Sunteți pe pagina 1din 22

© BCU Cluj

GAJSTDIRKA
L I T E R A R Ă , A R T I S T I C Ă , S O C I A L Ă
Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni
Redacţia şi administraţia. Calea Regele Ferdinand No. 38, Ciuj

ABONAMENTE: 1 an,iei 60; 6 luni iei 35; 3 luni iei 20. - Lei 2 5 0
exemplarul. — Pentru instituţii un an 120 lei. * * * * * * *
INSERŢII £1 RECLAME se primesc la administraţia revistei, achizitori
împuterniciţi şi toate agenţiile de publicitate. * * * * * * *
REDACŢIONALE. Gândirea va face minuţioase recenzii tuturor lucrărilor
trimise pe adresa noastră. Domnii autorii şi casele de editură sunt
rugate a trimite câte 2 exemplare. —Manuscrisele trimise nu se înapoiază.
Primim bucuroşi cronici asupra mişcării culturale, literare şî sociale
din toate ţinuturile româneşti. * * * * * * * * \* * *

BANCA AGRARA
SOPIETATE ANONIMĂ C L U J
CALEA RBGBLE FERDINAND Nr; 36-38
(In casele proprii) * ** (Telefon Nr. 5—39 şi 12—17)

4Hf CAPITAL SOCiAI LEI 50000,000


(Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prin
Decretuî-Lege Nr. 4167 din 12 Septemvrie 1919).
Execută tot felul de operaţiuni de bancă
Primeşte depuneri spre fruc'tifizare ' cu 5°L netto
Primeşte depuneri în cont curent f
Cumpără |»i vinde mpnezi străine.
Finanţează intreprinderi agricole şi industriale.
Emite scrisori foncîare.
Acoardă împrumuturi hipote"are cu anuităţi pe 10, 15, 25 ani.
Acoardă împrumuturi cambiale,-
fleoardă împrumuturi pe gaj de-efe-te flombard^.
Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante)
Excontează cambii, efecte, cupoane, devize..
Secţie specială pentru organizarea cooperativelor.
Secţie specială pentru maşini agricole.
Secţie specială pentru produse agrkole.
Virimente directe de cont-curent cu toate băncile mari dinţară şi străînătată

© BCU Cluj
REDACŢIA ANUL I
ŞtflDMINI-
STRATifl :

CALEA
REGELE
FERDINflND
No 38.
CLUJ
LolTefâAfcA - AQTi/TVCAv^CiAUA
ir<2o No. 2

15 MAI 1921

EXEM­
PLARUL
2 LEI 50

APARE LA 1 SI LA 15 -ALE FIECARE! LUNI


REDACTORI: CEZAR PETRESCU SI D. I. CCICU

Decadenţa stilului Corni vechi se scutură de r:od.


Sunt mai b ! ne de patruzeci de Corni vechi se scutură de rod în citniter^
an', de când Brunetiere'sfătuia lec­ Mi-e sufletul bătrân —• deodată ca pământul.
torul să desch'dă cel dintâi roman
căzut sub mână, să uite un mo­ Prin gene şi frunziş cad stropi de^cer — .
ment desfăşurarea intrige1, să ci­ şi-un soare sfântşi bun în păr mi7e~strecoarâ.
tească o singură pagină la întâm­
plare, şi să Cerceteze conştiincios Culcată'n troscoţeiui yerde pe-un m yrmânt
calităţile de limbă, construcţia fra' tu pari o coardă'ntinsă aspru pe-p vioară.
zei şi raporturile dintre cuvinte.
Era un exerciţiu pe care îl repe­ Trimiţi un tânăr svon de moartţ pe cdrare.
tase de zeci de ori şi care întot­ Tomnatic vânt porneşte funigei spre mare.
deauna îl înspăimântase. C ă c i
Lucian Blaga.
întotdeauna fusese dureros sur­
prins de tiparul banal, de formu­
lele uzate şi de matca vulgară în
care toată acţiunea e turnată con­ ta clandestin introdusă de cei mai cep a se manifesta mai întâi prin
fuz, la întâmplare şi la discreţia proaspeţi cuceritori de glorie, care străduinţa pentru a scăpa de acea­
celor mai absurde capricii. Se plân­ în lipsă de personalitate minunează stă încleştare a mediocrităţii. Ade­
gea atunci criticul francez de deca­ lectorul cu o eftină erudiţie de sea se mărginesc la mijloace dese-
denţa stilului, de dispreţul scriito­ ultima oră. Farsori au existat în sperate şi de efect vremelnic. Dar
rului pentru eel mai div n efort toate, timpurile şi fiecae nou cu­ de cela mai multe ori reuşesc să
al creaţiei literare, şi de seninăta­ rent literar, aci născut sau vămuit îmbogăţească pentru totdeauna li­
tea' t u care cei mai vestiţi proza­ din altă parte, a săltat pentru un teratura, deschizând o nouă ferea-
tori ai t mpului turmentau „cette scurt timp, întotdeauna, apariţiuni stă către o bucată virgină de cer.
pauvre langue franpaise". Şi aceasta amăgitoare. Ne gândim însă la Această trudă nu o descoperim
o spi nea îndată după moartea germenul aruncat de război în su­ în afară de rari excepţii la cei
lui Flaubert şi când fraţii Goncourt fletul oamenifei. El conţine in em­ mai tineri scriitori ai timpului
făceau încă şcoală .. brion o revoluţie care se va desă­ nostru. Departe de a i simţi chi­
Cu oarecare sfială am încercat vârşi în toate terenele deopotrivă. nuiţi de dorinţa de a întineri un
a repeta experienţa cu cărţile con­ Sufletul omenesc nu mai poate fi ritm proaspăt din cenuşa răcită a
timporanilor înscrişi or nu in „So­ acelaşi dinaintea anului 1914. Fer­ tre utului; stilul celor mai b ne co
cietatea Scriitorilor români", Nu mentul dospit cinci ani în noroiul taţ prozatori e în plină decadenţă.
vom- mărturisi concluziile. Citaţiile tranşeelor va naşte o nouă litera­ Nu fijndcă scriitorul ar căuta îna­
ar supăra prea mulţi. Dar o grab­ tură, după cum a spart matca dins o rafinată simplificare. Ci din
nică răsfoire a recentelor volume vechilor alcătuiri sociale şi după desăvârşita ignoranţă a dnamicei
apărute sub oblăduirea celor două, cum se va cristaliza într'o filozofie, estetice. Nu se scrie după -manu­
trei case naţionale de editură, va alta,, decât cea zeţuită în cărţile ale fără îndoială. Dar nici în dis­
obosi credem şi cel mai îndărătnic trecutului. preţul celor mai elementare reguli
optrnism.Concluzi lelui Brunetiere Ei bine, cercetăm simptomele ale, scrisului. Stilul literar având
de acum patru decenii se pot ve­ acestei tranziţii literare şi toată înainte de.toate un caracter social,
rifica prea uşor; localizate la vre- bunăvoinţa se izbeşte de un zid nu poate stimula emoţiuni d^cât
mea
Şi latitudinea noastră. Stilul opac. Un asemenea proces de tran­ după legi de inducţie simpatică,
e
supus aceleiaşi torturi. Pentru ziţie implică întotdeauna şi o re­ fixe şi tuturor comune; — bine
Prea mulţi, el e încă o nepătrunsă voluţie linguisticâ, sfârmarea vechi­ stabilite de pshichologie, şi cu res­
taina, sau un simplu mit literar lor clişee, creşterea tumultoasă a pectul cărora numai, fraza şi ideia
demn de cel mai desăvârşit dis­ vocabularului şi truda pentru a scăpa devin organisme vii. Nu, o fi ideală
preţ. S a spus că ne aflăm în pra­ de vechea rutină secătuită de fer­ formulă lui Spencer, Care trans­
gul unei epoci de tranziţie literară, menţi activi. Cuvântul si paza după mutând din morală în esteţi ă
^urentul neprecizat încă, ce stră­ o îndelungă uzare îşi pierd culoa­ -calculul aritmetic al lui Bentham,,
bate toată literatura Vechiului con- rea, se osifică şi degenerează în cerea autorului să redea maximujrr
^nent ar fi găsit se pare un slab expresiuni stereotipe şi amorfe. de efect cu minimum de sforţare
ecou şi la noi. Mu ne gândim la valu- Simptomele revoluţiilor literare în­ şi reducea astfel inspiraţia şi

© BCU Cluj
22 GÂNDIRE:)

