UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

CAIET DE PRACTICA

STUDENT: ASAN DUMITRU MARIAN

TUTORE: AVOCAT : COJOCARU VIOREL

APRILIE 2011
 I. FISA DE IDENTIFICARE A STUDENTULUI

Numele studentului: ASAN

Prenumele studentului: DUMITRU-MARIAN
Prenumele tatălui: ANGHEL
Institutia de învătământ superior: UNIVERSITATEA
“SPIRU HARET”
Facultatea: FACULTATEA DE DREPT SI
ADMINISTRATIE PUBLICA
Specializarea: DREPT
Anii de studii universitare: 2007 – 2011
Forma de învătământ: F R
Anul IV de studii universitare

II. Obiective stabilite de îndrumător:

- Cunoasterea locatiei cabinetului de avocatura;

- Însusirea modului de organizare a cabinetului;
- Cunoasterea dotărilor necesare desfăsurării activitătii;
- Însusirea prevederilor legale pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat (Legea 51/1995);
- Relatia avocat – client, instanta, procuror, organe ale
administratiei publice, etc.
- Modul de desfăsurare a consultatiei juridice, studiul probelor
materiale, opinii legale, oneste, consecinte de fapt si juridice
ale cazului;
- Contractul de asistenta juridica, împuternicirea avocatială;
- Studiul de caz, încadrare juridica, redactare cereri cu
caracter juridic, redactare acte juridice, etc.
- Întocmire dosar;
- Însotire in instanta, in unele cazuri de reprezentare juridica;
- Concluzii finale de însusire a deprinderilor practice si a
cunostintelor teoretice.
 DESCRIEREA ACTIVITATILOR DESFASURATE IN
STAGIUL DE PRACTICA

Conform programului de studiu al Facultătii de Drept si

Administratie Publica – specializarea Drept, studentii anului
IV au obligatia efectuării practicii de specialitate cu durata de
3 săptămâni, timp de 6 ore/zi, totalizând un nr. de 90 de
ore.
Am avut posibilitatea să primesc acordul avocatului
COJOCARU VIOREL membru al Baroului Giurgiu , jud.
Giurgiu, pentru efectuarea practicii de specialitate in vederea
cunoasterii profesiei de avocat, a aprofundării si consolidării
cunostintelor teoretice dobândite, cat si a aplicării in practica
a acestor cunostinte.

III. DESCRIEREA DE ANSAMBLU A ACTIVITATII

Total ore de practică: 90 ore

Perioada de desfăsurare:de la 11.04.2011 pana la 29.04.2011
Durata perioadei de practică: 3 săptămâni
Total zile: 15 zile lucrătoare
Program de lucru: zilnic de la ora 09:00 până la ora 16:00
Total ore/zi: 6
Institutia in care s-a făcut practica de specialitate:
CABINET DE AVOCAT „COJOCARU VIOREL”
Adresa: B-DUL INDEPENDENTEI, NR. 19, GIURGIU
 III. 1. Îndrumător: Avocat COJOCARU VIOREL,
TEL.FAX. – 0246 211104

Cadrul de desfăsurare a activitătii – spatiu amenajat cu toate

mijloacele fixe necesare si utile : birouri, bibliotecă, arhivă
Resurse materiale aflate la dispozitie: materialele si tehnica
din dotarea biroului :produse de papetărie, calculator,
imprimantă, copiator,telefon,etc.
Resurse informationale aflate la dispozitie: coduri, legi,
ordine, hotărâri, instructiuni, practică judiciara, culegeri de
spete, baze de date electronice, etc.
Programul orar al biroului: programul de lucru este de 8 ore –
de la ora 8:00 la ora 16:00 – in zilele când activitatea nu este
in instantă, la organele de urmărire penală, organele
administratiei publice, etc. (situatii in care programul poate
suferi prelungiri)

Programul orar al activitătii de practica de specialitate

ORA Activităti, zile

Luni Marti Miercuri Joi Vineri
09:00 – 16:00 Program de lucru in cadrul biroului – întocmit
de îndrumător + program de instantă conform spetelor
13:00 –14:00 Pauză de masă – in cazul programului de birou.
 III.2. REGLEMENTARI LEGALE IN BAZA CARORA
FUNCTIONEAZA BIROUL INDIVIDUAL DE AVOCATURA
IN CARE S-A DESFASURAT PRACTICA DE SPECIALITATE

Avocat COJOCARU VIOREL este membru al Baroului

GIURGIU
Constitutia României stipulează in Titlul II –
Drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale ale
cetătenilor, capitolul I – Art. 15, al. 1 – „Cetătenii beneficiază
de drepturile si libertătile consacrate prin Constitutie si prin
legi si au obligatiile prevăzute de acestea”.
Capitolul II din Constitutie consacra in art. 22 – art.
53 – „Drepturile si libertătile fundamentale”.
CABINETUL DE AVOCAT isi desfăsoară activitatea in
baza Legii 51/1995, care stipulează in art. 2, al. 2 „Avocatul
promovează si apără drepturile, libertătile si interesele
legitime ale omului”, răspunzând astfel prevederilor
Constitutiei României. Asadar, organizarea si activitatea
Biroului individual răspunde in totalitate normelor stipulate de
Legea 51/1995, a codului deontologic al avocatilor
din Uniunea Europeana, adoptat la data de 28
octombrie 1998 (cu modificările ulterioare).

