Restaurația franceză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Restaurația (în franceză Restauration) este numele dat

perioadei din Istoria Franței dintre 1814 și 1830. Restaurația franceză
Restaurația reprezintă revenirea regimului monarhic,
suveranitatea fiind exercitată de către monarh în limitele Franța
Cartei din 1814. Regimul a luat naștere în urma abdicării Regatul francez
lui Napoleon Bonaparte la data de 6 aprilie 1814 și a durat
până în anul 1830.
Royaume de France
← 1814 – 1830 →

Cuprins
Prima restaurație
Cele o sută de zile
A doua restaurație
Revoluția din 1830 și sfârșitul restaurației Drapel Stema
Imn național
Le Retour des Princes français à Paris[*]
Prima restaurație
Aliații coaliției antinapoleoniene consideră că este
inoportună revenirea la un regim monarhist absolutist și
consideră necesară editarea unei constituții inspirată din
constituțiile precedente din anii 1791 și 1795 precum și din
instituțiile britanice. Ludovic al XVIII-lea, fratele lui
Ludovic al XVI-lea moștenește coroana Franței iar regatul
revine la frontierele din 1792.

Carta din 1814 aliniază o serie de idei moderate ale

revoluției franceze cu elemente moderate ale tradiției
monarhice. Chiar dacă forma de guvernământ dorită de
majoritate este o monarhie legitimitatea regală este fragilă
iar țara este foarte agitată. La început, gesturile lui Ludovic
al XVIII-lea de acceptare a numeroase reforme legale,
administrative și economice ale perioadei anterioare i-au Localizare
sporit popularitatea. În continuare însă politica de revenire Capitală Paris
la situația de dinainte de 1789 au dus la pierderea Limbă limba franceză
sprijinului din partea stării șase a populației. Religie catolicism
Guvernare
Formă de guvernare
Cele o sută de zile Regele Franței
Monarhie

Articol principal: Cele o sută de zile. - 1814-1824 Ludovic XVIII

- 1824-1830 Carol X
La data de 1 martie 1815 regele este obligat să fugă din - 1830 Ludovic XIX
Paris la Gent din cauza reîntoarcerii lui Napoleon. Perioada - 1830 Henric V
este cunoscută sub denumirea de cele 100 de zile, care iau Legislativ Parlament
sfârșit la data de 22 iunie 1815 în urma înfrângerii lui Istorie
Napoleon în Bătălia de la Waterloo. Restaurarea lui Ludovic al 6 aprilie 1814
XVIII-lea
Cele o sută de zile 20 d.Hr.
A doua restaurație Revoluția din iulie 21 ianuarie
1830
Economie
Perioada cuprinsă între revenirea lui Ludovic al XVIII-lea Monedă
Franc francez
pe tron la data de 8 iulie 1815 și Revoluția din 1830 este În prezent parte din
cunoscută sub denumirea de a doua restaurație. Perioada Franța
este marcată de domniile lui Ludovic al XVIII-lea și după Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
moartea acestuia la data de 16 septembrie 1824 de cea a p?title=Restaura%C8%9Bia_francez%C4%83&action=
fratelui său, Carol al X-lea. Viața parlamentară a fost foarte edit&section=0)
agitată și a fost dominată de două facțiuni: ultra-regaliștii și
liberalii, respectiv conservatorii ce doreau revenirea
regimului absolutist și progresiștii. Din cauza represiunii Istoria Franței
susținătorilor revoluției și ai lui Napoleon, opoziția a fost practic
inexistentă.

Din punct de vedere al relațiilor internaționale, acțiunile Franței

trebuiau să se încadreze în cadrul strict al Congresului de la Viena.
Acțiunile militare sunt în principal motivate de necesitatea de
Acest articol este parte a unei serii
reafirmare pe plan internațional și abia în 1830, odată cu campania
din Algeria și susținerea Revoluției Belgiene, Franța are
posibilitatea să acționeze independent.
Preistoria

Revoluția din 1830 și sfârșitul Antichitatea

Galia
restaurației
Evul Mediu Timpuriu
Din cauza opoziției liberale crescânde, Carol al X-lea încearcă să Francii
impună o serie de măsuri conservatoare. Acest lucru, coroborat cu Evul Mediu
înrăutățirea situației sociale cauzata de Revoluția industrială, a dus la Merovingienii
izbucnirea unor mișcări de protest cunoscute sub numele de
Carolingienii
Revoluția de la 1830 sau Cele trei zile glorioase, între 27 și 29 iulie
Capețienii
1830. Carol al X-lea este nevoit să abdice la scurt timp; moștenitorul
tronului, Ludovic-Antoine, Duce de Angoulême abdică și el iar Renașterea
tronul îi revine lui Henric, conte de Chambord, nepotul lui Carol al Dinastia Valois
X-lea. Acesta nu este acceptat ca rege sub titlul de Henric al V-lea Dinastia Burbon
de către parlamentul dominat de liberali. În urma unei perioade de
Vechiul Regim
ezitare și disensiuni între republicani și liberalii monarhiști, Ludovic-
Filip este numit rege, ceea ce reprezintă începutul perioadei Epoca Modernă
cunoscută sub numele de Monarhia din Iulie. Revoluția franceză
Primul Imperiu
Restaurația
A Doua Republică
Al doilea Imperiu
A Treia Republică
Regimul de la Vichy
 Epoca contemporană
A Patra Republică
A Cincea Republică

Portal Franța

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Restaurația_franceză&oldid=13880378

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 ianuarie 2021, ora 22:16.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.