Sunteți pe pagina 1din 116

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

FACULTATEA ECONOMIA AGROALIMENTARĂ ŞI A MEDIULUI


DEPARTAMENT Economia Agroalimentară şi a Mediului
Master Managementul proiectelor de dezvoltare rurala si regionala

DISCIPLINA:
AUDITUL PROIECTELOR DE DEZVOLTARE RURALĂ ȘI REGIONALĂ

Suport de curs

Bucureşti, 2020
ABORDĂRI CONCEPTUALE - EVALUARE
• Termenul de evaluare → apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, măsurare, prețuire,
socotire
Conform OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică):
• Evaluare – apreciere sistematică şi obiectivă a unui proiect, program sau politici, în curs de
desfăşurare sau terminate, a concepţiei lor, a punerii în practică şi a rezultatelor. Scopul evaluării
este de a determina pertinenţa şi îndeplinirea obiectivelor, eficienţa, iar în materie de dezvoltare,
eficacitatea, impactul şi durabilitatea. O evaluare ar trebui să furnizeze informaţii credibile şi
utile. Termenul de evaluare desemnează de asemenea un proces cât mai sistematic şi obiectiv
prin care se determină valoarea şi scopul unei acţiuni de dezvoltare proiectate, în curs sau
terminate. Remarcă: evaluarea presupune definirea de norme adecvate, aprecierea
performanţelor în raport cu normele precum şi analiza rezultatelor aşteptate şi obţinute;
• Evaluare grupată – evaluarea unui ansamblu de activităţi, de proiecte sau de programe conexe;
• Evaluare ex ante – evaluare condusă înainte de punerea în practică a unei acţiuni;
• Evaluare ex post – evaluarea unei acţiuni după terminarea acesteia. Evaluarea ex post are ca
scop identificarea factorilor de succes sau de eşec, durabilitatea rezultatelor şi impactul acestora
precum şi de a trage concluziile ce pot fi generalizate pentru alte acţiuni;
• Evaluare formativă - evaluare care vizează ameliorarea performanţelor, cel mai des efectuată în
cursul etapei de punere în practică a unui proiect sau program.
ABORDĂRI CONCEPTUALE - EVALUARE
• Evaluare externă – evaluare a unei acţiuni de dezvoltare condusă de servicii şi/sau persoane din afara
organizaţiei;
• Evaluare internă – evaluare condusă de către un serviciu şi/sau de către persoane care depind de
responsabilii acţiunii (organizaţiile însărcinate cu punerea în lucru, parteneri, finanţatori); termen
conex: autoevaluare;
• Evaluare independentă – evaluarea unei acţiuni condusă de servicii sau de persoane care nu au
legătură cu responsabilii concepţiei sau acţiunii. Credibilitatea unei evaluări depinde în parte de
independenţa cu care este condusă.
• Evaluare participativă – metodă de evaluare prin care reprezentanţii agenţiei finanţatoare şi celelelte
părţi (inclusiv beneficiarii) colaborează pentru a concepe şi conduce o evaluare şi pentru a trage
concluziile;
• Evaluare recapitulativă – studiu făcut la sfârşitul unei acţiuni sau a unei etape a acţiunii pentru a
determina în ce măsură au fost atinse estimările. Evaluarea recapitulativă urmăreşte furnizarea
informaţiilor cu privire la validitatea programului; termen conex: evaluare de impact;
• Evaluare a programului – evaluarea unui ansamblu de acţiuni, structurat pentru atingerea
obiectivelor de dezvoltare specifice la scară sectorială, de ţară, de regiune sau globală. Un program de
dezvoltare are o durată limitată şi implică activităţi multiple care pot interesa mai multe sectoare,
teme şi/sau zone geografice; termen conex: evaluare de ţară, de program naţional, strategică;
• Evaluare a proiectului – evaluarea unei acţiuni de dezvoltare individuală concepută pentru atingerea
obiectivelor specifice cu ajutorul unor resurse. Remarcă: analiza costuri-avantaje este un instrument
important în evaluarea proiectelor care prezintă beneficii măsurabile
ABORDĂRI CONCEPTUALE - AUDIT
• Termenul de audit → cuvântul latin „audire”, a asculta şi a informa pe alţii.
• Auditul → semnifică o revizie a informaţiilor contabile şi de altă natură, realizată de către un
profesionist independent în vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii
informaţiilor auditate
• Auditul → examinare ordinară a situaţiilor financiare, efectuată de un contabil public autorizat, în
vederea exprimării unei opinii cu privire la corectitudinea cu care aceste documente prezintă situaţia
financiară, rezultatele operaţiunilor efectuate şi schimbările intervenite în situaţia financiară a
organizaţiei, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (Institutul American al
Contabililor Publici Autorizaţi)
• Auditul → examinare profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile
şi independente, prin raportarea la un standard de calitate.
• Auditul → un ansamblu de activităţi legate între ele (un proces), desfăşurate de către auditori sau de
către alţi experţi, care pe baza cunoştinţelor lor teoretice şi practice şi în urma însărcinărilor primite de
la anumite organe analizează informaţiile şi operaţiunile unei entităţi sau referitoare la o anumită
activitate în vederea oferirii unei asigurări prin intermediul unei opinii sau în vederea formulării unor
recomandări (CECCAR,1999)
• Auditorul → persoana fizică sau firma de audit autorizată potrivit legislaţiei în vigoare de către
autoritatea competentă, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România, să desfăşoare audit în
conformitate cu reglementările adoptate de aceasta. Auditorul verifică faptul că toate cheltuielile
declarate de beneficiar în cererea de rambursare intermediară sau finală sunt reale, înregistrate corect
şi eligibile în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi emite un raport de verificare a
cheltuielilor în conformitate cu formatul standard furnizat de autoritatea de management.
ABORDĂRI CONCEPTUALE - AUDITUL PROIECTELOR

• o examinare detaliată a managementului proiectelor, procedurilor şi metodologiei utilizate,


bugetelor şi gradului de atingere a obiectivelor
• constă în verificarea legalităţii şi regularităţii aplicării resurselor; formulează judecăţi cu privire
la criteriile şi standardele generale, cunoscute şi clarificate în prealabil
• modalităţile, mijloacele majore de evaluare a proiectului, fiind cercetări mai mult sau mai puţin
formale asupra oricărui aspect al proiectului; în general, este asociat cu o examinare detaliată a
diferitelor aspecte cu conţinut financiar, dar, la cerere se poate concentra pe oricare aspect al
proiectului
• presupune examinarea în detaliu a managementului unui proiect, a metodologiei şi
procedurilor, a caracteristicilor, a bugetului şi a cheltuielilor şi a gradului de realizare, scopul
fiind de a depista riscurile de nerealizare a proiectului la parametrii planificaţi.
• se bazează pe un studiu complet şi înţelegerea clauzelor stabilite în contractul de finanţare
nerambursabilă, o atenţie deosebită acordându-se aspectelor calitative ale proiectului, testării
conformităţii cu procedurile şi cerinţele stabilite prin clauzele contractului de finanţare sau în alt
document agreat cu finanţatorul

• în cadrul controalelor efectuate, se realizează:


• analizarea şi verificarea naturii, legalităţii şi corectitudinii cheltuielilor,
• auditul conturilor terţelor părţi;
• confruntarea cheltuielilor cu conturile special desemnate şi cu bugetul proiectului,
• verificarea veniturilor,
• verificarea informaţii privind localizarea precisă a sediului unde se află documentele justificative originale în cazul verificării
acestora de către Comisia Europeană sau Curtea de Conturi
CONCEPTE UTILIZATE ÎN AUDITUL PROIECTELOR

• program operaţional: un document prezentat de un stat membru şi adoptat de Comisie


care defineşte o strategie de dezvoltare în conformitate cu un ansamblu coerent de
priorităţi, pentru a cărui realizare se face apel la un fond sau în cadrul obiectivului de
convergenţă, la Fondul de coeziune şi la FEDER;
• axă prioritară: una dintre priorităţile strategiei dintr-un program operaţional constând
într-un grup de operaţiuni corelate şi care au obiective specifice măsurabile;
• operaţiune: un proiect sau un grup de proiecte selecţionat de către autoritatea de
gestionare a programului operaţional în cauză sau sub responsabilitatea acesteia din urmă
în conformitate cu criteriile stabilite de comitetul de supraveghere şi aplicată de unul sau
mai mulţi beneficiari în vederea realizării obiectivelor axei prioritare de care aparţine;
• beneficiar: un operator, un organism sau o întreprindere, din domeniul public sau privat,
cu responsabilitatea de a lansa sau de a lansa şi aplica operaţiuni.
• cheltuială publică: orice participare publică la finanţarea unor operaţiuni, provenită din
bugetul statului, al autorităţilor regionale sau locale, din bugetul general al Comunităţilor
Europene privind fondurile structurale şi Fondul de coeziune.
CONCEPTE UTILIZATE ÎN AUDITUL PROIECTELOR

• autoritatea de gestionare: o autoritate publică sau un organism public sau privat naţional,
regional sau local desemnat de statul membru pentru gestionarea programului
operaţional;
• autoritatea de certificare: o autoritate publică sau un organism public sau privat naţional,
regional sau local desemnat de statul membru pentru certificarea cheltuielilor şi cererilor
de plată înainte de trimiterea acestora la Comisie;
• autoritatea de audit: o autoritate publică sau un organism public sau privat naţional,
regional sau local, independent de autoritatea de gestionare şi de autoritatea de certificare
din punct de vedere funcţional, desemnat de statul membru pentru fiecare program
operaţional şi însărcinat cu verificarea funcţionării eficiente a sistemului de gestionare şi
de control. Aceeaşi autoritate poate fi desemnată pentru mai multe programe operaţionale.
• organism intermediar: orice organism sau serviciu public sau privat care acţionează sub
supravegherea unei autorităţi de gestionare sau de certificare şi care îndeplineşte atribuţii
pentru acestea faţă de beneficiarii care aplică operaţiunile;
FORME DE AUDIT

• în funcţie de relaţia dintre auditor şi conducerea unităţii


auditate:
• audit intern;
• audit extern.
• în funcţie de obiectivele urmărite în realizarea misiunii de
audit:
• audit financiar;
• audit al performanţei;
• audit de conformitate.
• în funcţie de tipologia entităţii auditate:
• auditul instituţiilor publice;
• auditul societăţilor comerciale.
Auditul public intern și Auditul public extern
• Auditul public intern
• conform legislaţiei în vigoare (Ordin 38/2003) → activitate funcţional independentă şi
obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a
veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice.
• se poate realiza la nivelul Autorităţii de Certificare şi Plată, la nivelul autorităţilor de
management (realizat de Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public
Intern, respectiv Unităţile de Audit Public Intern) sau la nivelul beneficiarului –
entitate publică.

• Auditul public extern


• modul în care Curtea de Conturi a României abordează activitatea de audit, de data
aceasta extern, la nivelul entităţilor publice.
• în cazul fondurilor structurale, activitatea de audit public extern la nivel naţional este
realizată atât de Curtea de Conturi prin Autoritatea de Audit, iar la nivel european de
către Curtea de Conturi Europeană.
Audit vs. control (monitorizare, verificare)
• Controlul proiectelor europene:
• controlul realizat de fiecare beneficiar → monitorizarea internă (audit intern)
• controlul realizat de responsabilul financiar → control financiar
• controlul realizat de autorităţile de management → verificările finanţatorului
• controlul realizat de Curtea de Conturi prin Autoritatea de Audit → auditul public al gestionării
fondurilor structurale (audit extern)

• Controlul este considerat:


• funcţie a managementului – prin el fiecare manager vrea să se asigure că activitatea decurge conform
programului prestabilit, că resursele sunt utilizate conform destinaţiei stabilite şi că în final performanţa
reală va atinge sau va depăşi obiectivele fixate iniţial;
• atribut al conducerii – mijloc de perfecţionare a activităţii entităţilor publice şi private, exercitat sub
forme diferite de structuri organizate piramidal, cu responsabilităţi şi obiective clar precizate de lege;
• metodă de verificare a modului de gestionare a resurselor.

• Controlul (cf. Standardelor Internaţionale de Audit Intern ) → orice măsură luată de


conducere, de consiliu sau de alte părţi, în vederea îmbunătăţirii gestionării riscurilor
şi creşterii probabilităţii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie îndeplinite
Monitorizare internă & Monitorizare externă

• Controlul proiectului → monitorizarea internă:


• realizat de echipa de monitorizare este ultima etapă a ciclului de planificare-
monitorizare din cadrul ciclului de implementare a unui proiect, constând în colectarea
informaţiilor referitoare la performanţele, compararea acestora cu nivelul planificat,
analiza cauzelor acestor diferenţe şi luarea de măsuri pentru corectarea lor.
• Controlul proiectului presupune identificarea problemelor şi evenimentelor neaşteptate
şi corectarea acestora, astfel încât activitățile din proiect să se desfășoare la timp și să se
încadreze în buget.

• Controlul proiectului → monitorizarea externă:


• controlul periodic realizat de autorităţile de management prin care se va urmări
atingerea obiectivelor proprii ale proiectelor finanţate din fonduri europene şi implicit a
obiectivelor specifice şi generale ale programului operaţional, precum şi respectarea
legislaţiei europene şi naţionale.
Monitorizarea implementării proiectelor

• Va fi realizată prin următoarele instrumente de monitorizare:


• procedura standard de monitorizare: rapoartele tehnice întocmite periodic de
către beneficiari, formularele privind înregistrarea grupului ţintă sau a
participanţilor la diversele activităţi finanţate prin proiect.
• proceduri specifice de monitorizare: vizite în teritoriu, solicitarea de
documente pentru verificări suplimentare;
• asistenţă post-contractare: help-desk şi seminarii de informare.
• vizitele în teritoriu
• au ca scop verificarea conformităţii între situaţia descrisă în rapoartele tehnice de
progres şi în documentele justificative aferente acestora şi situaţia reală de la locul
implementării proiectului, în vederea prevenirii erorilor de implementare.
• se desfăşoară la locul de implementare a proiectului, de regulă în momentul
desfăşurării unei activităţi prevăzute în cererea de finanţare.
Controlul proiectului – verificarea

• Reprezintă controlul realizat de o echipă de control a autorităţii de


management, în timpul sau la finalizarea implementării proiectului și constă
în verificări la faţa locului cu privire la:
• furnizarea de produse şi de servicii ce au fost cofinanţate;
• cheltuielile declarate de beneficiari pentru operaţiuni, verificând dacă acestea au fost
suportate efectiv şi că sunt în conformitate cu normele europene şi naţionale;
• existenţa unui sistem de înregistrare şi de arhivare sub formă electronică a documentelor
contabile pentru fiecare operaţiune în cadrul programului operaţional şi asigurarea
disponibilităţii acestora;
• aplicarea unui sistem de contabilitate separat, de către beneficiari şi alte organisme care
participă la realizarea operaţiunilor, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate
tranzacţiile privind operaţiunea, fără a aduce atingere standardelor contabile naţionale;
• respectarea tuturor obligaţiilor cu privire la informare şi publicitate.
LEGISLAȚIE EUROPEANĂ
• REGULAMENTUL (CE) nr. 1083/2006 AL CONSILIULUI din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor
dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (abrogat)
• REGULAMENTUL (CE) NR. 284/2009 AL CONSILIULUI de modificare a Regulamentului (CE) nr.
1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare
Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune, în ceea ce privește anumite dispoziții
privind gestiunea financiară (abrogat)
• REGULAMENTUL (UE) NR. 539/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții
generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de
coeziune în ceea ce privește simplificarea anumitor cerințe și în ceea ce privește anumite dispoziții
referitoare la gestiunea financiară (abrogat)
• REGULAMENTUL (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor
dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul
de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și
afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și
afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului
• REGULAMENTUL (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul
pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de
abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului
Principii generale ale sistemelor de gestionare şi de control
• Sistemele de gestionare şi de control ale PO aplicate de statele membre prevăd:
• definiţia funcţiilor organismelor care au responsabilitatea gestiunii, controlului şi repartizării funcţiilor în interiorul fiecărui
organism;
• respectarea principiului de separare a funcţiilor între aceste organisme şi în interiorul fiecăruia dintre ele;
• proceduri pentru asigurarea corectitudinii şi regularităţii cheltuielilor declarate în cadrul programului operaţional;
• sisteme de contabilitate, supraveghere şi informare financiară fiabile şi informatizate;
• un sistem de comunicare a informaţiilor şi de supraveghere în cazul în care organismul responsabil încredinţează îndeplinirea
atribuţiilor unui alt organism;
• dispoziţii privind auditul funcţionării sistemelor;
• sisteme şi proceduri care garantează o pistă de audit adecvată;
• proceduri de comunicare a informaţiilor şi de supraveghere pentru neregularităţile şi recuperarea sumelor plătite în mod
necorespunzător.
Desemnarea autorităţilor
• Pentru fiecare PO, statul membru desemnează:
• o autoritate de gestionare: o autoritate publică sau un organism public sau privat naţional, regional sau local desemnat de statul
membru pentru gestionarea programului operaţional;
• o autoritate de certificare: o autoritate publică sau un organism public sau privat naţional, regional sau local desemnat de statul
membru pentru certificarea cheltuielilor şi cererilor de plată înainte de trimiterea acestora la Comisie;
• o autoritate de audit: o autoritate publică sau un organism public sau privat naţional, regional sau local, independent de
autoritatea de gestionare şi de autoritatea de certificare din punct de vedere funcţional, desemnat de statul membru pentru
fiecare program operaţional şi însărcinat cu verificarea funcţionării eficiente a sistemului de gestionare şi de control. Aceeaşi
autoritate poate fi desemnată pentru mai multe programe operaţionale.