- Organizarea si functionarea

CABINETUL DE AVOCAT a fost înfiintat conform prevederilor

Legii 51/1995, care la art. 5 al. 1 prevede: „Formele de
exercitare a profesiei de avocat sunt, la alegere: cabinete
individuale, cabinete asociate, societăti civile profesionale sau
societăti civile profesionale cu răspundere limitata.”, iar la al.
2 – „In cabinetul individual isi poate exercita profesia un
avocat definitiv, singur sau împreuna cu alti avocati
colaboratori.”. Conformându-se prevederilor art. 2, al. 2 din
Legea 51/1995, avocat COJOCARU VIOREL este membru al
Baroului Giurgiu
 Organizarea si functionarea biroului este conforma
următoarelor acte normative:
- Legea profesiei de avocat nr. 51/1995
- Statutul profesiei de avocat (M.O.F. nr. 45/13.10.2005) si
Hotărârea nr. 10/30.06.2007 a Congresului Avocatilor)
- Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana
- Ordonanta de Urgentă nr. 221/2000 – aprobata prin Legea
nr. 452/2001 (cu modificări si completări)
- Alte acte normative

IV STUDIU DE CAZ INTALNIT PE PERIOADA

ACTIVITATII DE PRACTICA

Am participat la mai multe cazuri, in diferite momente ale

procesului cu diferite obiecte ,pe care le voi prezenta succint:

JUDECATORIA GIURGIU

Infracţiuni de corupţie. Dare de mită. Mituirea unui poliţist.

Confiscarea specială.

În conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. 1 raportat la art.

254 Cod penal, infracţiunea de dare de mită poate fi săvârşită
în modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase necuvenite
unui funcţionar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act
contrar acestor îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de dare
de mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de
bani sau de alte foloase necuvenite să fi fost urmată de
acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de
 bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca
scopul urmărit - îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau săvârşirea unui act contrar acestor
îndatoriri - să fi fost realizat.
Când persoana căreia inculpatul i-a oferit mita, era un poliţist,
cu atribuţii de constatare şi urmărire penală sunt aplicabile
dispoziţiile art. 6 şi 7 alin.2 din legea nr. 78/2000.
În drept, fapta inculpatului A.I. de a oferi o sumă de bani
agentului şef principal de poliţie M.I.A., în scopul soluţionării
favorabile a unui dosar în care avea calitatea de făptuitor,
întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele
constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută şi
pedepsită de art.255 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 şi 7 alin.2
din legea nr. 78/2000.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită prin probele administrate
în cauză şi recunoscută de inculpat.
În consecinţă, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului
A.I., la o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârşirea
infracţiunii de dare de mită.
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere dispoziţiile
prevăzute de art. 72 şi 52 Cod penal, respectiv gradul concret
de pericol social al faptei, împrejurările şi modalitatea de
comitere a acesteia, urmarea produsă, precum şi persoana
inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a
avut o poziţie procesuală corectă, prezentându-se la fiecare
termen de judecată.
Se va avea în vedere şi faptul că, sancţionarea celor ce
săvârşesc fapte de corupţie este de natură să contribuie la
micşorarea numărului ofertelor sau promisiunilor de mită,
deci la o diminuare a sferei corupţiei active, iar diminuarea
sferei corupţiei active atrage diminuarea şi a sferei corupţiei
pasive (luarea de mită).Tribunalul apreciază că o pedeapsă de
2 (doi) ani închisoare respectă dispoziţiile prevăzute de art.
72 şi 52 Cod penal, pentru realizarea atât a funcţiilor de
constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii
de noi infracţiuni.
Cu privire modalitatea de executare, având în vedere
împrejurările comiterii faptei, vârsta inculpatului, lipsa
antecedentelor penale, atitudinea de regret a faptei comise şi
sinceritatea lui în faţa organelor judiciare, comportarea bună
în familie şi în societate, în temeiul art. 81 Cod penal, se va
dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce va
 fi aplicată pe durata unui termen de încercare stabilit în
condiţiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia
inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, iar în
temeiul art. 71 alin. 5 se va dispune, pe durata suspendării
condiţionate a executării pedepsei şi suspendarea executării
pedepsei accesorii.
În cazul infracţiunii de dare de mită, aşa cum prevăd
dispoziţiile art. 255 alin. (4) cu referire la art. 254 alin. 3 C.
pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut
obiectul infracţiunii se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Ca atare, în baza art.255 alin.4 rap. la art.254 alin.3 Cod
penal s-a dispus confiscarea de la inculpat , în folosul statului
a sumei de 400 lei(RON).
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost
obligat să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare avansate de acesta.

