INTELIGENTA EMOTIONALA

   

            Multa vreme psihologia nu a stiut aproape nimic despre mecanica emotiilor.

În ultimii 20 de ani, în urma progreselor neurobiologice s-a înteles mai clar felul cum
functioneaza emotiile, acest lucru aducând în prim plan noi remedii pentru crizele emotionale
colective.În viata de zi cu zi, oamenii cu un Q.I. ridicat s-a întâmplat sa nu faca fata greutatilor în
timp ce altii cu un Q.I. modest sa se descurce surprinzator de bine.Factorul care face diferenta
dintre ei se pare ca este adesea capacitatea numita inteligenta emotionala, care include
autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini pot fi
insuflate copiilor (deci pot fi învatate), fapt care da o sansa mai mare de reusita în viata
individului, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica.

            În lumea de azi inteligenta emotionala poate fi un element esential al legaturii dintre
sentimente, caracter si instincte morale. Cei care sunt sclavii impulsurilor (cei lipsiti de
autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile
sta la baza vointei si a caracterului, iar radacina altruismului se gaseste în empatie (capacitatea de
a citi emotiile celorlalti).Exista dovezi ca sentimentele sunt cele mai importante resurse cu care
este înzestrata fiinta umana; ele ne dau constiinta de sine, nevoia autoconservarii, ne ajuta sa ne
cunoastem pe noi însine si pe ceilalti, ne spun care sunt lucrurile esentiale în viata.

            Majoritatea oamenilor, ca urmare a educatiei primite sunt predispusi sa venereze

intelectul si sa desconsidere emotiile. Dar, oricât de inteligenti am fi, fara o constientizare a
emotiilor noastre, fara o recunoastere si evaluare a sentimentelor si fara un comportament pe
masura acestor sentimente nu putem avea relatii armonioase cu ceilalti oameni, nu ne vom putea
croi un drum în viata.Se poate spune ca atunci când, instinctiv, ascultam ce ne spune inima nu
gresim cu nimic, desi avem senzatia ca procedând astfel gresim.

CREIERUL EMOTIONAL

            Emotiile ne calauzesc în înfruntarea situatiilor dificile si a îndatoririlor mult prea

