Modalităţi de realizare a activităţilor de lectură

 Munca cu cartea - citirea expresivă

Metodologia lecţiilor de limba și literatura română urmăreşte nu numai formarea
deprinderilor de citire ci şi consolidarea acestora până la citirea expresivă. Citirea expresivă se
bazează pe însuşirea tehnicilor de citire ca urmare a unor exerciţii susţinute. Realizarea unei citiri
expresive implică toate celelalte calităţi ale citirii: corectă, conştientă, fluentă. Ea se bazează, în
primul rând pe modelul oferit de învăţător şi pe alte surse de influențare.
Lucrul cu cartea este de neînlocuit pe parcursul şcolarizării. Este necesar să- l apropiem
pe copil, în mod conştient de universul cărţii. El trebuie să simtă bucuria lecturii, fiecare carte
fiind „ o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi” afirma Mihail Sadoveanu .
Pentru a- i familiariza pe elevi cu instrumente ale muncii cu cartea, trebuie apelat la o
metodă ce urmează calea parcursă de citirorul cu experienţă atunci când citeşte. Această metodă
este lectura explicativă. Ea este o îmbinare a lecturii ( a cititului ) cu explicaţiile necesare,
împreună ducând la înţelegerea mesajului textului.
Etapele sau componentele lecturii explicative prin care se face receptarea mesajului
textului sunt următoarele:
 citirea integrală a textului;
 citirea pe fragmente şi analiza acestora;
 întocmirea planului de idei a textului;
 conversaţia generalizatoare;
 reproducerea textului pe baza planului;
 citirea de încheiere.
Procesul familiarizării elevilor cu tehnicile muncii cu cartea trebuie să includă şi formarea
capacităţii de a folosi aceste tehnici potrivit genului şi speciei căreie îi aparţine fiecare operă
citită. Faptul că textele de citire sunt atât de variate nu trebuie să ducă la concluzia că pentru
fiecare din ele trbuie căutată o metodă nouă, nici măcar că fiecăruia trebuie să- i corespundă o
anumită structură metodologică. Metoda rămâne aceeaşi: lectura explicativă.
Procesul familiarizării elevilor cu cititul se realizează într- o perioadă relativ lungă, dacă
avem în vedere faptul că această deprindere nu se rezumă la simpla descifrare a unui text.
Realizarea actului cititului presupune cunoaşterea unor tehnici de lucru corespunzătoare care să
permită celui care citeşte să se orienteze în text, să desprindă multiple valenţe ale acestuia.
Formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a se orienta într-un text citit este o sarcină
esenţială a învăţământului primar. Însuşirea tehnicii cititului este subordonată sarcinii de a- i
învăţa pe elevi cum să folosească manualul, în general cartea, cu alte cuvinte, de a- i învăţa cum
să înveţe. Citirea, ca obiect de studiu ce se realizează prin studierea textelor în proză şi poezie
din manualele ciclului primar se completează cu textele de lectură ( ale scriitorilor clasici,
contemporani şi din literatura universală ) ce se află în unele manuale intercalate alternativ cu
textele propriu- zise sau la sfârşitul acestora.
 Recenzia unor cărţi
Constituie un alt mijloc de îndrumare a lecturii particulare, nefiind altceva decât
rezumatul pe scurt al propriilor păreri despre lecturile citite. Fiind vorba de o formă de activitate
mai dificilă pentru şcolarii mici, învăţătorul va dirija cu atenţie ,,comentariul’’ respectiv prin
întrebări adecvate. Elevii pot fi solicitaţi să-şi formuleze părerile asupra ,,operei’’ respective, pe
caietul de lectură sau pe foi de hârtie separate, fişe de carte, după un plan dat de învăţător care
poate cuprinde :
 - numele autorului și titlul cărții;
- despre ce se povesteşte în cartea respectivă (conţinutul foarte pe scurt) ;
- ce episod sau fragment le-au plăcut mai mult și de ce ?;
- reprezentarea printr-un desen a unei scene care i-a plăcut mai mult.
Planul ,,recenziei’’ poate fi diferit ; important este ca prin această activitate să se cultive
interesul pentru citit şi capacitatea de a comenta, într-o manieră originală, accesibilă, o carte.
Acest mod de lucru se foloseşte la clasele a III-a şi a IV-a. Forma orală, într-o manieră mai
simplă, se poate utiliza şi la clasa a II-a, pe baza unei pregătiri suplimentare. Pe această cale,
însăşi elevii fac recomandări pentru lectura unei cărţi.
 Lecțiile de popularizare a cărților
Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori, constituie, de asemenea, un mijloc de
îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citește mai întâi de învăţător
şi apoi se prezintă elevilor. În final se poartă o scurtă discuţie generalizatoare despre scriitorul şi
operele respective, iar copiii îşi notează în caiete titlurile acestora, pentru a le procura de la
bibliotecă sau din alte surse.