JUDECATORIA GIURGIU

CONTRAVENŢII

Asupra cauzei civile de faţă constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.
5601/236/09.06.2008, contestatorul MI a solicitat, în
contradictoriu cu intimata AMV – DRAOV B, anularea
procesului verbal de contravenţie nr. 28 încheiat de intimată
la data de 27.05.2008, exonerarea de plata amenzii şi
restituirea bunurilor confiscate.
În motivarea plângerii contestatorul a arătat că bunurile nu
au fost cumpărate din afara CE, ci au fost cumpărate din
Bulgaria.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar copiile
următoarelor: procesul verbal nr.28/27.05.2008, facturi
fiscale traduse.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
 Intimata a formulat întâmpinare în termen legal prin care a
solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând că
petentul nu a îndeplinit obligaţia de declarare a bunurilor
confiscate la intrarea pe teritoriul Uniunii Europene, iar
potrivit Regulamentului Consiliului CEE nr. 2454/1993,
bunurile nefăcând parte dintre cele exceptate potrivit art.230
şi 232, încălcându-se astfel art. 233 lit. a din acelaşi act
normativ. Nerespectarea acestor obligaţii atrage aplicarea
amenzii şi confiscarea bunurilor nedeclarate, în conformitate
cu art.653 lit.a din HG nr.707/2006 privind Regulamentul de
aplicare a Codului Vamal al României.
Intimata nu a formulat probe.
Prin procesul verbal nr. 28/27.05.2008, întocmit de intimată,
s-a dispus sancţionarea contestatorului cu amendă
contravenţională în cuantum de 3000 lei şi confiscarea unor
bunuri, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.653 lit. a
din HG nr.707/2006.
În cuprinsul procesului verbal se arată că la data de
27.05.2008, orele 430, în urma controlului vamal efectuat
asupra autocarului cu nr. SM 34 LMU al firmei SC M SRL,
intrat în CE prin vama KA, venind din T, s-au găsit asupra
contestatorului bunuri cu aspect comercial ce nu au fost
declarate la intrarea în CE.
Potrivit art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, instanţa este datoare să verifice procesul
verbal atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei.
În ce priveşte legalitatea, instanţa constată că procesul verbal
cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege pentru
valabilitatea sa.
În ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa face
următoarele precizări:
Măsura amendării şi cea a confiscării au fost luate pentru
nerespectarea obligaţiei contestatorului de a face o declaraţie
vamală cu privire la bunurile care se aflau asupra sa, în
condiţiile în care este vorba de bunuri care ar fi fost
introduse în Comunitatea Europeană dintr-o ţară
extracomunitară, T.
Elementul esenţial al contravenţiei pentru care a fost
sancţionat contestatorul în reprezintă nedeclararea mărfurilor
extracomunitare la intrarea pe teritoriul Comunităţii.
Contestatorul a arătat că bunurile nu au fost cumpărate din T,
ci din B.
În dovedirea acestei apărări, contestatorul a depus la dosar,
 însoţite de traduceri (filele 29-32), acte de provenienţă
(facturi fiscale). Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că
bunurile confiscate (2079 bucăţi tricouri, 710 bucăţi rochii şi
310 bucăţi fuste) au fost achiziţionate de contestator, la data
de 26.05.2008, de la A I, din S (B), deci de pe teritoriul
Comunităţii Europene.
Declaraţia martorului audiat susţine această teză.
În atare situaţie, lipsesc înseşi elementele constitutive ale
contravenţiei, în fapt nefiind săvârşită contravenţia pentru
care a fost sancţionat petentul.
Pentru cele de mai sus, instanţa a admis plângerea formulată
de contestator, a anulat procesul verbal, a exonerat
contestatorul de plata amenzii contravenţionale, a anulat
măsura confiscării şi a dispus restituirea bunurilor confiscate.

TRIBUNALUL GIURGIU

Principiul prezumţiei de nevinovăţie, aplicabil în cazul

judecării plângerilor contravenţionale. Eroarea tolerată a
vitezei de circulaţie, prevăzută de Norma de Metodologie
Legală NML 021 – 05
Conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza
Anghel împotriva României) procedura de judecată a
procesului verbal contravenţional este asimilată unei
proceduri de judecată penale, având în vedere că sancţiunea
aplicată are atât un scop educativ cât şi unul de reprimare.
Prin sentinţa civilă nr. 2636/24.04.2007 Judecătoria Giurgiu a
respins plângerea formulată de petentul G.S.P, în
contradictoriu cu intimatul IPJ Giurgiu.
S-a reţinut că prin procesul verbal de contravenţie încheiat la
data de 30.01.2007, petentul a fost sancţionat cu amendă în
cuantum de 351 lei şi reţinerea permisului de conducere în
vederea suspendării, întrucât a condus autoturismul marca
Mercedes cu o viteză de 152 km/h, procesul verbal
contravenţional făcând dovada deplină cu privire la situaţia
de fapt reţinută, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi
veridicitate, până la proba contrară, probă pe care petentul
nu a făcut-o.
 Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul G.S.P.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele
considerente:
S-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului
ca fiind aplicabil în cauzele contravenţionale, principiul
prezumţiei de vinovăţie, instanţa naţională având obligaţia de
a analiza cauza în raport de toate probele administrate,
neputând respinge probele favorabile reclamantului.
Când ca urmare a administrării tuturor probelor necesare
soluţionării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei şi
această îndoială nu este înlăturată, prezumţia de vinovăţie nu
este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea făptuitorului.
În speţă, existenţa unei îndoieli cu privire la viteza de
circulaţie a autoturismului este determinată de dispoziţiile art.
3 pct. 3.1.1 litera c din Norma de Metodologie Legală N.M.L.
021 – 05, conform căreia aparatele pentru măsurarea vitezei
de circulaţie a autovehiculelor au în regim de deplasare o
eroare tolerată de 4% din valoarea convenţional adevărată
pentru viteze legale sau mai mari de 100 km/h.
Aplicarea acestor norme creează în favoarea contestatorului
dubiul de a fi circulat cu o viteză de 146 km/h.
Dubiul existent este subliniat şi prin declaraţiile martorilor
R.R.V. şi C.M. care au arătat că petentul a circulat cu o viteză
de 130 - 135 km/h.
Prezumţia de veridicitate a procesului verbal contravenţional
este astfel răsturnată.
Este adevărat că eroarea de 4% tolerată de măsurătorile
efectuate cu aparatele radar, poate conduce şi la existenţa
unei viteze mai mari decât cea efectiv înregistrată, însă
dispoziţiile legale existente în sistemul de drept românesc nu
permit interpretarea dubiului decât în favoarea făptuitorului.
Contravenţia săvârşită de petent, este ca atare cea prevăzută
de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, însă sancţiunea
aplicabilă nu este cea reglementată în art. 102 alin. 3 lit. e
din OUG 195/2002 care prevede sancţiunea complementară a
suspendării dreptului de a conduce, pentru depăşirea de către
conducătorul auto cu mai mult de 50 km/h a vitezei maximă
admise, ci cea prevăzută de art. 102 alin. 2 din OUG
195/2002 rap. la art. 108 alin. 1, lit. d din acelaşi act
normativ, care nu cuprinde sancţiunea complementară a
suspendării permisului de conducere.
 Aşa fiind recursul a fost admis, dispunându-se înlăturarea
măsurii complementare a suspendării permisului de
conducere şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale procesului
verbal contravenţional.

