CUPRINS

ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ .......................................... 3

1. PRIMITIVE ................................................................................................... 5
• Probleme care conduc la noţiunea de primitivă ............................... 9
• Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei
funcţii continue ..................................................................................... 21
• Probleme propuse .................................................................... 42
• Metode de calcul ale primitivelor .................................................. 50
• Metoda integrării prin părţi...................................................... 53
• Probleme propuse ............................................................. 65
• Metoda integrării prin substituţie ............................................ 68
• Probleme propuse ............................................................. 72
• Integrarea funcţiilor raţionale ......................................................... 78
• Probleme propuse .................................................................... 87
• Teste de evaluare .......................................................................... 100

2. INTEGRALA DEFINITĂ ........................................................................ 105

• Probleme care conduc la noţiunea de integrală definită ............... 107
• Integrala definită.Formula Leibniz-Newton ................................. 113
• Probleme propuse .................................................................. 119
• Integrabilitatea unei funcţii în sensul lui Riemann ....................... 122
• Probleme propuse .................................................................. 135
• Proprietăţi ale integralei definite. Integrabilitatea funcţiilor
continue .............................................................................................. 137
• Probleme propuse .................................................................. 163
• Metode de calcul ale integralelor definite .................................... 170
• Metoda integrării directe ..................................…................. 170
• Probleme propuse ........................................................... 171
• Metoda integrării prin părţi ................................................... 173
• Probleme propuse ...................................….................... 178
• Metoda substituţiei ................................................................ 180
• Probleme propuse .......................................................... 192

1
 • Aplicaţii ale integralei definite .............................................. 197
• Teste de evaluare ................................................................... 217

3.TESTE DE RECAPITULARE FINALĂ ................................................ 223

• Teste pentru pregătirea examenului de bacalaureat .................... 223
• Teste pentru pregătirea examenului de admitere în facultăţi ....... 242

INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI.................................................................... 255

2
 ELEMENTE
DE
ANALIZĂ
MATEMATICĂ

3
4
1. PRIMITIVE
În acest capitol se evidenţiază că diferenţierea şi integrarea sunt procese inverse şi în plus a
determina o primitivă înseamnă a determina aria de sub o curbă. Se definesc conceptele de
primitivă a unei funcţii, definită pe un interval din
, precum şi cel de integrală nedefinită. Se dau
condiţii ca o funcţie să admită primitive pe un interval şi se prezintă metode de determinare a lor:
metoda directă, metoda integrării prin părţi şi metoda substituţiei.
Istoric. G. W. Leibniz (1646-1716) a fost cel care a utilizat, în 29 octombrie 1645, semnul
∫ pentru integrare, derivat din prima literă a cuvântului latin „summa” (sumă). În articolul
lui despre calculul diferenţial, apărut în 1684, apar scrise diferenţialele aşa cum le utilizăm şi
azi. Leibniz a introdus terminologia de „calcul diferenţial” şi „calcul integral”, deoarece
determinarea dreptelor tangente la curbe implică diferenţele şi determinarea ariilor implică
sumele.
Istoric, ideea de calcul integral a fost dezvoltată cu mult înainte de cea legată de calculul
diferenţial. Dacă diferenţierea a fost creată plecând de la problema tangentelor la curbe şi de
probleme de minim şi maxim pentru funcţii, integrarea s-a dezvoltat ca proces de sumare
pentru calculul ariilor unor suprafeţe sau calculul volumelor unor corpuri. Calculul diferenţial
studiază cât de repede se schimbă o funcţie într-un punct, în timp ce calculul integral studiază
ariile delimitate de curbe şi este utilizat la calculul sumării continue (în opoziţie cu sumarea
discretă).
Arhimede (287-212 Î.C.) a avut ideea ingenioasă, în dorinţa de a calcula aria unei regiuni
plane, de a impărţi această regiune într-un număr mare de „benzi înguste” şi de a însuma
ariile acestor regiuni pentru a obţine aria figurii date. Această idee a fost redescoperită în
Europa în secolul al XVII-lea, când legătura inversă între determinarea ariei sub curbă şi
construirea tangentei la curbe a fost stabilită. Sir I. Newton (1642-1727) a fost primul
matematician care a tratat integrarea ca proces „invers” al diferenţierii.

„the method of tangents ... extends itself
not only to the drawing of tangents to any
curved lines ... but also to the resolving...
of problems about areas, lengths, centres
of gravity etc.”
(Newton, Principia, 1687)
„Les élements de calcul différential que M.
Euler publia il y a quelques années,
faisoinent désirer depuis longtemps le
calcul intégral qui devoit en être la suite...”
(Journal des Sçavans, 1769)

• Probleme care conduc la noţiunea de • Probleme propuse………..... 65

primitivă …………………................... 9
• Primitivele unei funcţii. Integrala
nedefinită a unei funcţii ……......…... 21
• Probleme propuse ………...… 42
• Metode de calcul ale primitivelor
…………………………............….….. 50
• Metoda integrării prin părţi
…………………………………... 53
• Metoda integrării prin
substituţie ………............................. 68
• Probleme propuse……......... 72
• Integrarea funcţiilor raţionale……... 78
• Probleme propuse …………….. 87
• Teste de evaluare ……………….….. 100

5
1.1. PRELIMINARII

Noţiunea de primitivă leagă între ele două concepte fundamentale ale Analizei
matematice, derivata şi integrala.
Integrarea este considerată ca operaţie inversă (într-un anumit sens) a derivării.
Propunem în continuare câteva exemple de operaţii inverse pentru a ilustra unele
caracteristici ale acestora.
Exemple.
1. Find date două numere reale oarecare a,b, atunci se poate calcula suma lor
s = a + b .Invers, se pot determina perechile de numere (a,b) ∈
2 cu suma
s cunoscută.
Există o infinitate de astfel de cupluri (sunt situate pe o dreaptă de ecuaţie x + y = s ).
Deci în acest caz problema are o infinitate de soluţii.

2. Dat fiind numărul real b , atunci se poate calcula b 2 (pătratul lui b).
Invers, se poate găsi un număr real pozitiv r , al cărui pătrat să fie c ≥ 0. Deci r 2 = c,
iar de aici r = c (rădăcina pătrată a numărului pozitiv c). Aici dacă c < 0 , nu există
număr real r pentru care r 2 = c. Deci problema n-are soluţie. Pentru c ≥ 0. avem
răspuns favorabil (numărul r este unic).

3. Fiind dată o dreaptă d în plan şi A ∉ d , prin proiecţia ortogonală a lui A pe d se

înţelege punctul A* ∈ d astfel încât AA* ⊥ d . Invers, se poate cerceta dacă există
aplicaţia inversă celei descrise. Adică pentru A* ∈ d , există un punct A din plan
pentru care proiecţia lui să fie A* ? Se constată că există o infinitate de puncte (toate
punctele de pe dreapta d' , care trece prin A* şi d' ⊥ d ).

1.2. DERIVATE

În orice curs de Analiză matematică capitolul Primitive urmează celui care se

referă la Derivate. Este deci util să fie cunoscut acest din urmă capitol.
Vom reaminti principalele operaţii cu funcţii derivabile.
Fie f,g :
→
, două funcţii derivabile. Atunci:

6
 1) f + g este derivabilă şi (f + g)' = f ' + g'
(Sumă de funcţii derivabile este o funcţie derivabilă)

2) αf este derivabilă şi (αf)' = αf ', ∀α ∈

(Înmulţirea unei funcţii derivabile cu o constantă este o funcţie
derivabilă)

3) fg este derivabilă şi ( fg ) ' = f ' g + fg '

(Produs de funcţii derivabile este o funcţie derivabilă)

'
f  f  f ' g − fg '
4) este o funcţie derivabilă şi   = ,g≠0
g g g2
(Cât de funcţii derivabile este o funcţie derivabilă în punctele
x, g ( x ) ≠ 0 )

5) f  g este o funcţie derivabilă şi ( f  g ) ' = f ' ( g ) ⋅ g '

(Compunere de funcţii derivabile este o funcţie derivabilă)

Exerciţii rezolvate

Să se calculeze derivatele funcţiilor de mai jos:

10
1. f ( x ) = ( 2 x + 1) , x ∈
.
9 9 9
R. f ' ( x ) = 10 ( 2 x + 1) ( 2 x + 1) ' = 10 ( 2 x + 1) ⋅ 2 = 20 ( 2 x + 1) .
5
 x −1
2. f ( x ) =   , x ≠ −1 .
 x +1
4 ' 4
 x -1   x − 1   x − 1  ( x − 1) ' ( x + 1) − ( x − 1)( x + 1) '
R. f ( x ) = 5     = 5   =
 x +1   x + 1   x +1  ( x + 1)2
4 4
 x −1  x + 1 − x + 1
= 5 = 10
( x − 1) .

 x + 1  ( x + 1) 2
( x + 1)6
3. f ( x ) = x 2 − 1, x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) .
1 2 2x x
R. f ' ( x ) = ( x − 1)' = 2 = .
2 2 2
2 x −1 x −1 x −1
4. f ( x ) = ln x 4 + 1 , x ∈
.
( )

7
 4
R. f ' ( x ) =
( x + 1)' = 4 x3
.
4
x +1 x4 + 1
5. f ( x ) = sin x 5 , x ∈
.
R. f ' ( x ) = cos x5 ⋅ x5 ' = 5 x 4 cos x5.
( )
Probleme propuse

1. Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii, indicând domeniul de definiţie şi de

derivabilitate.
5
2
4
2 5 2
 x2 
3
3 x + x + 1 ; 3) f ( x ) =  2
( ) ( )  x + 1 
1) f ( x ) = 3 x + 1 ; 2) f ( x ) = x ;
 
x
x −1 x
4) f ( x ) = x 2 + 1; 5) f ( x ) = ; 6) f ( x ) = ln 2 ; 7) f ( x ) = e x + 1 ;
x+1 x +1
2 3
8) f ( x ) = 2 x + e x ; 9) f ( x ) = sin 3 x; 10) f ( x ) = sin x ; 11) f ( x ) = sin x 3 ⋅ cos2 x;
12) f ( x ) = cos e x ; 13) f ( x ) = tg ( sin x ) ; 14) f ( x ) = sin 3 x + cos 2 x ⋅ ln x; ( )
sin x 1 1
15) f ( x ) = ; 16) f ( x ) = arcsin ; 17) f ( x ) = arctg ;
1 + cos 2 x x2 x
sin x 2 + x
( );
18) f ( x ) = arctg e x ; 19) f ( x ) = ln 2 x ; 20) f ( x ) = e
2 +2x
21) f ( x ) = sin 3 arctg x 2 + 2 x ; 22) f ( x ) = sin 3
( ( )) ( x 2 − x ; 23) f ( x ) = 3 x
) ;

 x3 2 
 1− x   +x 
arccos   
 1+ x  ; 25) f ( x ) = x 2 + 2 x e  3 .
24) f ( x ) = 2 ( )
2. Se consideră f , g , h :
→
; funcţii derivabile şi
f ( 0 ) = 0, f ' ( 0 ) = 1, f ( 1) = 1, f ' ( 1) = 0, f ( 2 ) = 2, f ' ( 2 ) = 1, g ( 0 ) = 1, g '( 0 ) = 2,
g ( 1) = 1, g ' ( 1) = 0, g ( 2 ) = 2, g '( 2 ) = 1, h ( 0 ) = 2, h ' ( 0 ) = 1, h ( 1) = 1, h ' ( 1) = 2,
h ( 2 ) = 0, h ' ( 2 ) = 2. Să se calculeze:
1) ( f  g ) ' ( 0 ) ; 2) ( f  g ) '( 1) ; 3) ( f  g ) ' ( 2 ) ; 4) ( g  h ) ' ( 0 ) ; 5) ( g  h ) ' ( 1) ;
6) ( g  h ) ' ( 2 ) ; 7) ( f  g  h ) ' ( 0 ) ; 8) ( f  g  h ) ' ( 1) ; 9) ( f  g  h ) ' ( 2 ) ;
10) ( g  f  h ) '( 1) ; 11) ( h  f  g ) ' ( 1) ; 12) ( f  h  g ) ' ( 2 ) .

8
1.3. PROBLEME CARE CONDUC LA NOŢIUNEA DE
PRIMITIVĂ

Anul trecut la analiză matematică, la calcul diferenţial problema centrală a

fost de a determina f ' dacă se cunoaşte f funcţie derivabilă (operaţia directă). În
acest an la calcul integral problema fundamentală este de a determina funcţia
F derivabilă dacă se cunoaşte derivata sa F ' = f (operaţia inversă). La operaţia
directă pentru o funcţie derivabilă f avem o unică funcţie f ' (derivata lui f ). La
operaţia inversă pentru o derivată dată f se obţine o mulţime infinită de funcţii F cu
F ' = f (orice funcţie F + c, c constantă, verifică egalitatea ( F + c ) ' = f ).
Trei probleme, două de geometrie şi alta de mecanică, au condus la noţiunea de
primitivă

1) Problema inversă a tangentelor.

2) Exprimarea ariei printr-o integrală.
3) Legea de mişcare a unui punct material.

Le analizăm în continuare.

1) Problema inversă a tangentelor

Următoarea problemă de natură geometrică ne conduce la noţiunea de primitivă a unei

funcţii:

Să se determine funcţiile G :
→
pentru care panta tangentei la graficul

lui G în punctul M ( x , G ( x ) ) este g ( x ) = x 2 , ∀x ∈
.

Ştim din anul precedent că panta tangentei în M la graficul lui G este dată de formula
mx = G ' ( x ) . Deci trebuie determinată funcţia G care verifică egalitatea
G ' ( x ) = x 2 = g ( x ) . În cazul în care există G, ea se numeşte o primitivă a lui g pe
.
x3
Aici se constată uşor că G ( x ) = este una din funcţiile căutate.
3
x3
De asemenea, G1 ( x ) = + 1 este soluţie pentru G ' ( x ) = x 2 şi mai general
3
x3 2
Gc ( x ) = + c , c ∈
este soluţie. Ecuaţia G ' ( x ) = x se numeşte ecuaţie
3
diferenţială, iar G1 este o soluţie particulară a ei, şi Gc este soluţia generală a
ecuaţiei diferenţiale.

9
Schematic:

x → g ( x) Se caută funcţia
x → G ( x)
Funcţia dată
astfel încât G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x

Să observăm că:
1) funcţia G trebuie să fie derivabilă pe
şi în plus G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈
.
2) funcţia G1 :
→
, G1 ( x ) = G ( x ) + c, c constantă reală, este, de asemenea, o
primitivă a lui g ( G1 ' este derivabilă şi G1 ' = ( G + c ) ' = G '+ 0 = g ).

2) Exprimarea ariei printr-o integrală

Exemplul care urmează leagă noţiunea de arie cu primitivele unei funcţii şi constituie
un suport pentru înţelegerea proprietăţilor integralei.
Fie f :
→
, f ( x ) = x 2 , iar graficul acestei funcţii este parabola P (Fig.1.a)

Fig. 1

10
 Pentru orice x ≥ 0 , notăm cu S ( x ) aria domeniului delimitat de axa Ox, de
parabola P şi dreapta paralelă cu Oy dusă prin punctul P (de pe parabolă) de abscisă x
(pe figură domeniul apare haşurat). Fie x0 ≥ 0 , un număr real fixat şi h > 0 . Atunci:
2
x02 h ≤ S ( x0 + h ) − S ( x0 ) ≤ ( x0 + h ) h (Fig. 1. b,c,d) sau
S ( x0 + h ) − S ( x0 ) 2
x02 ≤ ≤ ( x0 + h ) , (1) .
( x0 + h ) − x0
Trecem în (1) la limită după h → 0 şi se obţine (criteriul „cleştelui”) Sd' ( x0 ) = x02 .
Pentru h < 0 cu x0 + h ≥ 0 au loc inegalităţile de sens contrar şi deci Sd' ( x0 ) = x02 .
Din Sd' ( x0 ) = S d' ( x0 ) = x02 rezultă S ' ( x0 ) = x02 = f ( x0 ) . Cum x0 ∈ [ 0, ∞ ) a fost ales
arbitrar deducem că S : [ 0, ∞ ) → » este o funcţie derivabilă cu S ' ( x ) = f ( x ) , ∀x ≥ 0
x3
şi în plus S ( 0 ) = 0 . Această funcţie este S ( x ) = . Spunem că S este o primitivă a
3
lui f ( S derivabilă şi S ' = f ).
Schematic:

x → f ( x)
Se caută funcţia
x → S ( x)
Funcţia dată
astfel încât S ' ( x ) = f ( x ) , ∀x

Mai general, vom prezenta o schiţă a interpretării funcţiei primitive ca arie a

unei figuri curbilinii. Deoarece noţiunea de primitivă este legată istoriceşte în mod
foarte strâns de problema determinării ariei, o vom ilustra în cele ce urmează.
Fie f : [ a, b ] → [ 0, ∞ ) o funcţie continuă. Figura mărginită de graficul
funcţiei, axa Ox şi de dreptele x = a, x = b o vom numi trapez curbiliniu (Fig. 2.a)

Fig.2

11
 Fig. 2
Studiind aria figurii variabile
AM 0 N 0 D (Fig.2.b) cuprinsă între
graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele
x = a, x = x0 (unde x0 este abscisa
punctului M 0 situate între A şi B) vom
încerca să determinăm aria figurii
ABCD. Când x0 variază, aria figurii
AM 0 N 0 D va lua diferite valori, dar de
fiecare dată o valoare bine precizată,
ceea ce arată că aria trapezului curbiliniu
AM 0 N 0 D este o anumită funcţie de x0
definită pe intervalul [ a, b ] , pe care o vom nota cu S ( x0 ) .
Deci S : [ a, b ] → [ 0, ∞ ) . Pentru x = x0 + h, h > 0 , obţinem aria S ( x0 + h ) .
Atunci S ( x0 + h ) − S ( x0 ) (Fig. 2.c) reprezintă creşterea ariei în punctul x = x0 + h ,
corespunzătoare creşterii argumentului, x0 + h − x0 = h . Funcţia f fiind continuă pe
[ x0 , x0 + h] este mărginită şi îşi atinge marginile pe acest interval (Weierstrass). Deci
există numerele m, M pentru care m = inf f ( x ) = f ( α ) ,
x0 ≤ x ≤ x0 + h

M = sup f ( x ) = f ( β ) , α, β∈ [ x0 , x0 + h ] şi m ≤ f ( x ) ≤ M , ∀x ∈ [ x0 , x0 + h ] .
x0 ≤ x ≤ x0 + h

De aici mh ≤ S ( x0 + h ) − S ( x0 ) ≤ M ⋅ h (Fig. 2.c), d), e)) sau

S ( x0 + h ) − S ( x0 )
m≤ ≤ M . Dacă h → 0 , atunci datorită continuităţii lui f , m, M
h

12
 S ( x0 + h ) − S ( x0 )
vor tinde către f ( x0 ) şi deci Sd' ( x0 ) = lim = f ( x0 ) . Analog se
h →0 x0 + h − x0
arată că S s' ( x0 ) = f ( x0 ) şi deci S' ( x0 ) = f ( x0 ) .
Schematic, derularea raţionamentului de mai sus poate fi redat ca în Fig. 3.

Fig. 3
Dacă x0 = a sau x0 = b , atunci se va calcula o singură derivată laterală (la dreapta şi
respectiv la stânga). S-a ajuns astfel la următoarea teoremă remarcabilă (numită de
obicei teorema Leibniz-Newton).

Derivata ariei variabile S ( x ) în raport cu abscisa x este egală cu

ordonata y = f ( x ) , adică S' ( x ) = f ( x ) .

Această funcţie primitivă S ( S este o primitvă a lui f dacă: 1) S derivabilă pe

[ a, b] ; 2) S ' ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b,] )
se distinge dintre toate celelalte funcţii primitive
prin faptul că devine egală cu zero când x = a . De aceea, dacă se cunoaşte o primitivă
F oarecare a lui f şi dacă S ( x ) = F ( x ) + k , k = constantă, atunci k se determină din

13
cerinţa S ( a ) = 0 când S ( a ) = F ( a ) + k şi de aici k = − F ( a ) . Aşadar
S ( x) = F ( x) − F (a) .
În particular, pentru a găsi aria S a întregului trapez ABCD trebuie ca x = b , când
avem: S = F ( b ) − F ( a ) .
x
Se notează S ( x ) =
∫ f (t )dt (citim: integrală definită de la a la x din f ).
a
Din cele spuse mai sus S ' ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] . Atunci aria trapezului curbiliniu
b
ABCD este egală cu S = ∫ f ( t ) dt = F ( b ) − F ( a ) , unde F este o primitivă a funcţiei f
a
pe [ a, b,] (F are proprietăţile: 1)F derivabilă pe [ a, b ] şi 2) F ' ( x ) = f ( x ) ,
∀x ∈ [ a, b ] ).

3) Legea de mişcare a unui punct material

Rezolvarea unei probleme de fizică ne conduce, de asemenea, la conceptul de

primitivă a unei funcţii.

Un punct mobil se deplasează pe o axă cu viteza v ( t ) , t ∈ 0, t 0  . Să se

determine spaţiul s ( t ) parcurs în t unităţi de timp, dacă s ( 0 ) = 0
(condiţie iniţială).

Am văzut anul precedent, la derivate, că s ' ( t ) = v ( t ) , ∀t ≥ 0 şi în acest fel

ajungem ca şi în cazurile discutate mai sus (1) şi 2)) la acelaşi tip de problemă:
Să determinăm o funcţie derivabilă s : [ 0, t0 ] →
cu proprietatea
s ' ( t ) = v ( t ) , ∀t ≥ 0 şi s ( 0 ) = 0 . Funcţia spaţiu s de determinat reprezintă o
primitivă pentru funcţia viteză v dată.

Schematic:
Se caută funcţia
t → v (t )
t → s (t )
Funcţia dată
astfel încât s ' ( t ) = v ( t ) , ∀t ≥ 0, s ( 0 ) = 0

14
 t3 t2
Exemplu. Fie v ( t ) = t 2 − t + 1, t ∈ [ 0,5] . Atunci s ( t ) = − + t + c este funcţia spaţiu.
3 2
Funcţia s este derivabilă pe [ 0,5] şi s ' ( t ) = v ( t ) , ∀t ∈ [ 0,5] .
t3 t2
Din s ( 0 ) = 0 rezultă c = 0 şi în final s ( t ) = − +t .
3 2
Analog, dacă a este acceleraţia, atunci v ' ( t ) = a ( t ) . Şi aceasta este o problemă de
tipul de mai sus.
Schematic:

t → a (t ) Se caută funcţia
Funcţia dată t → v (t )
astfel încât v ' ( t ) = a ( t ) , ∀t ≥ 0, v ( 0 ) = v0

Exemplu. O particulă pleacă din originea O cu viteza 5m / s şi se mişcă de-a lungul axei Ox
cu acceleraţia −3t 2 la momentul t secunde după ce pleacă din O.
Să descriem mişcarea ei după 1s, 2s, 3s.
Din a ( t ) = v ' ( t ) = −3t 2 rezultă v ( t ) = − t 3 + c1 . Din v ( 0 ) = 5 ⇒ c1 = 5 şi deci v ( t ) = − t 3 + 5 .
t4
Din v ( t ) = s '( t ) = − t 3 + 5 , deducem s ( t ) = − + 5t + c2 , iar din s ( 0 ) = 0 rezultă c2 = 0 .
4
t4 t4
Deci s ( t ) = − + 5t . După t secunde avem: a ( t ) = −3t 2 , v ( t ) = − t 3 + 5, s ( t ) = − + 5t .
4 4
19
După 1s, a = −3, v = 4, s = . După 2s, a = −12, v = −3, s = 6 , iar după 3s, a = −27,
4
21
v = −22, s = − (vezi Fig. 4).
4
Valoarea negativă pentru s arată că particula se deplasează la stânga lui O.

Fig. 4

Plecând de la legea de mişcare t → s ( t ) , prin derivare se obţin v ( t ) şi respectiv

a ( t ) , iar plecând de la a ( t ) , prin integrare se determină v ( t ) şi s ( t ) .

15
Schematic:

DERIVARE

s (t ) v (t ) = s ' (t ) a (t ) = v ' (t )

INTEGRARE

În general, dacă f : Ι →
, Ι interval, este, este o funcţie indefinit derivabilă atunci

DERIVARE

f f' f '' … f (n) f ( n +1)

…
INTEGRARE

Să reţinem că: prin derivarea unei funcţii se obţine o funcţie unică, iar
prin integrarea unei funcţii se obţin o infinitate de funcţii (dacă este dată o
condiţie pentru primitive, atunci primitiva este unică).

Exemplu.

În general

16
 Excursie matematică (facultativ)

* * * * *
1) Dobânda compusă

Am văzut în clasa a X-a, la “Creştere şi descreştere exponenţială”, că dacă o

sumă S0 este depusă la o bancă cu dobânda anuală de d %, cu capitalizare, atunci
n
după n ani suma din bancă este S ( n ) = S0 ⋅ (1 + d % ) .
Să analizăm cazul continuu, când suma S0 este depusă la o bancă unde dobânda este
egală cu r. Dacă dobânda după fiecare an se adaugă sumei din cont, atunci dobânda
se numeşte compusă; dacă se adaugă de două ori pe an, atunci dobânda este
semianuală; dacă se adaugă de patru ori pe an, atunci dobânda este trimestrială etc.
Dobânda poate fi creditată în fiecare zi, fiecare oră, fiecare secundă etc. În cazul
limită, dobânda poate fi creditată instantaneu. Este ceea ce economiştii numesc
compunere continuă. Formula este dată de S ( t ) = S 0 ⋅ ert , unde t este măsurat în
ani, S ( t ) este suma din bancă după t ani, S0 = S ( 0 ) = suma (investiţia) iniţială, iar r
este dobânda anuală, r = dobânda nominală şi se exprimă de regulă în procente.
Pentru t fixat şi h o creştere mică de timp avem:
r ⋅ h ⋅ S ( t ) ≤ S ( t + h ) − S ( t ) ≤ r ⋅ h ⋅ S ( t + h ) , unde S ( t + h ) − S ( t ) = dobânda câştigată
în intervalul de timp [t , t + h ] .
S (t + h) − S (t )
De aici r ⋅ S (t ) ≤ ≤ r ⋅ S ( t + h ) .Presupunem că S este funcţia
h
continuă de t. Trecând în ultimile inegalităţi la limită după h → 0 rezultă
S (t + h) − S (t )
lim = r ⋅ S ( t ) sau S ' ( t ) = r ⋅ S ( t ) . Dacă S ( t ) > 0, ∀t , atunci
h →0 h
S '(t )
= r implică ln S ( t ) = r ⋅ t + c sau S ( t ) = ec ⋅ ert = k ⋅ e rt , unde k = S ( 0 ) = S0 .
S (t )
Deci S ( t ) = S0 ⋅ e rt .
Altfel din S ' ( t ) = r ⋅ S ( t ) , avem: S ' ( t ) − r ⋅ S ( t ) = 0 sau S '⋅ e − rt −
− r ⋅ e − rt ⋅ S = 0 sau S ⋅ e− rt ' = 0 sau S ⋅ e − rt = c, c = constantă. Deci S ( t ) = c ⋅ ert .
( )
Pentru t = 0 rezultă S ( 0 ) = c . Deci S ( t ) = S0 ⋅ ert .

17
2) Utilizarea integrării şi derivării într-o situaţie de afaceri

Venitul total (în mii € ) obţinut din vânzarea a x (în sute) obiecte într-o anume zi este
dat de V , care este o funcţie de variabilă x . Se ştie că V' ( x ) = 20 − 4 x .
a) Să se determine funcţia venit total V .
b) Să se determine numărul de obiecte vândute într-o anume zi care
maximizează venitul total.
R. Precizăm că V : [ 0, ∞ ) →
este o funcţie reală.
a) Din V ' ( x ) = 20 − 4 x , prin integrare rezultă V ( x ) = 20 x − 2 x 2 + c . Pentru
x = 0 , evident V ( 0 ) = 0 . Deci c = 0 şi V ( x ) = 20 x − 2 x 2 .
b) Se rezolvă ecuaţia V ' ( x ) = 0 şi avem 20 − 4 x = 0 , adică x = 5 . Deci pentru
x = 500 obiecte vândute într-o zi, max V ( x ) = V ( 5 ) = 50 , adică
max V = 50000 € .

3) Creştere şi descreştere exponenţială

Am văzut în clasa a X-a că funcţia N, care creşte sau descreşte, cu un procent

constant, poate fi descrisă sub forma N : [ 0, ∞ ) →
, N ( t ) = N 0 ekt ,
N 0 = N ( 0 ) , k = rata de creştere. Pentru k > 0 , N arată o creştere exponenţială, iar
pentru k < 0 , N descrie o descreştere exponenţială. În cele ce urmează găsim forma
funcţiei N, din ecuaţia pe care o verifică.
În condiţii ideale (spaţiu nelimitat, hrană abundentă, imunitate la boli etc.) viteza de
creştere a populaţiei P la momentul t este proporţională cu mărimea populaţiei la
momentul t. Deci P' ( t ) = kP ( t ) , k > 0 (numită creştere constantă – în unele cazuri
P '(t )
dată în procente – (de exemplu k = 3% se scrie k = 0,03 ). Din P ( t ) ≠ 0 ⇒ =k,
P (t )
iar de aici prin integrare ln P ( t ) = kt + c sau P ( t ) = ec ⋅ e kt = P ( 0 ) ekt .
− kt
Altfel din P ' ( t ) − kP ( t ) = 0 rezultă P ' ( t ) e − kt − ke − kt ⋅ P ( t ) = 0 sau ( P (t ) e ) ' =
= 0 , iar de aici P ( t ) e− kt = c, c = constantă. Deci P ( t ) = ce kt . Pentru t = 0 , avem
P ( 0 ) = P0 = c . Deci P ( t ) = P0 ekt .
Se spune că populaţia creşte exponenţial. Modelul prezentat este un model ideal, dar
în realitate (lipsă de hrană, boli etc.) viteza de creştere a populaţiei nu este continuă,
proporţională cu mărimea populaţiei.

18
Exemplu. Numărul de bacterii într-o anumită cultură are o viteză de creştere
proporţională cu numărul lor la momentul prezent. Ştiind că la momentul t = 0 sunt
1000 bacterii şi că după 2 ore sunt 1500 să se determine:
1) numărul de bacterii din cultură la momentul t .
2) după cât timp numărul lor se va dubla.

1 3
R.1) Avem P ( t ) = 1000e kt . Din P ( 2 ) = 1500 rezultă k = ln   ≈ 0,203 . De aici
2 2
P ( t ) = 1000e0,203t .
ln 2
2) Din P ( t ) = 2000 rezultă t = ≈ 3, 4 ore.
0, 203

Probleme propuse

1.Într-un liceu sunt 1000 elevi. Viteza cu care se răspândeşte un zvon printre ei este
exponenţială. Notăm N ( t ) numărul elevilor din liceu care au auzit zvonul după t
zile, N ( t ) = 2e1,24t .
1) Determinaţi ecuaţia diferenţială pe care o verifică N .
2) Câţi elevi au aflat zvonul la început, t = 0 ?
3) Câţi elevi au aflat zvonul după 5 zile?

2. Viteza de descreştere a unei substanţe radioactive este proporţională cu cantitatea

de substanţă prezentă. O treime din substanţa radioactivă scade la fiecare 5 ani.
Astăzi avem A ( 0 ) = A0 grame de substanţă.
1) Să se determine constanta de descreştere şi să se determine cantitatea de
substanţă care rămâne după t ani.
2) Să se determine timpul de înjumătăţire al substanţei radioactive (=timpul necesar
pentru ca jumătate din substanţa radioactivă să se reducă).

3. Din cauza inflaţiei, preţurile cresc anual. Preţul P după t ani este dat de
P ( t ) = P0 e0,05t , unde P0 este preţul iniţial.
1) Arătaţi că P verifică ecuaţia P ' ( t ) = 0,05 P ( t ) .
2) Dacă un litru de lapte costă 1€ , cât va costa după un an?
3) Dar după 3 ani?

4. O casă costă 100 000 € , iar valoarea ei creşte cu 5% pe an.

1) Determinaţi valoarea ei după t ani.
2) Care va fi valoarea ei după 10 ani?
3) După câţi ani casa îşi va dubla valoarea?

19
5. Producătorul unei emisiuni de televiziune doreşte să ştie cum va evolua numărul
celor care-i urmăresc emisiunea. Un matematician i-a propus formula
V ( t ) = 100 000e0,095t , unde t este numărul de săptămâni.
1) Câţi telespectatori a avut emisiunea la început, t = 0 ?
2) După câte săptămâni vor fi de cinci ori mai mulţi telespectatori decât la început?
* * * * *

Exerciţii propuse

1. Fie g :
→
, g ( x ) = x 2 − x . Să se determine funcţia G :
→
pentru care panta

tangentei la graficul lui G în punctul ( x ,G ( x ) ) este g ( x ) , ∀x ∈
şi G conţine punctul
( −1,1) .
1
2. Fie g : ( 0, ∞ ) →
, g ( x ) = , iar S : [1, ∞ ) → [ 0, ∞ ) , aria domeniului delimitat de graficul
x
lui g, axa Ox şi dreptele paralele cu Oy, care trec prin punctele A şi M de pe graficul lui g de
abscise 1 şi x ( ≥ 1) . Fie x0 ≥ 1 , număr fixat.
1 S ( x 0 + h ) − S ( x0 ) 1
1) Pentru h > 0 , arătaţi că ≤ ≤ , (1).
x0 + h h x0
2) Dacă h < 0 şi x0 + h ≥ 1 stabiliţi o relaţie similară cu (1).
1
3) Deduceţi că S este derivabilă în x0 şi S ' ( x0 ) = = g ( x0 ) .
x0
4) Arătaţi că S este o primitivă pe [1, ∞ ) a lui g. Deduceţi că S ( x ) = ln x , x ≥ 1 .

3. Un obiect se mişcă de-a lungul unei axe cu viteza v ( t ) = t 2 − 3t + 2 unităţi pe secundă. În

poziţia iniţială (la t = 0 ) obiectul se află la 2 unităţi la dreapta originii. Determinaţi poziţia
obiectului după 4 secunde.

4. Un obiect se mişcă de-a lungul unei axe cu acceleraţia a ( t ) = 2t − 2 unităţi pe secundă. În

poziţia iniţială (la t = 0 ) se află la 5 unităţi la dreapta originii. O secundă mai târziu se mişcă
la stânga cu viteza de 4 unităţi pe secundă.
Determinaţi poziţia obiectului după t=4 secunde.

5. Fie a, v, s acceleraţia, viteza şi respectiv spaţiul parcurs de o particulă care pleacă din O şi
se deplasează de-a lungul axei Ox. Determinaţi v şi s după timpul t , în cazurile:
1
1) a = t + 1, s ( 0 ) = 0, v ( 0 ) = 2 ; 2) a = sin t , s ( 0 ) = 2, v ( 0 ) = ;
3
t 1
3) a = e , s ( 0 ) = 0, v ( 0 ) = 3 ; 4) a = , s ( 0 ) = 1, v ( 0 ) = 5 .
t +1

20
6. În exerciţiul de mai jos, determinaţi g dacă (pe rând)
1) g ' ( x ) = − x + 3, g ( 1) = 0 ; 2) g ' ( x ) = 2 x + 3, g ( −1) = 2 ;
3) g ' ( x ) = x 2 − 3 x , g ( 2 ) = 1 ; 4) g ' ( x ) = sin x , g ( 0 ) = 3 ;
5) g ''( x ) = x + 1, g ' ( 0 ) = 1, g ( 0 ) = −1 ; 6) g ''( x ) = x 2 − x , g '( 0 ) = 0, g ( 0 ) = 1 ;
7) g ''( x ) = sin x , g ' ( 0 ) = −2, g ( 0 ) = 1 .

7. Determinaţi ecuaţia curbei y = g ( x ) dacă se dă panta y ' şi punctul A ( x0 , y0 ) aparţine

curbei (în cazurile):
1
1) y ' ( x ) = 2 x + 1, ( 1,3 ) ; 2) y ' ( x ) = e x , ( 0,5 ) ; 3) y ' ( x ) = 2
, ( 0,1) .
x +1

8. Să se determine soluţiile generale ale ecuaţiilor diferenţiale:

1) y ' = 3 x + 1; 2) y ' = 2 x 2 − 3 x; 3) y ' = 2 x 3 − 3 x 2 + x .

1.4. PRIMITIVELE UNEI FUNCŢII. INTEGRALA

NEDEFINITĂ A UNEI FUNCŢII

Fie g : I →
, I interval. Ne propunem să determinăm o funcţie derivabilă

G : I →
, care să aibă proprietatea că în fiecare punct al intervalului I derivata ei să
fie G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ I . Funcţia G se numeşte funcţie primitivă a funcţiei g pe
intervalul I.
Problema determinării primitivei unei funcţii date conţine alte trei probleme:
a) O problemă de existenţă. Trebuie să arătăm că problema pusă nu este fără obiect,
adică astfel de funcţii G există.
b) Gradul de generalitate al soluţiei. Trebuie cercetat, în cazul când există, dacă
soluţia este unică sau sunt mai multe soluţii; în cazul când soluţia nu este unică să
găsim forma ei generală.
c) Determinarea funcţiei G. Trebuie să stabilim metodele pentru determinarea
funcţiei G a cărei derivată este g.
Pentru punctul b) răspundem acum. Să presupunem că există funcţii G şi fie G1 , G2
două primitive. Avem G1' ( x ) == G2' ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ I . De aici
( G1 − G2 ) ' ( x ) = 0, ∀x ∈ I . Atunci (o consecinţă a teoremei lui Lagrange)
G1 ( x ) − G2 ( x ) = c, ∀x ∈ I , unde c este o constantă arbitrară.
Aşadar am obţinut rezultatul următor:
Dacă există o primitivă G, atunci există o infinitate care diferă de G
printr-o constantă arbitrară.

21
Toate primitivele se obţin dintr-una (din G) printr-o deplasare paralelă cu axa Oy (Fig.
5), deci soluţia generală (dacă există) este formată dintr-o familie de curbe paralele,
numite astfel deoarece tangentele la curbele din familie în punctele de intersecţie cu o
'
paralelă la axa Oy, x = x0 sunt paralele, tgθ = G ( x ) + C  = g ( x0 ) . S-a văzut la
x = x0
capitolul Derivate că dacă f : I →
este o funcţie cunoscută (dată) derivabilă pe I,
atunci f ' : I →
se poate calcula (afla) şi se numeşte funcţia derivată a lui f .
Este posibil să inversăm această problemă în sensul schimbării rolurilor funcţiilor
cunoscute (date) şi calculate (aflate).
Într-adevăr dacă se consideră o funcţie
g : I →
cunoscută ca o derivată, atunci
să se găsească (afle, determine) o funcţie
G : I →
derivabilă cu proprietatea
G' = g .

O astfel de funcţie G se numeşte primitivă

(antiderivată) a lui g pe I . De obicei I este
interval din
. Fig. 5

Procedeul (operaţia) prin care se determină primitivele unei funcţii se

numeşte integrare (antiderivare).
A cunoaşte o funcţie ca derivată revine la a cunoaşte “o primitivă” a funcţiei.
Într-adevăr fie:
1) g :
→
, g ( x ) = x3 (funcţia dată), pentru care g ' :
→
, g ' ( x ) = 3 x 2 (funcţia
aflată);
2) g :
→
, g ( x ) = 1 − sin x , pentru care g ' :
→
, g ' ( x ) = − cos x ;
1
3) g :
→
, g ( x ) = arctg x , pentru care g ' :
→
, g ' ( x ) = .
1 + x2
Atunci “o primitivă” pentru
1' ) g :
→
, g ( x ) = 3 x 2 , x ∈
(funcţia dată), este G :
→
, G ( x ) = x3
(funcţia aflată) (G este derivabilă şi G ' ( x ) = x3 ' = 3 x 2 = g ( x ) , ∀x ∈
);
( )
2' ) g :
→
, g ( x ) = − cos x este G :
→
, G ( x ) = 1 − sin x (G este derivabilă
1
şi G ' ( x ) = (1 − sin x ) ' = cos x = g ( x ) , ∀x ∈
); 3' ) g :
→
, g ( x ) = , este
1 + x2
1
G :
→
, G ( x ) = arctg x (G este derivabilă şi G ' ( x ) = ( arctg x ) ' = = g ( x),
1 + x2
∀x ∈
).

22
Utilizarea articolului nehotărât în exprimarea “o primitivă” a lui g nu este o neglijenţă
gramaticală, ci vine să atragă atenţia că este vorba de o primitivă a lui g din mai multe
posibile (altfel spus primitiva unei funcţii nu este unic determinată). De exemplu,
x3
pentru funcţia g :
→
, g ( x ) = x 2 , funcţiile G1 , G2 , G3 :
→
, G1 ( x ) = ,
3
x3 x3
G2 ( x ) = + 1, G3 ( x ) = − 1 sunt trei primitive ale lui g.
3 3
Mulţimea tuturor primitivelor unei funcţii g : I →
se notează prin
simbolul ∫ g ( x ) dx (citim: integrală nedefinită din g de x de x).

Observaţii. 1) Determinarea unei primitive pentru o funcţie dată poate avea mai multe
soluţii.
x2
Fie g :
→
, g ( x ) = x . Atunci funcţiile Gk :
→
, Gk ( x ) = + k , k ∈
sunt
2
primitive ale lui g pe
şi sunt o infinitate.
2) Determinarea unei primitive pentru o funcţie poate fi dificilă sau foarte dificilă (în
orice caz operaţia de integrare este de cele mai multe ori mai dificilă decât cea de
 π 1
derivare). De exemplu pentru g :  0,  →
, g ( x ) = , avem
 2 cos x
 π 1 + sin x  π
G :  0,  →
, G ( x ) = ln este o primitivă a lui g pe  0,  , care nu este uşor
 2 cos x  2
de găsit dacă nu se cunoaşte forma lui G.
3)Determinarea unei primitive poate fi o problemă fără soluţie. Cele mai multe funcţii
pe care le analizăm sunt funcţii continue, care vom vedea mai târziu, sunt funcţii care
admit primitive (pe domeniul de continuitate). Existenţa unei primitive nu garantează
exprimarea ei cu ajutorul funcţiilor uzuale (polinomiale, raţionale, radical,
exponenţială, logaritmică, trigonometrice (directe şi inverse) etc.).
Aşa sunt funcţiile continue: g1 :
→
, g1 ( x ) = cos x 2 , g 2 :
* →
,
sin x 2 1
g2 ( x ) = , g3 :
→
, g3 ( x ) = e− x , g 4 : (1, ∞ ) →
, g 4 ( x ) = .
x ln x
Cu aceste elemente putem defini riguros noţiunea de primitivă a unei funcţii.

Definiţie. Fie g : I →
, I interval. Funcţia g admite primitive pe I (se mai

spune că g este antiderivabilă pe I) dacă există G : I →
cu proprietăţile:
1) G este derivabilă pe I;
2) G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ I

23
Observaţii: 1) Întotdeauna trebuie precizată mulţimea pe care funcţia dată admite
primitive.
2) Funcţia G, din definiţie, se numeşte o primitivă a lui g (sau încă se mai spune că G
este o antiderivată a lui g pe I). Dacă G există se spune că g este primitivabilă pe I.
Noi vom folosi exprimarea “g admite primitive pe I”, iar “G este o primitivă a lui g”.
3) Dacă I = [ a, b ] , atunci G ' ( a ) = Gd' ( a ) (se ia derivata la dreapta în x = a ) şi
G ' ( b ) = Gs' ( b ) (derivata lui G la stânga în x = b ).
Să reţinem că integrarea are un avantaj. Ne permite să verificăm rezultatul. Dacă
derivăm funcţia ( G ) obţinută prin integrare, atunci trebuie să obţinem funcţia g.
Operaţia de integrare o reprezentăm prin simbolul ∫ care , este litera “s” alungită,
fiind prima literă a cuvântului sumă, care aşa cum vom vedea are legătură cu
integrarea, fiind un alt aspect al ei.
Diferenţiala dx este scrisă după funcţia care se integrează, pentru a indica variabila
independentă utilizată pentru diferenţiere şi variabila care este utilizată pentru
integrare. Deci, ∫ f ( x ) dx spune că f ( x ) este integrată în raport cu x .
4) Dacă G=g , atunci egalitatea g ' = g reprezintă o ecuaţie diferenţială liniară de
ordinul întâi.
Exemple. 1. Pentru funcţia g :
→
, g ( x ) = x 2 , o primitivă a ei pe
este funcţia
x3
G :
→
, G ( x ) = , deoarece G este funcţie derivabilă şi G ' ( x ) = x 2 = g ( x ) , ∀x ∈
.
3
 π 1  π
2. Funcţia g :  0,  →
, g ( x ) = are ca primitivă pe  0, 2  funcţia
 2  cos 2 x  
 π
G :  0,  →
, g ( x ) = tg x , deoarece G este derivabilă şi în plus
 2
1  π
G '( x ) = = g ( x ) , ∀x ∈  0,  .
cos 2 x  2

Definiţie. Fie g : I →
(I interval) o funcţie care admite primitive pe I .

Mulţimea primitivelor lui g se numeşte integrala nedefinită a lui g şi se
notează prin
∫ g ( x ) dx = {G : I →
G = primitivă a lui g}
Operaţia de detereminare a primitivelor unei funcţii se numeşte integrare.

24
Observaţii. 1) Să reţinem că integrala nedefinită este o mulţime infinită de funcţii,
în timp ce primitiva este o funcţie.
2) Expresia g ( x ) dx se numeşte element de integrare, g ( x ) este integrandul iar x
variabila de integrare şi în plus g ( x ) dx = G' ( x ) dx = dG ( x ) este diferenţiala
funcţiei G (despre diferenţiala unei funcţii derivabile vom vorbi la Metode de
integrare – integrarea prin părţi).
Avem: 1) d ∫ g ( x ) dx = g ( x ) dx (sau cum ∫ g ( x ) dx este o funcţie de x,

( ∫ g ( x ) dx )' = g ( x ) ); 2) ∫ dG ( x ) = G ( x ) + c sau ∫ G' ( x ) dx = G ( x ) + c ( ∫ şi d se

“reduc” reciproc, numai că la G trebuie să adunăm o constantă c. În acest sens cele
două operaţii de diferenţiere şi integrală sunt operaţii inverse una alteia).
Într-adevăr, pentru 1), d ∫ g ( x ) dx = d ( G ( x ) + c ) = dG ( x ) = G' ( x ) dx =g ( x ) dx , iar
pentru 2) avem ∫ dG ( x ) = ∫ G' ( x ) dx = G ( x ) + c .
Să reţinem că:

Derivare
g (dată derivabilă) g ' (unică)
determinăm derivata

Integrare
∫ g ( x ) dx
determinăm primitivele
g (dată)

, f ( x ) = x 3 este F :
→
,
Exemple. 1. O primitivă pe
a funcţiei f :
→
,
'
x4  x4 
F ( x) = , x ∈
, deoarece F este derivabilă şi F' ( x ) =   = x 3 = f ( x ) , ∀x ∈
.
4  4 
 
2x
2. O primitivă pe
a funcţiei f :
→
, f ( x ) = 2 x este F :
→
, F ( x ) = , pentru că
ln 2
'
 2x 
F este derivabilă şi F' ( x ) =  = 2 x = f ( x ) , ∀x ∈
.
 ln 2 
 
1
3. O primitivă pe ( − a ,a ) , a > 0 a funcţiei f : ( − a , a ) →
, f ( x ) = este funcţia
a − x2
2

x
F : ( -a,a ) →
, F ( x ) = arcsin deoarece F este derivabilă pe ( − a , a ) şi
a

25
 1
'
 x a 1
F '( x ) =  arcsin  = = = f ( x ) , ∀x ∈ ( − a , a ) .
 a x 2
a − x2
2
1− 2
a

4. Să se determine a , b ∈
astfel încât funcţia G să fie o primitivă a funcţiei g, unde

 1 
g , G :  − , ∞  →
, g ( x ) = 1 + 2 x , G ( x ) = ( ax + b) 1 + 2 x .
 2 
R. G este o funcţie derivabilă. Fiind produs de funcţii derivabile, avem:
ax + b 1
G' ( x ) = a 1 + 2 x + . Din G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x > − se obţine egalitatea
1 + 2x 2
ax + b 1
a 1 + 2x + = 1 + 2 x , ∀x > − ⇔ a ( 1 + 2 x ) + ax + b = 1 + 2 x , ∀x > −1 ⇔ 3ax +
1 + 2x 2
1 2 1
+ a + b = 1 + 2 x , ∀x > − . De aici 3a = 2, a + b = 1 când a = , b = .
2 3 3
1
Deci G ( x ) = ( 2 x + 1) 2 x + 1 .
3

Următorul rezultat ne dă informaţii despre două primitive ale unei funcţii pe un

interval şi cum se pot genera toate primitivele funcţiei dacă se cunoaşte una din ele.
Mai precis are loc următoarea:

Teoremă. Fie g : I →
, I interval din
.

1) Dacă G1 , G2 : I →
sunt două primitive ale lui g pe I, atunci
G1 ( x ) − G2 ( x ) = c, ∀x ∈ I , c = constantă reală.

Două primitive ale unei funcţii pe un interval diferă printr-o constantă.

2) Dacă G este o primitivă a lui g pe I, atunci orice altă primitivă a

lui g este de forma G + c, c ∈
.

Dacă se cunoaşte o primitivă a unei funcţii pe un interval, atunci orice

altă primitivă se obţine prin adăugarea unei constante reale.

Demonstraţie. 1) Din ipoteză G1 , G2 sunt funcţii derivabile pe I şi G1' = G2' = g . De

aici ( G1 − G2 ) ' = 0 . Atunci, via corolar al teoremei lui Lagrange, există o constantă
c ∈
astfel încât G1 − G2 = c .
2) Fie H : I →
o altă primitivă a lui g pe I. Deci H este derivabilă şi H ' = g = G ' .
Conform cu 1) există c ∈
astfel încât H − G = c sau H = G + c .

26
Observaţii. 1) Din prima parte a teoremei deducem că pentru o funcţie definită pe un
interval, dacă există două primitive, atunci ele diferă printr-o constantă.
Dacă se extinde definiţia primitivelor pentru funcţii definite pe reuniune de intervale,
atunci afirmaţia din teoremă nu mai este adevărată.
Într-adevăr, fie g :
− {0} →
, g ( x ) = x .
Atunci funcţiile:
 x2
 + 1, x < 0
2 x2
G1 , G2 :
− {0} →
, G1 ( x ) =  , G2 ( x) = sunt primitive pentru g pe
2 2
 x
 2 − 1, x > 0
1, x > 0

− {0} , dar G1 ( x ) − G2 ( x ) =  , care evident nu este o funcţie constantă pe
−1, x < 0

− {0} .
2) A doua parte a teoremei ne precizează că dacă o funcţie are o primitivă, atunci din
această primitivă se pot obţine toate primitivele prin adăugarea unei constante
arbitrare la primitiva dată.
Deci, integrala nedefinită a funcţiei g : I →
este mulţimea ∫ g ( x ) dx = G + C , unde
G este o primitivă a lui g pe I, iar C se numeşte constantă de integrare,
C = {c : I →
, c ( x ) = c, ∀x ∈ I , c ∈
} (reprezintă mulţimea funcţiilor constante
definite pe I). Sunt uşor de demonstrat egalităţile de mulţimi:
1) C + C = C ; 2) λ C = C , ∀λ ∈
, λ ≠ 0 .
Vom adopta scrierea ∫ g ( x ) dx = G ( x ) + C şi deci ∫ G ' ( x ) dx = G ( x ) +C .
Avem ∫ g ( x ) dx + C = ∫ g ( x ) dx .
3) Dacă g este o funcţie care admite primitive, atunci am văzut că mulţimea
primitivelor este infinită. În ce condiţii o primitivă poate fi individualizată?
Dacă x0 ∈ I şi y0 ∈
atunci există o unică primitivă G : I →
, cu proprietatea
G ( x0 ) = y0 .
Într-adevăr, dacă H : I →
este o primitivă a lui g pe I, atunci o altă primitivă
G : I →
a lui g este G = H + c . Cum G ( x0 ) = y0 se obţine c = y0 − H ( x0 ) .
Condiţia G ( x0 ) = y0 este numită adesea condiţie iniţială, cu referiri la anumite
situaţii din fizică. Rezultatul obţinut corespunde situaţiei grafice când printr-un punct
( x0 , y0 = G ( x0 ) ) trece o singură curbă din mulţimea celor care reprezintă primitivele
lui g.

27
 x3
Exemplu. Fie g :
→
, g ( x ) = x 2 , pentru care ∫ x 2dx = + C , (1).
3
În Fig. 6 sunt specificaţi câţiva membrii din familia (1) pentru diferite valori ale lui c. Fie
x3 4
G ( x) = + c o primitivă a lui g, cu proprietatea G ( 1) = . Atunci c = 1 .
3 3
Pentru determinarea mulţimii primitivelor unei funcţii care admite primitive
utilizăm unele constante, mai simple.

Plecând de la formulele de derivare

ale funcţiilor elementare, obţinem “prin
inversarea lor” integralele nedefinite uzuale.
De exemplu
( sin x )' = cos x, x ∈
⇒ ∫ cos xdx =
sin x + C , x ∈
.
Egalităţile din tabelul de mai jos al
integralelor nedefinite uzuale se verifică
prin derivare. Este indicată o primitivă G a
lui g, unde c din structura lui G este o
funcţie constantă din C , c ∈ C .
Fig. 6

Tabel de integrale nedefinite

Interva-
Funcţia g Primitiva G lul
Integrala nedefinită
a
1 (funcţia ax + c
∫ adx = ax + C
constantă)
xα , α ≠ − 1
(funcţia xα + 1 xα + 1
( 0, ∞ ) ∫x
2 α
+c dx = +C
putere cu α +1 α +1
exponent real)
( 0, ∞ )
1 dx
∫ x = ln x + C
ln x + c sau
3
x ( −∞ ,0 )

a x , a > 0, a ≠ 1 ax
∫ a dx =
x
a x +C,
4 +c
ln a
(funcţia ln a
∫ e dx = e + C
x x
exponenţială)

28
 dx
1
1
ln
x−a
+c
( −∞, −a ) ∫ x2 − a2 =
5 ,a ≠ 0 2a x+a sau ( −a,a)
x − a2
2
=
1
ln
x−a
+C
sau ( a,∞
∞) 2a x+a
dx 1 x
6
1
,a ≠ 0
1 x
arctg + c
∫ x 2 + a 2 = a arctg a + C
x2 + a 2
a a

∫
1 dx x
,a ≠ 0 x = arcsin +C
7 a −x2 2 arcsin + c ( −a, a ) a −x 2 2 a
a

ln x + x 2 + a 2 + c
( ) ∫
1 dx
8 ,a ≠ 0
= ln x + x2 + a2 + C
( )
2 2
x +a x + a2
2

∫
( −∞ , − a ) dx
1 ln x + x 2 − a 2 + c = ln x + x2 − a 2 +
9 ,a ≠ 0 sau 2
x −a 2
x2 − a2
( a, ∞ ) +C

10 sin x − cos x + c
∫ sin xdx = − cos x + C

11 cos x sin x + c
∫ cos xdx = sin x + C
 π
 ( 2 k + 1) 2 ,


∫ cos
1 π
dx
12 tg x + c = tg x + C
cos x 2 ( 2k + 3 )  2
x
2
k∈

∫ sin
1 ( kπ ,( k + 1) π ) dx
13 −ctg x + c = −ctg x + C
2 2
sin x k∈ x
 π
 ( 2 k + 1) 2 ,

14 tg x − ln cos x + c ( 2k + 3 )
π ∫ tg xdx = − ln cos x + C

2
k∈
( kπ , ( k + 1) π )
15 ctg x ln sin x + c
k∈
∫ ctg xdx = ln sin x + C

Observaţii. 1) De obicei primitiva G se ia cu funcţia constantă egală cu zero, c = 0 ,

dacă asupra lui G nu sunt condiţii iniţiale.
2) Probaţi că funcţia G este o primitivă a lui g, observând că G este funcţie derivabilă
şi că verifică egalitatea G ' = g .

29
De exemplu, pentru integrala de la 6 (vezi tabelul de integrale nedefinite),
1
'
1 x 1 x 1 a
G ( x ) = arctg + c .Avem G ' ( x ) =  arctg  + c' = ⋅ +0=
a a a a a x
2
1+  
a
1
= 2 = g ( x) .
x + a2
3) Următoarele integrale nu se pot exprima prin intermediul funcţiilor elementare:
− x2
∫e ∫ sin x dx, ∫ cos x 2 dx (integralele lui Fresnel),
2
dx (intergrala lui Poisson),
dx sin x cos x
∫ ∫
ln x
,
x
dx,
∫x
dx . Totuşi ele se pot exprima prin serii infinite de puteri

 sin x x3 x5 
 ∫ dx = c + x − + + ...  . În acest capitol vom studia funcţii pentru care

 x 3 ⋅ 3! 5 ⋅ 5! 
primitivele se exprimă cu ajutorul funcţiilor elementare. Pentru a găsi primitivele vom
utiliza tabelul de integrale nedefinite, câteva tehnici de integrare şi operaţiile algebrice
cu primitive.

Problema existenţei primitivelor. Proprietăţi ale integralei nedefinite

În acest paragraf evidenţiem o clasă largă de funcţii care admit primitive pe un

interval. În acelaşi timp vedem care sunt operaţiile algebrice pe mulţimea funcţiilor
care admit primitive, care generează de asemenea funcţii ce admit primitive.
Mai precis are loc următoarea

Teoremă. Orice funcţie continuă g : I → » , I interval, admite primitive pe I.

Demonstraţia acestui rezultat va fi dată în capitolul următor. Teorema dă o condiţie

suficientă ca o funcţie să admită primitive.
În determinarea unei primitive F a lui f continuă, f funcţie multiformă, trebuie să ţinem
seamă că orice primitivă este continuă. Din această condiţie, numită “lipirea
constantelor” se obţine legătura care apare între constantele din expresia primitivei.
Condiţia F ' = f (consecinţă a teoremei lui Lagrange) are loc în punctele de trecere de
la o formă la alta a lui f. Dacă f nu este continuă, atunci trebuie arătat că F ' = f .
Reciproca acestei teoreme este falsă, adică există funcţii discontinue care admit
primitive.

30
 Aşadar, o modalitate de a stabili dacă o funcţie admite primitive pe un
interval este de a-i studia continuitatea. Dacă funcţia este continuă,
atunci admite primitive.

e x , x ≥ 0
Exemplu. Să se arate că g :
→
, g ( x ) =  , admite primitive pe
. Să se
 x + 1, x < 0
determine o astfel de primitivă.
R. Evident g este continuă pe
* , fiind definită pe [ 0, ∞ ) prin intermediul funcţiei exponenţiale
(care este continuă pe
, deci şi pe restricţia [ 0, ∞ ) ) iar pe ( −∞,0 ) prin funcţie polinomială (care
este continuă pe
, deci şi pe restricţia ( −∞,0 ) ).
Studiem continuitatea în x = 0 .
Din lim g ( x ) = lim g ( x ) = g ( 0 ) ⇔ lim ( x + 1) = lim e x = g ( 0 ) = 1 , se deduce că g este continuă şi
x 0 x0 x0 x0
în x = 0 . Deci g este continuă pe
. Prin urmare g admite primitive pe
. Pentru a calcula o
primitivă G :
→
se calculează pe [ 0, ∞ ) , ∫ e x dx iar pe ( −∞,0 ) , ∫ ( x + 1) dx .
e x + k1, x ≥ 0

Avem G ( x ) =  x 2 . Legătura între constantele k1, k2 se obţine din cerinţa de
 + x + k2 , x < 0
2
continuitate în x = 0 a funcţiei G (G fiind derivabilă în x = 0 , implică G este continuă în x = 0 ).
Avem: G este continuă în x = 0 ⇔ lim G ( x ) = lim G ( x ) = G ( 0 ) ⇔ k2 = 1 + k1 .
x0 x 0
Se poate lua k1 = 0 şi deci k2 = 1 . Prin urmare forma finală a unei primitive G pentru g este
e x , x ≥ 0

G ( x ) =  x2 .
 + x + 1, x < 0
2
Din construcţie avem că G este derivabilă pe
* şi G ' ( x ) = g ( x ) , x ∈
* . Se verifică simplu că
G ' ( 0 ) = g ( 0 ) = 1 . (De fapt ultima verificare nemaifiind necesară, pentru că g fiind continuă, admite
primitive. Deci este necesar să găsim doar relaţia dintre constantele k1, k2 ).

Observaţie. După cum se observă din acest exemplu, pentru a calcula o primitivă a
funcţiei g pe întreaga mulţime
, a trebuit să calculăm primitive ale lui g pe
submulţimile ( −∞,0 ) , [ 0, ∞ ) din
şi apoi să realizăm “lipirea” lor în punctul x = 0
pentru a obţine o primitivă G a lui g pe întreaga mulţime
.
Legătura între constantele k1 şi k2 se realizează din cerinţa de continuitate a lui G în
punctul x = 0 (dacă ştim că g admite primitive, atunci G este derivabilă şi prin urmare
continuă). Verificarea derivabilităţii lui G în punctul de “lipire” x = 0 nu mai este

31
necesară (are loc imediat), aceasta având loc deoarece g fiind continuă pe
, g admite
primitive pe
.
Atragem atenţia că, în acest caz, integrala nedefinită a lui g este ∫ g ( x ) dx = G ( x ) + C ,
cu G determinată mai sus.
În general dacă g : I →
, unde I = [ a, b ]
 g1 ( x ) , x ∈ [ a, x1 ] = I1

 g 2 ( x ) , x ∈ ( x1 , x2 ] = I 2
g ( x) =  , este o funcţie continuă pe I, atunci pentru a calcula
.......................................
 g ( x ) , x ∈ ( x , b] = I
 k k −1 k

o primitivă G a lui g se calculează: pe I1 , ∫ g1 ( x ) dx ; pe I 2 , ∫ g 2 ( x ) dx ; …; pe

I k , ∫ g k ( x ) dx şi se alege câte o primitivă dintre mulţimile de mai sus:
G1 ∈ ∫ g1 ( x ) dx, G2 ∈ ∫ g 2 ( x ) dx, ..., Gk ∈ ∫ g k ( x ) dx , după care “arhitectura” lui G
G1 ( x ) + c1 , x ∈ I1

G ( x ) + c2 , x ∈ I 2
este: G ( x ) =  2 , unde constantele c1 , c2 ,... , ck se determină din
...............................
G ( x ) + c , x ∈ I
 k k k
condiţia de continuitate a lui G în punctele de “lipire” x1 , x2 , ..., xk −1 . Uneori se
utilizează în determinarea constantelor, condiţia ca G să fie continuă la capete:
G ( a ) = lim G ( x ) , G ( b ) = lim G ( x ) .
x a xb
Facem precizarea că se poate lua constanta c1 = 0 (dacă nu este o altă condiţie pentru
G şi punctele din I1 ). Acum integrala nedefinită este:

∫ g ( x ) dx = G ( x ) + C cu G precizată mai sus.

Înainte de a prezenta următorul rezultat important precizăm că dacă

F ( I ) = { f : I →
} , iar A, B ⊂ F ( I ) , atunci A + B = { f + g f ∈ A, g ∈ B} ,
λ A = {λ f f ∈ A} , λ ∈
. Rezultatul următor ne spune că adunarea şi înmulţirea cu
scalari nenuli a funcţiilor care admit primitive dau tot funcţii care admit primitive. Mai
precis are loc următoarea

32
 Teoremă. (Operaţii algebrice cu funcţii care admit primitive)
Fie f , g : I →
, I interval, două funcţii care admit primitive pe I şi α ∈
* .
Atunci:
1) f + g admite primitive pe I şi
∫  f ( x ) + g ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ g ( x ) dx
Integrala sumei este egală cu suma integralelor.
2) α f admite primitive pe I şi ∫ α f ( x ) dx = α ∫ f ( x ) dx

Constanta iese de sub integrală.

Demonstraţie*. 1) Fie F , G : I →
primitive pentru f şi respectiv g pe I. Atunci este

clar că F + G este derivabilă şi în pus ( F + G ) ' = F '+ G ' = f + g . Deci F + G este o
primitivă a lui f +g pe I. Deci pe de o parte
∫  f ( x ) + g ( x ) dx =
= F ( x ) + G ( x ) + C (1), iar pe de altă parte
∫ f ( x ) dx + ∫ g ( x ) dx = F ( x ) + C +
G ( x ) + C = F ( x ) + G ( x ) + C + C = F ( x ) + G ( x ) + C (2).
Din (1) şi (2) rezultă
∫  f ( x ) + g ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ g ( x ) dx .
2) Fie F : I →
o primitivă a lui f pe I. Atunci α F este o primitivă a lui α f pe I,
deoarece αF este derivabilă şi (α F ) ' = α F ' = α f . Prin urmare

∫α f ( x ) dx = α F ( x ) + C (1). Pe de altă parte α ∫ f ( x ) dx = α ( F ( x ) + C ) =

= α F ( x ) + α C = α F ( x ) + C (2).
Din (1) şi (2) rezultă egalitatea
∫α f ( x ) dx = α ∫ f ( x ) dx .
Observaţii. 1) Rezultate similare au loc pentru funcţii derivabile f , g : I →
şi
α ∈
* : ( f + g ) ' = f '+ g ' şi (α f ) ' = α f ' .
Schematic:

(f+ g ) ' = f '+ g '

Derivata sumei egală
∫( f + g) = ∫ f + ∫ g
Integrala sumei este egală cu suma
cu suma derivatelor
integralelor

33
 ( αf ) ' = αf '
Constanta iese de
∫ αf = α ∫ f
sub derivare
Constanta iese de sub integrală

Sunt greşite scrierile:

∫ f ( x ) g ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx ⋅ ∫ g ( x ) dx,
f ( x) ∫ f ( x ) dx
∫ g ( x ) dx = g ( x ) dx
∫
n
( ∫ f ( x ) dx ) = ∫ f n ( x ) dx
n
2) Dacă fi : I →
, i = 1,n sunt funcţii care admit primitive şi α i ∈
, ∑ α i2 ≠ 0 ,
i =1
 n  n
atunci
∫  ∑α f ( x )  dx = ∑α ∫ f ( x ) dx .
i =1
i i
i =1
i i

∫ ∫ ∫
În particular: ( − f ) = − f şi ( f − g ) = f − g .
∫ ∫
3) Suma dintre o funcţie care admite primitive ( f ) şi o funcţie care nu admite
primitive (g) pe acelaşi interval I este o funcţie care nu admite primitive pe I.
Într-adevăr, fie h : I →
, h ( x ) = f ( x ) + g ( x ) , x ∈ I . Dacă, prin absurd h ar admite
primitive, atunci, g = h − f ar admite primitive pe I, fals.
1
4) Se verifică uşor că dacă F este o primitivă a lui f , atunci x → F ( λ x ) , λ ≠ 0 este
λ
*
o primitivă a funcţiei x → f ( λ x ) , x ∈

x3
Exemplu. Fie funcţia f ( x ) = x2 + 2 x cu primitiva F ( x ) = + x 2 . Dacă f1 ( x ) = f ( 2 x ) =
3
1 1 8  4
= 4 x 2 + 4 x , atunci o primitivă a ei este F1 ( x ) = F ( 2 x ) =  x 3 + 4 x 2  = x 3 + 2 x 2 .
2 2 3  3

Un mod de a arăta că o funcţie admite primitive pe un interval este de a o scrie ca o

combinaţie liniară de funcţii care admit primitive pe acest interval.

5) Produs de funcţii care admit primitive pe I nu este obligatoriu o funcţie care admite

34
  1
sin , x ≠ 0
primitive pe I. Într-adevăr, fie g :
→
, g ( x ) =  x .
0, x = 0
Această funcţie nu este continuă pe
( nefiind continuă în x = 0 ) admite primitive pe

. Pentru a determina o primitivă a lui g considerăm funcţia
 2 1
 x cos , x ≠ 0
G :
→
, G ( x ) =  x , care este derivabilă pe
(în x = 0, G ' ( 0 ) =
0, x = 0
 1 1
2 x cos + sin , x ≠ 0 1 1
= 0 ) şi avem: G ' ( x ) =  x x . De aici sin = G ' ( x ) − 2 x ⋅ cos ,
0, x = 0 x x

 1
 x cos , x ≠ 0
x ≠ 0 şi g ( x ) = f1 ( x ) − 2 f 2 ( x ) , unde f1 = G ' , iar f 2 ( x ) =  x . Evident
0, x = 0
f1 admite primitive (pe G), iar f 2 fiind continuă are, de asemenea, primitive. Ţinând
seama de observaţia precedentă deducem că g = f1 − 2 f 2 admite primitive. Totuşi
 21
2 sin , x ≠ 0
funcţia g ( x ) =  x nu admite primitive pe
deoarece
0, x = 0
 2
1 − cos 1  2
 x , x ≠ 0  , x ≠ 0 cos , x ≠ 0
g 2 ( x) =  = 2 − x , unde prima funcţie nu admite
 2 0, x = 0 0, x=0
0, x=0
primitive, în timp ce a doua funcţie admite primitive (se procedează ca la g,
2
considerând funcţia F ( x ) = x 2 ⋅ sin , x ≠ 0 şi F ( 0 ) = 0 ).
x
Funcţia G a fost aleasă derivabilă astfel încât prin derivare să obţinem în structura ei şi
1
pe g. Considerăm pe G ( x ) = h ( x ) co s şi calculăm
x
1 h(x) 1 1
G ' ( x ) = h ' ( x ) cos + sin . Pentru ca al doilea termen să fie sin se
x x 2 x x
alege h ( x ) = x 2 .
Dacă însă considerăm f , g :
→
cu f derivabilă şi f ' continuă, iar g admite
primitive, atunci produsul f ⋅ g admite primitive pe
.
Într-adevăr, fie G o primitivă a lui g, atunci ( Gf ) ' = G ' f + Gf ' = gf + Gf '

35
şi deci fg = ( Gf ) '− Gf ' este diferenţă de funcţii care admit primitive.
Exemple. 1. Să se determine o primitivă pe
a funcţiei f :
→
,
f ( x ) = x 2 + 2sin x − 3e x .
R. Se determină câte o primitivă pe
pentru funcţiile f1 ( x ) = x 2 , f 2 ( x ) = 2sin x, f3 ( x ) = −3e x ,
∀x ∈
.
x3
Acestea sunt F1 , F2 , F3 :
→
, F1 ( x ) = , F2 ( x ) = − 2 cos x şi respectiv
3
F3 ( x ) = −3e x ( F1' = f1, F2' = f 2 , F3' = f 3 ) . Deci o primitivă pe
a lui f este
x3
F :
→
, F ( x ) = F1 ( x ) + F2 ( x ) + F3 ( x ) = − 2cos x − 3e x .
3
5
2. Să se detrmine o primitivă pe ( 0, ∞ ) a funcţiei f : ( 0, ∞ ) →
, f ( x ) = 2 x + x− .
x
R. Se determină câte o primitivă pe ( 0,∞ ) pentru fiecare din funcţiile f1 ( x ) = 2 x, f 2 ( x ) = x ,
5
f3 ( x ) = − , x > 0 .
x
2
Acestea sunt F1, F2 , F3 : ( 0, ∞ ) →
, F1 ( x ) = x 2 , F2 ( x ) = x x , F3 ( x ) = −5ln x . Funcţia
3
2
F : ( 0, ∞ ) →
, F ( x ) = F1 ( x ) + F2 ( x ) + F3 ( x ) = x 2 + x x − 5ln x este o primitivă a lui f pe
3
( 0,∞ ) .

Excursie matematică (facultativ)

* * * * *
Funcţii care nu admit primitive

Vom indica aici câteva rezultate utile în a preciza că o funcţie nu admite

primitive pe un interval. Are loc următoarea

Teoremă. Fie g : I →
, I interval, o funcţie care admite primitive pe I.

Atunci g are proprietatea lui Darboux.

De aici deducem

Corolar 1. Dacă g : I →
nu are proprietatea lui Darboux pe I, atunci g nu

admite primitive pe I.

36
Acest corolar evidenţiază faptul că o condiţie necesară ca o funcţie să aibă primitive
pe o mulţime I este ca aceasta să aibă proprietatea lui Darboux.
 x, x ∈ 

Exemplu. Să se arate că g :
→
, g ( x ) =  1 nu are primitive pe
.
 x , x ∈
− 
R. Spunem că g : I →
, I interval, are proprietatea lui Darboux pe I, dacă
∀a, b ∈ I , a < b şi ∀λ ∈ ( g ( a ) , g ( b ) ) sau λ ∈ ( g ( b ) , g ( a ) ) atunci există xλ ∈ ( a, b )
astfel încât g ( xλ ) = λ .

Fie a = 2 < b = 5 . Avem: g ( 2 ) = 12 , g ( 5 ) = 15 . Fie λ = 12 ∈  15 , 12  . Să

arătăm că nu există x ∈ ( 2, 5 ) astfel încât g ( x ) = λ .
λ λ

1 1
Dacă ar exista x ∈ ( 2, 5 ) ∩  , atunci g ( x ) = x = . Dar ∉ ( 2, 5 ) .
λ λ λ
2 2
1 1
Dacă ar exista x ∈ ( 2, 5 ) ∩ (
\  ) atunci g ( x ) = = , ceea ce dă x = 2 ,
x
λ λ λ
2 λ
care însă este număr raţional! Deci g nu are proprietatea lui Darboux şi prin urmare
nu are primitive pe
.

Corolar 2. Fie g : I →
. Dacă g ( I ) = g ( x ) x ∈ I nu este interval, atunci

{ }
g nu admite primitive pe I.
1, x > 0

Exemple. 1. Să se arate că funcţia g :
→
, g ( x ) = 0, x = 0 nu admite primitive
−1, x < 0

not
pe
(g se numeşte funcţia semn, g = sgn ).
R. Cum g (
) = {−1,0,1} nu este interval, se deduce că g nu are primitive pe
.

2. Fie P un polinom nenul cu coeficienţi reali, un interval I ⊂
, şi o funcţie

neconstantă f : I →
cu proprietatea ( P  f )( x ) = 0, ∀x ∈ I . Să se arate că f nu
admite primitive pe I.
R. Fie S mulţimea rădăcinilor reale ale polinomului P. deoarece P ( f ( x ) ) = 0, ∀x ∈ I
rezultă că f ( I ) ⊆ S , adică f ( I ) este finită. Cum f ( I ) nu
este interval înseamnă că f nu admite primitive pe I.

37
 Corolar 3. Dacă g : I →
are discontinuităţi de prima speţă, atunci g nu
admite primitive.

 x, x ≤ 1
Exemplu. Funcţia f :
→
, f ( x ) =  nu admite primitive pe
, deoarece
 x + 1, x > 1
x = 1 este punct de discontinuitate de prima speţă pentru f, ls (1) = 1 ≠ ld (1) = 2,
f (1) = 1 .

Corolar 4. Dacă f : I →
, admite primitive pe I, atunci funcţia obţinută

din aceasta prin modificarea valorii într-un punct din I nu mai admite
primitive pe I.

 f ( x ) , x ∈ I − { x0 }
Demonstraţie. Fie x0 ∈ I şi g : I →
, g ( x ) = 
 y0 ≠ f ( x0 ) , x = x0
Fie J ⊂ I , interval cu x0 ∈ J . Dacă, prin absurd g ar admite primitive, atunci şi
h = f − g ar avea aceeaşi calitate. Ori h ( J ) = ( f − g )( J ) = {0, f ( x0 ) − g ( x0 )} nu
este interval, ceea ce arată că h nu admite primitive. Contradicţia a provenit din
presupunerea că g ar admite primitive.
 x 2 + 1, x ≠ 1
Exemplu. Funcţia f :
→
, f ( x ) =  nu admite primitive pe
,
0, x = 1
 x 2 + 1, x ≠ 1 0, x ≠ 1
deoarece f ( x ) =  + = f1 ( x ) + f 2 ( x ) . Funcţia f1 este continuă,
2, x = 1 −2, x = 1
deci admite primitive pe
, în timp ce f 2 nu are proprietatea lui Darboux pe

( f (
) = {0, −2} ) .
Rezultatele din corolarele 1 – 4 sunt tot atâtea modalităţi de a arăta că o funcţie nu
are primitive pe un interval.
O schemă de lucru utilă pentru a stabili dacă o funcţie g : I →
(I interval) admite
primitive pe I este prezentată pe pagina următoare.Dată fiind o funcţie pe I, prima
problemă pe care ne-o punem este aceea dacă funcţia este continuă pe I. Dacă este
continuă, atunci se ştie că ea admite primitive pe I. Dacă însă g nu este continuă,
atunci studiem dacă g are punct de discontinuitate de prima speţă din I. Dacă are,
atunci g nu are proprietatea lui Darboux pe I şi deci g nu va admite primitive pe I.
Dacă g nu are un astfel de punct în I, atunci studiem dacă g are proprietatea lui
Darboux pe I. Dacă g nu are această proprietate pe I, atunci g nu admite aici

38
primitive. Dacă însă se poate găsi G : I → » cu proprietăţile: 1) G este derivabilă pe
I; 2) G ' ( x ) = g ( x ) , x ∈ I , atunci G este primitivă a lui g pe I. În cazul în care G nu
verifică 1) sau 2), atunci g nu admite primitive pe I. Dacă g nu este continuă, atunci
se încearcă construcţia unei primitive G (deci se sar prima şi a doua etapă).

* * * * *

39
Probleme rezolvate

e x , x ≤ 0
1.Fie g :
→
, g ( x ) = 
 ax + b, x > 0, a , b ∈
.
Să se determine a , b astfel încât g să aibă primitive pe
.
R. O primitivă G :
→
a lui g are forma (se integrează g pe ( −∞,0] şi pe ( 0,∞ ) ).
e x + k , x≤0

G ( x ) =  ax 2 .
 + bx + k ', x > 0
 2
Cum G este derivabilă în x = 0 , rezultă G continuă în x = 0 , adică

lim G ( x ) = lim G ( x ) = G ( 0 ) ⇔ 1 + k = k ' .

x0 x0

Dacă luăm k = 0 , atunci k ' = 1 .

Funcţia G este derivabilă în x = 0 ⇔ Gs' ( 0 ) = Gd' ( 0 ) ∈
⇔ lim e x = lim ( ax + b ) ⇔ b = 1 .
x0 x0

e x , x≤0
 2
În final G ( x ) =  ax este primitivă pentru g pe
, deoarece G este derivabilă pe

 + x + 1, x > 0
 2
şi G ' ( x ) = g ( x ) , x ∈
( G ' ( x ) = g ( x ) , x ∈
* din construcţia lui G şi G ' ( 0 ) = g ( 0 ) = 1 de mai sus).
Deci a ∈
, b = 1 .
e ,
x
x ≤ 0 0, x ≤ 0
Altfel. Se scrie g sub forma g ( x ) =  + .
1 + ax, x > 0 b − 1, x > 0
Prima funcţie este continuă şi deci admite primitive (pe
). Pentru a doua funcţie, dacă b − 1 ≠ 0 ,
atunci x = 0 ar fi punct de discontinuitate de prima speţă şi deci funcţia nu admite primitive. Deci
trebuie ca b − 1 = 0 , iar a ∈
, caz în care g apare ca sumă de funcţii ce admit primitive.
2. Fie g :
→
, g ( x ) = e −3 x cos x . Să se determine numerele reale m,n pentru care funcţia
G :
→
, G ( x ) = e −3 x ( m cos x + n sin x ) este o primitivă a lui g (pe
).
R. Este clar că G este derivabilă pe
. Funcţia G este primitivă a lui g pe
, dacă
G '( x ) = g ( x ) , ∀x ∈
⇔ e−3x ( n − 3m) cos x − ( m + 3n) sin x = e−3x cos x, ∀x ∈
. Cum egalitatea este
π
adevărată pentru orice x ∈
, ea se verifică şi pentru x = 0 , cand n − 3m = 1 şi pentru x = când
2
3 1
m + 3n = 0 . Rezolvând sistemul în m şi n rezultă m = − ,n= .
10 10
15 x x + 1
3. Fie g : ( −1, ∞ ) →
, g ( x ) = . Să se determine a,b,c astfel încât
2
G : ( −1, ∞ ) →
, G ( x ) = ax 2 + bx + c
( ) x + 1 să fie o primitivă a lui g pe ( −1, ∞ ) .
R. Funcţia G fiind produs de funcţii derivabile pe ( −1, ∞ ) , este o funcţie derivabilă. Această funcţie
este primitivă pentru g (pe ( −1, ∞ ) ) dacă G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x > −1 .

40
 ax 2 + bx + c 15 x x + 1
Avem: ( 2ax + b ) x + 1 + = , x > −1 sau
2 x +1 2
( 5a − 15 ) x 2 + ( 4a + 3b − 15 ) x + 2b + c = 0, x > −1 .
Dând lui x trei valori distincte din intervalul ( −1, ∞ ) rezultă sistemul
5a − 15 = 0

4a + 3b − 15 = 0 , cu soluţia a = 3, b = 1, c = −2 .
2b + c = 0

4. Fie g : [ a , b ] →
, c ∈ ( a , b ) . Dacă g admite primitive pe [ a , c ] şi pe [ c , b ] , atunci să se arate
că g admite primitive pe [ a , b ] .
R. Fie G1 : [ a, c ] →
o primitivă a lui g pe [ a, c ] , iar G2 : [c, b] →
o primitivă a lui g pe [ c, b] .
Atunci luăm G : [ a, b] →
o posibilă primitivă a lui g (pe [ a, b] ) astfel:
G1 ( x ) , x ∈ [ a, c ]
G ( x) =  , unde k se determină din cerinţa de continuitate a lui G în x = c .
G2 ( x ) + k , x ∈ ( c, b ]
Avem: G este continuă în x = c ⇔ lim G ( x ) = lim G ( x ) = G ( c ) ⇔ G1 ( c ) = G2 ( c ) + k . De aici
xc x c

k = G1 ( c ) − G2 ( c ) .
Evident G ' ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] − {c} . Avem de arătat că G ' ( c ) = g ( c ) .
G ( x) − G (c ) G ( x ) − G1 ( c ) '
Avem: Gs' ( c ) = lim = lim 1 = ( G1 ) s ( c ) = g ( c ) ,
xc x−c xc x−c
G ( x) − G (c) G ( x ) + k − G1 ( c ) G ( x ) − G2 ( c ) '
Gd' ( c ) = lim = lim 2 = lim 2 = ( G2 )d ( c ) = g ( c ) ceea ce
xc x−c x  c x−c x  c x−c
arată că Gs' ( c ) = Gd' ( c ) = g ( c ) .
 1
( x + 1) sin , x ≠ 0
5. Să se arate că funcţia g :
→
, g ( x ) =  x admite primitive pe
.
 0, x=0


R. Scriem funcţia g sub forma:

 1  1
 x sin , x ≠ 0 sin , x ≠ 0
g ( x) =  x + x = g1 ( x ) + g 2 ( x ) , x ∈
.
0, x = 0 0, x=0
1 1
Prima funcţie ( g1 ) este continuă pe
* , iar din 0 ≤ x sin ≤ x se deduce lim x sin = 0 = g1 ( 0 ) ,
x x → 0 x
ceea ce arată că g1 este continuă şi în x = 0 . Deci g1 este continuă pe
şi prin urmare admite
primitive pe
. Funcţia g 2 , am arătat că admite primitive pe
. Deci funcţia g fiind suma a două
funcţii care au primitive pe
, are de asemenea primitive pe
( g 2 este un exemplu de funcţie
care nu este continuă, dar admite primitive).