arta la o meserie de laborator. Nu RĂZBOlUt


e de crezut însă că 6 operă de Scrisoare întârziată
artă se poate creia chaotic şi In­
conştient. Flaubert a sculptat două „Nu pot sâ'nsemn nici ziua în scrisori
săptămâni prima frază din Sa- Nici locul.unde sunt -r- aşa se c ere.
lammbS — mai puţin de două rân­ Dar află că pe-aici cresc multe fiori
duri. Dar ea rămâne pentru totdea­ Şi avem acum şi linişti — şi tăcere".
una fixată în amintirea cititorului.
Ins3 acela ducea o luptă gigantici
cu cuvântul, lntr'una din cele din Epilog
urmă scrisori (15 Februarie 1880)
cerea editorului, răgaz de şase în şanţul albăstrit de cicoare
luni pentru a scrie ultimul capitol o sperietoare
al celui din urmă roman; şi acea­ îmbrăcată în trenţe de soldat
sta cu teama câ nu se va ţine de Pare un erou uitat.
cuvânt şi că cele douâsprăzece
ceasuri de muncă zilnică nu-i vor
fi îndestule. In şease luni un scri­
itor , naţional, -bine văzut la casele
de editură, poate oferi cel puţin european, armonios şi cu umeri Miniaturi.
două volume. E drept mai proble­ vătuţi în oglindă. Ne spunem latini.
matic eterne decât truditele cărţi Stilul e o virtute pur mediterani» Amfora.
ale lui Flaubert... ană. In literatura noastră n'o mai Zaratustra se cobora a treia oară;
Se va răspunde totuşi: autorul regăsim decât arar. din munţi. In mijlocul gheţurilor
Ini Salammbâ era un maniac al şi sub sclipirea rece a stelelor, el
stilului. Credea într'o adevărată îşi purificase sufletul.
magie literară. Şi apoi criticii au Elementarele manuale de estetică,
ne învaţă că emoţia este nouă în­ Acuma cobora de-alungul Eufrat
găsit că nu era nici prea inteli­ tului propovăduind. Şi discipolii se
gent. Geniul şi talentul creiază totdeauna, cuvântul e întotdeauna
uzat. Ingrata industrie a scriitorului adunau în jurul Iui din toate părţile.
inconştient,, după o mecanică per­ Când a întâlnit femeea bătrână şi
sonală, iar intuiţia ţine loc şi de e să înfrăgezească cu priiejul fie­
cărei noui emoţii, obosita Carapace slută a ridicat biciul şi a lovit-o.
ştiinţă şi de muncă, laolaltă.
verbală care în mâna reîndema- — Femeea e un animal veninos!
Hotărât nu. Ca dovadă anemie- Pe femee trebuie s'o baţi cu biciul!
rea literaturei noastre, Aproape tecului poate înăbuşi sau viola
toţi scriitorii ultimelor decenii, după sentimentul latent. Tot astfel coar­ Şi Supraomul a trecut mai de­
două trei volulme pline de făgă­ dele celui mai desăvârşit Stradiva­ parte, urmat de discipoli, luminat
duinţă amuţesc sau se îneacă în rius ţipă strident între degetele de inspiraţie, fericit de înţelepciune.
medioritate, Au sfârşit de spus tot. profane. Emoţii mai puternice de Primăvara coborâse cu e l ' din
ce le stătea pe suflet. Nealimen- cât cei mai desăvârşiţi artişti ai munţi. Si malurile fluviului bătrân
târtou-se de nicăeri, banalizează lumei vor fi simţit poate de mii fumegau de căldură. Din pământ
apoi dincolo de epuizare primele deori anonimi despre carenimeni nu ţâşneau ierburile grase şi lucitoare,
formule. La aceasta se adaugă şi va pomeni vreodată. Căci aceia nu iar palmierii îşi întindeau umbrelele
dispreţul „pentru efortul de expre­ au ştiut fi expresivi; şi emoţia ne­ grele de sevă. Sângele sărat al
sie,, Puţini şi-au făcut ucenicia la exteriorizată nu-ne interesează în pământului umplea vinele, scormo­
Carageale. Iar mulţi hu s'au întors sufletul individului, fie el oricât de nea trupurile şi spărgea mugurii.
nici odată la Odobescu. emotiv. Ne întoarcem Ia guşatul
lui Carageale" Si privind apa grea de aur a flu­
Astfel s'a împământenit în lite­ viului, Zaratustra se mira de li­
ratura românească stilul grăbit şi niştea ei. Cine îi înfigea Supra­
sec de reportaj şi de proces verbal. Atunci ? omului îrt suflet neastâmpărul ce-1
Se scriemai vioi, mai colorat şi literar cotropise dintr'odată? In vârful
mâi durabil, un articol de polemică Nu ne rămâne de cât a aştepta munţilor, între sclipirea zăpezilor
gazetărească sortită unei vieţi de o până când scrisul va deveni o sin­ şi sclipirea stelelor, nici-odată nu
zi, decât o carte de tiraj. Iar acea­ ceră pasiune sau măcar o lucrativă simţise pâlpâirea ciudată şi caldă
sta nu fiindcă miezul ar covârşi meserie Căci preferabilă e soluţia din ceri învăluia acum inima şi-i ris^
pojghiţa fragilă a formei, cum se urmă, care Implică cel puţin cu­ pea şuvoaie de căldură până 'l|
întâmplă cu romanele lui Dosto- noaşterea şi onestitatea profesio­ vârful degetelor şi până în obrajii ce
ievschi, ori Tolstoi şi ale tuturor nală, — decât diletantismul încu­ i-se îmbujorau.
ruşilor în genere. De prea mult rajat de cele câteva case de editură
în goană după manuscris. Vor aduce Atunci, dintre richitele şi ierburile|
miez nu ne putem plânge. La ro­ pajiştei, răsări trupul unei femei c ţ l
mancierii ruşi stilul tumultuos, în­ tineri un nou ferment?
ieşea din apă. Si albă cum era, I
câlcit şi barbar face parte Inte­ Nu mai avem nimic de aşteptat cu trupul ud şi smălţuit de soare,
grală, e bloc cu opera. E piatră, dela cei câţiva scriitori monocorzi ea semăna cu un nufăr mare, eres- [
în care o mână convulsivă sgârie şi cu orizontul îngrădit, pentru cari cut acolo la întîmplare, din darul
sălbatec o imagine pentru totdea­ nimic nu s'a mai întâmplat pe lume primăverii şi al apelor.
una vie în mintea lectorului. Ori dela descălicarea Iui Dragoş-Vodă, Ceata discipolilor s'a o^rit. Ci1
noi nu n e a m întors la literatura ru- frunţile încruntate, cu ochii seve'
nusească, decât pentru a imita pe Cezar Petrescu.
cei mai ieftini şi mai europeni, pe şi căşti, ei se gândeau Ia învăţă ,
romantici, sau pe Tur.ghenef. Nu tura maestrului. Si unul a ridica j
putem invoca dar misticismul lor chiar biciul.
chinuit şi umbros, care nu a îngă* Dar Zatastra 1-a certat,
duit slavilor," să-şi croiască un strai — Femeea e o amforă I

© BCU Cluj
\ÂNDIREA 23

I' — Tertium non datur.


Teofil reia:
— Fiecare cauză are un efect.
Ergo...
Pafnute se grăbeşte să tragă
concluzia.
— Ergo, fiecare efect are o cauză.
Si aşa metodic şi prudent, din
judecată 'n judecată cei doi prie­
UNEI MÂINI teni ajung iar la răscrucea de unde
se despart întotdeauna. Teofil zice
O, mână gingaşă, potir de floare — da, Pafnute răspunde nu. Teofil
parfumul tău e muzică'n surdină . . . crede, Pafnute dă din umeri.
Vrăjeşti atâtea buze, ce se 'nclină Teofil vrea să-1 convingă pe 'ndă-
cu sete spre plăpânda ta paloare . . . rătnic <— şi degetul iar scrie 'n aer:
— Dumnezeu e cauza tuturor lu­
Balsam şi farmec verşi tu, visătoare, - crurilor.
c'un gest schimbi Jalea 'n cântec de lumină Pafnute însă nu mai consimte.
Ca'n basme, sub atingerea ta lină Si cei doi filosofi stau acum faţă
din aprigi spini cresc roz» râzâtoare . . . 'n faţă strămbâmbăndu-se unul la
altul ca doi motani, ce nu se pot
suferi, iar pe de-asupra ochelarilor
O* mână fină, fragedă hermină, — ei îşi încrucişează privirile ca nişte
ca 'a vis pluteşti peste sonore clape: suliţi verzi şi ascuţite cu care în­
truditelor simţiri li 'ntinzi morfină, cearcă să se rănească.
Tocmai atunci însă măgarul ve­
peste melancolii cerni maci suavi . . . cinului le curmă cearta. Cu gâtu
— Copil, ce-aruncă flori în turburi ape, 'ntins spre cer, cu urechile desfă­
mângâi durerea nervilor bjlnavi . . . cute ca braţele unei cruci, cu mari
QEORQE VOEVIDCfl. convulsiuni, el îşi exprimă cine ştie
Ce gând sau sentiment de măgar.
• — I-flaaa... I-flaa... 1-Aaa...
Teofil, şi' Pafnute se opresc sur­
Şi 'n vreme ce discipolii îl pri­ şi nesimţit a isbutits'o fure şl s'o prinşi. In faţa impetuozităţii ani­
veau uimiţi şi ne 'nţelegători, el ascundă în sân. malului ei nu mai pot continua.
se apropia de trupul de fildeş al Măgarul agită de câte-va ori bra­
amforei, îţi lipea gura de buzele Sub zarzăr. ţele crucii, parc'ar fi vrut să se în­
ei şi însetat sorbea iubir: a ca pe Sub zarzărul înflorit, cei doi fi­ chine, şi se exprimă iar:
un vin ta;e. losofi amici se opresc discutînd o — I-flaa... I-flaa... 1-Aaa...
încurcată chestie metafizică. Iar Teofil se iluminează dintr'o-
Milogul. Căldura primăverei a ajuns pân' dată. Măgarul \-se pare un simbol
De ani de zile îl ştiam nemişcat la ei, şi din mucigaiul cărţilor au — Priveşte, animalul însuşi, în
în acelaş * olţ de stiadă, N ar fi eşit amândoi la soare ca nişte felul lui se roagă.
putut spune nimeni, când venea şi goange desmorţite. In surtucele Si cu privirea înduioşată el îl
când pleca. Si nici dacă trăieşte. negre şi lustruite, (um merg încet, învălue şi îl desmiardă prieteneşte.
Treceai pe lângă, el aproape fără oprmdu-se şi iar plecînd şi iar Pafnute însă tace, El tot nu e
să-1 observi, cum treci pe lângă oprindu-se, ai zice — doi cârăbuşi convins. Si 'n minte caută un răs­
lucrurile ce fac decorul unei străzi. sclerotici ce-şi destind cu greutate puns tăios.
El însuşi, părea că renunţase să reumatismele iernii. Si cum contemplă îndelung con-
mai întindă mâna. Teofil şi Pafnute. Teofil - — spi- vulsiunile de misticism ale măga­
Aşa, înfăşurat în zdrenţele fără rjtualithtul — e lung şi deşirat rului, scepticului i-se pare că re­
coloare, îl uda ploaia şi-l uscau ca un polisilogism fără concluzie. cunoaşte şi el un simbol. — In
vânturile ca pe o dărâmătură de Dimpotrivă, Pafnute — scepticul conturul cozii şi al spinării anima­
moloz uitată — ruina unui bordei e scurt şi îndesat ca sfera unei lului, el recunoaşte ereul unui imens
de om sărac în care nu mai pâl­ noţiuni. semn de întrebare...
pâia nici o luminiţ?. Copii îl oco­ Sunt singuri în grădină, ei doi f\L. AL. BUSUIOCEftNCJ.
leau cu frica lucrului urât; şi în­ şi — peste gard, măgarul vecinulu',
torceai capul de desgust — o,rană pirotind la soare cu urechile adânc
a pământului. plecate în semn de plăcere, iar
lntr'o zi însă l-am văzut miş- aci aproape, o albină sosită de de­
cându-sc neliniştit. Milogul care nu parte, popoJnd numai în treacăt
cerea nimic părea că are o intenţie. pe o floare de zarzăr, ca o ag>afă
Si m-am oprit curios. — In dreptul de aur înfiptă într'o cravată albă.
lui luceau la soare petalele de Si T ofil reia argumentarea în­
smalţ ale unei flori. Cine ştie cine cepută de mult, ridi ând un deget
o p erduse trecând? Si el o privea lung şi uscat cu care parc'a<- vrea
pe furiş spionînd cu luare aminte să-şi scrie înţelepciunea 'n aer.
pe trecătorii grăb ţi. Se temea parcă Si rosteşte o judecaţi universală :
să nu fie surprins.—Iar cum n u l — Orice lucru e sau cauză sau
vedea nimeni, s'a urnit cu greutate, efect,
a întins o mână informă şi crăpată Iar Pafnute întăreşte, potrivindu-şi
ca o bucată de argilă nefolositoare, ochelarii care U supără:

© BCU Cluj
24
GÂNDlRtA

Cei din urmă Iui, peste coifurile lucitoare aiejij


nemţilor/ Nici unul nu-i dă a m i n t e H
. Mergea agale,, cu picioarele răş­ Ş\ păsărică sboară înnainte, c a ^
chirate, sdrobit de greutatea pustei, vântul care-o duce. Şi poate mâine 1
care-i căzuse pe b r aţ, de greutatea îi cântă de pe şură, bună-dimi- I
raniţei şi-a sacului cu muniţiurii. neaţa nevestei..-.
Raniţa îl cocoşase de tot; curelele Icoana casei bătrâneşti în lumina 1
îi răniseră de-abinelea umerii, ca firavă a dimineţei îi făcu par'că I
hăţurile neridicate cu zilele de pe un gol în inimă. De când nu mai 1
mârţoagele săracilor. Din dreptul văzuse el casa bătrânească!?,Oare||
şoldului stâng, pe care-1 isbea
întf'una, sacul cu granate îl trăgea
Somnul. o fi rămas ea tot aşa, cu ei a-tl
colo ? S'o fi schimbat ceva din-fj
cu putere la pământul negru şi Te simt, pic vag de fericire tr'ânsa, din sat, din văzduh, din
momitor. De linişte şi de uitare lunca Oltului ? S'o fi făcut toată I
La ultimul popas se răsleţise de In cari gându-abia ma i doare ... ţara nemţească ? Vrăbiile s'or sfădi 1
compania sa, de desmâţata adu­ Sărit propria mea amintire. tot cu atâta aprindere pe miriş- 1
nătură de momăi istovite, care tele pustii? Şi vântul toamnei o 1
fusese la început compania sa. Mă las să mor în clipa asta: cânta tot cu glasul răguşit al pa- I
Adormise sub un mărăciniş, pe E~o linişte odihnitoare. rintelui Năstase prin ogeagurile |
preşul moale de frunze gălbui şi Simt peste neagra-mi întrupare largi ? Ce s'ar putea schimba ? 1
camarazii îl uitaseră acolo. Acum Cum noaptea şi-a închis fereasta. Lucrurile rămân totdeauna ace- 1
zadarnic Scruta zarea nelămurită leaşi. Şi totuşi par'că nu-i venea î
a drumului pierdut în nesfârşit. Trec parcă dincolo de moarte a crede. Se trezi oftând:
Nu era nici urmă de companie. In trupul negru .ca o barcă; — Cum nu m'ai făcut Doamne, 1
O clipă a crezut că a greşit dru­ Mă uit pe mine'ntreg, şi parcă o păsărică...
mul şi că fără să vrea a luat-o Durerea mea-i aşa departe! . . . of, of maică, măiculiţă, ce j
înnapoi spre ei—spre cei cari ve­ ţi-am greşit eu ţie...
neau din urmă, puhoiul amenin­ Pe ochi albi cad gene grele „... te ai ascuns nemernicule să i
ţător al duşmanului, care înnainta, Ca nişte umbre' mari pe lacuri, fugi! Hoţule, hoţilor ! Trădătorilor! J
înainta grăbit, i! simţea cum în- Şi reîncep, bătrân de veacuri, Toţi aţi fugit ] Toţi. M'aţi lăsat I
haintează nevăzut în adâncimea Prologul nefiinţei mele. singur. Singur. Să mă prindă şi I
liniştei din urmă. S'a uitat la soare pe mine. Hoţilor \ Cum să nu-rriăjffl
şi a socotit că e pe drurri bun; Demosteae Botez
prindă, dacă m'aţi lăsat singur.
dar când te rătăceşti par'că soa­
rele poate să-ţi spună pe unde — Că nu fugim domnule căpitan. •
trebue să apuci! îşi aminti însă de alt popas şi — Taci nemernicule ! Toţi o s ă S
Dar mergea înnainte, şovăind, pe de toate popasurile, când cădea fugiţi. Vă cunosc eu. Vă ştiu cine-
drumul ce se deschidea ca o parte sdrobit de oboseală chiar în huetul mi sunteţi. Dezertorilor. Azi unul,
printre tarlalele de pământ negru tunurilor. Şi ochiul scăpărător al mâine altul. Până o să mă prindă I
şi înţelenit, pătate ici, colo, de plutonierului Bârneaţă îi răsări şi pe mine. Voi o să răspundeţi
petecele galben-verzui ale vegeta­ deodată; ca o lumină bruscă, su­ de prinderea mea. Să ştiţi ? Hai ?
ţiilor părăgihite. Simţea că într'a- părătoare, drept în mijlocul cre- Rămâneţi unu* câte unu' în urmă.
colo trebue să fie Moldova acea, erului. Câţi au rămas Bârneaţă, eri,?
către care porniseră. Intre soare — Nu mint, trăiţi dom' plutonier. — Nici unu' domn căpitan.
răsare şi miază-noapte. Dealtminteri îl văzuse şi domnul •— Cum nici unul. Da' alaltăeri ?
De trei ceasuri de când se tre­ căpitan, când o luase spre tufişuri, — Nici unu' dom' căpitan. De
zise singur după somnul popasului şi nu-i sbierase ca de obicei, cu când n'am mai avut lupte, de-a-
şi de trei zile de când avuseseră glasul lui de haraba spartă: tunci sunt cu toţii la apel.
cea din urmă vraişte cu duşma­ — Mocanu Ion! Un'te doseşti — Minţi, minţiţi, nu mai eşti
nul ! Înnainta fără să crâcnească, pe-acolo hoţule ? Să te răsleţeşti bun de nimic ; o să te degradez I
cătând a ghici în mersul îndărăt de noi ? Hai ? să ştii. De ce n'a fugit ? Vreţi să I
al ţărânei, de sub picioarele, care In zare, într'un mănunchiu schi­ scăpaţi de răspundere, dacă m'o 1
par'că stătuseră pe loc, puterea lav de copaci, străpuns de o cum­ prinde cumva şi pe mine? De-acum
grozavă, bare-i trăgea granatele, pănă de fântână, luciul unui co- vă plănuiţi! H a ? Tâlharilor! V'a-
din fundul pământului. Ii simţea periş îi răscoli orbitor adâncul duc pe toţi la curtea marţială
pe ei, din spate, vânători nenumă­ ochilor. după răsboi...
raţi, cât frunză şi iarbă, înnarmaţi — Trebue să fie canton.,. Când ajunse la canton soarele
până'n dinţi; după el, biet vânat ...Hm. Toate sunt pustii. Dar tot scăpătase. Nourii viorii aninau pete
singuratec şi ogărjit. s'o mai găsi o găleată de apă... de cerneală turbure pe copacii
Ideia aceasta îl făcu să rân­ Apa au lăsat-o... schilavi. Câinele* care lătrase adi­
jească prostit'. Atât* pe unul! Hâ! Picioarele îi cătau tot mai în neaori, se ridică greoi de după un
Oare. dacă Tar prinde, Ce i-ar lături. Bocancii cădeau greu pe ciot de copac şi se apropie gudu- j
face 1..: Ce-ar putea să-i facă ? pământ, stârnind pietricelele. rându-se de so'dat. Cantonul ră­
Vor striga: stai! Ei iacă,-stau! Ce De undeva, poate dela canton, mânea mut şi oblonit.
vor putea săM facă atunci? se auzi un lătrat stins de depăr­ — Ce mă cuciule, măi. Mă I
Se poticni de un bolovan şi tări. O pasăre ţâşni speriată din- Corbea mă, cum te chiama pe I
şovăi o clipă ; stătu să-şi recapete tr'o brazdă şi porni săgeată în tine, mă Corbea măi? Te-au lSsat j
cumpătul. scăpătat. să Ie păz-eşţi casa., hai...
...St? Să se, sature! De ce l-au — Se duce la ei... şi nimeni Se gândi să-i arurce o bucată
lăsat acolo, în mărăciniş ? Doar n'o întreabă.. de pâine din codrul uscat, pe
îşi cătase- şi el, un loc pentru Urmări îrt gând pasărea trecând care 1 mai avea în s a c Dar se
odihnă... ca un glonţ în revărsarea apusu- temu : c'o să-i ducă doru' mai