• Statul membru poate să desemneze unul sau mai multe organisme intermediare pentru
realizarea integrală sau parţială a atribuţiilor autorităţii de gestionare sau ale autorităţii
de certificare sub supravegherea autorităţii respective.
Funcţiile autorităţii de gestionare
• Autoritatea de gestionare este însărcinată cu gestionarea şi aplicarea programului
operaţional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, respectiv:
• să se asigure că operaţiunile sunt selecţionate în vederea finanţării în conformitate cu criterii aplicabile PO şi că
sunt conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;
• să verifice furnizarea de produse şi de servicii confinanţate şi să controleze dacă toate cheltuielile declarate de
beneficiari pentru operaţiuni au fost suportate efectiv şi că sunt în conformitate cu normele comunitare şi
naţionale; verificările efectuate la faţa locului cu privire la operaţiuni pot avea loc prin sondaj;
• să se asigure că există un sistem de înregistrare şi de depozitare sub formă electronică a documentelor contabile
pentru fiecare operaţiune în cadrul PO şi că sunt colectate datele privind punerea în aplicare, necesare pentru
gestiunea financiară, supraveghere, verificări, audituri şi evaluare;
• să se asigure că beneficiarii aplică fie un sistem de contabilitate separat, fie o codificare contabilă adecvată pentru
toate tranzacţiile privind operaţiunea, fără a aduce atingere standardelor contabile naţionale;
• să se asigure că evaluările PO se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare;
• să stabilească proceduri pentru păstrarea tuturor documentelor privind cheltuielile şi auditurile necesare pentru a
se garanta o pistă de audit adecvată;
• să se asigure că autoritatea de certificare primeşte toate informaţiile necesare privind procedurile urmărite şi
verificările efectuate în comparaţie cu cheltuielile în sensul certificării;
• să orienteze lucrările comitetului de supraveghere şi să transmită acestuia documentele care permit o
supraveghere calitativă a aplicării PO în ceea ce priveşte obiectivele sale specifice;
• să întocmească şi, după aprobarea comitetului de supraveghere, să prezinte Comisiei raportul anual şi raportul
final de execuţie;
• să se asigure cu privire la respectarea obligaţiilor în materie de informare şi de publicitate;
• să transmită Comisiei elementele care permit evaluarea proiectelor majore.
Funcţiile autorităţii de certificare

• Autoritatea de certificare a unui program operaţional este însărcinată cu:


• stabilirea şi transmiterea către Comisie a declaraţiilor certificate de cheltuieli şi a cererilor de
plată;
• certificarea faptului că:
• declaraţia cheltuielilor este exactă, este efectuată pe baza unor sisteme de contabilitate
fiabile şi a unor documente justificative care pot fi verificate;
• cheltuielile declarate sunt conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;
• asigurarea, în sensul certificării, a faptului că a primit informaţiile adecvate din partea
autorităţii de gestionare privind procedurile urmate şi verificările efectuate în comparaţie cu
cheltuielile care se regăsesc în declaraţiile de cheltuieli;
• luarea în considerare, în sensul certificării, a rezultatelor tuturor auditurilor şi controalelor
efectuate de autoritatea de audit sau sub supravegherea acesteia;
• păstrarea unei contabilităţi informatizate a cheltuielilor declarate Comisiei;
• păstrarea unei contabilităţi a sumelor care trebuie recuperate şi a sumelor retrase în urma
anulării integrale sau parţiale a contribuţiei la o operaţiune. Sumele recuperate se varsă la
bugetul general al Uniunii Europene, înainte de încheierea programului operaţional, prin
înregistrare în următoarea declaraţie de cheltuieli.
Funcţiile autorităţii de audit
• Autoritatea de audit a unui PO este însărcinată, în special:
• să se asigure că se efectuează audituri în vederea verificării funcţionării eficiente a sistemului de gestiune şi a controlului
programului operaţional;
• să se asigure că se efectuează controale ale operaţiunilor pe baza unui eşantion adecvat pentru a se verifica cheltuielile
declarate;
• să prezinte Comisiei, în cele nouă luni care urmează aprobării programului operaţional, o strategie de audit care să includă
organismele care procedează la auditurile şi controalele menţionate anterior, metodologia care trebuie utilizată, metoda de
eşantionare pentru controalele operaţiunilor şi planificarea indicativă a auditurilor şi controalelor pentru garantarea faptului
că principalele organisme sunt controlate şi că auditurile şi controalele se repartizează în mod regulat pe parcursul întregii
perioade de programare.
• să prezinte Comisiei un raport anual de control cu rezultatele auditurilor şi controalelor realizate pe parcursul perioadei
precedente în conformitate cu strategia de audit a PO;
• să prezinte Comisiei, o declaraţie de încheiere care să evalueze valabilitatea cererii de plată a soldului, precum şi legalitatea şi
regularitatea tranzacţiilor adiacente reglementate de declaraţia finală de cheltuieli, precum şi un raport de control final.

• Autoritatea de audit se asigură că lucrările de audit şi control respectă standardele de


audit recunoscute la nivel internaţional.
• În cazul în care auditurile şi controalele sunt efectuate de un alt organism decât
autoritatea de audit, aceasta din urmă se asigură că organismul respectiv dispune de
independenţa funcţională necesară.
• Comisia îşi transmite observaţiile privind strategia de audit în termen de cel mult trei
luni de la primire. În absenţa observaţiilor în acest termen, strategia se consideră
acceptată.
LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ

• H.G. 759 din/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în


cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale
• Modificată și completată prin H.G. nr. 491/2008, H.G. nr. 1135 /2011, H.G. nr.503/2013, H.G.
nr.523/2013

• Hotărâre nr.398/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi


gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru
asigurarea continuităţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a
instrumentelor structurale 2007-2013
• Modificată și completată prin H.G. nr.904/2016, H.G. nr.556/2017
H.G. 759 din/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în
cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale
• Termenii program operaţional, axă prioritară, autoritate de management, organism intermediar,
comitet de monitorizare, beneficiar, operaţiune, proiect generator de venituri au înţelesul prevăzut
în Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006
• Instrumente structurale (denumite fonduri) reprezintă asistenţa financiară nerambursabilă
primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul
FEDR, FSE, şi FC;
• Contract de finanţare reprezintă documentul juridic prin care se acordă asistenţa financiară
nerambursabilă aferentă unei operaţiuni în scopul atingerii obiectivelor axei prioritare
dintr-un program operaţional şi care stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor;
• Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu
caracter general:
• să fie efectiv plătită de către beneficiar, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în
numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;
• să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu
valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;
• să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de
către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea
operaţiunii,
• să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.
• Poate fi considerată cheltuială eligibilă, dacă îndeplineşte şi următoarele condiţii specifice:
• contribuţia este de natura terenului, clădirilor, echipamentelor, materialelor;
• contribuţia în natură este considerată contribuţie proprie a beneficiarului şi nu trebuie să depăşească cumulativ
20% din totalul contribuţiei proprii eligibile a beneficiarului stabilite prin contractul de
finanţare/decizia/ordinul de finanţare;
• obiectul contribuţiei în natură nu trebuie să fi fost achiziţionat prin intermediul unor finanţări comunitare
nerambursabile;
• în cazul terenului, clădirilor şi echipamentelor, valoarea este certificată de un evaluator
• independent autorizat;
• în cazul clădirilor şi echipamentelor, acestea trebuie să facă parte integrantă şi inseparabilă din rezultatul
operaţiunii;
• în cazul terenurilor şi clădirilor, acestea trebuie să fie libere de orice sarcini sau interdicţii şi să nu facă obiectul
unor litigii aflate în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti;
• TVA aferenta achizitiilor finantate din fonduri europene poate fi recuperata numai daca este considerata
cheltuiala eligibila in cadrul proiectului. Astfel, suma TVA inscrisa in facturile furnizorilor poate fi solicitata la
restituire, dupa obtinerea de catre beneficiar a certificatului privind nedeductibilitatea TVA de la organul fiscal
competent.
• Amortizarea este considerată cheltuială eligibilă dacă îndeplineşte următoarele
condiţii specifice:
• bunul amortizabil nu a fost achiziţionat prin intermediul unor finanţări comunitare nerambursabile;
• amortizarea este calculată în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
• amortizarea este eligibilă exclusiv pentru perioada de finanţare a operaţiunii, conform prevederilor
contractului de finanţare/deciziei/ordinului de finanţare;
• costul de achiziţie al bunului amortizabil nu a fost declarat drept cheltuială eligibilă
• valoarea amortizării poate fi evaluată şi auditată.
• Cheltuielile generale de administraţie sunt eligibile dacă se bazează pe costuri reale şi
în procent de până la 20% din costurile directe eligibile ale operaţiunii.
• Costul achiziţiei de teren fără construcţii este eligibil în limita a 10% din totalul
cheltuielilor eligibile ale operaţiunii
• Următoarele categorii de cheltuieli nu sunt eligibile:
• dobânda şi alte comisioane aferente creditelor;
• cheltuielile colaterale care intervin într-un contract de leasing;
• dezafectarea centralelor nucleare;
• achiziţia de echipamente, mobilier, autovehicule, infrastructură, teren şi alte imobile, pentru operaţiunile
care beneficiază de finanţare din FSE;
• cheltuielile pentru locuinţe, pentru operaţiunile care beneficiază de finanţare din FSE şi FC;
• achiziţia de echipamente second-hand;
• amenzi, penalităţi şi cheltuieli de judecată;
• costurile pentru operarea obiectivelor de investiţii.
FONDURILE EUROPENE

• Politica de Coeziune a Uniunii Europene are drept scop reducerea disparităților


economice şi sociale dintre statele membre
• de exemplu, creșterea produsului intern brut al unor state membre, precum și crearea de noi
locuri de muncă în cadrul spațiului european.

• Obiectivele Politicii de Coeziune sunt realizate prin intermediul Instrumentelor


Structurale → pentru perioada 2014– 2020:
• Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR),
• Fondul Social European (FSE) și
• Fondul de Coeziune (FC).
Fondul European pentru Dezvoltare Regională și Fondul Social European sunt cunoscute și sub
denumirea de „fonduri structurale”.

• Complementar acestor instrumente de finanțare pot fi accesate și fonduri alocate


de Uniunea Europeană pentru Politica Agricolă Comună și Politica Comună a
Pescuitului :
• Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și
• Fondul European pentru Pescuit (FEP).
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

• Creat în 1975, cel mai important fond structural în termeni de resurse, acordă ajutoare
financiare zonelor defavorizate, fiind astfel un important instrument de corecţie a
dezechilibrelor regionale.
• Principiile alocării acestui fond sunt:
• concentrarea pe obiective şi regiuni (pentru maximizarea efectelor),
• parteneriatul între Comisia Europeană, statele membre UE şi autorităţile locale şi regionale (pentru
planificarea şi punerea în practică a intervenţiei structurale),
• programarea intervenţiei şi adiţionalitatea contribuţiei comunitare (care nu trebuie să se substituie celei
naţionale).
• Obiectivul acestui fond este de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea
Europeană prin diminuarea dezechilibrelor regionale.
• FEDR finanţează:
• ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea creării de locuri de
muncă durabile;
• infrastructuri legate, în special, de cercetare şi inovare, telecomunicaţii, mediu, energie şi transporturi;
• instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.) destinate să sprijine
dezvoltarea regională şi locală şi să favorizeze cooperarea între oraşe şi regiuni;
• măsuri de asistenţă tehnică
• dezvoltarea turismului
• unități medicale și de învățământ,
• îmbunătățirea calității mediului
Fondul Social European (FSE)
• urmăreşte promovarea ocupării forţei de muncă în Statele membre UE, fiind principalul
instrument prin care Uniunea Europeană finanţează obiectivele strategice ale politicii de
ocupare.
• domenii principale de interventie, referitoare la:
• Creșterea adaptabilității lucrătorilor si a întreprinderilor, încurajând
• educația si formarea profesionala pe parcursul vieții si creșterea investițiilor in resursele umane de către întreprinderi,
prin elaborarea si aplicarea strategiilor care să asigure îmbunătățirea formarii profesionale.
• conceperea si diseminarea unor forme inovatoare care sa duca la îmbunătățiri în domeniul sănătății și al siguranței la locul
de munca, dezvoltarea serviciilor specifice de angajare, de formare, inclusiv reorientare a lucrătorilor în contextul
restructurărilor.
• Îmbunătățirea accesului la un loc de munca și inserția durabila pe piața muncii,
• a persoanelor in căutarea unui loc de munca si a persoanelor inactive,
• prevenirea șomajului, prelungirea vieții active,
• îmbunătățirea accesului la un loc de munca si creșterea numărului de femei la angajare,
• creșterea participării emigranților la angajare și integrarea lor,
• facilitarea mobilității geografice și integrarea transfrontaliera a pieței muncii
• Intensificarea incluziunii sociale prin combaterea discriminării și facilitarea accesului pe
piața muncii a persoanelor dezavantajate → persoanelor confruntate cu excludere sociala sau cu
abandonul scolar precoce, minoritatile, persoanele cu handicap, precum si persoanelor care acorda servicii de
ajutor persoanelor dependente
• Promovarea parteneriatului pentru reforma în domeniile ocupării și ale incluziunii sociale →
formarea profesională, consolidarea dialogului social și activitățile efectuate simultan de partenerii sociali.
Fondul de coeziune (FC)
• FC a fost creat în 1993 pentru finanţarea unor proiecte în domeniile protecţiei mediului şi
dezvoltării reţelelor de transporturi într-un număr de patru ţãri comunitare considerate
cele mai sărace din UE: Spania, Portugalia, Irlanda şi Grecia.
• FC ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de locuitor mai mic de
90% din media comunitară să-şi reducă diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare
economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile.
• FC se adresează următoarelor ţări: Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.
Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor este
inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.
• FC finanţează acțiuni din următoarele domenii:
• reţele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european definite de UE;
• mediu → FC poate interveni în proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta vreme cât acestea
prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile,
dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea transporturilor publice etc.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
• FEADR finanţeaza măsuri de dezvoltare rurală şi ajutoare pentru fermieri, în special
în regiuni cu întârzieri în dezvoltare.
• FEADR este un instrument de finanţare creat de Uniunea Europeană pentru a sprijini
ţările membre în implementarea Politicii Agricole Comune.
• Fondurile europene pot fi accesate în baza a două documente-cheie: Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 şi Planul Naţional Strategic pentru
Dezvoltare Rurală.
• Acţiunile finanţate prin FEADR sunt:
• investiţii în exploataţii agricole;
• sprijin de instalare pentru tineri fermieri;
• instruire profesională;
• sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;
• alocaţii compensatorii pentru zone dezavantajate;
• măsuri de agro-mediu;
• procesarea şi marketingul produselor agricole; sprijin pentru păduri; măsuri pentru adaptarea şi dezvoltarea
zonelor rurale.
• Principalele instituţii implicate în implementarea PNDR 2014-2020 sunt:
• MADR - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală care îndeplineşte funcţia de Autoritate de Management pentru Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR) şi asigură gestionarea corespunzătoare a fondurilor comunitare,
stabilind priorităţile şi măsurile concrete de acţiune;
• AFIR - ca organism de plată, pentru toate măsurile din PNDR, cu excepţia celor destinate zonelor defavorizate;
• APIA - de asemenea ,ca organism de plată, pentru zonele defavorizate.
Fondul European pentru Pescuit (FEP)
• susţine dezvoltarea durabilă a sectorului de pescuit şi a zonelor de coastă unde acest
sector este preponderent
• implementează Politica Comună a Pescuitului care se referă la:
• asigurarea pe termen lung a activităţilor de pescuit printr-o exploatare eficientă a resurselor acvatice,
• la dimensionarea flotelor de pescuit, precum şi
• dezvoltarea şi îmbunătăţirea vieţii marine, a lacurilor şi zonelor de coastă afectate de activităţi intensive
de pescuit şi acvacultură.