41
6*. Să se arate că g :
→
, g ( x ) = [ x ] , unde [ x] este partea întreagă a numărului real
x ( [ x ] ∈  , [ x ] ≤ x < [ x ] + 1) , nu admite primitive pe
.
R. Cum g (
) =  nu este interval, rezultă că g nu admite primitive pe
.
7*. Să se arate că g :
→
, g ( x ) = x − [ x ] nu admite primitive pe
.
R. Aplicăm metoda reducerii la absurd. Dacă am presupune că g ar admite
primitive pe
, atunci ( − g ( x ) + x ) = [ x ] ar admite primitive pe
(ca sumă de funcţii, care admit
primitive pe
) în contradicţie cu problema precedentă. Contradicţia a provenit din presupunerea
făcută. Deci g nu admite primitive pe
.
 0, x≤0

8.* Să se arate că funcţia f :
→
, f ( x ) =  1 1 1 nu admite primitive pe
.
sin x − x cos x , x > 0
R. Dacă f ar admite o primitivă, atunci aceasta ar fi de forma:
k , x≤0

F ( x) =  1 .
 x sin x + k , x > 0
'

Din F continuă în x = 0 rezultă k = k ' . Se poate lua k = 0 .

0, x≤0

Deci F ( x ) =  1 .Este clar că F este derivabilă pe
* şi F ' ( x ) = f ( x ) , x ∈
* .
 x sin , x > 0
x
F ( x ) − F (0 ) F ( x ) − F (0)
Să vedem dacă F ' ( 0 ) = f ( 0 ) . Avem: Fs' ( 0 ) = lim = 0, Fd' ( 0 ) = lim =
x0 x x  0 x
1
limsin , care nu există. Deci F nu este derivabilă în x = 0 .
x0 x
Prin urmare f nu admite primitive pe
.

Probleme propuse
Primitiva unei funcţii

0. 1) Daţi definiţia unei primitive a funcţiei f : I →
, pe intervalul I ⊆
.

2) Daţi exemple de funcţii care au primitive.
3 ) Daţi trei exemple de primitive pentru o funcţie.
1, ≥ 0
4) Orice funcţie are o primitivă? Analizaţi exemplul f ( x ) =  .
 −1, x < 0
2
5) Două primitive ale funcţiei f :
→
, f ( x ) = e x diferă în x = 1 prin e. Cu cât diferă cele
două primitive în x = 10 ?


1. 1 ) Fie g , G : D →
, unde G este o primitivă a lui g. Precizaţi g dacă:
2x − 1
a) G ( x ) = x 3 − 5 x 2 + 1; b) G ( x ) = x ( x 2 − 3 ) ; c ) G ( x ) = ; d ) G ( x ) = x 2 + 1;
x2 + 1

42
 1 3 13 1
e) G ( x ) = ( ln x ) ; f ) G( x) = x − 2 x + x ; g ) G ( x ) = ⋅ ln x 2 + 1 ; h) G ( x ) =
( )
3 3 2
33 x x 1 x3
= e sin x ; i ) G ( x ) = + e x ; j ) G ( x ) = arcsin ; k ) G ( x ) = arctg ;
3 ln 3 3 6 2
1 1
l ) G ( x ) = arcsin x − 1 − x 2 ; m ) G ( x ) = arctg x 2 − ln ( x 4 + 1 ) ;
2 4
1 x+1 x x sin 2 x
n)G ( x ) = arctg ; p) G ( x ) = + 3 + ; q ) G ( x ) = 2 x + sin 2 x +
2 2 2 4
1 1
sin 4 x + sin6 x; r ) G ( x ) = x sin x + cos x; s ) G ( x ) = x arccos x − 1 − x 2 ;
2 3
t ) G ( x ) = x arcsin x − 1 − x 2 ; u) G ( x ) = 1 + x 2 arctg x − ln x + 1 + x 2 ;( )
x
v) G ( x ) = 2 ( x − 1 − x arcsin x ; z ) G ( x ) = x ln x 2 + 1 −
) ( ) + 2arctg x .
2 1 + x2
( )


2 ) În reperul xOy de mai jos sunt redate graficele funcţiei g şi a unei primitive G a lui g.
Precizaţi care este graficul fiecărei funcţii?

2. Să se determine f dacă pe rând:

1) f ' ( x ) = x 3 + 2 şi f ( 0 ) = 1; 2) f ' ( x ) = 3 x 2 + 2 x , f ( 1) = 3;
3) f ''( x ) = 6 x − 2, f ' ( 1) = −5, f ( 1) = 3; 4) f ''( x ) = cos x , f ' ( 0 ) = 1, f ( 0 ) = 2 .
3.1) Să se determine primitiva G a funcţiei g : D →  cu proprietatea G ( x0 ) = y0 în
2
cazurile: a) D = , g ( x ) = ( x − 1) ,G ( 2) = 3; b) D = , g ( x ) = sin x + 1, G ( 0) = 2;c) D = ( 0, ∞) ,
3
g( x) = − 2 x + e x , G ( 1) = e + 1 .
x
2) Arătaţi că funcţia G : D →  este o primitivă a funcţiei g : D →  , unde D este intervalul
indicat:
a ) D =  , G ( x ) = ( x − 2 ) ( x 2 + 2 x + 3 ) , g ( x ) = 3 x 2 − 1;
2
b ) D = ( 0, ∞ ) , G ( x ) =
3
( )
x x + 1 , g ( x) = x;

43
c ) D =
, G ( x ) = x cos x , g ( x ) = cos x − x sin x;
x
d ) D = ( 1, ∞ ) , G ( x ) = x 2 − 1, g ( x ) = .
x2 − 1
3) Fie funcţia g :
→
, g ( x ) = 3sin 2 x . Care din funcţiile de mai jos reprezintă o primitivă
a lui g pe
:
3 3
a ) G ( x ) = sin 2 x; b) Η ( x ) = − cos 2 x + 1; c ) K ( x ) = −3cos 2 x; d ) L ( x ) = 3sin 2 x − 5 ? .
2 2

4. 1 ) Arătaţi fără a calcula derivata, că F şi G sunt două primitive pe
ale unei funcţii în
cazurile:
1 − x6 x3 + 3 x2 − 1 x3 + x2 − 3
a) F ( x ) = 6
, G( x) = 6
; b) F ( x ) = 2
, G ( x) = .
1+ x 1+ x x +1 x2 + 1
2 ) Fie funcţia f ( x ) = x 2 − 2 x , iar F,G,H trei primitive ale acestei funcţii. Calculaţi
F ( 3 ) − F ( 1) , G ( 3 ) − G ( 1) şi H ( 3 ) − H ( 1) . Ce constataţi?
5. Fie f , g :
→
, f ( x ) = x cos x , g ( x ) = x sin x . Determinaţi primitivele
funcţiilor, calculând în prealabil derivatele lor.
6. Dacă F este o primitivă alui f pe
, atunci funcţia G ( x ) = F ( x − 2 ) este o primitivă pe
a
funcţiei g ( x ) = f ( x − 2 ) ? Dar H ( x) = F (2x) este o primitivă pe
a funcţiei
g( x) = f (2x) ?
7. Fie funcţia g :
→
, g ( x ) = x cos ( 3 x + 1)
a) Calculaţi g ' ( x ) ; b) Deduceţi o primitivă (pe
) pentru funcţia f :
→
,
f ( x ) = x sin ( 3 x + 1 ) .
 π 1
8. a) Să se determine o primitivă pe  0,  a funcţiei f ( x ) = .
 4 cos 2 x
 π sin x 3 2
b) Fie G :  0,  →
, G ( x ) = 3
; Arătaţi că G ' ( x ) = 4
− 2
;
 4  cos x cos x cos x
 π 1
c) Deduceţi o primitivă pe  0,  a funcţiei g ( x ) = .
 4 cos 4 x
9. Fie f , g :
→
, f ( x ) = x cos 2 x , g ( x ) = x sin 2 x .
a) Să se determine o primitivă pentru f + g pe
.
b) Arătaţi că există a , b ∈
astfel încât funcţia H ( x ) = ax sin 2 x + b cos 2 x să fie o primitivă
pe
pentru f − g .
c) Deduceţi câte o primitivă pentru f şi respectiv g pe
.
10. Fie f :
→
, f ( x ) = sin x + sin 3 x
a) Calculaţi f '( x ) , f'' ( x ) şi arătaţi că există a , b ∈
astfel încât f '' ( x ) + af ( x ) =
= b sin x , ∀ x ∈
.
b) Deduceţi o primitivă pentru f.

44
11. a) Arătaţi că funcţia f : ( 1, ∞ ) →
, f ( x ) = x 2 x − 1 are pe ( 1, ∞ ) o primitivă de forma
F ( x ) = P ( x ) x − 1 , unde P ( x ) este o funcţie polinomială de gradul trei care se va preciza.
b) Să se determine a , b ∈
astfel încât funcţia G să fie o primitivă a lui g în cazurile:
 1 
i) g , G :  − , ∞  →
, g ( x ) = 1 + 3 x , G ( x ) = ( ax + b ) 1 + 3 x ;
 3 
x
ii) g , G : ( −1, ∞ ) →
, g ( x ) = , G ( x ) = ( ax + b ) x + 1;
x +1
2x2 + 1
iii) g , G :
→
, g ( x ) = , G ( x ) = ( ax + b ) x 2 + 1 .
x2 + 1
c) Să se determine a , b, c ∈
astfel încât funcţia G să fie o primitivă a lui g în cazurile:
 3
i) g , G :  −∞ ,  →
, g ( x ) = x 3 − 2 x , G ( x ) = ax 2 + bx + c 3 − 2 x ;
( )
 2
1
ii) g , G : ( −∞ ,4 ) →
, g ( x ) = ( 5 x + 4 ) 4 − x , G ( x ) = ax 2 + bx + c 4 − x ;
( )
2
5x
iii) g , G : ( −2, ∞ ) →
, g ( x ) = x + 2, G ( x ) = ax 2 + bx + c x + 2 ;
( )
2
2 2
iv) g , G : ( 0, ∞ ) →
, g ( x ) = ln x , G ( x ) = x ( a ln x + b ln x + c ) ;
2 x x
2
v) g , G :
→
, g ( x ) = x e , G ( x ) = ( ax + bx + c ) e .
12. Să se determine a , b ∈
astfel încât G :
→
, G ( x ) = x 2 x − a − x − b să fie primitiva
unei funcţii g;
→
.
13. Dată fiind o funcţie g să se determine o primitivă G a lui g al cărei grafic să conţină
punctul A, în cazurile:
x −1 π 
a ) g ( x ) = 4 x 3 − 2 x + 3, A ( 1,3 ) ; b) g ( x ) = , A ( 1,0 ) ; c ) g ( x ) = sin x + cos 2 x , A  ,1  ;
x 2 
x −1
d ) g( x) = 3
, A ( −2,0 ) .
( x + 1)
14. Fie f : I →
, 0 ∈ I , o funcţie impară. Arătaţi că o primitivă F : I →
pe I a lui f este
funcţie pară.
Dacă f este pară, atunci o primitivă F : I →
, F ( 0 ) = 0 , pe I a lui f este impară.
 π  π
15. a) Arătaţi că funcţia f :  0,  →
, f ( x ) = ln ( tgx ) este derivabilă pe  0,  şi calculaţi
 2  2
f '( x ) .
 π  π 1
b) Deduceţi o primitivă pe  0,  pentru funcţia g :  0,  →
, g ( x ) = .
 2   2  sin x
1 a cos x b cos x  π
16. a) Arătaţi că există a , b ∈
astfel încât = + , ∀x ∈  0,  .
cos x 1 − sin x 1 + sin x  4

45
  π  π 1
b) Deduceţi o primitivă pe  0,  pentru funcţia g :  0,  →
, g ( x ) = .
 4  4 cos x
 π cos x sin x
17. Fie f , g :  0,  →
, f ( x ) = , g( x) = .
 3  sin x + cos x sin x + cos x
 π
Să se determine o primitivă pe  0,  pentru f + g , f − g şi apoi pentru f şi g.
 3
18. Un obiect se mişcă de-a lungul axei cu acceleraţia a ( t ) = 2t − 2 unităţi/ s 2 .

Poziţia sa iniţială (la t = 0 ) este 5 unităţi la dreapta originii. O secundă mai târziu obiectul se
mişcă la stânga cu viteza de 4 unităţi/s. Determinaţi poziţia obiectului după t = 4 s .
19. Viteza de creştere a populaţiei ( P ( t )) pe lună (t ) într-un oraş este dată de ecuaţia

diferenţială P ' ( t ) = 3 + 2 3 t .
1) Să se determine soluţia generală a acestei ecuaţii.
2) Să se precizeze soluţia particulară, dacă în prezent ( t = 0 ) , P ( 0 ) = 100 .
3) Care va fi populaţia oraşului peste 8 luni?
20. Un producător de obiecte artizanale realizează pe săptămână x obiecte. Funcţia de profit
săptămânal P ( x ) , în €, verifică ecuaţia P ' ( x ) = 15 − 0,2 x .
1) Dacă P ( 0 ) = −100 (costurile fixe sunt de 100 €/săptămână), să se determine P ( x ) .
2) Să se determine profitul în săptămâna în care realizează x = 10 obiecte.
3) Care este numărul de obiecte lucrate săptămânal care face maxim profitul?
21. Se doreşte umplerea unei piscine cu apă. Se ştie că volumul V ( t ) în m 3 al apei din
piscină după t ore verifică ecuaţia V ' ( t ) = 3 + 10t .
1) Dacă V ( 0 ) = 0 , atunci să se determine V ( t ) .
2) Pentru t = 1h , să se determine V ( 1) .
3) După câte ore se umple piscina, dacă aceasta are volumul 140 m 3 .
22. Într-un orăşel medicul depistează 12 persoane bolnave de un anumit virus. Se estimează că
numărul N al persoanelor infestate după n zile va fi dat de ecuaţia N ' ( n ) = 3 + 2n .
1) Să se determine funcţia N ;
2) Câte persoane vor fi bolnave după 3 zile?
23. Un şoarece cântăreşte 15 g la naştere, iar greutatea sa G ( t ) , în grame, după t săptămâni
2
creşte cu viteza (rata) de( 3 + t ) grame pe săptămână.
5
1) Scrieţi ecuaţia diferenţială şi apoi determinaţi formula care dă creşterea după t
săptămâni.

46
2) Care este greutatea şoarecelui după 5 săptămâni?
24. Un elev şi-a depus suma de 1000 € într-o bancă cu dobânda compusă continuă de 5 %.
Câţi bani va avea în cont după 5 ani şi care este dobânda câştigată în această perioadă?
25. Să se calculeze următoarele integrale: 1)
∫dx, x∈
;2) ∫πdx; 3) ∫x dx, x∈
; 2

∫ x dx, x > 0; 5) ∫ x xdx, x ≥ 0; 6) ∫( x − 3x ) dx, x ∈
; 7) ∫ x ( x − 2) dx, x ∈
;

1 2 2
4) 2

x 3 5   x − x +1 2

∫ ∫ 2 x x  ∫ x dx, x > 0;
2
8) ( x − 1) ( x + 5) dx, x ∈
;9)  − +  dx, x < 0;10) 
2
2

2
2
1  (x − 2)
∫ ∫ x dx, x > 0;13) ∫ x + 1 , x ∈
;
dx
11)  − 2 x + 3 3 x  dx , x ≥ 0;12) 3 2
 3 
2
1− x 
2

∫ x + 1;15) ∫ x  dx, x > 0;16) ∫( 2 − 3e ) dx, x ∈
;17) ∫ 2 e dx, x ∈
;

x dx x x 2x x
14) 2 2

x x 2

∫ 10 dx, x ∈
; 19) ∫ x − 9 , x ∈( −3,3); 20) ∫ x − 9 dx, x > 3; 21)∫ 4x − 9 ,

2 +5 dx x dx
18) x 2 2 2

 3 3
2

∫ ∫ ∫
dx x + 25 + 3 dx
x ∈  − ,  ; 22) , x ∈
; 23) dx , x ∈
; 24) ,
 2 2 x + 25 2
x + 25 9x + 4 2 2

( x 2 + 9 − 5 dx ) 2
( 3 − x ) dx , x ∈ ( −4,4);
∫ ∫ x +9 ∫ 16 − x
dx
x ∈
; 25) , x ∈ ( −4,4 ) ; 26) 2
, x ∈
; 27)
16 − x 2 2

2 2 4 2

∫ x −4 ∫ x +1 ∫ x + 1 dx, x ∈
;
x −2 + x +2 x dx x −1
28) dx , x > 2; 29) , x ∈
; 30) 2 2
4

2
 x
3 2

∫ x − x +1 ∫ ( 4 x + 1)(9 x + 1) ∫  2 2 
x +1 13 x + 2 x
31) 2
dx , x ∈
; 32) dx; 33)  sin + cos  dx , x ∈
;
2 2

 π  π
3

∫ sin x ∫ 2 ∫
1 − sin x x 2
34) dx , x ∈  0,  ; 35) sin dx , x ∈
; 36)
2
1 + sin 2 x dx , x ∈  0,  ;
 2  2
 π  π  π
∫ cos x dx, x ∈  0, 2 ; 38) ∫ tg x dx, x ∈  0, 2 ; 39) ∫ (1 + tg x ) dx, x ∈  0, 2 ;
cos 2 x 2 2
37) 2

 x
∫ 2 ∫ sin ( x + 2)sin ( x + 3) , sin ( x + k ) ≠ 0, k = 2,3;
x 2 2 dx
40)  2sin + 4cos  dx , x ∈
; 41)
2
 π
∫ ∫
42) arcsin ( sin x ) dx , x ∈ [ 0,2π ]; 43) tg x ⋅ tg2 x ⋅ tg3 x dx , x ∈  0,  .
 6

Problema existenţei primitivelor. Funcţii care admit primitive

1. Arătaţi că funcţiile de mai jos admit primitive pe domeniile de definiţie şi determinaţi o

primitivă pentru fiecare funcţie.

47
  2 x + 1, x < 1
 x, x ≥ 0 
1) f :
→
, f ( x ) =  ; 2) f :
→
, f ( x ) =  1 2 ;
 2 x, x < 0  x + x2 , x ≥ 1

1 1
 − , x≥1
3) f :
→
, f ( x ) =  x x 2 ; 4) f : [ 0, ∞ ) →
, f ( x ) = x − 2 x + 1;
 sin ( x − 1) , x < 1

 x + 3 x , x ∈ [ 0,1) 1 − x , x > 0
 
5) f : [ 0, ∞ ) →
, f ( x ) =  1 1 ; 6) f :
→
, f ( x ) =  1 ;
 + 3 , x≥1  2 ,x≤0
 x x x +1
 1
 x 2 − 1 , x ≤ −2
7) f :
→
, f ( x ) =  ; 8) f :
→
, f ( x ) = x − 2 ; 9) f :
→
,
 − x , x > −2
 6
f ( x ) = x 2 − 4 ;10) f : ( -1,1) →
, f ( x ) = x 2 + x ; 11) f :
→
, f ( x ) = x + x 2 − 2 x + 1;

12) f :
→
, f ( x ) = x 2 − 4 x + 4 + x 2 − 6 x + 9;13) f : [ −2π , 2π ] →
, f ( x ) = cos x ;

 x2 + 3x
 ,x≥0
 2  π
14) f : ( −2, ∞ ) →
, f ( x ) =  ;15) f :  −∞ ,  →
,
 1 , x ∈ ( −2,0 )  2
 4 − x 2
 1
 2 ,x<0
 x +1 sin x , x ≤ 0  π π
f ( x) =  ;16) f :
→
, f ( x ) =  2 ;17) f :  − ,  →
,
 1  π   x , x > 0  2 2
, x ∈  0, 
 cos 2 x  2
  π
 sin x + cos x , x ∈  0, 2 
  
f ( x) =  ;18) f : ( −2,2 ) →
, f ( x ) = max x , x 3 .
( )

1 + tg x , x ∈ − ,0π 
 
  2 

2. Pentru fiecare din funcţiile de mai jos să se determine o primitivă al cărei grafic conţine
punctul A indicat.
 x − 1, x ≤ −2

1) g :
→
, g ( x ) =  − x 2 + 1, x ∈ ( −2,2] , A ( 1,1) ;

 −3, x > 2
 −2 x , x > 0

2) g :
→
, g ( x ) =  − x , x ∈ ( 0, 2] , A ( 0,0 ) .

 x − 4, x > 2
3. Să se determine parametrul real m pentru care funcţiile de mai jos admit primitive pe
domeniul de definiţie.

48
  x + m, x ≥ 1  2 x ln x + x , x > 0
1) f :
→
, f ( x ) =  2 ; 2) f : [ 0, ∞ ) →
, f ( x ) =  .
 x + 1, x < 1 m, x = 0
4*. Să se arate că următoarele funcţii (fără a fi continue pe domeniul de definiţie) admit
primitive:
 x, x ≤ 0  1
  cos , x ≠ 0
1) f :
→
, f ( x ) =  1 1 ; 2) f :
→
, f ( x ) =  x ;
 2 x sin x − cos x , x > 0  0, x = 0
 
 m  m
 sin , x ≠ 0 cos , x ≠ 0
3) f :
→
, f ( x ) =  x , m ∈ * ; 4) f ( x ) =  x , m ∈ * .
 
 0, x = 0  0, x = 0

Funcţii care nu admit primitive

1*. Să se arate că nu există m ∈
pentru care funcţia f :
→
să admită primitive pe

în cazurile:
 1 1 1  x + m, x ≤ 0
sin − cos , x ≠ 0 
1) f ( x ) =  x x x ; 2) f ( x ) =  1 1 1 .
 sin x − x cos x , x > 0
 m, x = 0 
2*. Să se arate că următoarele funcţii nu admit primitive pe domeniul de definiţie.
 sin x
 2 x + 1, x < −1  ,x≠0
1) f :
→
, f ( x ) =  2 ; 2) f :
→
, f ( x ) =  x .
 x + 3 x , x ≥ −1 
 3, x = 0
3*. Să se arate că următoarele funcţii nu admit primitive pe
, în cazurile:
 x, x ∈   x , x ∈   x 2 + x + 1, x ∈ 
1) g ( x ) =  3 ; 2) g ( x ) =  2 ; 3) g ( x ) =  x .
x , x∈
−   x , x ∈
−   2 , x ∈
− 
4*. Să se arate că următoarele funcţii nu admit primitive pe
.
 1
sin , x ≠ 0
1) g ( x ) = sgn ( 3 x ) ; 2) g ( x ) = [ 2 x ] ; 3) g ( x ) = x − [ 2 x ] ; 4) g ( x ) =  x .
 −1, x = 0


49
1.5 METODE DE CALCUL ALE PRIMITIVELOR
Acest paragraf conţine câteva reguli şi sfaturi pentru integrare. Nu este posibil
să formulăm un set de reguli prin care orice funcţie să poată fi integrată. Metodele care
vor urma ne vor permite, în general, nu să integrăm direct ci să transformăm funcţia de
integrat astfel încât ea să ia forma unor integrale standard aşa cum apar în tabelul de
integrale uzuale.

1) Metoda integrării directe (prin formule)

Această metodă utilizează integralele nedefinite din tabelul cu integrale precum şi

operaţiile cu acestea (sumă şi înmulţirea cu scalari).

Exerciţii rezolvate

Să se calculeze integralele următoare:

 1
∫
1. I =  x 2 + 2 x +  dx , x < 0 .
 x
dx x3
R. Avem I =
∫ x 2dx + 2 xdx +
∫ ∫ x
= + x 2 + ln ( − x ) + C .
3

∫ x dx, x > 0 .
x−3
2. I = 5

 x 3 dx dx
∫  x x  ∫ x − 3∫ x = ∫ x dx − 3∫ x dx = − 3x + 4x + C .
1 3
R. I =  −  dx =
5 5 4 5
−4 −5
3 4

∫ 3
3. I = ( x + x + x ) dx , x ≥ 0 . 4

1 1
 1 1 1 1 1 1 +1 +1
x2 x3


∫
R. Se obţine: I =  x 2 + x 3 + x 4  dx =


∫ x 2 dx +
∫ x3 dx +
∫ x 4 dx =
1
+1
+
1
+1
+

2 3
1 3 4 5
+1
x4 x 2 x3
2 x34 4
+ +C = + + + C = x x + x3 x + x4 x + C .
1 3 4 5 3 4 5
+1
4 2 3 4
Observaţie. Am scris radicalii ca puteri cu exponent raţionali şi am aplicat formula
xα +1
∫ xα dx =
α +1
+ C , α ≠ −1 .

 2 3 
4. I =
∫ 
 x
− 3  dx , x > 0 .
x

50
R. Se obţine:
1 1
 −1 − 
1 1 1 − +1 − +1 1 2
x 2 x 3
∫ ∫ ∫
− − 9
I =  2 x 2 − 3 x 3  dx = 2 x 2 dx − 3 x 3 dx = 2 −3 + C = 4x 2 − x 3 +
  1 1 2
  − +1 − +1
2 3
9
+C = 4 x − 3 x 2 + C .
2

∫
dx
5. I = , x∈
.
4 x2 + 1
dx 1  1
R. Se scrie I sub forma I =
∫2 1
x2 +  
= ln  x + x 2 +  + C .
2 2
 4
 2
 2 2
∫
dx
6. I = 2
, x ∈ − ,  .
9x − 4  3 3
2
x−
dx dx 3 + C = 1 ⋅ ln 3 x − 2 +
∫ ∫
1 1 1
R. Avem: I = = = ⋅ ln
 2  9
2
2
2
9 2⋅ 2
x+
2 12 3x + 2
9 x2 −    x2 −   3 3
  3    
3
1  2 − 3x 
+C = ln  +C .
12  3x + 2 
 4 4
∫
dx
7. I = , x ∈ − ,  .
16 − 9 x 2
 3 3
R. Se scrie I astfel:
dx dx x 3x
∫ ∫
1 1 1
I= = = arcsin + C = arcsin + C .
2 3 2 3 4 3 4
4  4
3   − x2   −x
2
3
3  3
 π
∫
cos 2 x
8. I = 2 2
dx , ∀x ∈  0,  .
sin x cos x  2
R. Avem:
cos 2 x − sin 2 x  1 1  dx dx
I=
∫ sin x cos x
2 2
dx =  2 −
∫
 sin x cos x 
2  dx = ∫ sin 2 x
−
∫ cos 2 x
= −ctg x − tg x + C

 
∫  1 + x − 1 − x  dx, x ∈ ( −1,1) .
2 3
9. I = 2 2

2dx 3dx
R. Avem: I =
∫ 1 + x − ∫ 1 − x = 2arctg x − 3arcsin x + C .
2 2

∫
10. I = ( 2e − 3 ) dx , x ∈
.
x x

∫ ∫ x 3 x x
R. Se obţine: I = 2 e dx − 3 dx = 2e − +C .
ln 3

51
 2
2
(x −1 )
11. I =
∫ x4
dx , x > 0 .

x4 − 2x2 + 1  1  dx dx
∫ ∫  1 − x ∫ dx − 2 ∫ x + ∫ x
2
R. Găsim: I = 4
dx = 2
+  dx = = x−
x x4  2 4

∫ ∫ x dx = x + x − 3x + C .
2 1
−2 x −2 dx + −4
3

2
 x
∫
x
12. I =  sin − cos  dx , x ∈
.
 2 2
 x x x x
2 ∫
R. Avem: I =  sin 2 − 2sin cos + cos 2  dx =
 2 2 2  ∫ (1 − sin x ) dx = ∫ dx −∫ sin xdx =
= x + cos x + C .
1 − sin 3 x  π
13. I =
∫ 2
sin x
dx , x ∈  0,  .
 2
 1  dx
 sin x ∫
R. Se obţine: I =  2 − sin x  dx =
 ∫ sin x − ∫ sin xdx = −ctg x + cos x + C .
2

1 − 1 − x2
14. I =
∫ 1 − x2
dx , x ∈ ( −1,1) .

 1 1 − x2  dx dx 1 x −1
R. Găsim: I = 
1− x

2
∫
−
1 − x2 

∫
 dx = − 2
x −1
−
∫ 1− x
= − ln
2 x +1
2
− arcsin x + C =

1 1− x 
= − ln   − arcsin x + C .
2  x +1
3 + x2 + 4
15. I =
∫ x2 + 4
dx , x ∈
.

 3 x2 + 4  dx dx x
∫ ∫ ∫
3
R. Avem: I =  2 + 2  dx = 3 2 + = arctg + ln x + x 2 + 4 + C .
( )
 x +4 x +4  x +4 x2 + 4 2 2
 

Exerciţii propuse

Să se calculeze integralele nedefinite ale următoarelor funcţii:

5 3
1) f ( x ) = x 2 − 2 x + 3, x ∈
; 2) f ( x ) = x + , x < 0;3) f ( x ) = 2 x − + x , x > 0;
x x
2 1 3 5
( )
4) f ( x ) = 1 + x , x ≥ 0; 5) f ( x ) =
x x
, x > 0; 6) f ( x ) = x − + 2 , x < 0;
x x
x −1
7) f ( x ) = x − 3 x + 5 4 x , x ≥ 0; 8) f ( x ) = 3 , x < 0; 9) f ( x ) = x x − 3 x , x ≥ 0;
x
x−3 x 9− x
10) f ( x ) = 3
, x > 0;11) f ( x ) = , x ≥ 0;12) f ( x ) = x − 3e x , x ∈
;
x 3+ x

52
 2
3
1 1
13) f ( x ) = − 2 x + 2 − 3 x , x > 0;14) f ( x ) =
( x − 1)
, x < 0;15) f ( x ) =
x −1
,
( )
3
x x x x
1 x x2
x > 0;16) f ( x ) = 2 , x > 2;17) f ( x ) = 2 , x < −2;18) f ( x ) = 2 , x > 2;
x −4 x −4 x −4
x2 + 3 1 2 1
19) f ( x ) = 2 , x > 2; 20) f ( x ) = ,x> ; 21) f ( x ) = 2 , x ∈
;
x −4 3x2 − 4 3 x +4
x2 2 x2 + 1 1
22) f ( x ) = , x ∈
; 23) f ( x ) = 2
2
, x ∈
; 24) f ( x ) = , x ∈
;
x +4 x +4 3 x2 + 5
1 x
25) f ( x ) = , x ∈ ( −3,3 ) ; 26) f ( x ) = , x ∈ ( −3,3 ) ; 27) f ( x ) =
2
9− x 9 − x2
1 x 1 5
= , x > 2; 28) f ( x ) = , x > 2; 29) f ( x ) = ,x > ;
2
x −4 2
x −4 2
4x − 5 2
2 2
2x + 3 x −3 +1
30) f ( x ) = , x > 1; 31) f ( x ) = , x > 3;
( x − 1 x2 + 4
2
)( ) x2 − 3
1  π 2 3  π
32) f ( x ) = 22
, x ∈  0,  ; 33 ) f ( x ) = − 2 + 2
, x ∈  0,  ;
sin x cos x  2 sin x cos x  2
x  π x x
34) f ( x ) = sin 2 , x ∈
; 35) f ( x ) = tg 2 x , x ∈  0,  ; 36) f ( x ) = sin + cos ,
2  2 2 2
sin x cos x  π
x ∈
; 37) f ( x ) = , g( x) = , x ∈  0,  .
3sin x + 4cos x 3sin x + 4cos x  2

2) Metoda intergrării prin părţi

Intergrala nedefinită şi diferenţiala

Un rol deosebit de important în calculul integral îl joacă diferenţiala unei funcţii. Fie
f : I →
, I interval, o funcţie derivabilă şi x0 ∈ I . Funcţia f este derivabilă în x0
f ( x0 + h) − f ( x0 )
dacă există şi este finită limita (raportului) lim = f ' ( x0 ) ∈
. Aceasta
h h →0

f ( x0 + h ) − f ( x0 )
înseamnă că pentru h mic, h ≠ 0 , raportul se poate aproxima cu
h
numărul f ' ( x0 ) , adică putem scrie f ( x0 + h ) − f ( x0 ) ≈ f ' ( x0 ) h , unde membrul
stâng se notează de obicei cu ∆f = f ( x0 + h ) − f ( x0 ) ( ∆f îl citim: delta f ) şi
reprezintă creşterea lui f de la x0 la x0 + h (Fig. 7).

53
 Fig. 7

Aproximarea de mai sus este bună în sensul că pentru h mic, diferenţa dintre cele două
expresii  f ( x0 + h ) − f ( x0 )  − f ' ( x0 ) h este mică comparativ cu h, adică raportul
 f ( x0 + h ) − f ( x0 )  − f ' ( x0 ) h
tinde la zero dacă h tinde la zero.
h

 f ( x0 + h ) − f ( x0 )  − f ' ( x0 ) h f ( x0 + h ) − f ( x0 )
Într-adevăr, lim  = lim −
h →0 h h → 0 h
f ' ( x0 ) h
− lim = f ' ( x0 ) − f ' ( x0 ) = 0 .
h →0 h
Fie x ∈ I , arbitrar. Atunci avem următoarea:

Definiţie. Fie h ≠ 0 . Diferenţa f ( x + h ) − f ( x ) se numeşte creşterea lui f de

la x la x + h şi se notează ∆f = f ( x + h ) − f ( x ) .
Produsul f ' ( x ) h se numeşte diferenţiala lui f în x cu creşterea h şi se notează
df = f ' ( x ) h .

Aşadar ∆f ≈ df .

54
Exemplu. Să calculăm diferenţiala funcţiei f ( x ) = x 2 , x > 0 . Funcţia dă aria
pătratului de latură x (Fig. 8).
Dacă lungimea fiecărei laturi creşte de la x la x + h ,
atunci aria creşte de la f ( x ) la f ( x + h ) şi deci
2
∆f = f ( x + h ) − f ( x ) = ( x + h ) − x 2 = = 2 xh + h2 .
Ca estimare a acestei schimbări putem utiliza diferenţiala
df = f ' ( x ) h = 2 xh . Eroarea comisă ca urmare a acestei
2
aproximări este egală cu ∆f − df = h , care este mică în
raport cu h , în sensul că
∆f − df h2
lim = lim = lim h = 0 .
Fig. 8 h→ 0 h h→ 0 h h→ 0
Uneori în locul lui h folosim notaţia ∆x şi deci df = f ' ( x ) ∆x . Diferenţiala variabilei
independente x este egală cu dx = ∆x . Cu acestea df = f ' ( x ) dx , ceea ce arată legătura
strânsă dintre diferenţială şi derivata unei funcţii. Mai precis are loc următoarea:

Teoremă (Legătura derivatei cu diferenţiala). Fie f : I →
, I interval şi

x ∈ I . Funcţia f are diferenţială în punctul x şi în plus df = f ' ( x ) dx sau
df
f '= .
dx

În virtutea acestei teoreme, via operaţiile cu funcţii derivabile, au loc următoarele

reguli pentru diferenţiale:
Dacă f,g sunt derivabile pe un interval deschis, atunci:
d ( f ± g ) = df ± dg (diferenţiala sumei – diferenţei este egală cu suma –
diferenţa diferenţialelor).
1) d ( kf ) = kdf , k − constantă.
2) d ( fg ) = gdf + fdg .
 f  gdf − fdg
3) d   = ,g ≠0.
g g2
4) d (ϕ  f ) = ϕ ' ( f ) df , ∀ϕ :
→
, funcţie derivabilă.
De exemplu, pentru 3) avem:
d ( fg ) = ( fg ) ' dx = ( f ' g + fg ') dx = g ( f ' dx ) + f ( g ' dx ) = gdf + fdg .

55
Integrarea prin părţi

O metodă ce permite calcularea integralelor unor funcţii date este oferită de metoda
integrării prin părţi (este operaţia inversă derivării produsului ( uv ) ' = u'v + uv', u , v
funcţii derivabile). Are loc următoarea:

Teoremă. Fie u, v : I →
, I interval, două funcţii derivabile cu derivatele

continue. Atunci funcţiile u ' v, uv ' admit primitive şi mulţimile lor de primitive
sunt legate prin relaţia:
∫ u ( x ) v '( x ) dx = u ( x ) v ( x ) − ∫ u '( x ) v ( x ) dx .
Demonstraţie. Funcţiile u ' v şi uv ' fiind continue pe I (ca produs de funcţii
continue), admit primitive pe I . Funcţiile u, v fiind derivabile rezultă uv este o
funcţie derivabilă şi avem ( uv ) ' = u ' v + uv ' sau uv ' = ( uv ) '− u ' v . De aici, prin
integrare, rezultă
∫ u ( x ) v ' ( x ) dx = ∫ ( u ( x ) v ( x )) ' dx − ∫ u ' ( x ) v ( x ) dx sau
∫ u ( x) v '( x) dx = u ( x) v ( x) + C − ∫ u '( x ) v ( x ) dx ( ∫ u ' = u + C ) sau ∫ u ( x ) v '( x ) dx =
∫ ∫ ∫
= u ( x ) v ( x ) − u ' ( x ) v ( x ) dx ( u = u + C ) .

Observaţii. 1) Faptul că integrarea prin părţi este operaţia inversă a derivării

produsului, se reprezintă schematic ca mai jos.

(Derivare)
f '( x) = u '( x ) v ( x ) + u ( x ) v ' ( x )
f ( x) = u ( x) v ( x)
( ) ( ) ( )
∫ f ' ( x ) dx = ∫ u ' ( x ) v ( x ) dx + ∫ u ( x ) v ' ( x ) dx (Integrare)

( ) ( ) ( ) ( )
f ( x) + C

Observaţi că membrul drept al formulei integrării prin părţi este simetric în u şi v .

Din acest motiv se iau u şi v astfel încât dată fiind una din integrale de calculat, atunci
cea de-a doua să fie mai simplă.
Formula are forma

∫ u ( x ) v '( x ) dx = u ( x ) v ( x ) − ∫ u '( x ) v ( x ) dx , fiind cunoscută şi sub denumirea de

integrare a produsului.

56
2) Formula care apare în teoremă este cunoscută sub numele de formula integrării
prin părţi (pentru integrala nedefinită). Funcţiile u, v se numesc părţi ale
integrandului.
3) De obicei se ia u funcţia mai complicată de sub semnul integrală astfel încât a doua
integrală din formulă să fie mai simplă decât prima integrală. Dacă integrala din
membrul drept al formulei este mai dificilă, atunci se face o altă alegere pentru u şi
v ' . În a doua integrală apare v obţinut din v' prin integrere. De aceea, în prima
integrală, alegem pe v' o funcţie mai simplă, ca prin integrare să determinăm pe v.
Am văzut că integrarea este mai dificilă decât derivarea.
Exemplu. Să se calculeze ∫ xe x dx .
x2
R. Dacă punem u ( x ) = e x şi v ' ( x ) = x , atunci u '( x ) = e x şi v ( x ) = , iar
2
x x2 x 1 2 x
formula integrării prin părţi are forma ∫ xe dx = 2
e − ∫ x e dx . Observăm că a doua integrală
2
este mai complicată decât prima!
Luăm atunci u ( x) = x şi v '( x ) = e x , când u ' ( x ) = 1, v ( x ) = e x . Deci
∫ xe dx = xe −
x x

∫
− e x dx = ( x − 1) e x + C .

4) Deoarece v ' ( x ) dx = dv ( x ) şi u ' ( x ) dx = du ( x ) , iar diferenţiala produsului este

d ( uv ) = udv + vdu , formula integrării prin părţi scrisă cu ajutorul diferenţialelor are
forma
∫ udv = uv − ∫ vdu
Cele două părţi ale integrandului sunt “ u ( x ) ” şi “ v ' ( x ) dx ” sau “u” şi “dv”. Pentru a
aplica integrarea prin părţi este necesar să calculăm u' ( x ) (prin derivare) şi v ( x )
(prin integrare).
În general, egalitatea ∫ udv + ∫ vdu = uv , arată că dacă este cunoscută o
integrală din membrul stâng atunci se poate calcula şi cealaltă.
Pentru a aplica uşor formula integrării prin părţi, aranjăm funcţiile sub forma:

u ( x ) = u' ( x ) = ( prin derivare )

 
 ⇒  prin integrare; 
v ' x = v ( x ) =  v este o primitivă 
 ( )   
(din prima integrală ) ( din a doua integrală )

57
Pentru simplitate vom scrie u în loc de u ( x ) şi v' în loc de v ' ( x ) .
În scriere diferenţială

u = du = ( prin diferenţiere )

 
 ⇒   prin integrare; 
dv = v =  .
   v este o primitivă 
( din prima integrală ) ( din a doua integrală )
Sugestiv formula integrării prin părţi poate fi redată prin diagrama următoare (alăturat
este un caz particular)

unde prima integrală este luată din produsul funcţiilor de pe prima verticală a
diagramei ( u ( x ) v ' ( x ) ) este egală cu produsul funcţiilor de pe diagonala principală a
diagramei ( u ( x ) v ( x ) ) minus integrală din produsul funcţiilor de pe a doua verticală a
diagramei ( u ' ( x ) v ( x ) ) .

Exemplu. Să se calculeze ∫ xe x dx , x ∈
.
u ( x ) = x u ' x = 1
 ( )
R. Notăm:  ⇒  x x x
.
v ' ( x ) = e
x
v ( x ) = e ( ∫ e dx = e +C )
∫ xe dx = xe − ∫1 ⋅ e dx = xe
x x x x
Deci − e x + C = ( x − 1) e x + C

∫ uv ' = uv − ∫ u' v

58
În scriere diferenţială avem:
u = x
 du = dx
 ⇒
 x
dv = e dx
v = e
x
( ∫ dv = v + C = ∫ e dx = e
x x
+C )
alegem v = e x

∫ x e dx = x e − ∫ e dx = xe
x x x x
Deci − e x + C = ( x − 1) e x + C .

∫ u ⋅ dv = u v − ∫ v du
În alegerea lui u şi dv în formula integrării prin părţi ne ghidăm, atunci când este
posibil, după următoarele consideraţii:

1) Alegem dv astfel încât ∫ dv este uşor de determinat.

2) Alegem u astfel încât u ' să fie mai simplă decât u pentru integrare.

Este posibil de aplicat integrarea prin părţi de două sau mai multe ori pentru a evalua
integrala dată.

Exemplu. Să se calculeze: 1) I = ∫ x 2e x dx , x ∈
; 2) I = ∫ e x sin xdx , x ∈
.

u = x 2  du = 2 xdx
R. 1) Notăm:  x
⇒ x
şi deci
dv = e dx v = e
I = ∫ x 2e x dx = x 2e x − ∫ e x ( 2 xdx ) = x 2e x − 2 ∫ xe x dx, (1) .

u ⋅ dv = u v - v ⋅ du

Pentru I1 = ∫ xe x dx aplicăm, din nou, formula integrării prin părţi. Punem:

u = x du = dx
 x
⇒ x
şi deci I1 = ∫ x e x dx = x e x − ∫ e x dx = xe x − e x + C =
dv = e dx v = e
= ( x − 1) e x + C . u ⋅ dv = u v - v ⋅ du
Revenim în (1) cu I1 şi obţinem:
I = x 2e x − 2 ( x − 1) e x + C  = x 2e x − 2 ( x − 1) e x + C = ( x 2 − 2 x + 2 ) e x + C .
Dacă am fi făcut alegerea
du = e x dx
u = e
x

 , atunci  x3 şi integrala I devine:
dv = x dx v =
2

 3

59
 x3 x x3
I = ∫ e x x 2dx = ⋅ e − ∫ e x dx .
3 3

u ⋅ dv = v u - v ⋅ du
Constatăm că a doua integrală e mai complicată decât cea dată!
u = e x du = e x dx
2)Notăm  ⇒ şi de aici
dv = sin xdx v = − cos x
I = ∫ e x sin xdx = −e x cos x + ∫ e x cos xdx, (1) .
Pentru ∫ e x cos xdx , aplicăm formula integrării prin părţi şi avem:

u = e x  du = e x dx
 ⇒ . Deci ∫ e x cos xdx = e x sin x − ∫ e x sin xdx, (2) .
 dv = cos xdx  v = sin x
A doua integrală din (2) este chiar I. Din (1) şi (2) rezultă:
1
I = −e x cos x + e x sin x − I sau 2 I = ( sin x − cos x ) e x , adică I = ( sin x − cos x ) e x + C .
2
5) Integrarea prin părţi se aplică în cazul integralelor de forma (acolo unde au sens):
eα x 
 
∫ x n sinα x  dx, n ∈ , α ∈
unde sub integrală avem produsul dintre x n şi una
cosα x 
 
din funcţiile din paranteza acoladă. În acest caz se ia u = x n şi
v ' = eα x ( sin α x, cos α x ) .
Se aplică de n ori integrarea prin părţi.
Qn ( x ) ⋅ eα x 
Rezultatul final este   + C , unde Qn ( x ) , Pn ( x ) , Rn ( x )
 Pn ( x ) sin α x + Rn ( x ) cos α x 
sunt funcţii polinomiale de grad n .
' eα x 
 Qn ( x ) ⋅ eα x    
Deci    = x n sin α x  , ∀x (Forma a doua din membrul
  Pn ( x ) sin α x + Rn ( x ) cos α x   cos α x 
 
 
stâng corespunde la ultimele forme din membrul drept).
Primitivele funcţiei date se pot obţine din ultima egalitate prin identificare. Se
determină coeficienţii lui Qn , Pn , Rn prin metoda coeficienţilor nedeterminaţi.

Exemplu. Să se calculeze: 1) I = ∫ x 2e x dx , x ∈
; 2) I = ∫ x sin xdx , x ∈
.

R. 1) Am calculat, mai sus, prin părţi această integrală. Acum o vom calcula ţinând seama de
egalitatea
2 x
∫ x e dx = ( ax
2
+ bx + c e x + C .
)

60
Coeficienţii a, b, c se determină din cerinţa  ax 2 + bx + c e x  ' = x 2e x , ∀x ∈
, adică
( )
 
 ax 2 + ( 2a + b ) x + b + c  e x = x 2e x , ∀x ∈
. De aici, a = 1, 2a + b = 0, b + c = 0 , adică
a = 1, b = −2, c = 2 .

∫ x e dx = ( x
2 x
Aşadar, 2
− 2x + 2) ex + C .

αx αx
În general ∫ Pn ( x ) e dx = Qn ( x ) e + C , unde Pn ( x ) , Qn ( x ) sunt funcţii
polinomiale de grad n.
u = x u ' = 1
2) Punem 
v ' = sin x
şi obţinem 
v = − cos x
. Deci ∫ x sin xdx = − x cos x + ∫ cos x dx =
= − x cos x + sin x + C .

Altfel, punem
∫ x sin x dx = ( ax + b)sin x + ( cx + d ) cos x + C .
Din  ( ax + b ) sin x + ( cx + d ) cos x  ' = x sin x , ∀ x ∈
, rezultă  a − d − ( c + 1 ) x  sin x +
+ ( b + c + ax ) cos x = 0, ∀x . De aici deducem a − d − ( c + 1) x = 0, b + c + ax = 0, ∀x . În fine, din
ultimile egalităţi găsim a = d = 0, c = −1, b = 1 .
n
Aceeaşi notaţie o facem dacă în locul lui x avem funcţia polinomială de grad n, Pn ( x ) . La
fiecare integrare prin părţi, în a doua integrală din formulă scade cu o unitate gradul funcţiei
polinomiale.
ln x 

n 
∫ x arcsin x  dx, n ∈  , unde sub integrală avem produsul dintre x şi una din
n

arctg x 
 
funcţiile din paranteza acoladă. Se alege u = ln x ( arcsin x, arctg x ) , iar v ' ( x ) = x n sau
sub formă diferenţială u = ln x, dv = x n dx .
Aceeaşi notaţie se face şi pentru integrala în care în locul lui x n avem Pn ( x ) funcţie
polinomială de grad n.
Exemplu. Să se calculeze: 1) ∫ ln x dx , x > 0; 2)∫ arcsin x dx , − 1 ≤ x ≤ 1 .
 1
u = ln x u ' =
R. 1) Avem:  ⇒ x şi avem: ∫ ln x dx = x ln x − ∫ dx = x ln x − x + C .
v ' = 1 v = x

2)Vom determina, mai întâi, o primitivă a funcţiei f ( x ) = arcsin x pe ( −1,1) , utilizând formula
integrării prin părţi.
 1
u = arcsin x u ' =
Punem  şi avem  1 − x 2 . Observaţi că u este derivabilă pe ( −1,1) ,
v ' = 1 v = x


61
 xdx
dar nu şi pe [ −1,1] . Deci ∫ arcsin x dx = x arcsin − ∫ =x arcsin x + ∫ ( 1 − x 2 ' dx =
)
1 − x2
= x arcsin x + 1 − x 2 + C , x ∈ ( −1,1) .
Vom genera o primitivă G a funcţiei f ( x ) = arcsin x pe [ −1,1] (fiind continuă există G !) cu
ajutorul primitivei F : ( −1,1) →
, F ( x ) = x arcsin x + 1 − x 2 , punând
 k1 , x = −1

G ( x ) =  F ( x ) , x ∈ ( −1,1)
k , x = 1
 2
unde constantele k1 , k2 se determină din cerinţa ca G să fie continuă la dreapta în x = −1 şi la stânga
π π
în x = 1 . Obţinem: k1 = lim F ( x ) = , k2 = lim F ( x ) = .
x  −1 2 x 1 2
Acum ∫ arcsinx dx = G ( x ) + C , ∀x ∈ [ −1,1] .
e β x 
 
 lnx 
• ∫ 
sinα x   
arcsin x  dx, α , β ∈
. Se ia u una din funcţiile din a doua paranteză
 cos x 
arctg x 
α
 
 
 
βx
acoladă, u = e ( ln x, arcsin x, arctgx ) şi v ' una din funcţiile din prima paranteză
acoladă, v ' = sin α x ( cos α x ) . După aplicarea de două ori a formulei integrării prin
părţi se obţine integrala iniţială cu un anumit coeficient. Relaţia obţinută este o ecuaţie
liniară de necunoscută integrala cerută!

Exemplu. Să se calculeze I = ∫ e x sin x dx , x ∈
.

u = e x u ' = e x
R. Din  ⇒ şi formula integrării prin părţi dă
v ' = sin x v = − cos x
I = −e x cos x + ∫ e x cos x dx3 .
Pentru integrala din dreapta se aplică, din nou, integrarea prin părţi punând
u = ex u ' = e
x
 când  . Deci ∫ e x cos x dx =e x sin x − ∫ e x sin xdx = e x sin x − I .
v ' = cos x v = sin x
1
În final, I = −e x cos x + e x sin x − I sau I = e x ( sin x − cos x ) + C .
2

62
Observaţii. 1) Dacă J = ∫ e x cos x dx , din formula integrării prin părţi rezultă
I = −e x cos x + J (1) , iar din a doua integrare prin părţi J = e x sin x − I , ( 2 ) .
Din (1) şi (2) rezultă un sistem de necunoscute I şi J.
2) Are loc egalitatea

∫e
x
sin x dx = e x ( a cos x + b sin x ) + C

unde a, b ∈
se determină din egalitatea e x ( a cos x + b sin x )  ' = e x sin x, ∀x ∈
,

adică ( a + b ) cos x + ( b − a ) sin x = sin x, x ∈
.
π
Pentru x = 0 rezultă a + b = 0 , iar pentru x = rezultă b − a = 1 .
2
1 1 1
Găsim a = − , b = . Deci ∫ e x sin x dx = e x ( − cos x + sin x ) + C .
2 2 2
 1 
 2 
 x2 + a2   x +a 
2

   
• ∫ x n  x 2 − a 2  dx . n  1
∫ x  x 2 − a 2  dx
 2 2   
 a − x   1 
 
 a 2 − x 2 
Se prelucrează integrala astfel:
xn x2 + a2
( ) dx = x n + 2 dx x n dx
n
In = ∫ x x + a dx = ∫
2 2
∫ + a2 ∫ =
x2 + a2 x2 + a2 x2 + a 2
' '
= ∫ x n +1  x 2 + a 2  dx + a 2 ∫ x n−1  x 2 + a 2  dx şi apoi se aplică integrarea prin
   
părţi pentru calculul fiecărei integrale.
∫x
n
Pentru x 2 − a 2 dx se procedează ca mai sus pentru x ∈ ( −∞, a ) sau
x ∈ ( a, ∞ ) (Prin continuitate se construiesc din acestea primitivele pe ( −∞, a ] sau
[ a, ∞ ) ). Analog, pentru ∫ x n a 2 − x 2 dx, x ∈ [ −a, a ] .
xn
Exemplu. Fie I n = ∫ dx , x ∈
, n ∈  * .
x2 + 1
Să se calculeze I1 , I 2 şi apoi să se stabilească o relaţie de recurenţă pentru I n , n ≥ 2 .
x
R. Avem pentru n = 1 : I1 = ∫ dx = ∫ ( x 2 + 1 ' dx = x 2 + 1 + C .
)
2
x +1

63
 x2 '
Pentru n = 2 se obţine: I 2 = ∫ dx = ∫ x ( x 2 + 1 dx .
)
x2 + 1
u = x

Pentru ultima integrală aplicăm formula integrării prin părţi:  2
⇒
 v ' = x + 1 ' ( )
 u ' = 1 x2 + 1
⇒ şi de aici I 2 = x x 2 + 1 − ∫ x 2 + 1 dx = x x 2 + 1 − ∫ dx =
 v = x + 1
2
x2 + 1
x2 dx
= x x2 + 1 − ∫ dx − ∫ = x x 2 + 1 −I 2 − ln x + x 2 + 1 . Aşadar
( )
2
x +1 x2 + 1
I 2 = x x 2 + 1 − I 2 − ln x + ( x 2 + 1 sau 2 I 2 = x x 2 + 1 − ln x +
) ( x 2 + 1 sau)
1
I2 = x x 2 + 1 − ln x + x 2 + 1  + C .
( )
2  
Pentru n ≥ 3 integrala se scrie:
'
n −1 
In = ∫x  x 2 + 1  dx = x n − 1 x 2 + 1 − ( n − 1 ) ∫ x n − 2 x 2 + 1 dx = x n − 1 x 2 + 1 −
 
x n− 2 x 2 + 1
( ) dx =x n−1  xn x n− 2 
− ( n − 1) ∫ x 2 + 1 − ( n − 1)  ∫ dx + ∫ dx  =
 
x2 + 1  x2 + 1 x2 + 1 
= x n − 1 x 2 + 1 − ( n − 1) I n − ( n − 1 ) I n − 2 . Deci I n = x n −1 x 2 + 1 − ( n − 1) I n − ( n − 1) I n − 2 ,
1 n −1 2 n−1
adică n I n = x n −1 x 2 + 1 − ( n − 1) I n − 2 sau I n = x x +1 − I n− 2 , n ≥ 3 .
n n
1 2 2 1 2 2
De exemplu, pentru n = 3 avem: I 3 = x x 2 + 1 − I1 = x 2 x 2 + 1 − x +1 +C .
3 3 3 3

• ∫  sin α x  dx , α ∈
*, n ∈ 

n
*
, unde sin n α x = sin α x ⋅ sin n − 1 α x =
n
 cos α x 
1
=− ( cosα x ) 'sin n −1 α x , ∀x ∈
. Luăm u = sin n −1 α x, v ' = ( cos α x ) ' .
α
1
Analog, cos n α x = cos α x ⋅ cos n −1 α x = ( sin α x ) 'cos n−1 α x
etc. În calculul acestor
α
integrale utilizăm relaţia fundamentală a trigonometriei sin 2 α x + cos 2 α x = 1 .

∫
Exemplu. Se dă I n = sin n dx , n ∈ * , n ≥ 2, x ∈
. Să se determine o relaţie de recurenţă
pentru I n şi apoi calculaţi I 3 .
R. Avem scrierea sin n x = sin x ⋅ sin n −1 x = − ( cos x ) 'sin n −1 x , iar pentru calculul lui I n , prin părţi,

u = sin x
n −1
u ' = ( n − 1) sin
n−2
x ⋅ cos x
punem  ⇒
v ' = ( cos x ) ' v = cos x

64
 ∫ ∫
Deci I n = − sin n −1 x ( cos x ) ' dx = − sin n −1 x ⋅ cos x + ( n − 1) sin n − 2 x ⋅ cos 2 x dx =

∫
= − sin n −1 x ⋅ cos x + ( n − 1) sin n − 2 x 1 − sin 2 x dx =
( )
= − sin n −1 x ⋅ cos x + ( n − 1) ∫ sin n − 2 x dx − ( n − 1) ∫ sin n x dx =

= − sin n −1 x ⋅ cos x + ( n − 1) I n − 2 − ( n − 1) I n .
De aici avem:
1 n −1
nI n = − sin n −1 x ⋅ cos x + ( n − 1) I n − 2 sau I n = − sin n −1 x ⋅ cos x + I n − 2 , care reprezintă relaţia de
n n
recurenţă cerută.
1 1
Pentru n = 1, I1 = − cos x + C , iar pentru n = 2 , din relaţie rezultă I 2 = − sin x ⋅ cos x + + x + C .
2 2
1 2 2 1 2 2
Pentru n = 3 , avem I 3 = − sin x ⋅ cos x + I1 = − sin x ⋅ cos x − cos x + C .
3 3 3 3

Probleme propuse
1. Să se calculeze integralele:
a).1) ∫ x ln x dx , x > 0; 2) ∫ x 2 ln x dx , x > 0; 3) ∫ ln 2 x dx , x > 0; 4) ∫ x 3 ln 2 x dx , x > 0;
ln x
5) ∫ x 2 − 3 x ln x dx , x > 0; 6) ∫ ln x 2 + 1 dx , x ∈
; 7) ∫
( ) ( ) dx , x > 0; 8) ∫ x ln x dx ,
x2
ln 2 x ln ( ln x )
x > 0; 9) ∫ dx , x > 0;10) ∫ dx , x > e; 11) ∫ x 2 ln ( 1 + x ) dx , x > −1;
x2 x
 1 ln 2 x ln x
12) ∫ x ln  1 +  dx , x > 0; 13) ∫ 2 dx , x > 0; 14) ∫ dx , x > 0;
 x  x x ( x + 2 )2
x ln x
15* ) ∫ 2
dx , x > 0 .
2
(1 + x )
b) 1) ∫ x e − x dx , x ∈
; 2) ∫ x 2e 2 x dx , x ∈
; 3) ∫ x ⋅ 3 x dx , x ∈
; 4) ∫ x 2 5 x dx , x ∈
;

5) ∫ x 2 − 2 x − 1 e x dx , x ∈
; 6) ∫ x 3 + 5 x 2 − 2 e 2 x dx; 7) ∫ x 2 + 2 x e 3 x dx , x ∈
;
( ) ( ) ( )
x
−
8) ∫ x 2e 2 dx , x∈
.
c) 1) ∫ x arcsin x dx, x ∈ ( −1,1) şi apoi x ∈ [ −1,1] ; 2) ∫ arccos x dx, x ∈ ( −1,1) şi apoi
2
x ∈ [ −1,1] ; 3) ∫ arctgx dx , x ∈
; 4) ∫ x arctg x , x ∈
; 5) ∫ ( arcsin x ) dx , x ∈ ( −1,1) ;
arcsin x x arcsin x 2x
6) ∫ dx , x > 0; 7) ∫ dx , x ∈ ( − 1,1 ) ; 8) ∫ arcsin dx , x ∈
;
x 1− x 2 1 + x2
x2 3 + 2 x2
9) ∫ x 2arctg x dx , x ∈
;10) ∫ 2
arctg x dx , x ∈
;11) ∫ arctg x dx;
1+ x 1 + x2

65
 2
12) ∫ x ( arctg x ) dx , x ∈
;13) ∫ x 3arctg x dx , x ∈
;14) ∫ x arctg x 2 dx , x ∈
;
1 x arctg x 1
15) ∫ x arccos dx , x > 1;16) ∫ dx , x ∈
;17) ∫ x arctg dx , x > 0;
x 1+ x 2 x

x arctg x  x 
18) ∫ dx;19* ) I1 = ∫ e arcsinx   dx , I 2 = ∫ e arcsin x dx , x ∈ ( −1,1) .
2  2 
( x2 + 4)  1− x 

d) 1) ∫ e x sin x dx , x ∈
; 2) ∫ e x cos x dx , x ∈
; 3) ∫ 2 x sin x dx , x ∈
; 4) ∫ e 2 x sin 3 x dx ,

x ∈
; 5) ∫ e x sin 2 x dx , x ∈
; 6) ∫ e 2 x cos 2 x dx , x ∈
; 7) ∫ eα x sin β x dx , x ∈
,

α 2 + β 2 ≠ 0; 8) ∫ eα x cos β x dx , x ∈
, α 2 + β 2 ≠ 0; 9) ∫ e α x sin 2 β x dx , α , β ∈
, x ∈
;
10) ∫ eα x cos 2 β x dx , α , β ∈
, x ∈
.
e) 1) ∫ x sin x dx , x ∈
; 2) ∫ x 2 sin x dx , x ∈
; 3) ∫ x cos x dx , x ∈
; 4) ∫ x sin 3 x dx ,

x ∈
; 5) ∫ x sin 2 x dx , x ∈
; 6) ∫ x 2 cos 2 x dx , x ∈
; 7) ∫ x 2 − 3 x + 5 sin 2 x dx ,

( )
x dx  π  π
x ∈
; 8) ∫ x 3 sin x dx , x ∈
; 9) ∫ , x ∈  0,  ;10) ∫ x tg 2 2 x dx , x ∈  0,  ;
cos2 x  2  4
11) ∫ x sin x dx , x > 0;12) ∫ cos 2 x dx , x ≥ 0;13) ∫ x cos 2 x dx , x ∈
;
x sin x  π
14) ∫ x sin 3 x dx , x ∈
;15) ∫ dx , x ∈  0,  .
cos2 x  2
f) 1) ∫ x 2 + 9 dx , x ∈
; 2) ∫ x 2 − 9 dx , x ∈ ( 3, ∞ ) şi apoi x ∈ [ 3, ∞ ) ; 3) ∫ 16 − x 2 dx ,

x ∈ ( −4,4) şi apoi x ∈ [ −4,4] ; 4) ∫ x x 2 − 9 dx , x > 3; 5) ∫ x 2 x 2 − 9 dx , x > 3; 6) ∫ x x 2 + 1 dx ,

x ∈
; 7) ∫ x 2 x 2 + 1 dx , x ∈
; 8) ∫ x 3 x 2 − 4 dx , x > 2; 9) ∫ x 2 9 − x 2 dx , x ∈ ( −3,3 ) .
 π
g) 1) ∫ sin x ⋅ ln ( tg x ) dx , x ∈  0,  ; 2) ∫ xe x sin x dx , x ∈
; 3) ∫ x 2e x cos x dx , x ∈
;
 2
4) ∫ xe x sin 2 x dx , x ∈
; 5) ∫ sin ( ln x ) dx , x > 0; 6) ∫ cos ( ln x ) dx , x > 0;
dx  π 1 1
7) ∫ x 2 sin ( ln x ) dx , x > 0; 8) ∫ , x ∈  0,  , = 4 (
tg x ) ';
cos6 x 6
 2  cos x cos x
ln ( cos x )  π
9) ∫ 2
dx , x ∈  0,  ;10) ∫ ln 1 + x 2 + x 4 dx , x ∈
.
( )
cos x  2

66
2. a) Să se stabilească o formulă de recurenţă pentru fiecare din integralele I n , n ∈
* de mai
jos, calculând apoi I1 , I 2 , I 3 :
dx dx xn
1) I n = ∫ n
, x ∈ ; 2) I n = ∫ n
, x > 1; 3) I n = ∫ dx , x ∈ ;
x2 + 1 1 − x2 1 + x2
( ) ( )
2n
x
4) I n = ∫ dx , x ∈ ; 5) I n = ∫ ln n x dx , x > 0; 6) I n = ∫ x ln n x dx , x > 0;
x + a2
2

7) I n = ∫ x n ln x dx , x > 0; 8) I n = ∫ x ne x dx , x ∈ ; 9) I n = ∫ x n sin x dx , x ∈  .
b) Să se stabilească formula de recurenţă pentru fiecare din integralele de mai jos:
1) I m , n = ∫ sin m x cos n x dx , x ∈  , m , n ∈
* , m , n ≥ 2;
m
2) I m ,n = ∫ x n ( ln x ) dx , x > 0, m , n ∈
* , m , n ≥ 2;
xn
3) I m, n = ∫ m
dx , x > 1, m , n ∈
* , m , n ≥ 2 .
( ln x )
3. Să se arate că următoarele funcţii admit primitive pe domeniul de definiţie şi să se calculeze
o primitivă a lor:
 x 2 − 1, x ≥ 1  x ln x , x > 0
1) f :  →  , f ( x ) =  ; 2) f : [ 0, ∞ ) →  , f ( x ) =  ;
2
 x − x , x < 1  0, x=0

 x 2 + 4, x ≤ 0  9 − x 2 , x ∈ [ 0,3]
3) f :  →  , f ( x ) =  ; 4) f : [ 0, ∞ ) →  , f ( x ) =  ;
 2 + sin x , x > 0  x 2 − 3 x , x > 3
 xe x , x ≤ 0  x arctg x , x ≥ 0
5) f :  →  , f ( x ) =  ; 6) f : ( −1, ∞ ) →  , f ( x ) =  ;
2
 x ln x , x > 0 arcsin x , x ∈ ( −1,0 )

 e sin x , x ≤ 0
2 x
 ln x + 1 , x > 0
7) f :  →  , f ( x ) = 
( )
; 8) f :  →  , f ( x ) =  ;
x
 xe 2 x , x ≤ 0  xe , x > 0

 x arcsin x , x ∈ [ 0,1]
9) f : ( −∞ ,1] →  , f ( x ) =  ;10) f :  →  , f ( x ) =
 x ln ( − x ) , x < 0
 x x 2 + 1, x ≤ 0
= ;11) f : ( −1,1) →  , f ( x ) = max e x , 1 + xe x ;12) f : ( 0,2 ) →  ,
( )
2
 x − x , x > 0
f ( x ) = 1 + x 2 min x , x 3 ;13) f : ( 0,2 ) →  , f ( x ) = max x , x 2
( ) ( ) 4 − x2 .

4. Fie f : ( 0, ∞ ) →  , f ( x ) = x 3 ln x . Să se determine primitiva F a lui f care verifică

F ( 1) = 0 .
5. 1) Fie I = ∫ e x sin2 x dx , J = ∫ e x cos2 x dx . Să se calculeze I + J , J − I şi să se deducă I şi J.
2) Fie I = ∫ e x cos x dx , J = ∫ e x sin x dx . Să se arate că I + J = e x sin x , I − J = e x cos x şi să se
deducă I , J.

67
6. 1) Să se determine funcţia derivabilă f : ( 0, ∞ ) →  cu proprietăţile f '( x ) = ln 3 x şi
f ( 1) = 0 .
2) Să se determine funcţia derivabilă f :  →  cu proprietăţile e x f '( x ) = x 2 , ∀x ∈  şi
f ( 0 ) = 3 . Calculaţi lim f ( x ) .
x →∞

1) Metoda integrării prin substituţie (Schimbare de variabliă)

Există situaţii în care funcţia de integrat nu figurează în tabelul cu primitive uzuale şi

nici nu se poate integra utilizând formula integrării prin părţi deşi este vorba tot de
integrarea unui produs. Totuşi realizând o substituţie convenabilă (u - substituţie)
integrala noii funcţii să se realizeze cu unul din mijloacele enunţate. Dacă
f : ( a, b ) →  este o funcţie derivabilă, atunci am văzut în paragraful precedent că
diferenţiala lui f este egală cu produsul dintre derivata lui f şi diferenţiala
argumentului, adică df ( x ) = f ' ( x ) dx . În cele ce urmează se prezintă două tehnici de
lucru, ambele implicând substituţia, care permit calcularea integralelor unor funcţii
date, când acestea se pot aduce la o formă convenabilă. Este operaţia inversă a
derivării compunerii ( f  g ) ' = f ' ( g ) ⋅ g ' , unde f , g sunt funcţii derivabile. Metoda
se mai numeşte şi a schimbării de variabilă deoarece de la integrarea în raport cu
variabila veche x se trece la integrarea în raport cu noua variabilă u. Se disting
aici substituţiile algebrice şi cele trigonometrice.

Prima metodă a substituţiei (a schimbării de variabilă)

ϕ h
Teoremă. Fie I , J ⊆  intervale şi I → J →  două funcţii cu proprietăţile:
1) ϕ este derivabilă; 2) h admite primitive (H o primitivă a sa).
Atunci funcţia ( h  ϕ ) ⋅ ϕ ' admite primitive pe I şi mai mult

∫ h (ϕ ( x ) )ϕ ' ( x ) dx = H (ϕ ( x ) ) + C .
Demonstraţie. Să observăm că H  ϕ este o funcţie derivabilă (fiind compunere de
funcţii derivabile). Din ( H  ϕ ) ' = H ' (ϕ ) ⋅ ϕ ' = h (ϕ ) ⋅ ϕ ' = ( h  ϕ ) ⋅ ϕ ' rezultă că H  ϕ
este o primitivă pentru ( h  ϕ ) ⋅ ϕ ' .
Observaţii. 1) Spunem că ϕ este funcţia care schimbă variabila.
Vom înlocui formal ϕ ( x ) = u şi ϕ ' ( x ) dx = du (spunem că am făcut substituţia
u = ϕ ( x ) şi apoi calculăm diferenţiala du = ϕ ' ( x ) dx ) în I = ∫ h (ϕ ( x ) )ϕ ' ( x ) dx când

68
obţinem integrala asociată I1 = ∫ h ( u ) du , mai uşor de calculat (fie cu tabelul de
integrale uzuale, fie folosind formula integrării prin părţi).
Din I1 obţinem I înlocuind u cu ϕ ( x ) . Prin această metodă integrarea în raport cu
variabila veche x a fost înlocuită cu integrarea în raport cu noua variabilă u.
Se mai spune că ϕ este “funcţia interioară”, iar h este “funcţia exterioară”.
Schematic
Avem de calculat Se face substituţia
I = ∫ h (ϕ ( x ) )ϕ ' ( x ) dx u = ϕ ( x ) ⇒ du = ϕ ' ( x ) dx

Noua integrală de calculat

I1 = ∫ h ( u ) du = H ( u ) + C Se înlocuieşte u cu ϕ ( x )
(integrala asociată)

Integrala de calculat
I = H (ϕ ( x ) ) + C
Pentru a-l obţine pe I1 , în integrala I se înmulţeşte după semnul integrală cu o
constantă pentru a evidenţia ϕ ' ( x ) dx şi se împarte în faţa semnului integrală cu
acelaşi număr.

Probleme rezolvate
2
1. Să se calculeze I = ∫ xe x dx , x ∈  .
1 x2
2∫
R. Notăm u = x 2 şi deci du = 2 x dx . Se rescrie I sub forma I = e ( 2 x ) dx şi deci integrala

1 u 1
asociată este I1 = ∫ e du = eu + C .
2 2
1 2
Revenim la integrala iniţială punând în locul lui u, x 2 şi deci avem: I = e x + C .De obicei se
2
2 1
trece de la I la I1 scriind I = ∫ e x x dx şi utilizând egalitatea du = x dx (din du = 2 x dx ). De aici
2
u 1 1 u 1 u 1 x2
I1 = ∫ e du = ∫ e du = e + C şi I = e + C .
2 2 2 2
 
x
2. Să se calculeze I = ∫ sin   dx , x ∈  .
5
x 1
R. Punem u = şi deci du = dx sau 5du = dx . Deci integrala asociată este
5 5
x x
I1 = ∫ ( sin u ) 5 du = 5∫ sin u du = −5cos u + C . Înlocuind aici u cu se obţine I = −5cos   + C .
5 5

69
3. Să se calculeze I = ∫ x 2 2 x 3 + 5 dx , x > 0 .
1
R. Substituim u = 2 x3 + 5 şi obţinem du = 6 x 2 dx sau
( ) du = x 2 dx . Integrala asociată este
6
1 1 1 2 1
I1 = ∫ u ⋅ du = ∫ u du = ⋅ u u + C = u u + C .
6 6 6 3 9
1
Integrala dată este egală cu I = 2 x + 5 2 x3 + 5 + C .
( 3
)
9
2x + 1
4. Să se calculeze I = ∫ dx , x > −1 .
( x + 1) 2
2 ( u − 1) + 1
R. Punem u = x + 1 şi deci du = dx , iar integrala asociată este I1 = ∫ du =
u2
2u − 1 1 du 1
=∫ du = 2 ∫ du − ∫ 2 = 2ln u + + C .
u2 u u u
1
De aici I = 2ln ( x + 1) + +C .
x +1

2) Nu se poate pune egalitate între mulţimile I = ∫ h (ϕ ( x ) )ϕ ' ( x ) dx şi I1 = ∫ h ( u ) du

deoarece prima este mulţimea primitivelor funcţiei ( h  ϕ ) ⋅ ϕ ' , care sunt funcţii
definite pe I, în timp ce a doua mulţime reprezintă primitivele funcţiei h , care sunt
funcţii definite pe J . Chiar dacă I = J , în general cele două mulţimi sunt distincte.
Punând în locul funcţiei h funcţiile uzuale se obţine un tabel similar celui de la
primitive uzuale. Se obţine din primul tabel înlocuind x cu ϕ şi înmulţind funcţia
obţinută cu ϕ ' . În tabel am evidenţiat transformările indicate în schema de la
observaţia 1).

70
 Tabel de integrale nedefinite
u = ϕ ( x)
Integrala Integrala u = ϕ ( x) Integrala
du = ϕ ' ( x ) dx
iniţială asociată iniţială

∫ ϕ ( x ) ϕ ' ( x ) dx
α α +1
uα +1 (ϕ ( x ) )α +
1 ∫ u du =
α
+C +C
α ≠ −1,ϕ ( I ) ⊂ ( 0, ∞ ) α +1 α +1
ϕ '( x )
∫ ϕ ( x ) dx du
2 ∫ u = ln u + C ln ϕ ( x ) + C
ϕ ( x ) ≠ 0, x ∈ I

∫a
ϕ ( x) ϕ x
ϕ ' ( x ) dx au aϕ ( )
∫ a du =
u
3 +C +C
a > 0, a ≠ 1 ln a ln a
ϕ '( x )
∫ϕ
du
2
( x) − a 2
dx
∫u 2
− a2
=
1 ϕ ( x) − a
4 ln +C
ϕ ( x ) ≠ ± a, x ∈ I , a ≠ 0 1 u−a 2a ϕ ( x ) + a
⋅ ln +C
2a u+a
du
ϕ '( x ) ∫u 2
+ a2
=
ϕ ( x)
∫ϕ dx , a ≠ 0 1
5 2 2
1 u
arctg +C
( x) + a = ⋅ arctg + C
a a
a a
du
∫
ϕ '( x )
∫ a − ϕ 2 ( x)
2
dx
a 2 − u2
=
ϕ ( x)
6 arcsin +C
u a
a > 0, ϕ ( I ) ⊂ ( − a , a ) = arcsin + C
a
du
ϕ '( x )
∫ u2 + a 2
=
ln (ϕ ( x ) +
7 ∫ ϕ 2 ( x ) + a2
dx, a ≠ 0
= ln u + u2 + a2 +
( ) + ϕ 2 ( x ) + a2 + C)
+C
ϕ '( x ) du
∫ 2 2
dx ∫ u − a2
2
=
( x) − a
ϕ ln ϕ ( x) + ϕ 2 ( x) − a +
8 2 2
a > 0,ϕ ( I ) ⊂ ( −∞, −a ) = ln u + u − a + +C
sau ( a , ∞ ) +C

∫ sin udu =
9 ∫ sinϕ ( x ) ⋅ ϕ '( x ) dx = − cos u + C
− cos ϕ ( x ) + C

∫ cos u du =
10 ∫ cosϕ ( x ) ⋅ϕ '( x ) dx = sin u + C
sin ϕ ( x ) + C

71
 ϕ '( x )
∫ cos2 ϕ ( x ) dx , du
11 π
∫ cos u2
=
tg ϕ ( x ) + C
ϕ ( x ) ≠ ( 2k + 1 ) , = tg u + C
2
k ∈ , x ∈ I
ϕ '( x )
∫ sin ( x ) dx , du
∫ sin
2
2
=
12 u −ctg ϕ ( x ) + C
ϕ ( x ) ≠ kπ , = − ctg u + C
k ∈ , x ∈ I

∫ tgϕ ( x ) ⋅ ϕ '( x ) dx
13 π ∫ tgu du = − ln cos ϕ ( x ) + C
ϕ ( x ) ≠ ( 2k + 1 )
2 = − ln cos u + C
k ∈ , x ∈ I

∫ ctgϕ ( x ) ⋅ ϕ ' ( x ) dx ∫ ctgu du =

14 ϕ ( x ) ≠ kπ , k ∈  , ln sin ϕ ( x ) + C
= ln sin u + C
x∈I

Probleme propuse

1. Să se calculeze integralele de mai jos utilizând substituţia indicată

5 6
a) 1) ∫ ( x − 1) dx , x ∈  , u = x − 1; 2) ∫ ( 3 x + 2 ) dx , x ∈  , u = 3 x + 2;
9 3
3) ∫ x ( 2 x − 1 ) dx , x ∈  , u = 2 x − 1; 4) ∫ x x 2 + 1 ( ) dx , x ∈  , u = x 2 + 1;
5 5
5) ∫ x 2 − 1 x 3 − 3 x + 1
( )( ) dx , x ∈  , u = x 3 − 3 x + 1; 6) ∫ x 2 x 3 + 1 ( ) dx , x ∈  , u = x 3 + 1 .
dx dx 1 dx 1
b) 1) ∫ , x > − 3, u = x + 3; 2) ∫ , x < − , u = 2 x + 1; 3) ∫ ,x> ,
x+3 2x + 1 2 1 − 4x 4
dx 1 x dx
u = 1 − 4 x; 4) ∫ , x > − , u = 2 x + 1; 5) ∫ 2 2
, x ∈  , u = x + 1;
( 2 x + 1) 5 2 x +1
2x − 1 x 3dx x 2dx
6) ∫ dx , x ∈  , u = x 2 + 9; 7) ∫ , x > 1, u = x − 1; 8) ∫ , x > 0,
x2 + 9 ( x − 1) 10
2x3 + 1

x 2 dx x dx
u = 2 x 3 + 1; 9) ∫ 3
, x > 0, u = x 3 + 2; 10) ∫ , x ∈ , u = x2.
3 x4 + 1
(x +2 )
1 2
c) 1) ∫ 2 x + 1 dx , x > − , u = 2 x + 1; 2) ∫ x 1 + x dx , x ≥ −1, u = 1 + x; 3) ∫ 3 ( 2 x + 1) dx ,
2

72
x ∈  , u = 2 x + 1; 4) ∫ x x 2 + 3 dx , x ∈  , u = x 2 + 3; 5) ∫ x 2 x 3 + 1 dx , x > −1,
dx 1
u = x 3 + 1; 6) ∫ x 3 x 2 − 1 dx , x < −1, u = x 2 − 1; 7) ∫ , x > , u = 5 x − 1.
( 5 x − 1) 3 5

dx 3
d) 1) ∫ e 3 x dx , x ∈  , u = 3 x; 2) ∫ 2x
, x ∈  , u = 2 x; 3) ∫ x 2e x dx , x ∈  , u = x 3 ;
e
x
x dx e
4) ∫ x2
, x ∈  , u = x 2 ; 5) ∫ x e x x
dx , x ≥ 0, u = x x ; 6) ∫ dx , x > 0, u = x ;
e x
1
ex 1
7) ∫ 2 dx , x > 0, u = ; 8) ∫ e 3 x − 2e 2 x + 5e x dx , x ∈  , u = e x ;9) ∫ x 23 x dx , x ∈  ,
2

x x
( )
2 ex
u = 3 x 2 ;10) ∫ x 2−3 x +1
dx , x ∈  , u = −3 x 2 + 1;11) ∫ dx , x ∈  , u = e x .
e2 x + 4
5
ln x sin ( ln x ) ( 1 + ln x )
e) 1) ∫ dx , x > 0, u = ln x; 2) ∫ dx , x > 0, u = ln x; 3) ∫ dx , x > 0,
x x x
dx dx
u = 1 + ln x ; 4) ∫ , x > 1, u = ln x ; 5) ∫ , x > 1, u = ln x + 1.
x ln x x ( ln x + 1 )
f) 1) ∫ sin 2 x ⋅ cos x dx , x ∈  , u = sin x; 2)∫ sin k x cos x dx , k ∈
* , x ∈  , u = sin x;

3) ∫ cos 3 x sin x dx , x ∈  , u = cos x; 4) ∫ sin 3 x cos2 x dx , x ∈  , u = cos x , sin 2 x = 1 − cos2 x ;( )

5) ∫ sin x cos x dx , x ∈  , u = sin x; 6) ∫ sin x dx , x ∈  , u = cos x; 7) ∫ cos x dx , x ∈  ,
2 3 3 3

 π
sin x
u = sin x; 8) ∫ sin 3 x cos 3 x dx , x ∈  , u = sin x; 9) ∫ dx , x ∈  0,  , u = cos x;
cos 2 x
 2
cos x dx  π dx x dx
10) ∫ 3
, x ∈  0,  , u = sin x;11) ∫ , x ∈ ( −π ,π ) , u = tg ;12) ∫ ,
sin x  2 2 + sin x 2 3 − 2cos x
x dx x ( 1 − sin x ) dx
x ∈ ( −π ,π ) , u = tg ; 13) ∫ , x ∈ ( −π ,π ) , u = tg ;14) ∫ , x ∈ ( −π ,π ) ,
2 2sin x − 3cos x + 5 2 2 + cos x
x cos x dx x tg x  π
u = tg ;15) ∫ , x ∈ ( −π ,π ) , u = tg ;16) ∫ 2
dx , x ∈  0,  , u = tg x .
2 1 + sin x 2 cos x  2
arcsin x dx
g) 1) ∫ dx , x ∈ ( − 1,1 ) , u = arcsin x ; 2) ∫ , x ∈ ( 0,1 ) ;
2 2
1− x 1 − x arcsin x
dx dx
3) ∫ , x ∈ ( 0,1 ) , u = arcsin x; 4) ∫ , x ∈ ( −1,1),
1 − x 2 arcsin 2 x 1 − x2 arcsin 2 x + 1
dx  1 1 arcsin x
u = arcsin x; 5) ∫ , x ∈  − ,  , u = arcsin x; 6) ∫ dx ,
2
1 − x 1 − arcsin x  2 2
2 1 − x2
ln ( arccos ) dx
x ∈ ( 0,1) , u = arcsin x; 7) ∫ , x ∈ ( 0,1 ) , u = ln ( arccos x ) .
1 − x 2 arccos x

73
 2x + 3
2. Pentru m ∈  fie funcţia f m : ( 0, ∞ ) →  , f m ( x ) = .
x ( x + 1) ( x + 2 ) ( x + 3 ) + m 2
1) Să se determine primitivele funcţiei f 0
2) Să se calculeze ∫ f m ( x ) dx, m ≠ 0
sin x cos x  π
3. Să se calculeze I = ∫ dx , J = ∫ dx , x ∈  0,  .
sin 3 x + cos 3 x sin 3 x + cos 3 x  2

4. Să se determine funcţia f :  →  cu proprietăţile:

2
1) f ( 0 ) = 1; 2) f este derivabilă pe  cu derivata strict crescătoare; 3) f 2 ( x ) − ( f ') ( x ) = 1,
∀x ∈  .
5. Să se determine funcţia continuă f : I → ( 0, ∞ ) şi intervalul I de numere reale, ştiind că
1
f ( 0 ) = 1 şi este o primitivă pentru f.
f
6. Se consideră funcţiile f , g :  →  cu proprietatea g ( x ) = f x 5 + x , ∀x ∈  . Să se ( )
demonstreze că funcţia f admite primitive, dacă şi numai dacă g admite primitive.