\ © BCU Cluj
'GÂNDIREA 25

*ârziu. Se mulţumi deci să mân- sticloşi, cu aceiaşi gură încremenită


gâe câinele şi se apropie de fân­ pe vecie.
tână, îşi potoli setea cu o găleată Soldatul tresări. Se ridică speriat
jntreagâ. Apoi rezemându-se de de pe buturugă, Câinele sări şi el
ghizduri strâmbă nedumerit din înveselit deodată, dându-i târcoale
buze : prieteneşti. Omul îl privi spăimân-
— ...ce-o fi având domnu* că­ tat şi începu să-şi facă cruce, stu­
pitan cu răspunderea aia ? pind spre animal şi bolborosind
Se lăsă greoi pe o buturugă de cuvinte de descântec.
alături. Câinele i se lipi gudurâtor ljL Ajunse la drum deanteretelea,
de piciorul stâng. Simţi cum se ^întorcându-se cu faţa spre câine
revarsă oboseala din trup ca frigul Avuzul la fiecare târcoală. Apoi simţind
iernei Ia dogoarea jăratecului din pământul tare al şoselei, o luă tot
vatră- O Simţia cum se destramă Prea slab de azi* prin ură sau căinţă, înnainte, în pas gimnastic, aproape
pale, pale, din împletitură muşchi­ Să-mi rap din piept atâta suferinţa fugind. Câinele îi sărea în faţă,
lor sdrobiţi, din şalele sdruncinate, Şi peste tot ce-a fost încet să las, rămânea în urmă, îl ajungea în
din umerii încovoiaţi. Privi drumul Ca o perdea, uitarea fără glas ; salturi nebune. El continua să se
pe care ajunsese. Calea pornea închine, scuipând spre animal ; u-
fnnapoi făşie încă limpede, învi­ Ne'ngăduit nici fă suspin Cuvântul neor! îndrăsnea să-1 cheme pe
neţea încetul Cu încetul, pierea în Ce sună'n ape, trece liii cu vântul, nume, ca şi când ar fi vrut să-i
roiuri de neguri, dispărea cu totul Cu tine'n foşnetul micuţei rochi, descopere prefăcătoria.
în domnia mogăldeţelor întunecate In datul mâinii, licurul din ochi; — Mă, Corbea, mă . .
din fund. Acolo, în împărăţia acea Dobitocul devenea îndată şi mai
a întunerecului, ochii iui se opriră Şi osândit să-mi stai alături bună, sprinten. In bucuria lui însă, i se
plini de teamă şi nedumerire. Când ţoate'n jurul meu vuescfurtună, părea că râde ca un o u , Înteţea
...de ce l'au lăsat singur. Doar Iar dacă dan să'nfrâng aceste legi, atunci crucile şi îndesea paşii.
domnu căpitan l'a văzut... Să urci sprânceana şi să nu'nţelegi; Deodată băgă de seamă că'n
—• . . . Laşilor, nemernicilor! Aţi juru-i s'a făcut lumină ; o lumină
fugit cu toţii şi m'aţj lăsat singur. flş vrea şă-mi iau fiinţa'n* mâini palidă, sângerie . . .
Aţi aflat ce bine e la ei, acolo. acuma . . . Ei, sunt ei
Nu mai credeţi î n . . în. minciuni... Şi s'o sfărâm doar pulberea şi spuma! I se păru că toate pădurile lă­
cum spuneţi voi . . . Vă trebue a- Apoi să nasc din no», dar fără simţ, sate de mult în urmă au isbucnit
cum odihnă şi pat bun; cafea cu Nici tălpi de-arginf; sau aripi mici în flăcări. Zarea se încinge necon­
lapte şi rufe curate . . curn n'aţi cu zitnţ; tenit de sângele vâlvătăii, ca şi
trăit voi nici în vreme de pace. Să nu fiu cartea'n care — opreşti roşul ei reflex, care i se întinde
Tâlharilor! Şi acum vreţi să mă un deget, tot mai pronunţat dinnaintea o-
lăsaţi singur. . . Nici patu'ncare înfri, doar eu preget, chilor.
.,. . odihnă şi pat bun . . c u m Icoana din perete să nu fin, Căci el nu îndrăznea să se uite
n'aţi mai . . . In care'n aur doarme Sfanţul Eiu ; în urmă.
Potolit din răsufletul aspru şi Dar acolo, în rumeneala focului
îndesit, câinele îşi potrivi privirea Ci, risipînd reci curcubee'n ramuri, din spate, el năzărea umbre fio­
după căutătura omului. Şi se îri- Avuzul care cântă'nalt la geamuri, roase de oşteni înzăuaţi, aruncând
ghemui deodată într'ânsul. Înfio­ Şi^lpoţizâmbind, privi de-atâtea ori, în marş neoprit picături de flăcări
rat de atâta linişte necuprinsă, în­ Că'n flori se naşte, cade iară'n flori. din torţele aprinse. Şl dincolo, ţot
cepu să scâncească ca un copil; mai în urmă, prin perdeaua de
Emanoil Bucuta
apoi se porni într'un urlet prelung fulgere şi fum, vedea alţi oşteni,
şi dureros. întoarse ochii la câine; cât fir şi iarbă. Înzorzonaţi ca'n
se priviră amândoi muţi un răs­ basme, cântând de beţia trium­
timp. Dar parcă încurajat de mu­ o clipă, crescu şi se stinse. In fului, scotocind bogăţiile ascunse,
ţenia omului, animalul se porni mintea ornu'ui însă rămase. Par'că ciocnind cupe spumoase, târând
iarăşi în acelaş plânset lugubru, suflată de urletele câinelui, ca de după ei nevestele şi fetele ţărei ;
sfâşietor. un duh necuţat, începu să ia pro­ şi fetele şi nevestele şi Ioana lui
Soldatul îşi făcu cruce. Vroi să-1 porţii. Fu mai întăi o învolburare râdeau prosteşte, râdeau la lumina
mângăe, dar ochii îi rămaseră pi­ ciudată de icoane fără sens, un a- paloş'irilor, râdeau vesele, râdeau
roniţi la botul câinelui, care se mestec curios de flăcări si sânge din toată imrna de neputinţa go-
descleşta într'un fel anumit, într'un şi ochi de mort. In urmă apăru niţilor. . .
chip cum mai văzuse el undeva, ungurul dela Boita: ochii erau ai Era luna. Abia acum o văzuse.
de curând. lui. Dar ca norii alburii mânaţi de Când se ridicase ea tocmai acolo?
La Boita. Urletul ungurului, a- vânt, pe fondul senin al cerului, în Ş\ Corbea, care ' dela un timp
celaş urlet de surprindere şi du­ creerul soldatului imaginele se des­ mergea atât de liniştit alături, cu
rere al singurului om, pe care ştia făceau şi se al ătuiau cu o mare lirriba scoasă şi- cu priv rea cu­
că l'a răpus, care-şi proptise pân­ repeziciune .Ungurul era acum minte !
tecele în ascuţişul baionetei lui. par'că îmbrăcat femeeşte ; ba era Întoarse och'i tot cu fereală. Dar
Şi-şi aduse acum bine aminte de chiar o. femee cântând şi surâ­ în urmă stăpânea aceiaş tăcere
ungurul acela care 'ămăsesa trei zând ; o figura stranie, desmăţată deplină şi acelaş întunerec de
zile neîngropat, în marginea tran- şi fixă. Dar femeia aducea tot mai necuprins . . .
şeei, la care se întorcea aproape mult cu Ioana, cu nevastă-sa şi
zilnic să-i. vadă ochii spăimântaţi acum ea juca de foc şi lâdea tot
şi urletul încremenit. mai sălbatecă, iar ungurul cel . — Oamenii abia se mai ţin,
Îşi făcu din nou cruce şi în­ mort cânta pe ladă, din armonică. şopti plutonierul Bâmeaţă Ia ure­
toarse privirea. O luminiţă se a- Ea chiotea ca o nebună,şi săruta chea domnului căpitan.
prinse în fundul negurilor, pâlpâi neamţul, ce râdea cu aceiaşi ochi Dar domnul căp tan părea că

© BCU Cluj
26 GÂNDIREA

n'aude nimc.' Şl când Bâmeaţâ


rămase iar în urmă ridicând d ; n
Sa rupt din
umeri, ca omul care nu mai înţe­ sufletumi ceva,..
lege nimic, domnul căpitan zâmbi
satisfăcut, iuţind şi mai mult paşii.
S'a rupt din sufletu'mi ceva —
Soldaţii nu mai ţineau nici un
fel de rând, nici un fel de ordine. Eu nu ştiu ce, dar iată
Unii rămăseseră in urmă de toţ ; Că pace nu'mi mai pot afla
doar câti-va se mai târau năuciţi
în spatele domnului căpitan, pri­ Şi nu mai pot de-atunci lucra
vind cu mare nedumerire' la repe- Si nici dormi si nici cânta,
z'ciunea rrescândă, cu care-ş muta Nici râde ca odată.
picioarele.
Din când în când se oprea clte
unul trăgând de curelele ran'ţei, S'a rupt ceva frumos şi bun
pentru ca s'o aşeze mai bine pe Din suflet — şi ştiu bine
ieşiturile spinărei ; alţii o lăsau să Că nu mai pot la loc să-l pun ;
atârne de umăr, alţii, născoceau
tot felul de potriveli, pentru ca să In van e tot ce fac şi spun,
le găsească — armă, saci ş ra­ In van mi-e sbuciumul nebun
niţă — o cumpăneală mai conve­
nabilă pentru corp. S'a rupt, s'a dus cu tine.
Dar foloasele echilibrului găsit Ecat. Pitiş
durau se vede puţin, câci aproape
numai decât născoci orii aceştia,,
cari se întreceau între ei, găseau
un plan şi mai nimerit pentru a mârâielile acestei frânturi de — S'a răseţit, ha, ha, s'a răs-
împăca mersul ameţitor al dom­ companie. , leţit. Şi dumneavoastră îmi rămâ­
nului Căpitan cu pofta pământului Dar domnul căpitan nu le dădea neţi pe drum. Bun bun, duşma­
de a-i covârşi sub greutăţile din nici un fel de atenţie. Examina pe nul e în spate şi dumnealor au
spate ! Şi isbuteau. Căci nici unul toţi cu aceiaşi privire luminoasă gust de odihnă . . .
nu cădea. Mergeau înnainte coco­ şi-1 cântărea pe fiecare cu aceleaşi — Ne odihnim puţin domne
şaţi, aduşi într'o parte, clătinân- clătinări semnificative d n cap. căpitan.
du-se ca nişte beţi. — Înţeleg, înţeleg . . spunea — Nu rămânem muît.
O ceată desmetică de beţivi, dumnealui. Care va să zică v'aţi — Nu ne lăsăm prizon'eri domne
frânţi de vin părea frântura de hotărât cu toţii. . să-mi rămâneţi.. căpitan.
companie a domnului căpitan. Un murmur îi răspunse: — Mai bine murim . .
— Mu mai putem domne căpitan. Domnul căpitan păru că se gân­
Dar el nu lua seama la asta, — Noi avem raniţe.
cum nu lua seamă la gemetele si deşte profuid.
Dar domnului căpitan îi sări — Eu mi-am făcut datoria, spuse
Ia scrâşnetul blestemelor care-1- ţandăra :
urmau. El mergea înainte grăbin- el la urmă. Dacă n'aţi vrut se
— Taci mocofane! Aveţi raniţe., schimbă socoteala. Nu mai ascul-
du-se tot mai mult şi zâmbind tot a ? Dar eu n'am purtat raniţă!
mai fericit. daţi de ordine, de nimic . .
Aţi găsit pretextul, ha, tâlharilor.
-•— A căzut Neacşu .. se apropie Şi privindu-le feţele cu nespusă
V'aţi înţeles cu toţii... Bine, bine.,
din nou timid şi gâfâind plutoni­ laşilor . . . luare aminte, scăpă printre dinţi
erul Bârneaţă. — Noi vrem dor să ne odihnim. într'o doară :
— A ha . , a căzut — Suntem morţi domnule că­ — Am să plec singur . .
Domnul Căpitan mai făcu câţiva pitan ! — Mergem Cu toţii domne căpitan
paşi, apoi se întoarse brusc în — Mă rog. mă rog, rupse scurt Domnul căpitan fă--u o mişcare
faţa uimită a plutonierului. domnul căpitan. Eu nu mă împo­ bruscă şi reţinu Cu greu un stri­
-—Înţelegem noi şiretlicuri de trivesc. Rămâneţi. Vă priveşte. Dar găt de satisfacţie.
astea, striga el. Şiretlicuri d'astea eu nu pot şă-mi părăsesc compa­ — Ştiam, ştiam că n'o să mă
de bădărani proşti. Vreţi să ră­ nia. Rămâneţi, poftim I Rupeţi lăsaţi. Vreţi să mă ţineţi cu voi,
mâneţi, hai ? Vreţi să rămâneţi rândurile, poftim. Dar aşa să po­ să mă daţi peşcheş neamţukii . . .
cu orice preţ . . . vestiţi lucrurile atunci, când o fi — Nu ne dăm domne căpitan.
— Dom'le căpitan, toată lumea să ne dăm seama . . . aşa . . . cum — Murim cu toţii
e ruptă de oboseală . . . a fost. . . — Murim pană la unu !. .
Domnul căpitan desfăcu doi ochi Soldaţii nu mai ascu'tau. Nici — Ştim noi, ştim noi basme
mari, par'că beţi de fericire. nu mai puteau să audă. Săriră cu d'ăştia . .
— A ha, toată, lumea . . toţii şanţul, căzând unul câte-unul Aci domnul Căpitan oftă :
Şi dădu de mai multe ori din pe pajiştea moale de alături. — Bine băeţi, fie voia voastră.
cap înţelegător. Inserarea cobora rece şi so­ Dar veţi da seama . . veţi da
— A ha, toată lumea, toată lemnă. Un vântişor adia agale su­ s e a m a . . se va termina şi răsboiul
lumea . . înţelegem, înţelegem ! surând frunzele. Plutonierul Bâr­ ăsta Să nu fugiţi de răspundere.
. . . Să sestrângă rândurile ! răsună neaţă făcu apelul. Neacşu venise. Eu vă iau pe toţi mărturie să spu­
cu putere glasul lui de haraba. Dar lipsea Mocanu Ion. neţi cum s'a întâmplat. Eu mă
Soldaţii se strânseră. Găfăiau cu — Unde e Mocanu ? întrebă spăl pe mâini. Eu n'am vrut. .
foţii şi ochii li se dilataseră în­ numai decât domnul căpitan, lăr- dar dacă a fost peste puterile
spăimântător. Unii mârâiau printre gindu-şi din nou gura a zâmbet. mele . . Am făcut tot posibilul..
buze sunete neînţelese. Era însă — A rămas, trăiţi domn căpitan. — Să ne odihnim puţin domne
ceva ameninţător în privirile şi'n S'a răzleţit dela popasul deja prânz. căpitan. Ş ' a t â t . . .

