Specializarea : Teologie Ortodoxă Pastorală

Ereziile în primele trei veacuri creștine

-lucrare de seminar-

Profesor:

Pr. lect. univ. dr. : Dani Dorinel

Studenți:

Dragota Dorin-Emilian

Silaghi Ionut-George

Baia Mare
2020
 Cuprins

Introducere..................................................................................................................................2

I.Ereziile iudaizante....................................................................................................................3

1. Ebioniții.....................................................................................................................3

1.Montaniști....................................................................................................................3

II.Iudeo-gnosticii.........................................................................................................................5

1.Nicolaiții.......................................................................................................................5

2.Cerint............................................................................................................................5

3.Elchesaismul.................................................................................................................5

4.Simon Magul...............................................................................................................6

5.Docheții........................................................................................................................6

6.Maniheismul.................................................................................................................7

7.Gnosticii....................................................................................................................7

Concluzii..................................................................................................................................8

Bibliografie...............................................................................................................................9

1
 Introducere

Dacă ne uităm la istoria creştinismului, odată cu apariţia sa observăm că au apărut

aproape în acelaşi timp unele erezii. Erezia este un termen istorico religios şi teologic care
desemnează un sistem de gândire sau credinţe contrare unui sistem dominant. Sfântul Apostol
Pavel avertizează deseori în epistolele sale pe credincioşi să-şi păstreze credinţa curată. În
creştinătate s-au formulat de-a lungul timpului diverse concepţii particulare despre Sfânta
Treime, sau despre dumnzeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, ori despre
raportul dintre cele doua firi. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra
Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de ,,erezie” provine din grecescul hairesis
(de la haieromai care înseamnă ,,a alege, a opta”) adică a face o alegere din tot, a se rupe de
învăţătura cea dreaptă şi de trupul Bisericii celei drepte. Despre erezii vorbesc Evangheliştii,
Epistolele Apostolice, Sfinţii Părinţi, Scriitorii Bisericeşti şi Istoria Bisericească. Ele reapar în
Evul Mediu şi sunt o realitate a zilelor noastre. Ereziile primelor veacuri au fost fermentul
dezbinărilor, distorsionării adevărului regăsindu-se în grupuri de diferite nuanţe ce au sedus şi
seduc pe mulţi creştini care nu au avut şi nu au o ancorare profundă în adevărurile revelate.
Cultura antică prin Filosofie a contribuit în mod substanţial la răspândirea creştinismului, însă
trebuie precizat că acesta a creat şi probleme de netrecut pentru creştinism.

2
 I. Ereziile Iudaizante
Primele erezii apărute au apărut în Iudea, acestea fiind ereziile iudaizante. Acestea au
fost numite așa datorita faptului că iudeii încercau o iudaizare a creștinilor din acele locuri.
Adepții acestei erezii cereau respectarea în totalitate a învățăturii Vechiului Testament în
creștinism, până în anul 49 sau 50, cand s-a luat hotărârea că legea mozaică nu este
obligatorie învățăturii creștine. Despre evoluția Iudaizanților nu se știu multe, deoarece
informațiile existente provin din locuri și timpuri diferite.

1. Ebioniții - Termenul de Ebioni vine de la cuvantul ,,ebion” sau ,,ebionim” care

înseamna săraci, pioși. Ei erau adepții legii mozaice și a Evangheliei dupa Matei dar
respingeau epistolele Pauline. Aceștia nu recunoșteau nașterea supranaturală a lui Iisus
Hristos, ci nașterea pe cale naturală a lui, fiind fiul natural a lui Iosif și Maria. Origen și
Teodoret al Cyrului îi clasifică pe aceștia în două categorii: o categorie care recunosteau
nașterea supranaturală a Mântuitorului și o parte care nu o recunoșteau, însă ambele categorii
negau divinitatea Mântuitorului. Adepții acestor învățături cinsteau ziua sabatului dar și
duminica, aceștia respectând de altfel circumziciunea și propovăduirea milenarismului1

