Predicatul

Predicatul este partea principală de propoziție de care depinde existența

unei propoziții, care spune ceva despre subiect, conferă subiectului o
acțiune, o caracteristică, o stare, o identitate sau o însușire. În general
predicatul indică ce face, cine este, ce este, cum este subiectul.
Predicatul răspunde la întrebările: ce face? cine este? ce este? cum
este?
Copilul merge voios spre școală. (spune ceva despre subiect; ce face
copilul?)
Elevul citește o carte. (atribuie subiectului o acțiune ; ce face elevul?)
Pisica stă pe sobă. (atribuie subiectului o stare; ce face pisica?)
Mașina aceasta este frumoasă. (atribuie subiectului o însușire ; cum
este?)
Maria este premiantă. (atribuie subiectului o calitate; ce este Maria?)
Prietenul meu este Mihai. (atribuie subiectului o identitate; cine este
prietenul?)
! În general, cuvântul care îndeplinește funcția de predicat este ca parte
de vorbire verb. Predicatele pot fi exprimate și prin alte părți de
propoziție. (vezi mai jos Mijloace de exprimare)
! În propoziții, predicatul are cel mai important rol, motiv pentru care
primul pas în analiza unei propoziții este identificarea predicatului, urmat
de identificarea subiectului.

Recunoașterea predicatelor
Ca regulă generală, predicatele se află cu ajutorul întrebării generale: ce
se spune despre subiect? Cu ajutorul acestei întrebări pot fi aflate
predicatele verbale, predicatele nominale și predicatele interjecționale.
Primele două tipuri de predicate pot fi aflate și cu ajutorul întrebărilor
specifice. (vezi întrebările de mai sus)
În propozițiile în care subiectul lipsește, predicatul nu este aflat cu
ajutorul întrebărilor ci prin identificarea verbului impersonal sau copulativ
corespunzător modului predicativ. (Fulgeră afară. E bine de ei.)

Există și situații în care aflarea predicatelor se face prin identificarea unor

aspecte morfologice: verbul predicativ, verbul auxiliar și verbul copulativ
din locuțiunea verbală, interjecția cu funcție predicativă, adverbul sau
locuțiunea adverbiala cu funcție predicativă.
! Pentru identificarea corectă a predicatului, rețineți că verbele pot avea
mai multe valori: predicative, auxiliare (semiauxiliare), copulative.
Cartea este pe masă. (este ‒ predicat verbal; a fi ‒ verb predicativ)
Cartea este citită. (este citită ‒ predicat verbal; diateza pasivă a
verbului a citi; a fi ‒ verb auxiliar)
Cartea este frumoasă. (este frumoasă ‒ predicat nominal; a fi ‒ verb
copulativ)

Clasificarea predicatelor
După partea de vorbire prin care sunt exprimate, predicatele se împart în:
predicate verbale, predicate adverbiale, predicate interjecționale sau
predicate nominale.
! Există cercetători care consideră că predicatele adverbiale și predicatele
interjecționale sunt predicate verbale. Conform acestora, predicatele se
împart doar în verbale sau nominale.
Dintre aceste predicate doar cele verbale și nominale se acordă cu
subiectul și pot fi aflate prin formularea de întrebări adresate subiectului.
Mircea ar merge la film. (ar merge ‒ predicat verbal; ce face Mircea?)
Cartea este captivantă. (este captivantă ‒ predicat nominal; cum este
cartea?)
Imposibil1/ să ajungem.2/ (imposibil ‒ predicat adverbial; să ajungem ‒
predicat verbal; ce se spune despre “noi”?)
Nani, nani, puiul mamii. (nani, nani – predicat interjecțional; = culcă-te )

Mijloace de exprimare
Părțile de vorbire prin care poate fi exprimat un predicat sunt: verb,
locutiune verbala, verb copulativ, adverb, locuțiune adverbială
predicativă, interjecție predicativă.
verb (la un mod predicativ, la orice diateză)
Copilul mănâncă un măr.
Elevii au fost recompensați pentru efortul depus.

locuțiune verbală (cu verbul la un mod predicativ, la orice diateza)

Și-a dat seama de finalul povești.
verb copulativ (la un mod predicativ) + nume predicativ (exprimat
prin substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb la mod nepredicativ,
adverb, interjecție)
Maria este studentă.
Copilul rămâne visător.

adverb
Probabil1/ că nu a auzit.2/
locuțiune adverbială predicativă
De bună seamă1/ că ajung și eu.2/
interjecție predicativă
Haide acasă!
Poftim cartea.

Topica
În general, predicatul verbal, predicatul nominal și predicatul
interjecțional stau imediat după subiect, dar locul acestora nu este fix în
propoziție. Există și situații în care pot sta la începutul sau la sfârșitul
propoziției.
• Elevul învață pentru acest examen.
• Învață mai mult pentru acest examen.
• Elevul notă mare-și dorește.

Punctuația
Între predicate și subiectele exprimate nu se pune virgulă.

Acordul predicatului cu subiectul

Despre acordul cu subiectul se poate pune problema doar în cazul
predicatului verbal și al predicatului nominal. Predicatul adverbial și cel
interjecțional nu se acordă cu subiectul, deoarece parțile de vorbire prin
care sunt exprimate (adverb și interjecție) sunt părți de vorbire
neflexibilă. Model de analiză
Am văzut un film amuzant. (ce se spune despre subiectul “noi”? am văzut)
am văzut ‒ predicat verbal, exprimat prin verb predicativ "a citi",
personal, tranzitiv, conjugarea a II-a, diateza activă, modul
indicativ, timpul perfect compus, persoana I, singular, forma
afirmativă