Fondul de solidaritate (FS)


• FS a fost constituit pentru a permite UE să răspundă rapid, eficient şi cu uşurinţă
situaţiilor de urgenţă.
• Obiectivul acestui fond este de a facilita exprimarea solidarităţii UE faţă de populaţia
unui Stat Membru sau în curs de aderare, care a fost afectată de un dezastru natural
major.
Fondul European de Ajustare pentru Globalizare (FEAG)

• FEAG a fost creat pentru a oferi sprijin lucrătorilor care şi-au pierdut locul de muncă
ca urmare a efectelor globalizării, astfel încât aceştia să găsească un nou loc de muncă
cât mai repede.
• Un stat membru (în numele lucrătorilor disponibilizaţi) poate solicita Comisiei
Europene finanţare din FEAG atunci când sunt concediaţi peste 1000 de lucrători sau,
când este afectat un număr mai mic de lucrători, în anumite condiţii speciale.
• În contextul politicii de coeziune, a fost demarată cooperarea între Comisia
europeană (DG Regio), Banca Europeană de Investiţii şi alte instituţii financiare
pentru sprijinirea țărilor beneficiare (în principal în noile state membre şi țările în
curs de aderare) în vederea pregătirii proiectelor care au fost finanţate prin fondurile
structurale şi de coeziune în perioada 2007-2013 și 2014-2020 .
• au fost stabilite 3 iniţiative:
• JASPERS: Asistenţă comună pentru susţinerea proiectelor în regiunile europene;
• JEREMIE: Resurse europene comune pentru întreprinderi mici şi mijlocii;
• JESSICA: Asistenţă comună pentru investiţii durabile în zonele urbane.
Cadrul instituțional de coordonare si gestionare
a instrumentelor structurale

• Conform acquis-ului comunitar privind Politica de Coeziune a Uniunii Europene, fiecare Stat
Membru elaborează un Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), ca document de
referinţă pentru programarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune.
• CSNR → documentul strategic naţional prin care au fost stabilite priorităţile de intervenţie ale
instrumentelor structurale (FERD, FSE si FC).
• CSNR → face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în Planul Naţional de
Dezvoltare 2014-2020, şi priorităţile la nivel european - Orientările Strategice Comunitare
privind Coeziunea 2014-2020 şi liniile directoare integrate ale UE pentru creştere economică şi
locuri de muncă (Strategia Lisabona revizuită).
• Planul Naţional de Dezvoltare (PND) → instrumentul fundamental prin care România va
încerca să recupereze cât mai rapid disparitățile de dezvoltare socioeconomică faţă de Uniunea
Europeană.
• PND → un concept specific politicii europene de coeziune economică şi socială şi reprezintă
documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, elaborat într-un
larg parteneriat, care va orienta şi stimula dezvoltarea socio-economică a României în
conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.
• PND → un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare.
Cadrul instituțional de coordonare si gestionare
a instrumentelor structurale
• Diferenţă majoră între PND si CSNR → dpdv al finanţării, CSNR este susţinut exclusiv din
Fondurile Structurale si de Coeziune şi cofinanţarea naţională aferentă, în timp ce PND
include şi alte finanţări (programe de investiţii naţionale şi locale, credite externe, fonduri
europene pentru dezvoltare rurală şi pescuit, etc.).
• Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) → un program de dezvoltare a spaţiului
rural românesc, care prin priorităţile şi obiectivele de dezvoltare rurală pe care le promovează
se adresează nevoilor mediului rural românesc şi cerinţelor de dezvoltare rurală şi implicit
vizează reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economică ale României
faţă de celelalte state membre ale UE.
• PNDR este complementar programelor operaţionale finanţate din fonduri structurale.
• Prin PNDR 2007-2013 s-au conturat patru direcţii (axe) prioritare pentru finanţare prin
FEADR, ulterior masuri și submasuri:
• Axa I - Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic - îmbunătăţirea eficienţei sectoarelor agricol şi forestier în vederea
pregătirii acestora să facă faţă concurenţei într-un mediu comercial deschis, dar şi a industriilor prelucrătoare aferente, pentru a
le face mai competitive şi pentru a contribui la creşterea economică şi convergenţa veniturilor din spaţiul rural, în paralel cu
asigurarea condiţiilor de trai şi protecţia mediului din aceste zone.
• Axa II - Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale - pune accent pe menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului din zonele
rurale ale României prin promovarea unui management durabil atât pe suprafeţele agricole, cât şi pe cele forestiere.
• Axa III - Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale - gestionarea şi facilitarea tranziţiei
forţei de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere
social şi economic.
• Axa IV – LEADER – are în vedere implementarea unor strategii locale de dezvoltare pentru îmbunătăţirea guvernării
administrative la nivel rural.
• Prin PNDR 2014-2020 s-au aprobat următoarele măsuri și submasuri:
• Măsura 1 - Transfer de cunoştinţe şi acţiuni de informare – 67 mil euro
• Măsura 2 - Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatațiilor agricole și servicii de înlocuire în
cadrul exploatației – 71 mil euro
• Măsura 4 - Investiţii în active fizice – 2413 mil euro
• Măsura 6 - Dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor – 1105 mil euro
• Măsura 7- Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale – 1298 mil euro
• Măsura 8 - Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea viabilității pădurilor- 124 mil euro
• Măsura 9 - Sprijin pentru înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol – 20 mil. euro
• Masura 10 - Agro-mediu și climă – 1070 mil euro
• Masura 11 – Agricultura ecologică – 236 mil euro
• Masura 13 – Plăți zone cu constrangeri naturale – 1355 mil euro
• Masura 15 – Servicii de silvo-mediu servicii climatice și conservarea pădurilor – 117 mil euro
• Masura 16 – Cooperarea – 31 mil euro
• Masura 17 – Gestionarea riscurilor – 200 mil euro
• Masura 19 – Dezvoltarea locală LEADER – 636 mil euro
Planul Naţional de Dezvoltare
Programele operaţionale (PO)
• PO sunt documentele prin care se realizează implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR
şi accesarea efectivă a instrumentelor structurale.
• Au fost elaborate 7 PO după cum urmează:
• Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM);
• Programul Operaţional Capital Uman (POCU)
• Programul Operaţional Regional (POR);
• Programul Operaţional Competitivitate (POC)
• Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA)
• Programul Operaţional Asistenţă Tehnică (POAT)
• Programul Operațional de Ajutorare a Persoanelor Defavorizate (POAD)

• Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR)


• Programul Operaţional Pescuit si Afaceri Maritime (POPAM)

• Se derulează 12 programe de cooperare teritorială europeană la care participă România, atât la


graniţele interne cât şi la graniţele externe ale Uniunii Europene
• Programul Interreg V-A România-Bulgaria;
• Programul Interreg V-A România- Ungaria;
• Programul transnaţional Dunărea;
• Programul de cooperare interregională INTERREG EUROPE;
• Programul de cooperare URBACT III;
• Programul de cooperare INTERACT III;
• Programul de cooperare ESPON 2020
• Programul INTERREG IPA de cooperare transfrontalieră România – Serbia.
• Programul operaţional comun România-Ucraina 2014-2020;
• Programul operaţional comun România-Republica Moldova 2014-2020;
• Programul operaţional comun Bazinul Mării Negre 2014-2020;
• Programul de cooperare transfrontalieră ENI Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2014-2020.
Cadrul institutional de coordonare si gestionare a instrumentelor
structurale (Hotărâre nr. 398/2015)
modificată și completată prin H.G. nr. 904/2016

Cadrul instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale include următoarele


structuri administrative:
• Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de coordonator al implementării și gestionării
fondurilor europene structurale și de investiții (FESI)
• Ministerul Finanțelor Publice ca:
• autoritate de certificare și plată pentru programele finanțate din FESI
• structură de control pentru activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor
bugetare/corecțiilor financiare și pentru prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în
obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale
• organism responsabil cu primirea fondurilor de la Comisia Europeană
• Curtea de Conturi ca:
• autoritate de audit pentru programele finanțate din FESI
• ca organism de certificare, pentru cheltuielile aferente Programului Național de Dezvoltare Rurală
• Autorităţile de Management (AM)
• AM sunt responsabile de gestionarea şi implementarea asistenţei financiare nerambursabile acordată
fiecăruia dintre Programele Operaţionale. AM sunt organizate în cadrul ministerelor de linie.
• Organismele Intermediare (OI) şi Birourile Regionale pentru Cooperare Transfrontalieră
(BRCT)
• Aceste organisme intermediare preiau, în baza unui acord, funcţii delegate de către Autorităţile de
Management, însă responsabilitatea finală a implementării programului operaţional revine tot AM.
Autorităţi de Management (AM)

• Autoritatea de Management pentru PO Capacitate Administrativă → Ministerul


Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP)
• Autoritatea de Management pentru PO Asistenţă Tehnică → Ministerul Fondurilor
Europene
• Autoritatea de Management pentru PO Infrastructură Mare → Ministerul
Transporturilor, Ministerul Fondurilor Europene
• Autoritatea de Management pentru PO de Ajutorare a Persoanelor Defavorizate →
Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene
• Autoritatea de Management pentru PO Competitivitate→ Ministerul Economiei,
Energiei și Mediului de Afaceri, Ministerul Fondurilor Europene
• Autoritatea de Management pentru PO Capital Uman → Ministerul Muncii și
Protecției Sociale și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Ministerul
Fondurilor Europene
• Autoritatea de Management pentru PO Regional → Ministerul Dezvoltării Regionale
şi Administrației Publice (MDRAP)
Cadrul institutional de coordonare si gestionare a
FEADR
Sistemul instituţional de administrare, control şi implementare creat în vederea unei absorbţii
optime a fondurilor alocate este alcătuit din:
• Autoritatea de Management, responsabilă cu funcţia de implementare şi managementul
Programului (în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale funcția de autoritate
de management pentru PNDR este îndeplinită de o structura distinctă organizată la nivel de
direcție generală - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală)
• Agenţia de Plăţi acreditată, reprezentată de Agenţia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale
(AFIR) ce asigură funcţia de plată pentru măsurile din PNDR. Pentru măsurile 8, 10, 11, 13,
14, 15 AFIR a delegat atribuţiile specifice funcţiilor de plată şi control către, Agenţia de Plăti
şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA)
• Organismul de Coordonare ce îndeplineşte funcţia de unic interlocutor al celor două
agenţii cu Comisia Europeană,
• Organismul de Certificare, reprezentat de Autoritatea de Audit ce realizează certificarea
veridicităţii, integralităţii şi acurateţei conturilor Agenţiilor de Plăţi acreditate.
AUDITUL PROIECTELOR FINANŢATE DIN
FONDURI EUROPENE
• Principalele organisme care sunt implicate în auditul proiectelor finanţate
din fonduri europene sunt:
• Curtea Europeană de Conturi (auditorul public extern al Comisiei Europene),
• Instituţii supreme de audit ale statelor membre (Curtea de Conturi prin intermediul
Autorităţii de Audit, auditul public extern),
• Serviciile de audit din statele membre (organismele ce au atribuţii în realizarea auditului
public intern);
• Auditul individual al beneficiarilor finali (auditul financiar independent)

• Obligativitatea realizării auditului proiectului:


• contactul de finanţate prevede obligativitatea beneficiarului să contracteze un auditor extern
autorizat, membru al unui organism recunoscut, în vederea întocmirii raportului de audit al
activităţilor, înregistrărilor şi conturilor proiectului,
• raportului de audit trebuie realizat cu respectarea standardelor de audit în vigoare,
• beneficiarul are obligaţia să păstreze toate documentele originale, inclusiv documentele contabile,
privind activităţile şi cheltuielile eligibile, în vederea asigurării unui audit adecvate, în
conformitate cu legislația comunitară şi naţională
Auditul public intern al proiectelor/programelor
finanţate din fonduri europene
• În cadrul tuturor ministerelor implicate în implementarea programelor europene
(Autorităţi de Management), au fost înfiinţate Unităţi de Audit Public Intern,
independente de structurile cu responsabilităţi specifice autorităţilor de management
(sau Organismelor Intermediare) → sunt direct subordonate conducătorilor
instituţiilor.
• Coordonarea metodologică a auditului este asigurată de către o unitate specială din
cadrul Autorităţii de Certificare şi Plată, anume Unitatea Centrală de Armonizare
pentru Auditul Public Intern

• Principalele atribuţii ale Unităţii de Audit Public Intern, din cadrul autorităţilor de
management:
• efectuarea activităţilor de audit intern în scopul verificării dacă sistemele de management financiar şi
control existente în cadrul instituţiei publice sunt transparente şi în conformitate cu normele legislative,
de regularitate, eficacitate şi eficienţă;
• informarea Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern cu privire la recomandările
care nu au fost implementate de către conducătorii instituţiilor auditate şi consecinţele acestora;
• raportarea periodică cu privire la faptele, concluziile şi recomandărilor rezultate din activităţile de audit;
• pregătirea unei prezentări anuale a activităţilor sale într-un raport anual;
• raportarea imediată către conducătorul instituţiei publice şi către unitatea de inspecţie în cazul detectării
oricăror nereguli serioase sau cazuri de fraudă.
• Autoritatea de Certificare şi Plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice →
organismul competent pentru primirea tuturor plăţilor făcute de către Comisia
Europeană pentru toate PO prin FEDR, FSE şi FC.
• Este necesară existenţa unui organism care să realizeze auditul intern în cadrul
acestei autorităţii → Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public
Intern, care are următoarele atribuţii :
• dezvoltarea şi implementarea uniformă a procedurilor şi metodologilor bazate pe standardele
internaţionale agreate de către UE, manualele de audit intern şi pistele de audit;
• dezvoltarea metodologiilor de management al riscurilor;
• dezvoltarea Codului Etic al auditorului intern;
• aprobarea normelor metodologice pentru Auditul Public Intern, specifice diferitelor domenii de
activitate în domeniul auditului public intern;
• dezvoltarea unui sistem de raportare a rezultatelor tuturor activităţilor de audit public intern şi
elaborarea unui raport anual;
• verificarea măsurii în care normele, instrucţiunile, precum şi Codul Etic sunt respectate de către
serviciile de audit intern din instituţiile publice;
• coordonarea sistemului de recrutare şi instruire în domeniul auditului public intern.
Rol și obiective