© BCU Cluj
GÂNDIREA 27

RĂZBOIUL.
Mă oprisem împovărat şi ostenit De subt pământ din două părţi porneau armate
Aici subt soarele aurit. Cine nu le-a văzut înverşunate?
Pădurea neagră e o biserică verde. De ia mine strigăte nu se auzeau
Coloana trunchifor se pierde, Dar sbuciumările morţii se zăreau
în tavanul din 'smaralde boltit. în trupuri sdrobite şi descheiate.
Mirosul buruienilor strivite, Mii după mii, din găuri de pământ se târau nesfârşit.
Cântecul frunzelor murite, Cel slab de cel tare era sfârşit,
Sunt tămâie şi rugăciune Şi ceia ce cu grai omenesc se zice bravura .
Pasul meu căuta căi mai bune ; Era dorul de pradă şi ura.
Şi iată că pe când coboram gândirea, Din adevăr ca dintr'un vis m'am trezit...
într'un luminiş văd desfăşurat războiul. Lângă râul mic cu undă albastră
Negru, în furie puhoiul Am strivit cu lovituri de cizmă
îşi infăptuia brutal pornirea. Furnicile care se războiau în izmă
îndreptându-mi paşii către lupta noastră*

— Eu aş pleca singur, dar ştiu — Poate că e o avantgardă. un supliciu, soldaţii se trezeau,


Că m'aţi împuşca . . . Mai mult ca sigur. Si e de prisos, deşteptaţi de larma lui Mocanu.
-— Cine să vă împuşte domne ce vă mai prefaceţi? Ce să-1 îm- Alţii cădeau iarăşi numaidecât pe
căpitan, sări speriat plutonierul puşcăm? Ca să ne împuşte şi pe iarbă. Dar câţiva râmasaseră treji,
Bârneaţă. noi, cei care-1 urmează. Prea târ­ cu urechile ţintă.
— Va să zică nu mă lăsaţi să ziu acum. V'aţi văzut visul cu ochii. -TT Să mergem domne căpitan
plec. Ca să nu povestesc acolo . . V'au prins. M'aţi dat legat neam­ îndrăsni o voce ascunsă în întu-
Bine băeţi, foarte bine. Asta aş­ ţului de mâini şi de picioare. nerec.
teptam. Să nu-mi ascultaţi ordinul. — Ce facem domne căpitan? — Să mergem, Să mergem, se
Atâta aşteptam. Adică toCmai la — Treaba voastră... ce mă în­ auzi din mai multe părţi.
asta nu mă aşteptam. Dacă [vreţi trebaţi. Eu zic să-1 lăsăm să se Zâmbetul domnului căpitan pieri.
să vă predaţi, predaţi-vă Dar deCe apropie şi să-1 luăm cu binişorul... Dar apăru iarăşi îndată.
nu mă lăsaţi pe mine să pleC . . Acum e prea târziu să mai facem — Hm, hm, b n e , bine, să mer­
— Cum să vă lăsăm domne că­ pe eroii. Aşa aţi vrut-o,... aşa... gem, hotărî el la urmă, Eu de
pitan ? Cine să vă lese ? Plecăm Soldatul de pe drum se apro­ când vă spun. Faceţi cum vreţi.
cu toţii . . piase — de tot. El nu băgase Dar e prea târziu. Prea v'a venit
— Ştiam, ştiam . . . încă de seamă pe cei trei, care-1 târziu gândul... Haideţi, la rând,
Şi dădu neputincios din. umeri. priveau. Doar câinele se oprise în dar degeaba...
— Eu nu mai am n'ci o putere! loc mârâind. Deodată plantonul Si după un timp.
. . . . . . Soldaţii dormeau de mult, strigă: — Ha, ha, aţi adus-o bine..,
trântiţi pe raniţe, răsuflând sgo- — Asta e Mocanu... Aţi aşteptat până acum şi acum
motos, transfiguraţi de lumina sear­ La strigătul plantonului Mocanu faceţi pe grăbiţii...
bădă a lunei. Plantonul, de pe se opri scurt. Stătu un moment în — Nu ne dăm domne căpitan.
marginea şanţului, anunţă clar în cumpănă apoi întinse • braţele şi -—- Mai bine moartea, complectă
tăcerea umedă a nopţei: se năpusti spre şanţ. Mocanu... :
— Pe şosea un soldat... şi-un — Stanciule, domne căpitan... • Soldaţii erau acum cu toţii în-
câine... Sări şanţul ca o minge. picioare.
Şi-un câine zici ? sări domnul Pocni călcâile în faţa coman­ Săreau şanţul rând pe rând şi
căpitan care nu închisese ochii de dantului aşa cum nu le mai poc­ se aşezau în linie de grupe pe
loc. Ală e neamţ... nise niciodată, nîci când era şosea. Plutonierul Bârneaţă îi po­
— Lasâ-1 să înainteze mai bine recrut. trivea cu mâna.. Iar domnul capi-
şi ia-1 la ochi, opina plutonierul — M'am întors domnule căpitan •tan bogodonea înainte,
Bărneaţă. strigă el cu bucuria senină, a ce­ — Aţi auzit că e mai bine acolo.
— A ha, tu comanzi aici Băr- lui care se ştie de mult aşteptat. Minciuni toate. Nici nu mai' ştii,
neaţâ? râse arnar domnul căpitan. Câinele ajunsese din trei salturi pe care s'o mai crezi. Din toate.,
Uitasem că sunt prizonierul vostru. soldatul şi-acum mirosea picioarele trebue "să iei câteceva. Dar eu
— Nu doamne căpitan.. celor patru inşi. Apoi puse labele mi-am făcut datoria şi v'am spus; e o
— Bine, bine, faceţi cum vreţi. pe galoanele ofiţerului, întinzând minciună. Prizonierul e prizonier.
Dar să vedem cine este... Poate capul, parc' că să-1 sărute... Or unde, amar de el. Nu v'am
ne "dă desluşiri. Poate îl facem — V'am ajuns domne căpitan, spus?
prizonier. Poate e o avantgardă-.. se bucură soldatul, răsuflând gră­ Spfdat'i'se aşezaseră^ -Bărneaţă.
Domnul căpitan să sCulase, bit ca scă pat de o mare primej­ comandă: „In xoloană de .marş la
alergase la şanţul din marginea die Până acum nu se vede nimic dreapta !" Bocanicii bătură patru
drumului şi acum privea cu încor­ în urmă. •. lovituri surde şi sacadate. Coloana
dare casca lucitoare a soldatului, . . . Dar vor veni domne căpitan. era gata. Dar domnul căpitan,
care înainta singuratec prin funi- Să mergem, să mergem, să nu crezu că trebue sâ ţină . un mic
geala razelor de lună. Zâmbetul ne ajungă domne căpitan, se ruga discurs de îmbărbătare,
domnului căpitan creştea din nou el tânguitor. Să nu-i vedem ne- — Să trăiţi Copii! Cu Dumne­
pe figura sa lungăreaţă. Dar în cinstindu-ne femeile . . . zeu înnainte: Acum am. văzut.
ochii lui plutea nelămurit par'că o Unul câte unul cu căscaturi gro­ Voi sunteţi adevăraţi ostaşi. Ceva
teamă. zave, întinzându-şi braţek ca la pasă vouă că acolo' puteţi trăi