2. Montaniștii – aceștia erau adepții a unei secte care urmăreau obiective spirituale
foarte puternice. Acest termen provine de la cuvântul ,,Montanus” care a fost un bărbat cu o
foarte mare influență și un bărbat foarte religios, predicator în provincia Frigia. Ei pretindeau
că sunt prooroci, ceea ce s-a dovedit a fi absolut fals. Aceștia aveau concepte precum:
condamnarea recăsătoriei, impuneau propriile perioade de post, susțineau celibatul, lauda
excesivă martirilor și considerau evitarea martiriului un gest de lașitate. Din montanism a mai
răsărit un nou cult, anume ,,hiliasmul’’ care propovăduiește ,,împărăția de 1000 de
ani’’.Această expresie face referire la împărăția care ei pretind că Mântuitorul o va înființa la
a doua venire a Sa, cand va învia pe cei drepți și vor trăi cu toții într-o împărăție pământească
care va dura 1000 de ani2. Această sectă are învățătura originară din Vechiul Testament,
aceasta concepându-se pe o așteptare imediată a apocalipsei (a doua venire a lui Hristos). Cu
timpul, Biserica a combătut această sectă, deoarece, Biserica afirmă spusele Mântuitorului,
1
Daniel Nicolae Vălean, EREZII, CONTROVERSE ȘI SCHISME ÎN CREȘTINISMUL SECOLELOR I-XI,
Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2009, p. 14
2
Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ, Manual pentru Seminariile
Teologie, editura Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 79

3
care ne spune ,,nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului’’ (Matei 25, 13). Prin
aceasta, Biserica dorea să le comunice credincioșilor, că a doua venire nu este iminentă ,,Căci
de ziua aceea și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl’’ (Matei 24, 36)3

3
Ibidem. p. 79

4
 II. Iudeo-gnosticii
1. Nicolaiții - acest grup de eretici susțineau că sunt urmașii diaconului Nicolae (F.
Ap. 6,5) și că acesta i-ar fi învățat să facă ,,abuz de trup”4, însă Clement Alexandrinul neagă
aceste idei, el susținând că diaconul Nicolae a spus că trebuie să tăiem din placeri și pofte ale
trupului, nu trupul în sine. Aceștia mai afirmau că Nicolae ar fi fost un om foarte gelos, acesta
dându-și femeia celorlalți ucenici ai Mântuitorului, pentru a dovedi contrariul, însă apare
Clement și aduce la cunoștință că soția lui Nicolae era o femeie vrednică si nu s-ar fi putut
ajunge la asemenea întâmplări. Aceștia erau adepții cultului idolatric, susțineau că femeile
sunt comune bărbaților și consumau jertfa adusă idolilor.

2. Cerint – Acesta era un un iudeu din Alexandria, adept al dualismului și al scrierilor

lui Filon5. Acesta a călătorit prin ținuturile Palestinei, acesta stabilindu-se în Asia Mică,
formând acolo o școală și însuși erezia care îi poartă numele. Acesta trăia cu impresia că a
fost învățat de către îngeri și, din acest motiv, propovăduia lumii învățături foarte greșite.
Acesta le spunea oamenilor că nu Dumnezeu a creat lumea, ci o alta ființă creată de El.

Tot în concepția lui, Iisus a fost un simplu om, un om mai bun decât alții, la botezul
Lui, coborându-se asupra lui Hristos, spiritul lui Dumnezeu. El considera Împărăția lui
Dumnezeu ca pe o împărăție pământească și fericirea era înțeleasă de el prin satisfacerea
tuturor poftelor. Această sectă a păstrat unele obiceiuri ale iudaismului, cum ar fi
circumziciunea, sabatul și alte obiceiuri. Acesta a fost combătut de către Sf. Ioan
Evanghelistul, dar și de către alții (ex. Sf. Dionisie al Alexandriei, Policarp din Smirna, etc.).

3. Elchesaismul – este o sectă care are la bază idei iudaice, dar și idei păgâne și de
creștinism. Acest termen provine de la numele întemeietorului acestei erezii ,, Elkesal”
(Elkasai, Ilkasai, Ilxai) care a trait între anii 98-117, pe vremea împăratului Traian. Aceștia
erau adepții legii mozaice dar nu țineau sacrificiile. Ei susțineau că Hristos este un înger
superior, de proporii mari (înalt de 96 de mile și lat de 24 de mile) 6. În concepția lor, Hristos
s-a întrupat de mai multe ori și alături de el stă ca principiu feminin Duhul Sfânt. Ei practicau

4
Daniel Nicolae Vălean, EREZII, CONTROVERSE ȘI SCHISME ÎN CREȘTINISMUL SECOLELOR I-XI,
Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2009, p. 14
5
Ibidem. p. 15
6
Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ, Manual pentru Seminariile
Teologie, editura Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 79

5
un botez cu mai multe spălări pentru curațire și vindecare, nu mâncau carne, aveau voie să se
căsătorească și se împărtășeau cu pâine și sare.