• Rolul auditului public intern → de a audita sistemele de control din cadrul entităţii
publice (Autoritatea de Certificare şi Plăţi, Autorităţile de management, beneficiari
finali) în scopul evaluării eficacității şi performanţei structurilor funcţionale în
implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii continue
a acestora.
• Obiectivele auditului public intern, realizat cu privire la gestionarea fondurilor
structurale, sunt:
• să ajute entitatea publică, atât în ansamblu, cât şi structurile sale, prin intermediul opiniilor şi
recomandărilor pentru o gestiune eficientă şi corectă a fondurilor;
• să asigure o mai bună gestionare a riscurilor proiectelor/programelor finanţate;
• să asigure o mai bună administrare a fondurilor şi a patrimoniului utilizat/ achiziţionat pentru/ prin
aceste proiecte şi programe;
• să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii activităţii entităţii publice cu regulile şi procedurile
legale şi cele specifice sursei de finanţare;
• să asigure o evidenţă contabilă şi un management informatic fiabil şi corect;
• să îmbunătăţească calitatea managementului, a controlului şi auditului intern;
• să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor specifice.
Derularea auditului public intern
• Întocmirea unui plan anual de audit public intern şi stabilirea condiţiilor necesare pentru realizarea
misiunilor de audit public intern.
• Planul de audit public intern se elaborează de către structura de audit public intern din cadrul
entităţii publice, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activităţi, programe/proiecte
sau operaţiuni, precum şi prin preluarea sugestiilor conducătorului entităţii publice, prin consultare
cu structura de audit intern de la entitatea publică ierarhic superioară, ţinând totodată cont şi de
recomandările Curţii de Conturi.
• Planul este ulterior aprobat de conducătorul entităţii publice
• Structura planului de audit intern:
• scopul acţiunii auditate,
• obiectivele acţiunii auditate,
• identificarea şi descrierea acţiunilor/operaţiunilor suspuse auditului public intern, a entităţii sau a structurilor
organizatorice ce vor fi auditate,
• durata acţiunii,
• intervalul de timp supus analizei,
• cunoştinţele de specialitate, precum şi numărul de specialişti necesari în vederea realizării misiunii.
• Planul de audit este însoţit de referatul de justificare a modului în care sunt selectate misiunile de
audit cuprinse în plan.
• În cadrul misiunii de audit auditorul trebuie să:
• examineze procedurile de control intern în acord cu obiectivele misiunii,
• analizeze operaţiunile/activităţile, să determine în ce măsură acestea corespund cu obiectivele stabilite şi dacă
acestea au fost realizate respectând prevederile legale,
• identifice deficienţele,
• emită recomandări pentru eficientizarea acţiunilor de control.
I. Preliminar misiunii de audit
Etapa de pregătire a misiunii de audit intern → constă în:
•elaborarea unor documente specifice:
• ordinul de serviciu,
• declaraţia de independenţă
• notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern.
•colectarea şi preluare a informaţiilor → auditorii interni solicită şi colectează informaţii ce trebuie
să atingă, în final, următoarele scopuri:
• identificarea principalelor elemente economice şi instituţionale în care entitatea auditată îşi desfăşoară
activitatea;
• cunoaşterea modului de organizare al entităţii, a tehnicilor sale de lucru şi a diferitelor nivele de
administrare, conform organigramei;
• identificarea punctelor cheie ale funcţionării entităţii auditate şi ale sistemelor sale de control, pentru o
evaluare prealabilă a punctelor tari şi slabe;
• identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenţă semnificativă;
• identificarea informaţiilor necesare pentru atingerea obiectivelor controlului şi selecţionării tehnicilor de
investigare adecvate.
•prelucrare a informaţiilor → constă în:
• analiza structurii entităţii auditate, analiza activităţii entităţii auditate,
• analiza cadrului normativ care reglementează activitatea entităţii,
• analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit public intern,
• analiza rezultatelor controalelor precedente,
• analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea auditată.
II. Misiunea de audit public intern
• Identificarea obiectelor auditabile → parcurgerea a trei activităţi:
• detalierea fiecărei activităţi, în operaţii succesive, descriind procesul de la realizarea acestei activităţi
până la înregistrarea ei;
• definirea pentru fiecare operaţiune în parte a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească din punctul
de vedere al controalelor specifice şi al riscurilor aferente;
• determinarea modalităţilor de funcţionare necesare pentru ca entitatea să atingă obiectivul şi să elimine
riscurile.

• Obiectul auditabil → activitatea elementară a domeniului auditat, ale cărei caracteristici pot fi
definite teoretic şi comparate cu realitatea practică, iar lista centralizatoare a obiectelor
auditabile constituie suport pentru realizarea analizei riscurilor.
• Identificarea şi analiza riscurilor → definirea tipologiei riscurilor ce pot apărea în desfăşurarea
operaţiunii/acţiunii auditate, stabilindu-se scopul analizei, fazele acesteia şi metodele de analiză
utilizate.
• Analiza riscurilor are drept scop:
• identificarea pericolelor ce pot apărea în structura auditată,
• identificarea pericolelor ce pot apărea în modul de organizare a controlul intern
• dacă controlul intern răspunde nevoilor de prevenire, eliminare sau minimizare a pericolelor,
• evaluarea structurii controlului intern al entităţii.
• În vederea elaborării tematicii în detaliu a misiunii de audit intern, auditorul va elabora
programul de audit intern, precum şi programul intermediar al intervenţiei la faţa
locului.
• Programul de audit public intern este un document intern de lucru al
compartimentului de audit public intern, care se întocmeşte în baza tematicii detaliate
• Programul intermediar al intervenţiei la faţa locului prezintă lucrările pe care
auditorul intern îşi propune să le efectueze, respectiv studiile, cuantificările, testele,
validarea acestor materiale probante, precum şi perioadele în care se vor realiza aceste
verificări la faţa locului.
• Debutul auditului la faţa locului pp. organizarea unei şedinţe de deschidere auditată cu
participarea auditorilor interni şi a personalului entităţii auditată, în care se vor întocmi
următoarele documente:
• minuta şedinţei de deschidere şi notificarea privind realizarea intervenţiei la faţa locului.
• Intervenţia la faţa locului, întâlnită şi sub titulatura de vizită de teren, constă în
colectarea documentelor, analiza şi evaluarea acestora şi presupune parcurgerea
următoarelor etape:
• cunoaşterea activităţii supuse verificării şi studierea procedurilor aferente;
• intervievarea personalului auditat;
• verificarea înregistrărilor contabile;
• analiza datelor şi informaţiilor;
• evaluarea eficienţei şi eficacităţii controalelor interne;
• realizarea de testări;
• verificarea modului de realizare a corectării acţiunilor menţionate.
Tehnici de audit intern
1. Verificarea → trebuie să asigure validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor,
documentelor,declaraţiilor, concordanţa cu legile şi regulamentele, precum şi
eficacitatea controalelor interne. Tehnici de verificare:
• Comparaţia: confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din două sau mai multe
surse diferite
• Examinarea: presupune urmărirea şi detectarea erorilor sau a iregularităţilor;
• Recalcularea: constă în operaţiunea de verificare a tuturor calculelor matematice;
• Confirmarea: constă în solicitarea de informaţii din două sau mai multe surse independente, cu
scopul validării acesteia;
• Punerea de acord: reprezintă procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;
• Garantarea: constă în verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin examinarea documentelor, de
la articolul înregistrat spre documentele justificative;
• Urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative către articolul
înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate modificările patrimoniale au fost înregistrate.
2. Observarea fizică → modul prin care auditorii interni îşi formează o părere proprie.
3. Interviul → procedeul prin care auditorii obţin informaţii prin intervievarea
persoanelor care au legătură cu problematica verificată de auditor.
4. Analiza → descompunerea unei entităţi în elemente care pot fi izolate, cuantificate şi
măsurate distinct.
Instrumente de realizare a misiunii de audit intern

1. Chestionarul → cuprinde întrebările pe care le formulează auditorii interni,


tipologia acestuia prezentându-se astfel:
• Chestionarul de luare la cunoştinţă (CLC) cuprinde întrebări referitoare la contextul socio-economic,
organizatoric, organizarea internă, funcţionarea entităţii auditate;
• Chestionarul de control intern (CCI) ghidează auditorii interni în activitatea de identificare obiectivă a
disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestor disfuncţii;
• Chestionarul - listă de verificare (CLV) este utilizat pentru stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească fiecare domeniu auditabil. Cuprinde un set de întrebări standard privind obiectivele
definite, responsabilităţile, metodele şi mijloacele financiare, tehnice şi de informare, resursele umane
existente.
2. Tabloul de prezentare a circuitului auditului care permite auditorului intern:
• stabilirea fluxurilor informaţiilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor;
• stabilirea documentaţiei justificative complete;
• reconstituirea operaţiunilor de la suma totală până la detalii individuale şi invers.
3. Formularele constatărilor de audit public intern se utilizează pentru prezentarea
fundamentată a constatărilor auditului public intern. Formularele constatărilor:
• Fişa de identificare şi analiza problemelor (FIAP) → se întocmeşte pentru fiecare disfuncţionalitate
constatată, prezentând rezumatul disfuncţionalităţii, cauzele, consecinţele, precum şi recomandările
pentru rezolvare. Acest formular este întocmit de către auditor şi confirmat de reprezentanţii entităţii
auditate şi supervizate de şeful compartimentului de audit sau de înlocuitorul acestuia.
• Formularul de constatare şi raportare a neregularităţilor se întocmeşte în cazul în care auditorii interni
constată existenţa sau posibilitatea producerii unor iregularităţi, fiind transmis şefului compartimentului
de audit public intern, care va informa în termen de 3 zile conducătorul entităţii auditate şi structura de
control abilitată în vederea continuării verificărilor.
III. Revizuirea documentelor de lucru

• Înainte de întocmirea Raportului de audit public intern → pentru a se


asigura că documentele de lucru sunt pregătite în mod corespunzător →
revizuirea documentelor de lucru
• Etapa privind munca de tren se va încheia printr-o şedinţă de închidere, în
care se vor prezenta
• opiniile auditorilor interni,
• recomandările finale din proiectul Raportului de audit public intern şi
• calendarul de implementare a recomandărilor,

• Este întocmită o minută a şedinţei de închidere.


IV. Raportul de audit public intern
• Reprezintă elementul central al misiunii de audit → sintetizează toate informaţiile
culese şi analizate pe parcursul tuturor etapelor prezentate anterior
• Elaborarea Raportului de audit public intern presupune respectarea unor cerinţe şi
principii

• Cerințe:
• constatările inserate în proiectul raportului de audit public intern să fie în corelaţie cu obiectivele
misiunii de audit public intern şi să fie susţinute de documente justificative corespunzătoare;
• recomandările să fie stabilite în concordanţă cu constatările şi să urmărească reducerea riscurilor
potenţiale;
• raportul trebuie să exprime doar opiniile auditorului intern, bazate pe constatările efectuate;
• raportul să fie întocmit pe baza fişelor de identificare şi analiză a problemelor.

• Principii:
• constatările trebuie să fie prezentate într-o manieră pertinentă şi incontestabilă;
• evitarea utilizării unor expresii imprecise, a stilului eliptic de exprimare, a limbajului abstract;
• promovarea unui limbaj cât mai uzual şi a unui stil de exprimare concret;
• evitarea tonului polemic, jignitor, tendenţios;
• ierarhizarea constatărilor (cele mai importante vor fi prezentate în sinteză sau în concluzii);
• evidenţierea aspectele pozitive şi îmbunătăţirile constatate de la ultima misiune de audit public
intern realizată.
Raportul de audit public intern
• Structura Raportului de audit public intern:
• scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern:
• date de identificare a misiunii de audit public intern;
• modul de desfăşurare a acţiunii de audit public intern, proceduri, metode şi tehnici utilizate, documente
examinate, materiale întocmite în cursul acţiunii de audit public intern;
• constatări efectuate;
• concluzii şi recomandări;
• documentaţie anexată, care trebuie să cuprindă note explicative, note de relaţii, situaţii, acte, documente,
precum şi orice alt material probant sau justificativ.
• Auditorul intern va organiza reuniunea de conciliere cu structura auditată, → se
analizează constatările şi concluziile în vederea acceptării recomandărilor formulate →
aceasta numai după transmiterea proiectului structurii auditate (după aprox. 10 zile).
• După reuniunea de conciliere va fi redactat Raportul de audit public intern, incluzând
modificările discutate şi convenite în cadrul reuniunii de conciliere, fiind însoţit şi de o
sinteză a principalelor constatări şi recomandări.
• Şeful departamentului de audit public intern trimite Raportul de audit, împreună cu
rezultatele concilierii şi punctul de vedere al entităţii auditate conducătorului entităţii
publice care a aprobat misiunea, pentru analiză şi avizare
• După avizarea recomandărilor cuprinse în Raportul de audit public intern, acestea vor fi
comunicate structurii auditate. Curtea de Conturi are acces la Raportul de audit public
intern în timpul verificărilor pe carele efectuează.
V. Urmărirea recomandărilor

• Ultima etapă a misiunii de audit → constă în asigurarea că recomandările menţionate


în Raportul de audit public intern sunt aplicate întocmai, în termenele stabilite, şi că
conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandări.
• Structura auditată trebuie să informeze compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandărilor.

• Responsabilitatea structurii auditate în aplicarea recomandărilor constă în:


• elaborarea unui plan de acţiune, însoţit de un calendar privind îndeplinirea acestuia,
• stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare,
• punerea în practică a recomandărilor,
• comunicarea periodică a stadiului de aplicare a recomandărilor,
• evaluarea rezultatelor obţinute.

• Compartimentul de audit public intern verifică şi comunică conducătorului entităţii


publice stadiul implementării recomandărilor, raportând Unităţii Centrale de
Armonizare pentru Auditul Public Intern asupra progreselor înregistrate în
implementarea recomandărilor.
VI. Dosarul de audit intern

• În încheierea misiunii de audit→ se va întocmi dosarul de audit intern, care realizează


legătura între sarcina de audit, intervenţia la faţa locului şi raportul de audit intern.
• Dosarul de audit intern cuprinde următoarele documente:
• Secţiunea A:
• raportul de audit intern şi anexele sale;
• ordinul de serviciu;
• declaraţia de independenţă;
• rapoarte (intermediar, final, sinteza recomandărilor);
• fişele de identificare şi analiza problemelor;
• programul de audit.

• Secţiunea B (administrativă):
• notificarea privind declanşarea misiunii de audit;
• minuta şedinţei de deschidere;
• minuta şedinţei de conciliere;
• minuta şedinţei de închidere;
• corespondenţa existentă cu entitatea auditată.