importante pentru a fi lasate în grija intelectului: primejdia, o pierdere dureroasa, perseverarea în
atingerea unui scop în ciuda frustrarilor, legatura cu un partener de viata, cladirea unei familii
etc.                                                                                                           Fiecare emotie ne da
impulsul de a actiona într-o directie distincta, fiecare ne indica directia cea buna în rezolvarea
situatiilor problematice si cum aceste situatii s-au repetat mereu în decursul istoriei evolutiei
noastre s-a format un repertoriu emotional imprimat în structura nervoasa ca niste tendinte
automate, înnascute ale sufletului omenesc.De multe ori, la bine si la rau, inteligenta poate sa nu
mai aiba nici o importanta, atunci când sentimentele îi iau locul.Aceste reactii emotionale sunt
gravate în sistemul nostru nervos, deoarece pentru o lunga si cruciala perioada din preistoria
umana au asigurat supravietuirea. Totusi, în zilele noastre, ca urmare a realitatilor sociale aparute
cu repeziciune, 919s1814j evolutia nu mai tine pasul cu ceea ce se întâmpla în jur. A aparut o
inadecvare a reactiilor emotionale la situatiile concrete. Ca urmare societatea a trebuit sa emita si
sa întareasca anumite legi pentru a putea stapâni excesele emotionale, care altfel ar fi fost mult
prea nesabuite, caci nu rareori ne confruntam cu un repertoriu emotional modelat de nevoile
imediate.În esenta emotiile sunt impulsuri care ne determina sa actionam, sunt planuri imediate
de abordare a vietii, planuri pe care le avem înnascute. Fiecare emotie joaca un rol unic, fiecare
pregatind corpul pentru o reactie diferita.Înclinatiile biologice de a actiona sunt modelate si de
experienta de viata si de cultura a
noastra.                                                                                                              Cu timpul,
amenintarile care au creat reactiile noastre emotionale atât de pretioase pentru supravietuire au
început sa fie stapânite, dar a început sa dispara si armonia partilor repertoriului nostru
sentimental.Avem de fapt, doua minti, una care gândeste si una care simte. Aceste doua moduri
fundamental diferite de cunoastere interactioneaza pentru a crea viata noastra mintala.Cele doua
minti actioneaza de cele mai multe ori în strânsa armonie (desi sunt facultati semi-independente),
împletindu-si caile atât de diferite pentru a ne calauzi prin lume.Cunoasterea felului în care a
evoluat creierul ne ajuta sa întelegem puterea pe care o au emotiile asupra gândirii. De-a lungul
evolutiei creierul a crescut de la baza spre vârf, centrii superiori dezvoltându-se mai târziu ca o
prelucrare a celor de jos, mult mai vechi. Creierul primitiv nu ajuta la gândire sau la învatare, el
este programat dinainte sa regleze functionarea corpului ca atare si sa reactioneze pentru a
asigura supravietuirea. Din forma cea mai veche primitiva, trunchiul creierului, au aparut centrii
emotionali, deci a existat un creier emotional cu mult înainte sa existe cel
rational.                                                                                                               Cea mai veche
radacina a vietii noastre emotionale sta în simtul olfactiv (lobul olfactiv), deoarece, în vremurile
primitive, mirosul era un simt de o importanta capitala pentru supravietuire.Ulterior, a aparut la
primele mamifere sistemul limbic sau creierul emotional, dispus în jurul trunchiului cerebral si
care pe masura evolutiei si-a rafinat doua instrumente extrem de eficiente: învatatul si memoria.
La om s-au dezvoltat emisferele cerebrale si neocortexul, care reprezinta creierul rational. Acesta
a reusit sa asigure o mai buna adaptabilitate si supravietuire prin crearea de strategii si planificari
pe termen lung, a permis nuantari în viata
emotionala.                                                                 Datorita faptului ca zonele emotionale sunt
radacina de la care s-a dezvoltat noul creier, acest lucru da o putere enorma centrilor emotionali,
putând astfel sa influenteze restul creierului- inclusiv a centrilor nervosi.În unele situatii, un
anumit centru din creierul limbic declara ca este vorba de o urgenta, concentrând tot restul
creierului asupra acestei realitati care nu sufera amânare. Apare astfel un blocaj, declansând o
reactie dramatica (o explozie emotionala) înainte ca neocortexul, creierul care gândeste, sa
reuseasca în acel timp scurt sa analizeze ce se întâmpla si sa hotarasca ce e de facut.Aceasta
preluare a controlului îsi are originea în nucleul amigdalian, un centru al sistemului limbic
(considerat ca sediu al vietii emotionale), denumit " magazin al memoriei emotionale"
(D.Goleman).Acest nucleu actioneaza la nivelul memoriei afective, fara nucleul amigdalian viata
este lipsita de sens personal.                                                           S-a descoperit ca în momentele
în care reactia impulsiva o copleseste pe cea logica, nucleul amigdalian are un rol crucial. El este
un fel de" santinela" psihologica, ce înfrunta toate situatiile, toate perceptiile si care în situatiile
de criza trimite semnale catre toate partile importante ale creierului ducând la reactii de aparare.
Mai mult, el primeste informatii directe de la simturi prin intermediul unui grup mic de neuroni
care face legatura cu talamusul, lucru care îi permite sa aiba o reactie înainte ca ele sa fie
înregistrate complet de catre neocortex.Se poate spune ca emotiile noastre au o minte proprie,
una care sustine puncte de vedere independent de mintea noastra rationala.În creier exista doua
sisteme de memorie, unul pentru faptele oarecare si unul pentru cele cu încarcatura
emotionala                                                                                       Reactiile care apar ca raspuns
la o situatie prezenta ce seamana cu ceva din trecut poate sa nu fie adecvata, deoarece apare
înaintea unei confirmari complete.
Drumul direct pe care se transmite mesajul senzorial de la talamus la nucleul amigdalian permite
reactii rapide si optiuni care economisesc câteva fractiuni de secunda cruciale în reactia fata de
pericol.Formatiunea corticala cu rol în temperarea reactiilor emotionale prea puternice este cea a
lobilor prefrontali: cel stâng este comutatorul care " stinge" emotiile tulburatoare, iar cei drepti
sunt locul unde se gasesc sentimentele negative precum frica si
agresivitatea.                                                                                                  Exista o permanenta
influenta între sistemul limbic si neocortex care se poate concretiza într-o colaborare sau
dimpotriva. Astfel, emotiile conteaza într-un rationament, capacitatea emotionala ne calauzeste
hotarârile de moment asa cum si creierul gândirii joaca un rol conducator la nivelul emotiilor,
mai putin în momentele când acestea scapa de sub control.Intr-un fel avem doua creiere, doua
minti si doua feluri de inteligenta: cea rationala si cea emotionala, iar felul cum reusim în viata
este determinat de ambele.

