de vedere constructiv, planşeele prefabricate pot fi

din fâşii prefabricate, panouri mari, grinzi prefabricate,
corpuri de umplutură, grinzialăturate etc.
PLANŞEE DIN FÂŞII PREFABRICATE cu goluri
rotunde

Sunt planşee integral prefabricate, alcătuite dintr-un singur

tip de elementeaşezate alăturat şi solidarizate între ele şi
elementele pe care reazemă (grinzi saupereţi). Până la
deschideri de circa 2,0 m fâşiile pot fi plăci din beton armat
cusecţiunea plină. Pentru deschideri de aproximativ 2…6 m,
fâşiile se realizeazăcu goluri longitudinale de formă
circulară.

Aceste planşee se realizează prin dispunerea alăturată a

fâşiilor dupălatura scurtă a încăperilor, acestea fiind simplu
rezemate pe pereţii portanţi aiclădirii, pe grinzi sau pe riglele
cadrelor (fig.)
Făşiile prefabricate cu goluri longitudinale sunt tipizate în
funcţie dedeschidere şi încărcare astfel:
a. pentru clădirile civile cu încărcări până la 300 daN/m2 se
utilizează fâşiiînguste cu lăţimea nominală de 40 sau 60 cm
(lăţimea de fabricaţie fiind mai micăcu 0,5 cm) şi lungimi
nominale de 2,10; 3,00; 3,60; 4,20 şi 5,10 m, lungimile
defabricaţie fiind mai scurte cu 8 cm.
Grosimea fâşiilor este de 14 cm pentru lungimi mai mici sau
egale cu 3.90m, respectiv de 19cm pentru celelalte lungimi
b. la clădiri social-administrative şi industriale cu încărcări
mai mari de 300daN/m2 şi deschideri care depăşesc 5,00 m
se utilizează făşii din betonprecomprimat cu lăţimea de 1,00
m şi lungimea nominală de 6,00 m, grosimeafiind de 22 cm
pentru încărcări de 500-750 daN/m2, respectiv 26 cm, pentru
încărcări de 1000-1500 daN/m2.
Pentru realizarea golurilor pentru instalaţii, precum şi în
cazul când pe otramă nu intră un număr întreg de faşii, se
prevăd faşii monolite dispuse ,dupăcaz, lângă pereţii
structurali sau în câmpul tramei. Se admit goluri realizate
prinspargerea făşiilor dar numai dacă acestea nu depăşesc
diametrul unui gollongitudinal din făşie (care este mai mic
cu 5 cm faţă de grosimea făşiei) .
Spargerea şi în acest caz se realizează numai în zona
golurilor din făşii.
Pereţii de compartimentare din cărămidă plină pe cant
(muchie) de 7,5 cmsau pe lat (de 12,5 cm), precum şi alte
tipuri de pereţi cu grosimi şi greutăţisimilare, reazemă direct
pe făşii, cu precizarea că în cazul pereţilor de 12,5 cm din
cărămidă plină sau alte materiale dar similari ca şi greutate,
dispuşi paraleli cufăşiile, se prevăd făşii monolite sub pereţi.
Pentru clădiri de locuit, din considerente economice, pentru
aceleaşidimensiuni geometrice fâşiile sunt tipizate în tipul F-
fasii intarite şi FU- fasii usoare.
Făşiile uşoare FU se utilizează când pe planşeu nu intervin
încărcări dinpereţi despărţitori purtaţi.
PLANŞEE DIN GRINZI ŞI CORPURI DE
UMPLUTURĂ
Grinzile se realizează din beton armat, beton
precomprimat sau corpuriceramice speciale asamblate prin
precomprimare.
Grinzile se montează paralel cu latura scurtă a
încăperilor la distanţe de 40 -60 cm, putând ajunge până la
1,20 m în cazul folosirii unor corpuri speciale deumplutură.
Deschiderea grinzilor poate ajunge până la 12 m, dar la
deschiderimari grinzile trebuie rigidizate între ele prin
turnarea unor nervuri monolite dispuseîn planul grinzilor şi
perpendiculare pe acestea la treimile deschiderii.
Elementele de umplutură sunt corpuri ceramice sau din
beton uşor, realizatecu goluri şi înălţimea egală cu a
grinzilor. Reazemă la partea inferioară a grinzilor,
care au secţiunea în formă de T întors.
În regiuni seismice, pentru a crea efectul de şaibă orizontală
rigidă aplanşeului, se realizează suprabetonări cu grosimea
de cel puţin 6 cm armate cuplasă de oţel beton cu aria ≥ 250
mm2/m (de exemplu, ≥ 5Ø 8/m);
Pe lângă grinzile cu secţiunea în formă de T, se folosesc şi
cele în formă deU, jgheab etc.).
PLANŞEE DIN PANOURI MARI
Panourile mari prefabricate au dimensiunile unei trame
obişnuite(pentru clădiri de locuit), fiind destinate pentru a
înlocui planşeele monolite de tipulplăcilor plane.
Dimensiunile nominale coincid cu cele modulare, iar
dimensiunilede fabricaţie rezultă în funcţie de elementele pe
care reazemă (pereţi de zidărie,din beton armat, panouri mari
sau rigle de cadre).
Îmbinările care se realizează pe şantier între panourile de
pereţi şi planşeeasigură realizarea continuităţii aproape de
monolit a întregii structuri, în cadrulcărora planşeele se
comportă ca diafragme orizontale rigide.