 Organizarea expoziţiilor de carte

Asemenea manifestări se pot organiza pe baza unei tematici ( de exemplu : Din viaţa
elevilor, Din trecutul de luptă al poporului nostru, Povestiri despre necuvântătoare, Povestiri
despre fiinţe dragi, etc.) sau se expun cărţile nou apărute).
Pentru completarea expoziţiei, învăţătorul împrumută pe termen scurt cărţi de la
biblioteca şcolii. Cărţile noi expuse sunt însoţite de scurte prezentări sau se extrag unele
fragmente mai interesante. Ezpoziţia va fi mai atrăgătoare dacă vor fi şi materiale ilustrative.
 Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură.
Acestea se pot desfăşura astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice
opera şi autorul sau să recunoască lectura în care eroul principal este un personaj
cunoscut. Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile: învăţătorul recită
unul-două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.
 Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc
de îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive.
După lectură, elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între
întâmplările prezentate.
 Dramatizările făcute după unele texte literare i-au stimulat pe elevi să citească
mai mult din dramaturgia românească. Pentru învăţător este important de ştiut nu
numai ce şi cât citesc elevii, ci şi cum înţeleg ei să citească o carte. Este important
ca elevii să înţeleagă ceea ce citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este
bun, util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi dăunător şi, în sfârşit, să-şi
poată formula clar o opinie despre cartea citită.
 Şezătorile literare
Şezătorile invită din nou elevii la lectură. Ele se organizează în cadrul clasei sau cu clase
diferite. În cadrul acestor manifestări se invită şi părinţii elevilor. Se recită poezii, se
dramatizează povestiri, se povestesc episoade mai interesante din opera unui scriitor. Se cântă în
cor sau individual unele melodii pe versuri ale unor poeţi.
 Medalionul literar consacrat aniversării unui scriitor
 Se organizează din timp, ştiindu-se precis ce se prezintă : cine recită, cine cântă, cine
prezintă referatul despre viaţa şi opera scriitorului sărbătorit. Cu ocazia aceasta se prezintă de
către mai mulţi elevi fraze din critica literară ce elogiază opera şi activitatea scriitorului.
 Concursuri
Concursurile-gen : ,, Cine ştie, câştigă !’’ pe temă literară se organizează în cadrul clasei
sau cu elevi din serii paralele. Se pot organiza şi pe grupuri de şcoli, din cadrul unor cartiere. Se
fixează bibliografia ce trebuie studiată de elevi pe un timp mai îndelungat. Concursul e bine să
fie sponsorizat cu premii pentru stimularea câştigătorilor.
Valorificarea textelor literare în serbari scolare , montaje literare, şezători literare, teatru
literar, procese şi jocuri literare, constituie nu numai o splendidă activitate artistică, ci şi o formă
de cunoaştere a cât mai multor opere literare.
I Criterii generale în selectarea şi indicarea titlurilor pentru lectură

Titlurile de lecturi vor fi indicate elevilor în funcție de următoarele criterii:

- gradul dezvoltării psihice a elevilor: gândire, limbaj, imaginație, emoții,

sentimente etice și estetice;
- sfera de interese și de preocupări ale elevilor;
- posibilitățile de înțelegere a mesajului conținut în opera literară;
- calitățile educative și estetice ale cărții indicate;
- calitățile stilului – simplitate, naturalețe, proprietate- să permită elevului o
înțelegere ușoară a mesajului lecturii.
 Bibliografie

- Şerdean, I., (1993), Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
- Bernat, E.S., (2003), Tehnica învăţării eficente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca
- Manolescu, N.,(2004), Lectura pe înţelesul tuturor, Editura Aula, Braşov
- Onojescu, M., Pamfil, A.,(2004), (coordonatori), Lectura. Repere actuale, Lucrările
Simpozionului de didactica limbii şi literaturii române, Casa Cărţii de Știinţă, Cluj-
Napoca
- Onojescu, M. (coordonator) ,(2005), Lecturiada, Cercuri de lectură, Editura Cărţii
de Ştiinţă, Cluj- Napoca
- Sita, A., Toader, A.V., Ursache, A. ,(2005), Caietul meu de lectură, Editura Soteria
Didact, Cluj-Napoca
- Pamfil, A., (2006), Studii de didactica literaturii române, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
- Pamfil, A., (2009) , Limba şi literatura română în şcoala primară – perspective
complementare, Editura Paralela 45, Piteşti