DEFINIREA SI CARACTERIZAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE

            Termenul "inteligenta emotionala" a fost formulat pentru prima data într-o teza de
doctorat, în S.U.A., în 1985, de catre Wayne Leon Payne care considera ca aceasta este o
abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.D. Wechsler a
remarcat ca adaptarea individului la mediul în care traieste se realizeaza atât prin elementele
cognitive, cât si prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei include factori
de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita în viata a
individului.                                                                                     Studiile privind inteligenta
emotionala sunt relativ recente, ele debutând în jurul anilor 90. S-au conturat trei mari directii în
definirea inteligentei emotionale, reprezentate de: John D. Mayer si Peter Salovey; Reuven Bar-
On; D.Goleman.
1. Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:
- abilitatea de a percepe cât mai corect emotiile si de a le exprima;
- abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci când ele faciliteaza gândirea;
- abilitatea de a cunoaste si întelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea
emotionala si intelectuala.
Prin aceasta definitie autorii evidentiaza interconditionarile pozitive între emotie si gândire.
2. Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, în 1992, a stabilit componentele
inteligentei emotionale grupate astfel:                                                                         a) Aspectul
intrapersonal
- constientizarea propriilor emotii;
- optimism (asertivitate) ;
- respect- consideratie pentru propria persoana;
- autorealizare;
- independenta.
b) Aspectul interpersonal
- empatie;
- relatii interpersonale;
- responsabilitate sociala.
c) Adaptabilitate
- rezolvarea problemelor;
- testarea realitatii;
- flexibilitate.
d) Controlul stresului
- toleranta la stres;
- controlul impulsurilor.
e) Dispozitie generala: fericire si optimism. 
Acesti cinci factori, componente ale inteligentei emotionale (I.E.) se evalueaza prin teste
specifice. Suma punctelor obtinute la aceste teste reprezinta coeficientul de emotionalitate, Q.E

            Dupa cei doi autori, în cadrul inteligentei emotionale sunt incluse urmatoarele capacitati
grupate în cinci domenii :                                                                                               - constiinta
de sine a propriilor emotii : introspectia, observarea si recunoasterea unui sentiment în functie de
modul în care ia nastere;
- stapânirea emotiilor: constientizarea elementelor care stau în spatele sentimentelor, aflarea unor
metode de a face fata temerilor, anxietatii, maniei si supararilor;
- motivarea interioara : canalizarea emotiilor si sentimentelor pentru atingerea unui scop, însotita
de controlul emotional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile si de a amâna
obtinerea gratificatiilor, recompenselor;                                                                 - empatia:
capacitatea de a manifesta sensibilitate si grija fata de sentimentele altora, persoana fiind în stare
sa aprecieze diferentele dintre oameni;
- stabilirea si dirijarea relatiilor interumane: se refera la competenta si aptitudinile sociale,
persoana fiind în stare sa cunoasca, sa analizeze si sa controleze emotiile altora.
3. A treia directie în abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman (1995).
A fost preocupat de studiul creierului, creativitatii si comportamentului. În viziunea acestuia,
constructele ce compun aceasta forma a inteligentei sunt : 
- constiinta de sine - încredere în sine;                                                                          - auto-
controlul - dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;
- motivatia - dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;
- empatia - a-i întelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica;
- aptitudinile sociale - influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea
de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipa.