• Secţiunea C (documentaţia misiunii de audit intern):


• strategii interne
• regulamente şi legi aplicabile;
• proceduri de lucru;
• materiale despre entitate;
• informaţii financiare;
• rapoarte de audit intern anterioare şi rapoarte de audit extern;
• informaţii privind operaţiunile auditate;
• documentaţia analizei de risc.
Auditul public extern al proiectelor/programelor finanţate
prin fonduri structurale
Acţiunile de audit public extern realizate la nivel european
Curtea de Conturi Europeană
Istoric
• A fost înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles din 1975 (Tratatul bugetar), a început activitatea în 1977 Prin
Tratatul de la Maastricht din 1992 a devenit instituţie a UE
Funcţii
• Asigură auditul independent asupra modului de formare şi de utilizare a fondurilor UE
• Evaluează modul în care instituţiile europene îşi îndeplinesc aceste atribuţii, cu dublul scop de a îmbunătăţi
gestionarea resurselor financiare şi de a informa cetăţenii UE cu privire la utilizarea fondurilor publice
• Emite opinii referitoare la adoptarea unor regulamente financiare la cererea uneia dintre instituţiile UE, dar
se poate şi autosesiza
Componenţă
• este formată din 28 de membri, câte unul din fiecare stat membru, numiţi pe o perioadă de 6 ani (cu
posibilitatea de reînnoire a mandatului) de către Consiliul UE
• efectuează frecvent controale la instituţiile UE, în statele membre şi în statele care beneficiază de asistenţă din
partea Uniunii Europene
Preşedintele este ales de către membrii acesteia pentru o durată de trei ani
Sediul: Luxemburg
Curtea de Conturi Europeană
● Contribuie la îmbunătăţirea gestiunii financiare a UE şi joacă rolul de gardian
independent al intereselor financiare ale cetăţenilor Uniunii.
● Furnizează servicii de audit prin intermediul cărora evaluează colectarea şi utilizarea
fondurilor UE.
● Examinează dacă operaţiunile financiare au fost corect înregistrate şi prezentate, dacă au
fost executate cu respectarea legilor şi a reglementărilor şi dacă au fost gestionate cu
respectarea principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate.
● Face cunoscute rezultatele auditurilor în rapoarte clare, relevante şi obiective.
● Emite avize cu privire la diverse aspecte de gestiune financiară
• Misiunile de audit pot fi de diferite tipuri:
• misiuni de audit recurente pe care Curtea trebuie să le efectueze în fiecare an conform dispoziţiilor
prevăzute în Tratat (auditarea situaţiilor financiare ale Uniunii Europene, ale Fondurilor Europene
pentru Dezvoltare şi ale tuturor celorlalte organisme şi agenţii create de UE);
• misiuni de audit selectate, în cadrul cărora Curtea alege anumite domenii bugetare sau de gestiune
care prezintă un interes specific, pentru a le supune unui audit aprofundat.

• Auditul Curţii privind conturile UE se desfăşoară în conformitate cu Standardele


internaţionale de audit (International Standards on Audit - ISA), care se aplică atât în
sectorul public, cât şi în cel privat.
• Curtea participă alături de instituţiile naţionale de audit, la elaborarea de standarde
internaţionale de către organismele de standardizare (International Organization of
Supreme Audit Institutions-INTOSAI, International Federation of Accountants-IFAC).
Curtea de Conturi Europeană
• Curtea efectuează trei tipuri diferite de audituri: audituri financiare, audituri de
conformitate şi audituri ale performanţei:
• Auditul financiar → dacă în conturi sunt prezentate în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situaţia
financiară,rezultatele şi fluxurile de trezorerie ale exerciţiului, în conformitate cu cadrul aplicabil de raportare
financiară;
• Auditul de conformitate → dacă operaţiunile respectă, sub toate aspectele semnificative, cadrele juridice şi de
reglementare carele sunt aplicabile;
• Auditul performanţei → dacă gestiunea financiară este bună, cu alte cuvinte dacă fondurile sunt utilizate într-
un grad cât mai mic posibil (economicitate), dacă rezultatele sunt obţinute cu cel mai mic nivel posibil de
resurse (eficienţă) şi dacă au fost îndeplinite obiectivele propuse (eficacitate).

• Curtea de Conturi acordă o atenţie deosebită creşterii performanţei gestiunii financiare


prin intermediul activităţilor sale de audit, nu numai prin sublinierea deficienţelor care
afectează gestiunea, dar şi prin determinarea modului în care fondurile Uniunii Europene
pot fi mai bine gestionate. Curtea de Conturi formulează propuneri cu privire la modul de
a garanta eficient:
• sporirea gradului de conformitate cu legislaţia în vigoare;
• reducerea riscurilor apariţiei erorilor şi neregularităţilor;
• mai bună organizare a activităţilor Uniunii Europene şi a sistemelor sale de control intern;
• sporirea transparenţei activităţilor Uniunii Europene, prin îmbunătăţirea metodelor şi procedurilor contabile;
• sporirea eficienţei şi eficacităţii în realizarea obiectivelor politice ale UE.
Acţiunile de audit extern realizate la nivel naţional
• Autoritatea de Audit → singura autoritate naţională competentă să efectueze audit
public extern în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi naţionale → pentru
fondurile externe nerambursabile acordate României de către Comisia Europeană
• Autoritatea de Audit → a fost înființată prin Legea nr. 200/2005 privind aprobarea OUG
nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi, realizând funcţiile stabilite în art. 62 al Regulamentului Consiliului
1083/2006, și Regulamentului 1303/2015, inclusiv pregătirea strategiei de audit şi
transmiterea rapoartelor anuale de control.
• Autoritatea de Audit este subordonată Curţii de Conturi → realizează auditul de
sistem, audit al operaţiunilor, verificări pe bază de eşantion pentru FC, FEDR şi FSE şi
declaraţii la finalizarea proiectelor.
• Pentru fiecare autoritate de management, autoritate de plată, organism intermediar, se
constituie câte o unitate de audit public intern independentă
• Categoriile de entităţi şi beneficiari care pot fi supuşi controlului sunt:
• entităţi publice sau structuri din cadrul acestora, atât de la nivel central, cât şi de la nivel teritorial,
• beneficiari publici (ministere, primării etc.),
• beneficiari privaţi (societăţi comerciale,
• ONG-uri, asociaţii, fundaţii,
• persoane fizice autorizate,
• persoane fizice(fermieri)
• Autoritatea de Audit are următoarele responsabilităţi:
• audit de sistem, verificarea pe baza de eşantion şi audit final;
• verificări şi audit extern asupra fondurilor structurale şi de coeziune;
• verificări anuale ale modului de funcţionare a sistemelor de management şi control;
• verificarea declaraţiilor de cheltuieli pe baza unui de eşantion corespunzător;
• efectuarea unor verificări adecvate în vederea emiterii declaraţiilor la finalizarea
programelor;
• verificarea existenţi şi folosirii corecte a cofinanţării naţionale.

• Autoritatea de Audit raportează Comisiei Europene asupra modului de utilizare a


fondurilor structurale, aceasta având acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii
necesare exercitării atribuţiilor sale, iar principalele constatări şi recomandări
rezultate în urma auditurilor efectuate sunt incluse în raportul public anual al Curţii
de Conturi.

• Auditului proiectului este obligatoriu, beneficiarul unei finanţări nerambursabile


trebuie să realizeze un planul strategic privind auditul proiectelor aflate în
implementare, actualizarea acestuia pe durata implementării proiectului → fiecare
cerere de rambursare trebuie/este recomandat să fie însoţită de un raport de audit
realizat de un auditor independent
• Contractarea lucrărilor de audit → se realizează respectând prevederile Legii 98/2016
privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare → printr-un
contract de prestări servicii de audit extern.
• Auditorul desfăşoară următoarele activităţi:
• cunoaşterea generală a entităţii;
• aprecierea cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor;
• examenul de competenţă corespunzător specificului proiectului;
• decizia de acceptare a lucrării;
• respectarea obligaţii profesionale;
• semnarea contractului.
• După semnarea contractului → auditorul va întocmi la fiecare rambursare şi la finalul
implementării proiectului un raport de audit → va certifica respectarea contractului de
finanţare prin care entităţii i s-au atribuit fondurile, obiectivul fiind să emită o opinie de
audit asupra respectării prevederilor legale şi contractuale privind:
• analizarea şi verificarea naturii, legalităţii şi corectitudinii cheltuielilor aferente operaţiunilor economico-
financiare determinate de activităţilor proiectului;
• verificarea folosirii sumelor primite ca prefinanţare;
• auditul conturilor părţilor afiliate;
• confruntarea cheltuielilor efectuate cu înscrierile din conturile analitice create pentru evidenţa contabilă a
proiectului, precum şi cu liniile bugetare aferente din bugetul proiectului;
• verificarea veniturilor proiectului, dacă există;
• informaţii privind localizarea precisă a sediului unde se află originalele documentelor justificative în
eventualitatea verificării acestora de către organele de control
Proceduri de audit public extern

• Totalitatea informaţiilor utilizate de auditor pentru emiterea unei concluzii pe care


este bazată opinia de audit şi includ toate informaţiile conţinute în evidenţele
contabile care stau la baza situaţiilor financiare şi a altor informaţii
• Tipologia şi natura probelor pe care auditorul le poate utiliza pentru a strânge
informaţiile:
• documente justificative şi contabile → registrele contabile prevăzute de legea contabilităţii,
balanţele de verificare analitice şi sintetice, fişele de cont, notele contabile (în format tipărit
şi/sau electronic);
• bugetul propriu al beneficiarului pe capitole, subcapitole, paragrafe şi alineate;
• dosarele de achiziţii publice constituite conform OUG nr. 34/2006, în funcţie de procedurile
de achiziţie aplicate de beneficiarul finanţării;
• contractele şi formularele de comandă;
• situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, de punere în funcţiune;
• contracte de muncă şi de colaborare;
• decizii interne ale beneficiarului privind echipa de management, time sheet-uri şi rapoarte
de activitate a acestora;
• alte documente relevante care să ateste desfăşurarea unor activităţi pentru care s-au efectuat
plăţi.
Proceduri de audit public extern

Procedurile de audit → pt. proiectele finanţate prin fonduri europene:


1.Discuţii preliminare cu reprezentanţii unităţilor de management a proiectelor, în mod
deosebit cu cei implicaţi în menţinerea evidenţelor contabile şi întocmirea situaţiilor
financiare (responsabilul financiar al proiectului) → planificate pentru a-l ajuta pe auditor
pentru înţelegerea proiectului şi a activităţii entităţii beneficiare;
2.Înţelegerea procedurilor de control intern, a procedurilor contabile şi a celor de raportare
utilizate de către entitatea beneficiară;
3.Testarea conformităţii cu procedurile şi cerinţele finanţatorului (prevederile contractului
de finanţare, a ghidului solicitantului şi a manualelor de implementare);
4.Testarea în detaliu a sumelor prevăzute în priect, cu scopul de a obţine probe de audit
suficiente şi corespunzătoare pentru a permite emiterea opiniei de audit asupra modului în
care beneficiarul a respectat prevederile contractuale şi legale privind utilizarea finanţării
nerambursabile (în conformitate cu principiile contabile general acceptate şi cu cerinţele
finanţatorului).
• documentele financiar-contabile ale proiectului, tabelului centralizator de cheltuieli (evidenţa cheltuielilor
eligibile ale proiectului aferente perioadei de raportare, respectiv raportul financiar),
• documentele justificative de certificare a cheltuielilor eligibile şi fişele de cont aferente conturilor analitice ale
proiectului,
Verificarea eligibilităţii cheltuielilor
• Se verifică dacă raportul financiar este în conformitate cu condiţiile prevăzute în
contractul de finanţare;
• Se examinează dacă beneficiarul s-a conformat normelor privind organizarea şi
conducerea evidenţei contabile înscrise în contractul de finanţare;
• Se verifică dacă informaţiile din raportul financiar sunt în conformitate cu cele cuprinse
în sistemul de contabilitate şi înregistrare al beneficiarului (de exemplu, balanţa de
verificare a proiectului, registrul jurnal, alte registre etc.);
• Se verifică dacă ratele de schimb au fost aplicate corect, dacă este cazul, şi dacă au fost
aplicate în conformitate cu condiţiile prevăzute în contractul de finanţare;
• Se impune ca auditorul să facă o analiză a liniilor bugetare, a cheltuielilor eligibile
înscrise în raportul financiar/evidenţa cheltuielilor, care presupune realizarea
următoarelor verificări:
• dacă sumele înscrise în raportul financiar corespund cu Bugetul/ Pachetul de finanţare anexă a
contractului de finanţare (autenticitatea şi autorizarea Bugetului iniţial) şi dacă cheltuielile efectuate au
fost prevăzute în bugetul contractului de finanţare;
• dacă întreaga sumă solicitată a fi rambursată către beneficiar nu depăşeşte suma maximă a finanţării
prevăzute în contractul de finanţare;
• dacă amendamentele la bugetul contractului de finanţare sunt în conformitate cu condiţiile pentru
asemenea amendamente;
• în cazul în care se impune, verificarea condiţiilor de profit stabilite prin contract sunt respectate.
Analiza documentelor justificative ale proiectului
• În cadrul verificării documentelor justificative în vederea validării cheltuielilor
eligibile şi efectuării plăţilor, a documentelor justificative pentru activităţile
desfăşurate, precum şi a documentelor justificative pentru achiziţiile publice, se
urmărește:
• autorizarea corespunzătoare a documentelor;
• utilizarea fondurilor primite în conformitate cu clauzele contractului de finanţare nerambursabilă
(şi numai pentru scopul specificat), respectându-se prevederile din bugetul proiectului;
• dacă bunurile şi serviciile au fost achiziţionate în concordanţă cu proceduri legale de achiziţii şi
acorduri de finanţare;
• existența unei legături clare între documentele suport ale tranzacţiilor şi rapoartele financiare, se
verifică dacă documentele suport, înregistrările şi conturile sunt ţinute corespunzător pentru
proiectele auditate incluzând şi cheltuielile raportate în tabelele centralizatoare de cheltuieli
(evidenţa cheltuielilor) şi conturile speciale ale proiectului;
• existența probelor adecvate asupra încasărilor şi plăţilor în concordanţă cu clauzele contractului
de finanţare;
• dacă în tabelele centralizatoare de cheltuieli/ evidenţa cheltuielilor s-au cuprins doar cheltuielile
eligibile sau au fost trecute sumele în proporţia admisă (ex. cheltuielile generale de administraţie);
• dacă în contul bancar al proiectului s-au înregistrat tranzacţii eligibile, iar plăţile sunt în
conformitate cu contractul de finanţare;
• existența conformității cu clauzele contractului de finanţare.
DOSARUL DE AUDIT
• Totalitatea documentelor de lucru întocmite de auditori în cursul implementării
programului de audit

• În viziunea Comisiei Europene, dosarul de audit ar trebui să includă următoarele


elemente:
• Planificarea şi calendarul de audit;
• Extrase din întâlniri;
• Raport de audit;
• Documente de lucru cu privire la testele efectuate şi verificări.

• În România, dosarul de audit întocmit de un auditor financiar independent este


structurat pe mai multe părţi, acestea cuprinzând următoarele documente:
• programul de lucru;
• lista de verificare a finalizării angajamentului;
• lista constatărilor efective ;
• lista de verificare a documentelor de lucru;
• observaţii finale şi întâlnirea cu clientul;
• confirmarea planului de audit;
• abordarea auditului;
• programul de aplicare a procedurilor convenţie ;
• raportul constatărilor efective – raportul de audit.
I. Programul misiunii de audit
• Documentul prin care de realizează un plan de sarcini → cadrul de desfăşurare a
activităţilor de audit, → un ghid pentru auditori.
• Scopul întocmirii programului misiunii de audit (program de lucru) → de a
planifica etapele de audit ce trebuie derulate care să ducă la atingerea obiectivelor
specifice de audit.
• D.p.d.v. al Autorităţilor de Management, precum şi al Autorităţii de Audit, acest
program este important deoarece împiedică echipa de audit să se concentreze asupra
unor aspecte irelevante.
• Programul misiunii de audit include:
• activităţile/operaţiunile ce trebuie auditate;
• intervalul de timp pentru care vor fi auditate;
• timpul necesar estimat, luând în considerare aria de cuprindere a activităţii de audit desfăşurată de alţii
sau în cazul unei alte misiuni de audit.
• Programul misiunii de audit prezintă:
• etapele ce vor fi parcurse de către echipa de audit pentru realizarea misiunii de audit,
• probele de audit ce vor fi solicitate,
• obiectivele aferente, gradul de acoperire,
• care membru va verifica respectiva probă de audit,
• problemele ce au apărut pe parcursul realizării unei etape.
• Principiile ce stau la baza realizării programului de audit al proiectelor sunt
următoarele:
 principiul completitudinii presupune că nici o activitate desfăşurată în cadrul
proiectului, de entitatea auditată sau partenerii acesteia, nu poate fi exclusă de
la exercitarea auditului;
 principiul prudenţial prevede ca orice activitate sau operaţiune trebuie să fie
cuprinsă în planul de audit al proiectului cel puţin în cadrul unei raportări
intermediare sau a celei finale;
 principiul permanenţei observării prevede ca fiecare activitate/operaţiune din
planul de audit să facă obiectul auditării pe tot parcursul realizării ei.
II. Lista de verificare a finalizării angajamentului
• Document ce conţine informaţii privind
• aspectele urmărite în desfăşurarea misiunii de audit,
• activităţile desfăşurate în acest sens
• rezultatele/concluziile enunţate la finalizarea acestora.