2 n
7. Fie f n :  →  , f n ( x ) = 1 + ( 1 + x ) + ( 1 + x ) + ... + ( 1 + x ) , n ∈
* .
a) Arătaţi că: f n ( x ) = C n1 + 1 + C n2+ 1 x + ... + C nn++11 x n
n+1 2 3 n+1
( x + 1) −1 ( x + 1) ( x + 1) ( x + 1)
b) Demonstraţi că: ∫ x 2
dx = x +
3 n+1
+C .
+ + ... +

cos nx  π
8. Fie I n = ∫ dx , x ∈  0,  . Să se determine o relaţie de recurenţă pentru
sin x  2
I n , n ∈
, n ≥ 2 şi apoi deduceţi I n .

A doua metodă a substituţiei (a schimbării de variabilă)

Are loc următoarea

ϕ f
Teoremă. Fie I , J ⊆  , intervale şi I → J →  două funcţii cu
următoarele proprietăţi:
1) ϕ este bijectivă, derivabilă cu ϕ ' ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I ;
2) Funcţia h = ( f  ϕ ) ⋅ ϕ ' admite primitive (fie H o primitivă a sa).
Atunci:
a) Funcţia f admite primitive;
b) Funcţia H  ϕ −1 este o primitivă a lui f, adică
∫ f ( x ) dx = ( H  ϕ ) ( x ) + C .
−1

74
Demonstraţie. Din 1) rezultă că ϕ −1 este derivabilă pe J . Cum H este o primitivă a
lui h, rezultă H derivabilă pe I şi H ' = ( f  ϕ ) ϕ ' . Pentru ca H  ϕ −1 să fie o primitivă
pentru f trebuie ca ( H  ϕ −1 ) ' = f . Mai întâi este clar că H  ϕ −1 este derivabilă pe J
(compunere de funcţii derivabile). Avem:
( H  ϕ −1 ) ' ( x ) = H ' (ϕ −1 ( x ) ) ⋅ (ϕ −1 ) ' ( x ) = ( f  ϕ ) (ϕ −1 ( x ) )ϕ ' (ϕ −1 ( x ) ) ⋅ (ϕ −1 ) ' ( x ) =
1
= f ( x ) ϕ ' (ϕ −1 ( x ) ) ⋅ = f ( x), x ∈ J .
ϕ ' (ϕ −1 ( x ) )
Observaţii. 1) Se spune că ϕ −1 este funcţia care schimbă variabila. Înlocuind formal
x = ϕ ( u ) şi dx = ϕ ' ( u ) du se trece de la integrala I = ∫ f ( x ) dx la integrala asociată
I1 = ∫ f (ϕ ( u ) ) ϕ ' ( u ) du .
2) În prima metodă se notează cu u o expresie ce-l conţine pe x după care se
calculează integrala asociată I1 . În a doua metodă a substituţiei se pune x egal cu o
expresie de u şi se trece la integrala asociată I1 .

Schematic Noua integrală

Se face substituţia de calculat
Avem de calculat
x = ϕ (u ) ⇒ I1 = ∫ f (ϕ ( u) )ϕ '( u) du =
I = ∫ f ( x ) dx
⇒ dx = ϕ ' ( u ) du = H (u ) + C
integrala asociată

Se înlocuieşte Integrala de calculat

u = ϕ −1 ( x ) I = H (ϕ −1 ( x ) ) + C

De remarcat că în cele două metode se face o substituţie în urma căreia se obţine o

integrală asociată I1 mai uşor de calculat. Iată “transformările” în cele două metode:

u =ϕ ( x ) u =ϕ ( x )
I = ∫ f (ϕ ( x ) )ϕ ' ( x ) dx → I1 = ∫ f ( u ) du = F ( u ) + C → I = F (ϕ ( x ) ) + C

x=ϕ ( u ) u=ϕ −1( x )

I = ∫ f ( x ) dx → I1 = ∫ f (ϕ ( u ) ) ϕ ' ( u ) du = H ( u ) + C → I = H ϕ −1 ( x ) + C .
( )

75
 Să reţinem că există o singură formulă de schimbare de variabilă şi mai multe
variante de aplicare ale ei, care depind de particularitatea funcţiei ale cărei primitive
trebuie calculate.
Exemple 1. (Substituţiile trigonometrice) Am evaluat la integrarea prin părţi integralele:
∫ a 2 − x 2 dx , x ∈ [ − a , a ] , a > 0; ∫ a 2 + x 2 dx , x ∈  , a ≠ 0; ∫ x 2 − a 2 dx , x ∈ I ,
cu I ⊂ ( −∞ , − a ] sau I ⊂ [ a , ∞ ) .
În continuare vom găsi expresiile acestor integrale utilizând substituţiile trigonometrice prin
care “eliminăm” radicalii de sub semnul integrală.
 π π
a) Pentru ∫ a 2 − x 2 dx se pune x = a sin u, a > 0, x ∈  − ,  .De aici dx = a cos u du ,
 2 2
x  x
a 2 − x 2 = a 2 cos 2 u, a 2 − x 2 = a cos u = a cos u, = sin u ⇒ u = arcsin   ,
a a
a2 − x2
cos u = . Integrala asociată este
a
1 + cos 2 u  u sin 2 u 
I 1 = ∫ a 2 cos 2 u du = a 2 ∫ du = a 2  + +C .
2 2 4 
a2   x  x  x 
De aici I =  arcsin   + sin  arcsin  cos  arcsin   + C =
2 a  a  a 

a2  x x a2 − x2  1  x 
= arcsin + ⋅  + C =  a 2 arcsin   + x a 2 − x 2  + C .
2  a a a  2 a 
Comparativ cu integrarea prin părţi a funcţiei f ( x ) = a 2 − x 2 , x ∈ [ − a , a ] , unde o primitivă
se determina pe ( − a , a ) (interval deschis), aici prin transformarea considerată am determinat
o primitivă a funcţiei pe intervalul închis [ − a , a ] .
 π π
c) Pentru ∫
a 2 + x 2 dx se pune x = a tg u, a > 0, u ∈  − ,  , iar de aici
 2 2
a du a a  x x a
dx = , a2 + x2 = = , u = arctg   , sin u = , cos u = ,
cos 2 u cos u cos u  
a 2
a +x 2
a + x2
2

x  x
tg u = ⇒ u = arctg   .
a a
du cos u du cos u du
Integrala asociată este I1 = a 2 ∫ = a2 ∫ = a2 ∫ 2
.
cos 3 u cos4 u 1 − sin 2 u
( )
În ultima integrală, schimbăm din nou variabila t = sin u ⇒ dt = cos u du şi
dt
avem de calculat integrala asociată lui I1 , I 2 = a 2 ∫ 2
, tip de integrală ce se va studia la
1− t2 ( )
paragraful următor.
a  π  π 
c) Pentru ∫ x 2 − a 2 dx se pune x =
cos u
, a > 0, u ∈  0,  sau u ∈  − ,0  .
 2   2 

76
 a sin u
De aici dx = du etc.
cos 2 u
1
2. Să se calculeze I = ∫ x−3x
dx , x > 1 .

R. Funcţia de integrat are în structura sa x , 3 x (adică radicali de ordine diferite din aceeaşi
expresie), aici x.
Se face substituţia x = u 6 x > 1 ⇒ u > 1 ⇒ u = 6 x , unde exponentul 6 reprezintă cel mai mic
( )
multiplu comun, al ordinelor radicalilor. De aici dx = 6u 5 du şi integrala asociată devine
6u 5 du u 3 du u3 − 1 + 1   1 
I1 = ∫ 3 = 6 ∫ = 6 ∫ du = 6  ∫  u 2 + u + 1 +   du =
u −u 2
u −1 u −1   u −1
= 2 u 3 + 3u 2 + 6u + 6 ln ( u − 1) + C , iar integrala iniţială I = 2 x + 3 3 x + 6 6 x + 6ln ( 6
x −1 + C .
)
dx
3. Să se calculeze I = ∫x 2
1 + x2
, x > 0.

1 du
R. Punem x = ( din x > 0 ⇒ u > 0 ) şi dx = − 2 . Integrala asociată este
u u
du
−
u2 u du
I1 = ∫ = −∫ = −∫ ( u 2 + 1 ' du = − u 2 + 1 + C .
)
1 1
1+ 2 u2 +1
u2 u
1
În final, I = − +1 + C .
x2
dx
4. Să se calculeze 1) I = ∫ 1 + x 2 dx , x ∈ ; 2) I = ∫
1 + x2
, x∈ .

et − e−t et + e− t
R. 1) Se pune x = = sh ( t ) etc.; 2) x = = ch ( t ) etc.
2 2

Probleme propuse

Să se calculeze integralele de mai jos, utilizând a doua metodă a substituţiei şi substituţiile

indicate:
x dx 1+ x
1) ∫ dx , x ≥ 2, x = u2 ; 2) ∫ , x ≥ 0, x = u2 ; 3) ∫ dx , x ≥ 0, x = u2 ;
x+2 2+ x 1+ x
dx dx x dx 1
4) ∫ , x > 0, x = u4 ; 5) ∫ , x > 0, x = u6 ; 6) ∫ ,x>− ,
x+4x x+3x 2x + 1 2
x−2
2 x + 1 = u; 7) ∫ dx , x > 2, x − 2 = u; 8) ∫ x x + 1 dx , x ≥ −1, x + 1 = u;
x

77
 x dx
9) ∫ 3 dx , x > 2, 3 x − 2 = u;10) ∫ x 3 x − 2 dx , x ∈  , 3 x − 2 = u;11) ∫ ,
x−2 x 3x + 1
dx
x > 0, 3 x + 1 = u; 12) ∫ x 2 x + 2 dx , x ≥ − 2, x + 2 = u; 13) ∫ , x ∈ ,
ex + 1
e2x dx
e x + 1 = u 2 , u > 0; 14) ∫ dx , x ∈  , x = ln u, u > 0; 15) ∫ , x ∈ ;
1+ ex e x
ex
dx dx 1 1
16) ∫ , x ∈  , x = − ln u; 17) ∫ , x > 1, x = sau x = ;
1 + ex x x −12 u cos u
dx 1 dx 1 2
18) ∫ , x > 1, x = ; 19) ∫ , x > 2, x = sau x = .
x 2 2
x −1 u 2
x x −2 u cos u

1.6. INTEGRAREA FUNCŢIILOR RAŢIONALE

Definiţie. O funcţie f : I → , I interval, se numeşte raţională dacă

P ( x)
f ( x) = , unde P, Q sunt funcţii polinomiale cu coeficienţi reali şi
Q ( x)
Q ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I .

1. Descompunerea funcţiilor raţionale în funcţii raţionale simple

Definiţie. O funcţie raţională se numeşte simplă dacă are una din formele:
1) f ( x ) = an x n + an −1 x n −1 + ... + a1 x + a0 (funcţia polinomială);
A
2) f ( x ) = n
, n ∈
* , x ∈ I ⊂ ( −∞, a ) sau I ⊂ ( a, ∞ ) ;
( x − a)
Bx + C
3) f ( x ) = n
, n ∈
* , b 2 − 4c < 0 .
(x 2
+ bx + c )

Următoarea teoremă de algebră este fundamentală pentru integrarea funcţiilor

raţionale.

78
 Teoremă. Orice funcţie raţională poate fi reprezentată sub forma unei sume
finite de funcţii raţionale simple. Mai precis, dacă
α1 αp β1 βq
Q ( x ) = ( x − a1 ) ( x − a2 )α2 ...( x − a p ) (x 2
+ b1 x + c1 ) ...( x 2
+ bq x + cq ) ,

P ( x) p
 A1
unde bi2 − 4ci < 0, i = 1, q , atunci f ( x ) = = L ( x) + ∑  k +
Q ( x) k =1  x − ak

Ak2 Akα k  q  B1 x + C 1 Bkβ k x + Ckβk


+ + ... +  + ∑ 2 k k
+ ... +  , (1)
 k =1  x + bk x + ck 
2 αk β
( x − ak ) ( x − ak )  ( x2 + bk x + ck ) k 
unde L este o funcţie polinomială cu coeficienţi reali, iar p, q ∈
* ,
ak , bk , ck , Aki , Bki , Cki sunt numere reale.

Observaţie. Problema care se pune în cazul în care Q este descompus în factori

ireductibili peste  (se ştie din algebră că factorii ireductibili peste  sunt
polinoamele de gradul întâi X − a şi cele de gradul doi X 2 + bX + c, a, b, c ∈  cu
b 2 − 4c < 0 ) este de a determina coeficienţii Aki , Bki , Cki ce apar în membrul drept al
egalităţii (1).
Dacă grad P ≥ grad Q, atunci se face împărţirea lui P la Q conform teoremei împărţirii
cu rest când obţinem P = LQ + R , unde grad R < grad Q şi deci
P ( x) R ( x) R ( x)
f ( x) = = L( x) + . Acum pentru
avem descompunerea în funcţii
Q ( x) Q ( x) Q ( x)
raţionale simple (de formele 2) şi 3)) şi corespunde celor două sume din membrul
drept al egalităţii (1). În egalitatea astfel obţinută se aduce, în membrul drept, la
acelaşi numitor. Numitorul comun este Q. Dacă se elimină Q din ambii membrii se
ajunge la egalitatea a două polinoame, iar de aici la un sistem de ecuaţii în care
necunoscutele sunt coeficienţii Aki , Bki , Cki . Acesată metodă de a determina coeficienţii
Aki , Bki , Cki se numeşte metoda coeficienţilor nedeterminaţi.

Probleme rezolvate

Să se descompună în funcţii raţionale simple următoarele funcţii raţionale:

a) Numitorul are rădăcini reale simple
2 x2 + 6 x + 6
1) f ( x ) = , x ≠ −3, x ≠ −2, x ≠ −1;
( x + 1) x 2 + 5 x + 6
( )

79
 3 x3 + x2 + x + 1 1
2) f ( x) = 2
, x ≠ − , x ≠1.
2x − x − 1 2
R. 1) Descompunem numitorul în factori ireductibili peste  . Avem:
Q ( x ) = ( x + 1)( x + 2 )( x + 3) . Atunci descompunerea lui f în funcţii raţionale simple
are forma:
A B C
f ( x) = + + , (* ) .
x +1 x + 2 x + 3
Aducând (în dreapta) la acelaşi numitor şi apoi eliminând numitorul rezultă egalitatea
2 x 2 + 6 x + 6 = A ( x + 2 )( x + 3) + B ( x + 1)( x + 3) + C ( x + 1)( x + 2 ) , (1) sau
2 x 2 + 6 x + 6 = ( A + B + C ) x 2 + ( 5 A + 4 B + 3C ) x + 6 A + 3B + 2C .
De aici prin identificarea coeficienţilor (de la aceleaşi puteri ale lui x) rezultă sistemul:
x2 2 = A + B + C
x 6 = 5 A + 4 B + 3C .
0
x 6 = 6 A + 3B + 2C
Rezolvând acest sistem găsim A = 1, B = −2, C = 3 .
1 2 3
Deci f ( x ) = − + .
x +1 x + 2 x + 3
Observaţie. Dacă în (1) se trece la limită după x → −1 , ceea ce revine la a înlocui pe
x cu −1 , rezultă A = 1 . Analog pentru x = −2 se găseşte B = −2 , iar pentru x = −3
avem C = 3 .
Deci în acest caz, al rădăcinilor simple, dacă dorim să-l aflăm pe A, atunci se
înmulţeşte egalitatea (*) cu numitorul fracţiei în care apare A. În membrul stâng se
poate simplifica prin x + 1 ( x ≠ −1) . Apoi în această egalitate se trece la limită după
x → −1 . În stânga găsim 1, iar în dreapta doar A deoarece termenii care conţin pe B şi
C fiind înmulţiţi cu x + 1 , prin trecerea la limită după x → −1 , aceştia devin zero.
Analog pentru a afla pe B se înmulţeşte (*) cu x + 2 şi se trece la limită după x → −2
etc.
2) Observăm că gradul numărătorului este mai mare decât gradul numitorului. Se face
împărţirea şi găsim:
2 x3 + x 2 + x + 1 = ( x + 1) 2 x 2 − x − 1 + 3x + 2 .
( )
( x + 1) ( 2 x 2 − x − 1) + 3x + 2 3x + 2
Deci f ( x ) = 2
= x +1+ .
2x − x −1 2 x2 − x − 1
3x + 2
Acum funcţia raţională se descompune în funcţii raţionale simple. Să
2x2 − x − 1
3x + 2 A B
observăm că 2 x2 − x − 1 = ( x − 1)( 2 x + 1) şi deci = + , iar de aici
2x − x − 1 x − 1 2x + 1
2

80
3x + 2 = ( 2 A + B ) x + A − B . Se obţine sistemul 2 A + B = 3, A − B = 2 cu soluţia
5 1 5 1
A = , B = − . Aşadar f ( x ) = x + 1 + − .
3 3 3 ( x − 1) 3 ( 2 x + 1)
b) Numitorul are rădăcini reale multiple
4x + 1 x2 + x + 2
1) f ( x ) = , x ≠ − 1; 2) f ( x ) = , x ≠ ±1 .
( x + 1) 3 ( x − 1) 2 ( x + 1 ) 2
R. 1) Metoda întâi. Se scrie f sub forma:
A B C
f ( x) = + + , iar de aici
x + 1 ( x + 1) 2
( x + 1)3
2
4 x + 1 = A ( x + 1) + B ( x + 1) + C , (1) sau
4 x + 1 = Ax 2 + ( 2 A + B ) x + A + B + C .
Deci A = 0, 2 A + B = 4, A + B + C = 1 , când găsim A = 0, B = 4, C = −3 . Prin
4 3
urmare f ( x ) = − .
( x + 1) ( x + 1)3
2

Metoda a doua. Dacă în (1) se face x = −1 rezultă C = −3 . Se derivează (1) şi rezultă

4 = 2 A ( x + 1) + B , (2) iar aici facem x = −1 când avem B = 4 .
Se derivează (2) şi se face x = −1 , când găsim A = 0 .
Valoarea x = −1 este rădăcină multiplă de ordin 3 pentru numitor.
Metoda a treia. Punem x + 1 = y şi deci x = y − 1 .
4y − 3 4 3
Deci f ( y − 1) = 3
= 2 − 3 , iar de aici, revenim la substituţie, f ( x ) =
y y y
4 3
= − .
( x + 1) ( x + 1)3
2

2) Are loc descompunerea

A B C D
f ( x) = + + + , iar de aici
x − 1 ( x − 1) 2
x + 1 ( x + 1)2
2 2 2 2
x 2 + x + 2 = A ( x − 1)( x + 1) + B ( x + 1) + C ( x + 1)( x − 1) + D ( x − 1) , (1).
Se face x = −1 şi apoi x = 1 , când găsim 2 = 4D şi respectiv 4 = 4B . Deci
1 2
D = , B = 1 . Se derivează (1) şi rezultă 2x +1= A( x +1) + 2A x2 −1 + 2B( x +1) +
( )
2
2
+C ( x − 1) + 2C x 2 − 1 + 2 D ( x − 1) , şi se face aici din nou x = −1 şi apoi x = 1 .
( )
1 1
Găsim −1 = 4C − 4 D, 3 = 4 A + 4 B . De aici A = − , C = .
4 4

81
 1 1 1 1
Deci f ( x ) = − + + + .
4 ( x − 1) ( x − 1) 2
4 ( x + 1) 2 ( x + 1)2
Altfel. Din (1) rezultă un sistem în A,B,C,D din egalitatea celor două funcţii
polinomiale.
c) Numitorul are rădăcini complexe simple
2 x3 − 3 x2 + 2 x
f ( x) = .
x2 + 4 x2 + 1
( )( )
Ax + B Cx + D
R. Avem: f ( x ) = + 2 sau
x2 + 4 x +1
2 x3 − 3x 2 + 2 x = ( A + C ) x3 + ( B + D ) x 2 + ( A + 4C ) x + B + 4 D , (1).
De aici rezultă sistemul:
x3 A + C = 2
x 2 B + D = −3
x A + 4C = 2
0
x B + 4D = 0
2x − 4 1
cu soluţia A = 2, B = −4, C = 0, D = 1 . Deci f ( x ) = 2
+ 2 .
x + 4 x +1
Altfel. Să observăm că numitorul are rădăcinile complexe ±i, ± 2i . În egalitatea (1) se
face x = i şi rezultă Ci + D = 1 . De aici (egalitatea a două numere complexe) se obţine
C = 0, D = 1 .
Tot în (1) se pune x = 2i şi avem 4i − 4 = 2 Ai + B . Din această egalitate se deduce
A = 2, B = −4 .
d) Numitorul are rădăcini complexe multiple
2 x 2 + 2 x + 13
f ( x) = 2
.
2
(
x +1 )
R. Funcţia se scrie descompusă în funcţii raţionale simple astfel:
Ax + B Cx + D
f ( x) = 2 + 2
, iar de aici 2x2 + 2x +13 = Ax3 + Bx2 + ( A + C) x + B + D .
x +1 x2 + 1
( )
Egalând coeficienţii de la aceleaşi puteri ale lui x din cei doi membri rezultă sistemul:
x3 0 = Α
x2 2 = Β
cu soluţia A = 0, B = 2, C = 2, D = 11, E = −4 .
x 2= Α+C
x 0 13 = Β + D

82
 2 2 x + 11
Deci f ( x ) = + .
x + 1 x2 + 1 2
2
( )
2. Integrarea funcţiilor raţionale simple

Am văzut că orice funcţie raţională se scrie ca o sumă finită de funcţii raţionale

simple. Deci integrarea unei funcţii raţionale se reduce la integrarea funcţiilor
raţionale simple.
1) Dacă f ( x ) = an x n + an −1 x n −1 + ... + a1 x + a0 , atunci
x n +1 xn x2
∫ f ( x ) dx = an
n +1
+ an −1
n
+ ... + a1
2
+ a0 x + C .

A
2) Dacă f ( x ) = n
, n ∈
* , x > a sau x < a , atunci se consideră cazurile:
( x − a)
2.1) n = 1 . Avem
dx
∫ f ( x ) dx = ∫ x − a = ln x − a + C = ( ln ( x − a ) + C , x > a sau ln ( a-x ) + C , x < a ) .
Exemple. Să se calculeze
dx dx dx 1
a) ∫ x − 1, x > 1; b) ∫ x + 1 , x < −1; c ) ∫ 4 x + 1 , x > − 4 .
dx
R. a) Avem ∫ x − 1 = ln x − 1 + C = ln ( x − 1) + C .
dx
b) Acum ∫ x + 1 = ln x + 1 + C = ln ( − x − 1) + C .
1 dx 1  1
c) Se scrie integrala sub forma: ∫
4 x+ 1
= ln  x +  + C .
4  4
4
2.2) Pentru n ∈
* , n ≥ 2 , găsim:
dx −n ( x − a )− n+1 + C = − 1
∫ f ( x ) dx = ∫
( x − a) n
= ∫ ( x − a) dx =
−n + 1 ( n − 1 ) ( x − a ) n −1
+ C dacă x ∈ I ,

unde I ⊂ ( a , ∞ ) sau I ⊂ ( −∞ , a ) .

Exemplu. Să se calculeze
dx dx 1
a) ∫ 3
, x > 1; b ) ∫ 3
,x>− .
( x − 1) ( 3 x + 1) 3
−2
dx −3 ( x − 1) 1
R. a) Scriem integrala sub forma: ∫ 3
= ∫ ( x − 1) dx = +C =− 2
+ C.
( x − 1) −2 2 ( x − 1)
.

83
 1 dt 1
b) Dacă se notează 3x + 1 = t , atunci dt = 3dx şi integrala asociată este I1 = ∫
3 t 3
=− 2 +C .
6t
1
Prin urmare I = − 2
+C .
6 ( 3 x + 1)
Bx + C
3) Dacă f ( x ) = n
, n ∈
* , b 2 − 4c < 0 , atunci se analizează cazurile:
2
(x + bx + c )
1 dx 1 x
3.1) f ( x ) = , a ≠ 0 . Avem ∫ 2 = arctg + C .
x2 + a2 x + a2 a a
x 1 2 x dx 1
Observaţie. Dacă f ( x ) = 2 2
, atunci ∫ f ( x ) dx = ∫ 2 = ln x 2 + a 2 + C . ( )
x +a 2 x + a2 2

dx
Exemplu. Să se calculeze: ∫ x2 + 3 , x ∈  .
dx 1 x
R. ∫ 2
2
=
3
arctg
3
+C .
x + ( 3)
1
3.2) f ( x ) = n
, a ≠ 0, n ∈
, n ≥ 2 .
2
(x + a2 )
dx
Pentru I n = ∫ n
vom da o formulă de recurenţă.
2
(x + a2 )
2 2 2 
1 a 2 dx 1 (a + x ) − x 1  dx
Avem: I n = 2
a ∫ 2
n
= 2
a ∫ n
dx = 2  ∫
a n−1
−
(x + a2 ) (x + a ) 2 2 2
 x + a
( 2
)
  
x 2 dx
 1  x 2 dx 
−∫ n
= 2  n −1 ∫
I − n
. Pentru calculul integralei din paranteza dreaptă se
x2 + a2  a 
( ) x2 + a2  ( )
  
aplică integrarea prin părţi, când avem:
x 2dx x 1 1 1 dx
∫ 2 2 n = ∫ x 2 2 n dx = − 2 ( n − 1) ⋅ 2 2 n−1 x + 2 ( n − 1) ⋅ ∫ 2 2 n−1 =
(x +a ) x +a ( x +a ) x +a ( ) ( )
1 x 1
=− ⋅ n −1
+ I n−1 .
2 ( n − 1) x 2 + a 2 2 ( n − 1)
( )
 
1  x 2n − 3 
Deci I n =  n −1
+ I n −1  .
a 2  2 ( n − 1) x 2 + a 2 2 ( n − 1)

 ( ) 

84
 x 1 2 x dx
Observaţie. Dacă f (x)=
2
n
, atunci ∫ f ( x ) dx = 2 ∫ n
=
(x + a2 ) (x 2
+ a2 )
1
= n−1
+C .
−2 ( n − 1) x 2 + a 2
( )
dx
Exemplu. Să se calculeze ∫ 2
2
, x∈ .
( x +4 )
2 2
dx dx 1 4dx 1 4+ x −x
( )
R. Fie I n = ∫ n
. Avem: I 2 = ∫ 2
= ∫ 2
= ∫ 2
dx =
2 2 4 x2 + 4 4 x2 + 4
(x +4 ) (x +4 ) ( ) ( )
   
1 x 2dx  1  x 
=  I1 − ∫ 2
=  I1 − ∫ x 2
dx  .
4 2
x +4  4 2
x +4
 (  )  ( )
Pentru integrala din paranteza dreaptă punem (pentru a aplica integrarea prin părţi)
x 1
u ( x ) = x, v ' ( x ) = 2
, iar de aici u ' ( x ) = 1, v ( x ) = − .
x2 + 4 ( ) 2 x +4
2
( )
x2 x 1 dx x 1
Obţinem: ∫ 2
dx = −
2 x +4 2
+
2 ∫ x2 + 4
=−
2
+ I1 .
2 x +4 2
(x 2
+4 ) ( ) ( )
 
1 x 1 x 1 dx
Aşadar, I 2 = I1 + − I1  = + I1 , unde I 1 = ∫ x2 + 4 =
4 2 x2 + 4 2  8 x2 + 4
( 8 ) ( )
 
1 x
= arctg + C .
2 2
1
3.3) Dacă f ( x ) = , b2 − 4c < 0 , atunci se scrie x 2 + bx + c ca sumă de pătrate sub
x 2 + bx + c
2
b   4c − b2 
2 2
b b2 b2  b  4c − b2 
2 2
forma x + bx + c = x + 2 x + + c − =  x +  + = x+  +  .
2 4 4  2 4  2  4 
 
dx 2 2x + b
În acest caz I = ∫ f ( x ) dx = ∫ 2
= ⋅arctg +C.
 b 
2  4 c − b 2  4 c − b 2
4 c − b 2

 x + 2  +  

  
2

Exemple. Să se calculeze integralele:
dx dx
a) ∫ 2 , x ∈ ; b) ∫ 2 , x∈ .
x + x+1 3x + 5x + 3
R. a) Se scrie integrala sub forma

85
 1
x+
dx 1 2 + C = 2 3 arctg 2 x + 1 + C .
∫ 2
 3
2
=
3
arctg
3 3 3
 1
 x +  +   2 2
 2  2 
b) În acest caz avem
1 dx 1 dx 1 dx
∫ 5
3 x2 + x + 1 3 
= ∫
5
2
= ∫
11 3  2
 11 
2
=
5 
3 x+  +  x +  +  
 6 36  6  6 
6 6x + 5 2 11 6x + 5
= arctg +C = arctg +C .
3 11 11 11 11

n
Observaţie. Dacă numitorul funcţiei f ( x ) este de forma (α x 2
+βx+γ ) , β 2 − 4αγ < 0 cu
n
 β γ  n
α ≠ 1 , atunci se forţează factor α n şi avem α n  x 2 + x +  = α n x 2 + bx + c , unde ( )
 α α
β γ
b = , c = , b2 − 4c < 0 . În cazul de mai sus (b) avem α = 3 .
α α
1
3.4) Dacă f ( x ) = n
, b 2 − 4c < 0, n ∈
* , n ≥ 2 , atunci se pune f sub forma
2
x + bx + c ( )
1 b
f ( x) = şi se substituie x + = t , ajungând în final la integrala de
 2 n 2
2  2 
 x + b  +  4c − b  
 
2  2  
   
forma 3.2).
x
3.5) Dacă f ( x ) = n
, b 2 − 4c < 0, n ∈
* , n ≥ 2 , atunci se prelucrează f sub forma
x 2 + bx + c ( )
(se pune în evidenţă la numărător derivata funcţiei x → x 2 + bx + c de la numitor):
1 2x + b b 1 1
f ( x) = ⋅ − ⋅ , când ∫ f ( x ) dx = − ⋅
2 x 2 + bx + c n 2 x 2 + bx + c n 2 (n − 1)
( ) ( )
1 b dx
⋅ n −1
− ∫ n
, ultima integrală fiind de tipul 3.4).
2 2 x 2 + bx + c
(x + bx + c ) ( )

86
Probleme propuse

1. Să se determine numerele reale a , b , c , ... astfel încât să aibă loc egalităţile:

3x + 5 a b c
1) = + + , ∀x ≠ 1, 2, 3 ;
2 x 1 x 2 x −3
( x − 3) x − 3 x + 2 ( − − )
2
3 x + 12 x + 11 a b c
2) = + + , ∀x ≠ −1, −2, −3 ;
x 3 + 6 x 2 + 11 x + 6 x + 1 x + 2 x + 3
x 4 − 3 x 3 − 3 x 2 + 10 c d e
3) = ax + b + + + , ∀x ≠ −1,3 ;
( x + 1) ( x 2
− 2x − 3 ) x + 1 ( x + 1) 2 x − 3

1 ax + b cx + d
4) 4
= 2 + 2 ;
x +1 x − 2 x+1 x + 2 x+1
1 a bx + c
5) = + , ∀x ≠ −1 ;
x3 + 1 x + 1 x2 − x + 1
1 a b cx + d
6) = + 2+ 2 , ∀x ≠ 0,1 .
x2 x2 + 1
( x x x +1
)
2. Să se calculeze integralele următoarelor funcţii:
dx dx 3 dx
a) 1) ∫ , x > 1; 2) ∫ , x > ; 3) ∫ 2 , x > 0;
x ( x − 1) ( x + 1) ( 2 x − 3 ) 2 x + 4x
x dx 1 ( 2 x − 1) dx x dx
4) ∫ , x > − ; 5) ∫ , x > 2; 6) ∫ 2 , x > 5;
( x + 1 )( 2 x + 1 ) 2 ( x − 1 )( x − 2 ) x − 6x + 5
x dx ( x − 4 ) dx dx
7) ∫ , x > 2; 8) ∫ , x > 3; 9) ∫ 2 , x > 1;
2 x2 − 3 x − 2 ( x − 2 ) ( x − 3) x −x
dx dx
10) ∫ , x > 0;11) ∫ , x > −1.
x ( x + 1) ( x + 2 ) ( x + 1) x 2 + 5 x + 6 ( )
2
 x+ 2 ( x + 2 ) dx , x < 0; 3) ( 5 x − 1) dx , x < −1.
b) 1) ∫   dx , x > −1; 2) ∫ 3 ∫ x3 − 3x − 2
 x + 1  x − 2 x2
dx x3 + x + 1 x dx dx
c) 1)∫ , x > 0; 2) ∫ dx , x < 0; 3) ∫ 3
, x < 1; 4) ∫ 3 , x < −2;
2 2 x −1 x +8
(
x x +1 ) (
x x +1 )
4
(x + 1 dx ) dx x 3 − 6 dx ( )
5) ∫ 3 , x < 1; 6) ∫ 4 , x ∈ ; 7) ∫ 4 , x > 0.
x − x2 + x − 1 x + x2 + 1 x + 6 x2 + 8
3
3. Fie f : ( 1, ∞ ) →  , f ( x ) =
( x + 1) .
x2 − x
c d
1) Arătaţi că există numere reale a,b,c,d astfel încât f ( x ) = ax + b + + , ∀x > 1 .
x x −1
2) Să se calculeze primitivele funcţiei f pe ( 1, ∞ ) .

87
 x3 + 1
4. Fie f : ( 1, ∞ ) →  , f ( x ) = .
x3 − x2
b c d
1) Arătaţi că există numerele reale a,b,c,d astfel încât f ( x ) = a + + + , ∀x > 1 .
x x2 x − 1
2) Să se calculeze primitivele lui f pe ( 1, ∞ ) .
x2 + 1
5. Fie f :  →  , f ( x ) = .
x4 + 1
1
1+ 2
1) Arătaţi că f ( x ) = x , ∀x ≠ 0 .
1
x2 + 2
x
1
2) Substituiţi u = x −
x
şi calculaţi integrala asociată integralei ∫ f ( x ) dx pe ( −∞ ,0 ) sau

( 0, ∞ ) .
3) Arătaţi că f admite primitive pe  şi determinaţi-le.

3. Integrale reductibile la funcţii raţionale

1) Integrarea unor funcţii iraţionale (facultativ)

k k
Dacă funcţia de sub semnul integrală este de forma R x, 1 x ,..., n x ( ) unde
ki ∈
, ki ≥ 2 , atunci punând x = t k , unde k este cel mai mic multiplu comun al
ordinelor radicalilor k1 , k2 ,..., kn se ajunge la o integrală de funcţie raţională.
Exemple rezolvate. Să se calculeze:
dx dx
1) I = ∫ , x > 0; 2) I = ∫ ,x>0.
x+3 x x+3x
R. 1) Punem 3
x = t , adică x = t3 şi deci dx = 3t 2dt , iar integrala asociată este
t 2 dt 3 2t dt 3
I1 = 3∫
t3 + t 2 ∫ t 2 + 1 2
= = ln t 2 + 1 +C .
( )
3 3
Aşadar I = ln x 2 + 1 + C .
( )
2
2) Cum în integrală figurează x , 3 x , vom nota 6
x = t , adică x = t 6 (6 fiind cel mai mic multiplu
comun al ordinelor acestor radicali 2, 3).
De aici dx = 6t 5dt şi integrala asociată este:
t 5dt t 3dt  1 
I1 = 5∫ = 6∫
t +1 ∫
= 6 t2 − t +1− 3 2
 dt = 2t − 3t + 6t − ln ( t + 1) + C .
3
t +t 2
1+ t 
Deci I = 2 x − 33 x + 6 6 x − ln ( 6
x +1 + C .
)

88
  ax + b 
Dacă funcţia de sub semnul integrală este de forma R  x, n  , atunci se pune
 cx + d 

n
ax + b −dt + b
n = t , iar de aici x = n ajungând în final la o integrală asociată de funcţie
cx + d ct − a
raţională în t.
x + 1dx
Exemplu practic. Să se calculeze integrala ∫ x +1 + x −1
,x ≥1.

R. Se forţează factor comun la numitor x + 1 şi se aduce integrala la forma:

dx x −1 1+ t2 4t
I =∫ . Notăm = t când obţinem x = şi de aici dx = 2
dt .
x −1 x +1 1− t 2
t2 −1
1+
x +1
( )
tdt
Integrala asociată lui I este: I1 = 4∫ 2 3
.
( t − 1) ( t + 1)
Descompunând funcţia raţională (de integrat) în funcţii raţionale simple găsim:
t −1 1 1 1
= + + − .
( t − 1) ( t + 1) 16 ( t − 1) 8 ( t − 1) 16 ( t + 1) 4 ( t + 1)3
2 3 2

1 1 1 1
Deci I1 = − ln (1 − t ) − + ln ( t + 1) + +C .
4 2 ( t − 1) 4 2 ( t + 1)
2

În cazul funcţiei de integrat de forma generală R x, ax 2 + bx + c prezentăm câteva situaţii

( )
particulare simple, oferind tehnica de integrat.
αx + β
1) Dacă funcţia de integrat este de forma f ( x) = , ax2 + bx + c > 0,∀x ∈  , atunci se caută
2
ax + bx + c
să se pună în evidenţă la numărător derivata trinomului ax 2 + bx + c scriind funcţia

astfel f ( x) =
( 2ax + b) + d = 2ax + b + d
.
2 2 2
ax + bx + c ax + bx + c ax + bx + c

x+1
Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită I = ∫ dx , x ∈  .
2
x + x +1
R. Se scrie integrala sub forma (dacă t = x 2 + x + 1 , atunci dt = ( 2 x + 1) dx )
1 2x + 1 + 1 1  ( 2 x + 1) dx dx 
I=
2 ∫ 2
x + x +1
dx =  ∫
2 2
x + x +1
+∫
2
x + x +1 
 .

Prima integrală din paranteză are ca integrală asociată pentru

1
1
dt − t2
t = x + x + 1, I1 = ∫
2
= ∫ t 2 dt = + C = 2 t + C .
t 1
2

89
  
 
1  dx  1
 = 2 x2 + x + 1 +
Deci I =
2
2 x2 + x + 1 + ∫ 2 2  2 
  1  3 
  x +  +   
  2   2  
 1 
+ ln  x + + x 2 + x + 1  + C .
 2 
p( x)
2) Dacă funcţia de integrat este de forma f ( x ) = , ax2 + bx + c > 0, ∀x ∈ , p funcţie
2
ax + bx + c
p( x)
polinomială de grad n ≥ 2 , atunci se utilizează egalitatea ∫ 2
ax + bx + c
dx =

dx
= q ( x ) ax 2 + bx + c + A∫ , (*) unde q este o funcţie polinomială de grad n − 1 , iar A
2
ax + bx + c
este o constantă. Pentru a determina coeficienţii funcţiei q şi pe A se derivează egalitatea (*) şi se
aplică metoda coeficienţilor nedeterminaţi.
x 2dx
Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită I = ∫ ,x∈ .
x2 − x + 1
R. Conform celor spuse mai sus pentru p ( x ) = x 2 se ia q ( x ) = α x + β şi avem egalitatea
x 2 dx dx
∫ 2
x − x +1
= ( α x + β ) x 2 − x + 1 + A∫
2
x − x +1
pe care o derivăm şi obţinem

x2 2x −1 A
= α x 2 − x + 1 + (α x + β ) + sau
2 2 2
x − x −1 2 x − x +1 x − x +1
2 x 2 = 2α x 2 − x + 1 + (α x + β )( 2 x − 1) + 2 A sau în fine 2 x 2 = 4α x 2 + ( 2β − 3α ) x +
( )
4α = 2
 1
+2α − β + 2A . De aici, prin identificare, rezultă sistemul −3α + 2β = 0 cu soluţia α = ,
2α − β + 2 A = 0 2

3 1
β = ,A= − .
4 8
2x + 3 2 1
Găsim I = x − x + 1 − ln 2 x − 1 + 2 x 2 − x + 1 + C .
( )
8 8
1
3) Dacă funcţia de integrat este de forma f ( x ) = ,
n
( px + q ) ax 2 + bx + c
1
ax 2 + bx + c > 0, n ∈
* , px + q > 0 ( < 0 ) , atunci se pune px + q = .
t

90
Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită
dx
I=
∫ ( x + 1) x2 + x + 1
, x > −1

1 dt
R. Notăm x + 1 = , iar de aici dx = − . Integrala asociată lui I este
t t2
dt
t
t2 dt dt
I1 = −
∫ 1 − t + t2
=−
∫ 2
t − t +1
=−
∫ 2 2
=
 1  3
t2  t − 2  +  2 
   
 1 
= − ln  t − + t 2 − t + 1  + C = − ln  2t − 1 + 2 t 2 − t + 1  + C .
 2   
 2 2 x 2 + x + 1 
Deci I = − ln  −1 + +C .
 x +1 x +1 
 

2) Integrarea unor funcţii trigonometrice prin schimbare de variabilă

Dacă funcţia de sub semnul integrală este de forma f ( x ) = R ( sin x,cos x ) , atunci prin
x
substituţia universală t = tg , x ∈ I ⊂ ( −π , π ) se poate obţine o integrală asociată de
2
funcţie raţională în t. Într-adevăr,
x x
2tg 1 − tg 2 2
2 = 2 t 2 = 1 − t , iar din x = 2arctg t rezultă
sin x = , cos x =
x 1+ t2 x 1+ t2
1 + tg 2 1 + tg 2
2 2
2dt
dx = .
1+ t2

dx  π
Exemplu practic. Să se calculeze I = ∫ sin x + cos x , x ∈  0, 2  .
R. Cu elementele prezentate mai sus integrala asociată este:
2dt
+ t2 dt 1 t −1 − 2
I1 =
∫ 2t
1
+
1− t2
= −2 2
∫
t − 2t − 1
=− ln
2 t −1+ 2
+C .

1+ t2 1+ t2
x
1 tg − 1 − 2
Deci I = − ln 2 +C .
2 tg x − 1 + 2
2

91
Observaţie. Această substituţie se aplică funcţiilor R care au în structură funcţiile
sin x, cos x la puterea întâi. Prezenţa acestor funcţii la puteri mai mari conduce la
funcţii raţionale mai complicate şi deci calcule mai greoaie.
În astfel de situaţii se recomandă scrierea funcţiei R sub una din formele:
∼ ∼
a) R sin 2 x,cos x sin x = R 1 − cos 2 x,cos x sin x când se recomandă substituţia
( ) ( )
t = cos x .

Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită

∫
I = sin 3 x cos 2 xdx , x ∈  .

∫
R. Scriem integrala sub forma I = sin 2 x cos 2 x ( sin xdx ) = ∫ (1 − cos x ) ⋅ cos
2 2
x ( sin xdx ) .
Punând t = cos x avem dt = − sin x dx şi integrala asociată lui I este
t5 t3
∫(
I1 = − 1 − t 2 t 2 dt =
∫ (t
4
) − t 2 dt =
) − +C .
5 3
cos5 x cos3 x
Deci I = − +C .
5 3
Observaţie. În acest caz integrandul este un polinom în t.
∼ ∼
b) R cos 2 x,sin x cos x = R 1 − sin 2 x,sin x cos x . În acest caz se substituie sin x = t
( ) ( )
când dt = cos x dx .

Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită

∫
I = cos 3 x sin 2 xdx , x ∈  .

∫
R. Se aduce integrala la forma I = cos 2 x sin 2 x ( cos xdx ) =
∫ (1 − sin x ) ⋅sin
2 2
x cos xdx . Notăm
t = sin x şi deci dt = cos xdx când integrala asociată
t3 t5
∫ (1 − t ) t dt = ∫ (t
2 2 2
este I1 = − t 4 dt =
) − +C .
3 5
sin 3 x sin 5 x
Deci I = − +C .
3 5
∼
c) R sin 2 x,cos 2 x , când se recomandă:
( )
1) trecerea de la pătrate la cosinusuri de argument dublu după formulele
1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
sin 2 x = , cos 2 x = (când se spune că liniarizăm funcţiile sin 2 x
2 2
şi cos 2 x ) sau
 π π dt
2) substituţia tg x = t , x ∈ I ⊂  − ,  când x = arctg t şi deci dx = iar
 2 2 1+ t2

92
 tg 2 x t2 1 1
sin 2 x = 2
= 2
, cos 2 x = = .
1 + tg x 1 + t 1 + tg x 1 + t 2
2

Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită

∫
I = sin 2 x cos4 xdx , x ∈  .
R. Urmând prima variantă (de liniarizare) funcţia de integrat devine succesiv:
1 1 1
sin 2 x cos 4 x = sin 2 2 x ( cos 2 x + 1) = sin 2 2 x cos 2 x + (1 − cos 4 x ) şi deci
8 8 16
1 1 1
I = sin 3 2 x + x − sin 4 x + C . Utilizând substituţia t = tgx integrala asociată devine
48 16 64
t2 1 dt
I1 =
∫ 1+ t 2
⋅
1+ t2
( )
2
⋅
1+ t2
, care este mult mai dificil de calculat decât prin metoda precedentă

 π π
(considerând x ∈  − ,  etc.).
 2 2

Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită

dx  π
I=
∫ sin 4
x cos x
, x ∈  0,  .
2
 2
2
2
(1 + t )
R. În acest caz substituţia t = tgx conduce la integrala asociată I1 =
∫ t4
dt =

2 1 1
=t− − + C . De aici, I = tgx − 2ctgx − ctg3 x + C .
t 3t 3 3
∼ ∼
d) R sin 2 n +1 x,cos 2 n +1 x = R1 sin 2 n x,cos 2 n x sin 2 x şi se exprimă puterile
( ) ( )
pare ale lui sin x şi cos x în funcţie de t = cos 2 x .

Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită

 π
∫
I = sin5 x cos5 xdx , x ∈  0,  .
 2

∫ sin
4
Se scrie integrala sub forma I = x cos 4 x ( sin x co s x ) dx =
2 2
1 2 2 1  1 − cos 2 x   1 + cos 2 x 
=
2 ∫(
sin 2 x cos 2 x sin 2 xdx =
)( )
2  2  
  ∫ 2  sin 2 xdx .

Se notează t = cos 2 x şi deci dt = −2sin 2 xdx . Integrala asociată este:
1 1 1  2t 3 t 5 
∫ ∫(
2 2
I1 = − ( 1 − t ) ( 1 + t ) dt = − 1 − 2 t 2 + t 4 dt = −  t − + +C .
)
64 64 64  3 5 
1  2 3 1 5
Deci I = −  cos 2 x − ( cos 2 x ) + ( cos 2 x )  + C .
64  3 5 

93
Există integrale I1 al căror calcul se face uşor dacă li se asociază o altă integrală I 2 şi apoi se
calculează I1 + I 2 şi I1 − I 2 , ultimele două integrale fiind mai simple decât I1 şi I 2 (alteori
se calculează α ⋅ I1 + β ⋅ I 2 cu α , β aleşi convenabili).

Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită

sin xdx  π
I1 =
∫ sin x + cos x , x ∈  0, 2  .
cos xdx sin x + cos x
R. Se consideră şi integrala I 2 =
∫ sin x + cos x şi calculăm I1 + I 2 =
∫ sin x + cos x dx = x + C , (1) şi
cos x − sin x (sin x + cos x ) 'dx = ln
respectiv I 2 − I1 =
∫ sin x + cos x dx =∫
sin x + cos x
( sin x + cos x ) + C , (2).
Sistemul format cu ecuaţiile din (1) şi (2) dă soluţia
x x
I1 = − ln sin x + cos x + C , I 2 = + ln sin x + cos x + C .
2 2
Următorul exemplu vine să ilustreze tehnica pecedentă pentru o funcţie raţională care
conţine funcţiile sinus şi cosinus, exprimând numărătorul ca o “combinaţie liniară” de
numitor şi derivata acestuia.

2sin x + 3cos x  π
Exemplu practic. Să se calculeze integrala I = ∫ dx , x ∈  0,  .
4sin x + 5cos x  2
R. Se determină constantele A şi B astfel încât
2sin x + 3cos x = A ( 4sin x + 5cos x ) + B ( 4cos x − 5sin x ) sau
 π
2sin x + 3cos x = ( 4 A − 5B ) sin x + ( 5 A + 4 B ) cos x, x ∈  0,  . De aici, prin identificare, se obţine
 2
4 A − 5B = 2 23 2
sistemul  cu soluţia A = , B = . Acum integrala se scrie
5 A + 4 B = 3 41 41
23 4sin x + 5cos x 2 ( 4sin x + 5cos x ) ' 23 2
I= ∫
41 4sin x + 5cos x
dx + ∫
41 4sin x + 5cos x
dx = x + ln ( 4sin x + 5cos x ) + C .
41 41

Observaţii. 1) Calculaţi integrala precedentă prin acest procedeu!

2) Pentru calculul integralelor de forma ∫ sinα x sin β xdx , ∫ sinα x cos β x, dx
∫ cosα xcosβ xdx , α , β ∈  se transformă produsele în sume după formulele:
1
sin α x ⋅ cos β x =  sin ( α x + β x ) + sin (α x − β x )  , sin α x ⋅ sin β x =
2
1 1
=  cos ( α x − β x ) − cos ( α x + β x )  , cos α x ⋅ cos β x =  cos ( α x + β x ) + cos ( α x − β x )  .
2 2

94
3) Integrarea unor funcţii care conţin exponenţiale (facultativ)

Dacă avem de determinat I = ∫ R a x dx , unde R a x este o funcţie continuă, atunci

( ) ( )
ln t
se recomandă substituţia t = a x . De aici, formal, deducem x = log a t = şi
ln a
1 1 R ( t ) dt
ln a ∫ t
dx = dt şi prin urmare integrala asociată are forma I1 = . Dacă R
t ln a
este o funcţie raţională, atunci I1 este integrală nedefinită a unei funcţii raţionale.
e 2 x dx
Exemplu practic. Să se calculeze integrala nedefinită I = ∫ , x∈ .
ex + 1
dt
R. Notând t = e x deducem x = ln t şi dx = . Integrala asociată lui I este integrală nedefinită
t
dintr-o funcţie raţională.
dt
t2
t = tdt = ( t + 1) − 1 dt = dt − dt = t − ln ( t + 1) + C .
I1 =
∫t +1 ∫ t +1 ∫ t +1 ∫ ∫ t +1
Revenim la integrala I punând în I1 în locul lui t , e x şi deci I = e x − ln e x + 1 + C . ( )

Probleme propuse

1. a) Să se calculeze integralele de funcţii iraţionale de mai jos:

3

1) ∫ x + 1 x − x + 1 dx , x > 0; 2) ∫ x + 3 x dx , x > 0; 3) ∫
(1 + x )
( )( ) ( ) 3
x
dx , x > 0;

3
x2 − 4 x  1 1  x
4) ∫ dx , x > 0; 5) ∫  dx , x > 0; 6) ∫
 x 4 3 
− dx ,
x  x  x ( x + 1)
x dx dx
x > 0; 7) ∫ dx , x > 1; 8) ∫ , x > 1; 9) ∫ , x > 0.
x−3x 3
x ( 3
x −1 ) x+4x
b) Să se calculeze integralele de funcţii trigonometrice de mai jos:
2 2
1) ∫ sin 2 3 xdx , x ∈ ; 2) ∫ ( 1 + 2cosx ) dx , x ∈ ; 3) ∫ ( 1 − sin 2 x ) dx , x ∈ ;
4) ∫ cos4 xdx , x ∈ ; 5) ∫ sin 3 x cos xdx , x ∈ ; 6) ∫ sin 3 x sin5 xdx , x ∈ ;

7) ∫ cos x cos 3 x cos6 xdx , x ∈ ; 8) ∫ sin 2 x cos 2 xdx , x ∈ ;

9) ∫ sin 4 x cos4 xdx , x ∈ ;10) ∫ sin 2 x cos4 xdx , x ∈ ;11) ∫ sin5 xdx , x ∈ ;
12) ∫ sin 2 x cos 3 xdx , x ∈ ;13) ∫ cos7 xdx , x ∈ ;14) ∫ sin4 x cos2 x dx , x ∈ ;
1 + sin 3 x  π sin 3 x
15) ∫ cos 2 x sin 3 xdx , x ∈ ;16) ∫ dx , x ∈ 0,
 2 ;17) ∫ cos4 x dx,
cos 2 x  

95
  π dx  π dx  π
x ∈  0,  ;18) ∫ , x ∈  0,  ;19) ∫ 3 , x ∈  0,  .
 2 cos x sin 3 x  2 sin x cos3 x  2
c) Să se calculeze integralele de funcţii care conţin exponenţiale în cazurile de mai jos:
ex 3 x dx e2 x − e x e x dx
1) ∫ x dx , x > 0; 2) ∫ 2x
, x ∈ ; 3) ∫ x
dx , x ∈ ; 4) ∫ , x ∈ ;
e −1 1+ 3 1+ e 4 + e2 x
e3 x dx ex
5) ∫ x
dx , x ∈ ; 6) ∫ , x ∈ ; 7) ∫ dx , x ∈ ;
1+ e e x 3 + e− x
( ) 1 + e3 x

dx dx ex − 2 dx
8) ∫ , x < 0; 9) ∫ 2x x
, x ∈ ;10) ∫ dx , x ∈ ;11) ∫ , x > 1.
1+ 1− e x
e +e e2x + 4 e3 x − e x
1
2. Se consideră funcţia f : ( 0, 2π ) →  , f ( x ) = .
3 + sin x + cos x
1) Arătaţi că f admite primitive pe ( 0,2π ) , dar pentru determinarea lor nu se poate
x
utiliza substituţia t = tg .
2
x
2) Determinaţi o primitivă a lui f pe ( 0,π ) cu ajutorul substituţiei t = tg şi apoi
2
construiţi o primitivă pe ( 0,2π ) . Determinaţi ∫ f ( x ) dx, x ∈ ( 0,2π ) .
1
3. Fie f : ( 0, π ) →  , f ( x ) = .
1 + sin 2 x
1) Arătaţi că f admite primitive pe ( 0,π ) , dar nu se poate utiliza substituţia t = tg x pentru
determinarea lor.
 π
2) Determinaţi o primitivă a lui f pe  0,  utilizând substituţia t = tg x şi apoi construiţi o
 2
primitivă pe ( 0,π ) . Determinaţi ∫ f ( x ) dx , x ∈ ( 0,π ) şi apoi ∫ f ( x ) dx , x ∈  .
sin x dx cos x  π
4. Fie I1 = ∫ , I2 = ∫ , x ∈  0,  .
sin x + cos x sin x + cos x  2
1) Să se calculeze I1 + I 2 , I 2 − I1 .
2) Determinaţi I1 , I 2 .
5. Să se calculeze în funcţie de valorile parametrului real m integralele nedefinite:
( x + 3 ) dx
1) I = ∫ .
x ( x + 2) ( x + 4) ( x + 6) + m
( 2 x + 3 ) dx
2) I=∫ .
x ( x + 1) ( x + 2 ) ( x + 3 ) + m
6. Să se determine a ∈  pentru care orice primitivă a funcţiilor:
( x − 2) ( x − a )
1) f :  →  , f ( x ) = 2
este o funcţie raţională.
x2 + 2 ( )

96
 ax 2 + x − 3
2) f :  → , f ( x ) = 2
este o funcţie raţională.
( x2 + 1 )
2
x −1 x2 + 1
7. 1) Să se calculeze I = ∫ dx , J = ∫ x 4 + 1 , ∀x ∈ ( 0, ∞ ) sau ∀x ∈ ( −∞,0 ) , utilizând
x4 + 1
1 1
schimbarea de variabilă x + = u şi respectiv x − = u .2) Să se determine o primitivă a
x x
x2 + 1 x 2 dx dx
funcţiei f :  →  , f ( x ) = 4
. 3) Să se calculeze A = ∫ 4 ,B=∫ 4 , ∀x ∈ ( 0, ∞ )
x +1 x +1 x +1
2 2
sau ∀x ∈ ( −∞ ,0 ) . 4) Să se calculeze: 1) I = ∫
(x )
+ 1 dx
; 2) J = ∫
(x − 1 dx ) , ∀x ∈ ( 0, ∞ )
4 2 4 2
x + x +1 x + x +1
sau ∀x ∈ ( −∞ ,0 ) .
e nx
8. Să se stabilească o formulă de recurenţă pentru integralele I n = ∫ n
dx , n ∈ * şi
x
(e +1 )
să se calculeze I1 , I 2 , I 3 .
dx x
9. 1) Să se calculeze ∫ 3 + cos x , x ∈ [ 0,π ) , utilizând substituţia tg
2
= u . 2) Să se calculeze

dx
∫ 3 + cos x , x ∈ [ 0, 2π ] .

sin 2 x  π
10. 1) Să se calculeze ∫ 1 + cos2 x dx , x ∈  0,  , utilizând substituţia tg x = u .2) Să se
 2
sin 2 x
calculeze ∫ 1 + cos2 x dx, x ∈ [ 0,π ] .
sin x − 2cos x  π sin x
11. Fie I =
∫
2sin x + 3cos x
dx , x ∈  0,  . a) Dacă I1 =
 2 ∫ 2sin x + 3cos x dx ,
cos x  π
I2 =
∫ 2sin x + 3cos x dx, x ∈  0, 2  , atunci calculaţi: 1) 2I 1 + 3 I 2 şi 2 I 2 − 3 I 1 ;

2) Deduceţi I1 , I 2 şi I . b) 1) Arătaţi că există A, B ∈  astfel încât

 π
sin x − 2cos x = A ( 2sin x + 3cos x ) + B ( 2sin x + 3cos x ) ', ∀x ∈  0,  ; 2) Determinaţi I.
 2
12. Calculaţi, prin aceleaşi metode de la exerciţiul precedent, integralele nedefinite:
3sin x + 2cos x  π cos xdx  π sin x − 2cos x + 3
1)
∫2sin x + 3cos x
dx, x ∈  0,  ; 2)
 2 ∫
sin x + 2cos x + 3
,x ∈  0,  ; 3)
 2 3sin x + 2cos x + 4
dx , ∫
 π
x ∈  0,  .
 2
sin xdx cos xdx  π
13. Fie I =
∫ sin 3
x + cos 3 x
,J=
∫
sin 3 x + cos 3 x
, x ∈  0,  .
 2
1) Să se calculeze I + J şi I - J ; 2) Să se determine I, J .

97
REZUMATUL CAPITOLULUI

Noţiuni.
Explicitare. Notaţii Exemple
Proprietăţi.
Primitiva F : I →  este primitiva funcţiei 1) Dacă f ( x ) = x 2 , x ∈  , atunci
unei funcţii f : I →  dacă:
pe un x3 x3
1) F este derivabilă şi F ( x) = ,G( x) = − 1 sunt
interval 2) F ' = f . 3 3
I⊆ primitive pe  pentru f.
2) Dacă f ( x ) = sin x , x ∈  ,
atunci F ( x ) = − cos x , G ( x ) =
= − cos x + 1 sunt primitive pe 
ale lui f.
Două F1 , F2 : I →  primitive ale lui 1) G ( x ) = F ( x ) − 1 ;
primitive f : I →  , I interval. Atunci există 2) G ( x ) = F ( x ) + 1 , unde F, G sunt
ale unei
funcţii, pe c ∈  (c=constantă) astfel încât
funcţiile de la exemplele de mai sus.
un interval, F2 = F1 + c .
diferă
printr-o
constantă.
Mulţimea tuturor primitivelor x n +1
∫ x dx = n + 1 + C , n ∈  ,
n *
funcţiei f : I →  se notează 1)

∫ f ( x ) dx = F ( x ) + C , F este o x∈
3x
∫3
primitivă a lui f, C este constanta de 2) x
dx = + C, x ∈  .
Integrala ln 3
nedefinită integrare sau
∫ dF = F + C 3) ∫ sin x dx = − cos x + C , x ∈ 
sau ∫ f '( x ) dx = f ( x ) + C

Reguli de
integrare
∫  f ( x ) + g ( x )dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ ( x + x ) dx = ∫ xdx + ∫ xdx =
∫
2
+ g ( x ) dx (Integrala sumei este x 2
1) Suma = + x x + C, x ≥ 0 .
2 3
suma integralelor) sau
 1 1 
2) ∫  e x + − 2
∫ ( dF + dG ) = ∫ dF + ∫ dG .  x x
 dx =
+4
1 x
= e x + ln x − arctg + C , x > 0
2 2

98
 2) Factor
∫ cf ( x ) dx = c ∫ f ( x ) dx ∫ 3cos xdx = 3∫ cos xdx =3sin x +
(Constanta iese de sub integrală) + C , x ∈  .
constant
sau
∫ cdF =c ∫ dF .
∫ u ( x ) v '( x ) dx = u ( x ) v ( x ) − ∫ xe dx, x ∈  .
3) Integrarea x
prin părţi

∫
− v ( x ) u ' ( x ) dx sau  u ( x ) = x
 x
⇒
 u '( x ) = 1
 x
 v ' ( x ) = e  v ( x ) = e
∫ udv = uv − ∫ vdu .
∫ xe dx = xe − ∫ e dx = xe
x x x x
− ex +

+ C = ( x − 1) e x + C .

∫ ( )
1) I = h ϕ ( x ) ϕ ' ( x ) dx , u =
∫
I = x 2 x 3 + 1dx, u = x 3 + 1 ⇒
4) Integrarea = ϕ ( x ) ⇒ du = ϕ '( x ) dx şi se ⇒ du = 3 x 2dx .
prin 1
calculează integrala asociată
substituţie (u- I=
∫
x 3 + 1 3 x 2dx ⇒ ( )
∫
substituţie). I1 = h ( u ) du = H ( u ) + C ⇒ I = 3
1 1 2
(
= H ϕ ( x) + C . ) I1 =
3 ∫
udu = ⋅ u u + C ,
3 3
2 3
I= x + 1 x3 + 1 + C .
( )
9
2) I =
∫ f ( x ) dx, x = ϕ ( u ) ⇒ I=
x
∫ x + 1 dx, x ≥ 0
⇒ dx = ϕ ' ( u ) du ⇒ calculăm
x = u2 ⇒ dx = 2udu; u = x ⇒

de variabilă
∫ (
Schimbarea I1 = f ϕ ( u) ϕ '( u) dx = H ( u) +
) I1 =
∫u
2u2du
2
=2
∫
u2 + 1 − 1
du =
−1 +1 u2 + 1
(Se trece de la + C ⇒ I = H ϕ ( x ) + C .
( )   1
variabila x la
variabila u)
∫
= 2 1 − 2

 du = 2u −
u +1
−2arctgu + C ⇒ I = 2 x −
−2arctg x + C .

99
Teste de evaluare

Testul 1
Varianta A Varianta B
1. Să se arate că funcţia f : →  , 1. Să se arate că funcţia
 x  x −1
, x≥1
 , x≤0  ( x + 1) x 2 + 1
f ( x) =  x − 1 , admite primitive pe f :  → , f ( x ) =  ( ) ,
 x lnx , x >0 
 x
( x -1) e , x <1
 şi să se calculeze o primitivă a sa.
admite primitive pe  şi să se calculeze o
2. Arătaţi că funcţia F : ( −1, ∞) → , F ( x) = primitivă a sa.
1 1 1 2. Arătaţi că funcţia F ( x ) = x ln x 2 + 1 −
= ln ( x + 1) − ln x 2 + 1 + arctgx , x > −1
2 4 2
( ) ( )
−2 x + 2arctgx este o primitivă a funcţiei
este o primitivă a funcţiei f : ( −1, ∞ ) → ,
f :  →  , f ( x ) = ln x 2 + 1 .
( )
1
f ( x) = .
( x + 1) ( x 2 3. Să se determine constantele reale a , b, c
+1 ) astfel încât funcţia
3. Să se determine constantele reale a , b, c
F ( x ) = x 2 a ln 2 x + b ln x + c
( ) să fie o
astfel încât funcţia F :  →  ,
F ( x ) = ax 2 + bx + c e − x să fie o
( ) primitivă a funcţiei f :  → , f ( x) = xln2 x .

primitivă a funcţiei f :  → , f ( x ) = x2e− x . 4. Să se determine numerele reale a , b, c , d

4. Să se determine numerele reale a , b, c pentru care are loc egalitatea
x2 + 3x x2dx ax + b cx + d
pentru care are loc egalitatea
∫ x2 + 4
dx = ∫( x2 + 2x + 2
)
2
= 2
x + 2x + 2
+ 2
∫
x + 2x + 2
dx,

dx
= ( ax + b ) x 2 + 4 + c
x2 + 4
∫,x∈ . x∈ .
5. Determinaţi primitivele funcţiei
5. Să se determine primitiva funcţiei f :  →  , f ( x ) = x 2 ale căror grafic este
f ( x ) = x al cărei grafic este tangent
tangent parabolei y = x 2 + 1 .
dreptei y = x − 1 .
3
6. Fie f :  →  , f ( x ) = cos x + cos3 x .
6. Fie f :  →  , f ( x ) = sin 2 x + sin 2 x .
1) Să se calculeze f ' ( x ) şi f ''( x ) şi să
1) Să se calculeze f '( x ) , f '' ( x ) şi să se
se arate că există a , b ∈  pentru care
arate că există a , b ∈  pentru care
f '' ( x ) = af ( x ) + b cos x , ∀x ∈  .
f ''( x ) = af ( x ) + bsin2 x,∀x ∈
∈ .
2) Deduceţi o primitivă pentru f.
2) Deduceţi o primitivă pentru f.  1 
 3 7. Arătaţi că funcţiile F , G :  − , ∞  →  ,
7. Arătaţi că funcţiile F , G :  −∞ ,  →  ,  2 
 2
x2 − 2 x + 1 x2 + 2
x2 + 6x + 1 x 2 + 10 F ( x) = ,G( x) = sunt
F ( x) = , G ( x) = 2x + 1 2x + 1
2x − 3 2x − 3

100
sunt primitivele aceleiaşi funcţii  1 
primitivele aceleiaşi funcţii f :  − ,∞ → .
 3  2 
f :  −∞ ,  →  .
 2

Testul 2
Varianta B
Varianta A
1. Să se arate că funcţia f :  →  ,
1. Să se arate că funcţia f :  →  ,
 x −1  x ln ( 1 − x ) , x <0
f ( x) =  admite
 x , x <1  xsinx , x ≥ 0
f ( x) =  e admite primitive
 1 ln 2 x , x ≥ 1 primitive pe  şi determinaţi o primitivă
 x a sa.
pe  şi determinaţi o primitivă a sa. 1 
2. Arătaţi că funcţia G :  , ∞  →  ,
2. Arătaţi că funcţia G : ( 1, ∞ ) →  , 2 
1
( )
G ( x ) = 2 x − 1 − 2ln 1 + x − 1 + 1 este o G ( x ) = xarctg 2 x − 1 − 2 x − 1 este o
2
primitivă a funcţiei g : ( 1, ∞ ) →  , 1 
primitivă a funcţiei g :  , ∞  →  ,
1 2 
g( x) = .
1+ x −1 g ( x ) = arctg 2 x − 1 .
3. Se consideră funcţia g : ( 0,1) →  ,
3. Să se determine constantele reale a , b, c
astfel încât funcţia G :  →  , 2x − 1
g ( x) = 2
.1)Să se determine a,b∈
∈
2
G ( x ) = a sin 4 x + b sin 2 x + cx să fie o x ( x − 1)
a b
primitivă a funcţiei g :  → , g ( x ) = cos4 x . pentru care g ( x ) = + ,∀x ∈ ( 0,1) .
x ( x − 1) 2
2
4. Funcţia f : 0, ∞) →  are reprezentarea
2) Deduceţi o primitivă a lui g pe ( 0,1) .
grafică de mai jos:
4. Funcţia f : 0, ∞ ) →  are reprezentarea
grafică de mai jos:

1)Este funcţia f derivabilă în x = 1 ?

2)Pentru x ≥ 0 , notăm cu F ( x ) aria 1) Este funcţia f derivabilă în x = 1 ? (Pe
domeniului haşurat. Să se expliciteze ( 0,1) se ia f ( x ) = ax 2 ). 2) Pentru x ≥ 0 ,

101
F ( x ) în cele două cazuri 0 ≤ x ≤ 1 şi notăm F ( x ) aria domeniului haşurat. Să
1 < x . Să se studieze derivabilitatea lui F se expliciteze F ( x ) în cele două cazuri
în x = 1 .
0 ≤ x ≤ 1 şi 1 < x . Să se studieze
3) Arătaţi că F este o primitivă a lui f pe
derivabilitatea lui F în x = 1 . 3) Arătaţi că
0, ∞ ) .
F este o primitivă a lui f pe 0, ∞ ) .
2007
5. Fie f :  →  , f ( x ) = x 2 ( x − 1) .
x2 + 1
1) Să se arate că există a , b, c ∈  astfel 5. Fie f : ( 1, ∞ ) →  , f ( x ) = 2
.
2
2
încât x 2 = a ( x − 1) + b ( x − 1) + c , ∀x ∈  .
(x −1 )
2) Să se calculeze
∫ f ( x ) dx . 1) Să se arate că există a , b ∈  astfel încât
2 2
6. Arătaţi că funcţia x 2 + 1 = a ( x + 1) + b ( x − 1) , ∀x ∈ ( 1, ∞ ) .
f :  2, ∞ ) →  , f ( x ) = x 2 x − 2 admite o 2) Să se calculeze
∫ f ( x ) dx .
primitivă F : 2,∞) → , F ( x) = P ( x ) x − 2 , 6. Să se determine a , b, c ∈  astfel încât
unde P este o funcţie polinomială de gradul funcţia F : 1, ∞ ) →  , F ( x ) =
3 care se va determina.
7. Se consideră funcţia = ax 2 + bx + c
( ) x − 1 să fie o primitivă
f :  →  , f ( x ) = sin 3 x + cos 3 x + 3 x .
a funcţiei f : 1, ∞ ) →  , f ( x ) = x x − 1 .
1) Să se calculeze f ' şi f '' şi să se arate
7. Să se determine a, b, c, d ∈  astfel
că există a , b ∈  astfel încât
2 x + 12 ax + b
f '' ( x ) + af ( x ) = bx . încât
∫(
x2 + 4 x + 8
2
dx = 2
x + 4x + 8
)
+
2) Deduceţi din 1) o primitivă pentru f.
cx + d
+
∫x 2
+ 4x + 8
dx .

Testul 3 (grilă)

Varianta A Varianta B
1.
∫ x x − 1 dx , x ∈  este:
∫ 1 − 4x
2
1. dx , x ∈  este:
x 3
x2
 − ,x ≥ 1
 3 2  4 3 2 1
a)  +C; − x + x + , x ≥
3
 x x2 1  3 3 2
 - 3 + 2 − 3 , x < 1  4x 3
2  1 1
a)  x − − , x∈ − ,  + C ;
 x3 x2  3 3  2 2
 − ,x ≥1  4 x2
 3 2 1 1
b)  +C ;  + x − ,x ≤ −
 x
3
x2 1  3 3 2
 − 3 + 2 + 3 , x < 1

102
  x3 x2  4 x3 1
 − + 1, x ≥ 1  − x, x ≥
 3 2  3 2
c)  +C.

3
 x x2 4 x3 2  1 1
 − 3 + 2 − 1, x < 1 b)  x − − , x ∈  − ,  + C;
 3 3  2 2
 4 x3
2.
∫ min ( )
x , 2 dx , x ≥ 0 , este:  1
+ x − ,x ≤ −
1
 3 3 2
 2 x + 1, x ≥ 4
  4 x3 1 1
a)  2 +C ;
 − x + ,x ≥
 3 x x − 1, x ∈ 0,4 )  3 2 2

 4 x3 1  1 1
 2 x − 1, x ≥ 4 c)  x − + , x ∈ − ,  + C .
 3 3  2 2
b)  2 1 + C; 
 3 x x − 3 , x ∈ 0,4 )  4 x3 1 1
  + x − ,x ≤ −
 2 x, x ≥ 4  3 3 2

c)  2 8
 3 x x + 3 , x ∈ 0,4 )

+C. 2.
∫ max ( x ,4) dx, x ∈  este:
 x2
3. Să se determine a , b ∈  astfel încât  ,x ≥ 4
F ( x ) = e 2 x ( a sin 3 x + b cos x ) să fie  2

a)  4 x − 8, x ∈ ( − 4, 4 ) + C ;
primitivă a funcţiei f ( x ) = e 2 x sin3 x, e ∈  .  2
 − x − 16, x ≤ − 4
a) a =
1 3 2 3
, b = − ; b) a = , b = − ;  2
13 13 13 13
 x2
2 1  ,x ≥ 4
c) a = , b = − .
13 13  2

b)  4 x − 3, x ∈ ( −4,4 ) + C ;
x2 − 2x + 3
4. Egalitatea
∫ x2 + x + 1
dx = ( ax + b ) ⋅  2
 − x + 1, x ≤ −4
 2
dx
⋅ x2 + x + 1 + c
∫
x2 + x + 1
are loc dacă:
 x2
 ,x ≥ 4
1 11 30 1 11 31  2
a) a = , b = , c = ;b) a = ,b = − ,c = ; 
2 2 8 2 4 8 c)  4 x − 1, x ∈ ( −4,4 ) + C .
 2
11 31  − x , x ≤ −4
c) a = b = , c = .
4 8  2
5. 1) Valorile a , b ∈  pentru care sin x − 3. Să se determine a , b ∈  astfel încât
−3cos x = a ( 4sin x + 5cos x ) + b( 4cos x − 5sin x ) F ( x ) = e 3 x ( a sin 2 x + b cos 2 x ) să fie
11 17 11 17
sunt: a) a = − , b = − ;b) a = , b = − ; primitivă a funcţiei f ( x ) = e 3 x cos 2 x .
41 41 41 41
11 17 1 2 2 1
c) a = − , b = . a) a = ,b = ; b) a = b = ;
41 41 13 13 13 13
sin x − 3cos x 2 3
∫
2) dx este: c) a = , b = .
4sin x + 5cos x 13 13

103
 11 17 − x2 + 3x − 1
a) −
41
x − ln 4sin x + 5cos x + C ;
41
4. Egalitatea
∫ x2 − x + 1
dx = ( ax + b ) ⋅
11 17
b) x − ln 4sin x + 5cos x + C ; dx
41 41 ⋅ x2 − x + 1 + c
∫ x2 − x + 1
are loc dacă:
11 17
c) − x + ln 4sin x + 5cos x + C . 1 1
41 41 a) a = − , b = 2, c = 1 ; b) a = , b = 3, c = −1 ;
2 2 2
6. Primitiva funcţiei f ( x ) = cos x al cărei
1 9 5
π π  c) a = − , b = , c = .
grafic trece prin punctul A  ,  este: 2 4 8
2 4 5. 1)Valorile a , b ∈  pentru care 2sin x +
x sin 2 x + cos x = a ( 5sin x + 4cos x ) + b( 5cos x − 4sin x )
a) F ( x ) = − ;
4 2
10 3 14 3
x sin 2 x sunt:a) a = , b = − ;b) a = , b = − ;
b) F ( x ) = − ; 41 41 41 41
2 2
1
x sin 2 x c) a = b = − .
c) F ( x ) = + . 41
2 4
2sin x + cos x 14 3
2)
∫
5sin x + 4cos x
dx este: a)
41
x−
41
⋅

10 3
ln 5sin x + 4cos x + C ;b) x− ⋅
41 41
14 3
ln 5sin x + 4cos x + C ; c) − x − ⋅
41 41
ln 5sin x + 4cos x + C .
6. Primitiva F a funcţiei f ( x ) = x + 2,
x ∈  , al cărei grafic este tangent curbei
de ecuaţie g ( x ) = x 2 este:
x2
a) F ( x ) = + 2x − 1 ;
2
x2
b) F ( x ) = + 2x − 2 ;
2
x2
c) F ( x ) = + 2x + 1 .
2
x ∈  , al cărei grafic este tangent curbei
de ecuaţie g ( x ) = x 2 este:
x2
a) F ( x ) = + 2x − 1 ;
2
x2
b) F ( x ) = + 2x − 2 ;
2
x2
c) F ( x ) = + 2x + 1 .
2

104
 2. INTEGRALA DEFINITĂ

În acest capitol evidenţiem două probleme care duc la noţiunea de integrală definită:
exprimarea ariei printr-o integrală definită şi exprimarea ariei ca limita unui şir de sume. Vom
defini integrala definită pentru o funcţie continuă în sensul Leibniz-Newton şi se vor da
proprietăţile remarcabile ale acestor integrale: linearitatea, aditivitatea la interval, monotonia,
mărginirea, etc. Pentru o funcţie mărginită se defineşte integrabilitatea în sensul Riemann şi
Darboux stabilindu-se legături cu integrabilitatea în sensul Leibniz-Newton.
Sunt prezentate cele mai simple tehnici de calcul pentru integrale definite: metoda integrării
directe, metoda integrării prin părţi şi metoda substituţiei. Numeroasele exemple însoţesc pas cu
pas teoria. Capitolul se încheie cu teorema fundamentală a calculului integral în care este
evidenţiată legătura între integrare şi derivare, deducându-se formula Leibniz-Newton. Problemele
propuse ilustrează şi extind teoria.

Istoric. Atât calculul diferenţial cât şi calculul integral au preluat idei din matematica
elementară pe care le-a extins, printr-un proces de trecere la limită, la situaţii mai generale
(panta unei drepte → panta unei curbe, tangenta la un cerc → tangenta la o curbă,

PIONIERI AI MATEMATICII

Isaac NEWTON (1642-1727) G.W. LEIBNIZ (1646-1716)

Matematician englez Matematician german

FONDATORII CALCULULUI
DIFERENŢIAL ŞI INTEGRAL

aria unei regiuni mărginite de segmente de dreaptă → aria unei regiuni mărginite de curbe, o
sumă finită de numere → o sumă infinită de numere, lungimea unui segment de
dreaptă → lungimea unei curbe, viteza (acceleraţia) medie → viteza (acceleraţia) instantanee,
etc. ).

105
 Fondatorii calculului diferenţial şi integral sunt Sir Isaac Newton (1642-1727) şi G. W. Leibniz
(1646-1716). Ei au evidenţiat legătura profundă între noţiunea de integrală definită şi noţiunea
b
de primitivă dată de formula Leibniz-Newton ∫ f ( x )dx = F (b)− F (a ) , unde F este o
a
primitivă a lui f.
Integrala definită este un concept fundamental al calculului integral. El a fost introdus de A.
Cauchy (1789-1857) pentru funcţii continue, iar de Bernhard Riemann (1826-1866) în cazul
general. Riemann (matematician german, elev al lui Gauss) a fost primul care a găsit condiţii
necesare şi suficiente ca o funcţie mărginită să fie integrabilă. El a separat conceptul de
integrare de companionul lui de până atunci, diferenţierea, utilizând sumele şi trecerea la
limită pentru determinarea ariilor. El a considerat toate funcţiile pe un interval pe care
procesul de „integrare” poate fi definit: clasa funcţiilor integrabile. Punctul de vedere al lui
Riemann a condus pe alţi matematicieni la inventarea altor teorii ale integrării, cea mai
importantă fiind a lui H. Lebesque (1875-1941).

• Probleme care conduc la noţiunea de • Metode de calcul ale integralelor

integrală definită ……………................ 107
• Integrala definită. Formula Leibniz-
Newton ………………….......................... 113
• Probleme propuse …………… 119
• Integrabilitatea unei funcţii în sensul
lui Riemann ………….............................. 122
• Probleme propuse ……............ 135
• Proprietăţi ale integralei definite.
Integrabilitatea funcţiilor continue……. 137
• Probleme propuse .....……….. 163
definite ……………………………...…… 170
• Metoda integrării directe ..........170
• Probleme propuse ............ 171
• Metoda integrării prin părţi .... 173
• Probleme propuse ........… 178
• Metoda substituţiei …..…….… 180
• Probleme propuse ........… 192
• Aplicaţii ale integralei definite ........ 197
• Teste de evaluare .............................. 217

“Quand Gauss dit qu’il a démontré quelque chose, cela me parait très probable, quand Cauchy le
dit, il y a autant à parier pour et contre, quand Dirichlet le dit, cela est certain.”
C. Jacobi

“Je dois payer une certaine somme; je fouille dans mes poches et j’en sors des pièces et des billets de
différentes valeurs. Je les verse à mon créancier dans l’ordre ou elles se présentent jusqu’a
atteindre ma dette. C’est l’integrale de RIEMANN.”
Henri Lebesque

106
 2.1. PROBLEME CARE CONDUC LA NOŢIUNEA
DE INTEGRALĂ DEFINITĂ

1. Exprimarea ariei printr-o integrală

Am văzut în capitolul 1 că noţiunea de primitivă este legată istoric de problema

determinării ariei. Mai precis dacă f : [ a, b ] → [0, ∞), a < b este o funcţie continuă,
atunci aria figurii variabile AM 0 N 0 D (numită şi trapez curbiliniu) (Fig.1)

Fig.1 Fig.2 Fig.3

cuprinsă între graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele x = a, x = x0 (unde x0 este

abscisa punctului M 0 situat între A şi B ) notată S ( x0 ) are proprietatea:
S '( x0 ) = f ( x0 ) .
S-a ajuns la următoarea teoremă remarcabilă, numită de obicei

Teorema Leibniz-Newton. Derivata ariei variabile S ( x ) în raport cu

abscisa x este egală cu ordonata y = f ( x) , adică S '( x ) = f ( x) (Fig.2).

Această funcţie primitivă S se distinge dintre toate celelalte funcţii primitive prin
faptul că devine egală cu zero dacă x = a, S (a ) = 0 ( M 0 coincide cu A ). De aceea
dacă se cunoaşte o primitivă F , oarecare a lui f , şi dacă
S ( x) = F ( x) + k , k = constantă, atunci k = −F (a ) şi deci S ( x) = F ( x) − F (a ) .
În particular, pentru a găsi aria S a întregului trapez curbiliniu ABCD trebuie ca
x = b , când avem S = F (b) − F (a ) (Fig.3).
x
Se notează S ( x) = ∫ f (t ) dt (citim: integrală definită de la a la x din f ).
a

107
Din cele de mai sus S '( x ) = f ( x ), ∀ x ∈ [ a, b ] şi aria trapezului curbiliniu ABCD este
b
egală cu S (b) = ∫ f (t ) dt = F (b) − F (a ) , unde F este o primitivă a funcţiei f pe
a
[ a, b ] ( F are proprietăţile: 1) F este derivabilă pe [ a, b ] şi
2) F '( x) = f ( x), ∀ x ∈ [ a, b ] ).
b
Observaţie. Dacă G este o altă primitivă a lui f , atunci ∫ f (t ) dt = G (b) − G (a ) .
a
b
Într-adevăr, ştim că F ( x ) = G ( x) + c , şi deci ∫ f (t ) dt = F (b) − F (a ) =
a
= (G (b) + c) − (G (a ) + c) = G (b) − G (a ) .
Rezultatul înlocuirii lui a şi b în F ( x ) = G ( x) + c este F (a ) = G (a ) + c,
F (b) = G (b) + c . Prin scăderea acestor numere dispare c . Acesta este motivul pentru
care integrala se numeşte “definită”.