            D. Goleman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a
lui Salovey din 1990. Acestia si-au actualizat definitia data inteligentei emotionale în cartea din
1997 (în care vorbesc despre interactiunile dintre emotionalitate si rationalitate).
            Steve Hein (1996) încearca o prezentare a inteligentei emotionale pe baza consultarii
celor mai recente lucrari. Cartea sa din 1996 ofera câteva definitii alternative (asemenea celorlalti
autori care au adaugat propria lor contributie"confuziei" referitoare la inteligenta emotionala).
Inteligenta emotionala înseamna:
- sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci în legatura cu
acestea ;
- sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine ;
- sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa
maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea.
Componentele specifice inteligentei emotionale au fost preluate din lucrarile lui Mayer si ale lui
Salovey :
- constiinta de sine ;
- sa fii cunoscator din punct de vedere emotional;
- capacitatea de a fi empatic;
- capacitatea de a lua decizii întelepte;
- capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii.                   În
prezent, exista un dezacord daca inteligenta emotionala e mai mult un potential înnascut ori daca
reprezinta un set de abilitati, competente sau îndemnuri învatate. Goleman (1998) sustine ca
"spre deosebire de gradul de inteligenta, care ramâne acelasi de-a lungul vietii sau de
personalitate care nu se modifica, competentele bazate pe inteligenta emotionala sunt abilitati
învatate". Cu alte cuvinte, în opinia acestuia, orice om îsi poate ridica gradul de inteligenta
emotionala prin educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei emotionale sunt
tratate ca însusiri de personalitate si deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vietii
individului.Ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune, dupa
S.Hein, parcurgerea mai multor etape (faze).În prima faza este necesara identificarea propriilor
emotii, unde este recomandabila folosirea listei de cuvinte care desemneaza sentimente (lista
întocmita de Hein).Apoi urmeaza faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate.
Etapele urmatoare sunt din ce în ce mai grele, presupunând învatarea compasiunii si empatiei si
încercarea de a le aplica în practica zi de zi. Ca elemente ajutatoare, autorul recomanda citirea cât
mai multor lucrari despre emotii ("în primul rând cele scrise de el"), gasirea unui loc sigur (de
exemplu, un jurnal personal) pentru exprimarea adevaratelor sentimente, lecturarea a numeroase
carti si vizionarea filmelor de factura emotionala, etichetarea sentimentelor, trairea ("simtirea")
propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsidera, te socotesc neînsemnat.

            Mayer si Salovey au încercat sa puna în evidenta mai multe niveluri ale formarii
inteligentei emotionale si anume:
1. Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei.
Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si continutul
emotional, atât la propria persoana, cât si la cei din jurul sau, la acuratetea exprimarii si
manifestarii emotiilor.
2. Facilitarea emotionala a gândirii.
La acest nivel emotia influenteaza pozitiv gândirea. daca în primii ani de viata emotia actioneaza
ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurându-i supravietuirea, pe masura
ce omul se maturizeaza emotiile încep sa-i modeleze gândirea, sa o influenteze, atragându-i
atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau si din mediul înconjurator, modificari
necesare unei bune adaptari. Abilitatea de a genera emotii poate facilita gândirea, în sensul ca
anticiparea modului în care s-ar putea simti un individ în anumite situatii poate sa-l ajute în
luarea deciziilor, în orientarea comportamentului sau într-o directie sau alta.Pe de alta parte,
starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o
dispozitie emotionala pozitiva duce la o gândire optimista, pe când dispozitia negativa genereaza
pesimism. daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si schimbe starea afectiva de
moment si indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a reactiona.
3. Întelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale.
Acest nivel se refera la: capacitatea de a întelege emotiile; recunoasterea asemanarilor si
diferentelor dintre starile emotionale; cunoasterea semnificatiei starilor emotionale functie de
situatiile si relatiile complexe în care se produc; recunoasterea emotiilor complexe, amestecurilor
si combinatiilor de emotii; cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor în
functie de situatii; capacitatea de a interpreta sensul emotiilor, de a întelege sentimentele
complexe si de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta.
4. Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala
Presupune : capacitatea de a fi deschis (de a accepta atât sentimente placute cât si neplacute) ; de
a utiliza sau de a se elibera de o emotie; de a monitoriza emotiile în raport cu sine si cu ceilalti;
de a manipula atât emotia proprie cât si pe a celorlalti.
Jeanne Segal (1999) a pus în evidenta patru componente ale inteligentei emotionale si anume :
constiinta emotionalaa, acceptarea, constiinta emotionala activa si empatia.
Prima componenta vizeaza trairea în mod autentic a tuturor emotiilor care ne încearca, lasând
deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gândim emotiile.
Pentru a dezvolta autocontrolul emotiilor, autoarea recomanda exercitii specifice de
constientizare a senzatiilor corporale si a emotiilor.                                            Cea de-a doua
componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea responsabilitatii
propriilor trairi afective. Acestea nu înseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci
deschidere atât fata de cele placute, cât si fata de cele neplacute.
            Constientizarea emotionala activa înseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai
simtit în trecut. Aceasta componenta presupune constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor
emotiei, a realitatii si a situatiei în care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gândi limpede si a nu
fi influentat de emotiile trecute.
Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si la nevoile celorlalti, fara a
renunta la propria experienta emotionala. Empatia presupune întelegerea celuilalt, participarea la
problemele sale emotionale, fara a te implica în rezolvarea acestora.