© BCU Cluj
28 GÂNDIREA

bine: Lăfăiţi pe saltele moi şi cu


cafea cu lapte. Pe ioc repaos !
In executarea comandei b ei zeci.
de paşi fură Ca unul.
— Să trăiţi, Aşa soldaţi mai zic
şi eu. Voi şti(i că aveţi să muf-
riţi. c'aveţi sâ vă rupeţ' manile şi
picioarele, că nui unul n'o să vă
mai întoareţi aşa cum sunteţi,
dacă v'oţi mai întoarce. Voi ştiţi
c'o să murit» tot în noroiul şanţu­
rilor, pe glodurile tranşelor, în căl­
duri de cuptor şi'n f>ig, de-o să
Crape bolovanii sub voi. Voi ştiţi
că n'oţi mai Cunoaşte mânCere,
somn bun, băutură, femee, Doamne,
Doamne Cine ştie cât! Poate ani
de-arândul. Zece, cincispreze e, EROUL NECUNOSCUT
Dumnezeu cum o vrea şi cu noi!
Si totuşi mergeţi înnainte, nu
vreţi să ştiţi de nimic, Aşa soldaţi Soarta e o mamă care işi bles­ Franţa de pildă, şi „Cărţile Naţio­
v'am vroit. Ascultă: înaintee... temă copii, când aceştia poartă prea nale" s'ar fi grăbit sâ'l editeze în
marş ! adânc prin viaţă, poezia. locul Sto cânilor şi Cosminilor Tâ-
Dar par' că primul pas nu fu Din cafenelele literare dinainte naşi, de cari Mihail Săulescu se
tot eşa de energic ca şi comanda de război, — in'electuaiii s'au ri­ deosebea de două or:; prin eroism
mai războinică • decât ori când a sipit. (Jnii au murit, (pe aceştia i-am şi prin talent.
domnului căpitan. Ba dela câţiva uitat demult) alţii au rămas in Auzita-ţi că Societatea Scriitorilor
metri de drum, ritmul Călcaturilor smârcurile mediocrităţii, paşii unora Români a gândit să-i editeze car­
şi amestecă şi dataşamentul odih­ s'au îndreptat spre 'casele de să­ tea sau să clădească un monument?
nit, părea tot aşa de sdrobit c a nătate, alţi paşi s'au potmolit în Asta fireşte nu Interesează pe cei
înnainte de repaoş. Soldaţii înnain- parlament. Mâna muzei române ce nu s'au învrednici nici să ceară
tau pe gânduri. înt'nde de atunci un mănunchi de parlamentului mai mult de 80 lei
lauri, din care s'au grăbit să se lunar văduvei lui Coşbuc. Auz'ta-ţi
Dar domnului căpitan nu-i mai îndestuleze mai ales fălcile cons­ că Teatrul Maţional s'a gândit să
ardea de mustră. Nici nu se mai truite de atotputernicul pentru un dea măcar la o serbare naţională
grăbea de zor, ca înnainte. Din nutreţ mai prozaic. De aceia poate „pentru mormintele'eroilor"; piesa
când în când, privea tot mai pă­ Societatea seri toriior români, spre lui Săulescu Săptămâna Luminată,
trunzător în negura adân ă din a se deosebi de o. altă societate care -pentru misticismul ei româ­
fund. pentru protecţia altor făpturi, — a nesc e un mărgăritar egal în stră­
De-acolo însă nu r'sbătea nici desch's o casă.de joc de cărţi, lâr- lucire au actele lui Maeterlinck?
cel mai mic sgomor, nici cea mai gindu-şi într'acolo activitatea sa cul­ Nu ! Umbrele lui Săulescu sau Pe­
neînsemnată lumina. Luna, care turală. tică nu iau parte la şedinţele co­
ajunsese acum în creştetul ceru­ Intr'o asemenea atmosferă lite­ mitetului, deci nu-şi pot împărţi
rilor, . îşi vedea de drum rece şi rară, adăogită celei politice, e mo­ , singure premii ca ceilalţi poeţi na­
nepăsătoare prin mărăcinişul ălbi- mentul să amintim şi de .cei cari ţionali, cari trăesc în carne şi 'n
cios şi fugar al norilor sdrenţuiţi. după ce au cântat războiul înainte oase şi se îndestulează cu eroism
Iar soldatul Mocanu Ion, care în-" de a fi sosit ceasul lui, au ştiut din vistieria ţării.
chidea coloana, se străduia să apoi să şi moară departe de car­ Pentru marele public, — astfel
ghicească, cum ar putea fi o cafea tierele generale, de ziarele cu pa­ Seulescu rămâne un necunoscut.
cu lapte; şi-şi închipuia o licoare triotismul comandat, — şi cari n'au Aces'ui soldat necunoscut, nu a so­
galbenă-alburie, în care pluteau scârbit în timpul luptei eroii tran- sit clipa să-i dăm onorurile cuve­
ademenitori, bulgăraşi aurii de şeeior cu talgerile fanfarei lor se­ nite, măcar după tradiţia ostăşească?
mămăligă... Si o furie nebună îl' dentare. Gândesc Ia poetul ade­ Dorim ca inimi de piatră să se
cupripse gândind că Ioana' Iui ar vărat, al cărui frumos volum purta urnească pentru a aşeza o piatră
putea mânca acum aşa ceva, în titlul „Viata" şi care a murit un­ pe mormântul poetului care nu a
tovoroşia vre-unui neamţ gros, cu deva, pe un câmp de luptă, în pă­ sbierat răsuflate banalităţi asupra
luleaua de-un metru în colţul mântul Ardealului atunci neeliberat patriotismului; dar care s'a dus cu
gurei. încă departe de cafenelele "strămu­ însufleţire înaintea glonţului duş­
Gib. I. Mihăescu. tate cu toată fierea lordin fumul capi­ man. Aşteptăm ca gestul să por­
talei, în cafti rele iaşilor. Iată, că sunt, nească poate dela Ministrul poet
sau au fost — şi cazuri când li­ Goga, — sub ocrotirea plină de
teratul nu a suferit numai în ver­ duioşenie a Reginei scriitoare. Si
suri pentru ca să comolecteze su- înainte chiar de cît piatra pe mor­
ferinţa unui neam într'un volum mânt, — vrem editarea şi jucărea
premiat de academie; — ci a dus acestui scriitor; — şi citarea ver­
sinceritatea până Ia acel real eroism, surilor sale în cărţile în care să
în care sămânţa vrăjmaşe a unui înveţe copii „gândurile unui mort
glonţ de plumb, a sfărâmat inima pentru patrie". Tiparul şi lumina
lui de aur. Intr'o altă tară, un astfel scenii, fiind ultimile monumente, cu
de poet ar fi avut un monument care sufletul unui scriitor se îm>-
al lui, numele său ar fi fost po­ pacă în nemurire chiar...
menit ca'al lui Peguy ori altora din ION ALEXflNDROVICI.