TRIBUNALUL GIURGIU

Drept civil. Succesiune. Calitate procesuală pasivă.

Potrivit cu disp. art. 680 C. civ., în lipsa de moştenitori legali
sau testamentari, Statul Român poate pretinde succesiunea
vacantă, astfel că este justificată calitatea procesuală pasivă
în acţiunea întemeiată pe disp, art. 651 – 654 C. civ.
Decizia civilă nr. 369/20110
Prin sentinţa civilă nr.5216/15.10.2009 a Judecătoriei Giurgiu
s-a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a
pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor
Publice.
S-a respins excepţia privind lipsa de interes invocată de
pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor
Publice.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.N.,
împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul
Finanţelor Publice, aşa cum a fost modificată şi precizată.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma
defunctului P.A. decedat la data de 07.08.1991, cu ultimul
domiciliu în com. X, sat Y, jud. Giurgiu, include dreptul de
proprietate asupra a 1000 acţiuni nominative seria A, cu
numerele de ordine de la X la Y, conform certificatului de
acţionar nr. X/1996 emis de S.I.F. O. S.A.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei P.I., decedată la
data de 12.03.2008, cu ultimul domiciliu în com. X, sat Y, jud.
Giurgiu.
S-a constatat de pe urma defunctei P.I. a rămas ca unic
moştenitor reclamantul P.N., în calitate de fiu.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma
defunctei P.I. se compune din dreptul indiviz de 1/4 de
proprietate asupra a 1000 acţiuni nominative seria A, cu
numerele de ordine de la X la Y, conform certificatului de
acţionar nr. X/1996 emis de S.I.F. O. S.A.
 Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că
la data de 07.08.1991, a decedat P.A., cu ultimul domiciliu în
com. X, sat Y, jud. Giurgiu, de pe urma acestuia au rămas ca
moştenitori, potrivit certificatului de moştenitor nr. X/1992
eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Giurgiu, numita P.I., în
calitate de soţie supravieţuitoare, cu cota-parte de 1/4, şi
reclamantul P.N., în calitate de fiu, cu cota-parte de 3/4; iar,
la data de 12.03.2008, a decedat P.I., cu ultimul domiciliu în
com. X, sat. Y, jud. Giurgiu, de pe urma căreia a rămas ca
unic moştenitor reclamantul P.N., în calitate de fiu, potrivit
art. 669 C.civ.
S-a reţine că masa succesorală rămasă de pe urma
defunctului include dreptul de proprietate asupra a 1000
acţiuni nominative seria A, cu numerele de ordine de la X la Y,
conform certificatului de acţionar nr. X/1996 emis de S.I.F. O.
S.A., iar masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P.I.
se compune din dreptul indiviz de 1/4 de proprietate asupra a
1000 acţiuni nominative seria A, cu numerele de ordine de la
X la Y, conform certificatului de acţionar nr. X/1996 emis de
S.I.F. O. S.A.
Reclamantul a susţinut că masa succesorală rămasă de pe
urma defuncţilor P.A. şi P.I. se compune din imobil alcătuit
din casă de locuit cu patru camere şi dependinţe şi teren
aferent cu suprafaţa de 1.080 mp., situat în com. X, sat Y, nr.
137, jud. Giurgiu, fără a dovedi existenţa dreptului de
proprietate asupra acestui imobil, întrucât se apreciază că
certificatul de moştenitor nr. X/1992 eliberat de Notariatul de
Stat Judeţean Giurgiu nu constituie act de proprietate,
neprobându-se modul de dobândire a acestui imobil şi nici
situaţia juridică a terenului pe care este edificată casa de
locuit, pentru a se aplica regulile privind dobândirea dreptului
de proprietate prin accesiune, conform art. 492 C.civ.
În cazul acţiunilor prin care s-a solicitat să se constate
deschisă succesiunea, calitatea de moştenitor şi masa
succesorală, calitate procesuală pasivă pot avea persoanele
pentru care se prevede vocaţie succesorală legală, prin
dispoziţiile art. 650-680 C.civ., sau în situaţia în care
defunctul a dispus instituirea unui legatar.
În speţa de faţă, a fost chemat în judecată pârâtul Statul
Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ori, în cazul
acţiunilor prin care se solicită să se constate deschisă
succesiunea, calitatea de moştenitor şi masa succesorală,
calitate procesuală pasivă pot avea persoanele pentru care se
 prevede vocaţie succesorală legală, prin dispoziţiile art. 650-
680 C. civ., sau în situaţia în care defunctul a dispus
instituirea unui legatar, astfel că statul poate avea vocaţie
succesorală, în situaţia moştenirii vacante, potrivit art. 680 C.
civ.
Împotriva sentinţei civile nr.5216/2009 a Judecătoria Giurgiu
au formulat recurs atât reclamantul P.N., cât şi pârâtul Statul
Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
1. În motivarea recursului său reclamantul P.N. arată că din
certificatele de moştenitor depuse la dosar rezultă că defuncţii
săi părinţi au dobândit imobilul pe care recurentul îl
moşteneşte prin tradiţiune directă ca moştenire de la părinţii
săi, dar din ansamblul probelor, respectiv înscrisurile şi
depoziţia martorei M.F., audiată de către instanţa de fond a
rezultat fără nici un dubiu că în masa succesorală a
defuncţilor săi părinţi a rămas şi imobilul casă de locuit cu
patru camere şi terenul aferent acesteia, iar ca unic
moştenitor a rămas recurentul reclamant, calitate stabilită de
altfel şi prin sentinţa atacată cu acest recurs, dar care a
constatat că în patrimoniul succesoral al defuncţilor au rămas