EMPATIA CA TRASATURA A INTELIGENTEI EMOTIONALE

Empatia constituie una dintre dimensiunile semnificative ale inteligentei emotionale. S. Marcus
(1997) o defineste ca fiind " un fenomen psihic de retraire a starilor, gândurilor si actiunilor
celuilalt, dobândit prin transpunerea psihologica a eului într-un model obiectiv de comportament
uman, permitând întelegerea modului în care celalalt interpreteaza lumea".
            Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi
informatiile primite pe cale nonverbala.S. Marcus apreciaza ca punctul nodal al conceptului
empatic îl reprezinta conduita retrairii starilor, gândurilor, actiunilor celuilalt de catre propria
persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva în psihologia partenerului.
Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ-ideativa în sistemul de referinta al altuia -
respectiv preluarea modului de a gândi si de a realiza rolul social - si transpunerea emotionala,
actiunea de activare a unei experiente, de substituire în trairile lui mentionate prin identificarea
afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit.
S. Marcus a sistematizat ipostazele sub care se prezinta empatia : 
- fenomen psihic;
- proces psihic; 
- produs psihic - concretizat în retrairea gândurilor, emotiilor, actiunilor celorlalti;
- însusire psihica - trasatura de personalitate, aptitudine a individului;
- construct multidimensional de personalitate. 
            Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta în special sub forma unei
trasaturi de personalitate. Trasaturile definitorii ale stilului empatic de personalitate constau în
capacitatea de transpunere în psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiectie
atitudinal-afectiva îmbinata cu perceperea realitatii din perspectiva acestui model extern, ca si
cum ar fi cealalta persoana. Persoanele cu un înalt nivel al empatiei îmbina experienta afectiva cu
flexibilitatea în planul cognitiv.
            Persoanele înalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care
le înconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si în general
putin anxioase.

EDUCAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE

            Pentru a reusi în viata Goleman considera ca fiecare dintre noi ar trebui sa învete si sa
exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale :
a) Constiinta propriilor emotii :
- sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti;
- sa fii în stare sa întelegi cauza lor;
- sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni.
b) Controlul emotiilor :
- sa fii în stare sa-ti stapânesti mania si sa-ti tolerezi frustrarile;
- sa fii în stare sa-ti exprimi furia natural, potrivit fara agresiune;
- sa fii în stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine,
de scoala si familie;
- sa-ti poti manipula stresul;
- sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietatea sociala.
c) Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor în mod productiv) :
- sa fii mai responsabil;
- sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa îti mentii atentia asupra ei;
- sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat;
- sa-ti îmbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare).
d) Empatia - citirea emotiilor :
- sa fii în stare sa privesti din perspectiva celuilalt;
- sa înveti sa-i asculti pe ceilalti;
- sa îti îmbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti.
e) Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale :
- sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si întelege relatiile interpersonale;
- sa-ti poti rezolva conflictele si sa negociezi neîntelegerile;
- sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale;
- sa fii mai deschis (asertiv, pozitiv) si abil în comunicare;
- sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat în mod echilibrat;
- sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos) ;
- sa fii prosocial si sa te integrezi armonios în grup;
- sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, îndatoritor;
- sa fii mai democratic în relatiile de afaceri, în modul de a te purta cu altii, în modul de a-i trata.
Abilitatea emotionala trebuie sa fie dezvoltata astfel încât coeficientul de emotionalitate sa
reuseasca sa se ridice peste medie.