Panourile mari care alcătuiesc planşeele clădirilor de locuit

se realizează, deobicei din plăci pline de 10 ...14 cm grosime
şi mai rar sub formă de plăcichesonate, casetate sau cu goluri
care ridică o serie de probleme la prefabricare,
la realizarea îmbinărilor pe şantier şi la finisarea tavanelor.
În general panourilemari se utlizează la trame obişnuite cu
suprafaţa până la 25 m2.
In cazul în care încăperea este mai mare sau nu se dispune de
utilaje deridicat corespunzatoare, se utilizează doua panouri
pentru aceeaşi tramă, care senumesc semipanouri. Pe contur
panourile sunt prevăzute cu praguri, precum şi cuarmături
sub forma de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea
îmbinărilor şirigidităţii palnşeului, pentru a asigura efectul de
şaibă rigidă şi conlucrareaelementelor portante verticale sub
acţiunea încărcărilor orizontale (fig.).
Planşeele din panouri mari se utilizează la clădiri de locuit,
la clădiriadministrative (birouri) etc., în general la clădiri
civile cu structura integral realizatădin panouri mari cu o
dezvoltare pe înălţime de până la 8...10 etaje.
Planşeele din panouri mari se pot utiliza şi la clădiri cu
structura derezistenţă din pereţi din zidărie sau cadre din
beton armat, cu condiţia adaptăriiformei geometrice de
contur a panourilor la condiţiile de rezemare şi montaj
respective.

Eficienţa tehnico-economică a panourilor mari de planşeu se

obţine numaipentru un raport între laturi mai mic de 2,
panoul în acest caz lucrează şi searmează pe ambele direcţii.
Avantajele panourilor mari prefabricate de planşeu sunt
următoarele:
- se elimină cofrajele şi susţinerile;
- lucrările pe şantier sunt minime datorită gradului de
prefinisare a tavanelorşi prin montarea instalaţiilor în
panouri la prefabricare ;
- productivitatea lucrărilor pe şantier este bună şi darea în
exploatare aclădirii se face rapid ;
- planşeele din panouri mari asigură o bună comportare la
preluarea şitransmiterea încărcărilor verticale de pe planşeu,
fiind plăci armate pe douădirecţii şi, în general, încastrate pe
contur, respectiv elemente continue pereazemele
intermediare ;
Dezavantaje :
- utilizarea panourilor mari de planşeu reclamă tipizarea
partiurilor clădiriilor,care este posibilă mai uşor la cele de
locuit, dar mai dificilă la cele de altecategorii de clădiri;
- necesită utilaje şi dispozitive mai pretenţioase pentru
transport şi montaj ;
- comportarea mecanică a planşeelor ca şaibe orizontale
rigide estecondiţionată de calitatea şi precizia execuţiei
lucrărilor de pozare şi a îmbinărilorpe contur a panourilor de
planşeu, respectiv de gradul de monolitism, rezistenţă şi
rigiditate a conlucrării cu panourile verticale de rezistenţă ale
clădirii .
PLANŞEE DE TIP PREDALĂ CU SUPRABETONARE
PLANŞEE METALICE
Sunt utilizate pentru clădiri cu numar mare de etaje, la clădiri
cu deschiderisauîncarcari mari, de regulă la clădiri cu
structura metalica, (deschideripână la 10-12 m ).
Ca avantaje putem menţiona:
- capacitate portantă ridicată şi comportare bună ca
diafragme orizontale;
- permit alcătuiri constructive variate, cu înăltime de
construcţie mică;
- asigură o prefabricare largă şi posibilităţi de reutilizare;
- sunt mai uşoare decât planşeele din beton armat;