Această erezie s-a răspândit primele veacuri în Siria, Palestina, în jurul Mării Moarte
ajungând până în Italia, unde era elchesaitul Alcibiade din Apameea ca activant în acele
locuri.

4. Simon Magul – Acesta este, cu siguranță, primul eretic din Biserică. El este
menționat în cartea Faptele Apostolilor (8, 9-25), loc în care se vorbeste despre aparența lui și
despre ceea ce făcea el în Samaria. El este acel mag care, văzând puterea ce le este dată
apostolilor de a da Duh Sfânt, a dorit să cumpere această putere dumnezeiască cu bani. De
aici apare termenul de ,,simoniți”7.

Concepția lui este una destul de curioasă. El recunoștea o ierarhie bazată pe eoni, în
fruntea cărora se află cugetarea. În această concepție a lui, cugetarea aceasta s-a întrupat în
mai multe femei, una dintre ele fiind Elena din Tyr, o femeie cu moravuri ușoare care îl
însoțea pe el în tot felul de călătorii. El îi învăța pe oameni că doar prin el și prin acea femeie
se vor mântui, afirmație care este foarte gravă, Sfinții Părinți numindu-l astfel ,,părintele
ereticilor”. El mai susținea că Dumnezeul suprem s-a manifestat ca Fiu, ca Tată, prin el (n.r.
Simon Magul), iar păgânilor ca și Sfântul Duh, aceste conceptii adeverindu-se a fi extrem de
grave.

5. Docheții- au fost un grup de gnostici care susțineau că prima venire a lui Hrisots pe
pământ trebuie explicată ca fiind doar o ,,arătare” . Dochetismul era adeptul răului din
materie, și în special din parte trupească, și de aceea nu putea fi de acord cu ideea că divinul s-
ar putea uni cu umanul atâta timp cât oamenii se aflau în experiența trupească. Ca mișcare
religioasă, ei negau în întregime umanitatea lui Hristos cu privire la ceea ce era de văzut ca o
viziune. Dochetismul era deja o problemă serioasă pentru biserică pe vremea Apostolilor
Pavel si Ioan. Este posibil ca Sfântul Apostol Pavel să fi avut de-a face cu ceva forme de
dochetism semnalate în epistola sa către Coloseni. Este imposibil de a pune la îndoiala faptul
că Sfântul Evanghelist Ioan i-a avut în vedere pe docheți atunci când a scris că Domnul Iisus
Hristos a putut fi atins și pipăit, și că El a trăit printre oameni. (1 Ioan 1,1-3)8.

7
Acest termen li se atribuie celor ce vor să cumpere cele sfinte cu bani.
8
Pr. Lect. Univ. Dr. Dorinel Dani, CURS ISTORIA BISERICII UNIVERSALE, Facultatea de Teologie
Ortodoxa Baia Mare, 2019 p.46

6
 6. Maniheismul – Este o formă a gnosticismului, este un rezultat al amestecului de
budism cu teosofie babiloniană și idei creștine. Numele vine de la Mani, Manes sau Maniheos
care era un persan de origine nobilă (215-277). A încercat să alcătuiască o religie nouă pentru
perși și a murit jupuit de viu. În organizare a imitat Creștinismul. Mani și-a ales 12 apostoli și
72 de episcopi imitând Botezul și Euharistia Creștină, având rituri asemănătoare cu cele
creștine. Erau vegetarieni, opreau consumarea vinului, a ouălor, refuzau lucrul manual și
plăcerile.9

7. Gnosticii – sunt adepții unui fenomen religios care au idei inspirate din vechile
culte și idei care provin chiar din iudaism și creștinism, acest fenomen fiind ,,sare pentru cei
necurați și lumină pentru cei curați”10 Gnosticismul nu poate fi numit neapărat o erezie
creștină, singura legatură între cele două este aceea că gnosticismul folosește idei creștine.