• Aspectele urmărite, în cazul unui proiect cu finanţare nerambursabilă, vor fi:


• dacă au fost revizuite documentele de lucru;
• dacă raportul financiar primit de la beneficiar a fost citit, verificat din punct de
vedere matematic şi comparat cu valorile de la fiecare secţiune;
• dacă a fost emis un raport de audit corespunzător;dacă au fost respectate toate
standardele şi normele relevante;
• dacă a fost finalizată scrisoarea de reprezentare;dacă a fost pregătit un sumar al
orelor de lucru efective.
III. Lista constatărilor efective
• Reprezintă documentul întocmit de auditor cu scopul de a realiza o sinteză a tuturor
constatărilor făcute în urma misiunii de audit.
• Poate fi întocmit de sine stătător sau, în unele cazuri, aceste constatări sunt prezentate
doar la finalul raportului de audit.

IV. Lista de verificare a documentelor de lucru


• Reprezintă un document căruia trebuie să i se acorde o atenţie deosebită, fiind
conceput ca un chestionar detaliat pe care îl foloseşte auditorul.
• Întrebările cuprinse în această listă, în cazul unui proiect cu finanţare
nerambursabilă:
• 1. S-au înregistrat în documentele de lucru toate aspectele relevante pentru această misiune?
• 2. S-a încheiat misiunea conform planului convenit? Dacă nu, au fost aprobate toate modificările
semnificative?
• 3. S-a revizuit relevanţa planificării făcute, din perspectiva celor mai recente informaţii financiare
disponibile?
• 4. S-au finalizat şi semnat toate secţiunile relevante ale programului de audit?
• 5. Au fost semnate toate documentele de lucru şi au fost datate de persoana care le-a întocmit?
• 6. Au fost toate documentele de lucru corect referenţiate ?
• 7. Documentele de lucru conţin analize şi sinteze care să probeze fiecare element din raportul
financiar al beneficiarului ?
V. Alte documente
•Nota întâlnirii cu entitatea auditată (proces verbal, conține informaţii privitoare la
reprezentanţii entităţii auditate şi membrii echipei de audit, precum şi aspectele
discutate în respectiva întâlnire),
•Scrisoarea de recomandare către conducere
•Declaraţiile conducerii (document realizat de reprezentatul entităţii auditate prin care
acesta îşi asumă responsabilitatea pentru prezentarea fidelă a informaţiilor cuprinse în
documentele înmânate ca probe auditorului).

VI. Confirmarea planului de audit


•document ce atestă faptul că au fost aduse la cunoştinţa membrilor echipei de audit
informaţii legate de:
• planul de audit;
• structura dosarului de audit;
• informaţii de fond despre potenţialul client;
• formularul de investigare a potenţialului client;
• criterii de luat în considerare pentru acceptarea misiunii;
• acceptarea, respectiv reconfirmarea mandatului auditorului;
• sarcinile ce vor fi îndeplinite de client.
VII. Abordarea auditului

• Document ce face referire la


• legislaţia, reglementările şi standardele ce au relevanţă pentru respectiva misiune
de audit,
• membrii echipei de audit (prezentându-se nominal, punându-se accent pe
experienţa acestora exprimată în număr de misiuni la care au participat,
subliniindu-se faptul că toţi aceşti membri au fost înştiinţaţi şi li s-au trasat
sarcinile),
• bugetul financiar şi de timp al misiunii.
Standardele Internaţionale de Audit (ISA)

• Standardele Internaţionale de Audit (ISA) sunt standardele profesionale pentru


efectuarea de audit financiar de informaţii financiare. Aceste standarde sunt emise de
către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului
pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB).

Lista a standardelor privind:

• Responsabilitățile:
• ISA 200 Obiecte generale ale auditorului independent și desfășurarea unui audit în conformitate cu
Standardele Internaționale de Audit
• ISA 210 Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit
• ISA 220 Controlul calităţii pentru un audit al situațiilor financiare
• ISA 230 Documentaţia de audit
• ISA 240 Responsabilitățile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaţiilor financiare
• ISA 250 Luarea în considerare a legii şi reglemetărilor într-un audit al situaţiilor financiare
• ISA 260 Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţa și către conducere
Standardele Internaţionale de Audit (ISA)
• Planificarea auditului:
• ISA 300 Planificarea unui audit al situaţiilor financiare
• ISA 315 Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înțelegerea entității și a mediului
său
• ISA 320 Pragul de semnificaţie în planificarea și desfășurarea unui audit
• ISA 330 Răspunsul auditorului la riscurile evaluate

• Controlul intern
• ISA 402 Consideraţii de audit referitoare la entităţile care apelează la Organizaţiilor de Servicii

• Probele de audit
• ISA 500 Probe de audit
• ISA 501 Probe de audit - Considerații specifice pentru elementele specifice
• ISA 505 Confirmări externe
• ISA 510 Misiuni de audit iniţiale - Solduri inițiale
• ISA 520 Procedurile analitice
• ISA 530 Eşantionarea în audit
• ISA 540 Auditarea estimărilor contabile, inclusiv a estimărilor contabile la valoarea justă și a prezentărilor
aferente
• ISA 550 Părţi afiliate
• ISA 560 Evenimente ulterioare
• ISA 570 Principiul continuității activității
• ISA 580 Declaraţii scrise (ale conducerii)
Standardele Internaţionale de Audit (ISA)

• Utilizarea muncii altor experți:


• ISA 600 Considerente speciale - auditul situațiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea auditorilor
componentelor)
• ISA 610 Utilizarea activității auditorilor interni
• ISA 620 Utilizarea activității unui expert din partea auditorului

• Concluziile de audit și raportul de audit


• ISA 700 Formarea unei opinii și raportarea cu privire la situațiile financiare
• ISA 710 Informații comparative - Cifre corespondente și situații financiare comparative
• ISA 720 Responsabilitățile auditorului cu privire la alte informații din documentele care conțin situații
financiare auditate

• 7. Domeniile de specialitate:
• ISA 800 Considerente speciale - Auditul situațiilor financiare întocmit în conformitate cu cadrele generale
cu scop special
• ISA 810 Misiuni de raportare cu privire la situațiile financiare simplificate
VIII. Programul de aplicare a procedurilor convenţie
• În cadrul dosarului de audit sunt întocmite o serie de declaraţii prin care se prezintă
modul de aplicare a procedurilor convenţie.
• Dintre procedurile convenţie amintim:
• cea referitoare la contractul de finanţare,
• cea referitoare la ultima variantă de buget şi eventuale depăşiri ale acestuia
• cea referitoare la informaţiile legate de proiecte (titlu, număr de referinţă, aplicant,
partener, obiectiv, valoare totală, valoare eligibilă),
• procedurile de audit prevăzute prin contactul de finanţare şi ghidul de
implementare (proceduri generale, conformitatea cheltuielilor cu bugetul şi revizia
analitică, selectarea cheltuielilor ce vor fi verificate, verificarea cheltuielilor,
verificarea acoperirii cheltuielilor, verificarea încasărilor proiectului),
• situaţia detaliată a cheltuielilor,
• conturile în care s-au efectuat plăţile,
• procedurile de achiziţie.
• Pe parcursul misiunii de audit al proiectului, auditorul trebuie să obţină probe care să
îl ajute pentru a emite opinii cu privire la conformitatea cheltuielilor realizate de
entitatea auditată/client.
• Auditorul trebuie să descopere dacă cheltuielile realizate sunt:
• necesare pentru punerea în aplicare a proiectului,
• dacă costurile directe sunt prevăzute în bugetul contractului de finanţare şi sunt
în conformitate cu principiile managementului financiar riguros,
• dacă au fost efectuate de către beneficiar sau partenerii săi în timpul perioadei de
implementare a proiectului, așa cum a fost stabilit prin contract,
• dacă acestea sunt înregistrate în contabilitatea beneficiarului şi sunt identificabile,
verificabile şi, în acelaşi timp, susţinute de actele originale corespunzătoare şi
documente justificative.
IX. Raportul de audit
• Un document formal cerut de prevederile contractuale, al cărui scop este de a oferi
singurul mijloc acceptabil de comunicare a întregii activităţi de audit entităţii auditate
• Raportul de audit → trebuie să urmărească pe lângă partea financiară şi eficienţa
sistemelor utilizate pentru detectarea şi corectarea erorilor şi neregulilor ce pot
apărea pe parcursul implementării proiectelor finanţate prin fonduri structurale.
• În viziunea Comisiei Europene → prin auditul realizat de auditorii externi contractaţi
de către beneficiar, trebuie:
• să se verifice exactitatea conturilor deschise de beneficiar pentru proiect,
• să examineze înregistrările contabile cu referire la proiectul finanţat prin fondurile
structurale.
• Raportul de audit întocmit de auditorii externi poate fi considerat o condiţie pentru
rambursarea cheltuielilor, caz în care auditorii vor verifica exactitatea şi eligibilitatea
cheltuielilor declarate spre rambursare
• Potrivit Comisiei Europene → raportul de audit trebuie să conţină următoarele elemente:
1.Rezumat care prezintă o imagine de ansamblu a:
• obiectivelor şi domeniului de aplicare al auditului,
• principalele constatări şi concluzii (care stabilesc în mod clar punctele forte principale şi deficienţele constatate
şi a impactului acestora),
• recomandările cheie,
• identificarea principalelor domenii care trebuie abordate de către entităţile auditate;
2.Obiectivele şi domeniul de aplicare al auditului → Ar trebui să fie stabilite domeniul de
aplicare al auditului, precum şi o prezentare pe scurt a procedurilor alese;
3.Activitatea desfăşurată → prezentarea pe scurt a activităţii desfăşurate;
4.Aprecierea → această secţiune ar trebui să înregistreze concluziile auditului, oferind o
analiză clară şi logică cu privire la orice probleme identificate şi consecinţele acestora.
Raportul ar trebui să ofere suficiente detalii despre punctele slabe identificate în sistemele
de gestionare şi control pentru a permite organismelor de audit să verifice punctele făcute
şi să ia măsuri corective.
5.Concluzii şi recomandări cuprind informaţii privind concluziile specifice, pe baza
constatărilor, precum şi o concluzie generală asupra modului de implementare a
proiectului. Această secțiune cuprinde și recomandări specifice de acţiune pentru ajutarea
beneficiarului de a remedia deficienţele constatate în timpul auditului.
6.Anexe – documentație
• Potrivit standardelor internaţionale de audit (ISA 700 Raport al auditorului asupra
rapoartelor financiare) → raportul de audit trebuie să conţină următoarele elemente:
• un titlu adecvat;
• elemente de identificare a destinatarului;
• un paragraf introductiv sau de prezentare care: să permită identificarea situaţiilor financiare
care fac obiectul auditului, să facă referire la rezumatul politicilor contabile semnificative şi
la alte note explicative şi să specifice data situaţiilor financiare şi perioada acoperită de
acestea;
• un paragraf care să descrie responsabilitatea conducerii entităţii auditate pentru situaţiile
financiare/documentele financiar contabile eferente proiectului;
• un paragraf care să descrie responsabilitatea auditorului şi în care: se fac referiri la
Standardele internaţionale de audit sau la normele naţionale aplicabile şi se descriu
demersurile puse în practică de auditor;
• opinia auditorului;
• alte responsabilităţi de raportare;
• semnătura auditorului;
• data raportului;
• adresa auditorului.
• Raportul de audit se prezintă în numeroase forme, însă trebuie să conţină următoarele
aspecte (Manolescu I., 2005):
• starea actuală a proiectului: activităţile deja derulate sunt în măsură să asigure atingerea nivelului
planificat al obiectivelor?
• starea viitoare: trebuie schimbate termenele existente?
• situaţia activităţilor-cheie: ce progrese s-au înregistrat în activităţile care pot determina succesul
sau eşecul proiectului?
• determinarea riscurilor: care sunt şansele ca proiectul să eşueze sau să înregistreze depăşiri ale
bugetului?
• informaţii utile altor proiecte: ce recomandări desprinse din derularea acestui proiect pot fi făcute
altor proiecte iniţiate de firmă?
• limite ale auditării: ce premise sau limite afectează auditarea? Formatul şi structura raportului de
audit depind de tipul şi natura proiectului auditat şi de necesităţile de utilizare ale acestuia.
• Raportul de audit va avea ca anexe:
• cererea de rambursare aferentă perioadei supuse auditării,
• documentaţia utilizată în vederea întocmirii raportului de audit, în cazul misiunilor de audit
realizate cu privire la proiectele finanţate prin fonduri structurale,
• din documentele financiar contabile ce atestă realizarea cheltuielilor cuprinse în evidenţa
cheltuielilor/raportul financiar, respectiv documentele justificative,
• documentele de plată,
• în cazul entităţilor publice angajamentele bugetare individuale/globale, ordonanţările de plată.
• Aspecte formale ale raportului de audit:
• simplu şi concis
• claritate şi autonomie în exprimare şi construcţie,
• să prezinte corect şi just faptele,
• informaţia ar trebui structurată astfel încât să se faciliteze o comparaţie a rezultatelor
obţinute cu cele previzionale,
• deviaţiile semnificative faţă de prevederi să fie prezentate şi evidenţiate în comentarii şi note
de subsol.
• trebuie evitate eventuale comentarii negative despre persoane sau grupuri care au legătură
cu proiectul.
• trebuie redactat într-un stil profesional, clar, non-emotiv şi să îşi limiteze conţinutul strict la
aspectele relevante ale proiectului.
• Aspecte de conținut ale raportului de audit:
• 1. Introducerea conţine o descriere a proiectului pentru a oferi cadrul necesar înţelegerii
raportului de către cititor. Tot în această secţiune, trebuie delimitate şi prezentate cât mai
clar obiectivele directe ale proiectului. În cazul în care obiectivele sunt complexe, este
recomandată includerea explicaţiilor într-o anexă la raportul de audit.
• Aspecte de conținut ale raportului de audit:
• 2. Stadiul curent al proiectului cuprinde analiza respectării:
• costurilor (bugetul planificat). În această secţiune, se compară costurile actuale cu cele previzionate în
bugetul proiectului, pe perioade de timp bine delimitate, cu analiza detaliată pe grupe şi totaluri;
• calendarului (graficul de implementare a proiectului) - se reprezintă şi se compară în mod clar şi concis
gradul de finalizare a obiectivelor cu cel previzional; se prezintă, acolo unde este posibil, şi estimări în
legătură cu data finalizării obiectivelor;
• evoluţiei previzionale a raportului dintre resursele utilizate şi stadiul proiectului. Această analiză este utilă
în vederea realizării de estimări privind coordonarea timpului rămas cu bugetul rămas;
• calităţii. Acesta este un obiectiv major al proiectului, indiferent de natura proiectului. Calitatea este un
indicator care relevă măsura în care output-urile rezultate sunt în concordanţă cu cele previzionale. Aşa
cum e posibil ca pentru unele proiecte să nu fie specificate standarde calitative pentru output-urile sale, deci
să nu fie mari probleme în respectarea prevederilor, tot aşa se poate întâmpla ca, la finalizarea proiectului,
acestea să fie cu mult peste nivelul prevăzut.
• 3. Stadiul viitor al proiectului conţine concluziile auditorului referitoare la evoluţia proiectului în
viitor, precum şi recomandările acestuia privind planificarea timpului, a bugetului şi modul de
executare a proiectului în perioada de timp rămasă până la finalizarea sa.
• Auditorul nu trebuie să facă afirmaţii sau presupuneri asupra unor probleme tehnice care sunt încă sub
investigaţie la momentul efectuării auditului.
• Rapoartele de audit nu reprezintă documente pe baza cărora se poate reconsidera propunerea de proiect,
auditul proiectului realizându-se după aprobarea proiectului.
• Aspecte de conținut ale raportului de audit:
• 4. Punctele critice, secţiune în care vor fi incluse toate aspectele şi problemele care necesită o
monitorizare atentă din partea managerului, alături de o scurtă descriere a relaţiilor dintre
acestea şi obiectivele proiectului, în vederea luării de decizii referitoare la viitorul
proiectului.
• 5. Analiza riscurilor va include o analiză a riscurilor majore asociate proiectului şi a
posibilului impact al acestora asupra fondului de timp, costurilor şi performanţei. Auditorul
trebuie să specifice în acest raport eventualele decizii alternative care pot modifica
semnificativ în viitor aceste riscuri.
• 6. Premise, limitări şi constrângeri, auditorul este responsabil doar pentru acurateţea şi
predarea la timp a raportului, auditorul trebuie să includă, de regulă la sfârşitul raportului,
o declaraţie privind limitările în acurateţea şi validitatea datelor prezentate în raport.
• Standardele internaţionale de audit prevăd faptul că raportul de audit trebuie să fie:
• complet, adică să conţină toate informaţiile şi argumentele pentru susţinerea îndeplinirii
obiectivelor auditului;
• obiectiv, ceea ce presupune să fie echilibrat, fără distorsiuni, pentru a nu crea suspiciuni
privind credibilitatea şi independenţa auditorului;
• accesibil, ceea ce presupune utilizarea unui limbaj cât mai clar şi mai simplu pentru a fi uşor de
înţeles de beneficiarii raportului. Trebuie să fie fără echivoc, logic şi să nu ofere posibilitatea
unor interpretări eronate. În cazul utilizării unor termeni tehnici, de specialitate sau abrevieri,
aceştia se descriu distinct într-un glosar de termeni;
• concis, ceea ce presupune redactarea numai a aspectelor care reies din obiectivele auditului,
evitându-se detaliile, formulările şi constatările inutile;
• constructiv, respectiv prezentare clară şi echilibrată a tuturor aspectelor constatate, astfel încât
să se evite repetarea unor probleme evidenţiate de auditor în raportul de audit, ca de exemplu:
erori, neregularităţi şi abateri de la legalitate şi regularitate etc.;
• oportun şi competent, ceea ce presupune respectarea termenului de elaborare, fără întârzieri,
în aşa fel încât să reflecte competenţa şi profesionalismul auditorului, precum şi o activitate de
audit de calitate;
• convingător, ceea ce presupune prezentarea concludentă şi exactă a rezultatelor auditului, iar
concluziile şi recomandările din raport trebuie să fie susţinute cu probe de audit suficiente şi
adecvate.
ACCEPTAREA MANDATULUI ȘI CONTRACTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT

1. Cunoasterea globală a întreprinderii


• În afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul caută să obtină
elementele care să îi permită aprecierea celor mai importante riscuri existente,
retinând observatii cum ar fi:
• control intern insuficient sau cu carente notabile;
• contabilitate netinută corect si la timp;
• atitudinea conducătorilor fată de respectarea legii si a organelor publice si administrative;
• personal incompetent;
• rotatia cadrelor prea mare si anormală;
• dezechilibre financiare, pierderi mari, activităti în declin, ceea ce compromite viitorul exploatării;
• riscuri fiscale;
• conflicte sociale;
• ale personalului său salariat sau ale colaboratorilor folositi sunt suficiente pentru exercitarea misiunii.
• riscuri juridice;
• independenta exercitiilor nerespectată;
• situatii conflictuale între conducători, actionari etc.;
• cazuri anterioare de limitare a controlului;
• onorarii insuficiente la auditorii anteriori;
• alte constatări care ar putea influenta decizia de acceptare a mandatului.
2. Examenul de independentă si de absentă a incompatibilitătilor
• Orice nou mandat trebuie examinat în raport cu regulile de independentă si de
incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei.
• Auditorul trebuie să examineze:
• lista clientilor săi sau ai societătii de expertiză în care lucrează, pentru a se asigura că nu există deja o
activitate remunerată din partea întreprinderii respective;
• situatia sa si a membrilor de familie în legătură cu eventualele interese în întreprinderea în cauză.
3. Examenul competentei
• Lipsa experientei în anumite sectoare poate face dificilă misiunea auditorului; el
trebuie să se asigure că propriile competente,
4. Contactul cu fostul auditor
• Auditorul trebuie să se informeze în legătură cu motivele demisiei sau refuzului de
reînnoire a mandatului fostului auditor sau cenzor si, mai ales, dacă nu cumva au fost
dezacorduri în ce priveste: respectarea normelor legale, aplicarea măsurilor stabilite,
stabilirea onorariilor etc.
5. Decizia de acceptare a mandatului
• După analiza factorilor de risc, auditorul poate lua următoarele decizii:
• acceptă un mandat fără riscuri aparente;
• acceptă mandatul, însă va necesita o supraveghere si, măsuri particulare;
• refuză mandatul.
6. Fisa de acceptare a mandatului
• Fișa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii. Are ca obiective:
• posibilitatea de a colecta informatiile de bază pentru identificarea întreprinderii, a conducerii sale, a
obiectului de activitate, a taliei sale etc.;
• de a materializa lucrările efectuate înaintea acceptării:
• analiza situatiei întreprinderii si a riscurilor sale;
• contactele cu predecesorul în profesie;
• vizitarea întreprinderii si contacte cu conducerea;
• de a indica bugetul necesar;
• de a formal iza procedurile de acceptare;
• de a asigura îndeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare:
• scrisoare către conducerea societătii;
• scrisoare către auditorul anterior sau cenzor (dacă e cazul);
• scrisoare de acceptare a mandatului (dacă s-a decis astfel).
• Fisa de acceptare a mandatului cuprinde doar două capitole si anume:
a.Revederea anuală a criteriilor de acceptare, decizia de acceptare; în cazul mentinerii mandatului
se desemnează responsabilii contractului, iar în cazul rezilierii contractului (demisiei) se
mentioneaza motivele.
b.Fisa de acceptare a mandatului cuprinde criteriile de referintă ce trebuie avute în vedere la
luarea deciziei de acceptare a unui mandat de audit; un rezumat al criteriilor de referintă poate
să cuprindă următoarele:
• control intern insuficient;
• contabilitate eronat condusă;
• atitudinea conducătorilor;
• competenta personalului;
• continuitatea exploatării compromisă;
• riscuri de natură penală;
• riscuri sociale;
• misiuni juridice;
• activităti speculative;
• independenta exercitiilor nerespectată;
• situatii conflictuale la nivelul conducerii;
• onorarii insuficiente;
• refuzuri anterioare de certificare;
• alte riscuri.
7. Contractarea lucrărilor de audit
• Normele legale românesti prevăd obligatia ca activitatea Auditorilor (profesionistilor
contabili sau nu) să se desfăsoare pe bază de contracte de prestări servicii fără a se
face vreo distinctie între misiunile de audit legal - care presupun desemnarea acestor
profesionisti de către adunarea generală a întreprinderii auditate si misiunile de audit
contractual.
• Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie
să convină termenii si conditiile de realizare a misiunii de adit care vor fi consemnate
intr-o scrisoare de misiune de audit.
Neregula
Definire
•În conformitate cu legislaţia naţională în vigoare (Legea nr.21 din 15 ianuarie 2018
privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi
utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora)
→ orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile
legale naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor
angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul
general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în
numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o
cheltuială necuvenită.
•Comisia Europeană → neregula este orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului
comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator
economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului
general al UE, prin angajarea unei cheltuieli nejustificate a bugetului general
(Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006).
Neregula
Clasificare
• În funcție de cauzalitate:
• Neintenţionate → reprezintă acţiuni produse din neglijenţă, prin care beneficiarul încalcă prevederile în
vigoare: greşeli şi erori cauzate de neglijenţă, încălcarea neintenţionată a procedurilor interne în vigoare sau
erori rezultate din definirea neclară sau insuficientă a mediului de control sau a sistemului de management
financiar.
• Intenţionate → frauda → reprezintă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea,
utilizarea sau gestionarea fondurilor europene provenind din bugetul general al UE sau din bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminată prin
Codul penal, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu
modificările şi completările ulterioare, sau prin alte legi speciale.
• Tipologia acţiunilor frauduloase:
• furtul → însuşirea necinstită a proprietăţii altora, retragerea abuzivă de fonduri, bunuri sau bani
• contabilitatea falsă → distrugerea, ştergerea, ascunderea sau falsificarea cu rea intenţie a calculelor,
înregistrărilor sau documentelor cerute pentru orice scopuri contabile în vederea câştigului personal sau
câştigului altora, sau furnizarea de informaţii care sunt sau pot fi eronate, false sau înşelătoare
• corupţia → abuzul de putere săvârşit în exercitarea funcţiei publice de un angajat al administraţiei publice,
indiferent de statut, structură sau poziţie ierarhică, în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect
sau în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup → acţiunile demonstrate prin documente şi/sau
fapte care dovedesc folosirea abuzivă a puterii încredinţate
● Neregula intenţionată reprezintă orice act intenţionat sau de omisiune privind:
 utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect
însuşirea fără drept sau reţinerea ilegală de fonduri/ diminuarea resurselor din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau bugetul de stat;
 nedezvăluirea unor informaţii încălcând o obligaţie specifică cu acelaşi efect prezentat anterior;
alocarea/dobândirea, respectiv utilizarea nepotrivită sau incorectă a fondurilor europene de la Bugetul
General al UE şi/sau a sumelor de cofinanţare aferente de la Bugetul de stat; cheltuirea eronată a
acestor fonduri în alte scopuri decât cele prevăzute iniţial;
 obţinerea de bani, proprietăţi sau servicii, evitarea plăţii, asigurarea unui avantaj personal sau de
afaceri.
• Exemple de nereguli intenţionate pot fi:
• declaraţii false, facturi false (eliberate de firme fictive),
• contabilitate falsă şi în special tăinuirea,
• facturi emise pentru servicii, bunuri sau lucrări care nu au fost realizate/achiziţionate (facturi fictive),
• facturi realizate de firme „fantomă” – falsificări,
• facturi emise în duplicat,
• facturi pentru sume incorecte sau în plus – „inflaţie de facturi”,
• aceleaşi facturi transmise pentru justificarea cheltuielilor din proiecte diferite,
• facturi emise pentru sume incorecte, excesive – facturi majorate nejustificat,
• transferul fraudulos al unor fonduri către alte conturi decât cele declarate iniţial,
• falsificarea şi modificarea unor conturi şi/sau a altor înregistrări sau documente justificative,
• falsificarea concluziilor rezultate din verificarea documentaţiei sau falsificarea concluziilor rezultate din
verificări la faţa locului.
• În funcţie de impact:
• Nereguli cu impact financiar → reprezintă o situaţie în care s-a realizat plata unor
fonduri ce constituie cheltuieli nejustificate în cadrul operaţiunilor prin fonduri structurale,
conform reglementărilor în vigoare.
• Nereguli fără impact financiar → reprezintă situaţiile în care acestea au fost identificate
înainte de realizarea plaţii de către/către beneficiar.
• În funcție de frecvenţă:
• Neregulile sistemice → reprezintă situaţii care apar sau care au o probabilitate mare de
apariţie ca rezultat al unor deficienţe în cadrul sistemelor de control intern, de exemplu
realizarea defectuoasă a verificărilor de management asupra proiectelor, din cadrul
sistemului propriu de management.
• Neregulile specifice → pot apărea ocazional într-un anumit proiect nu reprezintă o
deficienţă semnificativă a funcţionării sistemului de control intern al proiectului respectiv.
Neregulile specifice pot apărea în urma unor erori sau fraude, ca atare,având caracter
intenţionat sau neintenţionat.
• Tipuri de nereguli, întâlnite în implementarea proiectelor finanţate prin fonduri structurale:
 nereguli în evidenţele contabile: existenţa în contabilitatea proiectelor a unor evidenţe incorecte, falsificate
sau chiar omiterea unor înregistrări contabile, fie inexistenţa unor documente contabile; neprezentate;
 documente în neregulă: adică documente lipsă sau incomplete, certificate insuficiente, cereri de finanţare
neîntemeiate, false sau falsificate, acte justificative lipsă sau incomplete, incorecte, falsificate,certificate
neîntemeiate, false sau falsificate sau alte cazuri de documente în neregulă;
 neeligibilităţi: beneficiar sau partener neeligibil, măsură neeligibilă pentru finanţare, activitate neeligibilă
sau cheltuială neeligibilă;
 nereguli comise de beneficiar/contractor: identitate incorectă, beneficiar/contractor inexistent, descrierea
necorespunzătoare a beneficiarului/ partenerilor, beneficiar/ contractor fără calitatea necesară sau alte
nereguli comise de beneficiar/contractor privind nerespectarea angajamentelor asumate;
 nereguli privind dreptul la finanţare:
 nerespectarea termenelor,
 cumularea de finanţări incompatibile,
 refuzul controlului,
 refuzul plăţii,
 lipsa sau incompatibilitatea contractului sau ordinului de finanţare,
 mai multe cereri (de prefinanţare sau rambursare) diferite cu acelaşi obiect,
 încălcarea reglementărilor privind achiziţiile publice;
 măsuri neimplementate sau nefinalizate (activităţi în proiect, măsuri stabilite de autoritatea de management sau de alte
autorităţi competente),
 acţiuni desfăşurate fără respectarea regulilor,
 declaraţii falsificate, cheltuieli nejustificate, cheltuieli în afara perioadei de acţiune a contractului sau ordinului de
finanţare, depăşire a finanţării, încălcări privind sistemul de cofinanţare, venituri nedeclarate sau acte de corupţie.
Neregula
Detectare (sesizare/constatare)
•Mijloace:
• semnalări sau rapoarte de control ale echipei de control în teren din cadrul compartimentului control şi
antifraudă, încheiate urmare a misiunilor de verificare efectuate la beneficiarii fondurilor finanţate din
programul operaţional;
• semnalări/rapoarte de audit intern ale echipei auditorilor interni din cadrul autorităţilor de management, ale
căror atribuţii vor fi prezentate în capitolul următor (de exemplu PO DCA din cadrul Direcţiei Generale Control
şi Audit Intern MAI - Serviciul de audit intern – ordine şi siguranţă publică, proiecte şi programe cu finanţare
din sursă externă: Biroul de auditare internă a fondurilor gestionate prin programe şi proiecte cu finanţare
externă);
• semnalări/rapoarte ale vizitelor în teritoriu, efectuate de ofiţerii de proiect;
• alte sesizări interne ale personalului autorităţilor de management (incluzând autosesizările, în cazul
informaţiilor preluate din mass-media, alte surse), precum şi ale personalului cu atribuţii de control din cadrul
compartimentului control şi antifraudă;
• sesizări provenite din mediul extern;
• rapoarte de audit extern, efectuate de echipele de audit ale Autorităţii de Audit;
• rapoarte de control extern, efectuate de echipele de control ale Departamentului pentru Lupta Antifraudă
(DLAF) sau de echipele mixte de control DLAF – OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă);
• rapoarte de audit ale echipelor experţilor auditorilor independenţi;
• sesizări ale oricăror altor autorităţi naţionale competente;
• sesizări în notificări/rapoarte de audit/control extern ale OLAF sau ale altor autorităţi competente ale Comisiei
Europene;
• alte sesizări externe, primite pe adresa de poştă electronică destinată preluării sesizărilor pentru nereguli.
• Orice persoană poate adresa o sesizare privind nereguli şi/sau posibile fraude în
acordarea sau utilizarea fondurilor europene, către Departamentului de Luptă
Antifraudă (DLAF), echipelor mixte de control DLAF – OLAF (Oficiul European de
Luptă Antifraudă), Ministerului Finanţelor Publice în calitate de Autoritate de
Certificare şi Plată, precum şi ministerului care îndeplineşte funcţia de Autoritate de
Management.
• Pentru a fi acceptate la nivelul Autorităţilor de Management, sesizările transmise
trebuie să conţină un minim de date referitoare la identificarea proiectului,
localizarea beneficiarului fondurilor, suma estimată afectată de neregulă şi descrierea
pe scurt a contextului în care există suspiciunea de comitere a neregulii.
• În cazul unor controale efectuate de către DLAF la proiecte finanţate prin fonduri
structurale, acesta va transmite actul de control către Autoritatea de Management, iar
Compartimentul control şi antifraudă, pe baza acestui act, va proceda la stabilirea şi
individualizarea obligaţiilor de plată şi emiterea titlului de creanţă.
Excepţii în cazuri în care nu se vor raporta neregulile

• neregula constă în neexecutarea totală sau parţială a unei operaţiuni incluse în PO, ca
urmare a falimentului beneficiarului (totuşi, neregulile ce preced falimentul şi
cazurile de suspectare de fraudă vor fi raportate);
• neregulile notificate către Autorităţile de Management sau Autoritatea de Certificare
şi Plată de către beneficiar din proprie iniţiativă, fie anterior, fie ulterior efectuării
plăţii sumelor solicitate, cu condiţia ca acestea să fie notificate înainte de a fi
depistate de o autoritate competentă;
• situaţiile în care Autorităţile Management sau Autoritatea de Certificare şi Plată
descoperă că s-a comis o eroare în stabilirea eligibilităţii proiectului finanţat şi
corectează această eroare înaintea efectuării plăţii.