Dezavantajele planşeelor metalice sunt următoarele:

- au consum ridicat de oţel;
- necesită măsuri pentru asigurarea durabilităţii (la foc,
agenţi corozivi,umiditate etc), confortului fonic şi termic,
precum şi de rigidizare şi contravantuire;
- dau eforturi suplimentare din variaţii de temperatură;

PLANŞEE DIN GRINZI METALICE SI ELEMENTE

DEUMPLUTURĂ
Grinzile metalice se dispun paralel cu latura scurtă a
încăperilor la un interaxde 1 -3 m în funcţie de încarcare şi
tipul elementelor de umplutură putând rezemape pereţi
portanţi sau grinzi. Elementele de umplutură preiau
încărcarea peporţiunea dintre grinzi şi o transmit grinzilor pe
care reazemă.
Aceste elemente deumplutură se pot realiza din bolţişoare de
zidărie sau din beton simplu, din plăcide beton armat, plăci
prefabricate cu sau fără material de umplutură cu rol
deizolare fonică şi termică sau din corpuri ceramice.
Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a
profilelor, care sedispun la distanţe de 1,5 – 2,0 m(fig.a);

Bolţişoarele din beton simplu monolit reazemă pe talpa

inferioară a grinzilor,care se dispun la distanţe de 2,0 – 2,5
m, grosimea bolţişoarelor este de 10-15 cm
(fig.d);
Plăcile din beton simplu sau armat se pot realiza la partea
inferioară sausuperioară a grinzilor, care se dispun la distanţe
de 1- 1,5 m în cazul plăcilor dinbeton simplu (nearmat, a
caror grosime este de 10- 15 cm), respectiv de 2- 2,5 m(fig.b
şi c);

In cazul plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor se

poate prevedea oizolare fonică şi termică cu materiale de
umplutură (zgură, moloz, deşeuri debetoane uşoare)- fig.c.
Plăcile prefabricate dintre grinzi se pot realiza din beton
simplu, betonarmat, ipsos sau materiale ceramice, distanţa
dintre grinzi fiind în funcţie deîncărcare, tipul şi rezistenţa
plăcilor fig.e şi f.
Corpurile prefabricate de umplutură (fig.h) se pot realiza sub
diferiteforme tipizate (blocuri ,plăci, fâşii din beton uşor de
diverse forme, semipanouri),în funcţie de încărcare, distanţa
dintre grinzi şi alcătuirea planşeului.
Soluţiile de grinzi din profile laminate sau compuse sunt
neeconomicedatorită consumului mare de metal şi
manoperă,de aceea se recomandă soluţiimai eficiente, cum
sunt:

Profile laminate

- grinzi expandate (cu goluri in inima), care se realizează

prin tăierea desliţuri în inima profilului (fig.a) sau prin
tăierea inimii după un anumit profil şisudarea ei în poziţie
decalată (fig.b);
- grinzi cu zăbrele sudate realizate din profile laminate şi oţel
beton (fig.c), care conduc la o reducere a consumului de oţel
cu cca 45% încomparaţie cu profilele laminate de aceeaşi
capacitate portantă.