Notaţie. F (b) − F (a ) se scrie F ( x ) ba (citim : F ( x) luat între a şi b ).

Procedeu practic. • Se dă f ( x ) ≥ 0, x ∈ [ a, b ] ;
• Se integrează f şi se determină o primitivă F ;
• valoarea ariei este F (b) − F (a ) .

Exemplu. Fie f : [ 0, 2] →
, f ( x ) = x + 1 . 1) Să determinăm aria figurii delimitată de graficul

lui f (este dreapta de ecuaţie y = x + 1 , Fig.4) şi dreptele verticale x = 0, x = 2 şi axa Ox .
2) Să determinăm aria figurii delimitată de graficul lui f , dreptele x = 1, x = 2 şi axa
Ox (Fig.6).

Fig. 4 Fig. 5

108
 Fig. 6
x2
R. 1) Determinăm o primitivă F a lui f prin integrare. Avem ∫ f ( x )dx = + x+C .
2
2
x2
2  x2 
Luăm F ( x ) = + x . Cu acestea aria cerută este egală cu S = ∫  
f ( t )dt = =  + x  = 4 .
2  2  0
0

Observaţie. Aria S ( x ) are exprimarea S ( x ) = F ( x ) + k . Din S (0) = 0 rezultă

x2
k = −F (0) = 0 . Deci S ( x ) = + x , cu graficul din Fig.5. Aria este egală cu S = S ( 2) = 4 .
2
2
2
2) Aria de determinat este egală cu S = ∫ f ( t )dt = F ( x ) = F ( 2) − F (1) =
1
1
 22  12  5
=  + 2 −  + 1 = .
 2   2  2
x2 x2
Observaţii. 1) În acest caz, S ( x ) = + x + k , cu F ( x ) = + x cu particularitatea că
2 2
3
S (1) = 0 , adică 0 = F (1) + k ⇒ k = −F (1) = − . Aria cerută este egală cu
2
22 3 5 x2 3 5
S ( 2) = F ( 2) + k = + 2 − = , unde S ( x ) = + x − . De aici S = S ( 2) = .
2 2 2 2 2 2
2) Aria cerută este egală cu aria unui trapez care apare ca diferenţă a ariilor a două trapeze
T2 , T1 (Fig.6.b), c)) pentru a căror calcul se utilizează formula cunoscută. Avem:
3 +1 2+1 3 5
S = aria (T2 ) − aria (T1 ) = ⋅ 2− ⋅1 = 4− = .
2 2 2 2
x2 x2
Această arie se poate exprima cu S ( x ) = + x + k , unde S (0) = k = 0 , adică S = +x.
2 2
3 5
Cu acestea aria (T2 ) − aria (T1 ) = S ( 2) − S (1) = 4 − = .
2 2

109
 2. Exprimarea ariei ca limită a unei sume. Integrarea ca proces de sumare

Din clasele gimnaziale ştim calcula aria unei suprafeţe triunghiulare,

dreptunghiulare, trapezoidale, poligonale (se descompune în suprafeţe triunghiulare).
Cum se determină aria unei suprafeţe delimitată de o curbă?
Conceptul de arie a unei figuri ( F ) reprezentând un domeniu mărginit şi închis este o
problemă dificilă, noi mărginindu-ne la a spune că figura ( F ) are aria S dacă există
două şiruri de suprafeţe poligonale ( Pn )n , Pn' ( )n conţinute în ( F ) şi respectiv

n→∞ n→∞
( )
conţinând pe ( F ) , ale căror arii să aibă limita comună lim S ( Pn ) = lim S Pn' = S ,

unde S ( Pn ) este aria suprafeţei poligonale Pn .

Considerăm funcţia f : [ 0,1] →
, f ( x) = x 2 . Problema care ne interesează este aceea
a determinării ariei delimitate de graficul funcţiei f , axa Ox şi dreapta x = 1
(Fig.7.a)-zona haşurată). Această figură se numeşte triunghi curbiliniu.

Fig. 7

Pentru a calcula aria triunghiului curbiliniu OAB , notată cu S , vom împărţi

1 2 n −1 n
segmentul OA în n ≥ 2 părţi egale prin punctele 0, , , ..., , =1 .
n n n n
 1 2 n −1 
Sistemul ordonat 0, , , ..., ,1 se numeşte diviziune a intervalului [0,1] (aici
 n n n 
 1  1 2  n −1 
diviziunea se numeşte echidistantă deoarece intervalele 0,  ,  ,  , ...,  ,1 au
 n   n n   n 
1
aceeaşi lungime ). Vom construi două tipuri de dreptunghiuri:
n
 1 1 2  n −1 
1) cu bazele (pe Ox ) 0,  ,  ,  , ...,  ,1 şi înălţimi
 n   n n   n 

110
 1  n −1
f (0), f  , ..., f   (sunt valorile funcţiei în capetele din stânga ale intervalelor)
 n   n 
(Fig.7.b)).
Aceste dreptunghiuri sunt în număr de n − 1 , iar reuniunea lor este inclusă în
interiorul triunghiului curbiliniu OAB ceea ce înseamnă că suma ariilor acestor
dreptunghiuri este mai mică decât aria triunghiului curbiliniu. Fie sn suma ariilor
acestor dreptunghiuri. Avem:

(n −1) 
2
1 1  1  1  n −1 1  1 22
sn = f (0) + f   + ... + f   =  + + ... +  =
n n  n  n  n  n  n 2 n 2 n 2 

1 1 + 2 + ... + (n −1) (n −1) n (2n −1)

2 2 2
= ⋅ = , am utilizat formula
n n 2
6n3
n (n + 1)(2n + 1)
12 + 22 + ... + n 2 = , ∀n ∈ * . Deci sn ≤ S , ∀n ∈ * , (1) .
6
 1  1 2  n −1  1  2
2) cu bazele (pe Ox ) 0,  ,  ,  , ...,  ,1 şi înălţimi f  , f   , ..., f (1) (sunt
 n   n n   n   n   n 
valorile funcţiei în capetele din dreapta ale intervalelor) (Fig.7.c)).
Avem n dreptunghiuri a căror reuniune conţine interiorul triunghiului curbiliniu
OAB , ceea ce înseamnă că suma ariilor acestor dreptunghiuri este mai mare decât aria
triunghiului curbiliniu. Fie Sn suma ariilor acestor dreptunghiuri.
Avem:
1 1 1  2 1 22 n 2 
Sn = f   + f   + ... + f (1) =  2 + 2 + ... + 2  =
1
n  n  n  n  n  n n n 
1 12 + 22 + ... + n 2 n (n + 1)(2n + 1)
= ⋅ = . Deci S ≤ Sn , ∀n ∈ * , (2) .
n n 2
6n 3

Din (1) şi (2) rezultă sn ≤ S ≤ Sn , ∀n ∈ * .

1 1
Trecând la limită după n → ∞ găsim, via criteriul „cleştelui”, ≤ S ≤ , adică
3 3
1
S= .
3
Să observăm că f este strict crescătoare pe [0,1] , ceea ce înseamnă că pentru
 i i + 1  i   i + 1
intervalul  ,  , f   şi f 
 n 
sunt cea mai mică şi respectiv cea mai mare
 n n   n  
valoare a funcţiei f .

111
Sumele sn , S n se numesc suma Darboux inferioară şi respectiv suma Darboux
1
superioară. În plus, observăm că Sn − sn = reprezintă aria ultimului dreptunghi din
n
Fig.7.c) şi avem lim ( Sn − sn ) = 0 .
n→∞
Observaţii. 1) Aceeaşi arie se poate exprima prin suma ariilor unor trapeze. Din acest
motiv metoda de calcul se numeşte metoda trapezelor (Fig.8).

Fig. 8
1 1
Primul trapez are bazele egale cu f (0) şi f   , iar înălţimea egală cu , al doilea
 n  n
1  2 1
trapez are bazele egale cu f   şi f   , iar înălţimea egală cu , al treilea trapez
 n   n  n
 2  3 1
are bazele egale cu f   şi f   , iar înălţimea egală cu , …, ultimul trapez are
 n   n  n
 n −1 1
bazele egale cu f  şi f (1) , iar înălţimea egală cu . Suma ariilor acestor
 n  n
trapeze aproximează prin adaos aria triunghiului curbiliniu OAB . Fie Tn suma ariilor
acestor trapeze. Avem:
1 1  2  n −1
f (0) + f   f   + f   f   + f (1)
 n  1  n   n  1  n  1
Tn = ⋅ + ⋅ + ... + ⋅ =
2 n 2 n 2 n
  1  12 + 22 + (n −1) 
2
1 
  1  n −1 =
 
=  f (0) + 2  f   + ... + f     + f (1) = +
  n   n   2 1
2n 

    
 2 n  n 2

(n −1) n (2n −1) 1 1
= + şi lim Tn = .
6n 3 2n n →∞ 3
În fine, aceeaşi arie se poate aproxima prin metoda punctului din mijloc, care constă
 1 1 2  n −1 
în a construi dreptunghiuri de baze 0,  ,  ,  , ...,  ,1 (pe axa Ox ) şi înălţimi
 n   n n   n 

112
 f ( x1 ), f ( x2 ), ..., f ( xn ) , unde x1 , x2 , ..., xn sunt mijloacele bazelor şi apoi le însumăm
ariile. Avem :
2 2 2
1 1  1 3  1  2n −1
= 3 12 + 32 + ... + (2n −1)  =
1
M n =   +   + ... + 
2


n  2n  n  2n  n  2n  4n  
4n3 − n 1
= 3
. Şi în acest caz lim M n = .
12n n→∞ 3
În toate metodele utilizate am folosit dreptunghiul, aria sa, ca element de bază.
 k −1 k 
În general, putem alege orice punct ξ k din al k − lea interval  ,  , iar
 n n 
aproximarea ariei este dată de suma Riemann (1826-1866, matematician german)
1 n−1
∑ f (ξ k ) .
n k =0
2) Având în vedere cele spuse la paragraful precedent, putem exprima aria printr-o
1
x3 1 1
integrală şi avem S = ∫ f ( x ) dx = = . Obţinem acelaşi rezultat ca mai sus. În
3 0 3
0
plus, integrarea apare ca un proces de sumare.

2.2. INTEGRALA DEFINITĂ.

FORMULA LEIBNIZ-NEWTON

Am văzut în primul capitol rolul jucat de integrala nedefinită în determinarea

primitivelor unei funcţii. Integrala definită este strîns legată de integrala nedefinită.
Am afirmat că orice funcţie continuă f : [ a, b ] →
, a < b admite primitive pe [ a, b ] .
Demonstraţia acestei afirmaţii o realizăm în acest capitol. Fie F o astfel de primitivă.
Dacă în plus f ia valori pozitive (aceasta înseamnă că graficul lui f este situat
deasupra axei Ox ), atunci aria S a regiunii delimitate de graficul lui f , axa Ox şi
dreptele verticale x = a, x = b se exprimă cu ajutorul unei integrale definite
b
S = ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) .
a
b
Numărul ∫ f ( x) dx îl citim: integrala definită a funcţiei f de la a la b sau integrala
a
definită a funcţiei f pe [ a, b ] sau simplu integrală de la a la b din f de x de x .

113
Are loc următoarea

Definiţie. Fie f : [ a, b ] →
o funcţie care admite primitive pe [ a, b ] şi F

o primitivă oarecare a lui f . Se numeşte integrală definită de la a la b
b
a lui f expresia F (b) − F (a ) şi se notează ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) .
a

b
1) Formula ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) se numeşte formula Leibniz-
a
Newton (1675).
2) Funcţia f care admite primitive pe [ a, b ] spunem că este
integrabilă (în sensul Newton).
b
3) Dacă f ≥ 0 , atunci ∫ f ( x) dx reprezintă aria regiunii delimitate de
a
graficul lui f , axa Ox şi dreptele verticale x = a, x = b .
b
Observaţii. 1) Pentru a calcula ∫ f ( x) dx se parcurg 2 paşi:
a

10
) Se determină o primitivă F a lui f .

20 ) Se calculează F (b) − F (a ) .
a b a
2) Din definiţie rezultă : 1) ∫ f ( x) dx = 0 ; 2) ∫ f ( x) dx = −∫ f ( x) dx (inversarea
a a b
b b b
limitelor de integrare) ; 3) ∫ dx = b − a (nu scriem ∫ 1dx ci ∫ dx ).
a a a
b
3) În loc de F (b) − F (a ) se foloseşte notaţia F ( x) (citim: F ( x) luat între a şi b ).
a
4) Formula Leibniz-Newton dă o regulă simplă de calcul a integralei definite. Formula
b
face legătura între integrala definită ∫ f ( x) dx şi integrala nedefinită ∫ f ( x) dx prin
a
primitiva F .

114
5) Dacă f : [ a, b ] →
este o funcţie continuă, iar F o primitivă a lui f , atunci
formula lui Leibniz-Newton are loc. În plus, dacă G este o altă primitivă pentru f ,
b
atunci, de asemenea, ∫ f ( x) dx = G (b) − G (a ) .
a
Într-adevăr, ştim că G ( x ) = F ( x ) + c, ∀x ∈ [ a, b ], c constantă şi deci F ( x) = G ( x) − c ,
b
iar ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) = (G (b) − c) − (G (a ) − c) = = G (b) − G (a ) .
a
Aceasta arată că F din formula lui Leibniz-Newton poate fi orice primitivă a lui f .
b
Numărul ∫ f ( x) dx este bine definit. Să reţinem că
a
b

∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) = G (b) − G (a ) = ... unde F , G , ... sunt primitive ale lui f .

a
6) Variabila x se numeşte variabila de integrare (variabila „moartă”). Integrala
definită a unei funcţii continue pe [ a, b ] este un număr real, care nu depinde de
variabila de integrare şi prin urmare se poate nota cu orice literă (diferită de a sau b )
b b

∫ f (t )dt = ∫ f ( s ) ds = ... . Integrala nedefinită a lui f pe [ a, b ] este o mulţime de

a a
funcţii (mulţimea tuturor primitivelor lui f pe [ a, b ] ).

Integrala nedefinită Integrala definită

este o mulţime de primitive este un număr real
b

∫ f ( x ) dx = F ( x ) + C ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a )
a

Capetele intervalului [ a, b ] , deci a, b se numesc limitele (sau capetele) de integrare

în integrala definită, a limita inferioară, iar b limita superioară.
Intervalul [ a, b ] se numeşte intervalul de integrare. Funcţia f se numeşte
integrand. Atragem atenţia că terminologia „ a, b limite de integrare” nu are nimic în
comun cu termenul de limită întâlnit la calculul diferenţial!

115
Deci

b
7) Simbolul ∫ f ( x) dx a fost dat de G. W. Leibniz. Simbolul ∫ este un s latin
a
alungit, care provine din ∑ grecesc, iar dx corespunde creşterii ∆x de forma
( xi − xi−1 ) .
8) Pentru calculul integralelor definite, cu formula Leibniz-Newton, utilizăm calculul
de primitive stabilit la integrala nedefinită (integrarea directă utilizând tabelul cu
integrale imediate, integrarea prin părţi sau integrarea prin substituţie).
9) Se poate introduce noţiunea de integrală definită cu limita superioară variabilă.
Dacă f : [ a, b ] →
este continuă, atunci definim funcţia G : [ a, b ] →
,
x
G ( x ) = ∫ f (t )dt (numită şi integrala nedefinită a lui f cu punct de bază a dar
a
cu limita superioară de integrare variabilă (adică nedefinită)), care vom vedea
(teorema fundamentală) este o primitivă a lui f cu G (a ) = 0 . Cum
G ( x ) = F ( x) − F (a ) rezultă că G este derivabilă pe [ a, b ] cu
G '( x ) = F '( x) = f ( x), ∀x ∈ [ a, b ] , adică G este primitivă a lui f . În plus,
G (a ) = F (a ) − F (a ) = 0 . Diferite valori ale lui a dau funcţii diferite G .
Dacă schimbăm limita inferioară, să spunem c (c ∈ (a, b)) şi definim o altă integrală
x
nedefinită H prin H ( x ) = ∫ f (t ) dt , atunci G ( x ) − H ( x ) =
c
x x c
= ∫ f (t )dt − ∫ f (t ) dt = ∫ f (t )dt , ultima egalitate din proprietatea de aditivitate a
a c a
integralei, ce va fi prezentată în acest capitol. Deci diferenţa G ( x ) − H ( x) este

116
independentă de x şi regăsim un rezultat cunoscut: orice două primitive ale aceleiaşi
funcţii pe [ a, b ] diferă printr-o constantă. Să observăm că avem:
x b
lim ∫ f (t ) dt = lim ( F ( x ) − F (a )) = ∫ f ( x) dx şi
x
b x
b
a a
b b
lim ∫ f (t ) dt = lim ( F (b) − F ( x)) = F (b) − F (a ) = ∫ f ( x) dx , deoarece F este
x a x a
x a
derivabilă şi deci continuă.
b
b
10) Am văzut la 5) că ∫ f ( x) dx =  F ( x ) + c . Dacă nu suntem interesaţi de
a
a
intervalul [ a, b ] , dar F este o primitivă a lui f pe orice interval din domeniul de
continuitate, atunci putem omite a şi b şi să scriem simplu
∫ f ( x) dx = F ( x) + c , unde c ∈  , arbitrar.
Primitivele exprimate astfel reprezintă integrala nedefinită.

Exerciţii rezolvate

1. Să se aplice formula Leibniz-Newton pentru calcularea următoarelor integrale definite:

1 2 4 1
 2 1   1  dx
1) ∫ x 2 − x + 3 dx ; 2) ∫  x 3 + − 2  dx ; 3) ∫  2 x − x x + 3  dx ; 4) ∫
( ) ;
0 1  x x  1  x  0
x +1
7 1 1 e 1
dx dx 9 ln x x dx
5) ∫ ; 6) ∫ ; 7) ∫ ( 2 x − 1) dx ; 8) ∫ dx ; 9) ∫ ;
4 x2 − 5 x + 6 0 x2 + x + 1 0 1
x 4
0 x +1
π π
2 2 2
dx
10) ∫ sin 3 x cos xdx ; 11) ∫ ; 12) ∫ x − 1 dx .
0 0
1 + cos x 0
R. Notăm cu f funcţia de integrat, iar cu F o primitivă a lui f .
x3 x 2
1) O primitivă a funcţiei de sub semnul integralei este F ( x ) = − + 3x .
3 2
Conform formulei Leibniz-Newton integrala definită este egală cu
1
1 1 1 17
∫ f ( x ) dx = F ( x ) 0 = F (1) − F ( 0 ) = 3 − 2 + 3 = 6
.
0

x4 1
2) O primitivă a lui f pe ( 0, ∞ ) este F ( x ) = + 2ln x + şi deci
4 x
2
2 13
∫ f ( x ) dx = F ( x ) 1 = F ( 2 ) − F (1) = 2ln 2 + 4
.
1

117
 4 2 33 2
3) O primitivă a lui f pe ( 0, ∞ ) este F ( x ) = x x − x2 x + x şi deci
3 5 2
4
4  32  63 157
∫ f ( x ) dx = F ( x ) 1 = F ( 4) −F (1) =  − 15 + 3
3
2− = 33 2 − .
1  30 30
1
1
4) ∫ f ( x ) dx = ln x + 1 = ln 2 .
0
0
7 7
 1 1  x −3 7 8
5) ∫ f ( x ) dx = ∫  −  dx = ln = ln .
4 4
x−3 x−2 x−2 4 5
1 1
dx 2  1 2 2 2  11
6) ∫ f ( x ) dx = ∫ 2
= arctg  x +  = arctg x+  0=
0 0 1  3
2 3  2 3 3 3 2
 x +  +  
 2   2 

2  3 2 π π π 3
=  arctg 3 − arctg =  − = .
3  3  3 3 6 9
1 e
1 1 2 3 e 2
7) ∫ f ( x ) dx = ( 2 x − 1)10 = 0 ; 8) ∫ f ( x ) dx = ( ln x ) = .
0
20 0 1
3 1 3
π
1 π
1 1 1 sin 4 x 1 2
9) ∫ f ( x ) dx = ln x 2 + x 4 + 1 = ln 1 + 2 ; 10) ∫ f ( x ) dx =
( ) ( ) 2= .
2 0 2 4 4
0 0 0
π
π
 x − 1, x ∈ [1, 2]
2
x
11) ∫ f ( x ) dx = tg 2 = 1 ; 12)Funcţia f : [ 0, 2] → , f ( x ) =  fiind continuă admite
0
2
0 1 − x, x ∈ [ 0,1)

 x2
 − x, x ∈ [1, 2]
 2
primitive. Fie F : [ 0, 2] → , F ( x ) =  o primitivă a lui f . Atunci:
 x2
 x − 2 − 1, x ∈ [ 0,1)
2
 22   02 
∫ f ( x ) dx = F ( 2) − F ( 0 ) =  − 2  −  0 − − 1 = 0 − ( −1) = 1 .
  
0  2   2 
b
2. Fie f : [ a , b ] →  continuă astfel încât ∫ f ( x ) dx = b − a . Să se arate că există c ∈ ( a , b ) astfel
a
încât f ( c ) = 1 .
b
R. Fie F o primitivă a lui f . Avem: ∫ f ( x ) dx = F ( b ) − F ( a ) = b − a sau F ( a ) − a = F ( b ) − b .
a
Funcţia H : [ a, b ] → , H ( x ) = F ( x ) − x verifică condiţiile din teorema lui Rolle. Deci există
c ∈ ( a, b ) astfel ca H ' ( c ) = 0 .

118
Probleme propuse

1. Fie f : [ 0, 1] →  , f ( x ) = x 3 . 1) Să se determine aria figurii delimitată de graficul lui f ,

axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 0, x = 1 .
2) Să să se determine aria figurii delimitată de graficul lui f , axa Ox şi dreptele x = 1, x = 2 .
 1 2 3 4 
3) Consideraţi o diviziune echidistantă a intervalului [ 0, 1] dată de punctele  0, , , , , 1 
 5 5 5 5 
şi aproximaţi aria de la 1) utilizând dreptunghiurile.
1
4) Împărţiţi intervalul [ 0, 1] în n intervale de aceeaşi lungime ( n ≥ 1) şi consideraţi n
n
dreptunghiuri interioare domeniului de la 1) şi n dreptunghiuri exterioare având suma
1
ariilor sn şi respectiv Sn . Deduceţi că sn ≤ S ≤ Sn , ∀n ≥ 1 şi arătaţi că S = . Utilizaţi
4
2
n  n ( n + 1) 
∑ k3 =  2  .
k =1  
2. Fie f : [ 0, 1] →  , f ( x ) = x . Pentru aria S a figurii delimitată de graficul lui f , axa
 1 4 9 16 
Ox şi dreptele x = 0, x = 1 , utilizaţi diviziunea  0, , , , , 1  şi arătaţi că
 25 25 25 25 
70 95
≤S≤ .
125 125
3. 1. Arătaţi, haşurând pe figură, ariile asociate integralelor de mai jos:
2 3 1 2
I. 1) ∫ xdx ; 2) ∫ xdx ; 3) ∫ ( x + 2 ) dx ; 4) ∫ ( x + 2 ) dx .
0 1 0 1
3 4 3 2 3 2
II. 1) ∫ x 2dx ; 2) ∫ x 2dx ; 3) ∫ x 2dx ; 4) ∫ x 2 + 1 dx ; 5) ∫ x 2 + 1 dx ; 6)
( ) ( ) ∫ (x
2
)
+ 1 dx .
0 2 −3 0 1 −2
1 2 1 2 3 1
III. 1) ∫ x 3dx ; 2) ∫ x 3dx ; 3) ∫ (x
3
+ 1 dx ; 4) ∫ x 3 + 2 dx ; 5) ∫ x 3 + 2 dx ; 6)
) ( ) ( ) ∫(x
3
)
+ 2 dx .
0 1 −1 0 1 −1

2. Scrieţi integralele definite asociate regiunilor haşurate de mai jos:

119
 m
4. Viteza de creştere a unui brad în primii 60 de ani este dată de legea v ( t ) = 0,01t + 0,1   .
 an 
1) Cât este de înalt bradul după 60 de ani?
2) Care este vârsta bradului când înălţimea sa este de 12 m?
5. Să se aplice formula Leibniz-Newton pentru calcularea următoarelor integrale definite:
1
1 3 −2 2 1
 2 1   5 dx dx dx
I. 1) ∫  3 x − 2 x  dx ; 2) ∫  x − 3 x + x  dx ; 3) ∫ x − 1 ; 4) ∫ 1 − x 2 ; 5) ∫ x 2 − 4 ;
−1 1 −3 0 −1
5 3 2
dx
6) ∫ ; 7) ∫ x − 2 dx ; 8) ∫ x 2 + x − 1 dx .
( )
4 x2 − 9 1 0
π
e π 1 2 π π
II. 1) ∫ x ln xdx ; 2) ∫ x sin xdx : 3) ∫ x 2e 2 x dx ; 4) ∫ e x sin xdx ; 5) ∫ x 2 sin xdx ; 6) ∫ e x cos 2 xdx ;
1 0 0 0 0 0
π
2
7) ∫ x sin 2 xdx .
0
1 5 3 1 1
6 x x dx
III. 1) ∫ ( 3 x + 1) dx ; 2) ∫ x x 2 − 9dx ; 3) ∫ x x 2 + 16 dx ; 4) ∫ 3
dx ; 5) ∫ ;
0 3 0 0 1+ x 0 1+ x3
e 4 1 1
dx dx x arctg x
6) ∫ ; 7) ∫ ; 8) ∫ dx ; 9) ∫ 2
dx .
1 x 3 − ln 2 x 0 1+ x 0
1+ x −1 1 + x

120
 π π π π π
2 4 3 3 3
cos 2 x dx sin xdx
IV. 1) ∫ sin 3 x cos2 xdx ; 2) ∫ sin 3 dx ; 3) ∫ sin 2 x cos3 xdx ; 4) ∫ ; 5) ∫ ;
0 0 π π sin x cos x 0
1 + cos x
4 4
π π π
2 2 2 2π π
sin x dx dx
6) ∫ 2
dx ; 7) ∫ sin 2 xdx ; 8) ∫ sin 4 xdx ; 9*) ∫ ; 10*) ∫ 2
.
0 ( 1 + cos x ) 0 0 0
4 − 3cos x 0 1 + 2sin x

 x −1
2  , x ∈ ( 1, 2] 1
 ln ( x + 1) , x ∈ [ 0, 1]
V. 1) ∫ f ( x ) dx , f ( x ) =  x − 1 ; 2) ∫ f ( x ) dx , f ( x ) =  2 ;
1  1
,x =1 − 1 
 x + x , x ∈ [ −1, 0 )
 2
3 π  sin 2 x
 , x ∈ [ 0, π )
∫ f ( x ) dx , f ( x ) = max x , 2 x , x ∈ [ −2, 3] ; 4) ∫ f ( x ) dx , f ( x ) =  1 + cos x
2
3) ( ) 
.
−2 0
 2, x = π
n+1

∫ f ( x ) dx = n , ∀n ∈  * .
2
6. Să se determine funcţia polinomială f :  →  pentru care
n
π
2
1
7. Fie y > 0 şi F ( y ) = ∫ dx . Studiaţi continuitatea lui F în y = 1 .
0
y + cos x

8. Fie şirul ( I n ) n≥ 0 , unde I n = ∫

1
( x − 1) n dx . Să se calculeze I n şi lim I n .
0
x−2 n →∞

9. Să se determine a ∈  astfel încât să aibă loc egalitatea:

a +1 1 a
2a − 1 x+a
∫ ; 2) ∫ dx = 1 + ln 2 ; 3) ∫ 6 x 2 − 6 x − 17 dx = −30 .
3
1) (x )
+ x dx =
4 x + 1
( )
a 0 0

10. 1)Fie f :  →  , f ( x ) = ax 5 + bx 2 + c . Să se determine a , b, c ∈  dacă graficul funcţiei

f trece prin punctul A ( 0, 1) , panta tangentei la grafic în punctul de abscisă x = 1 este 36,
1
iar ∫ f ( x ) dx = 3 .
0
2) Dacă f :  →  este o funcţie continuă şi crescătoare, atunci
( x+ y) / 2 y

∫ f ( t ) dt < ∫ f ( t ) dt , x, y ∈  , x < y .
x ( x+ y) / 2
ax 2 + b
11. Fie f :  − {1} →  , f ( x ) = + cx . Să se determine a , b, c ∈  dacă graficul funcţiei
x −1
f trece prin punctul A ( 2, 23 ) , tangenta la grafic în puntul de abscisă x = 0 are panta 4, iar
0
37
∫ ( x − 1 ) f ( x ) dx = 6
.
−1

121
12. Fie funcţia f :  →  , cu proprietatea 2 f ( x ) − f ( − x ) = x + 1, ∀x ∈  . Să se calculeze
1

∫ f ( x ) dx .
−1
1
dx
13. Fie I ( a ) = ∫ , a ∈ [ 0, 1] . 1) Arătaţi că I ( a ) este funcţie descrescătoare.
0 x 2 + 2ax + 1
2) Calculaţi I ( a ) , a ∈ [ 0, 1) şi arătaţi că I este continuă în a = 1 .
b
14. Dacă f : [ a , b ] →  este derivabilă cu f '( x ) < 0, ∫ f ( x ) dx = 0 , atunci f ( a ) f ( b ) < 0 .
a
c b
15. Fie f : [ a , b ] →  continuă şi [ c , d ] ⊂ [ a , b ] astfel încât ∫ f ( t ) dt ⋅ ∫ f ( t ) dt < 0 . Să se arate
a d
că există c ∈ ( a , b ) cu f ( c ) = 0 .
b
16. Fie f : [ a , b ] →  , 0 < a < b, derivabilă cu ∫ f ( x ) dx = bf ( b ) − af ( a ) . Atunci există
a
c ∈ ( a , b ) cu f ' ( c ) = 0 .

2.3. INTEGRABILITATEA UNEI FUNCŢII ÎN SENSUL

LUI RIEMANN

Am văzut în 2.1.2. cum se exprimă aria ca limită a unei sume, într-un caz
particular. În cele ce urmează extindem punctul de vedere de acolo.
Diviziune şi normă a unei diviziuni
Definiţii. 1) Fie a, b ∈  , a < b . Se numeşte diviziune a intervalului
[ a, b ] un sistem finit de puncte D = ( x0 , x1 , x2 , ..., xn ), n ≥ 1 , unde
xi ∈ [ a, b ], i = 0, n şi a = x0 < x1 < x2 < ... < xn = b . Punctele xi se
numesc puncte de diviziune.

Notaţie. Notăm D[a , b] mulţimea tuturor diviziunilor intervalului [ a, b ] .

Subintervalele [ x0 , x1 ], [ x1 , x2 ], ...,[ xn−1 , xn ] sunt intervale de lungimi
x1 − x0 , x2 − x1 , ..., xn − xn−1 .

2) Se numeşte norma diviziunii D , notată D , cea mai mare dintre

lungimile intervalelor [ x0 , x1 ], [ x1 , x2 ], ..., [ xn−1 , xn ] , adică
D = max ( xi − xi−1 ) .
1≤i≤n

122
Pentru intervalul [ a, b ] se consideră o diviziune particulară, obţinută din împărţirea
b−a
intervalului în n părţi egale, de lungime , de forma
n
 b−a b−a b−a 
Dn = a, a + = x1 , a + 2 = x2 , ..., a + (n −1) = xn−1 , xn = b .
 n n n 
b−a
Această diviziune se numeşte n − echidistantă. În plus, D = n→∞
→ 0 .
n
Exemplu. Pentru intervalul [ 0, 1] se consideră diferite diviziuni şi se calculează norma lor
(Fig. 9).

 1  1  1 1 1 3  2
D1 = ( 0, 1) , D1 = 1 D2 =  0, , 1  , D2 = D3 =  0, , , , , 1  , D3 =
 2  2  7 4 2 5  5
Fig. 9

Sume Riemann

Fie f : [ a, b ] →
o funcţie mărginită (în particular funcţie continuă),

D = (a = x0 , x1 , x2 , ..., xn = b) ∈ D[a, b] şi punctele ξ1 ∈ [ x0 , x1 ], ξ 2 ∈ [ x1 , x2 ],
, ..., ξ n ∈ [ xn−1 , xn ] ( ξ se citeşte csi) numite puncte intermediare ale diviziunii D .
Uneori sistemul de puncte intermediare (ξ1 , ξ 2 , ..., ξ n ) se notează cu ξ = (ξ i )i=1, n .
Cu aceste elemente formulăm următoarea
Definiţie. Se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f , diviziunii D
şi sistemului de puncte intermediare ξ , numărul real
σ D ( f , ξ ) = f (ξ1 )( x1 − x0 ) + f (ξ2 )( x2 − x1 ) + ... + f (ξ n )( xn − xn−1 ) .

Notaţie. Utilizând simbolul ∑ suma Riemann se poate scrie sub

n
forma σ D ( f , ξ ) = ∑ f (ξi )( xi − xi−1 ) .
i=1
Simbolul σ D ( f , ξ ) îl citim: sigma indice de de f şi csi.

Exemple. 1. Fie funcţia f : [1, 3] →
, f ( x ) = x 2 şi diviziunile (Fig.10)

123
  3  5   3 5  1  3 7 9 11 
D1 =  1, , 2, 3  , D1 = 1, ξ ' =  , 2, 3  D2 =  1, , 2, ,3  , D2 = , ξ '' =  , , , 
 2   4   2 2  2 2 4 4 4 
Fig.10

Sumele Riemann asociate sunt:

 5  3   3 25 1 1 377
σ D1 ( f , ξ ') = f   − 1  + f ( 2 )  2 −  + f ( 3 ) ( 3 − 2 ) = ⋅ + 4⋅ + 9⋅1 = ,
 4  2   2 16 2 2 32
 3  3   7  3  9  5   11  5
σ D2 ( f , ξ '') = f   − 1  + f   2 −  + f   − 2  + f   3 −  =
 2  2   4  2  4  2   4  2
9 1 49 1 81 1 121 1 287
= ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ = .
4 2 16 2 16 2 16 2 32
Diviziunea D2 este 4-echidistandă.
Interpretare geometrică. Celor trei
termeni din σ D1 ( f , ξ ') le corespund
ariilor celor trei dreptunghiuri
evidenţiate pe Fig.11.a) de baze
 3 3 
intervalele 1,  ,  , 2  şi [ 2, 3] iar ca
 2 2 
înălţimi valorile funcţiei f în punctele
intermediare
Fig. 11
 5
f ξ'1 = f   , f ξ'2 = f ( 2 ) şi
( ) ( )
 4
respectiv f ξ'3 = f ( 3 ) .
( )
Interpretare similară pentru termenii sumei σ D2 ( f , ξ '') cărora le corespund aria câte unui
dreptunghi din Fig.11.b). Am marcat cu linii punctate roşii valorile funcţiei f în punctele
intermediare, care dau înălţimile dreptunghiurilor.
1
2. Fie funcţia f : [ 0, 1] →
, f ( x ) = . Considerăm diviziunea n-echidistantă
x+1
 1 2 3 n−1  1 2 
Dn =  0, , , , ..., , 1 şi punctele intermediare ξ =  , , ..., 1  cu
 n n n n   n n 
1  1 2 1 2 n −1 
∈  0,  , ∈  ,  , ..., 1 ∈  , 1 (ele corespund capetelor din dreapta ale intervalelor
n  n n n n  n 
diviziunii Dn ). Atunci suma Riemann este dată de

124
 n
1 n 1 n
1 1 1 1
σ Dn ( f , ξ ) = ∑ f ( ξ i ) ( x i − x i − 1 ) = ⋅∑ =∑ = + + ... + .
i =1 n i =1 i + 1 i =1 i + n n + 1 n + 2 n+ n
n

Interpretarea geometrică a sumelor Riemann în cazul unei funcţii pozitive şi

continue
Am realizat o interpretare geometrică a sumelor Riemann în exemplul 1 de mai sus în
caz particular. Considerăm acum cazul general.
Fie f : [ a, b ] → [ 0, ∞) o funcţie continuă, D = (a = x0 , x1 , ..., xn−1 , xn = b) ∈ D[a , b] şi
ξ = (ξ i )i=1, n sistemul de puncte intermediare ale diviziunii D .
Considerăm în planul xOy mulţimea de puncte Γ f (citim: gama indice f ) dată de

{ }
Γ f = ( x, y ) ∈
2 a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f ( x) (numită subgraficul lui f ).

Fig, 12

Aceasta este formată din toate punctele din plan situate între graficul lui f , axa Ox şi
dreptele verticale x = a, x = b (Fig.12.a)). Dreptele verticale
x = a, x = x1 , x = x2 , ..., x = xn împart pe Γ f în „benzi” de arii A1 , A2 , ..., An
(Fig.12.b)). Pe intervalul [ xi−1 , xi ], i = 1, n construim dreptunghiul Di de bază
xi − xi−1 şi înălţime f (ξ i ) (Fig.12.d)). Atunci aria acestui dreptunghi este egală cu
f (ξ i )( xi − xi−1 ) . Spunem că aria dreptunghiului Di aproximează aria Ai (a
trapezului curbiliniu din Fig.12.c)). Considerând reuniunea acestor dreptunghiuri se
n
obţine o figură a cărei arie egală cu ∑ aria ( Di ) aproximează aria lui Γ f . Deci,
i=1
n
aria (Γ f ) ≈ ∑ aria ( Di ) . Să observăm că această aproximare dată prin însumarea
i=1
ariilor dreptunghiurilor este mai bună cu cât se consideră diviziuni cu un număr mai
n
mare de puncte. În plus, ∑ aria ( Di ) = σ D ( f , ξ) . Deci σ D ( f , ξ) ≈ aria (Γ f ) , adică
i=1

125
suma Riemann asociată lui f , diviziunii D şi punctelor intermediare (ξ i )
aproximează aria subgraficului lui f .

Funcţii integrabile Riemann

Are loc următoarea:

Definiţie. Fie f : [ a, b ] →
. Se spune că f este integrabilă Riemann pe

[ a, b ] dacă
(()n ( n)
1) oricare ar fi şirul de diviziuni Dn = x0 , x1 , ..., xk
( n)
n ) ∈ D[ a , b] , n ∈ 
*

cu Dn 
n→∞
→ 0 şi
(n) (n) ( n)
2) oricare ar fi sistemul de puncte intermediare xi−1 ≤ ξi ≤ xi ,

( (
i = 1, kn , şirul sumelor Riemann σ Dn f , ξ( )
n
))
n
este convergent la
acelaşi număr.

( )
Numărul real din această definiţie, lim σ Dn f , ξ( ) se notează prin
n→∞
n

∫ f ( x) dx (citim: integrală de la a la b din f de x de x ) şi se numeşte

a
integrala definită Riemann a funcţiei f pe [ a, b ] .

Observaţii. 1) Se arată că orice funcţie integrabilă Riemann este mărginită pe [ a, b ] .

Consecinţă: dacă f : [ a, b ] →
nu este mărginită ⇒ f nu este integrabilă Riemann
pe

 1

 , x ∈ (0,1]
[ a, b ] . De exemplu f : [0,1] →
, f ( x) =  x nu este integrabilă Riemann


 0, x = 0

deoarece lim f ( x) = ∞ .
x 0

2) Se demonstrează două teoreme importante, prin care se evidenţiază două clase de

funcţii integrabile Riemann:

126
 1) Orice funcţie monotonă f : [ a, b ] →
este integrabilă Riemann pe
[ a, b ] .

2) Orice funcţie continuă f : [ a, b ] →
este integrabilă Riemann pe

[ a, b ] .

Exemple. 1. (funcţie integrabilă Riemann). Fie f : [ a , b] →
, f ( x ) = c, c ∈
funcţia

b
constantă. Să arătăm că f este integrabilă pe [ a , b ] şi ∫ cdx = c ( b − a ) .
a
( n)
Într-adevăr, fie Dn ∈ D[ a , b] cu Dn → 0 şi ξ i
( ) sistemul de puncte intermediare.
n
kn kn
Atunci σ ( f , ξ ) = ∑ f ( ξ ) ( x − x ) = ∑ c ( x − x ) = c ( x − x ) +
( ) ( ) n( ) ( ) n
( ) ( ) n
( ) n
( ) n n n n
Dn i i i i −1 i i −1 1 0
i =1 i =1
( ) n
( ) n ( ) ( ) n n
+ c ( x − x ) + ... + c ( x − x
2 1 ) = c ( b − a ) , ∀n .
kn kn −1

Deci şirul cu termenul general UN PIONIER AL MATEMATICII

( n)
σ Dn f , ξ i
( )
= c ( b − a ) este şirul constant c ( b − a ) . Bernard RIEMANN (1826-1866)
Matematician german

( n)
Deci lim σ Dn f , ξ i ( )
= c ( b − a ) , adică
n →∞
b

∫ cdx = c ( b − a ) .
a
2. (funcţie neintegrabilă Riemann). Fie
1, x ∈ [ a , b ] ∩ 
f : [ a , b] →
, f ( x ) =  .
 0, x ∈ [ a , b ] ∩
−  CONTRIBUŢII
Considerăm şirul de diviziuni Dn ∈ D[ a , b] cu fundamentarea geometriei
analiză reală şi complexă
Dn → 0 . Alegem două sisteme de puncte teoria numerelor
n topologie
fizica matematică
intermediare pentru Dn . Fie ξ i ∈  xi −1 , xi  ∩ 
'( n ) ( n) ( n)
 
şi ξ i ∈  xi −1 , xi  ∩ (
−  ) . Vom arăta că şirurile de sume Riemann asociate celor două
''( n ) ( n) ( n)
 
tipuri de puncte intermediare au limite diferite!

Într-adevăr, avem:
kn n k
= ∑ f ξi xi − xi −1 = ∑ xi − xi −1 = b − a →
'( n ) '( n ) ( n) ( n) ( n) ( n)
σ Dn f , ξ i
( ) ( )( ) ( n→∞ )
b−a ,
i =1 i =1

127
 n k kn
= ∑ f ξi ( ) ( x( ) − x( ) ) = ∑ 0 ⋅ ( x( ) − x( ) ) = 0 → 0 .
''( n ) ''( n ) n n n n
σ Dn f , ξ i
( ) i i −1 i i −1 n→∞
i =1 i =1
Cum b − a ≠ 0 , deducem că f nu este integrabilă Riemann.

O întrebare care se pune firesc este aceea a existenţei unei funcţii pentru care sunt
b
definite integrala lui Newton ( ( N ) ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) , unde F este o
a
b
primitivă a lui f ) şi integrala lui Riemann ( ( R ) ∫ n→∞
(
f ( x) dx = lim σ Dn f , ξ( )
n
) şi
a
cele două integrale coincid.

Are loc următoarea

Teoremă. Dacă f : [ a, b ] →
este integrabilă Riemann pe [ a, b ] , iar

F : [ a, b ] →
este o primitivă a lui f pe [ a, b ] , atunci
b b
( N ) ∫ f ( x ) dx = ( R ) ∫ f ( x ) dx ,
a a
b b
unde ( N ) ∫ f ( x) dx, ( R ) ∫ f ( x) dx sunt integrale definite în sensul lui
a a
Newton şi respectiv Riemann.

( (n)
Demonstraţie. Fie Dn = a = x0 , x1 , ..., xk = b ∈ D[a, b] cu Dn → 0 .
n
(n) (n)
)
Avem:
b
 n n  

n
( ) ( n 
( N ) ∫ f ( x) dx = F (b) − F (a) =  F x(kn) − F xk( n)−1  +  F x(kn)−1 − F x(kn)−2  + ) 
( ) ( )
a
+... +  F ( x2 ) − F ( x1 ) +  F ( x1 ) − F ( x0 ) , (1) .

Se aplică teorema lui Lagrange pentru F pe intervalul  xi , xi+1  , i = 0, kn −1 şi

(n) (n)
 
(n)
(() n ( n)
)
există ξi+1 ∈ xi , xi+1 astfel încât F xi+1 − F xi ( ( ) ) ( ( )) = F '(ξ( ) )( x( ) − x( ) ) =
n n n
i +1
n
i +1 i
n

( ( ) )( ( )
n
= f ξ i+1 xi+1 − xi
n (n)
) . Deci (1) devine

128
 b kn −1
( N ) ∫ f ( x ) dx = ∑
i =0
( ( ) )( ( )
n n
f ξ i+1 xi+1 − xi
(n)
).
a
Trecând aici la limită după n → ∞ se deduce egalitatea
b b
( N ) ∫ f ( x ) dx = ( R ) ∫ f ( x ) dx . ■
a a
Deci dacă integralele lui Newton şi Riemann ale unei funcţii f : [ a, b ] →
există,
atunci ele sunt egale. Se pot da exemple de funcţii pentru care una din integrale există,
iar cealaltă nu există. Iată un astfel de exemplu. Fie sgn : [−1,1] →
, (funcţia semn)
sgn ( x) = −1, x < 0; sgn (0) = 0; sgn ( x ) = 1, x > 0 . Această funcţie este integrabilă
Riemann (se va preciza că o funcţie mărginită ce are un număr finit de puncte de
b
discontinuitate de prima speţă este integrabilă Riemann). Integrala ( N ) ∫ f ( x) dx nu
a
există (funcţia f nu este integrabilă în sensul lui Newton) deoarece funcţia
considerată nu admite primitive pe [−1,1] .
b
Dacă f : [ a, b ] →
este continuă, atunci există ( N ) ∫ f ( x) dx (orice funcţie
a
b
continuă admite primitive ) şi ( R ) ∫ f ( x) dx (orice funcţie continuă este integrabilă
a
b b
Riemann) şi mai mult, ( N ) ∫ f ( x) dx = ( R ) ∫ f ( x )dx .
a a

Excursie matematică (facultativ)

*****
Sume Darboux. Criteriul lui Darboux de integrabilitate

Fie f : [ a, b ] →
o funcţie mărginită şi D = ( x0 , x1 , ..., xn ) ∈ D[a, b] . Atunci există

numerele mi = inf f ( x ), M i = sup f ( x), x ∈ [ xi−1 , xi ], i = 1, n (marginea inferioară şi
respectiv marginea superioară a lui f pe [ xi−1 , xi ] ; aceste numere există deoarece
mulţimile f ([ xi−1 , xi ]) , i = 1, n sunt mărginite).

129
 Definiţie. Numerele
n n
sD ( f ) = ∑ mi ( xi − xi−1 ), S D ( f ) = ∑ M i ( xi − xi−1 )
i=1 i=1
se numesc suma Darboux inferioară şi respectiv suma Darboux
superioară asociate funcţiei f şi diviziunii D .

Se verifică uşor pentru aceste sume proprietăţile:

1) sD ( f ) ≤ σ D ( f , ξ i ) ≤ S D ( f ), ∀ξi ∈ [ xi−1 , xi ], i = 1, n .
(Orice sumă Riemann este cuprinsă între suma Darboux inferioară şi cea
superioară pentru aceeaşi diviziune D ).
2) ∀D1 , D2 ∈ D[ a, b] , sD1 ( f ) ≤ S D2 ( f ) .
(Orice sumă Darboux inferioară este mai mică decât orice sumă Darboux
superioară).

Este uşor de văzut că dacă f este o funcţie continuă, atunci se ştie (Weierstrass) că
ea este mărginită pe [ a, b ] sau pe orice
UN PIONIER AL MATEMATICII
[ xi−1 , xi ] ⊂ [ a, b] şi îşi atinge marginile pe fiecare J.G. DARBOUX (1842-1917)
Matematician francez
interval. Deci există ξi' , ξ i'' ∈ [ xi−1 , xi ] astfel încât
f ( ) = mi , f ( ) = M i .
ξi' ξi''
În acest caz sumele Darboux devin:
n n
sD ( f ) = ∑ mi ( xi − xi−1 ) = ∑ f ξ i' ( xi − xi−1 ) , ( )
i=1 i=1 CONTRIBUŢII
n n
( )
analiză
S D ( f ) = ∑ M i ( xi − xi−1 ) = ∑ f ξi'' ( xi − xi−1 ) . geometria diferenţială
i=1 i=1

(
Acestea de fapt sunt două sume Riemann sD ( f ) = σ D f , ξi' , S D ( f ) = σ D f , ξi'' . ) ( )
Are loc următoarea

Definiţie. Fie f : [ a, b ] →
o funcţie mărginită. Unicul număr I care

satisface inegalităţile sD ( f ) ≤ I ≤ S D ( f ) , ∀D ∈ D[ a, b] se numeşte
integrala definită (sau simplu integrala) lui f de la a la b şi se notează
b
I = ∫ f ( x) dx .
a

130
Interpretarea geometrică a sumelor Darboux

Vom considera funcţia continuă f : [ a, b ] → (0, ∞) şi considerăm figura Γ f

delimitată de graficul lui f , axa Ox şi dreptele verticale x = a, x = b . Ne punem
problema dacă această figură are arie şi care este acest număr. Considerăm
diviziunea D = ( x0 , x1 , x2 , ..., xn ) ∈ D[a , b] .
Dreptele verticale x = x0 , x = x1 , ..., x = xn determină o împărţire în benzi a figurii
Γ f de arii A1 , A2 , ..., An (Fig.13.a)).

Fig. 13
Funcţia f fiind continuă pe un compact îşi atinge marginile pe compact. Fie deci
mi = inf f ( x ), M i = sup f ( x), x ∈ [ xi−1 , xi ], i = 1, n . Considerăm dreptunghiurile
di , Di cu aceeaşi bază [ xi−1 , xi ] şi înălţimi mi şi respectiv M i pentru care
aria (di ) ≤ aria ( Ai ) ≤ aria ( Di ), i = 1, n (Fig.13. b), c), d)).
Însumând aceste inegalităţi avem:
n n
∑ aria (di ) ≤ aria (Γ f ) ≤ ∑ aria ( Di ) sau
i=1 i=1
n n
sD ( f ) = ∑ mi ( xi − xi−1 ) ≤ aria (Γ f ) ≤ ∑ M i ( xi − xi−1 ) = S D ( f ) , (1) .
i=1 i=1
Inegalităţile (1) spun că un candidat pentru aria (Γ f ) trebuie să fie mai mare decât
orice sumă Darboux inferioară lui f şi mai mică decât orice sumă Darboux
superioară a lui f . Se poate demonstra că dacă f este continuă pe [ a, b ] , atunci
b
există un astfel de număr, care se numeşte aria lui Γ f şi se notează ∫ f ( x ) dx ,
a
numită integrala lui f de la a la b . Metoda aceasta de obţinere a integralei definite
prin încadrarea ei între sume Darboux inferioare şi superioare se numeşte metoda lui
Darboux (1842-1917).

131
Criteriul lui Darboux de integrabilitate Riemann

Are loc următoarea

Teoremă. Fie f : [ a, b ] →
. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

1) f este integrabilă Riemann.
2) Pentru orice ε > 0 , există δ = δ (ε ) > 0 cu proprietatea că pentru orice
diviziune D ∈ D[a , b] cu D < δ să avem S D ( f ) − sD ( f ) < ε .

Aplicaţie. Utilizând acest criteriu să demonstrăm că orice funcţie monotonă f : [ a , b] →
este

integrabilă Riemann.
Demonstraţie. Presupunem că f este crescătoare. Deci pentru ∀x ∈ [ a , b ] avem
f ( a ) ≤ f ( x ) ≤ f ( b) .
1) Dacă f ( a ) = f ( b ) , atunci f este constantă. Am văzut că f este integrabilă pe [ a , b] .
2) f ( a ) < f ( b ) . Fie ε > 0 , arbitrar, D = ( x0 , x1 , ..., xn ) ∈ D[ a , b] cu
ε
D < δ ( ε) = . Atunci avem ( mi = f ( xi −1 ) , M i = f ( xi ) , f fiind crescătoare):
f ( b) − f ( a )
n n n
S D ( f ) − s D ( f ) = ∑ M i ( x i − x i − 1 ) − ∑ m i ( xi − x i − 1 ) = ∑ f ( x i ) ( x i − x i − 1 ) −
i =1 i =1 i =1
n n n
∑ f ( x i − 1 ) ( x i − x i − 1 ) = ∑ ( f ( xi ) − f ( xi − 1 ) ) ( x i − x i − 1 ) < D ∑ ( f ( xi ) − f ( xi − 1 ) ) <
i =1 i =1 i =1
ε
< ⋅ ( f ( b) − f ( a )) = ε .
f ( b) − f ( a )
Cum funcţia f verifică criteriul lui Darboux, deducem că ea este integrabilă Riemann. ■
Să reţinem că pentru o funcţie continuă avem două modalităţi de abordare a integralei definite
folosind sumarea:
1) utilizând sumele Darboux inferioare şi superioare;
2) utilizând sumele Riemann.
Deoarece sD ( f ) ≤ σ D ( f , ξ ) ≤ S D ( f ) , ∀D ∈ D[ a , b] , ∀ξ , atunci integrala definită a lui f dată
cu sumele Darboux există dacă şi numai dacă există integrala definită a lui f dată cu sumele
Riemann.
* * * * *

132
Calculul limitelor unor şiruri utilizând integrala definită

Utilizând integrabilitatea unei funcţii f : [ a, b ] →
(funcţie monotonă, funcţie

continuă) se poate calcula limita unui şir (an ) având termenul general an definit
printr-o sumă care se poate pune sub formă de sumă Riemann σ Dn f , ξi ( (n)
).
Probleme rezolvate

Să se calculeze limitele următoarelor şiruri

n n −1 n
1 n 1 π n −1 k π
1) an = ∑ ; 2) an = ∑ 2 2
; 3) an = n ∑ 2
; 4) an = ∑ sin ;
k =1 n + k k =0 n + k k =1 ( n + k ) n k =1 n

1 n 9n 2 1 n 1 ( 2n ) !
5) an = ∑ 2
n k =1 9n + ( 3k − 1) 2
; 6) a n = 2 ∑
n k =1
n2 − k 2 ; 7) an = n
n n!
;

n
1
8) an = ∑ .
k =1 n + k  n+1
 n 
 
1 n 1 k
R. 1) Se scrie şirul sub forma: an = ∑
n k =11 + k
. Punând = x se ia funcţia
n
n
1
f : [ 0,1] →
, f ( x ) = (sugerată de forma termenului general al sumei). Aceasta este o funcţie
1+ x
continuă pe [ 0,1] şi deci integrabilă. Se consideră şirul de diviziuni echidistante ale intervalului
 1 2 n  1 n 1  1
[0,1] , Dn =  0, , , ..., = 1 cu Dn =  → 0 şi punctele intermediare ξ1 = ∈ 0, 
 n n n  n n  n
1
(pentru k = 1 în sumă avem ),
1
1+
n
2 1 2 1
ξ2 = ∈  ,  (pentru k = 2 în sumă se obţine ), …
n n n 1+
2
n
 n −1  1
ξ n = 1∈  ,1 (pentru k = n în sumă rezultă ).
 n  n
1+
n
Atunci suma Riemann asociată lui f relativ la Dn şi sistemul de puncte intermediare este
1 n k n
1
dx 1
an = σ Dn ( f , ξ k ) = ∑
n k =1  n 
→∫
f   
1+ x
= ln (1 + x ) = ln 2 .
0
0
Deci lim an = ln 2 .
n →∞

133
Observaţie. Să remarcăm că termenul general al sumei este valoarea funcţiei în punctul intermediar
k 1
; factorul care apare în faţa sumei este ( xi − xi −1 ) , acelaşi deoarece Dn este diviziune
n n
echidistantă.
1 n −1 1 k
2) Se scrie an sub forma: an = ∑ . Se pune = x şi deci se ia funcţia
n k = 0  k 2 n
1+  
n
1
f : [ 0,1] →
, f ( x ) = , care este integrabilă pe [ 0,1] (fiind continuă). Se aleg, ca mai sus,
1 + x2
 1 2  1 n
Dn ∈ D[0,1] , Dn =  0, , , ...,1 cu Dn =  → 0 precum şi punctele intermediare
 n n  n
 1 1 1 2 n −1  n −1 
ξ1 = 0 ∈ 0,  , ξ2 = ∈  ,  , ..., ξ n = ∈ ,1 ( ξ k sunt extremităţile din stânga pentru
 n  n  n n  n  n 
1
n dx 1 π
fiecare interval). Acum an = σ Dn ( f , ξ k )  →∫ = arctg x = .
2
01+ x
0 4
1 n −1 1 1
3) Se scrie an sub forma: an = ∑
n k = 0  k 2
şi se ia f : [ 0,1] →
, f ( x ) = 2
. Găsim că
(1 + x)
1 + 
 n
1
dx 1 1 1
lim = ∫ 2
=− = .
n →∞
0 (1 + x ) 1+ x 0 2
π
π
4) Se ia f : [ 0, π] →
, f ( x ) = sin x şi lim an = ∫ sin x dx = − cos x =2.
n →∞
0
0
1 n 1 1
5) Se aduce an la forma an = ∑
n k =1 2
. Se ia f : [ 0,1] →
, f ( x ) =
1 + x2
,
 3k − 1 
1+  
 3n 
 1 2  1 n 2  1
Dn =  0, , , ...,1 ∈ D[0,1] cu Dn =  → 0 şi se aleg ξ1 = ∈ 0,  , (pentru k = 1 în
 n n  n 3n  n 
5 1 2 3n − 1  n − 1 
sumă), ξ2 = ∈ , (pentru k = 2 în sumă), …, ξ n = ,1 (pentru k = n în
3n  n n 
∈
3n  n 
1
n dx 1 π
sumă). Avem: an = σ Dn ( f , ξ k )  →∫ = arctg x = .
2
01+ x
0 4
2
1 n
1
k
∑
π
6) Avem: an = 1 −   . Se ia f : [ 0,1] →
, f ( x ) = 1 − x 2 şi lim an = ∫ 1 − x 2 dx = .
n k =1 n n →∞
0
4

7) Se prelucrează an astfel an = n
( 2n )! = n ( n + 1)( n + 2 ) ⋅ ⋅⋅ ( 2n ) =  1  2   n 
 1 +  1 +  ⋅⋅⋅  1 +  . De
n!n n nn  n  n   n 

134
 1 n  k
1
4
aici ln an = ∑ ln  1 +  . Se ia f : [ 0,1] →
, f ( x ) = ln (1 + x ) şi lim ln an = ∫ ln (1 + x ) dx = ln
n k =1  n  n →∞ e
0
4 4
(
sau ln lim an = ln
n →∞
) e
. De aici lim an = .
n →∞ e
1 n 1 1
8) Avem an = ∑
n k =11 + k + k
pentru care se ia f : [ 0,1] →
, f ( x ) =
1+ x
,

n n2
 1 2 n k k  k k + 1
Dn =  0, , , ...,  , ξ k +1 = + 2 ∈  ,  , k = 0, n − 1 , când
 n n n n n n n 
1 n
1
1 1 1 1 dx
σ Dn ( f , ξ k ) = − ⋅ + ∑ n
 →∫ = ln 2 .
n n 2+ 1 k
n k =11 + + k 1+ x
0
n n n2

Probleme propuse
 1 1 3 
1. Fie f : [ 0, 1] →
, f ( x ) = x 2 . Pentru diviziunea D =  0, , , , 1  şi punctele
 4 2 4 
1 3 5 7
intermediare ξ =  , , ,  calculaţi suma Riemann σ D ( f , ξ ) . Interpretare geometrică.
8 8 8 8
 1 1 1 3 
2. Fie f : [ 0, 1] →
, f ( x ) = 2 x , diviziunea D =  0, , , , , 1  şi punctele intermediare
 8 4 2 4 
 1 3 3 5 3 
ξ= , , , , .
 16 16 8 8 4 
1) Să se calculeze lungimile intervalelor diviziunii D şi precizaţi D .
2) Să se determine m1 , m2 , m3 , m4 , m5 şi M1 , M 2 , M 3 , M 4 , M 5 .
3) Să se calculeze sD ( f ) şi S D ( f ) .
4) Să se calculeze f ( ξ1 ) , f ( ξ2 ) , f ( ξ 3 ) , f ( ξ 4 ) , f ( ξ5 ) şi apoi σ D ( f , ξ ) şi verificaţi
inegalităţile sD ( f ) ≤ σ D ( f , ξ ) ≤ S D ( f ) .
1
5) Să se calculeze ∫ f ( x ) dx .
0
3. Fie f : [ 0, 1] →
o funcţie continuă şi D ∈ D[ 0, 1] . Explicaţi de ce următoarele afirmaţii
sunt false:
1
1) sD ( f ) = 5, S D ( f ) = 1 ; 2) sD ( f ) = 3, S D ( f ) = 5 şi ∫ f ( x ) dx = 1 ;
0
1
3) sD ( f ) = 2, S D ( f ) = 3 şi ∫ f ( x ) dx = 4 .
0

135
 b
4. Fie f : [ a , b] →
o funcţie continuă şi I = ∫ f ( x )dx . Considerăm
a
D = ( x0 , x1 , ..., xn ) ∈ D[ a , b] .
1) Să se arate că I − s D ( f ) ≤ S D ( f ) − sD ( f ) . Diferenţa I − sD ( f ) se numeşte eroare în
utilizarea lui sD ( f ) în aproximarea lui I .
2) Să se arate că S D ( f ) − I ≤ S D ( f ) − s D ( f ) . Diferenţa S D ( f ) − I se numeşte eroare în
utilizarea lui S D ( f ) în aproximarea lui I .
3) Dacă D ∈ D[ a , b] este o diviziune n − echidistantă, atunci arătaţi că pentru f crescătoare

(sau descrescătoare) pe [ a , b] au loc inegalităţile:

I − sD ( f ) ≤ f ( b ) − f ( a ) ⋅ D , SD ( f ) − I ≤ f ( b ) − f ( a ) ⋅ D .
5*. Definiţia dată cu sume Darboux pentru integrala definită poate fi aplicată şi pentru funcţii
cu un număr finit de discontinuităţi. Fie f : [ a , b] →
continuă, iar g : [ a , b] →
diferă de
f într-un număr finit de puncte. Atunci g este integrabilă pe [ a , b] şi
b b
 2, x ∈ [ 0, 4] − {3}
∫ g ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx . Fie g( x) = 
 7, x = 3
, iar f ( x ) = 2, ∀x ∈ [ 0, 4] . Avem
a a
4 4

∫ f ( x ) dx = 8 . Arătaţi că ∫ g( x) = 8 , demonstrând că 8 este unicul număr care satisface

0 0
inegalităţile sD ( f ) ≤ 8 ≤ S D ( f ) , ∀D ∈ D[ 0, 4] .

 7, x ∈ 
6*. Fie f : [ 2, 10] →
, f ( x ) =  .
 4, x ∈
− 
1) Să se arate că ∀D ∈ D[ 2, 10] , s D ( f ) ≤ 40 ≤ S D ( f ) .
10
2) De ce nu putem conchide că ∫ f ( x ) dx = 40 ?
2
7. Să se calculeze limitele şirurilor cu termenul general an :
n n p n
1 1  2k − 1  1 1 n 1
1) an =
n6 k = 1
∑ k 5 ;2) an = p +1 ∑   , p > 0 ;3) an = n ∑ 2 2
;4) an = ∑ ;
n k =1  2  k =1 3n + k n k =1 k
n n −1
1
∑ ∑ k r ( k + 1)
s
5) an = k ; 6) an = / n r + s + 1 , r , s ∈ * ;
n n k =1 k =0
n p
1 n
1 1 n  n 
2 ∑ ( ∑
n + k ) + ( n + k ) ; 8) an = ∑
2
7) an = ; 9) an = , p ∈ * ;
n k =1 k =1 n2 + k 2 n k = 1  n + k 
n n n
1 1 1 2k − 1
3 ∑
10) an = ∑ 3 k ; 11) an = k k ( k + 1) ; 12) an = ∑ .
3 4 n
n k =1
( n ( n + 1) ) k =1 k =1 ( 2 k − 1 ) 2 + 4n 2

136
8. Fie şirul ( an ) , a1 ∈ ( 0, 1) , an+1 = 1 + nan , n ≥ 1 . Să se calculeze lim bn , unde
n →∞
n
k
bn = ∑ 2
.
k =1 n + kan

2.4. PROPRIETĂŢI ALE INTEGRALEI DEFINITE.

INTEGRABILITATEA FUNCŢIILOR CONTINUE

În acest paragraf ne ocupăm de funcţiile continue definite pe un interval [ a, b ] ,

a < b . Reamintim că dacă f , g : [ a, b ] →
sunt funcţii continue, atunci
1) αf + βg este o funcţie continuă, ∀α , β ∈
; f ⋅ g este continuă pe [ a, b ] ;
f
2) este continuă pe [ a, b ] − { x g ( x ) = 0} ;
g
3) f g este continuă pe [ a, b ] ∩ { x f ( x) > 0} ;
4) f , min ( f , g ), max ( f , g ) sunt continue.
Pentru orice funcţie continuă f cele două integrale, în sensul lui Newton şi în sensul
lui Riemann sunt egale.
De asemenea, să reţinem că dacă f , g : [ a, b ] →
, f continuă şi
g ( x ) = f ( x ), ∀x ∈ [ a, b ] − A , unde A este mulţime finită, atunci şi g este integrabilă
b b
şi mai mult ∫ f ( x) dx = ∫ g ( x )dx . Altfel spus, modificând o funcţie continuă într-un
a a
număr finit de puncte (ale lui A ), funcţia obţinută este de asemenea integrabilă şi mai
mult integralele definite ale celor două funcţii sunt egale.

Exemplu. Fie funcţia g : [ 0, 1] →
, g ( x ) = x , x ∈ [ 0, 1] − { 0, 1} , g ( x ) = 3, x ∈ { 0, 1} .

Evident g este continuă pe [ 0, 1] − { 0, 1} . Considerăm funcţia f : [ 0, 1] →
, f ( x ) = x , care
1 2
x 1 1
este o funcţie continuă pentru care ∫ f ( x )dx = 2 0
=
2
. Cum g diferă de f
0
într-un număr finit de puncte (două puncte) deducem că şi g este integrabilă şi mai mult
1
1
∫ g ( x ) dx = 2 .
0

137
În continuare prezentăm principalele proprietăţi ale integralei definite. De remarcat că
aceste proprietăţi au loc şi pentru funcţiile integrabile. În acest caz în
demonstraţie utilizăm operaţiile cu şiruri convergente. Noi vom utiliza funcţii
continue, dar proprietăţile se verifică în acelaşi mod şi pentru funcţiile integrabile care
admit primitive.

P1 (Proprietatea de linearitate). Dacă f , g : [ a, b ] →
sunt două funcţii

continue şi λ ∈
, atunci:
b b b
 f ( x) + g ( x) dx = f ( x) dx + g ( x) dx ;
1) ∫   ∫ ∫
a a a

Integrala sumei este egală cu suma integralelor.

b b
2) ∫ λf ( x)dx = λ ∫ f ( x) dx .
a a

Constanta multiplicativă iese în faţa integralei.

Demonstraţie.* 1) Cum f , g sunt continue, ele admit primitive. Fie F , G : [ a, b ] →

primitive pentru f şi respectiv g pe [ a, b ] . În acest caz F + G este o primitivă a lui
f + g pe [ a, b ] şi conform formulei Leibniz – Newton avem :
b
b
∫  f ( x) + g ( x) dx = ( F + G )( x) a = F (b) + G (b) − F (a ) − G (a) =
a
b b
= F (b) − F (a ) + G (b) − G (a ) = ∫ f ( x) dx + ∫ g ( x) dx .
a a
2) Se procedează analog. ■

Observaţii. 1) Egalitatea 1) din proprietate ne spune că integrala este aditivă, în

raport cu integrandul, iar egalitatea 2) spune că integrala este omogenă. Integrala
este liniară dacă este aditivă şi omogenă.
2) Proprietatea se poate scrie sub forma unei singure relaţii astfel :
b b b
αf ( x) + βg ( x ) dx = α f ( x )dx + β g ( x) dx, α , β ∈
.
∫   ∫ ∫
a a a

*= facultativ

138
Dacă α = 1, β = −1 , atunci egalitatea se scrie
b b b
 f ( x) − g ( x ) dx = f ( x ) dx − g ( x ) dx (Integrala diferenţei este egală cu
∫   ∫ ∫
a a a
diferenţa integralelor).
3) Se demonstrează inductiv după n ∈ » * că
b  n  n b
 α f ( x ) dx =
∫ ∑ i i  ∑ i ∫ fi ( x)dx, fi : [ a, b] → » funcţii continue.
α
a i=1 i=1 a
4) Refaceţi demonstraţia acestei proprietăţi pentru funcţiile f , g integrabile în sensul
Riemann.
2
 1 1 
Exemple. 1. Să se calculeze integrala I = ∫ 3 x 2 − + 4 3 x + 2  dx .
 x x + 1 
1
R. Conform proprietăţii enunţate putem scrie
2 2 2 2
dx dx 2 2 2 2
I = 3 ∫ x 2 dx − ∫ + 4∫ 3
x dx + ∫ = x 3 − ln x + 3 x 3 x + arctg x =
1 1
x
1 1
x +1
2 1 1 1 1
π
= 4 + 6 3 2 − ln 2 + arctg 2 − .
4
2 2 2007 2007
1 π dx dx
2. Să se arate că ∫ arctg xdx + ∫ arctg
x
d x = şi
2 ∫ 1+ 3 x
+ ∫ 1 + 3− x
= 2007 .
1 1 0 0
1 π
R. Se ştie că arctg x + arctg = , ∀x > 0 . Deci membrul stâng devine
x 2
2 2
 1 π π 2 π
∫ arctg x + arctg x dx = ∫ 2
dx = x = .
2 1 2
1 1
β β  β β 
   
3. Dacă α ≠ β şi ∫  ∫ ( x + y )dy dx = ∫  ∫ ( x + y )dx dy , atunci x = y .
α α  α α 

P2 (Proprietatea de aditivitate la interval). Fie f : [ a, b ] → » funcţie

continuă şi c ∈ (a, b) .
b c b
Atunci ∫ f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx (Relaţia lui Chasles).
a a c

f este integrabilă pe [ a, b ] ⇔ f este integrabilă pe [ a, c ] şi pe [c, b ] şi

b c b

∫ f =∫ f +∫ f .
a a c

139
Demonstraţie.* Fie F : [ a, b ] →
o primitivă a lui f pe [ a, b ] . Membrul drept al
b
relaţiei este egal cu F (c) − F (a ) + F (b) − F (c) = F (b) − F (a ) = ∫ f ( x )dx . ■
a
Interpretare geometrică. Pentru o funcţie continuă, nenegativă f : [ a, b ] → [0, ∞]
această teoremă este uşor de înţeles în termeni de arie. În Fig.14,
c
aria părţii I este egală cu ∫ f ( x) dx , iar aria părţii II este egală cu
a
b b

∫ f ( x) dx . Aria întregii regiuni haşurate este egală cu ∫ f ( x ) dx .

c a

Fig. 14 Teorema afirmă că :

aria ( I ) + aria ( II ) = aria (regiune haşurată).
Probleme rezolvate
 x + 1, x ∈ [−1, 0)
1
1. Să se calculeze ∫ f ( x ) dx , unde f ( x ) =  .
−1 1 + sin x , x ∈ [ 0, 1]
R. Observăm că f este continuă pe [−1,1] − {0} . Din lim f ( x ) = lim ( x + 1) = 1 ,
x 0 x 0
lim f ( x ) = lim (1 + sin x) = 1 = f (0) rezultă că f este continuă şi în x = 0 . Deci, f este
x 0 x 0
continuă pe [−1,1] . Atunci
1 0 1 0 1
1
∫ f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx = ∫ ( x + 1) dx + ∫ (1 + sin x )dx = + 2 − cos1 =
2
−1 −1 0 −1 0
5
= − cos1 .
2
2
2. Să se calculeze ∫ x 2 − 1 dx .
−2

R. Funcţia f ( x) = x 2 −1 , x ∈ [−2, 2] este continuă şi avem :

 x 2 −1, x ∈ [−2, −1] ∪ [1, 2]

f ( x) =  .
 1 − x 2 , x ∈ (−1,1)

Ţinând seamă de proprietatea de aditivitate a integralei avem :
2 −1 1 2 −1 1

∫ ( )
f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx = ∫ x 2 −1 + ∫ 1 − x 2 dx +( )
−2 −2 −1 1 −2 −1
2
( )
+∫ x 2 −1 dx =
4
3
4 14
+2+ =
3 3
.
1

140
 3
dx
3. Să se determine I (a ) = ∫ ,a∈
.
x −a +1
1
R. Cum x ∈ [1, 3] pentru explicitarea modulului x − a , a ∈
, analizăm cazurile (după poziţia lui
a faţă de valorile 1 şi 3) :
)
10 a ≤ 1 . În acest caz x − a = x − a , deoarece x ≥ 1 şi deci integrala devine
3
dx 3 4−a
I (a) = ∫ = ln x + 1− a = ln .
x − a +1 1 2−a
1

2 0
) 1 < a < 3 . În acest caz x ∈ [1, 3] ⇒ ( 1 ≤ x ≤ a sau a ≤ x ≤ 3 ), adică

−x + a, dacă x ∈ [1, a ] a 3

dx dx
x − a =  şi deci I ( a ) = ∫ +∫ =
 x − a, dacă x ∈ (a, 3] −x + a + 1 x − a +1
 1 a
a 3
= − ln x − a −1 + ln x − a + 1 = ln a ( 4 − a) .
1 a

)
30 3 ≤ a . În acest caz, din x ∈ [1, 3] rezultă x − a = −x + a şi deci

 4−a
 ln , a ≤1
3  2−a
dx 3 a 
I (a) = ∫ = − ln x − a −1 = ln . Deci, I ( a ) = ln a (4 − a ), a ∈ (1, 3) .
−x + a + 1 1 a−2 
1  a
 ln , a ≥3
 a − 2
Observaţii. 1) Această proprietate se aplică şi la funcţiile care sunt continue pe
porţiuni. Mai precis are loc următoarea

Definiţie. Funcţia f : [ a, b ] →
se numeşte continuă pe porţiuni dacă

este continuă sau dacă are doar un număr finit de puncte de discontinuitate
x1 , x2 , ..., x p în care f are limite laterale finite.

Graficul unei funcţii continue pe porţiuni este ilustrat în Fig.15 (a) pentru funcţie
continuă, b) pentru funcţie discontinuă).

Fig. 15

141
Pe fiecare interval [ xi−1 , xi ], i = 1, p + 1, x0 = a, x p+1 = b se asociază funcţiei f , o
 lim f ( x ), x = xi−1
 x xi−1

funcţie fi−1 : [ xi−1 , xi ] →
definită prin fi−1 ( x) =  f ( x ), x ∈ ( xi−1 , xi ) .

 lim f ( x ), x = xi
 x xi
Această construcţie se face dacă f este definită prin diferite forme pe intervale
deschise sau semideschise. Evident fi−1 este continuă.
Se demonstrează că fi−1 este integrabilă pe [ xi−1 , xi ] şi în plus
xi xi

∫ f ( x )dx = ∫ fi−1 ( x) dx, i = 1, p + 1 (Construiţi şirurile de sume Riemann pentru

xi−1 xi−1
f şi fi−1 ).
Cum f este integrabilă pe [ a, x1 ], [ x1 , x2 ], ...,  x p , b se deduce conform proprietăţii
P2 că f este integrabilă pe [ a, b ] şi în plus
b x1 x2 b

∫ f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx + ... + ∫ f ( x )dx .
a a x1 xp

2) Dacă f este continuă pe [ a, b) , iar F este o primitivă a lui f pe [ a, b) , atunci are

loc de asemenea formula Leibniz – Newton
b
b−0
∫ f ( x)dx = F ( x) a = F (b − 0) − F (a ) , unde F (b − 0) = xlim
b
F ( x) .
a
Analog, pentru f continuă pe (a, b ] ,
b

∫ f ( x) dx = F (b) − F (a + 0) , unde F (a + 0) = lim F ( x) .

x a
a

Probleme rezolvate
1 + e x , x ∈ [−1, 0 ]
1. Fie f : [−1, 1] →
, f ( x ) =  .
 x + 1, x ∈ (0 ,1]

R. Observăm că f este discontinuă în x = 0 ( ls (0) = 2 ≠ ld (0) = 1, f (0) = 2 ⇒ x = 0 punct de
discontinuitate de speţa întâi). Funcţia f restricţionată la [−1, 0] este integrabilă (fiind continuă) şi
0
1
∫ f ( x) dx = 2 − . Pentru a arăta că f este integrabilă pe [0,1] se consideră funcţia
e
−1

142
 1  x2  1 3
g : [0,1] →
, g ( x ) = x + 1 . Deoarece g este continuă avem ∫ g ( x) dx =  + x = . Cum
 2  0 2
0
1 1
3
f ( x) = g ( x), ∀x ∈ (0,1] se deduce ∫ f ( x )dx = ∫ g ( x) dx = .
2
0 0
Prin urmare f este integrabilă pe [−1, 0] şi pe [0,1] . Deci f este integrabilă pe [−1,1] şi are loc
relaţia lui Chasles
1 0 1 0 1

∫ ( ) 1 3 7 1
f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx = ∫ 1 + e x dx + ∫ ( x + 1)dx = 2 − + = − .
e 2 2 e
−1 −1 0 −1 0
2. Să se calculeze integrala definită:
1 2 3
a) ∫ f ( x )dx , unde f ( x ) =  22 x  , x ∈ [ 0, 1] ; b) ∫ f ( x )dx , unde f ( x ) = x −[ x ] .
 
0 0
R. a) Se explicitează funcţia şi se obţine:

 0, 0 ≤ 4 x < 1, 0 ≤ x < 1 Fie funcţiile
 4
  1  1 2
 1,1 ≤ 4 x < 2, 1 ≤ x < 2 g1 :  0,  →
, g1 ( x) = 0, g 2 :  ,  →
, g 2 ( x) = 1, ,
 4 4  4   4 4 

f ( x) =  2 3 .  2 3 3 
 2, 2 ≤ 4 x < 3, ≤ x < g3 :  ,  →
, g 3 ( x ) = 2 , g 4 :  ,1 →
, g 4 ( x ) = 3 .
 4 4  4 4   4 
 3 4
 3, 3 ≤ 4 x < 4, ≤ x < Aceste funcţii fiind constante sunt continue.
 4 4

4, x = 1
 1 1 2  2 3  3 
Pe de altă parte f restricţionată la intervalele 0,  ,  ,  ,  ,  ,  ,1 coincide cu g1, g 2 , g3 şi
 4   4 4   4 4   4 
respectiv g 4 în toate punctele cu excepţia unui punct din fiecare interval. Deci
1 1 2 2 2
4 4 4 4
4 1
∫ f ( x) dx = ∫ g1 ( x) dx = 0 , ∫ f ( x) dx = ∫ g 2 ( x) dx = x = ,
1 1
1 4
0 0
4 4 4
3 3 3
4 4 1 1 1
4 1 3
∫ f ( x) dx = ∫ g3 ( x) dx = 2 x = , ∫ f ( x) dx = ∫ g 4 ( x ) dx = 3 x 3 = .
2 2
2 2 3 3
4
4
4 4 4 4 4
1 2 3
1 4 4 4 1
1 1 3 3
Acum ∫ f ( x) dx = ∫ 0dx + ∫ dx + ∫ 2dx + ∫ 3dx = + + = .
1 2 3
4 2 4 2
0 0
4 4 4

(
b)Explicitând funcţia avem 3 < 2 3 < 4 )

143
 
 x, x ∈ [0,1) Ca mai sus avem



 x − 1, x ∈ [1, 2) 2 3 1 2 3 2 3
f ( x) = 
 x − 2, x ∈ [ 2, 3) . ∫ f ( x )dx = ∫ xdx + ∫ ( x −1) dx + ∫ ( x − 2)dx + ∫ ( x − 3)dx =


 0 0 1 2 3



  )
x − 3, x ∈ 3, 2 3
(
= 6 2− 3 . )
Următoarea proprietate spune că într-o inegalitate de funcţii integrabile se poate
integra. Mai precis avem :

P3 (Integrarea în inegalităţi – Proprietatea de ordine).

1) (Inegalitatea fundamentală pentru integrale) Fie f : [ a, b ] →

continuă, f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] .
b
Atunci : ∫ f ( x ) dx ≥ 0 .
a

b
Consecinţă : f ≥ 0 şi ∫ f ( x ) dx = 0 ⇒ f = 0 .
a

2) f : [ a, b ] →
, f continuă, f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] şi [c, d ] ⊂ [ a, b ], c < d ,

d b
atunci : ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx .
c a

Proprietatea de ereditate : f integrabilă pe [ a, b ] ⇒ f integrabilă pe

orice compact [c, d ] inclus în [ a, b ] .

3) (Monotonia integralei) Fie f , g : [ a, b ] →
două funcţii continue astfel

b b
încât f ( x ) ≤ g ( x ), ∀x ∈ [ a, b ] . Atunci : ∫ f ( x) dx ≤ ∫ g ( x) dx .
a a
Consecinţă (Funcţie mărginită). Dacă f continuă şi m ≤ f ( x) ≤ M ,
b
∀x ∈ [ a, b ] , atunci m (b − a ) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M (b − a ) .
a

Inegalităţile între funcţii se integrează termen cu termen.

144
Demonstraţie.* 1) Fie F o primitivă a lui f pe [ a, b ] . Din F '( x ) = f ( x ) ≥ 0 ,
∀x ∈ [ a, b ] deducem că F este crescătoare. Deci a < b implică F (a ) ≤ F (b) şi deci
b

∫ f ( x) dx = F (b) − F (a ) ≥ 0 .
a
Consecinţă. Presupunem că există x0 ∈ [ a, b ] cu f ( x0 ) > 0 . Atunci se ştie că există o
vecinătate a lui x0 , Vε = ( x0 − ε, x0 + ε), ε > 0, Vε ⊂ [ a, b ] pe care f > 0 . Deci
b x0 −ε x0 +ε b

∫ f= ∫ f+ ∫ f+ ∫ f > 0 . Prima şi a treia integrală sunt ≥ 0 , iar a doua

a a x0 −ε x0 +ε
integrală este > 0 , deoarece este o arie! Contradicţie.