ROLUL INTELIGENTEI EMOTIONALE în DIRIJAREA, CONDUCEREA si

CONTROLUL RELATIILOR INTERPERSONALE
            Goleman concluzioneaza ca pentru a manifesta o putere interpersonala trebuie sa detii
autocontrolul si sa ai capacitatea de a trece peste anxietate si stres. Dupa autor, cea mai buna arta
de relationare se bazeaza pe dirijarea propriilor emotii si pe empatie, competenta sociala prin
care persoana reuseste sa se înteleaga usor cu oamenii si sa îndrepte "nepotrivirile" din mediul
social. Pe fondul lipsei acestei calitati, excelenta intelectuala face persoana în cauza mai aroganta
si mai insensibila. Aceasta abilitate sociala faciliteaza contactele umane. 
            În cadrul relatiilor interpersonale autorul vorbeste despre rolul expresivitatii si
contagiunii emotionale. Contagiunea emotionala este o parte subtila a unor schimburi care au loc
în orice întâlnire. Noi transmitem si ne însusim dispozitii, stari de la ceilalti, schimbul emotional
fiind subtil si în cea mai mare parte petrecându-se la un nivel imperceptibil. Explicatia, spune
Goleman, ar fi ca noi imitam inconstient emotiile pe care le vedem la ceilalti, nefiind constienti
de mimica a expresiei faciale, a gestului, a tonului vocii si a altor aspecte nonverbale. Astfel,
persoana recreeaza în ea dispozitia celeilalte persoane.
            Goleman a observat ca atunci când doua persoane interactioneaza, directia dispozitiei
psihice se transfera de la persoana care este mult mai puternica în exprimarea sentimentelor la
cea care este mai pasiva în acest sens.
J. Kacioppo, psihofiziolog, spune ca exista un "dans", o sincronicitate a transmisiei emotionale.
Preluându-i ideile lui D. Stern, el demonstreaza ca aceasta sincronicitate se întâlneste între
persoane care au raporturi emotionale foarte puternice. Ea pare sa faciliteze trimiterea si
receptarea dispozitiilor. Exista sincronicitate între partenerii unui cuplu, între profesori si
studenti, între orator si multime.
            Th. Hatch si H. Gardner considera ca arta de a conduce este o forma sui-generis a
inteligentei sociale care consta în recunoasterea sentimentelor celorlalti si în capacitatea de a face
rapide conexiuni cu ei. În opinia acestora, componentele inteligentei sociale ar fi :
- organizarea grupului - abilitate a liderului de a initia si coordona efortul membrilor grupului;
- negocierea solutiilor - talent de mediator;
- conexiunile personale - relationarea cu ceilalti;
- analiza sociala - capacitatea de a detecta ceea ce se afla în spatele sentimentelor, motivelor si
grijilor personale. 
Intre noi si ceilalti au loc permanente schimburi emotionale, multe dintre ele de "emotii
subliminale" care se realizeaza la niveluri imperceptibile, dar influentând în mare masura
comportamentele partenerilor. Inteligenta emotionala presupune controlul acestor schimbari
imperceptibile si subtile, adica abilitati de recuplare a semnalelor dominant nonverbale.
CONCLUZII

Sistemul educational uman pune în mod traditional accentul pe cele trei activitati fundamentale-
scris, citit, socotit- toate caracteristice emisferei stângi (dominata de rationalitate), excluzând
aproape educarea facultatilor emisferei drepte care este sediul imaginatiei, orientarii spatiale,
decodarii muzicii, culorii, ritmului, creativitatii (dominanta sa fiind intuitia).
Cercetarile din ultimul deceniu accepta alaturi de IQ (coeficientul de inteligenta) si EQ
(coeficientul emotional). Acestia se afla într-o relatie de interdependenta, fiind incompleti si
ineficienti unul fara celalalt. EQ ridicat face sa traim intens ceea ce ni se întâmpla si sa ne
cunoastem mai bine, pe noi si pe ceilalti.
Mai mult, daca IQ este oarecum limitat de premisele genetice, EQ este infinit ca posibilitati de
dezvoltare si de crestere.
Daca acceptam ca actiunile militare viitoare tind sa devina "operatii speciale", atunci avem
nevoie si de forte de elita, adica de militari instruiti astfel încât sa se adapteze rapid, aproape
instinctive ("limbic") situatiilor neprevazute si schimbatoare.
 

 Bibliografie

1 PATRICIA EINSTEIN, Intuitia, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999

2 DANIEL GOLEMAN, Inteligenta emotionala, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001
3 MIHAELA ROCO, Creativitatea si inteligenta emotionala, Ed. Polirom, Iasi, 2001
4 ION RADU-TOMSA,, Sanatate si succes prin optimizarea stresului, Ed. A.I.S.M., 2002
5 JEANNE SEGAL, Dezvoltarea inteligentei emotionale, Ed. Teora, 2000
6 Revista de psihologie organizationala, vol.II, nr.1, Ed. Polirom, Iasi, 2002