Adepții gnosticismului s-au organizat sub diferite forme: biserici, secte, adunări, școli,
colegii, prin acestea formându-se comunități de gnostici. 11 Aceștia au încercat să se infiltreze
în Biserică, fapt pentru care ,,stâlpii” Bisericii au ripostat. Astfel, Sf. Ap. Pavel numește
gnosticismul ,,știință mincinoasă” (1 Tim. 6, 20), iar Clement Alexandrinul îi numește ,,falși
gnostici”12. Gnosticismul a fost caracterizat prin urmatoarele idei: aveau o noțiune abstractă
despre divinitate, care o mai numeau și principiu sau protoparinte; susțineau ca Iisus Hristos
nu a avut un trup real, ci unul părut 13 interpretau fals Sf. Scriptură, având pe lângă ea și alte
,,cărți sfinte”; exista o separație între Dumnezeu și creatorul lumii (demiurgul) și distingeau
oamenii în trei categorii: pnevmaticii – cei care se mântuiau prin gnoză, psihicii – cei care se
bucurau doar de o fericire interioară și ilicii – cei care erau osândiți direct.

Gnosticismul a continuat până în secolul al V-lea, având ca și reprezentanți pe

Satornil, Valentin, Basilide, Carpocrate și alții.

9
Ibidem p. 46
10
Evraghie Ponticul, TRATATUL PRACTIC; GNOSTICISMUL, Ediția a II-a; introducere, dosar, traducere și
comentarii de Cristian Bădiliță, Editura POLIROM, Iași, 2003, p. 136
11
Daniel Nicolae Vălcean, EREZII, CONTROVERSE ȘI SCHISME ÎN CREȘTINISMUL SECOLELOR l-Xl,
Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2009 p. 21
12
Ibidem p. 21
13
Arhid. Prof. Dr. IOAN ZĂGREAN, Pr. Prof. Dr. ISIDOR TODORAN, DOGMATICĂ ORTODOXĂ,
Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009, p. 189

7
 Concluzii
Ereziile au fost tratate ca structuri teologice al gândirii antice arătându-se că au existat
în timpurile trecute şi sunt prezente şi în vremurile de astăzi. Timpurile s-au schimbat, iar
mişcările, grupurile, şcolile şi comunităţile care susţineau ereziile antice au dispărut, însă ceea
ce răzbate istoria creştină este conţinutul deformat a unor idei teologice antice care s-au
conservat mai mult sau mai puţin în anumite grupuri rupte din trupul bisericii. Ereziile,
schismele și controversele au conturat viața bisericii în primele secole. Datorită acestor erezii
s-a format dogma și adevărurile de credință, precum și adevăratele mărturii de credință. Ele au
fost ,,focul care lămurește lutul de aur și călește metalul prețios (Matei 3, 12)”14, iar cei care
au combătut aceste erezii au rămas în istoria Bisericii ca mari Părinți sau chiar Sfinți Părinți și
mari scriitori bisericești. Aceste erezii au fost în Biserică ca noroiul, adică la ploaie ia naștere,
iar când apare soarele se uscă, asemenea uscându-se aceste erezii cu tot cu reprezentanții lor.

14
Daniel Nicolae Vălcean, EREZI, CONTRAVERSE ȘI SCHISME ÎN CREȘTINISMUL SECOLELOR l-Xl,
Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2009, p. 229

8
 Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, București, 2015
2. Dani Dorinel Pr. Lect. Univ. Dr., CURS ISTORIA BISERICII UNIVERSALE,
Facultatea de Teologie Ortodoxa Baia Mare, 2019
3. Daniel Nicolae Vălean, EREZII, CONTROVERSE ȘI SCHISME ÎN
CREȘTINISMUL SECOLELOR I-XI, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2009
4. Ponticul Evraghie, TRATATUL PRACTIC; GNOSTICISMUL, Ediția a II-a;
introducere, dosar, traducere și comentarii de Cristian Bădiliță, Editura
POLIROM, Iași, 2003
5. Rămureanu Ioan Pr. Prof. Dr., ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ,
Manual pentru Seminariile Teologie, editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992
6. Zăgrean Ioan Arhid. Prof. Dr., Isidor Todoran Pr. Prof. Dr., DOGMATICĂ
ORTODOXĂ, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Renașterea, Cluj-
Napoca, 2009