Observaţii. 1) Dacă f este integrabilă pe [ a, b ] şi f ≥ 0 , atunci ∀ ( Dn ) un şir de

( Dn ) → 0 şi ∀ξ( ) sistemul de puncte intermediare
n
diviziuni, Dn ∈ D[a, b] cu şirul
b
pentru Dn avem şirul de sume Riemann (σ ( f , ξ )) → ∫ f ( x)dx
Dn
( n)
şi în plus
a
b

( n
)
σ Dn f , ξ( ) ≥ 0, ∀n . Deci ∫ f ( x ) dx ≥ 0 .
a
b
2) Dacă ∫ f ( x) dx ≥ 0 nu rezultă f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] , adică reciproca lui 1) din
a
proprietate este falsă.
2
2
De exemplu f : [ 0, 2] →
, f ( x ) = x 2 − x , pentru care ∫ f ( x) dx = , dar pe [0,1]
3
0
f ( x ) ≤ 0, ∀x ∈ [ 0,1] ! (Fig.16)
b
3) Dacă f : [ a, b ] →
este continuă şi f ≤ 0 , atunci ∫ f ( x ) dx ≤ 0 .
a

Fig. 16 Fig. 17

145
 2
1 dx 1 2
4) Dacă f ( x) = ≥ 0, ∀x ≠ 0 , atunci ∫ =− = −1 . De unde provine
x2 x2 x −2
−2
greşeala?
5) Interpretarea geometrică a integralei definite. Integrala definită este egală cu
suma algebrică a ariilor trapezelor curbilinii delimitate de graficul funcţiei, axa Ox şi
dreptele verticale x = a, x = b , unde a, b sunt limitele de integrare.
Din acest motiv aria trapezului curbiliniu aşezat deasupra axei Ox se ia cu semnul
plus, iar aria trapezului curbiliniu situat sub axa Ox se ia cu semnul minus.
În cazul funcţiei f cu graficul din Fig.17, avem:
b c d b

∫ f ( x) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x )dx = S1 − S 2 + S3 , deoarece f ≤ 0 pe
a a c d
d
[c, d ] şi S2 = ∫ f ( x)dx , unde S1 , − S2 , S3 sunt ariile celor trei zone haşurate.
c
b
De aceea pentru calculul ariei Γ f se utilizează formula aria (Γ f ) = ∫ f ( x) dx .
a
În cazul particular al funcţiei continue f : [−a, a ] → [0, ∞) şi în plus funcţie pară
( f (−x) = f ( x), ∀x ∈ [−a, a ]) aria delimitată de graficul lui f , axa Ox şi dreptele
a a
x = −a, x = a (Fig.18 a)) este egală cu aria (Γ f ) = ∫ f ( x) dx = 2 ∫ f ( x) dx (la nivel
−a 0
intuitiv, trapezele curbilinii I, II prin suprapunere după Oy coincid şi deci trebuie sa
aibă arii egale).
Dacă f este impară ( f (−x) = − f ( x ), ∀x ∈ [−a, a ]) , atunci
a 0 a
aria (Γ f ) = ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx = −aria ( I ) + aria ( II ) Fig. 18 b).
−a −a 0

Fig. 18

146
Cum prin rotirea lui I în jurul lui O în sens orar, acesta se suprapune peste II
a
deducem aria ( I ) = aria ( II ) şi deci ∫ f ( x ) dx = 0 .
−a

 a
a 
2 f ( x) dx, f pară
În concluzie, ∫ f ( x )dx =  ∫ .


0
−a 
 0, f impară

Demonstraţia acestei egalităţi se va face la metoda substituţiei.
π

∫ sin
2007
Dacă de exemplu ni se cere să calculăm x dx , am constata după mai multe
−π
calcule că rezultatul este egal cu zero. Acest lucru rezultă uşor observând că funcţia
integrand f ( x ) = sin 2007 x este impară, iar intervalul de integrare este simetric în
zero.

2) Aplicăm proprietatea de aditivitate şi avem:

b c d b

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx .
a a c d
b d
Dar primul şi ultimul termen sunt pozitivi (din 1)) şi deci ∫ f ( x ) dx ≥ ∫ f ( x ) dx .
a c
Observaţii. 1) Geometric aceasta înseamnă că trapezul curbiliniu de bază [c, d ] (zona
haşurată) este inclus în trapezul curbiliniu de bază [ a, b ] (Fig. 19), ceea ce

b b
aria = ∫ f aria = ∫ g
a a

Fig. 19 Fig. 20 b b

∫ f ≤ ∫g
a a
d
atrage aria primului trapez ( ∫ f ( x) dx ) este cel mult aria celui de-al doilea trapez
c

147
 b
( ∫ f ( x) dx ).
a
2) Dacă f : [ a, b ] → [ 0, ∞) este continuă şi există x0 ∈ [ a, b ] cu f ( x0 ) > 0 , atunci
b

∫ f ( x ) dx > 0 .
a
Într-adevăr, cum f este continuă în x0 şi f ( x0 ) > 0 atunci se ştie că există o
vecinătate a lui x0 în care f este strict pozitivă. Fie [α, β] inclus în această
b α β b
vecinătate. Deci ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx .
a a α β
Prima şi a treia integrală sunt numere pozitive. Integrala din mijloc este număr strict
pozitiv (fiind aria unei regiuni din plan).
b
3) Fie h = g − f ≥ 0 , funcţie continuă. Conform cu 1) rezultă ∫ h ( x ) dx ≥ 0 sau
a
b b
ţinând seama de P1 avem ∫ g ( x ) dx − ∫ f ( x )dx ≥ 0 , adică (Fig. 20)
a a
b b

∫ g ( x)dx ≥ ∫ f ( x) dx . Pentru a obţine rezultatul din consecinţă se integrează în

a a
b b b
inegalităţile m ≤ f ( x) ≤ M şi avem ∫ m dx ≤ ∫ f ( x) dx ≤ ∫ M dx sau
a a a
b
m (b − a ) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M (b − a ) . ■
a

Observaţii. 1) Dacă f ≥ 0 , atunci rezultatul din consecinţă afirmă că aria

subgraficului lui f este cuprinsă între ariile a două dreptunghiuri de aceeaşi bază
[ a, b ] şi înălţimi m şi respectiv M ca în Fig. 21.

148
 b
aria haşurată = m (b − a ) ≤ aria haşurată = ∫ f ≤ aria haşurată = M (b − a )
a
Fig.21
b
2) În plus, această proprietate ne permite să aproximăm ∫ f ( x) dx în sensul că dacă
a
b b b
g ( x ) ≤ f ( x) ≤ h ( x), ∀x ∈ [ a, b ] , atunci ∫ g ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ h ( x)dx . Dacă
a a a
b
integralele g şi h se pot calcula, ele sunt „margini” pentru ∫ f ( x ) dx .
a
2
Am văzut că funcţia continuă f ( x ) = e− x , x ∈ » , fiind continuă admite primitive.
Dar, nu avem o primitivă exprimabilă prin funcţii elementare. Ne propunem să
1
− x2 2
aproximăm ∫e dx . Au loc inegalităţile e− x ≤ e− x ≤ 1, ∀x ∈ [ 0,1] . De aici
0
1 1 1 1
2 1 2
∫ e− x dx ≤ ∫ e− x dx ≤ ∫ dx sau 1 − ≤ ∫ e− x ≤ 1 . De asemenea, utilizând 2)
e
0 0 0 0
1 1
putem aproxima funcţii. De exemplu, din 0 < ≤ , t ≥ 1 deducem
t t
x x
dt
0≤∫
dt
t
≤∫
t
sau 0 ≤ ln x ≤ 2 ( )
x −1 . Din această inegalitate, via „criteriul
1 1
ln x
cleştelui”, deducem lim =0.
x→∞ x

149
Probleme rezolvate
1 π3
x3 + 1 sin x
1. Să se arate că: 1) ∫ dx > 0 ; 2) ∫ dx < 0 .
0
x2 + 3 0
sin 5 x − 5
1
x +1 3
x3 + 1
R. 1)Pentru x ∈ [0,1] avem > 0 . Deci ∫ dx > 0 .
x2 + 3 0
x2 + 3
 π
2) Funcţia integrand pe 0,  ia valori negative (strict).
 3 
2. Să se demonstreze inegalităţile de mai jos, utilizând proprietatea de ordine a integralei:
π2 π2 7 1
1 x−3
1) ∫ sin 5 xdx ≥ ∫ sin6 xdx ; 2) ≤ ∫
3 x+5
dx ≤ 1 ; 3) 2 2 ≤ ∫ x 2 + 4 x + 5dx ≤ 2 10 ;
0 0 4 −1
1 π/ 2
2 2 π+ 2
4) ≤ ∫ e− x dx ≤ 2 ; 5) ∫ sin xdx < .
e 4
−1 0
 π
R. 1) Pentru x ∈ 0,  avem 0 ≤ sin x ≤ 1 . De aici prin înmulţire cu sin 5 x ≥ 0 se deduce
 2 
 π  π
sin 6 x ≤ sin 5 x, ∀x ∈ 0,  . Această ultimă inegaliate integrată pe 0,  dă inegalitatea dorită.
 2   2 
x −3 8
2) Funcţia f : [ 4, 7 ] → », f ( x) = = 1− este strict crescătoare. Din 4 ≤ x ≤ 7 rezultă
x+5 x +5
1 1
f ( 4) = ≤ f ( x) ≤ f (7) = . Se integrează pe [ 4, 7 ] această dublă inegalitate şi rezultă afirmaţia.
9 3
3) Funcţia f : [−1,1] → », f ( x) = x 2 + 4 x + 5 are
x+2
f '( x ) = > 0, ∀x ∈ [−1,1] şi deci f este strict crescătoare. Din −1 ≤ x ≤ 1 rezultă
x + 4x + 5
2

f (−1) ≤ f ( x ) ≤ f (1) , iar de aici prin integrare se obţine inegalitatea dorită.

2
4) Se ia f : [−1,1] → », f ( x) = e−x . Realizând tabelul de variaţie pentru f găsim că
1
≤ f ( x ) ≤ 1, ∀x ∈ [−1,1] , iar de aici prin integrare se deduc inegalităţile propuse.
e
5) Se integrează pe [0, π / 2] , sin x < (1 + sin x ) / 2 .
12
1 dx π
3. Să se demonstreze inegalităţile: 1) < ∫ < , n ∈ »* ;
2 1− x 2n 6
0
1 1 2007
2x 2 4  −sin2 x 2 
2) ln 2 < ∫ dx < 1 ; 3) ∫ e x dx ≥ ; 4) ∫ e
 + e−cos x dx ≥ 2007 .
1+ x 13 3 
0 0 0
 1 1 1  1
R. 1) Se integrează pe 0,  inegalitatea dublă 1 < < , x ∈ 0,  .
 2  
 2
1− x2n 1− x 2

150
 2x 2x
2) Inegalitatea < < 2 x, x ∈ (0,1) se integrează pe [0,1] .
1+ x 2
1 + x13
2
3) Se ştie că e x ≥ x + 1, ∀x ≠ 0 . Atunci e x ≥ x 2 + 1 . 4) e x ≥ x + 1, x ≠ 0 .
n+1 1
dx 1 1
4. Să se arate că: 1) lim
n→∞
∫ = 0 ; 2) lim
n→∞ n
∫ [ nx ]dx = 2 .
n 1 + x2 0
1 1
R. 1) Au loc inegalităţile 0< ≤ , n ≤ x ≤ n + 1 , care prin integrare dau
1 + x2 1 + n2
n +1
dx 1
0< ∫ 1+ x 2
≤
n +12
. Trecând la limită după n , via „criteriul cleştelui”, se obţine afirmaţia
n
dorită.
2) Ţinem seama de definiţia părţii întregi şi avem: (nx −1) < [ nx ] ≤ nx şi deci
1 1 1 1
n n
∫ (nx −1)dx ≤ ∫ [nx]dx ≤ ∫ nxdx sau
2
−1 ≤ ∫ [ nx ]dx ≤ . Acum, via „criteriul cleştelui”, se
2
0 0 0 0
obţine limita dorită.
1
xn
5. Se consideră şirul ( I n )n≥1 , unde I n = ∫ dx , n ∈ » * .
0
x2 + 3 x + 2
1
Să se arate că: a) I n+1 ≤ I n , ∀n ≥ 1 ; b) I n+2 + 3 I n+1 + 2 I n = , n ∈ »* ;
n+1
1 1 1
c) ≤ In ≤ , n ≥ 2 ; d) lim nI n = .
6(n + 1) 6(n − 1) n→∞ 6
x n+1 xn
R. a) Din 0 ≤ x ≤ 1 rezultă x n+1 ≤ x n , iar de aici ≤ sau prin integrare pe
x 2 + 3x + 2 x 2 + 3x + 2
[0,1] obţinem I n+1 ≤ I n . Deci şirul ( I n ) este descrescător.

b) Avem I n+2 + 3I n+1 + 2 I n = ∫

1
(
x n x 2 + 3x + 2 )dx = 1 x ndx = xn+1 1 = 1
x 2 + 3x + 2
∫ n +1 0 n +1
.
0 0
1
c) Din b), ţinând seamă de a) obţinem = I n+2 + 3I n+1 + 2 I n ≤ I n + 3I n + 2 I n = 6 I n , adică
n +1
1
In ≥ . Analog se obţine şi cealaltă inegalitate.
6(n + 1)
d) În c) înmulţim cu n şi aplicăm criteriul „cleştelui”.
1
6. Fie f : [ 0, 1] → [1, 2 ] o funcţie continuă cu proprietatea ∫ f ( x ) dx ≥ 1 . Să se arate că
0
1
1
∫ f ( x ) dx ≤ 1 .
0
R. Cum 1 ≤ f ( x) ≤ 2, x ∈ [0,1] rezultă  f ( x ) −1  f ( x) − 2 ≤ 0 , iar de aici

151
 f ( x) − 1  f ( x) − 2
   = f ( x) − 3 + 2 ≤ 0, x ∈ [0,1] . De aici prin integrare avem:
f ( x) f ( x)
1 1
dx
2∫ ≤ 3 − ∫ f ( x ) dx ≤ 3 − 1 = 2 .
f ( x)
0 0

Cum x1 + x2 + ... + xn ≤ x1 + x2 + ... + xn (modulul sumei este mai mic sau egal
cu suma modulelor), o proprietate similară are loc şi pentru integrale. Mai precis

P4. Dacă f : [ a, b ] →
este continuă, atunci

b b

∫ f ( x )dx ≤ ∫ f ( x ) dx .
a a

Modulul integralei este cel mult integrala modulului.

Demonstraţie.* Ştim că dacă f este continuă, atunci şi f este continuă şi în plus au

loc inegalităţile − f ( x ) ≤ f ( x ) ≤ f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] . Integrând aceste inegalităţi pe
[ a, b ] şi ţinând seamă de P3 se deduce
b b b b b
−∫ f ≤ ∫ f ≤ ∫ f sau ∫ f ≤∫ f . ■
a a a a a

P5 (Inegalitatea mediei). Dacă f : [ a, b ] →
este continuă, iar

m ≤ f ( x) ≤ M , ∀x ∈ [ a, b ] , atunci
b
m (b − a ) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M (b − a ) .
a

Demonstraţie.* Ştim că dacă f : [ a, b ] →
este o funcţie continuă, atunci ea este

mărginită (Weierstrass). Deci există numerele m, M ∈
pentru care
m ≤ f ( x) ≤ M , ∀x ∈ [ a, b ] . Integrând în aceste inegalităţi între a şi b rezultă
inegalitatea dorită. ■

152
Observaţii. 1) Valoarea medie a funcţiei continue f : [ a, b ] →
pe intervalul
def b
1
[ a, b ] este numărul real M ( f ) =
b−a ∫
f ( x ) dx .
a
2) Interpretarea geometrică a inegalităţii din P5 ( f ≥ 0 ). Aria subgraficului lui f
este cuprinsă între ariile M (b − a ) şi m (b − a ) ale dreptunghiurilor superior şi
inferior (Fig.22) şi este egală cu aria dreptunghiului (haşurat) ale cărei dimensiuni sunt
b − a şi M ( f ) .
3) Din punct de vedere fizic, viteza medie a unui mobil este valoarea medie a vitezei,
adică valoarea medie a lui v este egală cu
t2
1 distanţa parcursă
t2 − t1 ∫ v (t )dt =
durata de timp
.
t1
4) Din punct de vedere al calcului diferenţial, inegalitatea
mediei se obţine din teorema lui Lagrange aplicată funcţiei
x
F ( x) = ∫ f (t ) dt pe intervalul [ a, b ] . Avem:
Fig. 22 a
F (b) − F (a ) = (b − a ) F '(c ), c ∈ (a, b) sau
b

∫ f (t )dt = f (c )(b − a ), c ∈ (a, b) . Din m ≤ f (c) ≤ M se deduce

a
m (b − a ) ≤ f (c)(b − a ) ≤ M (b − a ) .

Exemple. 1. Să se determine valoarea medie a funcţiei f : [ 0, π ] →
, f ( x ) = sin x .

π
1 cos x π 2
R. Valoarea medie este numărul M ( f ) =
π∫
sin xdx = − = .
π 0 π
0
2
x2
2. Să se demonstreze că 2 ≤ ∫ e dx ≤ 2e 4 .
0
x2
R. Din 1 ≤ e ≤ e 4 , x ∈ [ 0, 2 ] rezultă prin integrare relaţia dorită.

P6 (Formula de medie). Dacă f : [ a, b ] →
este continuă, atunci există

b
ξ ∈ [ a , b ] ( ξ se citeşte: ksi) astfel încât ∫ f ( x ) dx = (b − a ) f (ξ ) .
a

153
Demonstraţie. Ca în demonstraţia proprietăţii P5, există m, M ∈
astfel încât
f (α ) = m ≤ f ( x) ≤ M = f (β), α , β ∈ [ a, b ], ∀x ∈ [ a, b ] . Integrând aceste inegalităţi pe
b
[ a, b ] avem m (b − a) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M (b − a) sau
a
b
1
b−a ∫
f (α ) = m ≤ f ( x) dx ≤ M = f (β) . Funcţia continuă f are proprietatea lui
a
b
1
Darboux pe [ a, b ] şi deci există ξ ∈ [ a, b ] astfel încât f (ξ ) = f ( x ) dx . ■
b−a ∫
a
Observaţii. 1) Această formulă am stabilit-o la P5 în observaţia 4) utilizând teorema
x
lui Lagrange pe [ a, b ] pentru funcţia F ( x) = ∫ f (t ) dt .
a
2) Interpretare geometrică. Dacă f este o funcţie continuă
şi pozitivă pe [ a, b ] , atunci există cel puţin un punct ξ ∈ [ a, b ]
astfel încât subgraficul lui f să aibă aceeaşi arie cu
dreptunghiul de bază (b − a ) şi înălţime f (ξ ) (Fig.23)(zona
Fig. 23
haşurată).
3) O variantă a teoremei de medie este următoarea:

Teoremă. Dacă f , g : [ a, b ] →
sunt funcţii continue,

g ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] , atunci există ξ ∈ [ a, b ] astfel încât
b b

∫ f ( x) g ( x )dx = f (ξ ) ∫ g ( x )dx .
a a

Demonstraţie. Din inf f ( x ) = m ≤ f ( x) ≤ M = sup f ( x) rezultă

mg ( x) ≤ f ( x) g ( x ) ≤ Mg ( x ), x ∈ [ a, b ] , care integrate pe [ a, b ] dau
b b b b
m ∫ g ( x) dx ≤ ∫ f ( x ) g ( x) dx ≤ M ∫ g ( x) dx . Dacă ∫ g ( x)dx = 0 , atunci se poate
a a a a
b
lua orice ξ ∈ [ a, b ] , iar dacă ∫ g ( x)dx > 0 , atunci
a

154
 b
1
m≤ b ∫ f ( x) g ( x )dx ≤ M , (1) . Cum f are proprietatea lui Darboux pe

∫ g ( x)dx a

a
[ a, b ] , există ξ ∈ [ a, b] astfel încât f (ξ ) = A , unde A este numărul din mijlocul
relaţiei (1) . ■

Probleme rezolvate

1. Să se determine valoarea medie a funcţiei f : [ 0, 3] →
, f ( x ) = x 2 − 2 x precizând şi

punctul ξ .
3
R. Avem M ( f ) =
1
3∫
( )
x 2 − 2 x dx = 0 . Ecuaţia f (ξ ) = 0 , adică ξ2 − 2ξ = 0 are soluţiile
0
ξ1 = 0, ξ 2 = 2 .
1+ x
2. Să se calculeze lim
x →0
∫ ln tdt (Limita unei funcţii).
1
R. Formula de medie pentru integrale ne permite să scriem:
1+ x

∫ ln tdt = x ln ξ , unde ξ ∈ [1,1 + x ] . De aici 1≤ ξ ≤1+ x , 0 ≤ ln ξ ≤ ln (1 + x) şi

1
0 ≤ x ln ξ ≤ x ln (1 + x ) , dacă x ≥ 0(0 ≥ x ln ξ ≥ x ln (1 + x ) dacă x < 0) . Trecând la limită în ultimele
inegalităţi deducem lim x ln ξ = 0 (criteriul „cleştelui”).
x→ 0
n+1
xdx
3. Să se calculeze lim n4
n→∞
∫ 1 + x5
(Limita unui şir).
n
R. Conform formulei de medie pentru integrale există ξ ∈ [ n, n + 1] astfel încât (ξ = ξ ( n)) :
n+1
xdx ξ
∫ 1+ x 5
=
1 + ξ5
.
n
n ξ n +1
Dar ≤ 5
≤ , care înmulţită cu n 4 dă
1 + ( n + 1) 1+ ξ
5
1 + n5

n5 ξ n 4 (1 + n)
≤ n4 ≤ . Cum şirurile externe au limita 1, deducem (criteriul
1 + ( n + 1)
5
1 + ξ5 1 + n5
„cleştelui”) că limita cerută este 1.
1
4. Fie f : [ 0, 1] →
continuă astfel încât 2 ∫ f ( x )dx = 1 . Să se arate că există x0 ∈ (0, 1)
0
astfel încât f ( x0 ) = x0 .

155
 1
R. Se scrie relaţia din ipoteză sub forma ∫  f ( x) − x dx = 0 . Din formula de medie pentru
0
1
integrale există x0 ∈ (0,1) astfel încât 0 = ∫  f ( x) − x dx = f ( x0 ) − x0 , adică f ( x0 ) = x0 .
0
x n+1
2 ln x
5. Să se arate că: a) lim ∫ e−t dt = 0 ; b) lim ∫ dx = 0 .
x →0
0
n→∞
n
x2 +1
x n +1
−t 2 −ξ2 ln x ln ξ
R. a) lim ∫ e dt = lim xe = 0 , unde ξ ∈ [0, x ] ; b) lim ∫ dx = lim , unde
x→ 0 x→ 0 n→∞ x2 +1 n→∞ ξ 2 +1
0 n
ξ ∈ [ n, n + 1] . Dacă n → ∞ , atunci ξ → ∞ .
ln x ∞ 1
Dar lim =   = lim = 0 . Deci limita cerută este egală cu zero.
x→∞ x 2 + 1  ∞  x→∞ 2 x 2

Observaţie. Integralele din acest exerciţiu nu pot fi exprimate cu ajutorul funcţiilor

elementare şi pentru o astfel de limită se utilitează formula de medie sau duble
inegalităţi pentru integrand.

P7 (Periodicitatea şi integrala). 1) Fie f :
→
o funcţie continuă de

perioadă T > 0 .
a+T T
Atunci ∫ f (t )dt = ∫ f (t ) dt , ∀a ∈
.
a 0
2) Fie f :
→
o funcţie continuă astfel încât
a+T T

∫ f ( x) dx = ∫ f ( x )dx, ∀a ∈
. Atunci f este funcţie periodică.

a 0

x+T
Demonstraţie.* 1) Fie G ( x ) = ∫ f (t )dt . Atunci G ( x ) = F ( x + T ) − F ( x ) , unde F
x
este o primitivă pe
a lui f . De aici
G '( x) = F '( x + T ) − F '( x ) = f ( x + T ) − f ( x) = 0, ∀x ∈
şi deci
T
G ( x ) = constantă. În particular G ( x ) = G (0) = ∫ f (t ) dt .
0
a +T T
2) Luăm G (a ) = ∫ f ( x )dx − ∫ f ( x) dx = 0, ∀a ∈
. Deci
a 0

156
G '(a ) = f (a + T ) − f (a ) = 0 , adică f (a + T ) = f (a ), ∀a ∈ » . ■
5π π
+2 π
2 2 2π
2π
Exemple. 1. ∫ sin xdx = ∫ sin xdx = ∫ sin xdx = −cos x =0 unde f ( x ) = sin x are
π π
0
0
2 2
perioada principală T = 2π .
20π 19 π+π π
1 π
2. ∫ cos 2 xdx = ∫ cos 2 xdx = ∫ cos 2 xdx = sin 2 x = 0 , unde f ( x ) = cos 2 x are
2 0
19π 19 π 0
perioada principală T = π .

Scopul următoarei proprietăţi este de a lega (de a aduce la un loc) cele două
puncte de vedere asupra integrării. Primul capitol are la bază derivarea funcţiilor ( F
este o primitivă a lui f pe intervalul I dacă F ' = f ) în timp ce acest capitol s-a
bazat pe probleme de arii.
Teorema aceasta (atribuită lui Barrow (1630-1677) – profesorul lui Newton)
evidenţiază legătura dintre integrare şi derivare.
În acelaşi timp, teorema demonstrează o afirmaţie pe care ne-am bazat în unele
raţionamente : orice funcţie continuă pe un interval admite primitive pe acel interval.
Are loc
P8 (Teorema fundamentală a calcului integral). Teorema de existenţă a
primitivelor unei funcţii continue. Dacă g : [ a, b ] → » este o funcţie
x
continuă, atunci funcţia G : [ a, b ] → » , G ( x ) = ∫ g (t ) dt , x ∈ [ a, b ] are
a
proprietăţile:
1) G este continuă pe [ a, b ] şi G (a ) = 0 ;
2) G este derivabilă pe [ a, b ], G (a ) = 0 şi G '( x ) = g ( x), ∀x ∈ [ a, b ]
( G este o primitivă a lui g , care se anulează în x = a );
b
3) ∫ g (t )dt = F (b) − F ( a ) , unde F este o primitivă oarecare a lui g .
a
(Formula Leibniz-Newton)

Legătura între DERIVARE şi INTEGRARE este dată de formula:

x '
 
 ∫ g (t ) dt  = g ( x ) .
 a 

157
Demonstraţie. Începem demonstraţia prin a observa că dacă g are graficul din
Fig.24, atunci graficul lui G , pe acelaşi interval, are forma din Fig.25.

1) Funcţia G este continuă în x0 ∈ [ a, b ] ⇔ lim G ( x0 + h) = G ( x0 ) .

h→0
x0 +h x0 x0 +h
Avem : G ( x0 + h) = ∫ g (t ) dt = ∫ g (t ) dt + ∫ g (t ) dt = G ( x0 ) +
a a x0
x0 +h
+ ∫ g (t )dt , (1) .
x0

Deoarece g este continuă pe [ a, b ], g este mărginită şi deci există m, M ∈
astfel

încât m ≤ g ( x ) ≤ M , ∀x ∈ [ a, b ] . De aici prin integrare pe [ x0 , x0 + h ] rezultă
x0 +h
mh ≤ ∫ g (t )dt ≤ Mh . Trecând aici la limită după h → 0 , via criteriul „cleştelui”, se
x0
x0 +h
obţine lim
h→0
∫ g (t )dt = 0, (2) . În (1) luând limită după h → 0 şi ţinând seamă de
x0

(2) se găseşte lim G ( x0 + h) = G ( x0 ) , ceea ce arată că G este continuă într-un punct

h→0
arbitrar x0 ∈ [ a, b ] . Deci G este continuă pe [ a, b ] .
2) Fie x0 ∈ (a, b) şi x ∈ (a, b), x ≠ x0 . Atunci
x x0 x
G ( x ) − G ( x0 ) = ∫ g (t )dt − ∫ g (t ) dt = ∫ g (t )dt .
a a x0
Pentru ultima integrală se aplică formula de medie şi rezultă
x

∫ g (t )dt = g (ξ x )( x − x0 ) , unde ξ x ∈ [ x, x0 ] dacă x < x0 (sau ξ x ∈ [ x0 , x ] dacă

x0

158
 G ( x) − G ( x0 )
x0 < x ). Deci G ( x ) − G ( x0 ) = g (ξ x )( x − x0 ) , iar de aici = g (ξ x ) .
x − x0
G ( x) − G ( x0 )
Cu acestea G ' ( x0 ) = lim = lim g (ξ x ) = g ( x0 )
x − x0
x→ x0 x→ x0

( x → x0 ⇒ ξ x → x0 şi g este continuă).
G ( x) − G (a)
Dacă x0 = a , atunci Gd' (a ) = lim = g (a) .
x a x−a
G ( x) − G (b)
Dacă x0 = b , atunci Gs' (b) = lim = g (b) .
x −b x b
Deci, am demonstrat că G este derivabilă pe [ a, b ] şi că G ' = g , ceea ce arată că G
este o primitivă a lui g pe [ a, b ] şi în plus G (a ) = 0 .
Să observăm că 2) ⇒ 1) (orice funcţie derivabilă pe o mulţime este continuă).
3) Să remarcăm că funcţiile G şi F , o altă primitivă a lui g (pe [ a, b ] ), care nu se
anulează neapărat în a , au proprietatea G ' = F ' = g , şi deci diferă printr-o constantă
pe [ a, b ] , adică G ( x ) = F ( x ) + k , ∀x ∈ [ a, b ] . Punând aici x = a rezultă k = −F (a ) ,
b
iar pentru x = b găsim ∫ g (t )dt = F (b) − F (a) . ■
a
b
Observaţii. 1) Analog se arată că funcţia H ( x ) = ∫ g (t )dt , x ∈ [ a, b ] este derivabilă
x
pe [ a, b ] şi H '( x ) = g ( x), ∀x ∈ [ a, b ], H (b) = 0 .
Funcţia G se numeşte funcţia integrală a lui g de limită inferioară a , iar H este
funcţia integrală a lui g de limită superioară b .
2) Funcţia G ( H ) este definită printr-o integrală definită având limita superioară
(inferioară) variabilă. Această funcţie este derivabilă pe [ a, b ] . În mod normal funcţia
x
G ( H ) depinzând de a (respectiv b ) ar trebui scrise Ga ( x) = ∫ g (t ) dt (şi respectiv
a
b
H b ( x ) = ∫ g (t )dt ).
x
3) Punctul 3) din teoremă ne arată cum se poate calcula integrala definită a unei funcţii
continue g pe [ a, b ] , dacă se cunoaşte o primitivă oarecare F a lui g .

159
 b
4) Dacă g ≥ 0 , atunci ∫ g (t )dt este aria subgraficului funcţiei g .
a
x
5) Se arată că dacă g este integrabilă Riemann, atunci G ( x ) = ∫ g (t )dt este
a
continuă pe [ a, b ] .

Probleme rezolvate
x
sin t  π
1. Fie funcţia F :
→
, F ( x ) = ∫ dt . Să se calculeze F '(0) , F '(π) , F '−  .
t +1
2  2 
0
sin t
R. Funcţia g :
→
, g (t ) = este continuă pe
şi deci admite primitive.
t 2 +1
Fie G :
→
o astfel de primitivă. Atunci conform formulei Leibniz-Newton
sin x
F ( x ) = G ( x ) − G (0) , iar de aici F '( x ) = G '( x) = 2 .
x +1
 π −4
Acum găsim uşor că F '(0) = 0, F '(π) = 0, F '−  = .
 2  4 + π2
x 2 +1
2. Se consideră funcţia F :
→
, F ( x ) = ∫
3 4
t + 1dt . Să se arate că F este derivabilă şi
x
să se calculeze F '( x ) şi F '(0) .

R. Fie G :
→
o primitivă a funcţiei continue g (t ) = 3 t 4 + 1 . Deci

( )
F ( x ) = G x 2 + 1 − G ( x) şi este derivabilă fiind diferenţa a două funcţii derivabile. De aici şi
derivarea funcţiilor compuse, deducem :

( ) ( )
4
F '( x ) = 2 xG ' x 2 + 1 − G '( x ) = 2 x 3 x 2 + 1 + 1 − 3 x 4 + 1 . De aici F '(0) = −1 .
x
(t 2 − 2)dt .
2
3. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei F :
→
, F ( x ) = ∫ e t
0
R. Punctele de extrem sunt puncte în care derivata se anulează şi îşi schimbă semnul de o parte şi
( x2 − 2) = 0 dacă
2
alta a lor. Găsim F '( x ) = e x x = ± 2 . Pentru x = − 2 avem punct de maxim,

iar pentru x = 2 avem punct de minim.

x4
dt
4. Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei F :
→
, F ( x ) = ∫ .
0
t +1
4

160
R. Semnul lui F ' pe intervale dă monotonia lui F . Pentru a calcula pe F ' , fie G :
→
o
primitivă a funcţiei continue g (t ) = 4
1
t +1
, t ∈
. Deci F ( x ) = G x 4 − G (0) şi ( )
4 x3
( )
F '( x ) = 4 x3G ' x 4 =
x +1
=0⇒ x=0 .
16

Dacă x > 0 , atunci F '( x) > 0 , ceea ce arată că pe (0, ∞) funcţia F este strict crescătoare, iar
dacă x < 0 , atunci F '( x) < 0 , adică pe (−∞, 0) funcţia F este strict descrescătoare. Punctul
x = 0 este punct de minim pentru F .
x

∫ sin t
2
dt
0
5. Să se calculeze lim .
x →0 x2
 0
R. Suntem în cazul de nedeterminare   . Funcţia g (t ) = sin t 2 , t ∈
fiind continuă, admite
 0 
primitive. Fie G :
→
o astfel de primitivă. Atunci (formula Leibniz-Newton)
x

∫ sin t
2
dt = G ( x) − G (0) .
0
În calculul limitei se aplică regula lui l’Hospital de două ori şi avem:
G ( x) − G (0) G '( x) sin x 2  0  2 x cos x 2
lim = lim = lim =   = lim =0.
x→ 0 x2 x→ 0 2 x x→0 2 x  0  x→0 2
sin 2 x cos 2 x
π  π
6. Să se arate că: ∫ arcsin t dt + ∫ arccos t dt =
4
, ∀x ∈  0,  .
 2 
0 0
 π
R. Dacă se notează prin G ( x ) membrul stâng, atunci G '( x) = 0, ∀x ∈  0,  , ceea ce arată că pe
 2 
π π π  π
acest interval G este constantă. Cum G   = rezultă G ( x ) = , ∀x ∈  0,  (Am folosit
 4  4 4  2 
π
identitatea arcsin x + arccos x = , x ∈ [0,1] ).
2
7. Fie f : [ a , b ] →
o funcţie continuă. Atunci pentru orice ε ∈ (0, b − a ) are loc egalitatea
b−ε b
lim
ε→ 0
∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx .
a +ε a
R. Fie c ∈ ( a, b) şi ε ≤ min (c − a, b − c ) . Din proprietatea de aditivitate a integralei definite avem:
b−ε c b−ε

∫ f ( x) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x) dx .
a +ε a +ε c
Utilizând observaţia 2) de la teorema precedentă şi proprietatea de aditivitate avem:
b−ε  c b−ε  c b−ε
lim ∫ f ( x )dx = lim  ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x )dx = lim ∫ f ( x )dx + lim ∫ f ( x) dx =
ε→ 0 ε→ 0   ε→ 0 a +ε ε→ 0
a +ε  a +ε c  c

161
 c b b
= ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx .
a c a
x
x3
8. Să se determine f : » → » , continuă, astfel încât ∫ f (t )dt = , x∈» .
3
0
R. Dacă F este o primitivă a lui f , atunci egalitatea dată se rescrie
x3
F ( x ) − F ( 0) =, x ∈ » . Se derivează această egalitate şi se obţine f ( x) = x 2 , x ∈ » .
3
9. Demonstraţi teorema de medie pentru integrala definită utilizând funcţia
x
F ( x ) = ∫ f ( t ) dt , x ∈ [ a , b ] .
a
R. Funcţiei F i se aplică teorema lui Lagrange ( F verifică cerinţele din enunţul teoremei) pe
[ a, b] . Deci există c ∈ (a, b) astfel încât F (b) − F (a ) = (b − a ) F '(c ) sau
b

∫ f (t )dt = (b − a) f (c ) .
a
10. Fie f : [ a , b ] → » o funcţie continuă. Să se arate că există c ∈ [ a , b ] astfel încât
c b

∫ f ( t ) dt = ∫ f ( t )dt .
a c
R. Concluzia problemei poate fi reformulată astfel:
x b
Să se arate că ecuaţia ∫ f (t )dt − ∫ f (t ) dt = 0 are cel puţin o soluţie în [ a, b ] .
a x
Această rescriere ne sugerează să considerăm funcţia continuă
x b b 2

G : [ a, b ] → », G ( x ) = ∫ f (t )dt − ∫ f (t ) dt pentru care G ( a )G (b) = − ∫ f (t )dt  ≤ 0 .

a x a 
Cum G are proprietatea lui Darboux, deducem existenţa unui punct
c ∈ [ a, b ] pentru care G (c) = 0 , adică relaţia dorită.
Observaţie. Dacă f ≥ 0 , atunci concluzia problemei afirmă că există
un punct c între a şi b astfel încât ariile figurilor I şi II delimitate de
graficul lui f , axa Ox şi dreptele x = a , x = c şi respectiv
x = c , x = b sunt egale (Fig. 26).
x

∫ f (t )dt = x − 3, f : [1, 2] → (−∞, 1)

2
11. Ecuaţia continuă, are
1 Fig. 26
soluţie în (1, 2) .
x
R.Funcţia continuă H ( x ) = ∫ f (t )dt − x 2 + 3 are H (1) > 0, H (2) < 0 ⇒ ∃c ∈ (1,2), H (c ) = 0 .
1

162
Probleme propuse
1 2 5
1. 1) Dacă ∫ f ( x )dx = 3, ∫ f ( x ) dx = 1, ∫ f ( x )dx = 4 , atunci determinaţi fiecare din
0 0 2
integralele:
5 2 5 1 3
a) ∫ f ( x )dx ; b) ∫ f ( x )dx ; c) ∫ f ( x )dx ; d) ∫ f ( x )dx ; e) ∫ f ( x )dx .
0 1 1 5 1
3 3 6
2) Se ştie că ∫ g ( x )dx = 3, ∫ g ( x )dx = 5, ∫ g ( x)dx = 4 . Să se determine integralele:
1 2 1
6 2 2 3
a) ∫ g ( x ) dx ; b) ∫ g ( x ) dx ; c) ∫ g ( x ) dx ; d) ∫ g ( x ) dx .
3 3 1 3
b
2. Arătaţi că următoarele funcţii sunt continue pe porţiuni şi determinaţi ∫ f ( x ) dx , în
a
fiecare din cazurile:

 x 2 + 1, x ∈ [−2, 1]  x
I. 1) f ( x ) =  e − 1, x ∈ [−1, 0) ;
; 2) f ( x ) =  2
 2 x 2 , x ∈ (1, 2]  x − x , x ∈ [ 0, 2]

 

 x + 3 x , x ∈ [ 0, 1)   1

  , x ∈ [−1, 0 ]
3) f ( x ) =  3 1 ; 4) f ( x ) =  x + 1 2
;

 2 − , x ∈ [1, 2 ] 
ln ( x + 1) + 1, x ∈ (0, 1]

 x x 
(
5) f : [−2, 2 ] → » , f ( x ) = min x 2 − 1, x + 1 ; )
(
6) f : [ 0, 3 ] → » , f ( x ) = max x 2 − x + 4, 5 x − 1 ; )
7) f : [ 0, 2 ] → » , f ( x ) = x x − 1 ; 8) f : [−1, 2 ] → » , f ( x ) = x + x − 1 .

 x , x ∈ [−1, 0 ]  x 2 + 1, x ∈ [−1, 0)
II. 1) f ( x ) =  ; 2) f ( x ) =  ;
2 x + 1, x ∈ (0, 2 ]  2 − 3 x , x ∈ [ 0, 1]
 
2  1  9 − x 2 , x ∈ [−2, 0]
 x + e , x ∈ [1, 2)
  x + 1 , x ∈ [ 0, 1)
x
  
3) f ( x ) =  ;4) f ( x ) =  ;5) f ( x ) =   π .

 1 
 3 
 tg x , x ∈ 0, 


+ 3 x
, x ∈ [ 2, 3 ]  2 , x ∈ [ 1, 2 ]  
 4 
x
2
 x +1
 
 [ x ], x ∈ [ 2, 4 ]  x [ x ], x ∈ ( 2, 4 ]  [ 2 x ], x ∈ [ 0, 2 ]
III. 1) f ( x ) =  2  ; 2) f ( x ) =   2  ; 3) f ( x ) =  .
 x  , x ∈ [ 0, 2)  x  x  , x ∈ [1, 2 ]  x [ 2 x ], x ∈ ( 2, 3 ]
 
   
 
xn + x3 x n+ 2 + x n
IV. 1) f ( x ) = lim , x ∈ [ 0, 2] ; 2) f ( x ) = lim , x ∈ [ 0, 4 ] ;
n→∞ xn + x2 + 1 n→∞ x n + 2n
1 + xe nx x + x 2e nx
3) f ( x ) = lim , x ∈ [−1, 1] ; 4) f ( x ) = lim , x ∈ [−1, 1] .
n→∞ 1 + e nx n→∞ 1 + e nx

163
 n n
dx xdx
3. 1) Să se calculeze: a) ∫ , n ∈ * , n ≥ 2 ; b) lim n ∫ .
x +[ x]
1 n +[ x ]
n→∞ 3 2
1
n3
2) Să se determine f ∈  [ x ] polinom cu proprietatea ∫  x  dx = f (n), ∀n ∈ * .
3

1
4. 1) Să se determine I (a ) , a ∈
în cazurile:
1 2 1

)
10 I (a ) = ∫ x − a dx ; 20 I (a ) = ∫ ) dx
x −a +1
)
; 30 I (a ) = ∫ x ( x − a ) dx .
0 0 0
2
dx
2) Să se calculeze lim
a →∞
∫ x −a +1
.
1
5. Să se calculeze ( [ x ] = partea întreagă a lui x ∈
, { x} = partea fracţionară a lui x ):
n n n n2
1 dx 1 dx 1
1) lim
n→∞ 3n + 1
∫ 1 + { x}
; 2) lim 2
n→∞ n
∫ [ x ]dx ; 3) nlim
→∞
∫ [ x ]2 + [ x ] ; 4) nlim
→∞ n 3
∫  x  dx .

0 0 1 1
6. 1) Arătaţi că dacă f : [ 0, 1] →
este o funcţie integrabilă, atunci:
1
1 n i
lim
n→∞ n
∑ f   = ∫ f ( x )dx .
 n 
i =1 0
2) Utilizând 1) calculaţi limitele şirurilor cu termenul general:
n n n
1 n2 n 1 n n k
a) an = ∑ ; b) an = ∑ ; c) a n = ∑ ; d) a n = ∑ a , a > 0, a ≠ 1 ;
k =1 n + k k =1 ( n + k ) k =1 n + k
3 2 2 n k =1

1 n n k n−k n
1 n
1
e) an = ∑
n k =1
a b , a , b > 0, a ≠ b ; f) an = ∑ ; g) an = ∑ .
k =1 n + k k =1 n + kn
2 2 2

7.* 1) Fie f : [ 0, 1] →
continuă. Să se arate că

 i   j  1 
1 2
1 
lim ∑ f   f   =  ∫ f ( x ) dx  .
   
n→∞ n 2  n   n  2  
1≤i < j ≤n 0  
2) Să se calculeze limitele:
  i   j  

 ∑ sin  n sin  n  
   
1 k j  1≤i< j≤n 
a) lim 2 ∑ cos cos ; b) lim   .
n→∞ n n n n→∞    i   j 
  
 ∑ cos  n cos  n 
1≤k < j≤n 
 1≤i< j≤n 
8. Să se demonstreze inegalităţile:
π2 π2 2 2 2
I. 1) ∫ cos 3 xdx > ∫ ( )
cos4 xdx ; 2) ∫ x 2 − x dx ≤ 2 ∫ ( x + 5)dx ; 3) ∫ x + 1 ≤
0 0 −1 −1 −2

164
 2 2 1 1 2 2
2 dx dx
≤ ∫ 2 x − 1 dx + ∫ 2 − x dx ; 4) ∫ e− x sin xdx > ∫ e− x sin xdx ; 5) ∫ <∫ ;
1+ x 2 x
−2 −2 0 0 1 1
1
1
∫ sin x dx ≤ 3 ;
2
6) sin x ≤ x , ∀x ≥ 0 şi apoi
0
1 1
1 1
7) ∫ xf ( x )dx ≤ , unde f : [ 0, 1] →
este continuă şi ∫ f 2 ( x ) dx = .
3 3
0 0
1 2 8
x−2 1 x+4 5 1 2x −7
II. 1) −2 ≤ ∫ dx ≤− ; 2) 2 ≤ ∫ dx ≤ ; 3) < ∫ dx < 1 ;
x +1 2 x +1 2 5 2x + 5
0 1 5
2 1
1 x −1 2
3  2 2
4) 0 ≤ ∫ dx ≤ ; 5) 2 e ≤ ∫ e x + e1− x dx ≤ 1 + e .
2 x +1
2 10  
1 0
2 2 2 2
x xdx
III. 1) ∫ ln (1 + x ) dx > ∫ dx ; 2) ∫ ln (1 + x )dx < ∫ ;
1+ x 1+ x
1 1 1 1
10 10 2 2
(
1
)

3) ∫ x arctg xdx > ∫ ln 1 + x 2 dx ; 4) ∫ ln 1 + 1 + x 2 dx < ∫  + ln x  dx .
2 2
 x 
1
( ) 1
1 1 2 2
1+ x
IV. 1) ∫ e x dx ≤ ∫ (1 + x ) dx ; 2) ∫ (a + x ) dx < ∫ a a + x dx , a ≥ e ;
a

0 0 1 1
2 2 10 10
e− x e+ x x +1
3) ∫ (e + x ) dx > ∫ ( e − x ) dx ; 4) ∫ x dx > ∫ ( x + 1)
x
dx ;
1 1 9 9

 x + 1 x+1
2 2 2 2
5) ∫   dx ≤ x x dx ; 6) e x dx < (1 + x )1+ x dx .
 2  ∫ ∫ ∫
1 1 1 1
1 1
2 2 π 4 2 e+4
V. 1) < ∫ e− x dx < ; 2) < ∫ e x dx < ;
3 4 3 3
0 0
1 π π2
x +14
24 + 5π − π
3) 2 ( 2 −1 < ∫ ) x +12
dx <
40
; 4) 1 − e 2 < ∫e
−sin x
dx <
2
(1 − e−1 . )
0 0
2n n+1
t +1 t +1
9. a) Fie şirurile (an ) , (bn ) definite prin an = ∫ dt , bn = ∫ dt . Să se arate că
n
t2 + 2 n
t3 + 2
şirurile sunt convergente şi să se calculeze limitele lor.
1n 1n
an
b) Fie an = ∫ arctg (nx )dx , bn = ∫ arcsin ( nx ) dx . Să se calculeze lim .
n→∞ bn
1 ( n+1) 1 ( n+1)

10. Să se studieze convergenţa următoarelor şiruri (şi calculaţi limita indicată), având
termenul general:

165
 π2 π2 1 1
xn dx
1) I n = ∫ sin n xdx ; 2) I n = ∫ cos n xdx ; 3) I n = ∫
1+ x 2
dx , lim I n ; 4) I n = ∫
n→∞ 1 + xn
,
0 0 0 0
1 1
e nx
lim I n ; 5) I n = ∫ (1 − x ) e x dx , lim I n ; 6) I n = ∫
n
dx , lim I n .
n→∞
0
n→∞
0
1+ ex n→∞

11. a) Fie f : [ 0, 1] → [ a , b ], a > 0 , f continuă. Să se arate că:

1 1 1 1
1
1) ∫ f 2 ( x )dx − (a + b) ∫ f ( x )dx + ab ≤ 0 ; 2) ∫ f ( x )dx + ab ∫ dx ≤ a + b .
f ( x)
0 0 0 0
b) Fie f , g : [ a , b ] →
funcţii continue. Să se arate că:
b b b 
 
1) ∫ min ( f ( x ), g ( x ))dx ≤ min  ∫ f ( x ) dx , ∫ g ( x )dx  .
 
a a a 
b b b 
 
2) ∫ max ( f ( x ) , g ( x ))dx ≥ max  ∫ f ( x ) dx , ∫ g ( x )dx  .
 
a a a 
c) Fie f : [ a , b ] →
, continuă, crescătoare. Arătaţi că
b
(b − a ) f (a ) ≤ ∫ f ( x )dx ≤ f (b)(b − a ) .
a
d) Fie f : [ a , b ] → (0, ∞) , continuă, m = inf f , M = sup f . Atunci
 b  b 
m   1  M
(b − a ) ≤  ∫ f 
 ∫  ≤ (b − a ) .
2 2
M  a 
 f
 a   m

e) Fie f : [ 0, ∞) →
, continuă. Să se arate că f este crescătoare dacă şi numai dacă

b

∫ f ( x ) dx ≤ b f ( b ) − a f ( a ) , ∀ 0 ≤ a ≤ b .
a
b
f) Fie f : [ a , b ] →
continuă. Comparaţi f (b)(b − a ) cu ∫ f ( x ) dx în cazurile:
a
1) f constantă pe [ a , b ] ; 2) f crescătoare pe [ a , b ] ; 3) f descrescătoare pe [ a , b ] .
g) Fie f , g : [ a , b ] →
, funcţii continue. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată:
1) M ( f + g ) = M ( f ) + M ( g ) ; 2) M (αf ) = αM ( f ), α ∈
; 3) M ( fg ) = M ( f ) ⋅ M ( g ) , unde
b
1
M( f )= f ( x ) dx (media lui f pe [ a , b ] ).
b−a ∫
a
b
h) Fie f : I →
( I interval), continuă. Atunci f = 0 ⇔ ∫ f ( x )dx = 0, ∀a , b ∈ I , a < b .
a

166
Formula de medie

1. Să se determine valoarea medie pentru următoarele funcţii, determinând şi punctul ξ

corespunzător:
1
1) f : [ 0,1] → » , f ( x ) = x 2 ; 2) f : [ −1,1] → » , f ( x ) = ; 3) f : [1, e ] → » , f ( x ) = ln x;
1 + x2
 n + 2 x dx   n+1 x 7 
2. Să se arate că: a) 1) lim  n3 ∫  = 2; 2) lim  n3 ∫ dx  = 1 ;
n→∞  5 n→∞  10 
 n 1+ x   n 1+ x 
x 2x
3 sin t
b) lim ∫ e − t dt = 0; lim ∫ = ln 2 .
x →0 x →0 t2
0 x>0 x
b b
3. Fie f , g : [ a , b] → » funcţii continue astfel încât ∫ f ( x ) dx = ∫ g ( x ) dx . Să se arate că există
a a
c ∈ [ a , b ] astfel încât f ( c ) = g ( c ) .
1
4. a)Fie f : [ 0,1] → » continuă şi 2∫ f ( x ) dx = 1 . Să se arate că există x0 ∈ [ 0,1] astfel încât
0
f ( x0 ) = x0 .
1
b)Fie f : [ 0,1] → » continuă cu proprietatea 3∫ f ( x ) dx = 1 . Să se arate că ecuaţia
0
f ( x ) − x 2 = 0 are cel puţin o soluţie în [ 0,1] .
1
π
5. Se consideră funcţia continuă f : [ 0,1] → [ 0, ∞ ) cu proprietatea ∫ sin f ( x ) dx = 4 . Să se
0
2
arate că există c ∈ [ 0,1] astfel încât c sin f ( c ) + sin f ( c ) − 1 = 0 .
b
6. Fie f : [ a , b ] → » o funcţie continuă astfel încât f ( a ) > 0 şi ∫ f ( t ) dt < 0 . Să se arate că
a
ecuaţia f ( x ) = 0 are soluţie în intervalul ( a , b ) .
7. Dacă f : » → » , f ( x ) = a0 + a1 x + a2 x 2 + ... + an x n , ai ∈ » , i = 0, n, atunci există c ∈ [ 0,1]
a a a
astfel încât a0 + 1 + 2 + ... + n = f ( c ) .
2 3 n+1

Teorema fundamentală

1. a) Să se arate că:
b b b
d 2 2 d 2 2 d 2
1) ∫
da a
e − x = − e − a ; 2) ∫ e − x dx = e − b ; 3) ∫ e − x dx = 0 .
db a dx a

167
 x

∫ f ( t ) dt = x − x 2 ; 2) a ∈ » şi f : » → »
3
b) Determinaţi: 1)o funcţie f pentru care
0
x

∫ f (t )dt = 2 x − 8 .
2
continuă astfel încât
a
2. Se dă F : » → » şi calculaţi F '( −1) , F ' ( 0 ) , F ' ( 1) , F '' ( x ) în cazurile:
x 0 x
dt
1) F ( x ) = ∫ ; 2) F ( x ) = ∫ 1 + t 2 dt ; 3) F ( x ) = ∫ sin ( πt ) dt .
0 t2 + 1 x 1
3. Fie F : D → » . Calculaţi pentru fiecare funcţie elementele indicate.
x +1 x3 − 4
t π x
1) F ( x ) = ∫ 2
1 + sin t
dt , x ∈ » , F ' ( 0 ) , F '( π ) , F ''   ; 2) F ( x ) =
2
∫ 1+ x
dt , F ' ( 2 ) .
x 2x
x x
4. Fie f : [ a , b ] → » continuă şi funcţiile F ( x ) = ∫ f ( t ) dt , G ( x ) = ∫ f ( t ) dt , c , d ∈ [ a , b ] .
c d
1) Arătaţi că F şi G diferă printr-o constantă.
d
2) F ( x ) − G ( x ) = ∫ f ( t ) dt .
c
5. Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
x cos x
t2
1) F : [ 0, ∞ ) → » , F ( x ) = ∫ 1+ t 4
dt ; 2) F : » → » , F ( x ) = ∫ 1 − t 2 dt ;
0 1
1 x2
3
∫ ( t − sin ∫ ( 1 − t ) dt ;
2
3) F : » → » , F ( x ) = )
t dt ; 4) F : » → » , F ( x ) =
x2 x

x3 2x
dt
5) F : » → » , F ( x ) = ∫ 1+ t 4
; 6) F : » → » , F ( x ) = ∫t 1 + t 2 dt .
x2 tgx

6. Să se calculeze F '' ( x ) în cazurile:

x x3 x
2
1) F ( x ) = ∫ arctg 2 t dt ; 2) F ( x ) = ∫ t 2 1 + tdt ; 3) F ( x ) = ∫ ( x − t ) sin t dt .
1 x2 0
7. Să se determine valorile extreme ale funcţiei F : D → » , în cazurile:
x 2x cos x
t −1 3
1) F ( x ) = ∫ 2
dt ; 2) F ( x ) = ∫ et ( 3t + 1) dt ; 3) F ( x ) = ∫ 1 + t 2 dt .
0 1+ t 1 sin x
8. Să se studieze intervalele de monotonie ale funcţiei F : D → » , în cazurile:
2x x2 2x
x
∫ (t ∫ ∫ (t
2 2
1) F ( x ) = )
− 3t dt ; 2) F ( x ) = dx ; 3) F ( x ) = −1 ) 1 + t 2 dt .
x 0 1 + x3 1
x
sin t
9. 1) Arătaţi că ∫ 1 + t dt ≥ 0, ∀x ∈ [ 0, 2π ] .
0

168
 2
cos ( xt )  π
2) Să se arate că funcţia F : » → » , F ( x ) = ∫ dt este strict descrescătoare pe  0,  .
1
t  4
x
 π
10. Să se arate că F :  0,  → » , F ( x ) = ∫  cos ( sin t ) − sin ( cos t )  dt este strict crescătoare.
 2 0
x2 − 2 x
11. 1) Să se studieze derivabilitatea funcţiei F : » → » , F ( x ) = ∫ 1 + tdt .
0
x
2x
2) Presupunem că f este o funcţie continuă şi că ∫ f ( t ) dt = 4 + x 2 . Calculaţi f ( 0 ) şi
0
determinaţi zerourile lui f .
x
π
3) Dacă f este continuă şi ∫ t f ( t ) dt = sin x − x cos x , atunci calculaţi f   şi f ' ( x ) .
2
0
12. Să se demonstreze egalităţile:
1
1 x tg x ctg x
dt dt t dt dt  π
1) ∫ 2
=∫ 2
; 2) ∫ + ∫ = 1, x ∈  0,  .
x1+ t 1 1+ t 1 1 + t2 1 t 1 + t2
( )  2
e e
13. Să se arate că:
 1 x t + 10   1 x t 2 ( t + 9)  1x 
1) lim  ∫ dt  = 10 ; 2) lim  3 ∫ dt  = 3 ; 3) lim  ∫ cos u2du  = 1 ;
x→0  x  x→0  x  x→0  x 
 0 t +1   0
t +1   0 
x

 1 x 1+ t  1 ∫ ln (1 + t ) dt 1 1x 1 
4) lim  2 ∫ t dt  = ; 5) lim 0 = ; 6) lim  ∫ ( 1 + sin 2 u ) 2
u du  = e ;

x→0 x  2 x→0 sin 2
x 2 
x→0 x 
 0   0 
−x
 1 x dt  x
ln t 1
e
xdt
7) lim  ∫
x →∞  ln x 3 1 + t 3
 = 1 ; 8) lim ∫
 x →1 ( x − 1) 2
dt =
2
; 9) lim
x →∞
∫ 1+ t2 = 0 .
 0  1 0
x+h
14*. Dacă f : » → » este continuă cu ∫ f ( t ) dt ≤ h2 , ∀x , h ∈ » atunci f ( x ) = 0, ∀x ∈ » .
x
1 c
15*. Dacă f : [ 0, 1] → » continuă şi ∫ f ( x ) dx = 0 atunci ∃c ∈ ( 0, 1) cu ∫ f ( x ) dx = f ( c ) .
0 0
x
16*. Fie f : » → » continuă şi F : » → » , F ( x ) = ∫ f ( t ) dt , F ( 1) = 1 . Să se arate că există
0
a1 , a2 ∈ » astfel încât f ( a1 ) f ( a2 ) = 1 .
x x +1
17*. Arătaţi că funcţia g ( x ) = ∫ f ( t ) dt − ∫ f ( t − 1) dt , f continuă pe » , este constantă
2007 2007
pe » .

169
2.5. METODE DE CALCUL ALE INTEGRALELOR
DEFINITE

În aplicaţiile calculului integral este necesar să găsim primitive (când astfel de

primitive există şi sunt exprimabile în termeni de funcţii simple) pentru a calcula
integrala definită a unei funcţii (în sensul lui Newton) prin formula cunoscută
b
∫ f ( x)dx = F (b) − F (a ) , unde F : [ a, b ] →
este o primitivă a lui f : [ a, b ] →
.
a
Astfel de calcule vom face atunci când determinăm ariile unor suprafeţe plane
mărginite, volumele unor corpuri obţinute prin rotaţia unor suprafeţe plane în jurul
unei drepte, etc.
Metodele pentru calculul integralei nedefinite rămân, în general, valabile şi în calculul
integralei definite. Tehnicile pe care le prezentăm în continuare sunt următoarele:
1) Metoda integrării directe.
2) Metoda integrării prin părţi.
3) Metoda substituţiei (sau schimbării de variabilă).
Le analizăm în continuare.

1. Metoda integrării directe

Are la bază tabelul de integrale nedefinite din capitolul precedent (pentru a determina
o primitivă F a lui f) şi proprietatea de liniaritate a integralei definite
b  b 
 αf + βg = α b f + βb g  şi evident formula Leibniz-Newton  f = F (b) − F (a ) .
 ∫ ( ) ∫ ∫   ∫ 
a a a   a 

Exerciţii rezolvate
1. Să se calculeze următoarele integrale definite:
π
2 3 1 1 2 1
∫ (2 x + 3 x )dx ; 4) ∫
dt du t
1) ∫ x 2dx ; 2) ∫ ; 3) ; 5) ∫ sin x dx ; 6) ∫ e dt .
2
−1 u − 4
t
1 1 0 0 0
3 2
x 2dx = F (2) − F (1) = 7 .
R. 1) Avem F ( x) = o primitivă a funcţiei f ( x) = x 2 , x ∈ [1,2 ] . Deci ∫x
3 3
1
3
dt 3
2) ∫ t
= ln t = ln 3 − ln1 = ln 3 .
1
1
1 1 1 1 1
x2 2x x
3) ∫ (2 x + 3 x )dx = 2∫ xdx + 3∫ xdx = 2
2
+3
3
=1+ 2 = 3 .
0 0 0 0 0

170
 1 1
du 1 u−2 1 1
4) ∫ 2 = ln = ln .
4 u + 2 −1 4 9
−1 u − 4
π
2 π
 
2 = −cos − cos 0 = 1 .
π
5) ∫ sin xdx = − cos x 0 
 2 
0
1 1
t t
6) ∫ e dt = e 0
= e −1 .
0
1
n
2. Calculând în două moduri ∫ ( x + 1) dx să se stabilească egalitatea:
0
1 1
1 + C n1 + Cn2 + ... +
2 3
1
n+1
C nn =
1
n+1
2n+1 − 1 . ( )
1
n+1
1
( x + 1)
R. Cu formula Leibnitz-Newton avem:
n
∫ ( x + 1) dx = n +1
=
1
n +1
( )
2n+1 − 1 , iar cu binomul
0 0
1 n 1 n
n 1
lui Newton se obţine ∫ ( x + 1) dx = ∑ ∫ Cnk x k dx = ∑ k + 1
Cnk .
0 k =0 0 k =0

Probleme propuse
1. Să se calculeze următoarele integrale definite:
1 1 1 0 1 e2
dx
∫ (2 x − 3)dx ; ∫ x ( x + 1)dx ; ∫ x ( x + 1)dx ;
3 3 2
1) ∫x dx ; 2) 3) ∫ 3 x dx ; 4) 5) 6) ∫ x
;
0 0 −1 −2 0 e
3 4 1 4 8 4
1   
; 8) ∫ 3 x +
dt dx dx 2
7) ∫  dx ; 9) ∫ x xdx ; 10) ∫ ; 11) ∫ ; 12) ∫  x − + 3 x  dx ;
2 
 2  x 3x 
 x 
1 t 1 x 0 1 1 1
π π
1 1 1 3 3 4
x du dx dt
13) ∫3 dx ; 14) ∫ 2
; 15) ∫ ; 16) ∫ ; 17) ∫ sin 2x dx ; 18) ∫ cos 3 x dx ;
0 0 u +3 −1 x2 + 1 2 t 2 −1 π 0
6
π π π π
6 1 4 4 π 2
3x 2 2
∫ ctg x dx ; 20) ∫ e ∫ tg ∫ sin
2 x dx ; 23) cos 2 x dx ;
19) dx ; 21) x dx ; 22) ∫ ctg x dx ; 24) ∫
π 0 0 π 0 π
−
12 6 2
1
 1 1 
25) ∫  x + 1 − x + 2 dx .
0
1
2. Definiţi o funcţie F : 1,8  →
astfel încât F '( x ) = şi (pe rând): 1) F(2) = 0; 2) F(2) = 3.
x

171
3. Definiţi o funcţie F : 0,4 → » astfel încât F '( x ) = 1 + x 2 şi (pe rând): 1) F(3) = 0; 2) F(3) = 1.
4. Să se calculeze:
4 4 2 2 2 4
∫ (x-2)dx ∫ ( x − 1)dx
2
1) şi ∫ x − 2 dx ; 2) şi ∫ x 2 − 1 dx ; 3) ∫ x 3 − x dx ; 4) ∫ f ( x )dx ,
1 1 −2 −2 −2 0
2 x + 1, x ∈  0,1 1  x x ∈ −1,0  3
2 ,
unde f ( x ) =  ; 5) ∫ f ( x )dx , unde f ( x ) =  ; 6) ∫ f ( x )dx ,
4 − x , x ∈ (1,4  
 x + 1, x ∈ (0,1
   
−1 −1
 3
 x 3 + x , x ∈ −1,1 
 , x ∈  0,1
   2  2
 x +1
unde f ( x ) =  1 ; 7) ∫ f ( x )dx , unde f ( x ) =  ;
 + 1 , x ∈ (1, 3   1
 x x 2  0 
 , x ∈ (1, 2 
 
 2
 1+ x
2 2 2π
∫ max ( x , x ) ∫ min( x , x )
2
8) , x 3 dx ; 9) 2
, x 3 dx ; 10) ∫ sin x − cos x dx .
0 0 0
2π
5. Să se calculeze: ∫ max (sin x , arcsin(sin x ))dx .
0
1
xn
6. Fie I n = ∫ dx , n ≥ 1 .
2
0 x + 6 x + 10
1
1) Să se arate că I n+2 + 6 I n+1 + 10 I n = .
n +1
1 1
2) Arătaţi că I n+1 ≤ I n ,( ∀ )n ∈ » şi deduceţi că 17 I n+2 ≤ ≤ 17 I n , (∀)n ∈ », lim nI n = .
n +1 n→∞ 17
7. Un obiect pleacă din origine şi se mişcă de-a lungul axei Ox cu viteza v (t ) = 10t − t 2 , 0 ≤ t ≤ 10 .
1) Care este poziţia obiectului la momentul t, 0 ≤ t ≤ 10 ?
2) Când viteza obiectului este maximă, care este poziţia lui în acel moment?
8. Să se determine numărul real a pentru care (pe rând):
a a a a+1
∫ ( x + 1)dx = ∫ 2 ( x + 1) dx ; 2) ∫ (2 − 4 x + 3 x )dx ≤ a , a > 0 ; 3) ∫ ( x3 + 4)dx = 314 ;
3
3 2
1)
0 0 0 a
1 1 2
1− t π
4) ∫ x − a dx este maximă, a ∈ −2,2  ; 5) ∫ = , a>2.
4 2
0 t + at + 1
8
−1
9. Să se calculeze limita şirului ( I n ) , unde:
n n 2 n
1 ( x − 1) dx x−n dx
1) I n = ∫ x +1
dx ; 2) I n = ∫
2
; 3) I n = ∫
x+n
dx ; 4) I n = ∫
2
;
1 x + x +1 1 x ( x + 1)
n
1 0
n

172
 n n+1 2
4 x dx x +1 x−2 +n
5) I n = ∫ ; 6) I n = ∫ dx ; 7) I n = ∫ dx ;
(
0 ( x + 1) x + 3
2
) n x +2
2
−1
2− x − n

n
( x + 4)dx
8) I n = ∫ 2
şi lim
n→∞
(n + )
n + 3 In .
n−1 x + 3 x + 2

2. Metoda integrării prin părţi

O altă metodă pentru calculul integralelor definite o constituie metoda integrării prin
părţi, similară metodei integrării prin părţi de la integrala nedefinită, fiind o consecinţă
a derivării unui produs de funcţii. Mai precis are loc următoarea:

Teoremă (formula de integrare prin părţi). Dacă u, v : [ a, b ] →
sunt

două funcţii derivabile, cu derivate continue, atunci
b b
b
∫ u ( x)v '( x) dx = u ( x) ⋅ v( x) a − ∫ v( x)u '( x)dx . (1)
a a
(1) se numeşte formula de integrare prin părţi pentru integrala
definită.
b b
b
Forma diferenţială a lui (1) este ∫ udv = uv a − ∫ vdu
a a

Demonstraţie. Deoarece uv ', vu ' sunt funcţii continue, ele sunt integrabile şi deci are
sens scrierea din (1). Din (u ⋅ v )'( x) = u '( x) v ( x ) + u ( x) v '( x), x ∈ [ a, b ] rezultă că
funcţia u ⋅ v este o primitivă a funcţiei u ' v + uv ' . Conform formulei Leibniz-Newton
avem:
b
b
∫ (u ⋅ v) '( x) dx = (u ⋅ v)( x ) a = (uv)(b) − (uv )(a ) . (*)
a
Pe de altă parte, utilizând linearitatea integralei definite, avem:
b b b b
∫ (u ⋅ v) '( x) dx = ∫ u '( x) v ( x ) + u ( x) v '( x) dx = ∫ u '( x )v ( x) dx + ∫ u ( x) v '( x) dx . (**)
a a a a
b b
b
Din (*) şi (**) rezultă (uv)( x ) a = ∫ u '( x )v ( x) dx + ∫ u ( x) v '( x) dx sau
a a

173
 b b
b
∫ u ( x )v '( x ) dx = (uv)( x) a − ∫ u '( x) v ( x ) dx . ■
a a
Observaţii. 0) Faptul că integrarea prin părţi este operaţia inversă a derivării produsului
poate fi redat schematic ca mai jos.

f '( x) = (u ')( x )v ( x) + u ( x ) v '( x) (Derivare)

f ( x) = u ( x) v ( x )
b b b
∫ f '( x)dx = ∫ u '( x )v ( x) dx + ∫ u ( x) v '( x) dx (Integrare)
a a a

b
f ( x) a


b
u ( x )v ( x)
a
1) Cele două părţi ale integrandului sunt u ( x ) şi v '( x ) sau în scriere diferenţială u şi
dv. Pentru a aplica formula integrării prin părţi trebuie calculate u '( x ) (prin derivarea
lui u ( x ) ) şi v ( x ) (prin integrarea lui v '( x ) ). Se alege de obicei funcţia u ( x ) , funcţia
mai complicată din structura integralei, deoarece derivarea este operaţie mai simplă
decât integrarea (prin care se obţine v) şi astfel încât a doua integrală din formula (1)
să fie mai simplă decât cea de calculat. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci se face
o nouă alegere pentru u ( x ) şi v '( x ) .
2) Formula de integrare prin părţi se poate aplica de mai multe ori. Dacă rezultatul
obţinut în urma integrării de două ori prin părţi este I = I , atunci înseamnă că munca
efectuată (alegerea lui u ( x ) şi v '( x ) dx ) în a doua integrală din (1) este „inversă”
celei din prima integrală.
3) Pentru a aplica uşor formula integrării prin părţi vom aranja funcţiile (ca şi în cazul
integralei nedefinite) astfel:
u ( x) = u '( x) = (prin derivare)
 ⇒ 
v '( x) = v ( x ) = (prin integrare; v este o primitivă)
 
(din prima integrală) (din a două integrală)
sau în scriere diferenţială
u = du =
 ⇒ 
dv = v =

174
4) Formula integrării prin părţi pentru integrala definită poate fi ilustrată prin
următoarea diagramă, unde în prima integrală definită avem produsul funcţiilor u ( x )
şi v '( x ) (aşa cum indică săgeţile), pe diagonală se face produsul funcţiilor u ( x ) şi
v ( x ) luat între a şi b, iar a doua integrală definită are integrandul alcătuit din produsul
funcţiilor u '( x ) şi v ( x ) .

u ( x) u '( x )

b b
b
∫ u ( x)v '( x) dx = u ( x) v ( x) a − ∫ u '( x) v ( x) dx
a a

v '( x ) v ( x)

5) Reamintim câteva tipuri de integrale care se calculează utilizând formula integrării

prin părţi (aplicată cel puţin odată):
b ln x 
 
• ∫ x arcsi n x dx, n ∈  , unde sub integrală este produsul dintre x n şi una din
n
 
a arctg x 
funcţiile din paranteza acoladă.
Se alege u = ln x (arcsin x, arctg x ) unde se ia u = x n şi v ' = x n . Limitele a, b sunt
alese astfel încât să aibă sens scrierea.
eαx 
b  
 
• ∫ x sin αx  dx, n ∈ , α ∈
, unde se ia u = x n şi v ' = eαx (sin αx, cos αx ) .
n
 
a cos αx
 
b sin αx  x

 ln 

 
 
• ∫ arcsin x dx , u = ln x (arcsin x, arctg x ), v ' = sin αx (cos αx) .
cos αx arctg x 
a
 

175
  2
 

 x + a 2 

 2 
• ∫ x  x − a  dx, n ∈ , u = x 2 + a 2 , v ' = x n .
n  2

 

 
 a − x 
2 2


 
sinn αx 
• ∫ 
cosn αx ( )
 dx, n ∈ ∗ , α ∈
, u = sin n−1 αx, u = cosn−1 αx , v ' = sin αx, (v ' = cos αx) .
 
π
1 1 2 1
Exemple. 1. Să se calculeze: a) ∫ xe x dx ; b) ∫ arcsin xdx ; c) ∫ x 2 sin xdx ; d) ∫x x 2 + 4 dx .
−1 0 0 0
u = x
 
u ' = 1
R. a) Punem 
 şi avem: 
 . Integrala dată devine, via formula integrării prin părţi
 x  x
v ' = e
 v = e

1 1
1 1  1 2
∫ xe x dx = xe x − ∫ e x dx = e + − e −  = .
−1 e  e e
−1 −1
1
Observaţie. Integrala ∫ x e x dx nu se poate calcula aplicând formula integrării prin părţi, deoarece
−1
u = x nu este derivabilă în x = 0 ∈ [−1,1] . Pentru calculul ei se utilizează proprietatea de aditivitate a
integralei definite şi avem:
1 0 1 0 1
∫ x e x dx = ∫ (−x)e
x dx +
∫ xe
x dx = −
∫ xe x dx + ∫ xe x dx şi pentru fiecare integrală se poate aplica
−1 −1 0 −1 0
formula integrării prin părţi.
Altfel calculul acestei integrale se poate face aplicând formula Leibniz-Newton.
Funcţia f ( x) = x e x , x ∈ [−1,1] este continuă şi deci admite o primitivă F : [−1,1] ⇒
,

 x
(1 − x) e , x ∈ [−1,0 ] 1
2
F ( x) = 
 . Atunci ∫ x e x dx = F (1) − F (−1) = 2 − .
 x e
( x − 1) e + 2, x ∈ (0,1]

 −1

 1

u = arcsin x u ' =

 
b) Punem 

⇒
 1 − x 2 şi obţinem că u nu este derivabilă în x = 1 (u 's (1) = ∞) .
v ' = 1
 

v = x

Deci nu se poate aplica direct formula integrării prin părţi.
Ţinând seama de teorema fundamentală a calculului integral (continuitatea integralei ca funcţie de limitele
ε 1
integrare) vom lua ε ∈ (0,1) şi calculând I (ε) = ∫ arcsin x dx după care ∫ arcsin x dx = εlim I (ε) . Pentru
1
0 0

 1


u = arcsin x 
u ' =
calculul lui I (ε) punem:  ⇒ 1− x2 .

v ' = 1
 


v = x


176
Avem:
'
ε ε ε
x dx  ε
I (ε) = ∫ arcsin x dx = x arcsin x − ∫ = ε arcsin ε + ∫  1 − x 2  dx = ε arcsin ε + 1 − x 2 =
ε
0 2  
0 0 1− x 0 0

= ε arcsin ε + 1 − ε2 − 1 .
π
Deci lim I (ε) = − 1 .
ε1 2
Altfel, integrala se poate calcula utilizând formula Leibniz-Newton, deoarece funcţia f ( x) = arcsin x,
x ∈ [ 0,1] este continuă, admite primitive. O primitivă G : [ 0,1] →
s-a calculat la această metodă pentru
 π
 , x = −1
 2

integrala nedefinită (probleme rezolvate 1) b) şi am găsit G ( x) =  x arcsin x + 1 − x 2 , x ∈ (−1,1) .

 π
 , x = 1
 2

1
π
Atunci ∫ arcsin x dx = G(1) − G(0) = 2 −1 . În practică, astfel de integrale se pot calcula fără introducerea
0
1 1
 
arcsin x dx =  x arcsin x + 1 − x 2  = − 1 .
π
simbolului limită, scriind pentru cazul nostru ∫  0 2
0
c) Pentru calculul acestei integrale definite se aplică formula integrării prin părţi de două ori.
π π
u = x 2 u ' = 2 x 2 π 2
Punem:   ⇒ 2 2
şi integrala devine: ∫ x sin x dx = −x cos x 2 + 2 ∫ x cos x dx (*).
v ' = sin x v = − cos x 0
 0 0
A doua integrală se calculează, din nou, cu formula integrării prin părţi.
π π
π π
u = x 
u ' = 1 2 2
Notăm:  ⇒
π 2 π
  şi deci ∫ x cos xdx = x sin x 02 − ∫ sin x dx = + cos x = −1 .
v ' = cos x 

v = sin x 2 0 2
0 0
π
2 π 
Cu aceasta (*) devine: ∫x
2
sin x dx = 0 + 2 − 1 = π − 2 .
 2 
0
1 1 1 1
x3 + 4 x x3 x
d) Se aduce integrala la forma: I = ∫ x x 2 + 4 dx = ∫ dx = ∫ dx + 4 ∫ dx =
0 0 x2 + 4 0 x2 + 4 0 x2 + 4
1 1 1
 '  '  ' 1
=∫ x 2  x 2 + 4  dx + 4 ∫  x 2 + 4  dx = ∫ x 2  x 2 + 4  dx + 4 x 2 + 4 (*).
      0
0 0 0
u = x 2
 u ' = 2 x

Ultima integrală se calculează cu formula integrării prin părţi, punând    ⇒  .
v ' =  x 2 + 4  ' v = x 2 + 4
   


177
 1 ' 1 1 1
2  x 2 + 4  dx = x 2 x 2 + 4 − 2 x x 2 + 4 dx = 5 − 2 x x 2 + 4 dx = 5 − 2 I .
Avem: ∫x  
 ∫ ∫
0 0 0 0

Revenim la (*) şi avem: I = 5 − 2 I + 4 ( )

5 − 2 . De aici 3I = 5 ( )
5 −1 adică I =
5
3
( )
5 −1 .

1
2. Fie I n = ∫ x ne x dx , n ∈ ∗ .
0
a) Să se calculeze I1 , I 2 .
b) Determinaţi o formulă de recurenţă pentru I n .
c) Arătaţi că şirul ( I n ) este descrescător.
n
1 u = x u ' = 1
R. a) I1 = ∫ xe x dx se calculează prin părţi punând  ⇒  .
v ' = e x v = e x
0  
1 11
Deci I1 = xe x − ∫ e x dx = e − e x = e − (e − 1) = 1 .
0 0
0
1 u = x2 u ' = 2x 1
 1
Analog pentru I2 = ∫ x2exdx , notăm  ⇒ şi deci I 2 = x 2 x
e − 2 ∫ xe x dx = e − 2I1 = e − 2 .
v ' = ex v = ex 0
0   0
u = x n
 u ' = nx n−1

 
b) Se aplică formula integrării prin părţi, unde  ⇒  .

 x v = e x
v ' = e
 
1 1
Avem: I n = x ne x − n ∫ x n−1e x dx = e − nI n−1 , care reprezintă formula de recurenţă pentru I n . De aici
0
0
1 1
pentru n = 1 rezultă I1 = e − I 0 = e − ∫ e x dx = e − e x = 1 .
0
0
c) Din x n ≥ x n+1, x ∈ [ 0,1] rezultă x e ≥ x n+1e x , care prin integrare dă I n ≥ I n+1 .
n x

Probleme propuse
1. Să se calculeze, utilizând metoda integrării prin părţi, următoarele integrale definite:
e−1 e2 2 e 2
I. a) ∫ ln ( x + 1)dx ; b) ∫ x ln x dx ; c) ∫ x log 2 x dx ; d) ∫ ( x + 1)ln x dx ; e) ∫ x ln( x + 1)dx ;
0 1 1 1 0
2 2 e 1 1
∫x ∫ ln(1 + x )dx .
2
∫x
3
∫ ln
3
f) ln x dx ; g) ln x dx ; h) x dx ; i) ∫ x 2 ln 2 xdx ; j) 2

1 1 1 0 0
1 1 3 1 1
x −x
∫ ( x + 1)e
x 2x 2x
II. a) ∫ x
dx ; b) ∫ x2 dx ; c) ∫ xe dx ; d) dx ; e) ∫ xe dx .
0 e 0 1 0 −1

178
 1 1
1 2 2 1 3
III. a) ∫ arccos x dx ; b) ∫ x arccos x dx ; c) ∫ x 2 arccos x dx ; d) ∫ arsin xdx ; e) ∫ arctg xdx .
0 0 1 0 1
π π π
2π 2π 2 4 2
∫ ∫ ∫ x cos x dx ; d) ∫ x sin 2 x dx ; e) ∫ x
2
IV. a) x sin x dx ; b) x sin x dx ; c) sin x dx .
0 0 0 0 0
1 3 1 3 1
V. a) ∫ x 2 + 4 dx ; b) ∫ x 2 − 4 dx ; c) ∫ 4 − x 2 dx ; d) ∫ 9 − x 2 dx ; e) ∫x 4 − x 2 dx .
0 2 −1 −3 0
b
2. Să se arate că f :  a , b  →
este integrabilă pe  a , b  şi să se calculeze ∫ f ( x )dx , în cazurile de
a
mai jos.
 xe x , x ∈ −1,0   x ln 2 x , x ∈  0, e 

1) f : −1,1 →
, f ( x ) =    ; 2) f :  0, e  →
, f ( x ) =   ;
 x ln ( x + 1), x ∈ (0,1 0, x=0
  

 x arctg x, x ∈ (0,1
 x arcsin x , x ∈  0,1  1  

3) f : −1,1 →
, f ( x ) =  ; 4) f : − ,1 →
, f ( x ) =   1  ;
 x ln (− x ), x ∈ −1,0)  2  arcsin x, x ∈ − ,0
  
  2 


e x sin 2 x , x ∈ −2,0
  )
5) f : −2,1 →
, f ( x ) =  .
 xe 2 x , x ∈  0,1
  

3. Să se calculeze limitele:
k
1 n  k 2 1 n 2 − k 2 ; 3) lim 1
n
a) 1) lim ∑
n→∞ n k =1
1 +  
n
; 2) lim ∑
n→∞ n2 k =1
n ∑
n→∞ n4 k =1
k 35n ;

 2
1 n
1 n
1 n
k
∑ k arctg n 
n k 2
4) lim
n→∞ n2 k =1
∑k e ; 5) lim
n→∞ n2 k =1
∑ 4n2 + (2k − 1) ; 6) lim
n→∞ n2 k =1
;

1  k 2
n n2 + 1 n2 + 22 .... n2 + n2( )( ) ( )
7) lim ∑ k arctg  n  ; 8) n→∞
lim n .
n→∞ n2 k =1 n 2n
n n α
−x 2 −x 5 −x3
b) 1) lim
n→∞
∫e sin x dx ; 2) lim
n→∞
∫x e dx ; 3) lim
α→∞
∫x e dx ;
0 0 0
0 n
∫ (2 x ) 1
4) lim 2
− 3 x e x dx ; 5) lim ∫x
2
ln ( x + 1)dx , p ∈ ∗ .
a→−∞ n→∞ n p
a 0
∗
4. Să se arate că pentru integrala I n , n ∈  , are loc relaţia de recurenţă indicată şi să se calculeze
I1 , I 2 , I 3 în cazurile:

179
 e 1 1
1) I n = ∫ ln n x dx , I n = e − nI n−1 ; 2) I n = ∫ x ne x dx , I n = e − nI n−1 ; 3) I n = ∫ x n 2 x dx ,
1 0 0
π
2
n −1 1⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅(2m −1) π
In ln2 = 2 − nIn−1 ; 4) In = ∫ sinn xdx , In = In−2, n ≥ 2 şi arătaţi că I2m = ,
n 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅(2m) 2
0

2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ (2m )
1
dx 1
I 2m +1 = ; 5) I n = ∫ , a > 0, 2nI n+1 = + (2n − 1) I n ;
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ (2m + 1)
( ) ( )
n n
0 x2 + a2 1 + a2

x 2n+1
1
6) I n = ∫ dx , (2n + 1) I n = 2 − 2nI n−1 .
0 1 + x2
5. Pentru şirul ( I n ) de mai jos stabiliţi relaţiile indicate şi precizaţi convergenţa lui, în cazurile:
1
1) ( I n ) , I = x ne− x dx , n ∈ ∗ .
n≥1 n ∫
0
3
1 1 1
a) I n = − + nI n−1 , n ≥ 2 ; b) ≤ In ≤ ; c) lim n π I n = 0 .
e (n + 1)e n+1 n→∞
1
dx
2) ( I n ) , n ∈ ∗ .
n≥1 n ∫
,I =
( )
n
0 1 + x2

2n − 3 1
a) I n = I n−1 + , n ∈ ∗ ;b) ( I n ) este descrescător.
2n − 2 (n − 1)2n
e
3) ( I n ) , I = ln n x dx , ∈ ∗ .
n≥1 n ∫
1
a) I n = e − nI n−1 , n ≥ 2 ; b) ( I n ) este convergent şi lim I n = 0 .
n→∞
1
4) ( I n ) , I = x n 1 − x dx , n ∈  .
n≥1 n ∫
0
a) Stabiliţi o relaţie de recurenţă pentru termenii şirului.
 2
b) Arătaţi că şirul este descrescător şi I n ∈  0,  , ∀n .
 3 

3. Metoda substituţiei (schimbării de variabilă)

Prima metodă a substituţiei (a schimbării de variabilă)

Multe funcţii sunt constituite prin operaţia de compunere. Când avem de integrat o
astfel de funcţie este util să schimbăm variabila (Se spune că facem o substituţie)

180
Are loc următoarea:

f
Teoremă (Prima formulă a substituţiei). Fie [ a, b ] 
ϕ
→ J →
(J
interval din
) două funcţii cu proprietăţile:
1) f este continuă pe J;
2) ϕ este derivabilă cu derivata ϕ ' continuă pe [ a, b ] .
b ϕ(b)
Atunci ∫ f (ϕ( x ))ϕ '( x) dx = ∫ f (u )du . (1)
a ϕ( a )
Formula (1) se numeşte prima formulă a substituţiei.
De la variabila x ∈ [ a, b ] se trece la noua variabilă u = ϕ( x) ∈[ϕ(a), ϕ(b)] .