numai 1000 acţiuni nominative şi a respins capătul principal
de cerere şi anume acela ce viza constatarea calităţii sale de
unic moştenitor al imobilului casă de locuit cu patru camere şi
dependinţe precum şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de
1080 mp.
În drept au fost invocate, prevederile art.304 pct.9 C. pr.
civilă.
2. În motivarea recursului său pârâtul Statul Român prin
Ministerul Finanţelor Publice arată că în raport de art.680 C.
civ. statul poate avea vocaţie succesorală în lipsă de
moştenitori legali sau testamentari, însă în cauza care face
obiectul acestui dosar nu este vorba despre o moştenire
vacantă atâta vreme cât există ca unic moştenitor
reclamantul P.N., iar acesta nu a renunţat la moştenire.
Prin „ lipsă de moştenitori” consideră că se înţelege nu numai
absenţa acestora în mod fizic ci şi absenţa lor în sens juridic,
determinată de renunţarea la succesiune sau de înlăturarea
lor de la moştenire. Nefiind vorba despre o moştenire
vacantă, consideră că nu s-a făcut dovada că Statul Român
are calitate procesuală pasivă în cauză.
În motivarea recursului recurenta înţelege să invoce şi
excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea
acţiunii.
 O cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune este
interesul.
Astfel, reclamanţii trebuiau să justifice interesul de a promova
acţiunea.
Una dintre condiţiile interesului este aceea de a fi născut şi
actual, adică să existe în momentul în care este formulată
cererea, pentru că rolul instanţei este de a rezolva litigii deja
născute.
Conform art.651,art.653 alin.1 , art.654 alin.1 C. civ.
succesiunile se deschid prin moarte, descendenţii având
posesia acesteia din momentul morţii defunctului. Cum
interesul trebuie să fie născut şi actual, cât timp nimeni nu a
contestat calitatea de moştenitor a reclamantului nu se
justifică interesul acestuia în promovarea acţiunii, motiv
pentru care solicită respingerea acesteia ca fiind lipsită de
interes.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 şi următoarele
C. pr. civilă.
În probaţiune recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei
următoarele înscrisuri:
- adeverinţa nr. X/2010 emisă de Primăria comunei X.
- copie titlu de proprietate nr.X/1993
La termenul de judecată din data de 05.03.2010 tribunalul din
oficiu, a pus în discuţie calificarea căilor de atac declarate în
proces, stabilind că, în raport de obiectul pricinii, valoarea
acestuia şi prevederile art.282-2821 C. pr. civilă, în mod
corect calea de atac este aceea a recursului, dispunând
constituirea legală a completului de judecată.
Analizând probele dosarului tribunalul constată, că recursul
formulat de către recurentul reclamant P.N. (aşa cum a fost
restrâns) împotriva sentinţei civile nr.5216/2009 a
Judecătoriei Giurgiu este întemeiat şi va fi admis, în timp ce
recursul pârâtului Statul Român împotriva aceleiaşi sentinţe
se constată ca nefondat.
1. Recursul reclamantului P.N., astfel cum a fost restrâns,
este întemeiat, întrucât din colaborarea probelor administrate
în proces (înscrisuri, interogatorii, martor) a rezultat că
defuncţii P.A. şi P.I., în timpul căsătoriei lor au edificat în
devălmăşie o casă de locuit cu 4 camere şi dependinţe situată
în comuna X, sat Y, judeţul Giurgiu, pe un teren aferent în
suprafaţă de 1100 mp situat în tarlaua X, parcelele X-Y din
intravilanul aceleiaşi localităţi, astfel cum o atestă menţiunile
titlului de proprietate nr.X/1993, reclamantul fiind el însuşi
proprietarul terenului situaţie în raport de care a înţeles să-şi
restrângă apelul.
Aşadar, în succesiunea defunctei P.I. intră şi cota de 5/8 ( ? +
? ) din casa de locuit anterior descrisă, parte ca bun comun ,
iar cealaltă parte ca drept succesoral de pe urma defunctului
său soţ, Pitulice Anghel.
2. În ceea ce priveşte recursul formulat de către recurentul
pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice
tribunalul îl constată nefondat , întrucât, aşa cum în mod
corect s-a explicat prin sentinţa recurată, pârâtul are calitate
procesuală pasivă, pe de o parte, iar reclamantul are interesul
de a-l chema în judecată.
Astfel,în lipsa altor moştenitori legali sau testamentari, Statul
Român poate pretinde moştenirea vacantă, în conformitate cu
prevederile art.680 Cod civil.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondat
recursul formulat de către recurentul pârât Statul Român prin
Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.
5216/2009 a Judecătoriei Giurgiu , în contradictoriu cu
recurentul reclamantul reclamant P.N..
A admis recursul formulat de către recurentul - reclamant
P.N. împotriva sentinţei civile nr. 5216/2009 a Judecătoriei
Giurgiu pe care A modificat-o în parte , în sensul că a inclus în
masa succesorală, rămasă de pe urma defunctei P.I. şi cota
de 5/8 din casa de locuit cu 4 camere şi dependinţe situată în
comuna x, sat y, judeţul Giurgiu , pe terenul în suprafaţă de
1.100 m.p. tarlaua x, parcela x-y aflat în proprietatea
exclusivă a reclamantului P.N., potrivit titlului de proprietate
nr. x/1993, cu vecinătăţile acolo indicate: la N - x, la S - y
(fostă vecinătate Ş.I., Ş.P.), la E - drum, la V – z ( fostă
vecinătate G.V.).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi
care nu au fost contradictorii prezentei decizii.
 JUDECATORIA GIURGIU