La nivelul UE, Oficiul European de Luptă Antifraudă realizează rapoarte anuale cu


privire la neregulile întâlnite în implementarea de către beneficiarii din statele
membre a proiectelor finanţate prin fondurile structurale.
Misiune de audit operațional al unui proiect finanțat prin Programul
Operațional Competitivitate

• Are drept obiectiv creșterea Productivității întreprinderilor românești, cu asigurarea


principiilor dezvoltãrii durabile și reducerea decalajelor față de productivitatea din
spațiul european.
• Obiectivele auditabile în cadrul unei astfel de misiuni se numără:
• derularea procedurii de achiziții publice;
• evaluarea eligibilității cheltuielilor;
• raportarea în cadrul proiectului;
• evaluarea efectuării plăților;
• evaluarea sistemului contabil și a fiabilității acestuia;
• evaluarea activităților de informare, publicitate și arhivare în cadrul proiectului etc.
• Procedurile de achiziții publice trebuie să se deruleze în conformitate cu Normele interne de achiziții
→ anexă distinctă a Contractului de finanțare sau, după caz, în baza prevederilor Legii nr.98 din 19 mai
2016 privind achiziţiile publice.

• Pentru cheltuielile finanțate din FEDR, FSE și FC sunt impuse anumite limite de eligibilitate (HG
nr.759/2007 modificată și completată H.G. nr.523/2013), atât din punct de vedere al componenței
cheltuielilor, cât și al nivelului lor.

• Nu sunt considerate cheltuieli eligibile: dobânzile și comisioanele aferente creditelor, (TVA deductibilă),
achiziția de echipamente secondhand, amenzi, penalități și cheltuieli de judecată, costurile pentru
operarea obiectivelor de investiții.
• Printre condițiile specifice de eligibilitate pentru fiecare instrument structural se numără:
• pentru FEDR: achizițiile de terenuri pentru o valoare mai mare de 10% din totalul cheltuielilor eligibile la nivel de
proiect și dezafectarea stațiilor nucleare;
• pentru FSE: achizițiile de mobilă, echipamente, vehicule, infrastructură, imobiliare;
• pentru FC: achizițiile de terenuri pentru o valoare mai mare de 10% din totalul cheltuielilor eligibile la nivel de
proiect, intervenții în domeniul locativ, dezafectarea centralelor nucleare.

• Cadrul general al eligibilității cheltuielilor realizate din asistența comunitară nerambursabilă și din
cofinanțarea operațiunilor este prevăzut în Hotărârea Guvernului nr.759/2007 privind regulile de
eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.
• Succesul unei misiuni de audit al unui proiect finanțat din fonduri europene 
familiarizarea auditorului cu activitățile entității auditate.
• O viziune clară asupra operațiilor și punctelor de control intern din cadrul proiectului
auditat se obține printr-o verificare preliminară  aceasta reprezintă planificarea
pentru analiza riscului și pentru fazele misiunii de audit.
• Analiza riscurilor este o etapă majoră a misiunii de audit  scop  identificarea
riscurilor specifice în cadrul activităților desfășurate prin proiect, dar și aprecierea
controalelor interne existente care pot preveni, elimina sau diminua riscurile detectate.
• Analiza riscului are drept scop asigurarea identificării, prioritizării și selectării activităților
de auditat.
Teste și eșantionare

• O procedură importantă în cadrul misiunii de auditare a proiectelor are în vedere


elaborarea testelor. Testele pot fi:
• Testele de control au rolul de a oferi posibilitatea auditorilor să exprime o opinie asupra
controalelor interne implementate, în vederea diminuării riscurilor identificate de către echipa de
audit pentru activitățile analizate. Finalitatea testelor de control este de a stabili dacă controalele
interne sunt implementate și suficiente, iar concluziile testelor vor forma opinia de audit.

• Testele de detaliu au în vedere determinarea eșantionului utilizat. Stabilirea eșantionului se poate


efectua prin metode statistice sau nestatistice.

• O metodă de eșantionare este cea statistică, dacă atât componentele eșantionului, cât și
dimensiunea acestuia sunt determinate prin procedee statistice.
• Dacă cel puțin unul din cele două elemente, componentele, respectiv dimensiunea, sunt
determinate nestatistic, atunci eșantionarea efectuată nu este de natură statistică.
Eșantionările nestatistice implică raționamentul profesional al auditorului.
LISTA DE VERIFICARE
pentru un proiect finanțat din fonduri europene în cadrul POS

• are ca repere prevederile Contractului de finanțare, fiind structurat pe principalele


componente ale acestuia.

Nr. Întrebare DA NU Ref. Observații


Crt.

1 A. Obligațiile beneficiarului
2 A.1. Amendamente la Contractul de finanțare
3 A.2. Eligibilitatea cheltuielilor
4 A.2.1. Asigurarea cofinanțării și a cheltuielilor neeligibile
5 A.2.2. Rambursarea cheltuielilor
6 A.2.3. Plata finanțării nerambursabile
7 A.3. Raportarea activității în cadrul proiectului
8 A.4. Informare, publicitate și arhivare
Întrebări incluse în lista de verificare

A. Obligațiile beneficiarului
1.Beneficiarul a comunicat Organismului Intermediar, pe perioada de derulare a proiectului, toate
modificările care au survenit cu privire la datele sale de contact (adresă, nume și prenume, statutul
juridic al firmei)?
2.Beneficiarul a întocmit un raport intermediar și un raport final care să cuprindă informații cu privire
la acțiunile proiectului în perioada de timp stabilită?
3.Beneficiarul a ținut o contabilitate distinctă pe conturi analitice pentru proiect? Sistemul contabil
utilizat a fost în conformitate cu legislația națională în vigoare?
4.Beneficiarul a luat măsuri pentru evitarea conflictului de interese? În cazul apariției unui conflict de
interese, beneficiarul a informat Organismul Intermediar despre situația care a condus la un astfel de
conflict?
5.Beneficiarul a respectat obligațiile de informare și publicitate pentru proiect, conform Anexei II –
Măsuri de informare și publicitate – la contractual de finanțare?
6.Beneficiarul a păstrat investiția pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încheierii proiectului?
A.1 Amendamente la contractul de finanțare
• 7. Beneficiarul a solicitat amendamente la contract în perioada de valabilitate a
acestuia și în condițiile prevăzute în contractul de finanțare?
• 8. Beneficiarul a efectuat modificări asupra bugetului contractului? În acest caz,
aceste modificări nu au afectat scopul principal al proiectului, iar impactul financiar s-
a limitat la transferul a maxim 10% din suma înscrisă inițial în cadrul fiecărei linii în
cadrul aceluiași capitol de cheltuieli, fără a se modifica valoarea totală eligibilă a
proiectului ?

• Observații: În măsura în care beneficiarul a efectuat modificări asupra bugetului,


auditorul va preciza răspunsul la cea de-a doua întrebare vizând afectarea scopului și
impactul financiar.

• 9. În cazul modificării bugetului, beneficiarul l-a transmis Organismului Intermediar în


termen de maxim 10 zile lucrătoare de la data modificării acestuia?
A.2 Eligibilitatea cheltuielilor
• 10. Eligibilitatea cheltuielilor pentru implementarea standardelor internaționale se
referă la:
• cheltuieli pentru înființarea, modernizarea și acreditarea laboratoarelor de încercări și
etalonări;
• cheltuieli aferente implementării și/sau certificării sistemului de management al calității ISO
9001 (produselor și/sau serviciilor, sistemelor de management al mediului ISO 14001 sau
EMAS sau sistemului de management integrat calitate/mediu)
• cheltuieli aferente etichetării ecologice
• cheltuieli aferente certificării produselor/serviciilor/proceselor ?

• Observații: Această întrebare este formulată în vederea obținerii unei asigurări privind
conformitatea cheltuielilor eligibile în acord cu prevederile Contractului de finanțare.
Pentru alte tipuri de cheltuieli se va evalua, după caz, eligibilitatea acestora.
A.2.1 Asigurarea cofinanțării și a cheltuielilor neeligibile

•11. Beneficiarul a făcut dovada unei contribuții de minimum 30% din cheltuielile eligibile ale
proiectului (în vederea asigurării de către solicitant a contribuției sale), fie din resurse proprii,
fie din finanțare externă (de exemplu credit bancar), întro formă liberă de orice ajutor de stat?

•12. Beneficiarul a făcut dovada sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor neeligibile în
cadrul proiectului?

A.2.2 Rambursarea cheltuielilor

•13. Beneficiarul a depus la Organismul Intermediar, în tranșele stabilite conform prevederilor


contractului, cererile de rambursare?

•14. Cererile de rambursare au fost însoțite de rapoartele de progres?

•15. Beneficiarul a transmis, pentru toată perioada de implementare a proiectului, previziuni


privind fluxurile financiare pentru trimestrul următor, în conformitate cu graficul stabilit?
A.2.3 Plata finanțării nerambursabile

•16. Beneficiarul a prezentat Organismului Intermediar, documentele justificative de efectuare a


plății (facturi, chitanțe, ordine de plată, file cec, extrase de cont) ?
•17. Beneficiarul a depus documentele justificative de plată în original (facturi, chitanțe, ordine de
plată, extrase de cont) ?
•18. Documentele de la pct.17 cuprind atât valoarea contribuției proprii, cât și valoarea finanțării
nerambursabile, precum și dovada efectuării investiției (dacă este cazul)?
•19. În cazul în care proiectul a necesitat elaborarea unor studii și a folosit serviciile unei firme de
consultanță, s-a prezentat la decontare studiul elaborate de firma de consultanță în original,
fotocopie a facturii firmei de consultanță, dovada plății effectuate de beneficiar și aprobarea
beneficiarului pentru documentele elaborate în cadrul consultanței?
•20. În cazul în care studiul a făcut obiectul dreptului de autor și nu s-a putut prezenta, atunci a
fost adus un document de atestare a lucrării emis de firma de consultanță, la care s-a anexat un
rezumat al studiului, semnat și ștampilat ?
•21. În cazul achiziționării de brevete, licențe, knowhow sau soluții tehnice nebrevetate, valoarea
acestora a fost certificată de un evaluator independent autorizat ?
•22. Plata finanțării nerambursabile s-a făcut într-o perioadă de maxim 3 luni de la momentul la
care beneficiarul a depus documentele justificative privind efectuarea cheltuielilor?
A.3 Raportarea activității în cadrul proiectului

• 23. Prin raportul de progres s-au descris activitățile desfășurate în perioada de


implementare, stadiul realizării indicatorilor, rezultatele finale obținute?
• 24. La fiecare raport de progres, beneficiarul a descries modul în care proiectul
respectă legislația în domeniul egalității de șanse și al dezvoltării durabile?
• 25. Raportul de progres s-a transmis trimestrial Organismului Intermediar, indiferent
dacă a însoțit sau nu cererea de rambursare, pe toată durata de implementare a
proiectului?
• 26. Beneficiarul a transmis raportul anual de durabilitate, timp de 3 ani după
finalizarea activităților proiectului?
A.4 Informare, publicitate și arhivare

• 27. Beneficiarul a asigurat o vizibilitate și o promovare adecvată a obiectivelor,


rezultatelor obținute, în conformitate cu prevederile contractuale și instrucțiunile
cuprinse în Manualul de identitate vizuală?
• 28. Beneficiarul a descris în cadrul rapoartelor de progress toate activitățile de
informare și publicitate desfășurate, aferente proiectului, atașând, totodată, la raport
și fotocopii după articolele de presă, fotografii ale locației proiectului din care să
reiasă amplasarea panoului (în timpul executării lucrărilor) și o placă explicativă (după
finalizarea lucrărilor), fotografii ale evenimentelor organizate în cadrul proiectului din
care să reiasă respectarea cerințelor de informare și publicitate, fotocopii după
publicații etc?
• 29. Pe prima și ultima copertă a studiilor realizate în cadrul proiectului, s-a menționat
obligatoriu titlul programului sau proiectului, precum și participarea Uniunii Europene
prin Programul Operațional Competitivitate (POC)?
• 30. Beneficiarul a păstrat toată documentația legată de implementarea proiectului,
inclusiv inventarul asupra bunurilor dobândite prin finanțarea nerambursabilă, timp de
3 ani de la data închiderii oficiale a POC?
Nereguli constatate pe baza răspunsurilor din
Lista de verificare

Neregulile se constituie în recomandări și reprezintă fundamentul opiniei formulate


de auditor. Lista de verificare poate identifica o serie de nereguli:

• lipsa unei contabilități distincte pentru proiectul respectiv;


• identificarea unor cheltuieli considerate eligibile de către beneficiar, dar care, de
fapt, nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate, conform analizei desfășurate de
auditor;
• lipsa unei fundamentări corespunzătoare a rapoartelor de progres în cadrul
proiectului;
• nerespectarea prevederilor și a instrucțiunilor cuprinse în Manualul de Identitate
Vizuală privind informarea și publicitatea asociate proiectului;
• nerespectarea condițiilor referitoare la durata arhivării documentelor aferente
proiectului;
• nerespectarea prevederilor referitoare la inventarierea bunurilor obținute prin
finanțarea nerambursabilă.
CONCLUZII

• Proiectele finanțate din fonduri europene nerambursabile sunt condiționate de


îndeplinirea unor criteriI legate de modul de raportare pe proiect și de derularea
acestuia.

• Activitatea de auditare a unui proiect este esențială pentru evaluarea corectitudinii


modului de desfășurare a acestuia și a modului în care au fost gestionați banii
europeni.

• Raportul de audit trebuie să conțină exprimarea unei opinii autorizate privind


îndeplinirea obiectivelor asumate prin Contractul de finanțare. Raportul se întocmește
pe baza rezultatelor constatate prin testele de audit și a raționamentului profesional al
auditorului, respectând prevederile standardelor de audit aplicabile la nivel
internațional și/sau național, precum și cerințele exprese ale finanțatorului.

• În cazul în care opinia de audit este nefavorabilă, respectiv obiectivele asumate prin
Contractul de finanțare nu sunt îndeplinite sau sunt îndeplinite fără respectarea
obligațiilor beneficiarului, acesta va fi obligat să ramburseze sumele încasate din
contribuția financiară europeană.