Demonstraţie. Mai întâi să observăm că integralele au sens deoarece integranzii sunt

funcţii continue.
Pentru a proba egalitatea (1) evaluăm cele două integrale utilizând formula Leibniz-
Newton.
Fie F : J →
o primitivă a lui f pe J (F există deoarece f este continuă pe J).
ϕ(b)
Deci membrul drept al egalităţii (1) devine: ∫ f (u )du = F (ϕ(b)) − f (ϕ(a)), (*).
ϕ( a )

Pe de altă parte avem (formula de derivare a funcţiilor compuse):

( F  ϕ) '( x) = F '(ϕ( x))⋅ ϕ '( x) = f (ϕ( x))ϕ '( x), x ∈ [ a, b ] , ceea ce arată că F  ϕ este o
primitivă pentru funcţia ( f  ϕ)⋅ ϕ ' .
Aplicând, din nou, formula Leibniz-Newton pentru membrul stâng din (1) obţinem:
b
b
∫ f (ϕ( x)) ϕ '( x)dx = ( F  ϕ) ( x) a = F (ϕ(b)) − F (ϕ(a)) , (**).
a
Din (*) şi (**) rezultă egalitatea (1). ■
Observaţii. 1) Prin schimbarea de variabilă, noua integrală trebuie să se calculeze mai
simplu.
2) Funcţia ϕ este funcţia care schimbă variabila, de la x la u = ϕ( x ) . Când trecem de la
variabila x (din prima integrală) la variabila u (din a doua integrală), atunci în a doua
integrală toate elementele se exprimă în funcţie de u, inclusiv limitele de integrare!
Este convenabil să folosim notaţia diferenţială. Dacă u = ϕ( x) , atunci du = ϕ '( x ) dx ,
iar noile limite de integrare din (1) sunt u1 = ϕ( a), u2 = ϕ(b) şi formula din teoremă
evidenţiază aceste transformări.

181
 b ϕ ϕ(b)

∫ f (ϕ 
 
u

∫
( x)) ϕ '( x)dx =
du
f (u )du
a ϕ( a )
ϕ
Nu trebuie uitată schimbarea limitelor de integrare în a doua integrală (se trece de la
limitele x1 = a, x2 = b din prima integrală la u1 = ϕ( a), u2 = ϕ(b) din a doua
integrală).
Pentru calculul ultimei integrale se determină o primitivă F a lui f şi se aplică formula
Leibniz-Newton. Spre deosebire de calculul integralei nedefinite prin metoda
substituţiei (unde se asocia integralei I integrala I1 care se determina, iar la I se revine
punând u = ϕ( x ) în I1 ) rezultatul din integrala a doua din (1) coincide cu integrala
definită de calculat, adică prima integrală din (1).
Pentru calculul integralei definite prin metoda substituţiei se parcurg următorii paşi:

• Se substituie u = ϕ( x) ⇒ du = ϕ '( x)dx

(se trece de la veche variabilă x la noua variabilă u)
• Se calculează noile limite de integrare
u = ϕ( x )
 x1 = a u1 = ϕ(a)


 ⇒ 
 x2 = b
 u2 = ϕ(b)
(vechile limite) (noile limite)
• Se rescrie integrala definită
b ϕ (b )
∫ f (ϕ( x))ϕ '( x)dx = ∫ f (u ) du
a ϕ( a )
ϕ(b)
• Se calculează noua integrală ∫ f (u )du
ϕ( a )

Schematic

Avem de calculat 1) u = ϕ( x) ⇒ du = ϕ '( x)dx Avem de calculat

b u2
 x = a u1 = ϕ(a )

I = ∫ f (ϕ( x))ϕ '( x)dx 2)  1 ⇒ I= ∫ f (u )du

 x2 = b u2 = ϕ(b)

a u1

182
Exerciţii rezolvate
Să se calculeze integralele:
π
1 1 2 1 e
5 x 2dx ln 2 x
1) ∫ (2 x − 1) dx ; 2) ∫ x x 2 + 1dx ; 3) ∫ sin x cos 2 x dx ; 4) ∫ 3
; 5) ∫ dx ;
0 x +1
x
0 0 π 1
−
2
π
1 3 1
arctg x e tg x x 3dx
6) ∫1 + x 2
dx ; 7)
cos 2
x
∫ 8 +1
dx ; 8)
. ∫
0 0 −1 x
R. 1) Notăm u = 2 x − 1 şi avem du = (2 x − 1) ' dx = 2dx . Schimbăm limitele de integrare.
 x1 = 0  u1 = 2 ⋅ x1 − 1 = −1
 ⇒

 x2 = 1 
u2 = 2 ⋅ x2 − 1 = 1.

1 1 1 1
1 5 5 1 1 u6 1
∫ (2 x −1) dx = 2 ∫ (
2 x −1) ⋅  = (1 − 1) = 0 .
5
Integrala devine:
 

2dx =
2
∫ u du =
2 6 12
0 0 du −1 −1
u
2) Substituim u = x2 +1 şi avem du = 2 xdx . Calculăm noile limite de integrare:

x1 = 0 u1 = 02 +1=1
 ⇒
x2 =1 u =12 +1= 2.
 2
1 1 2 2
Integrala se scrie: ∫x x 2 + 1dx =
1
2
∫ x 2
 +
1 ⋅ 2
1 1 1
dx = ∫ udu = u u = 2 2 − 1 .
2 3 3
( )
0 0 u du 1 1


 x1 = − π
3) u = cos x ⇒ du = − sin xdx; 
 2 ⇒ u1 = 0

 x = π u2 = 0;
 2 2
π π
2 2 0
∫ sin x cos 2 x dx = − ∫ cos 2 x (− sin x) dx = −∫ u 2 du = 0 .
−
π
−
π 0
2 2
 x1 = 0 u1 = 1 1 x 2 dx 1 2
1 3 x 2 dx 1 du 1
2
4) u = x3 + 1 ⇒ du = 3 x 2dx;  ⇒ ∫ 3 = ∫ 3 = ∫ = ln u = ln 3 2 .
 x2 = 1 u2 = 2; 0 x + 1 3 0 x + 1 3 1 u 4 1
1
dx  x1 = 1 u1 = 0 e ln 2 x 1
u3 1
 2
5) u = ln x ⇒ du = ;  ⇒
x  x2 = e u2 = 1;
∫ x dx = ∫ u du = 3 = 3 .
1 0 0
π π
u1 = 0 1
 x1 = 0 
  dx arctg x dx u 2 4 π2 4
 
6) u = arctg x ⇒ du = ; ⇒ π ∫ = ∫ udu = = .
1 + x2 
 x2 = 1 
 u2 = ; 0 x + 1
2 2 32

 4 0 0

183
 π
 x = 0 u1 = 0 3 tg x
dx  1
3 3
e
7) u = tg x ⇒ du = ; π ⇒  ; ∫ dx = ∫ eu du = eu = e 3 −1 .
2 
cos x  2 x = 
 u = 2
0 cos x
3 0
 3  2 0

 x = −1 u1 = 1 1 1 4 x3dx 1
1
du
8) u = x 4 ⇒ du = 4 x3dx;  1 ⇒
 ; ∫ = ∫ =0.

 x2 = 1 
u2 = 1 4 −1 x8 + 1 4 1
  u2 +1

Următorul rezultat se referă la integrarea funcţiilor continue pare sau impare, definite
pe un interval închis centrat în origine. Mai precis formulăm următoarea:

Teoremă. Fie f : [−a, a ] →
, a > 0 funcţie continuă. Atunci:

0 a
1) ∫ f ( x)dx = ∫ f (−x)dx .
−a 0
a a
2) ∫ f ( x)dx = ∫ [ f ( x) + f (−x) ]dx .
−a 0
 a

a
2∫ f ( x)dx, dacă f este pară ( f (−x) = f ( x), ∀x ∈[−a, a])
3) ∫ f ( x)dx =   0

−a 0, dacă f este impară ( f (- x) = - f ( x), ∀x ∈[−a, a]).


Demonstraţie. 1) În integrala din stânga punem u = −x când du = −dx , iar capetele

0 0 a
de integrare sunt u1 = a, u2 = 0 . Deci ∫ f ( x)dx = −∫ f (−u )du = ∫ f (−x) dx
−a a 0
(ultima egalitate are loc deoarece u este variabila „moartă”).
2) Folosind aditivitatea integralei avem:
a 0 a 1) a a a
∫ f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx = ∫ f (−x)dx + ∫ f ( x)dx = ∫ [ f ( x) + f (−x) ]dx .
−a −a 0 0 0 0
3) Dacă f este pară, atunci f (−x) = f ( x), ∀x ∈ [−a, a ] , iar dacă f este impară, atunci
f (−x) + f ( x) = 0, ∀x ∈ [−a, a ] şi rezultatul se obţine din 2). ■
1
Observaţii. 1) În exemplul 1) de mai sus, noua integrală ∫ u 5 du , conţine funcţia
−1
impară f (u ) = u pe un interval simetric [−1,1] în raport cu zero. Deci are valoarea
5

zero.

184
În exemplul 3), integrala este definită pe un interval simetric centrat în zero, iar
integrandul f ( x) = sin x cos2 x este funcţie impară. Deci, integrala definită are
valoarea zero.
Analog integrala din 8).
2) Dacă f :
→
este o funcţie continuă, atunci:
a a
a) f este pară ⇔ ∫ f ( x)dx = 2 ∫ f ( x)dx, ∀a ∈
.
−a 0
a
b) f este impară ⇔ ∃c ∈
astfel încât ∫ f ( x) dx = c, ∀a ∈
.
−a

A doua metodă a substituţiei (schimbării de variabilă)

b
Există situaţii în care trebuie să calculăm integrala definită ∫ f ( x)dx , iar calculul
a
acesteia devine mai simplu dacă se face substituţia x = ϕ(t ) , unde funcţia ϕ
îndeplineşte anumite condiţii date de următoarea:

f
Teoremă (A doua formulă a substituţiei). Fie [c, d ] 
→[ a.b] →

ϕ

două funcţii cu proprietăţile:

1) f este continuă pe [ a, b ] ;
2) ϕ este bijectivă, ϕ, ϕ−1 sunt derivabile, ϕ' continuă şi
ϕ'(t) ≠ 0, ∀t ∈[c.d ] .
b ϕ−1 (b)
Atunci ∫ f ( x)dx = ∫ f (ϕ(t ))ϕ '(t ) dt . (2)
a −1
ϕ (a )
Formula (2) se numeşte a doua formulă a substituţiei (sau a schimbării
de variabilă).
De la variabila x ∈ [ a, b ] se trece la noua variabilă t prin x = ϕ(t ) .
Demonstraţie. Funcţiile f , ( f  ϕ) ϕ ' fiind continue sunt integrabile şi deci au sens
cele două integrale din formula (2).
Fie F : [ a, b ] →
o primitivă a lui f. Conform formulei Leibniz-Newton avem:
b
∫ f ( x)dx = F (b) − F (a) . (*)
a
Ţinând seama de derivata funcţiei compuse rezultă:

185
( F
ϕ) '(t ) = F '(ϕ(t ))⋅ ϕ '(t ) = f (ϕ(t ))⋅ ϕ '(t ), ∀t ∈ [c, d ] ,
ceea ce arată ă F
ϕ este o primitivă pentru ( f
ϕ)ϕ ' . Deci, a doua integrală din (2)
ϕ−1 (b)
ϕ−1 (b)
devine: ∫ f (ϕ(t )) ϕ '(t )dt = ( F
ϕ)(t ) = F (b) − F ( a) . (**)
−1
ϕ−1 ( a )
ϕ (a)
Din (*) şi (**) rezultă egalitatea care trebuia probată. ■
Observaţii. 1) Prin substituţia x = ϕ(t ) se ajunge la o integrală care se calculează mai
simplu.
2) Funcţia ϕ−1 este funcţia care schimbă variabila de la x la t = ϕ−1 ( x) .
Din ϕ '(t ) ≠ 0, t ∈ [c, d ] se deduce că ϕ este strict monotonă pe [c, d ] .
Este mai simplu să folosim notaţia diferenţială. Dacă x = ϕ(t ) , atunci dx = ϕ '(t )dt ,
iar noile limite de integrare din a doua integrală din (2) sunt t1 = ϕ−1 (a ), t2 = ϕ−1 (b)
şi formula din teoremă evidenţiază aceste transformări.

b −1
ϕ−1 (b)
t =ϕ ( x)

∫ f ( x) dx =
ϕ(t ) ϕ ' (t ) dt
∫ f (ϕ(t )) ϕ '(t )dt
a ϕ−1 ( a )

În a doua integrală se vor calcula noile limite de integrare după formula t = ϕ−1 ( x) ,
t1 = ϕ−1 (a ), t2 = ϕ−1 (b) .
Schematic
1) x = ϕ(t ) ⇒ dx = ϕ '(t )dt
Avem de calculat Avem de calculat
b x = ϕ(t ) ⇒ t = ϕ−1 ( x) t2
I = ∫ f ( x)dx  −1 I = ∫ f (ϕ(t )) ϕ '(t )dt
 x = a t1 = ϕ (a )
a 2)  1 ⇒ t1
 x2 = b 
 −1
t2 = ϕ (b)
A doua formulă a substituţiei se aplică în cazul în care integrandul are una din

( ) ( n
)  
formele: f αβx , f x, n1 g ( x), n2 g ( x),..., k g ( x) , f (sin x,cos x), f  x, α 2 − x 2  ,
 
   
f  x, α 2 + x 2  , f  x, x 2 − α 2  , ... .
   
Analizăm câte cazuri în cele ce urmează.

186
 b
( )
1) ∫ f αβx dx , f este funcţie raţională (numitorul nu se anulează pe [ a, b ] ),
a
α ≠ 1, β ≠ 0 .
Se notează αβx = t , iar de aici prin logaritmare rezultă βx ln α = ln t , etc.
1 e x dx
Exemplu. Să se calculeze ∫ .
2x
0 e +1

dt  x1 = 0 t =e x t1 = e0 = 1
R. Substituim e x = t şi deci x = ln t, dx = . Schimbăm limitele de integrare  ⇒ 
t  x2 = 1 t = e1 = e
 2
dt
e e t⋅
e x dx
1
t = dt e π
şi avem ∫ =∫ ∫ = arctg t = arctg e − .
2 x 2 2 1
0 e +1 1 t +1 1 t +1
4

b
n
( n n
)
2) ∫ f x , 1 g ( x ) , 2 g ( x ) , ..., k g ( x ) dx , unde f este o funcţie raţională,
a
mx + n,
g( x) = , px + q ≠ 0, n1, n2 , ..., nk ∈ ∗ , ni ≥ 2, g( x) ≥ 0 dacă ni par se substituie
px + q
n g ( x) = t , n = c.m.m.m.c ( n , n ,..., n ) , etc.
1 2 n
1 xdx
Exemplu. Să se calculeze ∫ .
0 1+ x

 x = 0 t = x t1 = 0
R. Notăm x = t ≥ 0 ⇒ x = t 2 ⇒ dx = 2tdt . Noile limite de integrare  1 ⇒  . Avem:
 x2 = 1 t2 = 1

1
xdx
1 2
t ⋅ 2t dt
1 3
t dt
1 t 3 + 1 −1 (1
)
dt = 2 ∫ 1 − t + t 2 −
1 
∫ 1+ x
=∫
1+ t
= 2∫
1+ t
= 2∫
t +1 

 dt =
t + 1
0 0 0 0 0

1
 t 2 t3 
 5
= 2t − + − ln 1 + t  = − 2ln 2 .
 2 3  3
0

b
3) ∫ f (sin x,cos x ) dx , unde f este funcţie raţională cu numitorul nenul pe [ a, b ] şi
a
conţine expresia de forma α + β sin x sau α + β cos x .

187
Distingem cazurile:
x x 2dt
10) [ a, b] ⊂ (−π, π) . Se substituie tg = t ⇒ = arctg t ⇒ x = 2 arctg t ⇒ dx =
2 2 1+ t2
2t 1− t 2
şi se ţine seamă de formulele sin x = , cos x = pentru transformarea
1+ t2 1+ t2
integralei date.
π
2 dx
Exemplu. Să se calculeze ∫ .
0 2 + cos x

x 2 dt 0
R. Notăm tg = t ⇒ x = 2 arctg t ⇒ dx = . Noile limite de integrare sunt t1 = tg = tg 0 = 0 ,
2 1 + t2 2

π 2dt
1 1 1
π 1+ t2 = 2dt 2 t π
t2 = tg 2 = tg = 1 . Integrala definită devine: ∫ ∫ = arctg = .
2 4 1 − t 2 t 2 + 3 3 3 2 3
0 2+ 0 0
1+ t2

x
20) [ a, b] ⊆ [−π, π] , atunci se face aceeaşi substituţie tg = t , numai că dacă a = −π
2
b ε ε
x
sau (şi) b = π , atunci tg nu este definită. Se calculează ∫ f sau ∫ f sau ∫ f şi
2
−ε a −ε
b b b ε b ε
∫ f = lim ∫ f sau ∫ f = lim ∫ f sau ∫ f = lim ∫ f
a ε π −ε a ε π a a ε→ π −ε

π dx
Exemplu. Să se calculeze ∫ .
0 2 + cos x

ε
tg
ε
dx
ε
dx 2 2dt
R. Considerăm ∫ , ε ∈ (0, π) şi se calculează ca la 10). Avem: ∫ = ∫ 2 =
2 + cos x 2 + cos x
0 0 0 t +3
 ε   ε 
tg
ε
 tg   tg 
 2 
π
2 t 2 dx 2   2 π
arctg  2  =
2 π
= arctg = arctg   , iar ∫ = lim ⋅ = .
3 30 3  3  2 + cos x επ 3  3  3 2 3
  0  



30) Dacă a < b şi suntem cu

(2m −1) π ≤ a < (2m + 1) π < ... < (2n −1) π < b ≤ (2n + 1) π, m, n ∈ 

188
atunci se scrie integrala ca sumă de integrale astfel:
(2m+1)π (2m+3)π (2n−1)π b
∫ f+ ∫ f + ... + ∫ f+ ∫ f ,
a (2m+1)π (2n−3)π (2n−1)π
unde prima şi ultima integrală se calculează ca la 20), iar pentru celelalte se utilizează
(2k +1)π π+2k π π
x
periodicitatea funcţiei x → tg care este 2π . Deci ∫ f= ∫ f= ∫ f .
2
(2k −1)π −π+ 2k π −π
6π −π π 3π 5π 6π
dx dx dx dx dx dx
Exemplu. I= ∫ 2 + cos x
= ∫
2 + cos x
+∫
2 + cos x
+∫
2 + cos x
+∫
2 + cos x
+∫
2 + cos x
=
−
5π 5π
− −π π 3π 5π
2 2
−π π π
dx dx dx
= ∫ 2 + cos x
+3∫
2 + cos x
+∫
2 + cos x
.
−
5π −π 0
2

 π
tg−   ε
−π −ε  2    tg− 
dx dx 2dt 2 t  2
Dar, ∫ = lim ∫ = lim ∫ = lim arctg =
2 + cos x ε → π 2 + cos x ε → π 2
t +3 ε → π 3 3 −1
−
5π
−
5π − 1
2 2
   
 − tg ε   tg ε 
2  2 
 π 2  2 
 π π π 2π
= lim arctg  + = lim arctg −  + =− + =− .Cum
ε→ π 3  3  3 3 ε→ π 3  3  3 3 3 3 3 3
  
 


1
x→ este pară, iar [−π, π ] este interval simetric faţă de zero avem:
2 + cos x

π π π π 1 ) 2π π 0
2π 2π 7π 5π
∫ f ( x) = 2 ∫ f ( x)dx şi deci I = −
3
+ 6∫ f + ∫ f = −
3
+ 7∫ f = −
3
+
3
=
3
.
−π 0 0 0 0

x
Observaţie. Aplicarea incorectă a substituţiei tg = t conduce la erori de calcul.
2
2π 2π
dx x dx
Pentru integrala ∫ 3 + cos x
utilizând t g
2
= t dă t1 = 0, t 2 = 0 şi deci ∫ 3 + cos x
= 0 . Dar
0 0
2π
1 1 dx 1
≥ şi deci
3 + cos x 2
∫ 3 + cos x
≥ 2π ⋅ = π .
2
0

x
Greşeala a provenit din faptul că tg nu este continuă pe [0,2π ] .
2

189
 2π π 2π ε 2π
dx dx dx dx dx
Corect era să scriem ∫ 3 + cos x
=∫
3 + cos x
+∫ = lim ∫ + lim ∫
3 + cos x επ 3 + cos x επ 3 + cos x
=
0 0 π 0 ε
 ε      
 tg    tg 2π   tg ε 
1  2   1  2  1  2  π π π
= lim arctg   + lim  arctg   − arctg   = + = .
ε π 2  2  επ  2  2  2  2  2 2 2 2 2
  
   

1
Funcţia f ( x) = este continuă pe [ 0,2π ] . O primitivă a ei este:
3 + cos x

  x 
 tg 
 1  
 arctg  2 , x ∈ [ 0, π)
 2  2 


  
  x 
F ( x) =   tg 

 1 
+ arctg  2  +
π
 , x ∈ (π,3π ]
 2 
 2  2
  

 π , x = π.
 2 2

2π  tg π  π 1
1 tg 0
arctg 
π
Deci ∫ f ( x)dx = F (2π) − F (0) =
2
 + − arctg
 2  2 2 2
=
2
.
0

b  π π
( )
40) ∫ f x, α 2 − x 2 dx, α > 0, [ a, b ] ⊆ [−α, α ] . Se pune x = α sin t , t ∈ − ,  ⇒
 2 2 
a
x x
⇒ dx = α cos t dt , = sin t ⇒ t = arcsin . Noile limite de integrare sunt
α α
a b
t1 = arcsin , t2 = arcsin .
α α
1
Exemplu. Să se calculeze ∫ x 2 4 − x 2 dx .
0

 π π x 0
R. Se substituie x = 2 sin t , t ∈ − ,  . De aici dx = 2 cos t dt , t = arcsin ⇒ t1 = arcsin = 0 ,
 2 2  2 2
π
1 6
1 π
t 2 = arcsin = . Integrala devine ∫ x 2 4 − x 2 dx = ∫ (2 sin t )
2 4 − 4 sin 2 t (2 cos t dt ) =
2 6
0 0
π π π
6 6 6 1− cos 4t 1
π
π 1 2π π
π
3
= 16∫ sin 2 t ⋅ cos2 t dt =4∫ sin 2 2t dt = 4∫ dt = 2t 6 − sin 4t 6 = − sin = − .
2 2 3 2 3 3 4
0 0 0 0 0

190
Observaţie. Acest tip de integrală se poate calcula folosind substituţia x = a cos t , t ∈ [0, π] , etc.

b
αdt
( )
50) ∫ f x, x 2 + α 2 dx . În acest caz punem x = α tg t , t ∈ (0, π) ⇒ dx =
cos 2 t
,
a
a x
= tg t ⇒ t = arctg .
α α
2
Exemplu. Să se calculeze ∫ x 2 + 4 dx .
0

2dt x x π
R. Notăm x = 2 tg t , t ∈ (0, π), dx = , = tg t ⇒ t = arctg ⇒ t1 = 0, t2 = şi integrala devine:
cos 2 t 2 2 4
π π π
2 4 4 4
2dt dt cos t dt
∫ x 2 + 4 dx = ∫ 4 tg 2 t + 4 = 4∫ = 4∫ .
0 0 cos 2 t 3
0 cos t 0 (1 − sin 2 t )
2

În continuare se aplică prima metodă a substituţiei punând u = sin t şi deci du = cos t dt , u1 = sin 0 = 0 ,
π 2
u2 = sin = şi deci integrala devine:
4 2

2
2 du 1 1 1 1 1 1 1 1 1
4∫ , unde =− ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ , etc.
(1 − u 2 )
2
(1 − u )2 ( 1 + u) 42 u − 1 4 (u − 1)2 4 u + 1 4 (u + 1)2
0

După cum se vede aplicarea metodei conduce la calcule lungi. Alte metode (integrarea prin părţi) conduc
mai repede la rezultat.
b
P ( x)
Calculul integralelor de forma ∫ Q ( x ) dx
a

La capitolul Primitive, am abordat în detaliu integrarea funcţiilor raţionale, adică am

determinat primitivele acestor funcţii continue pe domeniul de definiţie. Ideea este de
a descompune numitorul Q ( x ) în factori ireductibili peste
de gradul întâi şi gradul
P( x)
doi (cu discriminantul negativ) şi apoi se descompune funcţia x → în funcţii
Q ( x)
raţionale simple dacă grad ( P ) < grad ( Q ) . Dacă grad ( P ) ≥ grad ( Q ) , atunci efectuăm
împărţirea cu rest a lui P la Q când P = Q ⋅ C + R , grad ( R ) < grad ( Q ) şi pentru
R ( x)
se aplică pasul precedent. Cu formula Leibniz-Newton determinăm integrala
Q ( x)
definită. Vom exemplifica cele spuse cu următoarele

191
Exerciţii rezolvate

Să se calculeze integralele definite:

2 1 4 1 1
x +1 x 2 dx x3 + 1 2 x3 − 3x2 + 2 x 2 x 2 + 2 x + 13
1) ∫ dx ; 2) ∫ ; 3) ∫ 3 2
d x ; 4) ∫ x2 + 4 x2 + 1 dx ; 5) ∫ 2 2 dx .
x ( x + 2) x+1 2 x − x ( )( )
1 0 0 0 x +1 ( )
R. Notăm f ( x ) integrandul, iar cu I integrala definită a lui f . Avem:
2 2
11 1  1 dx 1 dx 1 2 1 2 1 8
1) f ( x ) =  +  şi I = ∫ + ∫ = ln x + ln ( x + 2 ) = ln .
2 x x + 2 21 x 21 x+2 2 1 2 1 2 3
1
2) x 2 = ( x + 1)( x − 1) + 1 şi deci f ( x ) = x − 1 + , iar
x +1
1
 1   x2 1 1
I = ∫ x −1+  dx =  − x + ln ( x + 1)  0 = ln 2 − .
0  x + 1   2  2
x2 + 1 1 1 2 7
3) x3 + 1 = x3 − x 2 + x 2 + 1 şi f ( x ) = 1 +
( ) =1− − + , iar I = + ln 9 ;
x 2
( x − 1) x x2 x − 1 4
1 1 1
2x − 4 2 xdx dx dx
) 0 − 2arctg 2x 0 +
1 1 1 1
4) f ( x ) = 2
+ 2
şi I = ∫ 2
− 4∫ 2
+∫ 2
= ln x 2 + 4
(
x +4 x +1 0 x +4 0 x +4
0 0 x +1
1 5 1 π
+arctg x = ln − 2arctg + ;
0 4 2 4
1 1 1
2 2 x + 11 dx 2 xdx dx 1 1 1
5) f ( x ) = 2
+ 2
şi I = 2 ∫ 2
+∫ 2
+ 11∫ 2
= 2arctg − 2 +
x +1 2 x +1 2 2 0 x +1 0
( x + 1) 0 0 ( x + 1) 0 ( x + 1)
1 1 1 1 1
dx dx 1 + x2 − x2 dx x
+11∫ 2
unde ∫ 2
=∫ 2
dx = ∫ 2
−∫x 2
dx =
2 2 2 x +1 2
0 ( x + 1) 0 ( x + 1) 0 ( x + 1) 0 0 ( x + 1)
1  x 1 1 1 dx  π 1 π 3π 1 37 π 9
= arctg x −  − + ∫ 2 = + + = + . Deci I = + .
0  2 x +1 0 2 0 x +1
2
( 4 4 8 8 4 ) 8 4
 

Probleme propuse

1. Să se calculeze integralele de mai jos, utilizând substituţiile indicate:

1
1 1 7
∫0 ( 2x + 1) dx, u = 2x + 1; 2)∫-1( x + x ) ∫
4 3 5
a) 1) dx, u = x 2 + 1; 3) x ( 1 − 3 x ) dx, u = 1- 3 x;
-2
2 0 1 2
dx dx 3 xdx dx
b) 1)
∫
1
2x + 1
, u = 2 x + 1; 2)
∫
-1
1 - 3x
, u = 1 − 3 x; 3) 2
x +1
, u = x 2 + 1;4)
∫
1 − 5x
0
,
∫
1

192
 1 1 1
2 x 2dx x 2dx xdx
u = 1 − 5 x; 5)
∫ 3x 3
+2
, u = 3 x 3 + 2; 6)
∫ 3
2
, u = x 3 + 1; 7)
∫x 4
+1
, u = x2 .
0 0 (x +1 ) 0

1 0 2
c) 1)
∫
0
3 x + 1dx , u = 3 x + 1; 2) x 1 − xdx , u = 1 − x;3)
−1
∫ −1
∫ 3
( 1 − 2 x ) 2 dx , u = 1 − 2 x .
1 1 4 9 x
xdx e
∫ ∫e ∫ ∫
3
d) 1) x 2e x dx , u = x 3 ; 2) 2
, u = x 2 ; 3) xe x x
dx , u = x x ; 4) dx , u = x ;
x x
0 −1 1 1
1
1 1 1 −1
ex 1 e x dx 2 x dx
∫ ∫(2 ) dx, u = 2 ;7)∫ 1 + e ∫ 1− 4
2x x x x
5) 2
dx , u = ; 6) − 3⋅2 x
, u = 1 + e ; 8) x
, u = 2x;
x x
1 0 0 −2
2
e2 e e3
ln x ( 1 + ln x ) 2 dx , u = 1 + ln x; dx
e) 1)
∫
e
x
dx , u = ln x ; 2) ∫1
x
3) ∫ x ln x , u = ln x;
e
e e e
dx 3 + ln x dx
4)
∫
1
x ( 1 + ln x )
, u = 1 + ln x; 5)
∫ −2
x
dx , u = 3 + ln x; 6)
∫
1 x 1 − ln 2 x
, u = ln x;
e
e
π π π
5 9 2
 π 
∫
f) 1) sin 5 xdx , u = 5 x; 2)
0
∫π sin  3 x +  dx; 3) sin 2 x cos xdx , u = sin x ;
 4
0
∫
12
π π
3 3

∫ ∫
4) cos 3 x sin xdx , u = cos x ; 5) sin 3 x cos 2 xdx , u = cos x (sin 2 x = 1 − cos 2 x );
0 π
4
π π π
2 6 3
sin x
∫
6) sin 3 xdx , u = cos x ; 7) cos 3 xdx , u = sin x ; 8)
0
∫
0
∫ cos
0
2
x
dx , u = cos x ;

1 1
2 2
arcsin x dx
g) 1)
∫ 1 1− x 2
dx , u = arcsin x; 2)
∫ 1
2
1 − x arcsin x
, u = arcsin x;
− −
2 2
1
2 1
dx arctg x
3)
∫
0 1− x 2
1 − arcsin x 2
, u = arcsin x; 4)
∫ 1+ x
0
2
dx , u = arctg x;

1 1
dx dx
5)
∫ ( x + 1) ( arctg x + 1)
0
2
, u = arctg x + 1; 6)
∫ ( x + 1) ( arctg x + arctg x) ,
2 2
u = arctg x;
3 /3

193
2. Să se calculeze integralele:
1 1 π π
arctg x
∫ (3 ∫3 ∫ ( sin x − x cos x ) dx; 4) ∫ e
3 2
x
1) + 3 − x tgx dx; 2)
) x −x
dx; 3) x
sin xdx;
+3
−1 -1 −π −π

3. a) Să se calculeze integralele definite:

3 2 n+1 n+1
x −1 x 3dx dx dx
1) ∫ dx ; 2) ∫ ; 3) ∫ , n ≥ 3 şi lim n2 ∫ ;
2
x ( x + 1) 1
x+2 n x2 − 3 x + 2 n →∞
n x2 − 3 x + 2
3 −1 2 −1
dx 2 x3 + x2 + x + 1 dx dx
4) ∫
x3 + 3 x2 + 2 x
; 5) ∫ 2 x2 − x − 1
dx ; 6) ∫
x3 + x2
; 7) ∫ x ( x − 1) 2 ;
1 −2 1 −2
2 2
8) ∫
1
( 4 x + 1) dx ; 9) −2 x 2 + x + 2 dx ; 10) 3 x (x +1 ) dx ; 11) 1
x dx
3 ∫ 2 2 ∫ 2
x +4
∫ 2
;
0 ( x + 1) −3 ( x − 1 ) ( x + 1 ) 0 ( x + 3 ) ( x + 1) 0

3
12) ∫
1
x dx
; 13) ∫
x dx
1
; 14) ∫
x dx
; 15) ∫
( x + x ) dx . 1 3

4 2 2 2 2 2
x +1 ( x + 1) ( x + 4 ) ( x + 1) ( x + 2 ) 2
0 0 ( x + 1) −1 −3

b) Să se calculeze integralele (a doua substituţie) :

1 7 1 1
x dx xdx dx ( 1 + x ) dx ,
1)
∫
0
x+2
,t = x ; 2)
∫
2
x+2
,t = x + 2; 3)
∫ 1+0
x
,t = x ; 4)
∫ 1+
0
x
16 64 1
dx x dx x dx
t= x ; 5)
∫
1
x+ 4
x
,t = 4
x ;6)
∫ 1+
1
3
x
,t = 6
x ; 7)
∫
0
4 3
x +1
,t = 4
x .

4. Să se calculeze integralele:
π π
2 x 1 π 4
e + cos x dx
1)
∫e
0
x
+ sin x + cos x
dx; 2)
∫ (x
−1
2
+ 1 ex + 1
)( ) ∫
; 3) x cos 2 xdx; 4) ln ( 1 + tg x ) dx .
0
∫
0

5. Să se calculeze lim an ,unde an este dat de formula:

n→∞

n n k2 n

∑n ∑ ∑
k 1 2 1 k
1) a n = 2 2
; 2) a n = ke n ; 3)a n = ;
k =1
+k n2 k =1
n n k =1
n+k
n n

∑ (n + k) ∑k
n 1 23
4)an = ; 5)an = n3 − k 3 .
k =1 n +k2 2 n4 k =1

6. Să se demonstreze identitaţile de mai jos:

1 π π
1 x 2 2
dt dt cos x sin x
1) a )
∫ 1+ t
x
2
= ∫ 1+ t
1
2
, x > 0; b ) ∫
0
3
3 − cos x 3
dx = ∫
0
3
3 − sin 3 x
dx ;

194
 2 1 0 5
2) a )
∫
−2
1 + 4 x 2 dx =
∫
−3
4 x 2 + 8 x + 5dx; b)
−5
∫ 4 x 2 + 20 x + 26dx =
∫
0
4 x 2 − 20 x + 26dx .

7. Calculând în două moduri o anumită integrală definită să se stabilească egalităţile:

C 20n C1 C 22n C 2n −1 C 2 n 1
1) − 2n + − ... − 2 n + 2 n = ;
2n + 1 2n 2n − 1 2 1 2n + 1
n −1
2) C n1 −
1 2
C n + ... +
( −1) C nn = 1 +
1 1
+ ... + ;
2 n 2 n
n
3) C n0 −
1 1 1 2 1 3
C n + C n − C n + ... +
( − 1 ) = 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ ( 2 n ) ;
3 5 7 2 n + 1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2 n + 1 )
n
2n 0 2n −1 1 2n − 3 2 ( −1) C n = 2n+1 − 1 .
4) Cn − Cn + C n − ... + n
1 2 3 n+1 n+1
4
dx
8. 1) Fie şirul ( I n ) n 1 , I n =
≥ ∫ x 1+ x n
, n ∈ »* .
1 ( )
n
3k − 2k
∑
4
a) Să se arate că şirul este convergent. b) Să se ararte că lim = ln .
n→∞
k =1
k ⋅ 6k 3
1

∫ x (1 − x )
n
2) Fie şirul ( I n ) n 1 , cu termenul general I n = dx , n ∈ »* . Să se calculeze
≥
0
lim I n , unde I n = I1 + I 2 + ... + I n .
n→∞
k
dx
3) Fie ( I k ) k 1 , I k =
≥ ∫ (1 + x ) (1 + x ) , n ∈ »
0
2 2n
*
. Să se calculeze lim I k .
k →∞

1
n
∫ (1 − x )
2
4) Fie şirul ( I n ) n 1 , I n = dx , x ∈ »* .
≥
0
a) Arătaţi că ( I n ) este convergent.
b) Determinaţi o relaţie de recurenţă între termenii şirului.
2 n
4n ( n !) C nk
∑ ( −1 )
k
c) Arătaţi că I n = , ∀n ∈ »* . d) Arătaţi că = In .
( 2n + 1) ! k =0
2k + 1
1

∫x
n
5) Fie şirul ( I n ) n 0 , cu termenul general I n = x − x 2 dx , n ∈ » .
≥
0

a) Să se determine o relaţie de recurenţă între I n şi I n −1 , n ∈ »* .

3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1) ( 2n + 1)
b) Să se arate că I n = ⋅ π . c) Să se calculeze lim I n .
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ ( 2n + 2 ) ( 2n + 4 ) n→∞

195
 1

∫x ( 1 − x ) n dx , n ∈ » . Studiaţi convergenţa şirului şi

n
6) Se consideră şirul ( I n ) n≥1 , I n =
0

calculaţi lim n In .
n→∞

9. Fie f : a , b  → » , funcţie continuă. Să se arate că :

b b
1)
∫
a
f ( x ) dx =
∫ f ( a + b − x ) (conservare interval).
a
b b−a b−a
2)
∫ f ( x ) dx = ∫
a 0
f ( x + a ) dx =
∫0
f ( b − x ) dx (translaţie în origine).

10. Fie f : » → » o funcţie continuă. Să se arate că :

b b+c
1)
∫
a
f ( x ) dx =
∫
a+c
f ( x − c ) dx (invarianţa la translaţie).

b bc
1  x
2)
∫ f ( x ) dx = c ∫ f  c  dx, c ≠ 0 (dilatarea sau contracţia intervalului de integrare).
a ac
β β
11*. Dacă f : » → » este continuă şi
∫
α
f ( x + t ) dt ≥
∫ f ( x ) dx, α < β , x ∈ » atunci
α
f (α ) = f ( β ) .

196
2.6. APLICAŢII ALE INTEGRALEI DEFINITE
1. Aria unei suprafeţe plane

Fie f : [ a, b ] → [ 0, ∞ ) o funcţie continuă. Reamintim cele două moduri de abordare a

problemei ariei mărginită de curba y = f ( x ) , axa Ox şi dreptele verticale x = a şi
x = b (Fig. 1 a)).

Fig.1
Pentru a calcula aria A se împarte figura în benzi verticale (Fig. 1 b)) şi fiecare bandă
se aproximează cu aria unui dreptunghi. În final se face suma ariilor dreptunghiului.
Această operaţie ne dă o aproximare a ariei A , care este cu atât mai bună cu cât
numărul dreptunghiurilor este mai mare.

Aria ca primitivă a funcţiei

În Fig. 1 c), dacă ∆A este aria zonei haşurate, atunci y∆x < ∆A < ( y + ∆y ) ∆x sau
∆A
y< < y + ∆y . Dacă ∆x → 0 (adică creştem numărul dreptunghiurilor), atunci
∆x
∆A dA dA
→ şi ∆y → 0 . Deci = y adică A = ∫ ydx . Dacă F este o primitivă a
∆x dx dx
lui f , atunci A ( x ) = F ( x ) + c . Dacă x = a , atunci A ( a ) = 0 = F ( a ) + c , adică
c = −F ( a ) .
În fine, pentru x = b , A ( b ) = F ( b ) − F ( a ) este aria căutată. Deci
b
A = ∫ f ( x ) dx = F ( b ) − F ( a ) .
a

Aria ca limită a unui şir de sume Riemann

Funcţia f fiind continuă este integrabilă Riemann. Se consideră şirul de diviziuni

197
  b−a 2 (b − a )
nechidistante ale intervalului [ a, b ] Dn =  a, a + = x1 , a + =
 n n

= x2 ,..., a +
( n − 1)( b − a ) = x b−a
, b ) , cu Dn = şi şirul de puncte
n −1
n n
 b−a  b−a 2 (b − a ) 
intermediare ξ1 ∈  a, a + , ξ2 ∈ a + ,a +  , ... ,
 n   n n 
 ( n + 1)( b − a ) , b  .
ξn ∈ a + 
 n 
n
Atunci suma Riemann σ Dn ( f , ξ ) ≈ A . Mai precis lim
n →∞
∑ f (ξ )( b − a ) =
k =1
k

b
= ∫ f ( x ) dx = A . În particular, dacă ξ k = inf f ( x ) , atunci σ Dn ( f , ξ k ) =
a

= sDn ( f ) , suma Darboux inferioară, iar pentru ξ k = sup f ( x ) avem

σ Dn ( f , ξ k ) = S Dn ( f ) , suma Darboux superioară.

1) Aria unui subgrafic

Fie f : [ a, b ] → [ 0, ∞ ) o funcţie continuă. Atunci mulţimea

Γ f = {( x, y ) a ≤ x ≤ b , 0 ≤ y ≤ f ( x )} (Fig. 2) se numeşte subgraficul lui f (este
mulţimea punctelor din plan cuprinse între graficul lui f , axa Ox şi dreptele
verticale x = a, x = b ).

Fig.2 Fig.3 Fig.4

b
Am vazut că aria Γ f =( ) ∫ f ( x ) dx = F ( b) − F ( a ) , unde F
a
este o primitivă a lui f .

198
Exemplu. Să se calculeze aria figurii determinate de graficul funcţiei f : −2, 2 →
,
f ( x ) = x 2 , axa Ox şi dreptele x = −2, x = 2 (Fig. 3).
2
2 x3 16
R. Aria cerută este egală cu aria ( Γ f ) = ∫
−2
x 2 dx =
3
−2
=
3
.

Observaţie. Regiunea haşurată este simetrică în raport cu axa Oy (funcţia este pară). Deci
2
2 x3 16
( ) ∫0
aria Γ f = 2 x 2dx = 2 ⋅
3
=
3
.
0

2) Aria unei mulţimi situate sub axa Ox

Fie f : [ a, b ] → ( −∞, 0] o funcţie continuă. Cum f ≤ 0 , se deduce că graficul ei este

b
situat sub axa Ox (Fig. 4). În plus, ∫ f ( x ) dx ≤ 0 . Cum aria unei regiuni din plan
a
este pozitivă, atunci convenim ca aria regiunii A să fie egală cu
b b b b
aria ( A) = − ∫ f ( x ) dx = ∫ ( − f ( x ) ) dx =∫ f ( x ) dx sau aria ( A) = ∫ f ( x ) dx . În
a a a a

acest caz mulţimea de puncte delimitată de graficul lui y = − f ( x ) , axa Ox şi

dreptele x = a, x = b este simetrica mulţimii A în raport cu Ox . Deci cele două
mulţimi au aceeaşi arie.

Exemplu. Să se determine aria cuprinsă între graficul lui

f ( x ) = − x , axa Ox şi dreptele x = 1, x = 2 (Fig. 5).

R. Observăm că f ( x ) < 0 dacă x ∈ 1,2 .

2 2
x2 3
Fig.5
Deci aria ( A ) = ∫
1
xdx =
2
=
2
.
1

3) Aria regiunii cuprinse între graficul lui f , axa Ox şi dreptele

x = a, x = b .

Fig.6 Fig.7

199
Considerăm cazul mai general cu f : [ a, b ] →
continuă, care pe intervalul [ a, b ] ia
atât valori pozitive cât şi negative (Fig. 6).
În cazul a), aria figurii haşurate se exprimă prin aria ( A1 ) + aria ( A2 ) =
c b c b b
= ∫ f ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
a c a c a

Pentru cazul b) aria figurii haşurate este egală cu aria ( A1 ) + aria ( A2 ) + aria ( A3 )
c1 c2 b c1 c2
= ∫ f ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx =∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx +
a c1 c2 a c1
b b
+∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
c2 a
În concluzie, dacă f : [ a, b ] →
este continuă, atunci aria mulţimii A delimitată de
graficul lui f , axa Ox şi dreptele x = a, x = b este egală cu

b
aria ( A ) = ∫ f ( x ) dx
a

Pentru calculul integralei se explicitează f ( x ) , x ∈ [ a, b ] .

Exemplu. Să se calculeze aria mulţimii A determinate de graficul lui

f ( x ) = x ( x − 1 ) ( x − 2 ) , axa Ox şi dreptele x = 0, x = 2 (Fig. 7).
2  x3 − 3 x 2 + 2 x, x ∈ [0,1]

R. Aria cerută este egală cu aria ( A) = ∫
0
f ( x ) dx, unde f ( x ) =  3 2
− x − 3 x + 2 x , x ∈ (1, 2]
(
.
)
1 2
1 1 1
∫( x ∫(x
3
Deci aria ( A ) = aria ( A1 ) + aria ( A2 ) = − 3 x 2 + 2 x dx −
) 3
− 3 x 2 + 2 x dx =) + = .
4 4 2
0 1

4) Aria regiunii cuprinse între două curbe şi dreptele x = a , x = b

a) Curbe nesecante situate deasupra axei Ox

Fie f , g : [ a, b ] → [ 0, ∞ ) şi f ( x ) ≥ g ( x ) , ∀ x ∈ [ a, b ] (ceea ce înseamnă că graficul lui

f este situat deasupra graficului funcţiei g) (Fig. 8 a)). Mulţimea de puncte situate
între graficele celor două funcţii şi dreptele x = a, x = b o notăm prin
Γ f ,g = {( x, y ) a ≤ x ≤ b, g ( x ) ≤ y ≤ f ( x )} .Atunci aria ( Γ ) = aria ( Γ ) − aria( Γ ) =
f ,g f g
b b b b

∫
a
∫
= aria ( A1 ) − aria ( A2 ) = f ( x ) dx − g ( x ) dx =
a
∫ ( f ( x) − g ( x) ) dx = ∫ f ( x) − g ( x) dx
a a

200
 Fig.8

b) Curbe nesecante oarecare

Vom arăta că dacă f , g : [ a, b ] →
sunt continue cu f ( x ) ≥ g ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ]

(graficul lui f este deasupra graficului lui g) (Fig.9), atunci
b b

) ∫ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx = ∫ f ( x ) − g ( x ) dx.
aria Γ f , g =
(
a a

Fig.9

Într-adevăr, alegem un număr pozitiv c suficient de mare astfel încât

0 ≤ g ( x ) + c ≤ f ( x ) + c, ∀x ∈ [ a, b ] (am translatat graficele în lungul axei Oy cu c > 0 ,
b

∫
Fig. 9 b)). Atunci aria ( Γ f + c , g + c ) = ( f ( x ) + c ) − ( g ( x ) + c )  dx =
a
b

∫
=  f ( x ) − g ( x )  dx = aria Γ f , g .
a
( )
În general, dacă f , g : [ a, b ] →
sunt continue, atunci

201
 b

) ∫
aria Γ f ,g = f ( x) − g ( x) dx .
(
a

Exemplu. Să se determine aria închisă de parabola y = x 2 şi dreapta y = 2 x (Fig. 10).

R. Fie f ( x ) = 2 x , g ( x ) = x 2 . Se determină punctele

de intersecţie ale curbelor, rezolvând sistemul
4
 y = x 2
 . Se obţin soluţiile ( 0,0 ) şi ( 2,4 ) . Aria cerută
 y = 2 x
2

(
este aria Γ f , g = ) ∫ 2 x − x2 dx .
0

Cum 2 x − x = 2 x − x 2 dacă x ∈[ 0,2] , găsim

2

2 2
 x3  4
(
aria Γ f , g = ) ∫ ( 2x − x ) 2
dx =  x 2 −  = .
 3 
Fig.10 0  0 3

c) Curbe secante oarecare

Dacă graficele funcţiilor f , g → [ a, b ] →
, continue se intersectează într-un
c
punct (Fig. 11), atunci aria Γ f , g = aria ( A1 ) + aria ( A2 ) =
( ) ∫ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx +
a
b c b b
+ ∫ ( g ( x ) − f ( x ) ) dx = ∫ f ( x ) − g ( x ) dx + ∫ f ( x ) − g ( x ) dx = ∫ f ( x ) − g ( x ) dx .Ana
c a c a
log, se procedează dacă sunt mai multe puncte de intersecţie ale graficelor. În Fig. 12
b c1
sunt două puncte, iar aria Γ f , g = ( ) ∫ f ( x ) − g ( x ) dx = ∫ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx +
a a
c2 b
+ ∫ ( g ( x ) − f ( x ) ) dx + ∫ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx .
c1 c2
b
Deci aria Γ f , g =
( ) ∫ f ( x ) − g ( x ) dx . Pentru a calcula integrala se explicitează
a
modulul.

202
 Fig.11 Fig.12 Fig.13

Exemplu. Să se calculeze aria figurii plane cuprinse între graficele funcţiilor

x2
f ( x) = − + 2 x şi g ( x ) = x 3 − 6 x 2 + 9 x .
2

R. Graficele funcţiilor f , g în acelaşi reper cartezian sunt date în Fig. 13. Coordonatele punctelor
 y = x3 − 6 x 2 + 9 x

în care se taie cele 2 curbe sunt date de soluţiile sistemului  x2 . Găsim uşor
 y = − + 2x
 2
7
2
7 7
soluţiile: ( 0,0 ) , ( 2,2 ) ,  ,  . Avem aria Γ f , g =
2 8
( ) ∫ f ( x ) − g ( x ) dx unde
0
g ( x) − f ( x ) , x ∈[ 0,2] 2

f ( x) − g ( x) =   7  . Deci aria Γ f , g =
( ) ∫ ( g ( x ) − f ( x )) dx +
 f ( x ) − g ( x ) , x ∈ 2, 
  2 0

7
2
937
+
∫ ( f ( x ) − g ( x )) dx = 192 .
2

Exemple cunoscute. 1. Arătaţi că aria cercului de ecuaţie x 2 + y 2 − R 2 = 0 este egală cu

 R R 
π R2  y = R2 − x 2 , x ∈ [ − R, R] ; aria = 2
 ∫ R2 − x 2 dx = 4
∫ R2 − x 2 dx  .

 −R 0 

x2 y2
2. Arătaţi că aria elipsei de ecuaţie + − 1 = 0 este egală cu π ab .
a2 b2

203
Probleme rezolvate

1. Să se calculeze aria mulţimii Γ f , g :

a) f ( x ) = − x , g ( x ) = x , x ∈ [ 0,4] ; b) f ( x ) = x 3 , g ( x ) = x 2 , x ∈ [ 0,1];

c) f ( x ) = −1 + 2 − x 2 , g ( x ) = 1 − x 2 .

R. În Fig.14 avem graficele funcţiilor f ,g . Ni se cere aria figurii haşurate. Avem:

4 4 4
4 3 32
Aria Γ f , g = ∫
( ) ( x + x dx = 2 ∫ xdx =
) x = .
0 0
3 0 3

2
=x
x)
g(

Fig.14 Fig.15

b) Graficele celor două funcţii sunt date în Fig. 15. Aria figurii haşurate este

1
1
 x3 x 4  1
Aria Γ f , g = ∫ x 2 − x3 dx =  −  = .
( ) ( )  3 4  12
0  0

1
(
Observaţie. Aria Γ f , g = ) ∫ x2 − x3 dx , iar
0
 x 2 − x3 , dacă x 2 − x3 ≥ 0, x 2 (1 − x ) ≥ 0
x 2 − x3 =  .
3 2 2 3 2
 x − x , dacă x − x < 0, x (1 − x ) < 0
Cum x 2 (1 − x ) ≥ 0 implică x ≤ 1 , deducem că x 2 − x3 = x 2 − x3 pentru x ∈ [ 0,1] .

Altfel. Se determină punctele de intersecţie ale curbelor y = x 2 , y = x3 , prin rezolvarea

204
 1
acestui sistem şi găsim punctele O ( 0,0) , A(1,1) . Apoi pentru x = ∈[0,1] , avem
2
1 1 1 1
f   = < g   = . De aici deducem că f ( x ) ≤ g ( x ) , ∀x ∈ [ 0,1] şi deci aria
2 8  2 4
1
( Γ f , g ) = ∫ ( x2 − x3 ) dx .
0

c) Din y = −1 + 2 − x 2 rezultă y + 1 = 2 − x 2 , iar de aici prin ridicare la pătrat

( y + 1)2 = 2 − x 2 sau x2 + y 2 + 2 y − 1 = 0, care este ecuaţia unui cerc cu centrul în
C ( 0, −1) ∈ Oy şi de rază r = 2 .

De asemenea, y = 1 − x 2 dă x 2 + y 2 − 1 = 0 , care
este ecuaţia cercului unitate. Primul cerc împarte
cercul unitate în două porţiuni. Ni se cere aria
porţiunii haşurate (Fig. 16) pentru care g ≥ f . Deci
graficele celor două funcţii sunt arce din cele două
cercuri. Zona haşurată se numeşte lunula lui
Hipocrat.
1

Fig.16
( ) ∫(
Aria Γ f , g = 1 − x 2 + 1 − 2 − x 2 dx = 1 .
)
−1
Aria porţiunii (nehaşurată) cuprinsă între cele două cercuri este egală cu aria cercului
unitate π din care se scade aria porţiunii haşurate. Avem: π − 1 .
Altfel. Din condiţiile 2 − x 2 ≥ 0,1 − x 2 ≥ 0 rezultă x ∈ [ −1,1] .
Se determină punctele de intersecţie ale curbelor y = −1 + 2 − x 2 , y = 1 − x 2 prin
rezolvarea acestui sistem.
Egalăm membrii drepţi şi se obţine ecuaţia iraţională −1 + 2 − x 2 = 1 − x 2 cu
soluţiile x1 = −1, x2 = 1 . Deci punctele de intersecţie sunt A (1,0 ) , A ' ( −1,0 ) . Pentru a
vedea poziţia curbei lui f în raport cu g se calculează f ( x0 ) , g ( x0 ) unde x0 ∈ [ −1,1] .
Pentru x0 = 0 rezultă g ( 0 ) = 1 > f ( 0 ) = −1 + 2 . Deci pe [ −1,1] , g ( x ) > f ( x ) şi aria
1
( Γ f , g ) = ∫ ( g ( x ) − f ( x ) ) dx .
−1
2. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între curbele de ecuaţii:
a) y 2 = 4 x, y = 2 x; b) y 2 = 8 x, x 2 = y; c) y 2 = 8 ( 2 − x ) , y 2 = 24 ( 2 + x ) .
R. a) Se determină mai întâi punctele de intersecţie ale curbelor: y 2 = 4 x , care

205
reprezintă o parabolă cu vârful în O ( 0,0 ) , având axa Ox ca axă de simetrie şi
y = 2 x, care reprezintă ecuaţia unei drepte. Pentru aceasta se rezolvă sistemul format
 y2 = 4x
din ecuaţiile curbelor  . Se găsesc soluţiile ( x1 = 0, y1 = 0) , ( x2 = 1, y2 = 2) (Fig.17).
 y = 2x

Fig.17 Fig.18

Se consideră funcţiile f , g : [ 0,1] →
, f ( x ) = 2 x, g ( x ) = 2 x . Atunci

1
4 31 1 4 1
( ) ∫(2
aria Γ f , g = x − 2 x dx =
) 3
x − x2 = − 1 = .
0 0 3 3
0
b) Se determină punctele de intersecţie ale celor două parabole prin rezolvarea
 y 2 = 8 x
sistemului format de ecuaţiile curbelor:  . Se găsesc punctele
2
 y = x
O ( 0,0 ) , A ( 2, 4 ) (Fig. 18).
Acum se consideră funcţiile f , g : [ 0, 2] →
, f ( x ) = x , g ( x ) = 2 2 x .
2 3 2 2
4 2 2 x3 16 8 8
(
Aria Γ f , g = ) ∫(2 2 x−x 2
) dx =
3
x −
3
= − = .
3 3 3
0 0 0

c) Curba y 2 = 8 ( 2 − x ) reprezintă o parabolă cu vărful V ( 2,0 ) având ca axă de

simetrie axa Ox , iar curba y 2 = 24 ( 2 + x ) este de asemenea o parabolă cu vârful
V ' ( −2,0 ) ce are ca axă de simetrie tot axa Ox (Fig.19).
 y 2 = 8 ( 2 − x )
Soluţiile sistemului  reprezintă punctele de intersecţie ale curbelor. Se
2
 y = 24 ( 2 + x )
găsesc A1 −1, 24 , A2 −1, − 24 .
( ) ( )

206
Figura a cărei arie se cere este simetrică în raport cu axa Ox . Deci este suficient să
găsim aria porţiunii haşurate şi apoi prin dublare să determinam aria cerută.
Considerăm funcţiile
f , g : [ −2,2] →
, f ( x ) = 24 ( 2 + x ) ,
g ( x ) = 8 ( 2 − x ) . Aria regiunii haşurate
−1 2
este ∫ 24 ( 2 + x )dx + ∫ 8 ( 2 − x )dx =
−2 −1
16 6 32 6
= . Aria totală este egală cu .
3 3
Fig.19

Probleme propuse

1. Să se calculeze aria mulţimii Γ f în cazurile: 1) f ( x ) = e x , x ∈ [ 0,1] ;

x2
f ( x ) = 2 x + 1, x ∈ [1, 3] ; 3) f ( x ) = , x ∈ [1,2 ] ; 4) f ( x ) = x 2 + 3, x ∈ [ −1,1];
2
4 1
5) f ( x ) = 3 x 2 + 2 x + 1, x ∈ [ −1,2] ; 6) f ( x ) = , x ∈ [1,4] ; 7) f ( x ) = , x ∈ [1,2] ;
x+1 x ( x + 1)
x
8) f ( x ) = , x ∈ [ 4,9] ; 9) f ( x ) = 2 x + 1, x ∈ [ 0,1] ;10) f ( x ) = 2 x + 1, x ∈ [ 0,1] .
x −1

2. Să se determine aria regiunii cuprinse între graficul funcţiei şi axa Ox în cazurile:

a) 1) f ( x ) = − x , x ∈ [ 0,1]; 2) f ( x ) = x − 1, x ∈ [ −2,0] ; 3) f ( x ) = − x − 1, x ∈ [ 0,1];
4) f ( x ) = x 2 − 4; 5) f ( x ) = 9 − x 2 ; 6) f ( x ) = x ( x − 1) ; 7) f ( x ) = x 2 − 5 x + 6 ;
b) 1) f ( x ) = 2 x + 1, x ∈ [ −1,0] ; 2) f ( x ) = x 2 − 1, x ∈ [ 0,2] ; 3) f ( x ) = x 2 − 3 x + 2, x ∈ [ 0, 2] ;
4) f ( x ) = x 3 − 1, x ∈ [ 0, 2] ; 5) f ( x ) = x ( x − 1) ( x + 1) ; 6) f ( x ) = cos x , x ∈ [ 0, π ] .
3. Să se calculeze aria mulţimii Γ f , g în cazurile:
a) 1) f ( x ) = 2, g ( x ) = 5, x ∈ [ 2,4 ]; 2) f ( x ) = 1, g ( x ) = x 2 + 2, x ∈ [ 0, 2 ]; 3) f ( x ) = x 2 ,
g ( x ) = x − 1, x ∈ [ 0,1] ; 4) f ( x ) = 4 − x 2 , g ( x ) = 3 x , x ∈ [ −1,1] ; 5) f ( x ) = x , g ( x ) = 2 x ,
 1 1
x ∈  0,  ; 6) f ( x ) = e x , g ( x ) = e − x , x ∈ [ 0,1] ;7) f ( x ) = 2 , g ( x ) = x , x ∈ [1, 3 ] ;
 4 x
8) f ( x ) = x , y = 1, x ∈ [ −1,1] ; 9) f ( x ) = x 2 + 1, g ( x ) = 3 − x , x ∈ [ −2,1] ; 10) f ( x ) = x 2 ,
g ( x ) = 2 − x 2 ; 11) f ( x ) = x 2 + 1, g ( x ) = − x 2 + 4; 12) f ( x ) = 2 x , g ( x ) = 4 x , x = 1;

207
 1 x2 2
13) f ( x ) = 2
, g( x) = ;14) f ( x ) = , g ( x ) = 3 − x;15) f ( x ) = x , g ( x ) = 4 − 3 x ;
x +1 2 x
 π 5π 
16) f ( x ) = sin x , g ( x ) = cos x , x ∈  ,  .
4 4 
b) 1) f ( x ) = x 3 , g ( x ) = 2 x; 2) f ( x ) = x 2 , g ( x ) = x 3 , x ∈ [ 0, 2]; 3) f ( x ) = x 3 − 6 x 2 + 9 x ,
1
g ( x ) = − x 2 + 2 x; 4) f ( x ) = x 3 − 6 x 2 + 9 x, g ( x ) = x 2 − 5 x + 8; 5) f ( x ) = x 2 , g ( x ) = − x 3 + 3 x 2 ,
2
x ∈ [ 0, 3] ; 6) f ( x ) = x 3 − x , g ( x ) = − x 3 + x 2 ; 7) f ( x ) = sin x , g ( x ) = cos x , x ∈ [ 0,2π ] .
4. 1) Parabola y 2 = 2 x împarte interiorul cercului x 2 + y 2 − 8 = 0 în două regiuni ale căror
arii se cer.
2) Să se determine aria suprafeţei plane determinată de parabolele y = x 2 , y 2 = x .
3) Să se determine aria mărginită de elipsa x 2 + 2 y 2 = 1 , parabola y 2 = x + 1 şi dreapta
x =0.
2 x
4) Să se determine aria determinată de y = 2 şi dreptele y = 2 x , y = .
x 4
5. Pentru ce valoare a lui a, aria mărginită de parabola y = a 2 x 2 + ax + 1 , axa Ox şi dreptele
x = 0, x = 1 este cea mai mică?
x 1
6. Pentru ce valoare a lui a > 0 , aria delimitată de curba y = + 2 , axa Ox şi dreptele
6 x
x = a , x = 2a ia cea mai mică valoare?

2. Volumul corpurilor de rotaţie

O altă aplicaţie a calculului integral (a integralei definite) o constituie determinarea

volumelor unor corpuri obţinute prin rotaţia unor suprafeţe în jurul unei axe de
rotaţie.
Corpurile astfel generate se numesc corpuri de rotaţie.

Fig.20

208
 Fig.21

Să considerăm segmentul [OB ] ( y = f ( x ) ) şi regiunea determinată de acesta, axa

Ox şi x=h. Este o suprafaţă triunghiulară pe care o rotim în jurul axei Ox cu 3600 . Se

obţine conul din Fig. 20.b). În Fig. 21.a) segmentul [ AB ] ( y = f ( x ) ) delimitează cu
axa Ox şi dreptele x = a, x = b regiunea haşurată. Prin rotirea ei în jurul axei Ox cu
3600 se obţine cilindrul din Fig. 21.b).
Mai general are loc următoarea

Definiţie. Fie f : [ a, b ] → [0, ∞ ) o funcţie continuă. Mulţimea

3
Cf = {( x, y, z ) ∈
y2 + z 2 ≤ f ( x) , a ≤ x ≤ b ,
}
se numeşte corpul de rotaţie determinat de funcţia f sau corpul obţinut
prin rotirea subgraficului lui f în jurul axei Ox cu 3600 (Fig.22).

Ilustrăm, şi în acest caz cele două modalităţi de determinare a formulei care dă

volumul corpului de rotaţie C f .

Fig.22 Fig.23

209
 Volumul ca primitivă a unei funcţii Volumul ca limită a unui şir de sume
Riemann
În Fig. 23.a) ∆V este volumul corpului
generat prin rotirea subgraficului lui f pe Să considerăm secţiuni perpendiculare
pe axa Ox. Atunci acestea au formă de
[ x, x + ∆x ] în jurul axei Ox cu 3600 .
Au loc inegalităţile disc de arie π f 2 ( xi ) , i = 1, n , unde xi
2 sunt punctele de diviziune ale
π y2∆x < ∆V < π ( y + ∆y) ∆x ,unde π y 2  x
intervalului [ a, b ] (Fig.22). volumul
este volumul cilindrului din Fig. 23.b),
2 corpului poate fi aproximat printr-o
iar π ( y + ∆y ) ∆x este volumul sumă de volume de cilindri de raze
cilindrului din Fig. 23.c). Am încadrat f ( xi ) şi înălţimi ∆x = xi − xi −1 .
astfel volumul V între volumele a doi Volumul total V se aproximează prin
cilindri.
V ≈ ∑ ∆V = π ∑ f 2 ( xi ) ∆x (care este o
2 ∆V 2
De aici π y ≤ ≤ π ( y + ∆y ) . Dacă sumă Riemann).
∆x b
∆x → 0 (adică creşte numărul
De aici V = π ∫ f 2 ( x ) dx .
∆V dV a
cilindrilor), atunci → şi
∆x dx
dV
∆y → 0 . Deci = π y 2 , adică
dx
V = ∫ π y 2 dx .
Cu un raţionament similar celui de la
arii se obţine
b
V = π ∫ f 2 ( x )dx .
a

Are loc următorul rezultat.

Teoremă. Dacă f : [ a, b ] → [0, ∞ ) este o funcţie continuă, atunci

1) corpul de rotaţie determinat de f are volum;
b
2) vol ( C f ) = π ∫ f 2 ( x ) dx .
a

210
Exemple cunoscute. 1. Volumul unui con circular drept de rază R şi înălţime h se obţine
R
prin rotaţia subgraficului funcţiei f ( x ) = x , x ∈ [ 0, h] , în jurul axei Ox (Fig.24) şi are
h
h h
R2 π R 2h
valoarea V = π ∫ y 2dx = π 2 ∫
x 2dx = .
0 h 0 3

Fig.24 Fig.25

Fig.26 Fig.27

2. Volumul sferei (bilei) de rază R se obţine prin rotaţia subgraficului funcţiei

f ( x ) = R 2 − x 2 , x ∈ [ − R, R ] (semicerc) în jurul axei Ox (Fig. 25) şi are valoarea
R
4π R 3
∫ (R
2
V =π − x 2 dx =
)
−R
3

3. Volumul unui trunchi de con de raze r, R şi înălţime h se obţine prin rotaţia subgraficului
R−r
funcţiei f ( x ) = x + r , x ∈ [ 0, h] în jurul axei Ox (Fig. 26) şi are expresia
h
h 2
R−r  πh 2
π∫ x + r  dx = r + rR + R 2 .
( )
0  h  3

211
Probleme rezolvate

1. Să se calculeze volumele corpurilor de rotaţie determinate de funcţiile:

 π  1
a) f : [ 0, 2 ] →
, f ( x ) = 2 x − x 2 ; b ) f :  0,  →
, f ( x ) = cos x; c ) f :  0,  →
,
 2  2
f ( x ) = arcsin x; d ) f : [ 0,1] →
, f ( x ) = xe x ; e ) f : [1, e ] →
, f ( x ) = x ln x;
f ) f : [ −2,2] →
, f ( x ) = x − 1 − x + 1 .
π
2 2 16π 2
π2
R. a) Avem: vol C f = π ∫ 2 x − x 2
( ) ( ) dx = ; b ) vol C f = π ∫ cos 2 x dx =
( )
15 4
0 0
1
2 π2 3π  1
π
c) vol C f = π ∫ arcsin 2 x dx = π 
( ) + − 1 ; d ) vol C f = π ∫ x 2e 2 x dx = e2 − 1 ;
( ) ( )
0  72 6  0
4
3
e
e) vol C f = π ∫ x 2 ln 2 x dx =
( )
(5e )
−2 π  −1 1 2  32π
; f ) vol C f = π  ∫ 4dx + ∫ 4 x 2 dx + ∫ 4dx  =
( ) ;
27   3
1  −2 −1 1 
2. Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul lui Ox a mulţimii mărginite
3
de cercul x 2 + y 2 = 1 şi parabola y 2 = x .
2
R. Punctele de intersecţie ale cercului cu parabola se obţin rezolvând sistemul

x2 + y2 = 1
 1 3 1 3
 2 3 , când obţinem A  ,  , A '  , −  (Fig. 27). Se consideră funcţia
y = x 2 2  2 2 
 2
 3  1
 x , x ∈  0,  1
 2  2
f : [ 0,1] →
, f ( x ) =  . Avem vol C f = π ∫ f 2 ( x ) dx =
( )
 1 − x 2 , x ∈  1 ,1 0
  
2 
1 
2 3 1  19π
= π  ∫ x dx + ∫ 1 − x dx  =
( 2
) .
0 2 1  48
 2


Probleme propuse

1. Să se calculeze volumele corpurilor de rotaţie determinate de funcţiile:

4
1) f ( x ) = sin x, x ∈[ 0,π ] ; 2) f ( x ) = e− x , x ∈[ 0,2] ; 3) f ( x ) = , x ∈[1,4]; 4) f ( x ) = x2 , x ∈[ 0,3] ;
x
5) f ( x ) = x 2 + 1, x ∈ [ 2,5] ; 6) f ( x ) = x ( x − 2 ) , x ∈ [ 0, 2] ; 7) f ( x ) = x + 1, x ∈ [ 0,3];

212
 3
8) f ( x ) = x 1 − x , x ∈ [ 0,1] ; 9) f ( x ) = 1 − x 2 , x ∈ [ 0,1] ;10) f ( x ) = x 2 − 3 x + 2, x ∈ [ −1,2];
11) f ( x ) = x − 1 − 2 , x ∈ [ 0,3] .
2. Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia regiunii, în jurul axei Ox , cuprinse
între curbă şi axa Ox în fiecare din cazurile:
1) f ( x ) = ( x + 1) ( x − 3 ) ; 2) f ( x ) = 1 − x 2 ; 3) f ( x ) = x 2 − 5 x + 6; 4) f ( x ) = x 2 − 3 x .
3. 1) Regiunea din plan delimitată de arcul de parabolă y 2 = 4 x , axa Ox şi dreptele
x = 0, x = 4 se roteşte în jurul axei Ox. Să se determine volumul corpului de rotaţie.
2) Cercul x 2 + y 2 = 9 se roteşte în jurul diametrului care coincide cu axa Ox. Să se
determine: a) volumul segmentului din sferă determinat de două plane perpendiculare pe Ox
duse la 1 şi respectiv 2 unităţi de centrul sferei, de aceeaşi parte; b) volumul calotei sferice
determinate de un plan situat la două unităţi de centrul sferei.
3) Să se determine volumul generat prin rotaţia elipsei x 2 + 4 y 2 = 16 în jurul axei mari.
4) Hiperbola echilaterală xy = 1 se roteşte în jurul axei Ox. Să se determine volumul corpului
obţinut prin rotaţia arcului cuprins între x = 1 şi x = 4 .
5) Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a regiunii comune a
parabolelor y 2 = 4 x , x 2 = 4 y .
4. Să se determine volumele corpurilor obţinute prin rotaţia în jurul axei Ox a mulţimilor
mărginite de curbele:
1) y = x , y = x 2 ; 2) y = 4 x , y = x 2 ; 3) y = x 2 , y = x ; 4) y = 2 x , y = 2 ( x − 1 ) ;
5) y = x , x ∈ [ 0,8] , y = 2 x − 8, x ∈ [ 4,8] .

213
REZUMATUL CAPITOLULUI

Definiţii. Explicitare. Notaţii Exemple

Proprietăţi

f : [ a , b ] →
admite primitive
F : [ a , b ] →
o primitivă a lui f 1 1
x3 1
∫ x dx = 3
2
b not = .
b 3
Integrala ∫ f ( x ) dx = F ( b) − F ( a ) = F ( x) .
a
0 0
definită a lui a 1
1
Newton b
∫ sin x dx = − cos x −1 = − cos1 + cos1 = 0
Numarul ∫ f este integrala definită −1
a
a funcţiei f pe [ a , b] .

f este integrabilă Riemann pe

[ a , b] dacă ∀ Dn ∈ D [ a ,b] cu 1
f : [ 0,1] →
, f ( x ) =
x+1
Dn → 0( n → ∞) , şi ∀ξ ( ) = ξi 
n ( n)
   1 2 n−1  1
Dn =  0, , ,..., ,1  , Dn = → 0,
puncte intermediare, şirul  n n n  n
σ ( n )  este convergent la
 Dn f ,ξ
 ( 
n ) n 1 2 n  n
Integrala ξ ( ) =  , , ..., = 1  , σ f , ξ ( ) = ( )
acelaşi număr real. Acest număr se n n n 
definită pentru b
n
f : [ a , b ] →
, fnotează ∫ f ( x ) dx şi se numeşte 1 n 1
= ∑ f ( ξ i ) ( xi − x i −1 ) = ∑ =
continuă a i =1 n i =1 i + 1
integrala definită a lui Riemann pe n
n n
[ a , b] . Deci =∑
1
. Avem: lim ∑
1
=
b
i = 1 i+n n → ∞ i =1 i + n
n
∫ f ( x ) dx = nlim
→∞
σ Dn f , ξ ( ) .
( ) 1
dx 1
a =∫ = ln ( x + 1 ) = ln 2 .
Dacă f este continuă, atunci cele 1 + x 0
0
două tipuri de integrală definită
coincid.

b b 1 1 1
Reguli de ∫  f ( x ) + g ( x )  dx = ∫ f ( x ) dx + ∫( x
2
+ x dx = ∫ x 2dx + ∫ xdx =
)
integrare a a 0 0 0
b 1 1
1) Integrala + ∫ g ( x ) dx (Integrala sumei este x3 2 1 2
sumei = + x x = + =1
a 3 3 3 3
0 0
egală cu suma integralelor)

214
 b b
1 1 1
2) Factor ∫ cf ( x ) dx = c ∫ f ( x ) dx 2 2 2 x2
∫ 5 x dx = 5 ∫ x dx = 5 ⋅ 2 =
1
constant a a 5
0 0 0
(Constanta iese de sub integrală)

b 1
b
I = ∫ xe x dx
∫ u ( x ) v '( x ) dx = u ( x ) v ( x ) −
0
a a
u = x u' = 1
3) Integrarea
b
 ⇒
− ∫ v ( x ) u ' ( x ) dx sau scrierea  v ' = e
x
 v = e
x
prin părţi
a 1
1 1 1
b b b I = xe x − ∫ e x dx = xe x − ex =
0 0 0
diferenţială ∫ udv = uv − ∫ v du 0
a a a = e − ( e − 1) = 1

1 3
I = ∫ x 2 2 x dx
0
b u( b )
4) Integrarea u = x 3 ⇒ du = 3 x 2dx;
prin substituţie ∫ f ( u ( x ) ) u '( x ) dx = ∫ f ( t ) dt ,
 x1 = 0  u1 = 0
(sau schimbare a u( a )
 ⇒
de variabilă) t = u( x)  x2 = 1  u2 = 1
1 1
1 u 1 2u 1
I=
3 ∫ 2 du = ⋅
3 ln 2
=
3ln 2
0 0

1 1 1

Proprietăţi
b b
∫ 2 x − 3e x dx = 2 ∫ x dx − 3 ∫ e x dx =
( )
ale integralei ∫ ∫ ( )
α f x
( ( ) ( ))
+ β g x dx = α f x dx + −1 −1 −1
a a
definite
b 1 1  1  1 
+ β ∫ g ( x ) dx , α , β ∈
= x2 − 3e x = 0 − 3 e −  = 3 − e 
1) Linearitatea −1 −1  e e 
a

2
 x − 1, x ≥ 1
b c b I = ∫ x − 1 dx; x − 1 =  ⇒
2) Aditivitatea ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx , 0 1 − x , x < 1
la interval a a c 1 2
1 1
c ∈ ( a , b ) Relaţia lui Chasles ⇒ I = ∫ ( 1 − x ) dx + ∫ ( x − 1) dx = + = 1
2 2
0 1

Aria regiunii
determinate de f : [ a , b ] →
continuă. Atunci f ( x ) = x ( x − 1) , a = −1, b = 2
graficul

215
 f ( x ) ≥ 0, x ∈ [ −1,0] ∪ [1,2] , f ( x ) ≤ 0,
0
funcţiei f, axa
Ox şi dreptele
b x ∈ [ 0,1] . Atunci: Aria = ∫ f ( x ) dx −
Aria = ∫ f ( x ) dx −1
x = a, x = b, a < b 1 2
a 5 1 5 11
− ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx = + + =
6 6 6 6
0 1

f ( x ) = x2 , g ( x ) = x
Aria delimitată  2
de graficele  x − x , x ∈ [ 0,1]
f ( x ) − g ( x ) = 
funcţiilor f , g f , g : [ a , b] →
continue. Atunci: 2
b
 x − x , x ∈ ( 1, 2]
şi dreptele
x = a, x = b Aria = ∫ f ( x ) − g ( x ) dx 1 2
Aria = ∫ x − x 2 dx + ∫ x 2 − x dx =
( ) ( )
a
0 1
AA 1 5
= + =1
6 6

Volumul
corpului
generat de f : [ 0,1] →
, f ( x ) = x 2
b
rotaţia
subgraficului V = π ∫ f 2 ( x ) dx 1
x5
1
π
4
funcţiei a V = π ∫ x dx = π =
5 5
0 0
f : [ a, b] →

în jurul axei Ox

216
Teste de evaluare

Testul 1

Varianta A Varianta B

2 2
1. Fie F : » → », f ( x) = e− x , iar F,G : » → » 1. Fie F : » → », f ( x) = sin x , iar
două primitive ale lui f pe » . Să se F,G : » → » două primitive ale lui f pe » .
stabilească relaţia de ordine între numerele Să se stabilească relaţia de ordine între
F ( 2008) − F ( 2007) , G ( 2008 ) − G ( 2007 ) . π  π 
numerele F   − F ( 0 ) , G   − G ( 0 ) .
2. Unde este eroarea? Pentru x ≥ 0 , avem 2  2
x 2. Unde este greşeala? Să se calculeze
dt
∫ t + 1 = ln (1 + x ) − ln 2, ( 1) . Pentru t ≥ 0 , 2π dx x
1 ∫ 3 + cos x . Substituim t = tg 2 . Deci
1 0
avem: ≤ 1 , iar de aici prin integrare pe t = tg 0, t = tgπ = 0 şi integrala devine
1+ t 1 2
x 2π 0
dt dx dt
[1, x ] se obţine ∫
1+ t
≤ x − 1, ( 2 ) . Din (1) şi ∫ 3 + cos x = ∫ 2 + t 2 = 0, ( 1) . Pe de altă
1 0 0
(2) rezultă ln ( x + 1) − ln 2 ≤ x − 1 . Punând 2π
1 1 dx
în ultima inegalitate x = 0 se obţine ln 2 ≥ 1 ,
parte ≥ şi deci
3 + cos x 2 ∫ 3 + cos x
≥
0
adică 2 ≥ e !
1
3. a) Să se arate că ∀n ∈ » , n ≥ 2 , avem ≥ 2π ⋅ = π , ( 2) . Din (1) şi (2) rezultă 0 ≥ π !
inegalităţile: 2
n
1 1 1 1 1 1 dx
+ + ... + < ln n < 1 + + + ... + ; 3. a) Să se calculeze ∫ , n ∈ »* , n ≥ 2 ;
2 3 n 2 3 n−1 3
1x
b) Arătaţi că suma ariilor porţiunilor
b) Arătaţi că suma ariilor dreptunghiurilor
haşurate situate deasupra curbei este dată
haşurate din figură este mai mică decât
1 1
de C n = 1 + + ... + − ln n . 1 1 
2 n−1 1 − 2  .
2 n 

Dacă n → ∞ , atunci C n → c , unde c este

constanta lui Euler ( c ≈ 0.577, c ∈ » − » ) . n
1 3
c) Utilizând raţiuni geometrice arătaţi că
c) Deduceţi inegalitatea ∑ k3 < 2 .
k =1
1
<c<1.
2

217
 3 − x, x ∈ » 4. Fie funcţia f : » → » ,

4. Fie funcţia f : » → », f ( x ) =  2 1
 x , x∈» − »  ,x>0
 x

Să se studieze integrabilitatea lui f pe [ 0,1] . f ( x ) =  x + 1, x < 0 . Să se studieze
1, x = 0
5. Se consideră funcţia f : » → » , 
 2 x 
f ( x) = 
(
 x + x+1 e , x ≥ 0 )
. Să se integrabilitatea lui f pe [ −1,1] .
 x ln ( − x ) + 1, x < 0 5. Se consideră funcţia f : » → » ,
1
 x 2 + 1 ln x , x ≥ 1
calculeze ∫ f ( x ) dx . 
( )
−1 f ( x) =  3 . Să se calculeze
x − 2x + 1
6. Să se calculeze limita şirului ( an ) cu  , x < 1
 x 2 + 1
n
1
an = n ∑
2
.
k =1 (n + k) 2
∫ f ( x ) dx .
0
7. Să se determine a ∈ » pentru care
6. Să se calculeze limita şirului ( an ) cu
a
7
∫( x + x e − x dx = 3 −
2
) . 1 n kπ
0
e an = ∑ cos n .
n k =1
1 1
dx xn 7. Să se determine a > 0 pentru care
8. Fie I 0 = ∫ , In = ∫ dx , n ∈ »* .
0
7 x + 4 0
7 x + 4 a

∫ 3 x − 4 x + 2 dx ≤ a .
2
Să se arate că: ( )
0
1 1
a) 7 I n + 1 + 4 I n = ; dx
n+1 8. Se consideră I 0 = ∫ 2 ,
b) şirul ( I n ) este descrescător; 0 x + 6 x + 10
1
1 1 x n dx
c) ≤ In ≤ ; ∀n ∈ »* ; In = ∫ , n ∈ »* . Să se arate că:
11( n + 1) 11 n 0 x 2 + 6 x + 10
22 1
d) lim
n
n →∞
( I n + 2 I n + ... + nI n ) = 1 . a) I n + 2 + 6 I n + 1 + 10 I n =
n+1
;
9. Fie f : » → » o funcţie continuă cu b) şirul ( I n ) este descrescător;
1
1 1
proprietatea ∫ f ( x ) dx = 2007 . Să se arate c) 17 I n + 2 ≤
n+1
≤ 17 I n , ∀n ≥ 1 ;
0
1 1
că există c ∈ ( 0,1) astfel încât f ( c ) = c 2006 . d) ≤ In ≤ , ∀n ≥ 2 ;
17 ( n + 1 ) 17 ( n − 1 )
x2
t3 34
∫ xe dt e) lim
n
( I n + 2 I n + ... + nI n ) = 1 .
0
10. Să se calculeze: lim .
sin 3 x x→0 9. Fie f : [ 0,1] → » continuă cu proprietatea
11. Să se determine aria cuprinsă între 1
a + 2b
parabolele y = x 2 , y 2 = 8 x . ∫ f ( x ) dx = 2
. Să se arate că există
0

c ∈ ( 0,1) astfel încât f ( c ) = ac + b .