Prejudicii.Daune

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu,

reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii
pronunţarea unei hotărâri prin care pârâţii să le plătească
suma de 200.000 lei echivalentul prejudiciului ce le-a fost
produs. În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă,
că au fost victimele unui accident suferit în Bulgaria, cauzat
de pârâtul T I, motiv pentru care solicită daune de câte
100.000 lei fiecare. La termenul din 10.05.2010, reclamanţii
au precizat acţiunea, în sensul că: pentru reclamantul Ţ,
suma de 100.000 lei reprezintă 5000 lei daune materiale şi
95.000 lei daune morale, iar pentru reclamantul C suma de
100.000 lei reprezintă 10.000 lei daune materiale şi 90.000
lei daune morale. În raport de aceste precizări, din care este
evident că fiecare reclamant insistă în pretenţiile de câte
100.000 lei fiecare, pârâta a invocat excepţia insuficientei
timbrări, arătând că fiecare reclamant a plătit doar câte 1800
lei fiecare taxă de timbru, în loc de 3600 lei fiecare. Potrivit
art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligaţiei
de plată a taxei de timbru se sancţionează cu anularea
acţiunii sau cererii. Aceeaşi soluţie se impune şi dacă dosarul
nu cuprinde suficiente elemente pentru stabilirea taxei de
timbru, potrivit art.36 alin.2 din Ordinul nr.760/C/1999. Faţă
de cele arătate, instanţa va admite excepţia insuficientei
timbrări invocată de pârâtă şi va anula cererea ca insuficient
timbrată. Împrejurarea că, după ce s-au pus concluzii pe
această excepţie, reclamanţii au indicat o valoare de 100.000
lei solicitată împreună nu este de natură să schimbe soluţia,
întrucât precizarea făcută după atâtea termene a avut ca scop
doar încercarea de a evita o soluţie previzibilă pe excepţia
invocată. Pârâta a solicitat obligarea reclamanţilor la plata
cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 lei reprezentând
onorariu avocat. Potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ., judecătorii
au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori
vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari, faţă de
valoarea pricinii şi faţă de munca depusă de avocat.În raport
de aceste criterii, instanţa va obliga reclamanţii să plătească
acestei pârâte numai jumătate din onorariul apărătorului,
 având în vedere că acest onorariu a fost achitat într-un
cuantum atât de mare având prefigurarea unui proces greu ce
va fi soluţionat pe fond, după administrarea unor probe, ceea
ce nu a fost cazul.

TRIBUNALUL GIURGIU

Drept civil. Răspunderea civilă contractuală.

Neînserarea clauzei care conduce obligaţia vânzătorului de a
monta instalaţia solară nu îndreptăţeşte pe cumpărător să
pretindă reducerea preţului.