Planşee din panouri de tablă

Panourile se realizează din tablă de 1-3 mm grosime prin
ambutisare. Sepot utiliza la construcţii civile înalte (cu peste
15 - 20 niveluri), având structura derezistenţă din cadre
metalice sau beton armat.
Soluţia este avantajoasă deoarece panourile de tablă pot avea
rol de cofrajpierdut şi armături de rezistenţă, fiind necesare
măsuri constructive de asigurare aconlucrării dintre panou şi
beton. Conlucrarea tablei cu betonul se realizează cu
piese metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tabla striată sau
ondulată sau princute locale (mai mici) ale tablei ondulate.
Înălţimea panourilor (h) este în funcţie de deschidere şi
mărimeaîncărcărilor, putând depăşi 20 cm.
 TIPURI DE PLANSEE MODERNE (utilizand betonul
autocompactant)
In situatia actuala, cand ideea de flexibilitate functionala
a cladirilor a condus la utilizarea pe scara din ce in ce mai
larga unor anumitor tipuri de sisteme structurale, cu
deschideri mari si inaltimi considerabile de nivel a aparut
stringenta rezolvarea solutiilor pentru plansee la astfel de
cladiri.
Primul pas a fost utilizarea planseelor dala in proportie
mult mai mare decat se uzita, in detrimentul celorlate tipuri
de plansee, cu retele de grinzi dispuse pe una sau doua
directii si placa cu grosime mica.
In momentul de fata se pune problema micsorarii
greutatii proprii a unor astfel de elemente, ideea de baza
fiind de eliminare a betonului din zona mediana a placii si
introducerea unor corpuri de umplutura.
In acest scop se cauta utilizarea unor corpuri de
umplutura cat mai usoare care pot fi cofraje pierdute sau
reutilizabile, de diverse forme, cautandu-se sa se obtina o
structura casetata la care elementele componente sa aiba
grosimi a ordinul a cativa centimetri.
Betonul utilizat in aceste elemente trebuie sa ofere o
lucrabilitate ridicata si sa curga sub greutate proprie
proprietati ale unui material special: Betonul
Autocompactant.
Betonul autocompactant (BAC), una dintre cele
mai revolutionare descoperiri in domeniul
betonului din ultimii 50 de ani, a fost produs
pentru prima dată in Japonia, in 1988, beneficiind
de rezultatele inregistrate in domeniul betonului
de inaltă rezistenţă (BIR). Dacă betonul
autocompactant intărit prez intă proprietăţisimilare cu cele
ale BIR, calitatea superioară a
elementelor de construcţii realizate din BAC se
datorează proprietăţilor deosebite ale betonului in
stare proaspătă:
-lucrabilitate,
-capacitate deumplere şi trecere,
-rezistenţă la segregare.

Betonul autocompactant (BAC) are proprietatea să

curgă sub greutatea proprie, să umple complet
cofrajul, inclusiv in cazul elementelor puternic armate
şi să rămană omogen, fără a necesita niciun fel de
operaţii de compactare. Precizări legate de betoanele
autocompactante, performanţele, producţia şi
conformitatea lor, sunt date de “Ghidul european
pentru beton autocompactant” (BIBM, CEMBUREAU,
ERMCO, EFCA, EFNARC, 2005).
Proprietăţile care conferă betonului calitatea de
autocompactant sunt:
- capacitatea de răspandire: aptitudinea de a
umple complet suprafeţele, colţurile şi volumele
cofrajului in care este turnat;
- capacitatea de trecere: aptitudinea de a trece
printre armături chia r şi in zonele de armare
congestionată fără a se produce separarea
constituenţilor sau bloca rea acestora;
- rezistenţa la segregare: aptitudinea de a reţine
componentele grosiere ale amestecului in
suspensie, pentru a se menţine caracterul omogen
al materialului.
Aceste proprietăţi trebuie satisfăcute impreună cu
alte cerinţe specifice betonului intărit. In general
proprietăţile betonului autocompactant in stare
intărită sunt similare sau superioare, in raport cu cele
ale unui beton convenţional echivalent. Se poate
spune că gradul de compactare al betonului şi in
consecinţă şi durabilitatea sa sunt asigurate in mai
mare măsură dacă se utilizează un beton
autocompactant, pentru că se reduce riscul potenţial
al erorilor umane ce apar in cazul unei vibrări
incorecte şi neuniforme.

Utilizarea acestui tip de beton dar si a tipurilor de plansee

luate in discutie necesita insa analizarea in detaliu a solutiilor
structurale ce vor fi utilizate pentru viitoarea cladire si
adoptate decizii esentiale in ceea ce priveste preluarea si
transmiterea actiunilor exercitate in plan vertical si orizontal
Planseele BEEPLATE


Planseele COBIAX-BuBBLE DECK
Aceste plansee au in componenta sfere din material plastic
dispuse conform proiectului si montate intre plase de
armatura.
Materialul din care sunt realizate sferele nu interactioneaza
chimic cu betonul si armatura, nu este poros si prezinta
rigiditate si rezistenta suficienta pentru preluarea incarcarilor
atat la turnarea betonului cat si in fazele ulterioare acestui
proces. Grosimile pot varia intre20-28 cm sau 30-60 cm sau
in sistem prefabricat.