10. Să se calculeze:

218
 x
2 t2
lim xe − x
x →∞
∫e dt
0
11. Să se determine volumul corpului
obţinut prin rotaţia subgraficului funcţiei
f : [ 0,1] → » , f ( x ) = xe x în jurul axei
Ox .

Testul 2
Varianta A Varianta B

1. Utilizând sume Darboux inferioare şi 1. Utilizând sume Darboux inferioare şi

2 1
dx dx
superioare să se arate că 0,5 < ∫ < 1. superioare să se arate că 0,6 < ∫ <1.
1
x 0 1 + x2
5 5 2 3
2. Se ştie că: ∫ f ( x ) dx = 3, ∫ f ( x ) dx = 2, 2. Se ştie că: ∫ f ( x ) dx = 5, ∫ f ( x ) dx = 3,
1 4 1 1
7 7 5 5

∫ f ( x ) dx = 5 . Să se calculeze: 1) ∫ f ( x ) dx ; ∫ f ( x ) dx = 2 . Să se calculeze: 1) ∫ f ( x ) dx;

1 5 3 1
7 4 4 3 5 1
2) ∫ f ( x ) dx; 3) ∫ f ( x ) dx; 4) ∫ f ( x ) dx . 2) ∫ f ( x ) dx; 3) ∫ f ( x ) dx; 4) ∫ f ( x ) dx .
4 1 7 2 2 3
p * 3. Se consideră funcţia f : [ 0,1] → » ,
3. Se consideră f : [ 0,1] → », f ( x) = x , p ∈ »
p
1 n −1
k 1 n k f ( x) = x , p ∈ » , p ≥ 2 şi sumele
şi sumele sn = ∑
f  , S n = ∑ f   .
 n
n k =0 n k =1  n  n −1
k1 1 n k
1) Utilizând definiţia integralei definite ca
sn =
 n
∑
f  , S n = ∑ f   .
n k =0 n k =1  n 
1
arie, arătaţi că sn ≤ ∫ *
f ( x ) dx ≤ Sn , ∀n ∈ » . 1) Utilizând defini ţia integralei definite ca
1
0
arie, arătaţi că sn ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ Sn , ∀n ∈ »* .
1
2) Să se arate că Sn − sn = , ∀n ∈ »* . 0
n 1
2) Să se arate că Sn − sn = , ∀n ∈ » * .
1 p + 2 p + ... + n p 1 n
3) Deduceţi că lim =
n →∞ n p+1 p+1 p
1 + 2 + ... + n
p
p
3. Deduceţi că lim p
= .
n →∞ n n p+1

219
 n
4. Se consideră integralele ( I n ) , unde 1 1 ( −1)
1 1
4. Fie şirul ( un ) cu un = 1 − + + ... +
3 5 2n + 1
I 0 = ∫ 1 + t dt , I n = ∫ t n 1 + t dt , ν ∈ »∗ . 1) Să se arate că
0 0
n 1
1) Să se calculeze I 0 , I1 . (1 − t 2 + t 4 + ... + ( −1) t 2 n − = )
1 + t2
2) Arătaţi că şirul ( I n ) este descrescător. n t 2n+ 2
= ( −1) , ∀t ∈ » , ∀n ∈ » * .
1 2 1 + t2
3) Arătaţi că ≤ In ≤ , ∀ n ∈ » * şi 1 1
n+1 n+1 dt t 2n+ 2
determinaţi lim I n . 4) Demonstraţi că 2) Deduceţi că un − ∫ 2
= ( − 1 ) ∫ 1 + t 2 dt .
n →∞ 0 1+ t 0

0 ≤ 2 − 1+ t ≤ (1 − t ) / 2, t ∈ [ 0,1] şi 1
dt 1
3) Arătaţi că un − ∫ 2
≤ .
1  1 1  2 0 1+ t
2n + 3
deduceţi că  +  ≤ In ≤ n + 1 .
2  n+1 n+ 2 π
4) Deduceţi că lim un =
.
Calculaţi lim n I n . 4 n →∞
n →∞
5. 1) Să se determine a , b, c ∈ » astfel încât
5. 1) Să se determine a , b, c ∈ » astfel încât
1 a b c
1 a b c = + + .
= + + . ( x + 1) ( x + 2 ) ( x + 3 ) x + 1 x + 2 x + 3
( x + 1) ( x + 2 ) ( x + 3 ) x + 1 x + 2 x + 3
1
1 2) Fie f : » → », f ( x) = .
2) Fie f : » → », f ( x) = . e + 1 e + 2 ex + 3
x x
x
( x
)(
e +1 e + 2 e + 3 x
)( ) ( )( )( )
dx
dx
1 Să se calculeze: a) ∫ x , a > 0; b) Aria
Să se calculeze: a) ∫ x , a > 0; b) ∫ f ( x ) dx; e +a
e +a 0 regiunii plane cuprinse între graficul lui f ,
n
1  2k − 1  F ( x)
c) lim sn , unde sn = ∑ f  . axa Ox şi dreptele x = 0, x = 1 . c) lim ,
n →∞ n k =1  2n  x→∞ x
unde F este o primitivă a lui f pe » .
6. Să se arate că dacă f : [ 0,1] → » este o
6. Fie f : [ a , b ] → » , a < b o funcţie continuă
funcţie continuă şi există n ∈ »* pentru care
1 cu proprietăţile f ( a ) > a2 şi
1 1
∫ f ( x ) dx = 1 + 2 + ... + n , atunci există b
0 3 ∫ f ( x ) dx < b 3 − a 3 . Să se arate că există
1 − cn a
c ∈ ( 0,1) astfel încât f ( c ) = .
1− c c ∈ ( a , b ) astfel încât f ( c ) = c 2 .
2n +1 2n+1
x 3dx x 2dx
7. Să se calculeze lim n
n →∞
∫ 1 + x4
. 7. Să se calculeze lim n 2
n →∞
∫ 1 + x4
.
2n 2n
π π
4 2 4
cos x dx sin x dx
8. Fie I ( α ) = ∫ 2 2 2
, α ∈ » − {±1,0} 8. Fie I (α ) = ∫ , α ∈ » . Să se
0 sin x + α cos x 0 sin x + α 2 cos x
Să se calculeze lim I (α ) . calculeze lim I (α ) .
α →1 α →1
9. Să se determine funcţia derivabilă 9. Fie f : [ 0, ∞ ) → » , continuă cu
f : » → » cu proprietatea

220
 x t
2x
f ( x ) = x 2 + ∫ e − t f ( x − t ) dt . proprietatea ca ∫ f ( t ) dt = . Se cere
0 0 1 + x2
10. Fie f : [ 0,3] → » , f ( x ) = x 3 − x . f ( 0) .
1) Să se calculeze aria suprafeţei 10. 1) Să se determine aria mulţimii
determinată de graficul funcţiei şi axa Ox. cuprinse între parabolele y 2 = 8 x , y = x 2 .
2) Să se determine volumul corpului obţinut
2) Să se determine volumul corpului obţinut
prin rotirea subgraficului funcţiei în jurul
prin rotirea porţiunii cuprinse între cele
lui Ox.
două curbe, în jurul axei Ox.

Testul 3 (grilă)

Varianta A Varianta B
2
1. Dacă f : » → », f ( x ) = e x are primitivele 1. Dacă F , G : » → » sunt două primitive
2
F , G : » → » , atunci între numerele ale funcţiei f : » → » , f ( x ) = 3 x , atunci
A = F ( e ) − F ( 1) , B = G ( e ) − G ( 1) are loc între numerele A = F ( 3) − F ( 2) , B = G( 3) − G( 2)
relaţia: a) A < B; b) A = B; c) A > B . are loc relaţia: a) A > B; b) A < B; c) A = B .
2 3 2 3
2. Dacă ∫ f ( x ) dx = 1, ∫ f ( x ) dx = 3 , atunci 2. Dacă ∫ f ( x ) dx = 3, ∫ f ( x ) dx = 4,
1 1 0 1
2 2 3

∫ f ( x ) dx este: a) −2; b) 2; c) 3 . ∫ f ( x ) dx = 2 , atunci ∫ f ( x ) dx este: a) 4;

3 1 0
3. Dacă f : » − {−1,0} → » , b) 5; c) 2 .

xn x2 + 1 + 2 x n+ 2 + x n
( ) 3
3. Dacă f : [ 0, ∞ ) → », f ( x ) = lim
f ( x ) = lim
x xn + 1
, atunci ∫ f ( x ) dx n→∞ x n+ 1 + 2n
n→∞
( ) 2 3
5
1 3
este egală cu: a) + ln 2; b) + ln 2;
atunci ∫ f ( x ) dx este egală cu: a) 2 + ln 2;
2
2 2
3 1
5 b) + ln 2; c) + ln 2 .
c) + ln 2 . 2 2
2 n
1
4. Limita lim ∑
n
n2
este egală cu:
4.Limita lim
n →∞ n 2 ∑ k n ek este egală cu:
n →∞ 3 k =1
k =1 (n + k) a) 2; b) 1; c)3.
3 3 3 5. Numărul a pentru care
a) ; b) c) .
4 8; 2 π a
dx
0
2dx 12 ∫ sin 3 x cos 3 x dx = ∫ este egală cu:
x2
5. Numărul a pentru care ∫ ( x + 1) 3 = 0 1
4
a

221
 a 1 1 1
3dx
= −∫ 2
este egal cu: a) a = 1; b) a = 0; a) a = ; b) a = ; c) a = − .
2 4 2
0 ( x + 3) 2 2
x dx
c) a = −1 . 6. Dacă A = ∫ ln ( 1 + x ) dx, Β = ∫ ,
2 2 1 1 1+ x
xdx
6. Dacă A = ∫ ln ( 1 + x ) dx , B = ∫ , atunci: atunci: a) A < B; b) A = B; c) A > B.
1 1
1 +x
e
a) A > B; b) A = B; c) A < B . 7. Dacă I n = ∫ ln n x dx , n ∈ »* , iar
e 1
7. Dacă I n = ∫ x ln n x dx , n ∈ » * , iar
α = lim I n , atunci: 1) a) I n = e − ( n + 1) I n−1;
1 n →∞
α = lim n I n , atunci: 1) a) 2 I n − n I n − 1 = b) I n = e 2 − n I n −1 ; c) I n = e − n I n −1 ( n ≥ 2 )
n→∞
2
= e ; b) 2 I n + n I n−1 = e 2 ; c) 2 I n + n I n = 1 . 2) a) α = 1; b) α = −1; c) α = 0.
e
2) a) α = 1; b) α = e; c) α = e 2 .
2
8. Integrala ∫ ln x dx este egală cu:
1

∫ xe
x −1
8. Integrala dx este egală cu: e
1 e−2 2 ( e − 1) 2 ( e + 1)
a) ; b) ; c) .
a) 2 ( e − 1) ; b) 2e − 1; c) 2e + 1 . e e e
n+1 n+1
2
9. Limita lim
n →∞
∫ e −3 x
dx este egală cu: a) 1; 9. Limita lim
n →∞
∫ 3− x dx este egală cu:
n n

b) −1; c) 0. a) 0; b) 1; c) −∞ .
x x2
t 2 −1
∫ ln 1 + t dt ∫e
2
( ) dt
0 0
10. Limita lim este egală cu: 10. Limita lim este egală cu: a) 1;
x→0 sin 3 x x→0 sin 2 x
1 2 1 1
a) ; b) ; c) 1. b) ; c) 2 .
3 3 e e
11. Aria delimitată de parabolele 3 y = x 2 , 11. Volumul corpului obţinut prin rotaţia
regiunii comune delimitate de parabolele
y 2 = 3 x este egală cu: a) 1; b) 2; c) 3.
3 y = x 2 , y 2 = 3 x , în jurul axei Ox este:
80π 82π 81π
a) ; b) ; c) .
10 11 10

222
3. TESTE DE RECAPITULARE FINALĂ

1. TESTE PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE BACALAUREAT

Testul 1 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore

SUBIECTUL I (30 p.)

► Pentru întrebările 1-5 scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect pe foaia de examen.
(3 p.) 1. Câte numere de 3 cifre se pot forma utilizând numai cifre din mulţimea {1, 2}?
a) 6; b) 7; c) 8; d) 9
(3 p.) 2. Cât este suma 1ˆ + 2ˆ + 3ˆ + 4ˆ + 5ˆ în grupul (
,+) ? a) 3ˆ ; b) 2ˆ ; c) 1ˆ ; d) 0ˆ ?
6
(3 p.) 3. Cât este produsul 1ˆ ⋅ 2ˆ ⋅ 3ˆ ⋅ ... ⋅ 6ˆ în corpul (
7 , +, ⋅) ? a) 6ˆ ; b) 2ˆ ; c) 3ˆ ; d) 4ˆ ?
2
(3 p.) 4. Câte soluţii are ecuaţia 2 x = 2 x în mulţimea numerelor reale?
a) 1; b) 2; c) 3, d) 4.
(3 p.) 5. Care este probabilitatea ca un element din mulţimea {1. 2. .... 10} să fie număr par?
a) 0,4; b) 0,6; c) 0,7; d) 0,5.

► Pentru întrebările 6-10 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.

Se consideră f :  →  , f ( x ) = x 3 + 1 .
(3 p.) 6. Cât este f '( x ), x ∈  ?
1
(3 p.) 7. Cât este ∫ f ( x )dx ?
0
(3 p.) 8. Câte puncte de inflexiune are graficul funcţiei f ?
f ( x ) − f (1)
(3 p.) 9. Cât este lim ?
x→1 x −1
1 x
(3 p.) 10. Cât este lim ∫ f ( t )dt ?
x→∞ x 4 0

► Pentru subiectele II–IV se cer rezolvările complete.

SUBIECTUL II
Se consideră patrulaterul convex ABCD în care AC ∩ BD = {O } .
AC ⋅ BD
(4 p.) a) Să se arate că dacă AC ⊥ BD , atunci suprafaţa patrulaterului este egală cu .
2
(4 p.) b) Să se arate că dacă AC ⊥ BD , atunci OA2 + OB 2 + OC 2 + OD 2 = AB 2 + CD 2 .
(4 p.) c) Să se arate că dacă AC ⊥ BD , atunci AB 2 + CD 2 = AD 2 + BC 2 .
(4 p.) d) Să se determine x ∈  astfel încât să avem egalitatea AB2 = x +OA2 +OB2 −2OA⋅ OBcos 
AOB .
(2 p.) e) Să se arate că dacă AB 2 + CD 2 = AD 2 + BC 2 , atunci AC ⊥ BD .
AC ⋅ BD
(2 p.) f) Să se arate că dacă suprafaţa patrulaterului ABCD este egală cu , atunci AC ⊥ BD .
2

223
SUBIECTUL III (20 p.)
Se consideră o funcţie f :  → , monoton crescătoare pe  , care verifică proprietăţile f (x+y)=f (x)+f (y),
∀x , y ∈  şi f (1) = 1 .
(4 p.) a) Să se verifice că f (0) = 0 .
(4 p.) b) Să se verifice că f (− x ) = − f ( x ), ∀x ∈  .
(4 p.) c) Utilizând metoda inducţiei matematice, să se arate că ∀n ∈ * şi ∀a1 , a2 , ..., an ∈ 
avem f (a1 + a2 + ... + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + ... + f (an ) .
1 1
(4 p.) d) Să se arate că f   = , ∀n ∈ * .
 n  n
(2 p.) e) Să se arate că f ( x ) = x , ∀x ∈  .
(2 p.) f) Utilizând eventual faptul că, pentru orice a < b, a , b ∈  , există r ∈  astfel încât
a < r < b , să se arate că f ( x ) = x , ∀x ∈  .

SUBIECTUL IV (20 p.)

1 1  2
Se consideră şirurile (an ) ,a = 1+ + ... + − ln n +  , ∀n ∈ * ,
n∈* n 2 n 
 3 
1 1  1
(bn )n ∈ * , bn = 1 + + ... + + ln n +  , ∀n ∈ *
2 n 
 2 
1  3  1
şi funcţiile f : (0, ∞) →  şi g : (0, ∞) →  , f ( x ) = − ln  x +  + ln  x +  ,
x +1 
 2 
 2 
1  5  2
g( x ) = − ln  x +  + ln  x +  , ∀x > 0 .
x +1 
 3 
 3 
(4 p.) a) Să se calculeze f '( x ), g '( x ), x > 0 .
(4 p.) b) Să se arate că lim f ( x ) = 0 şi lim g ( x ) = 0 .
x→∞ x→∞
(4 p.) c) Să se verifice că f '( x ) > 0, ∀x > 0 şi g '( x ) < 0, ∀x > 0 .
(2 p.) d) Utilizând rezultatele de la punctele b) şi c), să se arate că f ( x ) < 0 < g ( x ), ∀x > 0 .
(2 p.) e) Să se arate că şirul (an ) este strict crescător şi şirul (bn ) este strict descrescător.
1
(2 p.) f) Să se arate că 0 < bn − an < , ∀n ∈  * .
6n
(2 p.) g) Să se demonstreze că şirul (an ) este convergent şi limita sa are primele două zecimale
egale cu primele două zecimale ale termenului a17 .
(Bacalaureat M1, varianta 1, matematică-informatică, iunie-iulie, 2004)

Testul 2 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore

SUBIECTUL I (30 p.)
► Pentru întrebările 1–5 scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect pe foaia de examen.
(3 p.) 1. Care este restul împărţirii polinomului X 5 − 1 la polinomul X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 ?
a) 0; b) 1; c) – 1; d) X.
(3 p.) 2. Câte submulţimi cu 2 elemente are o mulţime cu 5 elemente? a) 15; b) 5; c) 20; d) 10.

224
(3 p.) 3. Cât este suma 1ˆ + 2ˆ + 3ˆ + ... + 6ˆ în grupul (
7 ,+) ? a) 3ˆ ; b) 2ˆ ; c) 1ˆ ; d) 0ˆ .
(3 p.) 4. Care este probabilitatea ca un element al inelului
10 să fie inversabil faţă de
îmnulţire? a) 0,4; b) 0,3; c) 0,5; d) 0,6.
(3 p.) 5. Câte soluţii reale are ecuaţia 2 x = 3 x ? a) 0; b) 1; c) 2; d) 3.

► Pentru întrebările 6–10 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.

Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = e 2 x + e−2 x .

(3 p.) 6. Cât este f '( x ), x ∈  ?
(3 p.) 7. Care este aria suprafeţei plane cuprinsă între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele x = 0
şi x = 1?
(3 p.) 8. Câte puncte de inflexiune are graficul funcţiei f ?
f ( x ) − f (0)
(3 p.) 9. Cât este lim ?
x →0 x
(3 p.) 10. Câte puncte de extrem local are funcţia f?

► Pentru subiectele II-IV se cer rezolvări complete.

SUBIECTUL II (20 p.)

 = CAE
Într-un plan se consideră triunghiul ABC şi punctele D, E ∈ ( BC ) astfel încât BAD  =α.
Dacă XYZ este un triunghi, notăm cu S XYZ suprafaţa sa.
(4 p.) a) Să se determine numărul real x pentru care avem egalitatea S XYZ = xAB ⋅ AD sin α .
S ⋅S BD ⋅ BE
(4 p.) b) Să se arate că BAD BAE = .
SCAD ⋅ SCAE CD ⋅ CE
S BAD ⋅ S BAE AB 2
(4 p.) c) Să se arate că = .
SCAD ⋅ SCAE AC 2
BD ⋅ BE ⋅ AC 2
(4 p.) d) Să se calculeze expresia .
CD ⋅ CE ⋅ AB 2
BD AB 2
(2 p.) e) Să se arate că, dacă în plus, AE este mediană, atunci = .
CD AC 2
BM ⋅ BN AB 2 .
(2 p.) f) Să se arate că dacă punctele M , N ∈ ( BC ) şi = , atunci 
BAM = CAN
CM ⋅ CN AC 2

SUBIECTUL III (20 p.)

3 2 1 1 0 0
   
Se consideră matricele A = 6 4 2 , I 3 = 0 1 0 şi B = I 3 + A .
9 6 3 0 0 1
(4 p.) a) Să se calculeze determinantul şi rangul matricei A.
1
 
(4 p.) b) Dacă X = 2 şi Y = (3 2 1) să se calculeze matricea S = A − X ⋅ Y .
 
3

(4 p.) c) Să se verifice că A2 = 10 ⋅ A .

225
 1
(4 p.) d) Să se arate că matricea B este inversabilă şi inversa sa este matricea B−1 = I 3 − A.
11
(2 p.) e) Să se găsească trei matrice U , V , W ∈ M 3 (») de rang 1, astfel încât B = U + V + W .
(2 p.) f) Să se arate că oricare ar fi două matrice C , D ∈ M 3 () de rang 1, avem C + D ≠ B .

SUBIECTUL IV (20 p.)

x
Se consideră funcţiile fn :  → , definite prin f0 ( x) = 1 −cos x şi fn+1( x) = ∫ fn(t )dt , ∀n ∈, ∀x ∈  .
0
(4 p.) a) Să se verifice că f1 ( x ) = x − sin x , ∀x ∈  .
(4 p.) b) Să se calculeze f 2 ( x ), x ∈  .
(2 p.) c) Utilizând metoda inducţiei matematice, să se arate că
x 2n+1 x 2n−1 n x n+1
f 2n+1 ( x ) = − + ... + (−1) + (−1) sin x , ∀n ∈  , ∀x ∈  .
(2n + 1)! (2n − 1)! 1!
(4 p.) d) Să se arate că graficul funcţiei f1 nu are asimptotă la ∞ .
xn
(2 p.) e) Să se arate că 0 ≤ f n ( x ) ≤ 2 ⋅ , ∀n ∈  , ∀x > 0
n!
xn
(2 p.) f) Să se arate că lim = 0, ∀x > 0 .
n→∞ n !
 3 5 2 n +1 
(2 p.) g) Să se arate că lim  x − x + x + ... + (− 1)n x  = sin x , ∀ x ∈  .
n→∞  1! 3! 5! (2 n + 1)! 
(Bacalaureat, M1, varianta 3, matematică-informatică, iunie-iulie, 2004).

Testul 3 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

SUBIECTUL I (30 p.)

► Pentru întrebările 1–5 scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect pe foaia de examen.

(3 p.) 1. Câte soluţii are ecuaţia xˆ 2 = xˆ în inelul
6 ? a) 1; b) 2; c) 3; d) 4.

(3 p.) 2. Câte elemente inversabile faţă de înmulţire are inelul
6 ? a) 2; b) 3; c) 1; d) 4.
(3 p.) 3. Cât este C92 ? a) 81; b) 72; c) 36; d) 18.
(3 p.) 4. Care este suma elementelor inelului
6 ? a) 1ˆ ; b) 0ˆ ; c) 2ˆ ; d) 3ˆ .
(3 p.) 5. Care este probabilitatea ca un element al mulţimii {1, 2, 3, …, 10} să se dividă cu 3?
a) 0,3; b) 0,4; c) 0,5; d) 0,2.

► Pentru întrebările 6–10 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.

Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = x 5 − 5 x .
(3 p.) 6. Cât este f '( x ), x ∈  ?
f ( x ) − f (0)
(3 p.) 7. Cât este lim ?
x→0 x
f ( x)
(3 p.) 8. Cât este lim ?
x→∞ x 5

226
(3 p.) 9. Câte puncte de extreme local are funcţia f?
1
(3 p.) 10. Cât este ∫ f ( x )dx ?
−1

► Pentru subiectele II–IV se cer rezolvări complete.

SUBIECTUL II (20 p.)
În sistemul cartezian de coordonate xOy se consideră punctele A(0,1), B(1,0) şi C(1,1).
(4 p.) a) Să se calculeze lungimea segmentului AB.
(4 p.) b) Să se determine panta dreptei AB.
(4 p.) c) Să se scrie ecuaţia dreptei AC.
(4 p.) d) Să se calculeze aria triunghiului ABC.
(2 p.) e) Să se găsească un punct M în planul triunghiului ABC diferit de punctele A, B şi C,
astfel încât lungimile segmentelor MA şi MB să fie numere naturale.
(2 p.) f) Să se găsească M în planul triunghiului ABC, diferit de punctele A, B şi C, astfel încât
lungimile segmentelor MA şi MB să fie numere iraţionale.

SUBIECTUL III (20 p.)

1 0 0 1 1 0 1 0 0
     
Se consideră matricele A = 1 −1 0; B = 0 −1 0 şi I 3 = 0 1 0 .
     
0 0 1 0 0 1 0 0 1
(4 p.) a) Să se calculeze AB şi BA.
(4 p.) b) Să se calculeze determinatul şi rangul matricei A.
(4 p.) c) Să se verifice că A2 = B 2 = I 3 .
(4 p.) d) Să se arate că matricea A este inversabilă şi să se determine inversa sa.
(2 p.) e) Să se calculeze determinatul matricei X = A + A2 + ... + A2004 .
n
(2 p.) f) Să se arate că ( AB ) ≠ I 3 , ∀n ∈ * .

SUBIECTUL IV (20 p.)

2004
Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = ( x + 4) − x 2004 .
(4 p.) a) Să se calculeze f '( x ), x ∈  .
(4 p.) b) Să se verifice că f (−2 − x ) + f (−2 + x ) = 0, ∀x ∈  .
(4 p.) c) Să se arate că funcţia f este strict crescătoare pe  .
(4 p.) d) Se să rezolve ecuaţia f ( x ) = 0 .
0
(2 p.) e) Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
−4
(2 p.) f) Să se determine intervalele de convexitate şi concavitate ale funcţiei.
(Bacalaureat, M1, varianta 3, Ştiinţe ale naturii, august-septembrie, 2004)

Testul 4 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

SUBIECTUL I (30 p.)

► Pentru întrebările 1–16 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.

(3 p.) 1. Cât este produsul 1ˆ ⋅ 2ˆ ⋅ ... ⋅ 8ˆ în inelul (
9 , +, ⋅) ?

(3 p.) 2. Care este probabilitatea ca un element n din mulţimea {1, 2, 3, 4, 5} să verifice relaţia
2n ≤ n + 2 ?

227
(3 p.) 3. Dacă funcţia f :  →  , f ( x ) = 2 x + 3 şi g :  →  este inversa sa, cât este g (1) ?
(3 p.) 4. Câte submulţimi nevide, cu cel mult două elemente are mulţimea {1, 2, 3, 4} ?
(3 p.) 5. Câte soluţii reale are ecuaţia x 2 + 3 x + 2 = 0 ?
Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = x 4 − 2 x 2 + 1 .
(3 p.) 6. Cât este f '( x ), x ∈  ?
1
(3 p.) 7. Cât este ∫ f ( x )dx ?
0
(3 p.) 8. Câte puncte de extreme local are funcţia f?
(3 p.) 9. Câte puncte de inflexiune are graficul funcţiei f?
n +1
(3 p.) 10. Cât este lim ?
n→∞ n

SUBIECTUL II (20 p.)

(4 p.) 11. Care este ecuaţia dreptei care trece prin punctele A(4,5) şi C (5,4) ?
(4 p.) 12. Care este lungimea segmentului cu capetele în punctele A(4,5) şi C (5,4) ?
(4 p.) 13. Care este conjugatul numărului complex 1 + i ?
(4 p.) 14. Cât este cos 0 ?
(2 p.) 15. Care este aria triunghiului cu vârfurile în punctele A(4,5), B (1,1) şi C (5,4) ?
(2 p.) 16. Care este suma soluţiilor complexe nereale ale ecuaţiei x 3 − 1 = 0 ?

► Pentru subiectele III–IV se cer rezolvări complete.

SUBIECTUL III (20 p.)
 2 3    
Se consideră matricele A =  , O = 0 0, I = 1 0 şi menţiunea I ( A) = {aA + bI a, b ∈ } .
−1 −1 2 0 0 2 0 1 2

(4 p.) a) Să se arate că O2 ∈ I ( A) şi I 2 ∈ I ( A) .
(4 p.) b) Să se verifice că, A2 = A + I 2 = O2 .
(4 p.) c) Să se calculeze determinantul şi rangul matricei A.
(4 p.) d) Să se arate că A2005 = A .
(2 p.) e) Să se arate că dacă B ∈ M2 ( ) şi AB = BA , atunci B ∈ I ( A) .
(2 p.) f) Să se arate că oricare Y ∈ I ( A), Y ≠ O2 este inversabilă.

SUBIECTUL IV (20 p.)

Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = arctg( x + 2) − arctg x .
(4 p.) a) Să se calculeze f '( x ), x ∈  .
f ( x ) − f (0)
(4 p.) b) Să se calculeze lim .
x →0 x
(4 p.) c) Să se arate că funcţia f este strict crescătoare pe (−∞,−1 şi strict descrescătoare pe
1, +∞) .

π
(2 p.) d) Să se arate că 0 < f ( x ) ≤ , ∀x ∈  .
2
(2 p.) e) Să se determine ecuaţia asimptotei la graficul funcţiei f către −∞ .

228
 ( )
x 1 1
(4 p.) f) Să se arate că ∫ arctg(t + a)dt = ( x + a)arctg( x + a) − ln ( x + a)2 +1 + ln(a2 +1) −a arctg a ,
0 2 2
∀x ∈  , ∀a ∈ * .
(Bacalaureat, M1, varianta 2, Şiinţele naturii, iunie-iulie, 2005)

Testul 5 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore

► Pentru întrebările 1–5 scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect pe foaia de examen.
SUBIECTUL I (30 p.)
(3 p.) 1. Cât este suma C50 − C51 + C52 − C53 + C54 − C55 ? a) – 1; b) 0; c) 1; d) 5.
1 + 2i 1
(3 p.) 2. Cât este modulul numărului complex z = ? a) 1; b) 2; c) 3; d) .
2−i 2
(3 p.) 3. Câte soluţii are ecuaţia log 2 x + 2log x 2 = 3 ? a) 0; b) 2; c) 3; d) 1.
(3 p.) 4. Câte funcţii bijective f : A → A, A = {a , b, c} există? a) 1; b) 2; c) 6; d) 2.

(3 p.) 5. Cât este suma pătratelor rădăcinilor ecuaţiei x 4 − 2 x 3 + 3 x 2 − 2 x + 2 = 0 ?

a) 1; b) – 1; c) – 2; d) 0.

►Pentru întrebările 6–10 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.

x3
Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = .
x2 + 1
(3 p.) 6. Câte asimptote are graficul lui f?
10
(3 p.) 7. Cât este suma ∑ f (k ) ?
k =−10
1
(3 p.) 8. Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
−1
(3 p.) 9. Câte puncte de extrem are funcţia f?
(3 p.) 10. Să se precizeze o primitivă F a lui f pe  cu F(0) = 0.

►Pentru subiectele II-IV se cer rezolvări complete.

SUBIECTUL II
Se consideră în planul xOy dreptele de ecuaţii: (d1 ) : y + 5 x −18 = 0, (d2 ): 5 x + y −18 = 0,
(d 3 ): 3 y + 2 x − 2 = 0 . Notăm d1 ∩ d2 = {B}, d2 ∩ d3 = {C }, d1 ∩ d 3 = { A} .
(4 p.) a) Să se determine coordonatele punctelor A, B, C.
(4 p.) b) Să se calculeze lungimile segmentelor AB, AC, BC.
(4 p.) c) Să se arate că sin 2 A + sin 2 C = 1 .
(4 p.) d) Să se scrie ecuaţia medianei B.
(4 p.) e) Să se determine raza cercului circumscris triunghiului ABC.

SUBIECTUL III (20 p.)

a b 
 
Fie M =   a , b, c , d ∈
, a + b = c + d  ⊂ M (
) .
  
  2
 c d 
 
(4 p.) a) Să se arate că M este o parte stabilă a lui M2 (
) în raport cu adunarea matricelor.

229
(4 p.) b) Să se arate că M este o parte stabilă a lui M2 (
) în raport cu înmulţirea matricelor.
(4 p.) c) Să se arate că ( M , ⋅) este monoid.
a b 
(4 p.) d) Să se arate că matricea M =   ∈ M este element inversabil al monoidului M dacă
 c d 
şi numai dacă (a + b)(a − c ) = ±1 .
 a 1 − a  
(4 p.) e) Să se arate că mulţimea M1 =   a ∈
 este un subgrup al grupului
a − 1 2 − a  
 
elementelor inversabile din M.

SUBIECTUL IV (20 p.)

x2
Se consideră funcţia f :  0, ∞) →  , f ( x ) = .
x +1
1
(4 p.) a) Să se arate că f ( x ) = x − 1 + , ∀x ≥ 0 .
x +1
(4 p.) b) Să se arate că f admite primitive şi să se determine acestea.
1
(4 p.) c) Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
0
1 2  n
(4 p.) d) Dacă an = f   + f   + ... + f   , n ∈ * să se arate că
 n   n   n 
 1 1 1  n −1
an = n  + + ... +  − , ∀n ∈ * .
 n + 1 n + 2 2n  2
an
(4 p.) e) Să se calculeze lim .
n→∞ n

Testul 6 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore

► Pentru întrebările 1–5 scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect pe foaia de examen.
SUBIECTUL I (30 p.)
(3 p.) 1. Cât este suma 2 +4 + 6 + … + 100? a) 1000; b) 2500; c) 2550; d) 3000.
(3 p.) 2. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei ( )
x − 2 x2 − 3 x < 0 este: a)  2, ∞) ; b)  2, 3) ; c) (0, 3) ; d) ∅ .

(3 p.) 3. Cât este C52 + A42 ? a) 22; b) 23; c) 24; d) 26.

n 1 1
(3 p.) 4. Pentru şirul (an ) , an = are loc inegalitatea an − < dacă:
n 2n + 1 2 100
a) n ≥ 20 ; b) n ≥ 23 ; c) n ≥ 25 ; d) n ≥ 30 .
(3 p.) 5. Care este probabilitatea ca alegând un număr k ∈ {1,2,...,20} să avem i k = −i şi

 −1 + i 3 k 1 1 1 1
  = 1 ? a) ; b) ; c) ; d) .
 2  2 3 5 10

230
► Pentru întrebările 6-10 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.
Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = x 2 + 1 − x .

(3 p.) 6. Să se arate că x 2 + 1 f '( x ) + f ( x ) = 0, ∀ ∈  .

f ( x ) − f (0)
(3 p.) 7. Cât este lim ?
x →0 x
(3 p.) 8. Câte asimptote are graficul funcţiei f?
1
f ( x)
(3 p.) 9. Să se calculeze lim (1 + f ( x )) .
x→∞
1
(3 p.) 10. Să se determine ∫ x 2 + 1 f ( x )dx .
−1

► Pentru subiectele II–IV se cer rezolvările complete.

SUBIECTUL II (20 p.)
În sistemul de coordonate xOy se consideră punctele A(−2,1), B (1, −2); C (4, 2) .
(4 p.) a) Să se scrie ecuaţia dreptei AB.
(4 p.) b) Să se determine punctul D din plan pentru care ABCD este paralelogram.
(4 p.) c) Să se determine aria palalelogramului ABCD.
(4 p.) d) Să se arate că a , b, c , d ∈  sunt afixele vârfurilor A, B, C, D, atunci:
2 2  2 2
c − a + d − b = 2 b − a + c − b  .
 
  
(4 p.) e) Exprimaţi vectorii BA, BC , BD în funcţie de vectorii i şi j şi verificaţi egalitatea
  
BD = BA + BC .

SUBIECTUL III (20 p.)

−1 −1 0 1 0 0 0 0 0
     
Se consideră matricele A =  1 0 0 , I 3 = 0 1 0 şi O3 = 0 0 0 .
     
0 0 1 0 0 1 0 0 0
(6 p.) a) Să se calculeze determinantul şi rangul matricei A.
(4 p.) b) Să se calculeze matricele A2 şi A3 .
(4 p.) c) Să se verifice că A3 + A2 + A = O3 .
(2 p.) d) Să se găsească o matrice B ∈ M3 ( ), B ≠ O3 cu proprietatea AB = BA = O3 .

(2 p.) e) Să se arate că A2005 = A.

(2 p.) f) Să se arate că I 3 ≠ aA + bA2 + cA3 , ∀a , b, c ∈  .

SUBIECTUL IV (20 p.)

1 xn 1 dx
Fie şirul (an ) cu termenul general an = ∫ dx , n ∈ * , a0 = ∫ .
0 1 + x2 0 1+ x
2

(4 p.) a) Să se calculeze a0 şi a1 .

231
 1
(4 p.) b) Să se arate că an+2 + an = , ∀n ∈  .
n+1
(4 p.) c) Stabiliţi dacă (an ) este convergent.
1 1
(4 p.) d) Arătaţi că ≤ an ≤ , ∀n ≥ 2 .
2(n + 1) 2(n − 1)
(4 p.) e) Calculaţi lim (nan ) .
n→∞

Testul 7 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

SUBIECTUL I (30 p.)
► Pentru întrebările 1–5 scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect pe foaia de examen.
1 1 1 2005 2006
(3 p.) 1. Cât este suma + + ... + ? a) ; b) ; c) 2005; d) 2006.
1⋅ 2 2⋅ 3 2005 ⋅ 2006 2006 2005
(3 p.) 2. Câte submulţimi cu 3 elemente are o mulţime cu 5 elemente? a) 8; b) 9; c) 10; d) 11.
(3 p.) 3. Cât este suma 1 + i + i 2 + ... + i 2006 ? a) i; b) –i; c) 0; d) 1
(3 p.) 4. Care este probabilitatea ca numărul log 2 n, n ∈ 1, 64  ∩  să fie întreg?
7 5 1
a) ; b) ; c) 0; d) .
64 64 2
(3 p.) 5. Dacă matricea A ∈ M2 ( ) , are det (A) = 3, atunci det (2A) este egal cu:
a) 6; b) 12; c) 9; d) 18.

► Pentru întrebările 6-10 scrieţi doar răspunsurile pe foaia de examen.

 1
Se consideră funcţia f : (0, ∞) →  , f ( x ) = ln 1 + 
 x 
(3 p.) 6. Cât este derivata funcţiei?
f ( x ) − f (1)
(3 p.) 7. Cât este limita lim ?
x→1 x −1
(3 p.) 8. Cât este suma f (1) + f (2) + ... + f ( n)?
(3 p.) 9. Să se determine o primitivă F a lui f cu lim F ( x ) = 1 .
x
0
2
(3 p.) 10. Cât este ∫ f ( x )dx ?
1

SUBIECTUL II (20 p.)

În planul xOy se consideră punctele A, B, C de afixe a = 1 + i , b = 1 − i şi respectiv c = (1 − 3 )i .

(4 p.) a) Să se calculeze AB, AC, BC.
(4 p.) b) Să se determine aria triunghiului ABC.
(4 p.) c) Să se determine raza cercului circumscris triunghiului ABC.
(4 p.) d) Să se precizeze afixul ortocentrului triunghiului ABC.
   
(4 p.) e) Să se calculeze OA, OB , OC , OG în funcţie de versorii i , j şi să se arate că
 1   
(
OG = OA + OB + OC .
3
)

232
SUBIECTUL III (20 p.)

Fie ecuaţia x 3 + ax 2 + bx + c = 0 cu coeficienţi reali şi având rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ 

(4 p.) a) Să se determine a , b, c dacă x1 = 1, x2 = 2,, x3 = 3 .
(4 p.) b) Să se arate că rădăcinile sunt în progresie aritmetică dacă şi numai dacă 2a3 −9ab+27c =0 .
(4 p.) c) Să se arate dacă a 2 < 2b , atunci ecuaţia nu are toate rădăcinile reale.
(4 p.) d) Să se formeze o ecuaţie cu rădăcinile y1 = 2 x1 + x2 + x3 , y2 = 2 x2 + x1 + x3 ,
y3 = 2 x3 + x1 + x2 .
(4 p.) e) Să se arate că dacă a = b = c + 1 = 0 , atunci mulţimea rădăcinilor ecuaţiei date
formează un grup în raport cu înmulţirea numerelor complexe.

SUBIECTUL IV (20 p.)

n
1 − (1 − x )
Se consideră funcţia f : (0,1 →  , f ( x ) = , n ∈ * .
x
(4 p.) a) Să se calculeze lim f ( x ) .
x →0
x>0
 f ( x ),
 x ∈ (0,1
(4 p.) b) Să se arate că funcţia g :  0,1 →  , g ( x ) =  este integrabilă.

 x =1
n,

( )
1 1
(4 p.) c) Să se arate că ∫ g ( x )dx = ∫ 1 + x + x 2 + ... + x n+1 dx .
0 0
n k−1
(4 p.) d) Să se arate că f ( x ) = ∑ (−1) C nk x k−1 , ∀x ∈ (0,1 .
k =1
n 1 n (−1)k−1
(4 p.) e) Să se arate că ∑ = ∑ C nk .
k =1 k k =1 k

Testul 8 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

► La toate subiectele se cer rezolvări cu soluţii complete.

SUBIECTUL I (20 p.)

În sistemul cartezian xOy se consideră punctele A(0, −5), B (−1,2), C (4,7), D (5,0) .
(4 p.) a) Să se determine a , b ∈  , astfel încât punctele A(0, −5) şi C (4,7) să aparţină dreptei
ax + by = 5 .
(4 p.) b) Să se determine coordonatele centrului de greutate al triunghiului BCD.
(4 p.) c) Să se arate că dreptele AC şi BD sunt perpendiculare.
(4 p.) d) Să se calculeze aria triunghiului ABC.
(2 p.) e) Să se rezolve ecuaţia sin 3 x = 0, x ∈ (0, 2π) .
(2 p.) f) Să se determine modulul, numărului complex (3 + 4i )⋅ (−1 − i ) .

SUBIECTUL II (30 p.)

2
(3 p.) 1. a) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 2 x = 2 .

233
 ( )
50
(3 p.) b) Să se determine al treilea termen al dezvoltării 2x − 3 x .

(3 p.) c) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f = X 4 la polinomul g = X2 −3X .

(3 p.) d) Să se arate că numărul 2007 aparţine progresiei aritmetice 2, 7, 12, 17, … .
(3 p.) e) Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = x 2 − 4 x + 6 . Să se determine f ( f (2)) .

2. Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = e 2 x , ∀x ∈  .
(3 p.) a) Să se calculeze f '( x ), x ∈  .
(3 p.) b) Să se arate că f este strict crescătoare pe  .
(3 p.) c) Să se arate că f este convexă pe  .
(3 p.) d) Să se determine asimptota orizontală spre −∞ la graficul funcţiei f.
(3 p.) e) Să se determine ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul A(0,1) .

SUBIECTUL III (30 p.)

 a −b 
 a −b
Se consideră mulţimea M = A =  a, b ∈ 
  şi funcţia f :  → M, f (a + ib) =  . Se consideră

 b a  
 
b a 
 
cunoscute formulele cos ( x + y ) = cos x ⋅ cos y − sin x ⋅ sin y şi sin( x + y) = sin x ⋅ cos y + sin y ⋅ cos x .
(4 p.) a) Să se arate că f ( z 1 ⋅ z2 ) = f ( z1 )⋅ f ( z2 ), z1 , z2 ∈  .

(4 p.) b) Să se arate că dacă a 2 + b 2 = r 2 , r ∈  0, ∞) atunci există t ∈  0, 2π) astfel ca a = r cos t

şi b = r sin t .
r cos t −r sin t n cos nt − sin nt 
(4 p.) c) Să se arate că   = r n   , ∀n ∈  ∗ .
 r sin t r cos t   sin nt cos nt 
a −bn an −bn 
( )
n
(2 p.) d) Să se arate că, dacă   =   atunci an2 + bn2 = a 2 + b 2 , ∀n ∈ ∗ .
b a   bn an 

(2 p.) e) Să se arate că dacă a 2 + b 2 < 1 atunci lim an = lim bn = 0 .

n→∞ n→∞
 3 −1  3 −1
(2 p.) f) Să se arate că dacă matricea X ∈ M 2 ( ) verifică relaţia   X = X   ,
 − 3   1 3 
atunci X ∈ M .
1  3 −1
(2 p.) g) Să se determine numărul matricelor X ∈ M2 () care verifică ecuaţia X 2007 =   .
2  1 3 

SUBIECTUL IV (20 p.)

1
Se consideră şirul (an ) definit prin a0 = 1 şi an+1 = an + , n≥0 .
n≥0 a n
(4 p.) a) Să se arate că şirul (an ) este strict crescător.
n≥0

(4 p.) b) Să se arate că an2+1 > an2 + 2 , pentru orice n ∈  .

234
(4 p.) c) Să se arate că lim an = +∞ .
n→∞n
1 1
(2 p.) d) Să se arate că 2 n + 1 < an < (2n + 1) + 1 ++ ... + , ∀n ≥ 1 .
3 2n − 1
1 1
(2 p.) e) Să se arate că dacă < ln ( x + 1)− ln x < , ∀x ∈ (0, ∞) .
x +1 x
an
(2 p.) f) Să se arate că lim = 2.
n→∞ n
1 1 
g) Să se arate că lim  + + ... +  = ∞ .
1
(2 p.)
n→∞ 1 a a 2 a n 
(Varianta 34, M1, Matematică - informatică, 2007)

Testul 9 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

► La toate subiectele se cer rezolvări cu soluţii complete.

SUBIECTUL I (20 p.)

4 − 3i
(4 p.) a) Să se calculeze modulul numărului complex .
4 + 3i
(4 p.) b) Să se calculeze lungimea segmentului cu capetele în punctele A(3, −2) şi C (4,−3) .

(4 p.) c) Să se calculeze produsul de numere complexe p = i ⋅ i 3 ⋅ i 5 ⋅ i 7 .

(4 p.) d) Să se determine a , b ∈  , astfel încât punctele A(3, −2) şi C (4,−3) să fie pe dreapta de
ecuaţie x + ay + b = 0 .
(2 p.) e) Să se calculeze aria triunghiului cu vârfurile în punctele A(3,−2), B (2, 2) şi C (4,−3) .
2
(2 p.) f) Să se determine a , b ∈  astfel încât să avem egalitatea de numere complexe (5 + 6i ) = a + bi .

SUBIECTUL II (30 p.)

1.
(3 p.) a) Să se calculeze elementul 2ˆ 2006 în (
8 ,⋅) .
(3 p.) 3 −C7 + C8 .
b) Să se calculeze expresia E = C10 10 8
(3 p.) c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale strict pozitive ecuaţia log 5 x = −2 .
(3 p.) d) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 16 x − 2 = 0 .
(3 p.) e) Să se calculeze probabilitatea ca un element n ∈ {1, 2, 3, 4, 5} să verifice relaţia 3n > 10 .
2. Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = x 5 + 7 x − 3 .
(3 p.) a) Să se calculeze f '( x ), x ∈  .
1
(3 p.) b) Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
0
f ( x ) − f (0)
(3 p.) c) Să se calculeze lim .
x →0 x
(3 p.) d) Să se arate că funcţia f este strict crescătoare pe  .

235
 ln n + 3
(3 p.) e) Să se calculeze lim .
n→∞ n − 2
ln

SUBIECTUL III (20 p.)

Pe M 2 ( ) se consideră legea de compoziţie X ∗ Y = X ⋅ Y + X + Y , X , Y ∈ M 2 ( ) şi mulţimea
 a b  
 , a ≠ −1
G =  A ∈ M 2 ( ) A =  .

 0 a  

 
(4 p.) a) Să se arate că „ ∗ ” este lege de compoziţie pe G.
(4 p.) b) Să se arate că legea „ ∗ ” este asociativă.
(4 p.) c) Să se determine elementul neutru E ∈ M 2 ( ) , în raport cu legea „ ∗ ”.
1 0
(2 p.) d) Să se determine simetrica matricei I 2 =   în raport cu legea „ ∗ ”.
0 1
(2 p.) e) Să se determine matricele X ∈ G care verifică ecuaţia X ∗ X = 3 I 2 .
a b n
(2 p.) f) Să se determine   , pentru n ∈ ∗ .
0 a 
(2 p.) g) Utilizând metoda inducţiei matematice, să se arate că

( )
I 2 ∗ I 2 ∗ ... ∗ I 2 = 2n − 1 I 2 , ∀n ∈ , n ≥ 2 .
  
n ori I n

SUBIECTUL IV (20 p.)

Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = x + cos x , x ∈  şi şirul (an )n∈


, cu a0 ∈ (0, π ) şi
an+1 = f (an ), n ∈  .
(4 p.) a) Să se arate că funcţia f este strict crescătoare şi bijectivă. Pentru fiecare n ∈  , notăm
cu bn unica soluţie a ecuaţiei f ( x ) = n .
(4 p.) b) Să se arate că şirul (bn ) este strict crescător.
n∈

(4 p.) c) Să se arate că lim bn = ∞ .
n→∞
bn
(2 p.) d) Să se arate că lim =1 .
n→∞ n
 π
(2 p.) e) Să se arate că dacă a0 ∈ 0,  atunci şirul (an ) este strict crescător.
 2  n∈

π 
(2 p.) f) Să se arate că dacă a0 ∈  , π atunci şirul (an ) este strict descrescător.
 2  n∈


g) Să se arate că pentru orice a0 ∈ (0, π ) şirul (an )

π
(2 p.) este convergent şi lim an = .
n∈
 n→∞ 2
(Varianta 46, M1, Matematică - informatică, 2007)

236
Testul 10 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.
► La toate subiectele se cer rezolvări cu soluţii complete.

SUBIECTUL I (20 p.)

În sistemul cartezian xOy se consideră punctele A(−1,1), B (1, −1), C (2,0) .
(4 p.) a) Să se determine lungimea segmentului BC.
(4 p.) b) Să se determine aria triunghiului ABC.
(4 p.) c) Să se determine coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC.
(4 p.) ( )
d) Să se calculeze cos Aˆ .
(2 p.) e) Să se determine panta dreptei AB.
2 2
(2 p.) f) Să se arate că punctele A, B, C aparţin cercului de ecuaţie (2 x − 1) + (2 y − 1) − 10 = 0 .

SUBIECTUL II (30 p.)

9
1. Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = (1 + x ) .
(3 p.) a) Să se calculeze f (−1) ,
(3 p.) b) Să se calculeze suma C90 − C91 + C92 − ... − C99 .
(3 p.) c) Să se determine numărul de termeni iraţionali din dezvoltarea binomului f ( 2).
(3 p.) d) Să se determine al treilea termen al dezvoltării binomului f ( 2).
(3 p.) e) Să se calculeze 5ˆ 7 în
7 .
x
2. Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = .
x2 + 1
(3 p.) a) Să se calculeze f '( x ), x ∈  .
(3 p.) b) Să se verifice că f (− x ) = − f ( x ), ∀x ∈  .
2
f ( x) −
(3 p.) c) Să se calculeze lim 5 .
x→2 x−2
(3 p.) d) Dacă F este primitiva lui f care verifică relaţia F (0) = 1 , să se calculeze F (1) .
2
(3 p.) e) Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
−2
SUBIECTUL III (20 p.)
1 2 3 1 0 0 1 1 1
     
Se consideră matricea A = 2 4 6 , I 3 = 0 1 0 şi J = 1 1 1 .
     
3 6 9 0 0 1 1 1 1
(4 p.) a) Să se calculeze determinantul şi rangul matricei A.
(4 p.) b) Să se determine a ∈  astfel încât A2 = a ⋅ A .
(4 p.) c) Să se arate că există a ∈  astfel încât An = a n−1 A, ∀n ∈ ∗ .
(2 p.) d) Să se arate că există matricea coloană C ∈ M 3,1 ( ) şi o matrice linie L ∈ M1,3 ( ) ,
astfel ca A = C ⋅ L .

237
(2 p.) e) Să se arate că matricea I 3 + A este inversabilă şi să se determine b, c ∈  astfel încât

( I 3 + A)−1 = bI 3 + cA .
1 
f) Să se arate că pentru x , y ∈  , n ∈ ∗ avem: ( xI 3 + yJ ) = x n I 3 + ( x + 3 y ) − y n  J .
n n
(2 p.)
3 
(2 p.) g) Să se arate că dacă x ≠ 0 şi x + 3 y ≠ 0 atunci matricea xI 3 + yJ este inversabilă şi să se
determine inversa acesteia.

SUBIECTUL IV (20 p)
1
Se consideră funcţia f : 1, ∞) →  , f ( x ) = pentru α > 0 şi şirurile (an )n≥1 , (bn )n≥1
xα
1 1 n
definite prin relaţiile an = 1 + + ... + , b = f ( x )dx , ∀n ∈ ∗ .
α α n ∫
2 n 1
(4 p.) a) Să se arate că şirul (an ) este crescător.
n≥1
(4 p.) b) Să se arate că funcţia f este descrescătoare.
k +1
(4 p.) c) Să se demonstreze că f (k + 1) ≤ ∫ f ( x )dx ≤ f ( k ), ∀k ∈ ∗ .
k
(2 p.) d) Să se demonstreze inegalităţile an − 1 ≤ bn ≥ an−1 , ∀n ∈  , n ≥ 2 .
(2 p.) e) Pentru α > 1 , să se calculeze lim bn .
n→∞
(2 p.) f) Să se arate că (an ) este convergent pentru α > 1 şi divergent pentru α ≤ 1 .
n≥1
(2 p.) g) Să se arate că şirul (an − bn ) este convergent, ∀α > 0 .
n≥1
(Varianta 56, M1, Matematică - informatică, 2007)

Testul 11 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

► La toate subiectele se cer rezolvări cu soluţii complete.

SUBIECTUL I (20 p)

(4 p.) a) Să se calculeze sin 900 + sin 2700 .

(4 p.) b) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie al dreptelor d1 : x − y = 0 şi
d2 : 2 x + y − 6 = 0 .
(4 p.) c) Să se determine α ∈  , ştiind că dreptele d1 : x − y = 0 şi d 2 : αx + y − 6 = 0 sunt
perpendiculare.
(4 p.) d) Să se calculeze produsul scalar al vectorilor u = 3i − j şi v = −i + 3 j .
x2 y2
(2 p.) e) Să se determine ecuaţia tangentei la hiperbola − = 1 dusă prin punctul A(3,2) .
6 8
(2 p.) f) Să se determine aria unui triunghi care are laturile exprimate prin numere naturale şi
are perimetrul egal cu 6.

SUBIECTUL II (30 p)
1. Se consideră funcţiile f , g :  →  , f ( x ) = 2 x şi g ( x ) = x 2 .
(3 p.) a) Să se calculeze ( f  g )(−1) şi ( g  f )(−1) .

238
(3 p.) b) Să se arate că f ( x + y ) = f ( x )⋅ f ( y ), ∀x , y ∈
.
(3 p.) c) Să se rezolve în
ecuaţia f (2 x ) = 2 f ( x ) .
(3 p.) d) Să se calculeze suma f (0) + f (1) + ... + f (9) .
(3 p.) e) Să se calculeze probabilitatea ca un element al mulţimii {0, 1, 2, 3, 4} să verifice
inegalitatea f ( x ) ≥ g ( x ) .

2. Se consideră funcţia f :
→
, f ( x ) = x 4 − 4 x .
(3 p.) a) Să se calculeze f '( x ), x ∈
.
f ( x ) − f (1)
(3 p.) b) Să se calculeze lim .
x→1 x −1
(3 p.) c) Să se arate că funcţia f este strict descrescătoare pe intervalul (−∞,1 şi strict
crescătoare pe intervalul 1, ∞) .
(3 p.) d) Să se arate că funcţia f este convexă pe
.
1
(3 p.) e) Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
0

SUBIECTUL III (20 p)

a b
Se consideră matricea A = 
c d
2 2 {
 ∈ M (
), A ≠ αI , α ∈
şi mulţimea C( A) = X ∈ M (
) A⋅ X = X ⋅ A .
2 }
a ' b '
(4 p.) a) Să se arate că dacă X =   ∈ C ( A) şi b ≠ 0, c ≠ 0, a ≠ d atunci b ' = c ' = a '− d ' .
c ' d ' b c a−d
1 22 1 02
(4 p.) b) Să se calculeze   şi   .
0 1 2 1
(4 p.) c) Să se arate că C ( A) = {αA + β I 2 α , β ∈
} .

(2 p.) (
d) Să se arate că există matrice X , Y ∈ M 2 (
) astfel ca det X 2 + Y 2 < 0 . )
(2 p.) e) Să se arate că dacă B ∈ C ( A) , atunci A2 + B 2 = ( A + iB )( A − iB ) .

(2 p.) (
f) Să se arate că dacă B ∈ C ( A) , atunci det A2 + B 2 ≥ 0 . )
(2 p.) (
g) Să se arate că dacă B , C ∈ C ( A) , atunci det B 2 + C 2 ≥ 0 . )
SUBIECTUL IV ( 20 p )
 1
cos , x≠0
Se consideră funcţiile fa :
→
, g :
→
, h :
→
, unde a ∈
, fa ( x ) =  x ,



a , x=0
 1  2 1
 x sin , x ≠ 0  x sin , x ≠ 0
g( x ) =  x , h( x ) =  x .
 
0, x=0 0, x=0
(4 p.) a) Să se calculeze lim g ( x ) .
x →0
(4 p.) b) Să se arate că pentru orice a ∈
, funcţia fa nu are limită în punctul x = 0 .

239
(4 p.) c) Să se arate că g este continuă pe
.
(2 p.) d) Să se arate că h este derivabilă pe
.
(2 p.) e) Să se arate că h '( x ) = 2 g ( x ) − f0 ( x ) , pentru orice x ∈
.
(2 p.) f) Să se arate că fa admite primitive dacă şi numai dacă a = 0 .
(2 p.) g) Să se determine valorile lui a pentru care funcţia fa2 admite primitive.
(Varianta 80, M1, Matematică - informatică, 2007)

Testul 12 (10 puncte din oficiu) – Timp de lucru 3 ore.

► La toate subiectele se cer rezolvări cu soluţii complete.

SUBIECTUL I (20 p)
În sistemul cartezian xOy se consideră punctele O (0,0), A(1,2), B (1, a ) cu a ∈
.
(4 p.) a) Să se determine lungimea segmentului (OA) .
(4 p.) b) Să se determine ecuaţia mediatoarei segmentului (OA).
(4 p.) c) Să se determine a ∈
pentru care OA = OB .
(4 p.) d) Să se determine ecuaţia cercului de centru O şi rază OA.
(2 p.) e) Să se calculeze produsul de numere complexe i ⋅ i 2 ⋅ i 3 ⋅ i 4 ⋅ i 5 ⋅ i 6 ⋅ i 7 .
     
(2 p.) f) Să se calculeze produsul scalar al vectorilor u = 2 ⋅ i − 5 j şi w = 5 ⋅ i + 2 ⋅ j .

SUBIECTUL II (30 p)
1.
(3 p.) a) Să se determine probabilitatea ca alegând n ∈ {0, 1, 2, 3, 4, 5} să avem 2n ≤ n2 .
(3 p.) b) Să se determine trei numere reale în progresie aritmetică crescătoare, ştiind că suma
lor este 9, iar produsul lor este 15.
(3 p.) c) Să se rezolve ecuaţia log 4 x = 2, x ∈ (0, ∞) .
(3 p.) d) Să se rezolve în mulţimea  0, ∞) ecuaţia x+2 = x .

(3 p.) e) Să se determine valoarea minimă a funcţiei f :
→
, f ( x ) = x 2 − 6 x + 5 .

 π π
2. Se consideră funcţia f :
→ − ,  , f ( x ) = arctg x .
 2 2 
(3 p.) a) Să se calculeze f '( x ) , pentru x ∈
.
(3 p.) b) Să se demonstreze că funcţia f este strict monotonă pe
.
(3 p.) c) Să se determine ecuaţiile asimptotelor orizontale ale graficului funcţiei f.
arctg x
(3 p.) d) Să se calculeze lim .
x →0 x
1
(3p) e) Să se calculeze ∫ f ( x )dx .
−1

SUBIECTUL III (20 p)

1 2 3 4  
Se consideră grupul S4 al permutărilor cu 4 elemente şi permutările σ =  , τ = 1 2 3 4
2 1 3 4 1 3 2 4

240
 1 2 3 4
şi e =   .
1 2 3 4
(4 p.) a) Să se verifice că σ 2 = τ 2 = e .
(4 p.) b) Să se arate că σ−1 = σ şi τ−1 = τ .
(4 p.) c) Să se găsească o permutare a ∈ S4 pentru care a−1 ≠ a .
(2 p.) d) Să se verifice că σ ⋅ τ ≠ τ ⋅ σ .
(2 p.) e) Să se determine numărul de elemente ale mulţimii S4 .
1 2 3 4
(2 p.) f) Să se arate că permutarea   este un element de ordinul 4 în grupul S .
4 1 2 3
4

(2 p.) g) Să se arate că orice submulţime H a lui S4 care are cel puţin 13 elemente, conţine două
permutări u şi v cu proprietate u ⋅ v ≠ v ⋅ u .

SUBIECTUL IV (20 p)
 π sin nx  π
Se consideră funcţiile f n :  0,  →
, f n ( x ) = , ∀ x ∈  0,  , f n ( 0 ) = n , ∀ n ∈  ∗ şi
 2  sin x  2 
π
2
integralele I n = ∫ f n ( x )dx , ∀n ∈ ∗ .
0
sin nx
(4 p.) a) Să se calculeze lim , n ∈ ∗ .
x→0 sin x
 π
(4 p.) b) Să se arate că funcţia este continuă pe intervalul  0,  , ∀n ∈ ∗ .
 2 
(4 p.) c) Să se calculeze integralele I1 şi I 2 .
a−b a+b
(2 p.) d) Utilizând formula sin a − sin b = 2sin cos , ∀a , b ∈
, să se arate că
2 2
2 (n − 1)π
I n − I n−2 = ⋅ sin , ∀n ∈  ∗ , n ≥ 3 .
n −1 2
e) Să se arate că I 2n−1 = , ∀n ∈ ∗ .
π
(2 p.)
2
 1 1 1 n+1 1  ∗
(2 p.) f) Să se arate că I 2n = 21 − + − + ... + (−1)  , ∀n ∈  .
 3 5 7 2n − 1 
 1 1 1 n+1 1  π
(2 p.) g) Să se arate că lim 1 − + − + ... + (−1) = .
n→∞ 3 5 7 2n − 1  4
(Varianta 81, M1, Matematică - informatică, 2007)

241
2. TESTE PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE ADMITERE
ÎN FACULTATE

Testul 1

1. Determinaţi m ∈  astfel încât x 2 − x − m > 0, ∀x ∈  .

1  1
a) m ∈ 1, ∞) ; b) m = ; c) m ∈ −∞,  ; d) m ∈ ∅ .
2 
 4 

 x 2 + 3 xy − y 2 + 2 x − 5 y = −64
2. Rezolvaţi în
sistemul de ecuaţii   .

 x − y = −7

 3
a) 2,  ; b) (3,2) ; c) (2,8) ; d) (2,9) .
 2 
1
log9 16 log 3 x 1 16
3. Să se rezolve ecuaţia log 2 3 + 2log 4 x = x . a) ; b) ; c) 2; d) 0.
3 3
4. S ă se afle restul împ ă r ţ irii polinomului P(X ) = X 3 + X 2 + X + 1 la polinomul
Q ( X ) = ( X + 1)( X − 2) . a) 5X+5; b) 0; c) 2X–1 d) -3X+4
2− x x+2
5. Fie x1 , x2 rădăcinile ecuaţiei: = 0, m ∈  . Calculaţi E = x12 + x22 + x1 x2 .
m x
a) 2m 2 − 4 ; b) m 2 − 6m + 4 ; c) 6 − m ; d) 2.
1 −2 −2
 
6. Fie matricea M = 3 1 0  . Să se calculeze M 3 .
 
0 −1 1 
1 0 0 −6 7 5 −11 12 6  −11 12 8
       
a) 0 1 0 ; b)  2 1 0 ; c)  −9 −11 −18 ; d)  10 5 4 .
       
0 0 1  1 1 1  −9 3 7   −9 0 4

7. Pentru ce valori reale ale lui m funcţia f :  →  , f ( x ) = mx + ln 4 + x 2 ( ) este descrescătoare

pentru orice x ∈  ?
 1 1  1
a) m ∈ (−∞,0  ; b) m ∈ − ,  ; c) m ∈ ∅ ;d) m ∈ −∞, −  .
 2 2   2 

x 2 + xe nx
8. Fie funcţia f :  →  , f ( x ) = lim . Care este mulţimea punctelor de derivabilitate
n→∞ 1 + e nx
ale funcţiei? a)  ; b) ∅ ; c)  − {0} ; d)  0, ∞) .
−2
C k − C nk−2 − C nk−
9. Să se calculeze expresia E = n 2 , n, k ∈  , k ≥ 2, n ≥ k . a) 1 ; b) 0; c) 2; d) 1.
k−1 3
C n−2
1
10. Să se determine primitivele funcţiei f : (0,1) ∪ (1, ∞) →  , f ( x ) = .
x ln x
2
a) ln ln x + C ; b) (ln x ) + C ; c) 2ln x + C ; d) ln 2 .

242
 1   x 
 1 
11. Calculaţi integrala ∫ f ( x )dx , unde f ( x ) = max   , 3 x  , x ∈ −1,1 .
 2  
−1  
4 2 3
a) 0; b) ; c) ; d) .
ln 3 ln 4 ln 3
(Admitere, Universitatea Braşov, Facultatea Inginerie Electrică şi Calculatoare, 2003).

Testul 2

1. Fie A = { x ∈  , 3 x + 1 < 2log 2 ( x + 4)} . Dacă S = ∑ x , atunci a) S = 2; c) S ≥ 7 ; c) S = 3;

x∈ A
d) S = 4; e) S = 1.
7 4
2. Dacă B este coeficientul lui x 3 din dezvoltarea expresiei E ( x ) = (1 + x ) (1 − x ) , atunci
a) B = 4; b) B = – 7; c) B = 0: d) B = –11; e) B = 14.
3. Dacă α = z 12 − z 22 + z 22 − z 32 + z 32 − z 12 , unde z 1 , z 2 , z 3 sunt rădăcinile ecuaţiei

z 3 − 3iz 2 − 4 z + 2i = 0 , atunci: a) α = 4 − 2 ; b) 3 + 5 : c) α = 4 + 2 5 ; d) α = 5 + 2 ;
e) α = 3 + 2 + 5 .

 
y−3 
4. Fie M =  y−2 y−3 y−2  1
( x, y) A2 x = 8 A2 x , 3C 2 x = 8C2 x  . Dacă α = ∑ ( x + y ) , atunci: a) α = ;


 

 ( x , y)∈M 2
23
b) α = 1 ; c) α = 7 ; d) α = 10 ; e) α = .
2

  0 a −a  


   

5. Dacă M = ∑ a , unde A = a ∈  matricea − 3 − 4 − 3 a  nu este inversabilă 
2 
 , atunci:
a∈ A 
   

 
− a a 0 
 

 

1 1
a) M = : b) M = ; c) M = 1 ; d) M = 2; e) M = 5.
9 4
6. Pe
se defineşte legea de compoziţie x  y = xy − 7 x − 7 y + 56 . Dacă p este numărul
elementelor simetrizabile în raport cu legea „  “, atunci: a) p = 0; b) p = 1; c) p = 2; d) p = 3; e) p = 6.


2 x − m2 x2 + mx + 1, x ≤ 1
7. Fie funcţia f :  → , f ( x) = 
 . Dacă A = {m ∈  f continuă pe  }

 x −1 + m x , x > 1


2 34 25 58 81
şi α = ∑ m , atunci a) α = 1 ; b) α = ; c) α = ; d) α = ; e) α = .
m∈ A 25 4 9 64
π
6 (sin x )2n
8. Se consideră şirul ( I n ) ,I =∫ dx . Dacă L = lim I n , atunci a) L = –1; b) L = 0;
n≥0 n cos x n→∞
0
1 π
c) L = ; d) L = ; e) L = 1 .
2 6
(arctg x)2 π π 4
9. Dacă L = lim , atunci: a) L = 0 ; b) L = 1 ; c) L = ; d) L = ; e) L = .
x→0 1 + x sin x − cos x 4 3 3

243
 
 f (2 x + 2) + 2 g (4 x + 7) = x − 1
10. Fie funcţiile f , g :  →  care verifică relaţiile: 
 . Dacă

 f ( x − 1) + g (2 x + 1) = 2 x , ∀x ∈ 

2 f (x) 28 26 13 14 13 7 14 13
I = ∫ d x , atunci: a) I = − + ln ; b) I = − ln ; c) I = + ln ;
0 g ( x ) 3 9 7 3 9 3 9 9
7 13 7
d) I = + ln ; e) I = 4 + ln 2 .
3 2 9
(Admitere, A.S.E., Contabilitate, Economie generală, Bucureşti, 2003)
Testul 3
♦ Disciplina: Algebră.

 x− y x− y



1. Să se rezolve sistemul de ecuaţii: 2 2 −2 4 = 2


 ln(2 y− x )
3
 = 1.
 x − my + z = m

2. Să se rezolve şi să se discute în raport cu parametrul real sistemul:  x + y + z = 1 .

mx + y − m 2 z = 1

 x y  
3 . Fie M =   x , y ∈
 .
− y x  
 
a) Să se arate că M este subgrup al grupului ( M 2 (
), +) .
b) Să se arate că M este parte strabilă a lui M 2 (
) în raport cu înmulţirea şi ( M , ⋅) este monoid
comutativ.
c) Să se determine elementele inversabile ale monoidului ( M , ⋅) .

♦ Disciplina: Analiză matematică.

1
x2
I. Se consideră funcţia f ( x ) = e x pe domeniul maxim de definiţie, a fiind parametru real.
x2 + a
1. Pentru ce valori ale lui a funcţia are puncte de extrem?
2. Să se reprezinte grafic funcţia pentru a = 1, fără a folosi derivata a doua.
 π
II.1. Să se demonstreze că x tg 2 x < x , ∀x ∈ 0,  .
 4 
π
4
2. Calculaţi integrala ∫ x tg 2 xdx .
0
3. Folosind rezultatele de la punctele 1) şi 2) arătaţi că 8ln 2 > 4π − π 2 .

♦ Disciplina: Geometrie
În planul euclidian raportat la reperul cartezian xOy se consideră punctele A(0,8), B(−4,0), C (6,0) şi
P (2,8) . Fie Q, R, S proiecţiile ortogonale ale lui P pe dreptele BC, CA, AB.
1. Să se determine ecuaţiile laturilor triunghiului ABC.
2. Să se determine coordonatele centrului, raza şi ecuaţia cercului circumscris triunghiului ABC.
3. Să se arate că punctele Q, R, S sunt coliniare şi să se scrie ecuaţia dreptei determinată de ele.
4. Să se arate că mijlocul segmentului [PH] aparţine dreptei QS, H fiind ortocentrul triunghiului ABC.

244
    
5. Să se descompună vectorii ΩA, ΩB , ΩC , ΩH în funcţie de versorii i şi j ai axelor Ox şi Oy şi să
   
se arate că ΩA + ΩB + ΩC = ΩH , Ω fiind centrul cercului circumscris triunghiul ABC.
x2 y2
II. Fie elipsa de ecuaţie − 1 = 0 . Tangenta la elipsă în punctul M 0 ( x0 , y0 ) al elipsei
+
a2b2
intersectează axa Ox în punctul A şi axa Oy în punctul B. Să se determine poziţia punctului M 0
astfel încât aria triunghiului ABC să fie minimă.
(Admitere, Universitatea „Babeş-Bolyai“, Matematică, Informatică, Cluj-Napoca, 2003)
Testul 4
♦ Algebră

{ }
1. Fie A = x ∈  x − 8 + x − 1 = 7 . Atunci: a) A = ∅ ; b) A este infinită; c) A are 3 elemente;
d) A are 7 elemente; e) A = {1, 2}.
2 3 4 2005
2. Valoarea expresiei E = ln + ln + ln + ... + ln este: a) 0; b) 1; c) ln 2003 ; d) ln 2004 ;
1 2 3 2004
e) ln 2005 .
3. Dacă ecuaţia x 3 + 9 x 2 + 3 x + a = 0, a ∈  are rădăcinile în progresie aritmetică, atunci a are
valoarea: a) 45; b) –45; c) 0; d) 9; e) –117.
4. Pe
definim legea de compoziţie x ∗ y = xy − 6 x − 6 y + 42 . Suma elementelor simetrizabile în
raport cu această lege este: a) ∞ ; b) 0; c) 12; d) 2004; e) 10.

(a + 3) x + 2 y + 2 z = a



5. Mulţimea valorilor parametrului a ∈  pentru care sistemul ax + 2 y + z = 4a este


 x + zy + az = 6


incompatibil; a) {1, 2}; b) ∅ ; c) {–1, 1}; d) {1}; e) {–1}.
2 4
6. Fie matricea A =   . Matricea A−9I −4A−1 este: a) O ; b) I ; c) A; d) A + I ; e) A − I .
5 8
2 2 2 2 2

♦ Analiză matematică
x2
( )
2
1. Se consideră funcţia f :  → , f ( x ) = ∫ e t t 3 − 3t + 2 dt . Dacă A ={ x ∈  x este punct de
0
extrem al lui f}, atunci: a) A = ∅ ; b) A = {−2,1} ; c) A = {0,−2,1} ; d) A = {0} ; e) A = {−1,0,1} .

2. Dacă y = ax + b este asimptotă oblică spre −∞ la graficul funcţiei f :  →, f ( x) = x2 + 3x + 5 − x ,

7 5 1
atunci a + b este: a) −3 ; b) − ; c) − ; d) ; e) 0.
2 2 2
1  x 2
3. Valoarea integralei ∫   dx este: a) 3 + ln 4 ; b) − 3 + ln 4 ; c) − 5 ; d) 1 ; e) 0.
 x + 1  2 2 2 2
0
x 3 + xe nx
4. Fie funcţia f :  →  , f ( x ) = lim . Numărul punctelor de discontinuitate ale lui f
n→∞ 1 + e nx
este: a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.

245
 10e x − 8e− x 8 1
5. Valoarea limitei lim este: a) ∞ ; b) 0; c) − ; d) 10; e) .
x→∞ e x + 7e− x 7 4

n2 + 1 1 1 1
6. Limita şirului an = este: a) ∞ ; b) 0; c) ; d) ; e) .
3
8n 3 + 1 + 16n4 + 1 4 2 4 8
(Admitere, Univ., Matematică-Informatică, Constanţa, 2004)

Testul 5
1. Să se rezolve:
a) ecuaţia: 4 x − 3 ⋅ 2 x + 2 = 0 ;
b) inecuaţia 4 x + 2 ≤ 3 ⋅ 2 x ;
4 x − 3 ⋅ 2 x + 2 ≤ 0
c) sistemul: 
2 x 2 − x ≥ 0.

2 1 3 
 
2. Se consideră matricea A = 1 −1 1  , m ∈  .
 
1 2 m 
a) Să se determine rangul lui A în funcţie de parametrul m.
2 x + y + 3 z = 1

b) Să se discute după m şi să se rezolve sistemul:  x − y + z = −1 .

 x + 2 y + mz = m

3. Se consideră funcţia f :  →  , f ( x ) = 1 + x 2 − ax .
f ( x) −1
a) Să se calculeze f '( x ) şi lim ;
x →0 x
b) Să se determine a > 0 astfel încât dreapta y = 0 să fie asimptotă orizontală spre +∞ ;
c) Să se traseze graficul lui f, pentru a = 1 ;
1
d) Să se calculeze ∫ xf ( x )dx .
0
1 xn
4. Fie I n = ∫ dx , n ∈  .
2
0 x +1
a) Să se calculeze I 0 , I1 ;
b) Să se demonstreze că şirul ( I n ) este strict descrescător;
1
c) Să se arate că I n+2 + I n = , ∀n ∈  .
n +1
(Admitere, Univ., Fac. Automatică, Calculatoare şi Electronică, Craiova, 2004)

246
Testul 6
♦ Algebră
I.1. Se dă matricea A ∈ M3 ( ) , unde M3 ( ) este inelul matricelor pătratice de ordin 3 cu elemente
0 0 1
 
( )
reale, A = 1 0 0 . Să se arate că A3 = I 3 şi că are loc relaţia ( A − I 3 ) A2 + A + I 3 = O .
 
0 1 0

2. Fie σ ∈ S 3 o permutare din grupul simetric de gradul 3, astfel în cât σ 2 = e (e este permutarea
identică). Demonstraţi că există k ∈ {1,2, 3} astfel încât σ( k ) = k .
1
3. Demonstraţi că polinomul P = X 3 + X + 1 este ireductibil în   X  .
2
II.1. Fie G un grup cu n elemente, n ∈ * . Arătaţi că în orice coloană a tablei operaţiei lui G apar n
elemente distincte.
2. Fie (
, +, ⋅) inelul numerelor întregi. Determinaţi toate morfismele de inele f :
→
.
3. Fie (, +,⋅) corpul numerelor complexe. Să se arate că f :  →  definit prin f ( z ) = z , este
izomorfism de corpuri. ( z se notează conjugatul numărului complex z)

♦ Analiză matematică
1 1 1
I.1. Fie H n = 1 + + + .. + , n ∈ * . Demonstraţi că şirul ( H n ) este nemărginit.
2 3 n
2. Fie f :  →  o funcţie continuă şi mărginită. Demonstraţi că există x0 ∈  astfel încât f (x0) = x0 .
1
3. Fie f :  − {−1} →  , f ( x ) = ( n)
. Să se calculeze f(0) , unde n ∈ * , iar f ( n) se notează
1+ x
derivata de ordin n a funcţiei f.
II. Pentru n ∈ * considerăm f n :  →  , f n ( x ) = x n + x n−1 + ... + x − 1 .
f ( x ) − f2 ( x )
a) Reprezentaţi grafic funcţia g : D →  , g ( x ) = 3 , unde D este domeniul maxim de
f1 ( x )
definiţie al funcţiei g.
b) Arătaţi că pentru orice n ∈ * , ecuaţia f n ( x ) = 0 are o unică soluţie reală un ∈  0,1 .
c) Demonstraţi că şirul (un ) este convergent.
n≥1
d) Să se determine lim un .
n→∞
(Admitere, Univ. Tehnică, Facultatea de Informatică, Iaşi, 2003)

Testul 7

1. Fie ecuaţia 4mx 2 + 4 (1 − 2m ) x + 3(m − 1) = 0, m ∈  .

a) Pentru m = 1 să se rezolve ecuaţia.
b) Determinaţi valorile parametrului m pentru care ecuaţia are două rădăcini reale şi distincte.
c) Determinaţi valorile lui m pentru care ecuaţia are o rădăcină mai mare decât 1, iar alta mai mică
decât 1.
d) Determinaţi valorile lui m pentru care ecuaţia admite rădăcini întregi.

247
2. Fie ecuaţia x 3 + ax 2 + bx + c = 0 , având rădăcinile x1 , x2 , x3 şi a , b, c ∈  .
a) Pentru a = b = c = 1 să se rezolve ecuaţia.
b) Să se determine ecuaţia care are rădăcinile y1 , y2 , y3 dacă y1 = 3 x1 + x2 + x3 , y2 = 3x2 + x1 + x3 ,
y3 = 3 x3 + x1 + x2 .
c) Pentru a = b = c = 1 , fie ε una din rădăcinile ecuaţiei date. Să se arate că
ε 2000 + ε 2005 + ε 2006 + ε 2001 = 0 .
d) Determinaţi valorile parametrului real α ∈  pentru care sistemul următor admite soluţii

αx1 − x2 − x3 = 0


nenule:  x1 + 4 x2 − 2 x3 = 0 .



 x1 − 2 x2 + 2 x3 = 0

x+k
3. Se consideră funcţia f : (0, ∞) →  , f ( x ) = , k fiind un parametru real.
x
a) Să se determine k astfel încăt f '(1) = −1 .
b) Pentru k = 3 să se calculeze f '( x ) .
c) Să se calculeze derivata f ''( x ) pentru k = 3 .
d) Să se reprezinte grafic funcţia dată pentru k = 3 , folosind şi derivata a doua a funcţiei f.
x2 − 3
4. Fie funcţia f :  →  , f ( x ) = .
x2 + 4x + 5
a) Să se calculeze primitivele funcţiei.
b) Determinaţi acea primitivă a funcţiei f care se anulează pentru x = −2 .
1 3 − x2 3
c) Fie I n = ∫ dx , n ∈  . Arătaţi că I n < , ∀n ∈  .
n n
0 ( x + 2) +1 2
d) Să se calculeze lim I n .
n→∞
(Admitere, Univ., Electrotehnică şi Informatică, Oradea, 2005)

Testul 8
♦ Algebră şi Analiză matematică
2 2
1. Dacă S este suma rădăcinilor ecuaţiei x −2 + 2x +1 = 3 , atunci: a) s = − ; b) S = ; c) S = 0 .
3 3
2. Dacă S este suma rădăcinilor ecuaţiei: 6 − x + x − 5 = 1 , atunci: a) S = 5; b) S = 8; c) S = 11.
 x − y = 1
3. Dacă ( x0 , y0 ) şi ( x1 , y1 ) sunt soluţiile sistemului:  2 ,
 x − 2 xy = 3, iar S = x + y + x + y
 0 0 1 1
atunci: a) S = 0; b) S = 2; c) S = 5.
2 1
4. Dacă P este produsul rădăcinilor ecuaţiei 5 x ⋅ 125 x = , atunci: a) P = 2; b) P = –3; c) P = 3.
25
5. Dacă termenii unei progresii geometrice de raţie q îndeplinesc condiţiile a2 − a1 = 3 şi
a3 − a1 = 9 , atunci: a) a1 = 1, q = 4 ; b) a1 = 3, q = 1 ; c) a1 = 3, q = 2 .