© BCU Cluj
GÂNDIREA. 29

lămurit: era altfel decât ei, mai şuză ca o odae de copil, fără jucă­
întâi avea o înfăţişare neobişnuită ; rii. Din tot norodul acesta, tovarăş
tocmai semnele care vădesc bătrâ- mi-1 alesesem pe Bum: un câne
neţa, pe el îl întinereau. Părea că danez, care aducea a poney
rasul care încreţeşte obrajii copii­ din pricina înălţimii, şi a elefant,
lor, îşi ţesuse pe chipul lui, paen- din pricina culorii. II numeam aşa,
jeniş statornic: pornind din colţurile fiindcă lătratul Iui semăna cu o
buzelor, resfirat de-alungul obraji­ bolborosire de tobă mare.
lor, rotit în jurul ochilor prinşi, Bum avea multă ciudă pe Scrum
înălţat pe suişul frunţei şi că — motanul nostru — fiindcă: Scrum
odată ajuns acolo, rostogolise pe se îmbrăca în cenuşiu •— la fel cu
Râsul Verii tot capul, licăririle fragede culese
depe dinţii copiilor, într'un vălmă­
el; fiindcă adăpostit îndărătul scu­
tului străveziu al ferestrei, motanul
M o t o : Ştii bine câ moartea te şag înspumat, care străbătând faţa, îl privea în ochi, ba chiar îi şi în­
va nimici ca pe un frag în bu­
zele ei de cărbune, şi totuşi se revărsa mai departe prin fire torcea spatele, ridicând coada ne-
râzi şi cânţi cu frâgeztme,
priveliştea vieţii. C e . minunat
lungi de barbă, la capetele cărora cuvincios; şi fiindcă, la urma ur­
eşti tristule făurar de bucurii! se oprea înfiorat, ca prins de ger. mei, Scrum cuteza să fie motan
Iţi zugrăvesc hărnicia astfel:
pasări mici îşi clădesc cuiburile Trupul lui era puţin adus, dar i'n faţa lui. a dulăului Bum!
înir'o gură de balaur, care se
închide treptat, asupra loi.
frumos; aşa cum sânt pomii când Ciuda-i ciudă, lesne şi nescoceşte
belşugul rodului întrece voinicia pricină de uşurare, dar un câne ca
Bunicii mei erau aşa cum sânt crengilor. Portul nu i-1 mai ţin Bum ştia s'o stăpânească. De acea,
îndeobşte, bunicii care se îndrumă minte; cine se mai uită la scoarţa de câte ori îl întâlnea pe motan
spre nunta de aur, purtând pe pomilor când crengile sânt luminate prin ogradă, se mulţumea să-i
capete, rărită, beteala căruntă a de flori. mârâie în faţă, chipurile spunân-
nunţii de argint. Prietinii lor, bunicii Hotărât lucru: anii nu-1 împovă­ du-şi numele: aceasta cu duhul
şi ei de sigur, erau mai toţi Ia fel. raseră cu bătrâneţa oamenilor; blândeţii şi al cuvinţei.
Când se adunau mai mulţi laolaltă, îl înoiseră cu tinereţa pomilor. Întâmplarea însă, le-a cârmuit
era o adevărată încântare, pentru De-opotrivă cu înfăţişarea, firea odată paşii spre o răspântie a vieţii
ochi, priveliştea brumăriului, fu­ îi era deosebită. Pretent nu-i ştia lor: strachina cu mâncarea câne­
muriului şi argintiului, odihnind nimeni; nimeni nu-i călcase în casă. lui. Cum s'o fi potrivit nu ştiu, dar
cuminte pe capetele bătrânilor. Pe la noi x venea rareori. Când Bum era sătul în ziua aceia, Scrum
Odată — era prin luna, April —• ne găsea singuri, ori juca pichet era flămând. Bum înţelept, se cul­
ziua bunicei adunase mai' mulţi ca cu bunica, ori şedea de vorbă cu case în preajma strachinei, aştep­
oricând. Fireşte — după ce au con­ bunicul. Dar de se nemerea să fie tând să-i treacă saţul. Scrum, după
tenit urările şi amintirile, după ce lume, se retrăgea laoparte de o amănunţită cercetare a mişcări­
s'au cinstit în deajuns duiceţurile şi ceelaiţi, şi 'ncremenea ciasuri de-a- lor cânelui, crezându-1 adormit, se
cafelele — s'au întocmit cuvenitele rândul. Atunci aveam un sinţemânt apropie binişor de strachină, uşor
partide de cărţi, în odaia cea mai ciudat. Mise părea că nu era în ca fumul, se opri la margina ei,
încăpătoare, în salon. — Stârnite aceiaşi,, încăpere cu mine, alături întoarse capul spre câne, îl în­
•de pâlpâirea vântului, ferestrele de ceelaiţi, ci că-1 zăream cărunţind dreptă din nou spre strachină —
deschise, cât şi uşa cu giarhlâc, în­ în limpedele unei depărtări, ca un cumpănind primejdia cu ispita —
aripau cu străveziul lor însorit, pisc de gheţar, şi că ochii mei îl şi la toată urma, liniştit de sforăitul
peretele dinspre livadă. — Eu, din apropiau înşelător. Domnea de­ cânelui şi înduplicat de îndemnul
altă odaie, mă tot uitam la ei, şi asupra celorlalţi, tăcut şi lăuntric, stomahului, se hotăra; şi începu
de pe capetele lor, privirile mele păstor al singurătăţii lui. să mânănce motanul, atât de în­
se rezleţeau a lene, întâlnind cren­ Viaţa lui era o taină pentru toţi. cetişor, atât de tainic, de parcă
gile înflorite. Şi aşa, privind printre Bunicul vorbea despre el, cam aşa: vorbea strachinei, la ureche.
gene, risipele de alb îngemănat în Neculai? i-un om foarte cumsecade. De-acolo i se trase ruşinea, căci
în lumină, — al odăii şi al livezii- £tie multă carte, o călătorit mult... Bum, mehenghi mare, se prefăcuse
mi se năluci delaovreme, că bătrânii Fuge de oameni fiindcă nu le numai că dormea. După ce iasă
au eşit afară să' se plimbe, şi că seamănă, şi fiindcă-i un înţelept. pe motan să se îndestuleze, se
pomii au întrat îniăuntru, ţinindu- Bunica, hotăra despre el, mai scurt: năpusti asupra lui, cu un salt
le locul la jocul de cărţi.:— „la un sărit!" Ba chiar se îm­ mârâitor, îl răsturnă punându-i laba
Astfel mi-ajn trecut eu mulţi ani belşugaţi, înăsprindu-se, vorbele pe pântecele plin, îl privi galeş, cu
ai copilăriei, privind mai mult de­ bunică „giudecându-1" pe moş Ne­ capul pe-o ureche, îşi ridică buza
cât jucându-mă. Capetele vrâsnici- culai, mai ales când o bătuse de de sus descoperindu-şi colţii su­
lor noştri oaspeţi, erau pentru ochii curând, la pichet. Dar cum erau râzători, şi începu să-1 lingă cu
mei, un şirag de mătănii scoase şi vorba de mânie şi cum n'aduc nici lacomă desfătare: credea pe sem­
prăfuite, pe care-1 ştiam boabă cu o deslegare în şirul povestirei, să ne, Bum, că şterge culoarea ma-
boabă, şi-l, desfăceam în voia visu­ zicem că l?-am uitat şi pace! tanului.
lui. Cu motanul pe genunchi, sau Spuneam că 'mi era drag Moş Era aşa de hazlie perechea lor,
cu o carte de basme, mă cuibăream Neculai, dar n'am spus cum de-am încât eu care-i urmărisem de la
pe o canapea, priveghind cu duioşie legat amândoi prietenie; că de început, râdearri cu hohote, bătând
adunările lor, caşicum eu le-aşi fi văzut îl vedeam când şi când,, şi din- palme. O mână lăsată pe
fost bunic: şi doar numărul anilor cum mai era şi dus pe gânduri, umărul meu, mă făcu să 'mi în­
mei, nu-1 întrecea pe al degetelor de unde şi până unde să bage în torc puţin, capul: în spatele meu
cu care îi socoteam. seamă o aşchie de om ca mine? era Moş Neculai. Râsul meu se
Dintre toţi însă, alesul meu era lată cum: Aveau bunicii o sume­ oglineda sonor în râsul lui. Râdeam
Moş Niculai, vărul bunicei. De ce denie de vietăţi în ograda lor în­ acum, unul de altul, şi cum râs
mi l'am socotit mai drag decât căpătoare.' O cerea rostul gos­ cu râs se înteţea, nu mai conteneam.
ceilalţi, Dumnezeu ştie! De ce l'am podăriei şi veselia ei; ograda fără Hohotele acelea au fost botezul
osebît de ceilalţi, nu-i greu de de păsări, fără de animale, e ur- prieteniei noastre, eu îi eram drag,

© BCU Cluj
30 GÂNDIREA

BOI ŞI PLUGARI
Sub cerul care arde ca un rug Departe cine ştie unde?
înfigi în umedul pământ anticul plug In cine ştie ce hambare
Care desfundă,brazde moi!' Din ţările fără hotare?
Eşti frate bun cu bunii boi Tot ce munceşti e ca argintul viu
Scriindu-ţi tragedia cu copita pe ogor. Se duce pe pustiu!
Q, frate-al lor, Şi tu rămâi cu palmele, bătătorite
De suferinţă şi necaz Agonizând alăturea de vite
Când ceru verii asvârle albastrul lui talaz Cu care'mparţi frăţeşte sărăcia şi necazul
Pe umeri de grădini Simţind grumazul
Laşi fruntea'n jos, prelung suspini Înăbuşit de ghiara eternei nedreptăţi.
Şi lacrimele tale cad Pe când din zări pierdute enormele cetăţi
Pe faţa-ţi neagră-vechiul vad. Cu mii de braţe goale, cu mii de guri
Din fundul, vremilor ce dorm căscate
In al legendei somn enorm. întind ne'ndupiecate
Strămoşii tăi, ai ţarinii eroi Tentaculele vii
Au fost de-apururi lăngă boi. Ce sorb din rodnicia imenselor câmpii.
Şi-au frământat mereu pământul Şi sug adânc pământul din vine şi artere
Alăturea, pe când, în trecăt, vântul Din care se îmbată cu musturi şi cu
Le şuşotea poveşti străvechi, miere
Ca o bunică Ia urechi, Ca 'ntr'un cules de vii.
Voi l'aţi udat cu sânge şi sudoare Mănoasele câmpii
Şi-aţi smuls din ceruri razele de soare Sunt triste cimitire din care es strigoi
Pe care le-aţi sădit în ăst ogor. Mergând de veci alături: plugari şi
Şi-a răsărit un val de aur lucitor fraţii boi!
Care s'a scurs în nesfârşite unde D. Karnabatt.

fiindcă ştiiam să râd, şi râdeam Cum spunem, era la vremea cu ochii ţintă la bunica, aştepta
cu poftă; el mie, fiindcă mă făcea prânzului. Bucătăreasa aşezase far­ ceialaltă jumătate.
să râd. Şi m'am trezit tovarăş de furia cu friptură^ pe masa rotundă Moş Neculai, după ce'şi scutură
veselie al acestui bătrân tăcut şi în jurul căreia* şedeau bunicii, musteţile şi barba, începu cu gla­
închis pentru toţi cei de-o vrâstă' Scrum şi cu mine. Bunică, după sul lui blajin: „Uite ce-i Alecule,
cu el. ce îmi covârşi farfuria cu o bucată am venit la tine cu o rugămjnte:
De — atunci, spre marea uimire vrednică mai de grabă, de puterile să-i Iaşi pe băiat — mă arată cu
a bunicilor, Moş Neculaî veni mai lui Bum decât de-ale mele, — voia un semn prietenos — să'şi petreacă
des pe la noi. Şi de câte ori venea; bunica să prind puteri—începu să după amiaz, la mine-acasă." Bunica
ne duceam înpreună in ogradă sau tae bucata pe care o împărţea cu pufui: era dezamăgită. Iar bunicul,
în livadă — şi râdeam. bunicul. Tocmai ridicase furculiţa dând din umeri: „Mai încape vorbă!
cu jumătatea bunicului, când nu­ Doar îi băiat mare!"
mai cu ce ne pomenim că întră Nu mai ştiu cum s'a sfârşit prân­
Semănasem ani multişori, în prin uşa bucutăriei, Moş Necolai ; zul şi ce-a mai urmat: eram prea
urma mea, pe nesimţite, aşa cum chiar el! Jumătatea din furculiţă, nerăbdător s\ văd aşezarea ciuda­
îşi pierd copiii," acadele, diintr'un urmând mişcarea mirată a braţu­ tului meu prieten, de,-atâtea ori
buzunar găurit. lui, căzu în gura lui Scrum. şi într'atâtea feluri închipuită de
Copilăria, cu ochii umezi, îmi Alb, din cap până'n picioare, ca mine, până atunci. Ţin minte nu­
şoptea : „Eşti atât de mare şi eu un om de omăt, Moş Neculai se mai, că bunica, întovărăşindu-ne
atât de mică! Nici inălţându r mă, oprise în prag, cu o plecăciune, până la antreţelul care dădea în
nu mai ajung, cu mânuţele mele scoţindu-şi paltonul. Prin crăpătura ogradă, mi-a şoptit răspicat, destul
pline de colb şi de rouă, să'ţi uşei, zării pe bucătăreasă privind de lămurit ca s'o audă şi Moş
acopăr ochii care privesc' aiurea." cu.gura căscată. Neculai: „Bagă de,seamă să nu
Iar bunica ofta: „Eşti gogemite Intrarea lui Moş Neculai în odaia te calce vreo sanie; ma multă în­
de mâncare, de — adreptul prin credere am în tine decât în zărghi-
hoitei cu minte de copil!" tul ista!"
. Era în toiul unei erni cumplite, bucătărie, la vremea prânzului, era
într'o Duminecă, pela vremea prân­ aşa de neaşteptată, încât nici Afară, o adiere geroasă ca o
zului. — Odaia de mâncare a bu­ n'apucă bine să sfârşească — Sărut limbă de pisică, ne linse feţele, în-
nicilor, aşezată în sub-sol, se, în­ mâna' şi poftă mare — că bunica creţându-le. Ninsoarea văruise ora­
vecina cu bucătăria. Din această îi şi luase în primire: „Piii! Ce-i şul, preschimbându-1 în sat, dolo­
pricină, în fiecare zi, la oarele prân­ minunăţia a s t a ? . . Te-o fi adus fan, asupra căruia se văruia tăcută.
zului şi ale cinei, bucătăria primea vre-un cutremurde pământ,omule?" După mult mers — eram aproape
măgulirea mirosului de răşină afu­ Iar bunicul, îndulcind năvala de de capătul oraşului — Moş Niculai
mată alăturea, şi odaia de mâncare, mirări a bunicăi, îl pofti cu mâna, îmi arătă o căsuţă, la marginea
prin nasurile noastre, simţea jig­ să şează, spunându-i: „Ce s'o în­ unui maidan; »Ajungem".
nirea unui iz de ciapă prăjită din­ tâmplat ?" De unde eram, căsuţa apărea
colo. — Eu nu mă dumeream; motanul, ca un zar bosumflat, CuCuet de