Decizia comercială nr. 26/2010

Prin sentinţa civilă nr. 4023/2009 pronunţată de Judecătoria
Giurgiu a fost admisă acţiunea formulată de şi precizată de
reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul P.D.V.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de
2894 lei reprezentând diferenţa neachitată a contravalorii
instalaţiei solare achiziţionată de la reclamantă.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 737
lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxă judiciară de
timbru, timbru judiciar şi onorariu apărător ales).
A respins cererea reconvenţională formulată de pârât.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, La
data de 09.08.2008 între reclamanta SC A. SRL şi pârâtul
P.D.V. a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare
având ca obiect vânzarea unei instalaţii solare pentru
producerea apei calde şi menajere, preţul total fiind stabilit la
suma de 7500 lei cu TVA:
Conform art. 5 din acest contract, plata urma să se facă în
trei tranşe: 500 lei la data de 09.08.2008, 2000 lei la
12.08.2008, iar diferenţa de preţ (5000 lei) la punerea în
funcţiune a instalaţiei, până în prezent pârâtul achitând suma
de 4606 lei (din totalul de 7500 lei) .
Instanţa constată că suma de 500 lei a devenit exigibilă din
următoarele considerente; interpretarea contractului
presupune determinarea şi calificarea acestuia, a clauzelor
sale în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor părţilor, dacă
 voinţa părţilor este clar exprimată, nu se pune problema
interpretării, care este necesară doar în situaţia în care există
discrepanţe între voinţa reală şi voinţa declarată de părţi,
când clauzele sunt echivoce , confuze sau contradicţii ori când
contractul este incomplet .
Or, aşa cum s-a stabilit în art. 5 din contract, diferenţa de
preţ se va achita la punerea în funcţiune a instalaţiei
cumpărate , nu numai că a fost montată de pârât dar şi a fost
testată de acesta, de vreme ce a ajuns la concluzia că nu
funcţionează la parametrii normali .
Un alt aspect al intenţiei de păstrare a sistemului achiziţionat
de către pârât este acela al achitării unei părţi din diferenţa
rămasă, respectiv suma de 2100 lei, la data de 23.09.2009.
Conform pct. 5 din contract, plata se face în 20 de zile de la
livrare, iar în caz contrar, dacă existau deficienţe să returneze
instalaţia.
Deşi pârâtul invocată faptul că nu s-a procedat la încheierea
procesului verbal de punere în funcţiune , instanţa apreciază
că atât timp cât acesta a montat singur instalaţia , obligaţia
încheierii acestui act nu incumbă reclamantei.
De altfel, conform pct. 2.2 din contract, instalarea şi punerea
în funcţiune nu constituie obiectul actului sus menţionat,
motiv pentru care nu se poate reţine culpa reclamantei în
îndeplinirea obligaţiilor contractuale, mai mult nici nu se poate
lua în discuţie , sub acest aspect , neîndeplinirea obligaţilor de
către reclamantă .
Deşi pârâtul precizează că nu a primit certificatul de garanţie
instanţa, reţinând din probele administrate că acesta a
cumpărat instalarea treptat, pe piese componente, apreciază
că certificatul de garanţie privind funcţionarea nu putea fi
eliberat de reclamantă ci de firma specializată în montaj,
reclamanta fiind obligată să-i înmâneze doar certificatul de
garanţie al pieselor furnizate, respectiv al pieselor
componente, lucru pe care l-a îndeplinit .
Cu privire la locul şi termenul de livrare instanţa reţine din
răspunsul la interogatoriu şi declaraţia martorului O.D. că
pârâtul a primit toate elementele până la data de 25.08.2008,
acestea nefiind livrate la domiciliu deoarece au fost solicitate
pe rând, primind şi manualul cu instrucţiunile de montaj şi
utilizare.
Mai susţine pârâtul că reclamanta i-a vândut o instalaţie
incompletă, aceasta fiind nefuncţională la parametrii, daţi de
producători, susţinere întărită şi de adresa nr.
3101/12.09.2009 a SC E. SA (furnizorul SC A. SRL) în care se
precizează că pentru un rezervor de 200 l ar fi necesare 2
panouri de 24 tuburi.
Analizând acest aspect, instanţa de fond a reţinut că prin
adresa nr. 3311/2008 emisă de acelaşi furnizor se precizează
că un debit de 24 de tuburi se poate folosi pentru încălzirea
apei dintr-un rezervor de stocare cu capacitate de 200, iar
prin adresa 3042/05.09.2009 confirmă că elementele
componente ale instalaţiei solare cuprind doar 24 de tuburi .
Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a admis
acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi pe cale de
consecinţă a respins cererea reconvenţională formulată de
pârât.
Conform art. 274 C pr civ, partea care cade în pretenţii, a fost
obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Singurele cheltuieli pentru care există dovezi la dosar sunt
taxa judiciară de timbru , timbru judiciar şi onorariile
apărătorului ales în sumă totală de 737 lei.
Împotriva sentinţei civile nr. 4023/12.06.2009 pronunţată de
Judecătoria Giurgiu a declarat recurs recurentul-pârât P.D.V.,
criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, acesta a arătat că, la data
de 09.08.2008, intre mine si SC A. SRL a fost Încheiat
contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea
unei instalaţii solare pentru producerea apei calde menajere.
Preţul total al contractului a fost stabilit la suma de 7500 lei
cu TVA.
S-a mai stabilit la art. 3.2 din contractul de vânzare-
cumpărare un preţ al manoperei de 500 lei pentru care se va
încheia alt contract. Potrivit art. 5 din contractul de vânzare-
cumpărare din data de 09.08.2008, plata urma sa se facă in 3
transe: 5001ei la 09.08.2008, 2000 lei la 12.08.2008 iar
diferenţa de preţ (50001ei) la punerea in funcţiune a
instalaţiei cumpărate. Pana la aceasta data a achitat suma
totala de 47001ei din totalul de 75001ei, conform
contractului.
Mai arară recurentul faptul că, instanţa de fond face confuzie
intre certificatul de calitate aferent unei alte facturi decât cea
care a fost emisa pentru instalaţia achiziţionată de acesta.
De altfel, acest certificate de calitate se refera la componente
ale unei instalaţii, oricare, si nu respecta prescripţiile privind.
certificatul de conformitate (lucru semnalat si de OJPC si
neluat in seama de instanţa), nu prezintă elemente de
identificare,nu se specifica durata medie de funcţionare, nu se
specifica termenul de garanţie al instalaţiei.