248
 {
6. Dacă A = x ∈  x − 1 ≤ 2 } { }
şi B = x ∈  x 3 − 3 x + 2 = 0 , atunci: a) A ∩ B = {1} ;

b) A ∩ B = {1,2} ; c) A ∩ B = {−2,1} .
7. Dac ă S este suma elementelor matricei A care verific ă ecua ţ ia
4 10 −5 1 5 2  7 −1 11
     
6 12 −3 + 2 A = 4 21 4 + 12 1 15 , atunci: a) S = 17; b) S = 29; c) S = 21.
1 −1 α 
 
8. Matricea A = 1 2 α − 1 are rangul 2 pentru: a) α = −1 ; b) α = 0 ; c) α = 1 .
 
1 2 0 
9. Dacă e este elementul netru pentru legea de compoziţie x ∗ y = x + y + 4, ∀x , y ∈
atunci
ecuaţia x ∗ x ∗ x = e are soluţia: a) x = −4 ; b) x = −2 ; c) x = 0 .
3n3 +1
 1  n+5
10. Dacă l = lim 1 +  , atunci: a) l = e 3 ; b) l = e 2 ; c) l = 1 .
n→∞  n2 


 x + 2ax − 1, dacă x ∈ (−∞,2 
2
11. Funcţia f :  →  , f ( x ) =  este continuă pe  pentru:

3 x + a , dacă x ∈ ( 2, ∞)

a) a = −1 ; b) a = 0 ; c) a = 1.
12. Fie funcţia f :  →  , f ( x ) = − x 4 + x 3 + 2 x 2 − 6 x şi n numărul de puncte de maxim local
ale lui f. Atunci: a) n = 0 ; b) n = 1 ; c) n = 2 .
13. O primitivă a funcţiei f :  →  , f ( x ) = xe x este: a) x 2e x + x ; b) xe x + e x ; c) xe x − e x .
π
2
14. Dacă I = ∫ x sin xdx , atunci: a) I = π ; b) I = 1 c) I = 0 .
0
15. Considerăm funcţia f : 1, ∞) →  , f ( x ) = (  x − 1 !) ⋅ x 2 , unde  x − 1 reprezintă partea
întreagă a lui x − 1 .
1 n 3(k − 1) k +1
Dacă an = ∑ ∫ f ( x )dx şi l = lim an , atunci: a) l = 0; b) l = ∞ ; c) l = 1.
n ! k =1 3k 2 + 3k + 1 k x→∞
(Admitere, Univ., Management-Marketing în afaceri Economice, Piteşti, 2004)

Testul 9
♦ Algebră şi Analiză matematică
1. Dacă rădăcinile ecuaţiei x 2 + mx + m + n = 0, m , n ∈  verifică relaţiile x1 + x2 = 3 , x1 x2 = 2 ,
atunci: a) m = 0, n = 1; b) m = –3, n = 2; c) m = 2, n = 1; d) m = –3, n = 5; e) m = 3, n= 2.
2 x 2 − xy − y 2 + 2 x − 2 y + 6 = 0
2. Să se rezolve sistemul  .
 y − x = 1

a) x = 2, y = 1 ; b) x = 1, y = 2 ; c) x = −1, y = 1 ; d) x = 0, y = 1 ; e) x = −1, y = 0 .
3. Fie E ( z ) = z 4 − z 3 + z 2 + z + 1 − i . Alegeţi răspunsul corect pentru E (1 − i ) ; a) 0; b) i; c) –1+i;
d) –1–i; e) 1+i.

249
 2 3 + 17 3 − 17
4. Solţiile ecuaţiei 3 x −3 x−2 = 9 sunt: a) x1 = , x2 = ; b) x1 = 0, x2 = 4 ;
2 2
c) x1 = 4, x2 = −1 ; d) x1 = 4, x2 = 1 ; e) x1 = 3, x2 = 2 .
1 1
5. Să se calculeze expresia E = log 6 + log 6 . a) –3; b) –6; c) 6; d) log 6 9 ; e) log 6 6 .
18 12
(n + 1)!
6. Ecuaţia = 20 este verificată pentru: a) n = 4; b) n = 7; c) n = 6; d) n =2; e) n ∈ ∅ .
(n − 1)!
7. Să se scrie termenii a3 şi a10 ai progresiei aritmetice (an ) , dacă a1 = 7 şi r = 2: a) 9; 12;
n∈*
b) 8; 21; c) 15; 43; d) 11; 25; e) 14; 28.
8. Fie f , g ∈   X  , f ( X ) = 2 X 4 − 3 X 2 + aX + b, g ( X ) = X 2 − 2 X + 3 . Să se determine a şi b
astfel încât f să se dividă cu g.
a) a = 2; b = –1; b) a = –5; b = 4; c) a = 14; b = –3; d) a , b ∉  ; e) a = 2, b ∈  .
9. Se dă ecuaţia x 3 + x 2 + λx + 8 = 0 . Să se determine λ ∈  ştiind că ecuaţia are o rădăcină
x1 = 4 . a) λ = 10 ; b) λ = −10 ; c) λ = 20 ; d) λ = 22 ; e) λ = −22 .
10. Se dă ecuaţia x 3 − 2 x 2 + 3 x + 4 = 0 . Să se calculeze S = x1 + x2 + x3 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 .
a) S = –1; b) S = 2; c) S = 7; d) S = 5; e) S = 9.
 2 1  6 −1 2   
11. Soluţia ecuaţiei matriceale   X = 5  este: a) X =   ; b) X = 1 + i 3i  ;
2 3 6 8  4 −3 
 2 −6
 9 5 
 4   
− 6 1 0
c) X =  5  ; d) X =  4 2  ; e) X =  
  
 1 
 0 1 .
 2 3  
 2 1 
 x + 2 y + 3 z = 14

12. Fie sistemul liniar: 2 x + 3 y + z = 11 . Soluţia sistemului este: a)

(1, 2, 3) ; b) (−1, 2, −3) ;
3 x + y + 2 z = 11
c) (2,1, 2) ; d) (1,−1, 3) ; e) (0,2,3) .

αx 2 1
13. Să se determine α ∈  pentru care lim = 1 . a) –1; b) –2; c) 2; d) 1; e) .
x→0 1 − cos 2 x 2
 x + 1, x ∈  0,1
 
14. Fie funcţia f :  0, 2  →  , f ( x ) =  . Atunci valoarea lui a pentru care funcţia f
3ax + 3, x ∈ (1,2 
 
1 1 1
este continuă este: a) 5; b) ; c) − ; d) − ; e) 0.
2 2 3
ln2 x, x ∈ 0, e 
 ( 
15. Să se determine α , β ∈  astfel încât funcţia f : (0, ∞) →  , f : (0, ∞) → , f ( x) = 
αx+β, x∈(e,∞)

să fie derivabilă pe domeniul de definiţie.
1 2
a) α = , β = 1 ; b) α = e , β = 1 ; c) α = 2, β = e ; d) α = , β = −1 ; e) α = β = 2 .
e e

250
 x
16. Fie funcţia f :  →  , f ( x ) = . Dacă F este o primitivă a lui f, atunci F(5) – F(–5) este:
x2 + 1
a) 2; b) –2; c) 0; d) ln 2 ; e) −2 + ln 2 .
1 x3 1 1 − ln 2
17. Fie I = ∫ dx . Atunci I este: a) − ln 2 ; b) 0; c) 1; d) ; e) ln 2 .
0 x2 + 1 2 2
 π 1
18. Să se calculeze aria mulţimii mărginită de graficul funcţiei f :  0,  →  , f ( x ) = şi
 4  cos 2 x
π
dreptele x = 0, y = 0, x = .
4
2
a) ; b) 1+ln2; c) 1; d) 2; e) 2ln2.
3
(Admitere, Univ., Inginerie Mecanică şi Electrică, Ploieşti, 2004)

Testul 10
♦ Analiză matematică
1. Fie f : (a , b) →  o funcţie derivabilă de trei ori pe (a,b). Să se arate că, dacă există patru puncte

distincte pe graficul funcţiei, care să fie situate pe o parabolă de ecuaţie y = αx 2 + β x + γ , atunci:

a) f ''(c ) = f '( c ) ; b) f (3) (c ) = 1 ; c) f (3) (c ) = 0 ; d) f (3) (c ) = −1 ; e) f ''(c ) = f (3) (c ) + 1 .
x + 3 x−2 4 1
2. lim . a) 0; b) ; c) ; d) −1 ; e) ∞ .
x→1 x −1 3 4
2 +1 ln x
3. ∫ dx . a) π ; b) 2; c) 2 ; d) 0; e) ∞ .
2 −1
x

4. Funcţia f :  → , f ( x ) = x 3 + ax 2 + bx + c, a, b, c ∈  , are în x0 = 0 punct de inflexiune şi nu are

puncte de extrem dacă: a) a = 0, b ≥ 0 ; b) a 2 − 3b < 0 ; c) a = c = 0 ; d) a = b = c = 1 ; e) a = b, c = 1 .

x x − aa
5. lim , a > 0 . a) a a ; b) ln a ; c) a a (1 + ln a ) ; d) 0; e) a a + ln a .
x →0 x − a

6. Fie funcţia f : D →  , definită prin f ( x ) = x + 1 + 10 x − 15 + x + 1 − 10 x − 15 , unde D

este domeniul maxim de definiţie. Să se studieze derivabilitatea funcţiei în punctul x0 = 4 .
a) f '(4) = 0 ; b) f '(4) = 1 ; c) f '(4) = 2 ; d) f '(4) = −1 ; e) nu există.
ax 2
7. Funcţia f :  − {b} →  , f ( x ) =
, are asimptotă oblică dreapta y = x + 1 dacă:
x−b
a) a = 1, b = −1 ; b) a = b = 1 ; c) a = −1, b = 1 ; d) a = b = −1 ; e) a = 1, b = 2 .

8. lim
( )
tg x a − (sin x )
a
, a ≥ 1 , este: a) 0; b)
a a
; c) ∞ ; d) ; e) alt răspuns.
x →0 a +2 a+2 6
x
x>0

251
   1  1
9. lim  x − x 2 ln 1 +  . a) ; b) −∞ ; c) 0; d) 1; e) ∞ .
x→∞  
 x  2
 m 1
 x sin , x ∈  − {0}
10. Mulţimea valorilor parametrului real m pentru care funcţia: f ( x ) =  x

 0 , x=0
este derivabilă, este: a)  ; b) (0,∞) ; c) 1, ∞) ; d) (1,∞) ; e) alt răspuns.

11. Găsiţi toate numerele pozitive a astfel încât a x + 1 ≥ 2 x + 3 x , ∀x ∈  . a) 4; b) 6; c) {5, 10};

d) {2, 3}; e) {e , π} .

12. Pentru x ∈ (0, ∞) fie f1 ( x ) = x , f 2 ( x ) = x f1 ( x ) ,..., f k +1 ( x ) = x f k ( x ) . Calculaţi f 3' (2) . a) 1;

b) ln 2 ; c) 2; d) alt răspuns; e) 3.
∞ n 1
13. Pentru p ∈ (1, ∞) se consideră că şirul (an ) , unde an = ∑ . Pentru n ≥ 10 , care
n=1 p
k =1 k
dintre afirmaţii este adevărată?
p  p 
a) an > ; b) an > p ; c) an ∈1,  ; d) an nu este mărginit; e) p < an < p + 1 .
p −1  p − 1 
2x + 7
14. Soluţia inecuaţiei log x < 1 , este: a) (1, 2); b) ∅ ; c) (5, 9); d) (5, 10); e) (0, 1).
5− x
π
(2n )! 2
15. Se notează Ωn = , C n = ∫ x 2 cos n xdx . Se cunoaşte că există an astfel ca
4n ( n !)2 0
1
= an−1Ω n−1C 2n−1 − anΩ nC 2n+1 , n ∈  . Se cere să se găsească an . a) an = n ;
(2n + 1)2
2n + 1
b) an = 7 ; c) an = 2 ; d) an = 4n ; e) an = .
2
16. Se consideră funcţia f ( x ) = e− x + a ( x − 1), a ∈  . Să se determine valorile lui a pentru care f

admite un minim. a) a ∈ (0, ∞) ; b) a = −e ; c) a = −1 ; d) a ∈ (−1,0) ; e) a = −7e 2 .

(Admitere, Univ., Ingineri, Sibiu, 2004)

Testul 11
♦ Algebră şi Analiză matematică
1. Să se determine toate valorile lui m ∈  pentru care funcţia f :  →  ,

2 x − 1, x ∈ (−∞,1
f ( x) = 
 este monotonă.
−mx + mn + 1, x ∈ (1, ∞)


a) m ∈ (∞,0  ; b) m = −4 ; c) m ∈  ; d) m ∈  0, ∞ ; e) −2,1) .
n
2. Determinaţi valoarea celui mai mare coeficient binomial al dezvoltării binomului (a + b) , dacă
suma tuturor coeficienţilor binomiali este egală cu 64.
a) 10; b) 20; c) 60; d) 70; e) 30.

252
3. Să se determine toate valorile lui m ∈  astfel încât ecuaţia x 4 + x 3 − 2 x 2 − 3mx − m 2 = 0 să
admită numai rădăcini reale.
 1  1  1 
a) ∅ ; b) −1, −  ; c) −1,  ; d) − ,1 ; e) (−4,1 .
 4   4   4 
4. Să se determine toate numerele complexe z ∈  care verifică ecuaţia z + z = 1 + 2i .
1 1 3 3 3 3
a) z = − + i ; b) z1 = − + i , z2 = − 2i ; c) z = − + 2i ; d) z = − 2i ; e) z = − + i
2 2 2 2 2 2
−x 2
 2πx  2 2
5. Să se calculeze lim cos  . a) 0; b) 1; c) e 2π ; d) e−π ; e) e−2 π .
x→∞  
x + 1

2 x − a 2 x 2 − ax + 1, x ≤ 1
6. Fie f :  →  , f ( x ) =  . Să se determine valorile parametrului real
 x − 1 + a x , x > 1

 3   3
a pentru care f este continuă pe  . a) a = −1 ; b) a ∈ − ,1 ; c) a = 0 ; d) a ∈ −1,  ;
 5   5 
 5
e) a ∈ −1,  .


 3

n
7. Să se determine funcţiile f :  →  derivabile pe  , astfel încât ∑ f ( x + iy ) = nf ( x ) + 2 y ,
i =1
*
∀x ∈  , ∀y ∈  .
n( n + 1) x
a) f ( x ) = x + c , c ∈  ; b) f ( x ) = + x , c ∈  ; c) f ( x ) = n( n + 1) x + c , c ∈  ;
2 n( n + 1)
2x 4x
d) f ( x ) = + c , c ∈  ; e) f ( x ) = + x, c ∈  .
n( n + 1) n( n + 1)
8. Să se determine coeficientul unghiular al tangentei în punctul (e,−e 2 ) la graficul funcţiei

1 − 2e 2 1− 2e 2 2e 2 + 1 2e 2 − 1
f : (0, ∞) →  , f ( x ) = ln x − x 2 − 1 . a) e − 1 ; b) ; c) ; d) ; e) .
2 e e 2
9. Care sunt valorile parametrului real λ pentru care ecuaţia x 3 − 3 x 2 − 3 x + 5 + λ = 0 admite
{ }
rădăcini duble? a) ±4 2 ; b) ∅ ; c) {±2} ; d) {3,4} ; e) {1,3} .

x  π π
10. Să se calculeze ∫ 1 + tg 2 dx , x ∈ − ,  .
2  2 2 
     
 x 1   x 1   x 2 
a) 2ln tg +  + C ; b) ln tg +
  + C ; c) ln tg +
  + C ;
 2 x  
 2 cos x   
 2 cos x 
 cos 
 2  2   2 
 
 x 1   x x
d) 2ln tg − + C ; e) 2ln tg + cos  + C .
 2 x   2 2 
 cos 
 2

253
 π
4
11. Indicaţi care din valorile de mai jos reprezintă valoarea integralei: I = ∫ ln (1 + tg x )dx .
0
π π π π
a) I = ln 3 ; b) I = ln 2 ; c) I = ln 3 ; d) I = ln 2 ; e) I = π ln 3 .
3 3 8 8

254
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
Capitolul 1. Primitive
( )
Derivate. 2.1) f '( g ( 0) ) ⋅ g '( 0) = f '( 1) ⋅ 2 = 0 ⋅ 2 = 0; 2) 0;3)1;4)1;7) f ' g ( h( 0) ) ⋅ g '( h( 0) ) ⋅ h'( 0) =

= f ' ( 2 ) ⋅ g ' ( 2 ) ⋅ 1 = 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1; 8) 0; 9) 0;12) 2.

Excursie matematică. 1. N ' ( t ) = 1,24 N ( t ) ; 3) 985; 2. 1) A ' ( t ) = A0e kt ;
2 A
A( 5) = A0 ⇒ k ≈ −0,081, A ( t ) = A0e −0,081t ; 2) A ( t ) = 0 ⇒ kT = − ln 2 ⇒
3 2
ln 2 t
⇒T = ≈ 8,56 ani; 4. 1) V ( t ) = 100 000 ( 1,05) ; 2) V ( 10 ) ; 3)t = lg 2/ lg1,05;
0,081
5. 2) 17 săptămâni;
x3 x2
Probleme care conduc la noţiunea de primitivă. 1. G ( x ) = − + k , G ( 1) = −1 ⇒
3 2
5 t3 3 1
⇒ k = − ; 3. x ( t ) = − t 2 + 2t + c; x ( 0 ) = 2 ⇒ c = 2; x ( 4 ) = 7 la dreapta originii;
6 3 2 3
t2 t2 t3 t2
5. 1) v ( t ) = + t + c; v ( 0 ) = 2 ⇒ c = 2 ⇒ v ( t ) = + t + 2 ⇒ s(t ) = + + 2t + k ;
2 2 6 2
x2
s ( 0 ) = 0 ⇒ k = 0; 6. 1) g ( x ) = − + 3 x + c; g ( 1) = 0 ⇒ c = 0; 7. 1) y ( x ) = x 2 + x + c;
2
y ( 1) = 3 ⇒ c = 1 ⇒ y = x 2 + x + 1.
Primitiva unei funcţii. 0. 5) F , G :
→
primitive pentru f pe
⇒ F ( x ) − G ( x ) = k ;
x = 1 ⇒ F ( 1 ) − G ( 1 ) = e = k ⇒ F ( x ) − G ( x ) = e; x = 10 ⇒ F ( 10 ) − G ( 10 ) = e;
1. g ( x ) = G ' ( x ) ; a ) g ( x ) = 3 x 2 − 10 x; i ) g ( x ) = 3 3 x + e x ; r ) g ( x ) = x cos x;
3
x4 ( x − 1) 8
2. 1) f ( x ) = + 2 x + 1; 3. 1) a ) G ( x ) = + ; 2) G ' ( x ) = g ( x ) , ∀ x; 3) b ), c ), d );
4 3 3
4. 1) F ( x ) − G ( x ) = 1, ∀x ∈
; 2) Se obţine acelaşi rezultat; 5. f '( x ) = cos x − x sin x ⇒
3
⇒ x sin x = cos x − ( x cos x ) ' ⇒ G ( x ) = sin x − x cos x + C ; 6. Da; Nu; 8. c) G '( x ) = −
cos4 x
2 1 2 G '( x ) 2 tg x sin x
− 2
⇒ 4
= 2
+ ⇒ H ( x) = + este primtivă pentru g ;
cos x cos x 3cos x 3 3 3cos 3 x
x2 1
9. a ) f ( x ) + g ( x ) = x , ∀x ∈
⇒ H ( x ) = ; b ) H ' ( x ) = f ( x ) − g ( x ) , ∀x ∈
⇒ a = ,
2 2
2 2 2 4 2
b = 1; 10. a = 9, b = 14; 11. b ) i ) a = , b = ; ii )a = , b = − ; iii )a = 1, b = 0; c )i ) a = ,
3 9 3 3 5
1 3
b = − , c = − ; ii ) a = 1, b = 0, c = −16; 12. G derivabilă pe
. Se discută cazurile: 1)a < b,
5 5

255
imposibil; 2) a = b, a ∈ {±1}; 3) a > b, imposibil; 14. G ( x ) = F ( − x ) − F ( x ) şi respectiv
1 1  1 + sin x 
G ( x ) = F ( − x ) + F ( x ) ; 16. a ) a = b = ; b ) G ( x ) = ln  ;
2 2  1 − sin x 
17. f ( x ) + g ( x ) = 1 ⇒ F ( x ) + G ( x ) = x , F ( x ) − G ( x ) = ln ( cos x + sin x ) ⇒ F ( x ) , G ( x ) ;
18. s ( t ) , v ( t ) sunt poziţia şi respectiv viteza obiectului la momentul t; s ( 0 ) = 5, v ( 1) = −4;
t3 2 5
v ( t ) = t 2 − 2t + c , v ( 1) = −4 ⇒ c = −3; s ( t ) = − t − 3t + k , s ( 0 ) = 5 ⇒ k = 5; s ( 4 ) = − , adică
3 3
5 3t 3 t
obiectul se află la stânga originii, la depărtare egală cu ; 19. 1) P ( t ) = 3t + + k;
3 2
x2
2) P ( 0 ) = 100 ⇒ k = 100; 3) P ( 8 ) = 148; 20. 1) P ( x ) = 15 x − − 100; 2) P ( 10 ) = 40;
10
3) P '( x ) = 0 ⇒ x = 75; 21. 1) V ( t ) = 3t + 5t 2 ; 2)V ( 1) = 8m 3; 3)t = 5h; 22. 1) N ( n) = n2 + 3n + 12;
2( 3 + t ) t 2 6t
2) N ( 3 ) = 30; 23. 1) G ' ( t ) = ⇒ G(t) = + + 15; 2) G ( 5 ) = 26 g; 24. S0 = 1000;
5 5 5
x3
r = 0,05, S ( t ) = 1000e 0,05t ⇒ S ( 5 ) ≅ 1284,03; d = 284,03; 25. 1) 1 + C , 2)π x + C ; 3) + C;
3
 x
+ C ; 23) x + 3ln  x + x 2 + 25  + C ; 26)ln  x + x 2 + 9  − arctg   + C ;
1 5
4) −
x     3  3
sin  ( x + 3 ) − ( x + 2 ) 
28) ln  x + x 2 + 2   x − x 2 − 2  + C ; 41)
1
   sin 1 ∫ sin ( x + 3 ) sin ( x + 2 )
dx ;

1 sin ( x + 2 )   π  π 3π 
ln + C ; 42) arcsin ( sin x ) =  x , x ∈  o,  ; = π − x , x ∈  ,  ; x − 2π ,
sin1 sin ( x + 3 )   2 2 2 
 3π  1
x∈ , 2π  ; 43) tg ( x + 2 x ) = tg3 x ⇔ tg x tg 2x tg 3x = tg 3x - tgx - tg 2x; - ln ( cos 3 x ) +
 2  3
1
+ ln ( cos 2 x ) + ln cos x + C .
2
Problema existenţei primitivelor. Funcţii care admit primitive. 1. 1) − 18) sunt funcţii
 x2   2 
continue; 1) F ( x) =  dacă x ≥ 0; x2,dacă x < 0;2) F ( x) =  x2 + x dacă x <1;lnx - + 4dacă x ≥ 1;
 2   x 
 
 1   2x x 2x x
3) F ( x ) =  ln x + dacă x ≥ 1; − cos x + 2 dacă x < 1 ; 4)F ( x ) =  x − , x ∈ [ 0,1) ; −
 x   3 3

2   x2 x2   x3 x2
− x + , x ≥ 1 ; 8) F ( x ) =  − 2 x, x ≥ 2; − + 2 x − 4, x < 2 ;10) F ( x ) =  + , x ∈ [ 0,1) ;
3   2 2   3 2
  
x3 x2 
− , x ∈ ( −1,0 )  ;11) F ( x ) = x 2 − x , x ∈ [1,2 ) ; x − 1, x ∈ ( 0,1) ;13) F ( x ) = ( sin x − 4,
( )
3 2 


256
  3π   3π π   π π  π 3π 
x ∈  −2π , −  ; − sin x − 2, x ∈  − , −  ; sin x , x ∈  − ,  ; − sin x + 2, x ∈  , ;
 2   2 2  2 2 2 2 
 3π 
sin x + 4, x ∈  , 2π   ;18) f ( x ) = x , x ≥ x 3 ; x 3 , x < x 3 = ( x , x ∈ ( −2, −1) ∪ ( 0,1) ;
( )
 2 
 x2 x4 1 x2 1 x4 1
x 3 , x ∈ ( −1,0) ∪ ( 1,2) ; F ( x ) =  , x ∈ ( −2, −1] ;
) + , x ∈ ( −1,0] ; + , x ∈ ( 0,1]; = ,
 2 4 4 2 4 4 2

 x2 x3 1 17 
x ∈ ( 1,2 ) ) ; 2. 1) G ( x ) =  − x − 3, x ≤ −2; − + x + , x ∈ ( −2,2] ; − 3 x + , x > 2  ;
 2 3 3 3 
 
 x2 1   1
'
3. 1) m = 1; 2)m = 0; 4. 1) F ( x ) =  , x ≤ 0; x 2 sin , x > 0  ; 2)  x 2 sin  =
 2 x   x
 
'
1 1 1 1  1  1 
= 2x sin − cos ⇒ cos = 2 x sin −  x2 sin  ; fie g, h :
→
, g ( x ) =  2x sin , x ≠ 0;0, x = 0 
x x x x  x  x 
 1 
continuă şi h ( x ) =  x 2 sin , x ≠ 0; 0, x = 0  derivabilă iar G primitivă pentru
 x 
 1 
g ⇒ F ( x ) =  G ( x ) − x 2 sin , x ≠ 0; G ( 0 ) , x = 0  este o primitivă pentru f ;
 x 
x3 2x x
Metoda integrării directe. 1) − x 2 + 3 x + C ; 2) x + ln ( − x ) + C ; 3) x 3 − 3ln x + + C;
3 3
2 1
x2 4x x 1
4) x + + + C ;10) f ( x ) = x 3 − 3 x 6 ;11) 9 − x = 3 − x 3 + x ;17) f ( x ) =
( )( + )
2 3 x+2
2 4  ( x − 2)  7
+ 2 ; 18) f ( x ) = 1 + ; x + 2ln   + C ; 19) f ( x ) = 1 + 2 ;
2
x −4 x −4 ( 
) ( x + 2 )  x −4 ( )
7 1 1
23) f ( x ) = 2 − ; 30) 2 x 2 + 3 = x 2 − 1 + x 2 + 4 ⇒ f ( x ) = + ;
2 2 2
(x +4 ) (x +4 ) ( x − 1)
37) I = ∫ f ( x ) dx , J = ∫ g ( x ) dx; 3 I + 4 J , − 4 I + 3J ⇒ I , J .

x x2 x3
Metoda integrării prin părţi. 1.a) 1) x2 ln − + C;2) x3 ln x / 3 − + C;3) x ln2 x − 2ln x + 2 + ( )
2 4 9
2x
3x 3x
+ C ; b) 1) − ( x + 1) e − x + C; 2) 2 x 2 − 2 x + 1
( ) e4 + C; 3) x −
ln3 ( ln3 ) 2
+ C;

 x2 1  x 1 − x2
c) 1)  −  arcsin x + + C ; pe [ −1,1] se prelungeşte prin continuitate;
 2 4 4
 
2) x arccos x − 1 − x 2 + C ; pe [ −1,1] se prelungeşte prin continuitate;

257
 1 ex 2x
3) x arctg x − ln 1 + x 2 + C ; d) 1) ( sin x − cos x ) + C ; 3)
( ) ( ln 2 ⋅ sin x − cos x ) + C;
2 2 1 + ln 2 2
( 2sin 3 x − 3cos 3 x )
4) e 2 x + C ; e) 1) − x cos+ sin x + C ; 2) − x 2 cos x + 2 x sin x + 2cosx + C ;
+ − + + − + + +
13
1  1 
3) x sin x + cos x + C; f) 1)  x x2 + 9 + 9ln x + x2 + 9  + C;2)  x x2 − 9 − 9ln x + x2 − 9  + C;
2   2  
1 x  1 1 2
3)  16 arcsin + x 16 − x 2  + C ; 4) x 2 − 9 ( ) x 2 − 9 + C ; 6) (
x +1 ) x 2 + 1 + C;
2 4  3 3
1  x xe x ex x
g) 1) − cos x ln( tg x) + ln tg  + C;2) ( sin x − cos x) + cos x + C;5) ( sin( ln x) − cos( ln x) ) + C;
2  2 2 2 2
1
10) ln 1 + x 2 + x 4 = ln 1 − x + x 2 + ln 1 + x + x 2 ; 2. a) 1) u =
( ) ( ) ( ) n
, v' = 1 ⇒
x2 + 1 ( )
x x 2dx 1 x 2n − 1
⇒ In = n
+ 2n ∫ n+1
⇒ I n+1 = ⋅ n
+ ⋅ I n ; I1 = arctgx + C ;
2n 2n
( x 2 + 1) ( x 2 + 1) ( x 2 + 1)
1 x 3 x  x
I2 = arctg x + + C ; I 3 =  arctgx + 2 + 2
+ C;
2 2
2 x +1 ( 8  ) x + 1  2
4 x +1 ( )
1 x 2n − 3 x n −1 x 2 n −1
2) I n = ⋅ n −1
+ I n −1; 3) I n = − I n− 2 ; I n = − a 2 I n −1;
2 ( n − 1) 2n − 2 n−1 2n − 1
(1 − x 2 )
5) I n = x ln n ( x ) − nI n −1; 8) I n = x ne x − n I n −1; b) 1)u = cos n −1 x , v ' ( x ) = sin m x cos x ⇒
1 n−1
⇒ I m ,n = cosn −1 x sin m +1 x + I m ,n − 2 ; 3. Sunt funcţii continue pe domeniile de
m+n m+n
1  x3 x2 1 
definiţie 1) F ( x ) =   x x 2 − 1 − ln  x + x 2 − 1   , x ≥ 1; − + , x < 1;
2   3 2 6 
1 
2) F ( x ) = x 2 ln x / 2 − x 4 / 4, x > 0; 0, x = 0 ; 3) F ( x ) =   x x 2 + 4 + 4ln  x + x 2 + 4   ,
( ) 2  
 x3 
x ≤ 0; 2 x − cos x + 1 + 2ln 2, x > 0 ) ; 5) F ( x ) =  ( x − 1) e x , x ≤ 0; x 3 ln x / 3 − − 1, x > 0  ;
 9 
 
 x
6) F ( x ) =  x 2arctg x / 2 + arctgx / 2 − , x ≥ 0; x arctgx + 1 − x 2 − 1, − 1 < x < 0  ;
 2 
x4 1 ex
4. F ( x ) = x 4 ln x / 4 − + ; 5. 1) I + J = e x + C , J − I = ( 2sin 2 x + cos 2 x ) + C ⇒ I , J ;
16 16 5
2) e x sin x ' = e x ( sin x + cos x ) ⇒ I + J = e x sin x , e x cos x ' = e x ( cos x − sinx ) ⇒
( ) ( )
⇒ I − J = e x cos x ⇒ I , J .

258
Prima metodă a substituţiei.
4
2
( x − 1) 6 ( 3 x + 2)7 ( 2 x − 1)11 ( 2 x − 1)10 (x +1 )
1.a) 1) + C ; 2)
+ + C ; 3) + + + C ; 4)
+ + + C;
6 21 44 40 4
6

5)
( x 3 − 3 x + 1) 1 1
+ C ; b) 1)ln ( x + 3 ) + C ; 2) ln ( −1 − 2 x ) + C ; 3) − ln ( 4 x − 1) + C ;
18 2 4
5 3
1 1 2 2
4) − 4
+ C ; c) 1) ( 2 x + 1) 2 x + 1 + C ; 2) ( 1 + x ) 2 − ( 1 + x ) 2 + C ;
8 ( 2 x + 1) 3 5 3

5 3
3 1 1 1 1 3
3) ( 2 x + 1) 3 + C ; 4) x 2 + 3 ( ) 2 + C ; d) 1) e 3 x + C ; 2) − e −2 x + C ; 3) e x + C ;
10 3 3 2 3
1
1 2 2
4) − e − x + C; 5) e x x + C; 6)2e x + C; 7) − e x + C;
2 3
6
1 ( 1 + ln x )
e) 1) ln2 x + C; 2) − cos ( ln x ) + C; 3) + C; 4) ln ( ln x + 1) + C ; 5) ln ( 1 + ln x ) + C ;
2 6
1 1 1 1
f) 1) sin 3 x + C ; 3) − cos4 x + C ; 4) cos5 x − cos 3 x + C ;
3 4 5 3
 x 
1  2tg 2 + 1  2 5  x
11) arctg   + C ; 12) arctg  5tg  + C ;15) − ln ( 1 + sin x ) + C ;
3  3 

5  2
 
1 1
g) 1) arcsin 2 x + C ; 2)ln ( arcsin x ) + C ; 3) − + C ; 5) arcsin ( arcsin x ) + C ;
2 arcsin x
1  x2 + 3 x  1
7) − ln 2 ( arccos x ) + C ; 2. 1)ln  2  + C ; 2) i )m = 1 ⇒ − + C;
2   2
 x + 3x + 2  x + 3x + 1 ( )
1  x2 + 3 x + 1  1  x2 + 3 x + 1 − 1 − m 
ii )m > 1 ⇒ arctg   + C ; iii ) m < 1 ⇒ ln  2  + C;
m −1  m − 1  2  x + 3 x + 1 + 1 − m 
 
  x 
A doua metodă a substituţiei. 1) 2  x − 2arctg    + C ; 2)2 ( x − 2ln ( x+2 ) ) + C;
 
  2 
2x x 1
3)
3
− x + 4 x − 4ln ( )
x + 1 + C;6)
3
( x − 1) 2x + 1 + C;11) ln ( ) (
3x + 1 − 1 − ln )
3x + 1 + 1 + C;

x2 − 1 1  2 
14) e x − ln 1 + e x + C ;18)
( ) + C ;19) − arctg   + C;
x 2  2 
 x −2
Integrarea funcţiilor raţionale.
17 11 17 x −1
1. 1)a = 4, b = 11, c = 7; 3) a = 1, b = −2, c = , d = − , e = − ; 2. a ) 1) ln + C;
16 4 16 x
1 2x − 3 1 x 1
2) ln + C; 3) ln + C;5)3ln ( x − 2 ) − ln ( x − 1) + C;10) ln x 2 + 2 x − ln ( x + 1) + C;
( )
5 x +1 4 x+4 2

259
 1 1
b ) 1) x + 2ln ( x + 1) − + C ; 2) + ln ( 2 − x ) − ln ( − x ) + C ; 3)ln ( 2 − x ) − ln ( − x − 1) −
( x + 1) x
2 x −x
− + C ; c )1) ln + C ; 2) x + ln + C;
( x + 1) 2
x +1 x2 + 1
1   1− x 1 2x + 1
3) ln  + arctg + C ; 3. 1) a = 1, b = 4, c = − 1, d = 8;
3  x + x+1
 2 3 3
1 1 u
2) x 2 + 4 x + 8ln ( x − 1 ) − ln x + C ; 5. 2) I1 = arctg + C ; 2) f continuă pe
⇒ f
2 2 2
admite primitive pe
(calculate cu 2) pe ( −∞ ,0 ) şi interval [ 0, ∞ ) );
Integrarea unor funcţii iraţionale.
5
2x 2
a ) 1) + x + C ; 5) 2 x − 4 4 x + C ; 6) 2arctg x + C ;10) 2 x + 1 − 2ln x + 1 + 1 + C ; ( )
5
x 1 1
b ) 1) − sin ( 6 x ) + C ; 2) 3 x + 4sin x + sin ( 2 x ) + C ; 4) ( 12 x + 8sin 2 x + sin 4 x ) + C ;
2 12 32
1 1 1 1 1
5) − cos x − cos4 x + C ; 6) sin 2 x − sin 8 x + C ; c )1) ln e x − 1 + C ; 2)
2
arctg3 x + C ;
( )
2 8 4 16 ln 3
1 ex
3) e x − 2ln e x + 1 + C ; 4) arctg
( ) + C ; 6) x − ln 1 + 3e x + C ; 2. 1) f continuă pe
( )
2 2
x
( 0,2π ) ⇒ f admite primitive pe ( 0,2π ) ; x → tg nu este definită în x = π ;
2
 x 
2  2tg 2 + 1 
2) arctg   + C pe ( 0,π ) ; 3. 1) ca la problema precedentă;

7 7 

 
1  π
2)
2
(  2
)
arctg 2tgx + C pe  0,  , etc; 4. 1) I1 + I 2 = x + C ; I 2 − I1 = ln ( sin x + cos x ) + C ;

5. 1) se discută cazurile: a) m < 16; b ) m = 16; c ) m > 16; 2)a ) m < 1; b ) m = 1; c ) m > 1;
2− x x +1 a +1 x
6. 1) I = +a + arctg + C ⇒ a = −1; 2) a = 3;
2 2 2 2 2
(
2 x +2 ) (
2 x +2 )
1  x2 − x 2 + 1  1  x2 − 1  1 1
7. 1) I = ln  2  + C; J = arctg   + C ; 3) A = ( I + J ) , B = ( J − I ) ;
    2 2
2 2  x + x 2 +1 2  x 2 
 x
e nx 1  tg 2  tgx
8. I n = n
+ I n + 1 ; 9. 1) arctg   + C ; 10. 1) 2arctg − x + C;
(x
n e +1 ) 2 

2 

2
 
11. a )1) 2 I1 + 3 I 2 = x + C ; 2 I 2 − 3 I1 = ln ( 2sin x + 3cos x ) + C ;
1 2  2tg x − 1 
12. 1) 12 x − 5ln ( 2sin x + 3cos x )  + C ; 13. 1) I + J = arctg   + C;
13  3  3 

260
 1 2
I − J = ln ( 2 − sin 2 x ) − ln ( sin x + cos x ) + C .
3 3
Teste de evaluare. Testul 1. Varianta A. 1. f este continuă pe » ⇒ f are primitive pe » ;
1 x2 1
2. F '( x ) = f ( x ) , ∀x > −1; 4. a = , b = 3, c = −2; 5. F ( x ) = − ; 7. F − G = 3 ⇒ F ' = G '.
2 2 2
Varianta B. 4. a = c = 0, b = d = 1; 7. F − G = −1 ⇒ F ' = G ';
 1 1 
Testul 2. Varianta A. 1. F ( x ) =  − xe − x , x < 1; ln 3 x − , x ≥ 1  ; 2. G ' = g;
 3 e 
x
1 1 3
3. a = , b = , c = ; 4. f ( x ) = ( x , x ∈ [ 0,1] ;1, x > 1) ; F ( x ) = ∫ f ( t ) dt ; 5. 1)a = 1, b = 2, c = 1;
32 4 8
0
2009 2008 2007
2) f ( x ) = ( x − 1) + 2 ( x − 1) + ( x − 1) ; 6. P ( x ) = ax + bx 2 + cx + d , F '( x ) = f ( x ) ,
3

∀x; Varianta B. 1. Se integrează f pe ( −∞ ,0 ) şi [ 0, ∞ ) şi se construieşte F;

x
2. G ' ( x ) = g ( x ) ; 3. 1)a = −1, b = 1; 4. f ( x ) = ax 2 , x ∈ [ 0,1] ,1, x > 1 ; F ( x ) = ∫ f ( t ) dt ;
( )
0

1 1 1 1 
 ; 6. a = 2 , b = − 2 , c = − 4 ;
5. 1) a = b = ; 2) f ( x ) =  +
2 2  ( x − 1) 2
( x + 1) 
2 5 15 15

7. a = b = d = 1, c = 0; Testul 3 (grilă). Varianta A. 1. a ) 2. c ); 3. b ); 4. b ); 5. 1); a ); 2); a ); 6. c );
Varianta B. 1. b ); 2. a ); 3. c ); 4. c ); 5. 1) b ); 2)a ); 6. 6)
Capitolul 2. Integrala definită
2
1 15 4 9 1  n(n −1) 
Integrala definită. Formula Leibniz-Newton. 1. 1) ; 2) ; 3) < S < ; 4) sn =   ,
4 4 25 25 n4  2 
1  n (n + 1)  70 95 1 2 3
Sn =   ; 2. s5 = , S5 = ; 3. 2. a) ∫ 3dx ; b) ∫ (2 − x ) dx ; c) ∫ ( x + 1)dx ;
n4  2  125 125 0 0 1
4 3 2 π 3
d) ∫ x2dx ; e) ∫ x( x−2) dx ; f) ∫ (4 − x 2 )dx ; g) ∫ sin x dx ; h) ∫ 9 − x 2 dx ; 4. 1)
1 2 −2 0 0
2 T
t
h(t) = 0,01⋅ +0,1t, h(60) = 24m ; 2) 12 = ∫ v ( t )dt ⇒ T = 40 ani; 5. I. 1) 2; 2) 2 − 6 3 + 5ln 3 ; 3)
2 0
3 π
ln ; 4) ;
4 6
(e2 +1) e2 −1 47 −1 64 98 2 2− 2  3
II.1) ; 2) π ; 3) ; III. 1) ; 2) ; 3) ; IV. 1) ; 2) ; V. 1) 21−ln  ;
4 4 21 3 3 15 3  2 
7 6x2 − 6x + 1 x
2) ln 4 − ; 6. f ( x ) = ; 7. t = tg şi se explicitează F pentru y < 1, y = 1 şi
6 6 2
( )n+1 ( )n+1
y > 1 ⇒ F continuă în y = 1 ; 8. I n = I n−1 + −1 ⇒ I n = − ln 2 + 1 − + − ... + −1
1 1
;
n 2 3 n

261
 1 − (− x )n + 1 1
1 − x + x 2 − x 3 + ... + (− 1 )n x n =
1+ x
(
⇒ ∫ 1 − x + x 2 − ... + (− 1 )n x n dx = )
0
1 dx 1( n+1 1 xndx 1 xn
−x) 1 1 1
=∫ −∫ dx ⇒1− + −... +(−1)n =ln2 +(−1)n+2 ∫ , unde ∫ dx →0 ⇒
0 1+ x 0 1+ x n +1 0 1+ x 0 x +1
2 3 n

 5 
⇒ lim I n = 0 ; 9. 1) a = −1 ; 2) a = 2 ; 3) a ∈ 
 2, − 3,  ; 10. a = 6, b = 3, c = 1 ;
n 

 2 
1
11. a = 3, b = 1, c = 5 ; 12. − x → x ⇒ sistem cu f ( x ) şi f (− x ) ⇒ ∫ f ( x ) d x = 2 ;
−1
1 1+a a 
13. 2) I (a) = arctg −arctg  , I (1) = 1 ; lim I (a ) = 1 ⇒ I continuă în a = 1 .
 2 2
1− a 
2 1− a 1−a  2 a
1 2
21 1 1 1
Integrabilitatea unei funcţii în sensul lui Reimann. 1. ; 2. 1) ∆ = ; 2) m1 = 0, m2 = , m3 = ,
64 4 4 2
3 1 1 3 25 39
m4 = 1, m5 = , M1 = , M 2 = , M 3 = 1, M 4 = , M 5 = 2 ; 3) sD ( f ) = , SD ( f ) = ;
2 4 2 4 32 32
15 1 4
4) σD( f , ξ) = ; 5) 1; 3. 1) s D ( f ) < Sd ( f ) ; 2) sD( f ) ≤∫ f ( x)dx ≤SD( f ) ; 5*. sD( f ) ≤∫ f (x)dx ≤SD( f )
16 0 0
şi I1 ≠ 8 a.î. sD( f ) ≤ I1 ≤ SD ( f ) ⇒ I1 − sD ( f ) ≤ SD ( f ) − sD ( f ) şi S D ( f ) − I1 ≤ S D ( f ) − s D ( f ) ;
8 − s D ( f ) ≤ S D ( f ) − s D ( f ) şi S D ( f ) − 8 ≤ S D ( f ) − s D ( f ) ⇒ I1 − 8 ≤ S D ( f ) − s D ( f ) şi
8 − I1 ≤ S D ( f ) − sD ( f ) ⇒ I1 = 8 , fals; 6*. 1) s D ( f ) = 32, S D ( f ) = 56 ; 2) Exisă mai multe numere
1 1 π 3 2 1
cu proprietatea s D ( f ) ≤ 40 ≤ S D ( f ) ; 7. 1) ; 2) ; 3) ; 4) 2; 5) ; 6) ;
6 p +1 18 3 r + s +1
k(k +1)
n  1⋅ 2 k (k + 1)  k(k +1) 2
, Dn = 0, ,...,1 , Dn =
1 1
11) an = ∑ ,..., →0 , ξk = ; ;
n(n +1) k=1 n(n +1)  n(n + 1) n( n + 1)  n(n +1) n(n+1) 3

n 1 kan 1 1 xdx
8. n − 1 < an < n, ∀n ⇒ bn = ⋅ ∑ ⋅ →∫ =1 − ln 2 .
0 x +1
an n 2 ka
n 1+ n
n2
Proprietăţi ale integralei definite. 1. 1) a) 5; b) – 2; c) 2; d) –2; 2) a) 1; b) –5; c) –2; d) 0; 2. I. Funcţiile
32 2 1 35
sunt continue pe domeniile de definiţie; 1) ; 2) − ; 3) − ln 2 ; II. Funcţii continue pe porţiuni.
3 3 e 12
11 5 37 115  x3 2 
1) ; 2) ; III. 1) 10− 2 − 3 ; 2) ; 3) ; IV. 1) f ( x) =  , x ∈ 0,1); , x = 1; 1, x ∈ (1,2 ;
2 3 2 8  x2 + 1 3 
 2 
F ( x ) =  x − ln ( 2 1 1 3
 2 x + 1) , x ∈  0,1); − ln 2, x = 1; x − − ln 2, x ∈ (1,2  ; F (2) − F (0) = − ln 2 ;
 2 2  
 2
   3 
2) f ( x ) = 0, x ∈  0, 2); , x = 2; x 2 + 1, x ∈ (2,4  ; F ( x ) = 0, x ∈ [ 0,2 ]; x + x − 14 , x ∈ (2,4  ;
5
 2  
 3 3  

62 3  1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ (2n − 1)  x 2 (3 x 2 − 2 x − 1)
F (4) − F (0) = ; 3) ; 3. 1) a) ln   ; b) 1 ; 2) f ( x ) = ;
3 2  2 ⋅ 4 ⋅ ... ⋅ (2n − 2)  2 4
 

262
 1 1 1  ln 2 1
4. 1) 10 ) I (a) =  − a, a ≤ 0;a 2 − a + , a ∈ (0,1); a − , a ≥ 1 ; 2) 0; 5. 1) ; 2) ; 3) 1; 6. 2) a)
 2 2 2 
 3 2
2
3 a −1 1  i   j 1  n  i 
f   f   =
π
ln 2 ; b) ; c) ; d) ; 7*. 1) ∑  ∑ f   −
 n   n   
8 4 ln a n2 1≤i< j≤n 2n2  i =1  n 
 1 2
 ∫ f ( x )dx 
1 n 2  i   
− ∑ f  → 0 ; 8. I. Utilizăm proprietatea de monotonie a integralei f ≤ g pe
 
2n2 i =1  n  2
b b
π  
[a, b] ⇒ ∫ f ≤ ∫ g ; 1) 0 ≤ cos x ≤1 ⇒ cos4 x ≤ cos3 x, x ∈  0,  ;
 2 
a a
2) x − x ≤ 2( x + 5) ⇔ x 2 − 3 x −10 ≤ 0 ⇔ x ∈ [−2,5] ; 3) x + 1 = (2 x − 1) + (2 − x ) ≤
2

2
1 1 t2
≤ 2 x −1 + 2 − x ; 7) ( f ( x ) − tx ) ≥ 0, ∀x ∈ [ 0,1], ∀t ∈  ⇒ ∫ f 2 − 2t ∫ xf ( x )dx + ≥0 ,
0 0 3
∀t ⇒ ∆ ≤ 0 ; II f : [a , b ] →  continuă ⇒ f (α) = min f ≤ f ( x) ≤ max f = f (β) care se integrează;
3 1
1) f ( x) =1− este strict descrescătoare pe [ 0,1] ⇒ f (0) =−2 ≤ f ( x) ≤ f (1) =− ;
x +1 2
1
b b 1 2 2
> e = e−x >1 − x2 , x ∈[ 0,1] ; 2) 1 + x2 ≤ e x ≤(e + 1) x2 + 1 ,
2
III-IV f ≤ g ⇒ ∫ f ≤ ∫ g ; V. 1) x
a a 1 + x2
1
x4 + 1 +
1 x2 + 1 , x ∈ ( ) ;
x ∈ [ 0,1] ; 3) ( x4 + 1)
≤ 0,1
x2 + 1 2
1 t +1 t +1 1 t +1 t +1
9. a) < < ⇒ ln 2 ≤ an ≤ ln 2 + ; 1) t 2 < < ; 10. 1) 0 ≤ sin n x ≤ 1 ,
t t2 + 2 t2 2n t3 + 2 t4
 π  π xn
x ∈  0,  ⇒ I n ∈ [0,1], ∀n; 0 ≤ sinn+1 x ≤ sinn x, x ∈  0,  ⇒ In+1 ≤ In ; 3) 0 ≤ ≤ x n , ∀n ⇒
 2   2  1 + xn
1 1 xn 1
⇒ 0 ≤ In ≤ ⇒ In→ 0 ; 4) 0 ≤1− In = ∫ dx ≤ ⇒ xn→1 ; 5) (1 − x)n ≤ f ( x) ≤(1 − x)n e ,
n +1 0 1+ x
n n + 1

x ∈ (0,1) ; I n → 0 ; 11. a) 1)–2) ( f ( x ) − a )( f ( x ) − b) ≤ 0 ⇔ f 2 ( x ) − (a + b) f ( x ) + ab ≤ 0 ⇔

ab
⇔ f ( x) −(a + b) + ≤0 ; b) 1) min ( f , g ) ≤ f , g ; 2) max ( f , g ) ≥ f , g ; c) f (a ) ≤ f ( x ) ≤ f (b) ,
f ( x)
1 1 1
x ∈ [ a , b ] ; d) 0 < m ≤ f ( x ) ≤ M ⇒ ≤ ≤ , care se integrează pe [a , b ] şi se face produsul
M f ( x) m
b
lor; e) „ ⇒ ” ∫ f ( x )dx ≤ f (b)(b − a ) = bf (b) − af (a ) ; „ ⇐ ” Prin reducere la absurd, ∃a < b a.î.
a
f (a ) > f (b) , ∃c ∈ [ a , b ] , f (c) = inf f ( x) , x ∈[a, b] ⇒ x ≠ a şi f (c) < f (a); ∃d ∈ [ a, c ] , f (d) = sup f ( x) ,

263
 c b
x ∈ [ a , c ], d ≠ c , f (d ) > f (c) ⇒ ∫ f ( x) dx > f (c)(c − d ) ≥ cf (c) − df (d ) , fals. f) 1) f = c ⇒ ∫ cdx =
0 a
b b
= c(b −a) = f (b)(b −a) ; 2) f (a) ≤ f ( x) ≤ f (b) ⇒ ∫ f ( x) dx ≤ f (b)(b − a) ; 3) ∫ f ( x) dx ≥ f (b)(b −a) ;
a a
1 b 1 b 1 b
g) 1) M ( f + g ) = ∫ ( f + g) = ∫ f+ ∫ g = M ( f ) + M ( g ) ; h) „ ⇐ ” Prin reducere
b−a a b−a a b−a a
la absurd.

n+ 2
cx
Formula de medie. 1. 1) M ( f ) = 1/ 3, ξ = 3 / 3; 2) M ( f ) = 4; 2.a )1) ∫ f =2
1 + c 5x
,
n
10 3 7 b
n n (1 + n)
c x ∈ [ n, n + 2] 2) < xn < ; 3. ∫  f ( x ) − g ( x )  dx = 0 plus formula de
10
1 + (1 + n) 1 + n10 a
1 1 b
 1 
medie; 4.a) ∫  f ( x ) − x  dx = 0; 5. ∫ sin f ( x ) −  dx = 0; 6.∫ f = ( b − a ) f ( c ) < 0, c ∈ [ a, b] ⇒
2
0 0 x + 1 a
1
⇒ f ( c ) < 0 ; f ( a ) > 0 + P . D. ⇒ ∃ξ ∈ ( a , c ) , f ( ξ ) = 0; 7. ∫ f plus formula de medie.
0
b 2 2
Teorema fundamentală. 1. a) 1) ∫ e − x dx =F ( b ) − F ( a ) şi F '( a ) = e − a ;
a
b ) F ( x ) − F ( 0 ) = x − x ⇒ F ' ( x ) = f ( x ) = 3 x 2 − 2 x; 2.1) Fie G o primitivă a
3 2

integrandului. Avem
1 1
F ( x ) = G ( x ) − G ( 0 ) ⇒ F '( x ) = G ' ( x ) = ; F '( −1) = , F ' ( 0 ) = 1, F '( 1) = 1/ 2 şi
2 2
x +1
2
F ''( x ) = −2 x / x 2 + 1 ; 3.2) F ( x ) = G x 3 − 4 − G ( 2 x ) , F '( x ) = G ' x 3 − 4 ⋅ 3 x2 − 2G '( 2 x ) =
( ) ( ) ( )
x =d d
= g x 3 − 4 ⋅ 3 x 2 − 2 g ( 2 x ) , unde g ( x ) = x / 1 + x ; 4. F '( x ) = G '( x ) ⇒ F − G = k ⇒ k = ∫ f ;
( ) ( )
c
2 arctg x
6.1) ; 2) 2 ( 1 − cos x ) ; 7. 1) F '( x ) = 0 ⇒ x = 1 punct de maxim;
1 + x2
8.1)F '( x ) = G '( 2 x ) ⋅ 2 − G '( x ) = 2 4 x 2 − 6 x − x 2 − 3 x = 7 x 2 − 9 x = 0 ⇒ x1 = 0, x2 = 9/ 7 etc.
( ) ( )
9. F '( x ) = sin x / ( x + 1) = 0 ⇒ x ∈ {0,π , 2π } ⇒ x = π punct de maxim ⇒
π 2π
⇒ F ( x ) ≥ min{ F ( 0 ) , F ( 2π )} , F ( 0 ) = 0, F ( 2π ) = ∫ f ( t ) dt + ∫ f ( t ) dt . În a doua integrală
0 π

264
 π π π π
sin u
se pune u = t − π şi F ( 2π ) = ∫ f ( t ) − ∫ du > ∫ f ( t ) dt − ∫ f ( u ) du = 0 ⇒
1+π + n
0 0 0 0
2x
cos y
⇒ { F ( 0 ) , F ( 2π )} = 0; 2)F ( x ) = ∫ y
dy cu F '( x ) < 0.
x
π   π
10. 1) F '( x ) = sin  − sin x  − sin ( cos x ) > 0  sin x + cos x < 2 <  ;
2   2
1  
π
11. 1)  2) f ( 0 ) = ; f ( ±2 ) = 0; 3) f   = 1; f ' ( x ) = cos x , ∀x ∈ I ⊂ ( −∞ ,0 ) sau
2  2
I ⊂ ( 0, ∞ ) ; 12. 1) Notăm cu F ( x ) , G ( x ) membrul stâng şi respectiv drept
x =1
⇒ F ' = G ' ⇒ F = G + k ⇒ k = 0; 2) F ( x ) este membrul stâng cu F '( x ) = 0 ⇒ F ( x ) = k ⇒
 π  0 G ( x ) − G ( 0) G '( x ) x + 10
 x = 4  k = 1;13. 1)  0  limita se scrie lim = lim = lim = 10 .
    x →0 x x →0 1 x →0 x + 1
Metode de calcul ale integralelor definite. Integrarea directă. 5. arcsin ( sin x ) =
2
  π  π 3π   3π  π t3
=  x , x ∈  0,  ; π − x , x ∈  ,  ; x − 2π , x ∈  ,2π   ; − 2; 7. x ( t ) = 5t 2 − ; v '( t ) = 0 ⇒
  2 2 2   2  4 3
250  3  2π
t = 5; x ( 5 ) = ; 8. 1)a ∈  0, − 2, − 1 ±  ; 3) a = 1; 4) a = 2; 5) a = 6; 9.1) 1; 2) ; 3) 2; 4)ln 2.
3  3  3 3
π π
Metoda integrării prin părţi. 1.II a) 1 − 2 / e; III a) 1; d) ; IV a) − 2π ; b) 4π ; c) − 1;
4 2
1 1 1 1
1 1+ 5  3 x x
 ; 3. a ) 1) ∫ x + 1dx; 2)∫ 1 − x dx; 3)∫ x 5 dx; 4) ∫ xe dx;
2 2
V. a )  5 + 4ln
2 2 
0 0 0 0
xn 14
5. 1 b ) ≤ x ne − x ≤ x n , x ∈ [ 0,1] ; Metoda substituţiei. 1. a ) 2) 0; c ) 4) ; d ) 2) 0;
e 15
π
2 0 1
sin x dx
4. 1) J = ∫ e x + sin x + cos x , I + J , I − J ; 2) ∫ + ∫ şi în prima integrală t = − x ;
0 −1 0
 π
4) 1 + tg x = 2 cos  x −  / cos x; diferenţă de integrale – în prima t = π / 4 − x ;
 4

( e − 1) 2 ( 2 − 2 ) ; 6. 1) a ) x = 1 ; b) x = π − t; 2)t = x − 1; 7. Se calculează în
5. 1) ln 2; 2) ; 3)
2 3 t 2
1 1 n
2n 1 − (1 − x )
două moduri o anumită integrală. 1) ∫ ( x − 1) dx; 2) ∫ dx . Calculul ariilor.
x
0 0
7 20 5 1 5 32 108 1
1. 1) e − 1; 2) 10; 3) ; 4) ; 5) 15; 6) 4ln   ; 2. a ) ; b ) 4; 3) ; 4) ; 5) ; b ) 1) ; 2) 2;
6 3  
2 2 3 3 3 2

265
 14 5 3 937 4 4 1 π 1 3 3
; 3) ; b)1) 2; 2) ; 3)
3) 1; 3. a ) 1) 6; 2) ; 4. 1)2π + ; 6π − ; 2) ; 3) − ; 4) ; 5. a = −
3 6 2 192 2 3 3 2 3 2 4
13 3
şi min S = ; 6. a = 1 şi min S = .
16 4
π π2
1 
Volumul corpurilor de rotaţie. 1.1) ; 2)  1 −  ; 3) 12π ;
2 2 e4 
243π 512π 16π π 20π 8π 64π 3π 96π
4) ; 2.1) ; 2) ; 3) ; 3.1) 32π ; 2)a ) ; b ) ; 3) ; 4) ; 5) .
5 15 15 30 3 3 3 4 5

Teste de evaluare
n 1 n dt n−1 1
Testul 1. Varianta A. 1. " = " ; 3. a) D = (1, 2, ..., n), s D ( f ) = ∑ <∫ = ln n < S D ( f ) = ∑ ;
k =2 k 1 t k =1 k
n dt n 1  1  1
b) S D ( f ) − ∫ = ∑ − ln n ; c) se unesc punctele (1, 1) , 2, , ..., n,  prin segmente şi se
1 t k =1 k  2  n
1  1 1 1
consideră suma ariilor trapezelor care se formează egală cu 1 −  ⇒ 1 −  < c ; suma ariilor
2  n  2  n
1 1 
dreptunghiurilor este 1 − > c ⇒ c ∈  , 1 ; 4. lim f ( x ) = ∞ ⇒ f nemărginită ⇒ f nu
n  2  x 0
x∈−
3 5 8
este integrabilă; 5. 2e − ; 6. ; 7. a = 1 ; 10. 1; 11. A = ;
4 2 3
 
1 1
Varianta B. 1. " = " ; 3. a) 1 −  ; b) Suma ariilor dreptunghiurilor < aria Γ f ; 6. 0;
2 
( )
n2 

( )
1 1
7. a = 1 ; 9. ∫ ( f ( x ) − ax − b)dx = 0 + formula de medie; 10. . 11. π e 2 − 1 / 4 .
0 2
 3  1 1
Testul2. Varianta A. 1. D = 1, , 2 ; 2. 1)2; 2)4; 3)1; 4)-4; 5. 1) a = , b = −1, c = ;
 2  2 2

( )
1 1
6. g ( x ) = f ( x ) − 1 + x + ... + x n−1 , x ∈ [ 0, 1] cu ∫ g = 0 + formula de medie; 7. ; 8. (2 + π ) / 8 ;
0 2
 1 
9. f ( x ) = x 3 / 3 + x 2 ; 10. 1) 9 / 4 ; 2) 45π / 2 ; Varianta B. 1. D = 0, , 1 ; 2. 1)5; 2)-2; 3)0; 4)-3;
 2 
5. 2) c) 1/ 6 ; 6. g ( x ) = f ( x ) − x 2 , g (a ) > 0 , formula de medie + proprietatea lui Darboux;
1  π 
7. 1/ 4 ; 8.  − ln 2 ; 9. 2; 10. 1) 8 / 3 ; 2) 48 / 5 .
4 2  
Testul 3 (grilă) Varianta A. 1. b); 2) a); 3. c); 4. b); 5. b); 6. a); 7. 1)b); 2)c); 8. a); 9. c); 10. a); 11. c);
Varianta B. 1. c); 2. b); 3. a); 4. b); 5. b); 6. a); 7. 1)c); 2)c); 8. b); 9. a); 10. b); 11. c).

266
Capitolul 3. Teste de recapitulare finală

1. Teste pentru pregătirea examenului de bacalaureat

5 1
Testul 1. I. 1. c); 2. a); 3. a); 4. b); 5. d); 6. 3x 2 ; 7.
; 8. x = 0 ; 9. f '(1) = 3 ; 10. ; II. a) S ABCD =
4 4
OB OD BD
= S ABC + S ADC = AC ⋅ + AC ⋅ = AC ⋅ ; b) AB = AO + OB ; c) AD 2 + BC 2 =
2 2 2
2 2 2
= OA2 + OD 2 + OB 2 + OC 2 = AB 2 + BC 2 ; d) În ∆OAB , teorema cosinusului; x = 0 ; e) Se aplică
π OA ⋅ OB sin α
teorema cosinusului şi egalitatea ⇔ cos α = 0 ⇔ α = ; f) SOAB = , etc.; III. a) x = y = 0 ;
2 2
1 m  m m
b) y = − x ; d) În c), punem a1 = a2 = ... = an = ; e) a1 = ... = an = ⇒ f n ⋅  = nf   ⇒
n n  n   n 
 m  f (m ) m m
⇒ f   = , f ( m ) = mf (1) = m ⇒ f   = , m , n ∈  , n ≠ 0 ; f) a ∈  ⇒ ∃( xn ), ( yn ),
 n  n  n  n

xn ≤ a ≤ yn , xn , yn ∈ , xn , yn → a ⇒ f ( xn ) = xn ≤ f (a) ≤ f ( yn ) = yn ⇒ f (a) → a ; IV. d) f ' > 0 ⇒

f s.c. ⇒ f ( x ) < lim f ( x ) = 0 , g ' < 0 ⇒ g s.d. ⇒ g( x) > lim g( x ) = 0 ; e) an+1 − an = g(n) > 0 ⇒
x→∞ x→∞
 2  1 1
⇒ (an )
, bn+1 − bn = f ( n) < 0 ⇒ (bn )  ; f) h : 1, ∞) →  , h( x ) = ln  x +  − ln  x +  − ,
 3 
 2  6 x
h '( x ) > 0 ⇒ h s.c., lim h( x) = 0 ⇒h <0 ; g) lim an = 0, lim(bn − an ) = 0 ⇒ lim bn = a , an < a < bn ,
x→∞
1 1 1
0 < a − an < ⇒ 0 < a − a17 < < ;
6n 6 ⋅ 17 100
e4 − 1
( )
Testul 2. I. 1. a); 2. d); 3. d); 4. a); 5. b); 6. 2 e 2 x − e−2 x ; 7.
2e 2
; 8. f ''( x ) > 0 ; 9. f '(0) = 0 ;

1 bc sin A AD ⋅ sin A
10. x = 0 , punct de minim; II. a) x = ; b) S = ; c) S BAD = AB ⋅ ; d) Se utilizează
2 2 2
 1   1 
b) şi c); e) BE = EC ; III. a) det ( A) = 0, rang ( A) = 1 ; b) O3 ; d) B I3 − A =  I3 − A B = I3 ;
 
11    11 
 a b c 
  x2
f) Matricele C, D au forma ax bx cx  ⇒ sistem incompatibil; IV. b) f 2 ( x ) = + cos x − 1 ;
  2
 ay by cy 

e) Inducţie; g) e), f) ⇒ lim f n ( x ) = 0 ⇒ lim f 2 n+1 ( x ) = 0 . Din c) ⇒ q.e.d.
n→∞ n

( )
Testul 3. I. 1. d); 2. a); 3. c); 4. d); 5. a); 6. 5 x4 −1 ; 7. f '(0) =−5 ; 8. 1; 9. x = −1max, x = 1min ;

1
10. 0; II: a) 2 ; b) m = −1 ; c) y = 1 ; d) ; e) M (0,0) ; 1; f) M (2, 2), MA = MB = 5 ∉  ;
2
III. b) det ( A) = −1 ≠ 0 ⇒ rang ( A) = 3; d) det ( A) ≠ 0 ⇒ A inversabilă; AA = I 3 ⇒ A−1 = A ;

e) A2k = I 3 , A2k +1 = A, det ( X ) = 0 ; f) prin absurd; IV. d) 0; e) x = −2 ; f) (−∞,−2  , f

267
concavă; −2, ∞) f convexă.
2
(
Testul 4. I. 1. 0ˆ ; 2. ; 3. –1; 4. 10; 5. 2; 6. 4 x x 2 − 1 ; 7.
5
)8
15
; 8. f '( x ) = 0; ± 1 ; 0; 9. 0; 10. 0;

7
II. 11. x + y −9 = 0 ; 12. 2 ; 13. 1 − i ; 14. 1; 15. ; 16. –1; III. a) a = b = 0 ⇒ O2 ∈ I ( A) , a =0, b =1⇒
2
4
⇒ I 2 ∈ I ( A) ; c) det( A) = 1 ⇒rang( A) = 2 ; d) A2 − A + I2 = O2 ⇒ A3 + I2 = O2 ; IV. b) f '(0) = − ;
5
e) y = 0 ; f) Integrare prin părţi.
x2 1
Testul 5. I. 1. b); 2. a); 3. d); 4. c); 5. c); 6. 1; 7. 0; 8. 0; 9. Nu are; 10. F ( x ) =
2 2
(
− ln x 2 + 1 ; )
AC 52
II. b) AB = BC = 26, AC = 52 ; d) 2 y − 3 x + 3 = 0 ; e) R = = ; III. c) I 2 , element neutru;
2 2

( ) ( )
d) AA−1 = I2 ⇒ det( A)det A−1 = 1, det( A), det A−1 ∈
⇒ det( A) =±1 ; e) (a +1−a)(a −a +1) =1 ⇒

 a 1 − a  1
⇒   ∈ M1 , este inversabilă în M; IV. e) ln 2 − .
a − 1 2 − a  2
Testul 6. I. 1. c); 2. b); 3. a); 4. c); 5. d); 7. f '(0) = −1 ; 8. y = 0 la ∞ ; y = −2 x la −∞ ;
II. a) x + y +1 = 0 ; b) D (1,5) ; c) 21; III. a) det( A) = 0, rang( A) = 2 ; d) B = A2 + A + I3 ; e) A3 = I 3 .
1 1
Testul 7. I. 1. a) 2. c); 3. d); 4. a); 5. b): 6. − ; 7. f '(1) = − ; 8. ln (n + 1) ;
x ( x + 1) 2
2 3
9. F ( x ) = ( x + 1)ln ( x + 1)− x ln x + 1 ; II. a) AB = b − a , AB = AC = BC = 2 ; b) 3 ; c) ;
3
2 1− 3 a
d) h = + i ; III. a) a = c = −6, b = 11 ; b) ∑ x1 = −a , x1 + x3 = 2 x2 ⇒ x 2 = − ;
3 3 3
c) ∑ x12 < 0 ; e) x 3 − 1 = 0 ; IV. a) n; d) Formula binomului lui Newton.
8 kπ π 2π
Testul 8. I. a) a = 3, b =−1 ; b) xG = ; yG = 3 ; c) m ⋅ m ' = −1 ; d) 20; e) , k ∈
⇒ x1 = , x2 = ,
3 3 3 3

x3 = π , x4 =
4π
3
, x5 =
5π
3
( )
∈ (0, 2π) ; II. 1. a) ±1 ; b) T3 ; c) f = g aX 2 + bX + c + αX + β ; a = 1 ,

b = 3, c = 5, α = 27, β = 0 ; d) a1 = 2, r = 5, a n = 2 + (n − 1)5 = 2007 ⇒ n = 402 ; e) 2; 2. a) 2e 2 x ; b)

f ( x) > 0 ⇒ f s.c.; c) f ''( x) >0 ⇒ f convexă; d) lim f ( x) = 0 ⇒ y = 0 ; e) 2x − y +1 = 0( y −1 = f '(0)) ;
x→∞
II. b) a , b ∈ −r , r  ⇒ ∃t ∈  0, 2π), a = r cos t , b = r sin t ; c) inducţie; d) se aplică det. egalităţii date;
a b 
e) r < 1, 0 ≤ r n cos t , r n sin t ≤ r n → 0 ; f) X =   + relaţia AX = XA ⇒ a = d şi c = −b ;
 c d 
 3 −1 f ) a −b   3 −1
g) X comută cu 
 1
⇒ X = 
3 

b a  ; det X 2007
(
= det )
 1 
 2 
  1 3

 ⇒ det ( x ) = 1 ⇒



268
  π 
cos t −sin t   + 2k π
⇒ X =   , t ∈  0, 2π) ⇒ arccos t = 3 , sin 2007 t = 1 ⇒ t =  6 
, k = 0,2006 ;
 sin t cos t   2 2 2007
1
IV. a) an > 0, ∀n, an+1 − an = > 0 ; b) inducţie; se adună inegalităţile pentru n, n –1, …, 2
an
(n−1) 1 1 1
an2 >an2 + ⇒an →∞; d) b) ⇒ an2 >1 − 2n; an2 = an2−1 + ,... ⇒ an2 = 2(n + 1) + + ... +
2 an2−1 + 2 a02 an2
1
plus an > 2n + 1 ; e) f ( x ) = ln x şi i ∈  x , x + 1 plus Lagrange; f) din d); g) an+1 = a n + ,
an
1 1 1 1
an = an−1 + ,..., an+1 − 2 = + + ... + .
an−1 a1 a2 an

( )
4 3
Testul 9. I a) 1; b) 5; c) i16 = i 4 = 1 ; d) a = −b = 1 ; e) ; f) −11 + 60i; a = −11, b = 60 ;
2
3 = C 10−3 = C 7 ; 1; c) 1 ; d; 1 ; e) n ∈ {3,4,5} ;
II. 1. a) 2ˆ 3 = 8ˆ = 0ˆ ⇒ 2ˆ 2006 = 2ˆ 2003 ⋅ 2ˆ 3 = 0 ; b) C10 10 10
35 4
3 2
p = ; 2) b) ; c) f '(0) = 7 ; d) f '( x ) > 0 ; e) Factor comun ln n; III. a) Este suficient de
5 3
a bc d  ac ad + bc
observat că    
0 c  =  0
  ∈ G ; X , Y ∈ G ⇒ XY ∈ G şi X + Y ∈ G ⇒ X ∗ Y ∈ G ;
0 a   ac 
 1 
− 0
b)„ ⋅ ”, „+” sunt asociative (c) X ∗ E = X, ∀X ∈G ⇒ X = O2 ∈G ; d) I ' = 2  ; e) X 2 + 2X −3I2 = O2 (1) ,
 1
 0 
2
a b 
X =   ∈ G , tr ( X ) = 2a , det ( X ) = a 2 ⇒ X 2 − 2aX + a 2 I = O (2) ; (1) −(2) ⇒2(1+a) X −
 0 a 
2 2

( ) ( )
− 3 + a2 I2 = O2 ⇒ a2 + 2a − 3 = 0, ab + b = 0 ⇒ a1 = 1, a2 =−2 şi b1 = b2 = 0 ⇒ X1 = I2 , X2 =−3I2 ;

a nb
f) an−1  , inducţie; IV. a) f '( x) = 1−sin x ≥ 0 ⇒ f crescătoare; lim f ( x) =∞, lim f ( x) =−∞,
0 a  x→∞ x→−∞
f continuă ⇒ f (
) =
⇒ f surjectivă; f s.c. pe  2k π , 2(k + 1)π  , ∀k ∈  ⇒ f injectivă; f
surjecţie ⇒ pentru n ∈  ⊂
, (∃!) x ∈
a.î. f ( x) = n ; b) n < m ⇒∃bn , bm ∈
a.î. f (bn ) = n < m =
= f (bm ) ⇒ bn < bm ; c) bn = n − cos bn > n − 1 ; d) n − 1 < bn = n − cos bn < n + 1 + „cleştele”;
 π
e) a0 ∈ 0,  ⇒ a1 = f (a0 ) = a0 + cos a0 > a0 ; a0 < a1 , f s.c. ⇒ f (a0 ) < f (a1 ) ⇒ a1 < a2 ;
 2 
π 
inducţie; a0 ∈  , π  ⇒ cos a0 < 0 ⇒ a1 = f (a0 ) = a0 + cos a0 < a0 etc.; g) e) şi f)
 2 
⇒ (an ) monoton, iar din f (  0, π  ) ⊂  0, π  ⇒ (an ) mărginit;

lim a n = x; a n+1 = f (a n ) ⇒ x = f ( x ) ⇒ cos x = 0,

π
x ∈  0, π  ⇒ x = .
2

269
Testul 10. I. a) 0; b) f (−1) cu binomul lui Newton; c) Tk +1 = C9k 2k / 2 ⇒ k ∈ {1, 3,5,7,9} ;

1 − x2
d) T3 = 72 ; e) 5ˆ ; 2. a)
1+ x 2
; c) −
3
25
1
2
( )
; d) F ( x ) = ln x 2 + 1 + 1 ; ln 2 + 1; e) 0; f impară pe

intervalul simetric în x = 0; III. a) det ( A) = 0, rang ( A) = 1 ; b) a = 14 ; c) An = 14n−1 A, ∀n ∈ ∗ ,

1
inducţie; d) C =t (1 2 3), L = (1 2 3) ; e) (bI 3 + cA)( I 3 + A) = I 3 ⇒ b = 1, c = −; f) inducţie;
15
1 y 1
g) ( xI 3 + yJ )( x ' I 3 + y ' J ) = I 3 ⇒ x ' = , y ' = − ; IV. a) an+1 − an = >0 ;
x x ( x + 3 y) (n + 1)α
b) f ' ( x ) < 0 ; c) f descrescătoare ⇒ f (k + 1) ≤ f ( x ) ≤ f (k ), ∀ x ∈  k , k + 1  , k ∈  ∗ ;
n−1 k +1 c) n−1 n−1 1
d) bn = ∑ ∫ f ( x )dx ⇒ ∑ f (k + 1) ≤ bn ≤ ∑ f (k ) ; e) ; f) α > 1 ; 0 ≤ an ≤ bn + 1 ⇒(an )
k =1 k 1 1 α −1
mărginit; α ≤ 1, an−1 ≥ bn → ∞ ; g) an − 1 ≤ bn ≤ an−1 < an ⇒ 0 < an − bn = xn ≤ 1 şi
xn+1 − xn > 0 .
Testul 11. I a) 0; b) (2, 2); c) mm ' = −1; α = 1 ; d) – 5; e) A ∈ H ⇒ 2 x − y −4 = 0 ; f) a + b + c = 6 ,
a + b > c , b + c > a , c + a > b, a , b, c ∈  ⇒ a = b = c = 2, 3 ; II. 1. a) f ( g (−1)) = f (1) = 2 ;
1 1
g ( f (−1)) = g   = ; c) 1; d) 210 − 1 ; c)
 2  4
4
5
; 2. b) f '(1) = 0 ; c) ( )
f '( x ) = 4 x 3 − 1 ;

9
x > 1 ⇒ f '( x ) > 0 ⇒ f s.c.; d) f '( x ) = 12 x 2 > 0, x ≠0 ⇒ f convexă; e) − ; III. a) XA = AX ⇒
5
 b ' c ' 
⇒ (bc ' = b ' c, ab '+ bd ' = ...) ⇒  = ,... ; c) Prin dublă incluziune; „ ⊂ ” avem a); d) B ∈ C ( A) ;
 b c 
1 0  
( A + iB )( A − iB ) = A2 + B 2 ; X =   , Y =  1 1; IV. a) 0; b) a = 1 , f ( x ) → 1 ;
2 1 −1 1 n
2nπ
a n

1 1 h( x ) 1
yn = , f ( yn )→ 0 ; c) 0 ≤ x sin ≤ x ; d) 0 ≤ ≤ x sin ≤ x .
π
+ 2nπ x x x
2
1
Testul 12. I. a) 5 ; b) 2 x + 4 y − 5 = 0 ; c) ±2 ; d) x2 + y2 = 5 ; e) 1; f) 0; II. 1. a) ; b) x + y + z = 9 ;
2
1
x + z = 2 y , xyz = 15 ⇒ x = 1, y = 3, z = 5 ; c) 16; d) 2; e) f (3) = −4 ; 2. a) ;
1 + x2
r
b) f '( x ) > 0 ⇒ f s.c.; c) lim f ( x ) = , lim f ( x ) = − ⇒ y = , y = − ; d) 1; e) f
π π π
x→∞ 2 x→−∞ 2 2 2
impară pe intervalul simetric în x = 0; 0; III. f) δ , δ 2 , δ 3 ≠ e şi δ 4 = e ; g) G = { x ∈ S4 xu = ux } ,

unde u ∈ H , u ≠ e ⇒ G ≤ S4 ⇒ ord (G ) 4! = 24 ⇒ ord (G ) ≤ 12 ⇒ ∃v ∈ H cu v ∉ G ; IV. a) n;

π
c) I1 = , I 2 = 2 ; e) I2k+1 − I2k−1 = 0 ⇒ I2n−1 = I2n−3 = ... = I3 = I1 ; f) d) ⇒ I 2k − I 2k −2 =
2
k −1 2
= (−1) , k ∈ ∗ şi se adună k = 1, n .
2k − 1

270
2. Teste pentru pregătirea examenului de admitere în facultate
Testul 1. 1. ∆ < 0 ⇒ c) ; 2. x = y − 7 ⇒ d ; 3. b); 4. r = ax + b, P (−1) = 0, P (2) = 15 ⇒ a ) ; 5. b);

6. c); 7. f '( x ) ≤ 0 ⇒ (m < 0, ∆ ≤ 0) ⇒ d ) ; 8. c); 9. c); 10. u = ln x ; a); 11. f ( x ) = 3 x , x ≥ 0,

f ( x ) = 3− x , x < 0 ; b).
Testul 2. 1. e); 2. d); 3. c); 4. d); 5. a); 6. c); 7. b); 8. b); 9. e); 10. a).
2
Testul 3. Disciplina algebră. 1. (9,5); 2. D =−m(m + 1) ; 3. a) A, B ∈ M ⇒ A − B ∈ M ; b) A, B ∈ M ⇒
⇒ AB ∈ M şi I 2 ∈ M este element neutru; c) (0,1), (0,−1), (1, 0), (−1,0) .
Disciplina: Analiză matematică. I. 1. f '( x ) = 0 ⇒ ∆ > 0 ⇒ a ∈ (−∞,0) ∪ (1, ∞) ; 2. y = 1 a.o. la

π ln 2 π 2
±∞ , x = 0 a.v.; II. 2. x = arctg y; − − .
4 2 36
 5
Disciplina: Geometrie. I. 1. ( AB ) : 2 x − y + 8 = 0, ( AC ) : 4 x + 3 y − 24 = 0;( BC ) : y = 0 ; 2. Ω 1,  ,
 2 

5 5 2   11 
R= , x + y 2 − 2 x − 5 y − 24 = 0 ; 4. (QS ) : 11 x + 2 y − 22 = 0, H (0, 3) ; 5. Ω A = −i + j;
2 2
 a 2 a 2 
II. M ± ,±  .
 2 2 

Testul 4. Algebră. 1. a − b ≤ a + b , cu egalitate dacă ab ≤ 0 ; b); 2. e); 3. b); 4. e = 7, x ∗ x ' = 7 ⇒

1
⇒ x'= 6+ ; c); 5. d); 6. b); Analiză matematic 1. f '( x ) = 0 ⇒ x = 0 ⇒ d ) ; 2. b); 3. a);
x−6
4. f ( x ) = x 3 , x ≤ 0, f ( x ) = x , x > 0 ⇒ a); 5. d); 6. d).
1 
Testul 5. 1. a) 2 x = y ; b) x ∈ 0,1 ; c) x ∈  ,1 ∪ {0} ; 2. a) det ( A) = 6 − 3m; m = 2 ⇒ rang ( A) = 2,
 2 
m ≠ 2 ⇒ rang ( A) = 3 ; 3. a) −a ; b) a = 1 ; d)
1
3
( ) a
3
π
2 2 − 1 − ; 4. a) I 0 = , I1 = ln 2 .
4
 1 2 3 1 2 3 1 2 3
Testul 6. Algebră. I. 2. σ ∈ e ,   ,   ,   ; 3. Prin reducere la absurd.
 1 3 2 2 1 3 3 2 1
 
1  1 1   1 1 1 1 
II. 2. f ( z ) = z , ∀z ∈  ; Analiză matematică. 1. H n > 1 + +  +  +  + + +  + ... +
2 2  4 4   8 8 8 8 
 1 1  x3
+ + ... +  = 1 + + + ... + = 1 + → ∞ ; 3. f ( n) (0) = (−1) ⋅ n ! ; II. a) g ( x ) =
1 1 1 n n
;
 2n 2n  2 2 2 2 x −1
1
b) f n  pe  0,1 şi f n (0) = −1, f n (1) = n − 1 ; d) .
2
Testul 7. 1. b) ∆ = m2 − m + 1 > 0 ⇒ m ∈
; c) y = x −1, y1 ≤0, y2 ≥ 0 ⇒ Py ≤ 0 ⇒m ∈(−∞,0) ∪ 1,∞) ;
7
d) m = 1 ; 2. a) −1, ± i ; b) y = 2 x − a ; c) ε 3 + ε 2 + ε + 1 = 0 ; d) ∆ = 0 ⇒ α = − ; 3. a) k = 3 ;
6

271
 3 − x2
( )
4. b) F ( x ) = x + 2 − 2ln x 2 + 4 x + 5 ; d) f n ( x ) =
n
( x + 2) +1
⇒
n
3 +1
2
≤ fn ( x ) ≤
n
2 +1
3
care

se integrează pe  0,1 .
Testul 8. Algebră şi analiză matematică. 1. a); 2. c); 3. b); 4. a); 5. c); 6. a); 7. b); 8. c); 9. a); 10. a);
11. c); 12. c); 13. c); 14. b); 15. c).
Testul 9. Algebră şi analiză matematică. 1. d); 2. b); 3. d); 4. c); 5. a); 6. a); 7. d); 8. c); 9. e); 10. d);
11. d); 12. a); 13. c); 14. d); 15. d); 16. c) 17. d); 18. c).
Testul 10. Algebră şi analiză matematică. 1. c); 2. b); 3. d); 4. a); 5. c); 6. e); 7. b); 8. e); 9. a); 10. d);
11. b); 12. d); 13. e); 14. e); 15. d); 16. a).
Testul 11. Algebră şi analiză matematică. 1. a); 2. b); 3. d); 4. c); 5. e); 6. b); 7. e); 8. c); 9. a); 10. a);
11. d).

272