În mod eronat instanţa considera ca instalaţia vânduta este
completa, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare din
data 09.08.2008, a cumpărat de la reclamanta o instalaţie
solara de producere a apei calde menajere, conţinând printre
altele un boiler de 2001itri si un panou de 24 de tuburi, fără
ca aceasta sa-i pună la dispoziţie documentaţia tehnica
necesara in vederea alegerii optime a componentelor. După
montaj, negăsind înţelegere la firma A., reclamantul a
solicitat lămuriri la firma E. (furnizorul firmei A.), care prin
adresa 3101/12.09/2008 precizează ca instalaţia este
subdimensionata, punând la dispoziţie si pliantul (neluat in
seama de instanţa) care spune ca "pentru un boiler de 200
litri sunt necesare 2 panouri de 24 de tuburi pentru ca
aceasta sa funcţioneze in mod eficient.
Acest lucru este detaliat si in adresa 3311/2008 a aceleiaşi
firme din care instanţa nu retine decât ca"un panou de 24 de
tuburi se poate folosi pentru încălzirea apei dintr-un rezervor
de stocare cu capacitatea de 200 litri.
În mod greşit instanţa a considerat că SC A. SRL şi-a
îndeplinit obligaţiile contractuale ce-i reveneau, iar suma
solicitata este exigibila/scadenta.
Transa de 5000 lei urma sa se achite la data punerii in
funcţiune a instalaţiei.
Se face confuzie între lucrările de montaj ale instalaţiei si
punerea in funcţiune propriu zisa. In contract nu este stipulat
in mod expres cine face acest lucru(art.3.2 precizează
ca:"lucrările de instalare si de punere in funcţiune vor
constituii obiectul unui alt contract.."). S-a considerat astfel,
in mod eronat, de către instanţa ca, datorita faptului ca
instalaţia s-a montat in regie proprie, recurentul, ca si
persoana fizica îl pot substitui firmei care pune in funcţiune
instalaţia.
Firma SC A. SRL nu a fost împiedicată in nici un fel sa pună
instalaţia in funcţiune sau sa constate ca montajul a fost
necorespunzător, conform uzanţelor in materie de instalaţii,
punerea in funcţiune reprezintă analiza parametrilor de
funcţionare comparaţi cu cei cuprinşi in documentaţia livrata
de producător si înregistrarea acestora intr-un document ce
poarta denumirea de "proces verbal de punere in funcţiune" si
care se semnează de către furnizor, montator si beneficiar.
Obligaţia încheierii acestui document revenea furnizorului (SC
 A. SRL) prin faptul ca este singurul care deţine documentaţia
producătorului. Or, acest proces verbal de punere in funcţiune
nu a fost încheiat
Mai a arătat recurentul faptul că prin necompararea acestor
parametri (neavând procesul verbal) instanţa de fond a fost
indusa in eroare considerând ca apa calda menajera furnizata
de instalaţia solara este la parametri normali(fapt ce putea fi,
totuşi, sesizat din adresele furnizorului E.).
De altfel, instanţa de fond nu a luat în considerare ca in
contractul din 09.08.2008 nu se prezintă modalităţile de
asigurare a garanţiei (întreţinere, reparare, înlocuire) si nu
este precizata unitatea condiţii de insolaţie puternica, mai
ales vara, acest sistem (cel in cauza) poate face fata unei
cerinţe medii de apa calda menajera pentru doua maxim trei
persoane insolaţia puternica presupunând temperaturi de
peste 35 grade Celsius si lipsa formaţiunilor noroase.
Ca urmare a sesizării făcute către OJPC Giurgiu, aceasta
instituţie i-a comunicat, prin adresa nr.6040/03.10.2008
faptul ca produsul cumpărat de recurent este neconform si ca
beneficiază de dreptul de a i se aduce instalaţia la
conformitate, fără plată, prin completarea instalaţiei sau prin
reducerea corespunzătoare a preţului (adresa neluata in
calcul de instanţa), instanţa de fond a considerat ca plătind
doar o parte din suma restanta as 11 avut intenţia de
păstrare a instalaţiei, nesesizând ca de fapt s-a conformat
deciziei OJPC.
Precizează recurentul, ca ulterior sentinţei, a completat
instalaţia cu un panou solar, instalaţia funcţionând
corespunzător.
Recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică,
bazată pe o apreciere corectă a probelor din dosar şi a
textelor de lege incidente în cauză.
Recurentul – pârât nu a dovedit că reclamanta – intimată nu
a predat toate componentele instalaţiei aşa cum s-au înţeles
căci s-a încheiat contractul şi s-a stabilit preţul.
Dacă s-ar accepta că instalaţia nu funcţionează corect,
înseamnă că aceasta nu a fost pusă în funcţiune, şi în această
situaţie, diferenţa de preţ nu ar mai putea fi niciodată cerută.
Pe de altă parte, excepţia de neexecutare nu poate fi primită
de către Tribunal deoarece reclamanta nu s-a obligat şi la
instalarea respectivei instalaţii.
Deşi pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională la instanţa
 de fond, acesta nu critică hotărârea recurată sub acest
aspect.
De altfel, instanţa de fond s-a pronunţat implicit şi pe cererea
reconvenţională atunci când a motivat acţiunea principală.
Faţă de cele arătate mai sus, în baza art. 312 Cod proc. civ.,
Tribunalul a respins ca nefondat recursul formulat de
recurentul-pârât P.D.V. împotriva sentinţei civile nr.
4023/12.06.2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în
contradictoriu cu intimata reclamantă SC A. SRL.
 V. FIŞA DE OBSERVAŢIE/EVALUARE A
STUDENTULUI ASAN DUMITRU MARIAN DE
CĂTRE TUTORE/CADRU DIDACTIC
COORDONATOR PRACTICĂ SPECIALIZARE

14-04-2011 - 15:00

Se constata ca studentul efectueaza stagiul de practica,

participand la actele si procedurile premergatoare introducerii
cererilor de chemare in judecata.

Calificativ:- F.B.
………………………………………………………………………………

23-04-2011 - 15:00

Se constata ca studentul , in cursul efectuarii stagiului de

practica, participa in continuare la consultatii,intocmire acte in
faza de urmarire penala si etape fremergatoare , studiere
dosare care se afla pe rolul intantelor judecatoresti din
Giurgiu.

Calificativ:- F.B.
……………………………………………………………………………..

28-04-2011 - 15:00

Se constata ca studentul efectueaza stagiul de

practica participand la activitati diverse in instantele de
judecata din Giurgiu. Studentul participa la dosare penale si
civile in diferite faze procesuale pe rolul Judecatoriei Giurgiu si
Tribunalul Giurgiu, avand acces sa studieze dosare in sala de
judecata si prin serviciul registratura,insotit de un avocat
coordonator, unele informatii fiind secrete.

Calificativ:- F.B.
DATA: 22-04-2011

Semnătură tutore:
CABINET DE AVOCAT
COJOCARU VIOREL