© BCU Cluj
GÂNDIREA

In mijlocul odăii, o mesuţă joasă,


rotundă, plină de ardei mărunţi
având culoarea sprinţară a vârfului
de nas vopsit,cu roş, al Iui August-.
cel-Prost. De jurîmprejurul mesuţei
un sfat de bostani aşezaţi turceşte,
deşteptau imagina unor pitici guşaţi,
adunaţi în jurul unui foc.
Cât despre podea... A! Dar uita­
sem să spun. Intrând pe uşă, în
urma mea, moş Niculai îmi şop­
Ideal tise: „Ia seama cum păşeşti".
Avea dreptate: un pas nechibzuit,
In goana-mi nebună pe stânei şi prin spini, putea turti mulţimea de gutui gal­
Stau ochii mei ţintă spre-Apusul de foc — bene şi unsuroase ca nişte boţuri
Şi pletele-mi saltă cu-a! paşilor joc, de aluat de cozonaci, care şi-ar fi
Şi-ri faţă-mi se scaldă mii roşii lumini... aşteptat rândul la cuptorul din
faţa laiţei.
Zadarnic, zadarnic tu, chip de noroc, Pe pereţi nici o podoabă. Doar
Te-apropii în cale şi vii să te'nchini: o icoană ştearsă, având înfăţişarea
Eu sânt din hoinarii de-apururi streini de umbră castanie pătată de pu­
Şi dornici de ducă din locuri în loc; ncte auri ca ale păstrăvilor afumaţi.
Belşugul de culori fireşti, orânduirea
O stea care nu e pe cerul c-el vezi, lor neaşteaptă, umpleau odaea cu
îmi mână spre dânsa grăbiţii mei paşi. o tăcere mirată — dejoacă oprită'
Cu doruri ce nu ştiu de nu vor fi laşi — turburată doar de îmbufnările
Dar simt că vor tinde spre-acolo de veci focului.
Şi gându-mi, ceo trece câmpi de zăpezi, Moş Meculai, după ce mă pofti
Şi ochi-mi' de ghiaţă, şi mâinele-mi reci... pe laiţă, alăturea de el, mă între­
bă alintându-şi barba: „Cum îţi
N. G. Tista pare gospodăria asta? Cam in-
potrivită cu bătrâneţele melei
Mu?" .<
omăt. Cu cât ne apropiam, mi-se scutură barba sticloasă de ger, şi mă — Moş Neculai, drept să'ţi spun,
vădi un amănunt care-i da o în­ pofti cu o mişcare â capului să mie îmi pare că trăesc un basm
făţişare deosebită ; n'avea fereşti în întru prin uşa din stânga : zâmbea. pe care nu l'am mai 'întâlnit ni-
faţă, numai o uşă. Aşa că părea O aroma de livadă încălzita de căeri: am trecut prin împărăţia,
întoarsă cu spatele la uliţă. soare, mă întâmpină în pragul Iernii, călăuzit de un vesel Moş-Cră-
In fine, ne oprirăm în faţa uşei. odăiii înlăuntrul căreia priveam, ciun, şi acum iată-mă ajuns la
Omătul ne luase înainte; paşii lui mirat şi minunat totodată. încă­ tainiţa în care se află vistieria
albi suiseîă scările care urcau din perea aceia n'o puteam boteza cu Toamnei, păzită de un pom aşa
caldarâm, şi acum aştepta să între nici una din numirile odăilor de alb încât nu ştiu decă e nins
în casă, Cu mâna înmânuşată pe obişnuite. Mici odae de lucru, nici sau înflorit, şi dacă punând mâna
clanţă, privind prin gaura cheii. odae de culcare, pici udae de mân­ pe el ar cădea omăt sau ar sbura
Moş Neculai bătu cu pumnul în care; mai degrabă o' cămară de păsări.
uşă, de Câteva ori. Inima îmi zvâc­ basm; dar nici!* Iat-o: Pereţii vă­ Bătrânul îmi dezmierdă părul.—•
nea aşa de tare, încât bubuiturile ruiţi curat, erau aşa de luminoşi Se bucura, decâteori, îi istoriseam
picioarelor mele, care îşi scuturau încât i-ai fi luat drept giamlâcuri închipuirile rnele. — Apoi căzu pe
omătul, păreau mai degrabă ur­ mari, astupate de omăt,; adevăra­ gânduri.
mări ale zvâcnirilor ei, decât ale tele ferestre însă, vădeau înşelă­ In cuptor, jarul *Yoş începu să
sfaturilor bunicei, care sunau cam ciunea. De-alungul peretelui din se stângă. Gh tremur de umbre
aşa; „Drăguţă! Înainte de-a întră stânga uşei, o laiţă. Deasupra ei, mărunte îi înghiţea treptat, stră­
într'o casă, opreşte-te la uşă, şter­ o poliţă de lemn, acoperită cu tot lucirea. Părea că buze repezi; su*
geţi bine picioarele, şuflă-ţi nasul, felul de mere : bunduce cu roşeaţa geau pe ascuns, un miez de har­
potriveşteţi hainele şi părul; că-i lucitoare, ca nişte cireşe pânte­ buz.
mai mare ruşinea să între ia un coase; galbene * deschis, ca nişte Bătrânul, cu privirile departe,
sălbatec, într'o casă de oameni!" pete de soare; galbene mai închis, îmi îngână^vorbele: . . . „ P ă z i t ă de
După lungă aşteptare, uşa se cu peliţa curată şi chilimbarie; un pom aşa de alb, că nu ştiu
deschise, cosmd anevoe, omătul domneşti, cu rotungimea bosum­ dacă e nins sau înflorit" surâse
din dreptul ei, şi vădind înlăuntru flată şi aprinsă ca obrajii copiilor, trist. „Dar tu nu ştii povestea po­
o săliţă. Bătrâna adusă de şale, după plâns; iar roşii, dar mai mului moşneag sau copil, cum îi
care ne deschise, după ce ne scu­ mărunte şi mai vii* ca cele dintâi, spui tu ! Să vezi. Odinioară, într'o
tură de omăt, se îndreaptă spre păreau scufiţe culese din po­ pădure depărtală, laolaltă cu cei­
uşa din fund, Cu mersul unei cer- zele basmului cu scufiţa roşie; lalţi copaci, mai tineri sau mai
şitoare într'o, biserică, Un sipet risipite printre acestea, o sume­ bătrâni, se înălţa de-asupra pă­
scund, acoperit cu un şal vechiu, denie de merişoare cu codiţe mântului din care răsărise, un pom.
făcea o mătanie greoae, în faţa lungi, păreau păpuşile celorlalte. Primăvara, asculta cu toate rădă-
noastră. Două uşi joase, se de­ Şi mai erau încă multe altele, că cinele, graiul sevei din adâncuri;
schideau de-a dreapta şi de-a doar neamul, merelor e tot atâ de cu trunchiul îl lămurea; şi crengile
stânga, făcându-şi faţă. felurit cât şi al oamenilor, şi poliţa Iui, mai târziu tocmai, începeau
_ Odată dezbrăcaţi, moş Neculai era încăpătoare şi plin încărcată. Dar să râdă, aşa cum râd şi copiii, d e
îşi frecă manile 'îngheţate, îşi acelea scapă amintirii mele. fericire şi de mândrie, când au

© BCU Cluj
32
GÂNDIREA

izbutit să lămurească năzdrăvăniile De-atunci a îndurat trupul lui, tunel deschis în inima pământului,.'
unui basm, şi s*e minunează cât povara singurătăţii depline, îm­ veneau umbrele.
de meşteşugite şi de hazlii, sânt. prejmuit de singurătăţile haine ale Urmând sfatul bătrânului, am în-x
Şi crengile pomului erau aşa de oamenilor. chis ochii învioraţi de risipa culo­
îmbelşugate de floare, încât pă­ De-atunci au suferit manele lui, rilor, ascultând uşurelul bâzăit.
sările care se adăposteau în el umilinţa crengilor sterpe, care nu Zizz... Zizz... Zizz...
erau tăinuite, şi glasurile lor pă­ pot decât să despoae crengile Ca nişte mătănii de vânt, aromele -
reau chiar râsul pomului. Apoi în­ •rodnice . . . Si pomul cel trist că i fructelor îmi alunecau prin nări, în
cet, cu chibzuinţă şi cumpătare, se împlinise dorul, fugind de se­ •piept, lărgindu-1.
frunză cu frunză şoptind, se des­ menii lui oamenii, despuindu-se de Zizz... Zizz... zizz...
făcea vara pe crengi, câci po.mul, trufia amară a cugetului, veni Ca #*arş ţă, potolită de umbrare,
ca şi copilul, rostea pe îndelete, înapoi, sărac şi umil ca un cerşitor, mă învăluia căldura.
basrhul ascultat, de teamă să nu cu părul alb, alb. ca un pom nins Zizz... Zizz... Zizz...
uite ceva, povestind. Şi zilele se sau ca un pom înflorit, să fie Culcat în iarba multă a livezii,
făceau tot mai mari şi mai lumi­ paznic al vistieriei Toamnei, care la umbra dulCe a pomilor, simţeam
noase, aşa cum să măresc zâm­ odinioară fusese a lui. cum îmi creşte sufletul tremurător
bitori, ochii unui bunic, atunci Si s'a sfârşit basmul început de pe tremurul ierburilor, înfiorat în
când îşi ascultă nepoţelul, istori­ tine. risipirea lui treptată, de zumzetul
sind aşa de frumos şi cu-atâta tîlc Ajungând aici, Moş Neculai îşi gâdilitor al gâzelor...
urzeala unui vis, sau a unui basm. sprijini coatele de genunchi, îşi Abia când am deschis ochii m'am
Şi iată că pomul începea să se dezmeteCit. Ascultasem în plină,
îmbrace cu zale numai şi numai iarnă, în casa unui bătrân, râsul
de aur, şi prindea să'şi făurească verii.
buzdugane rumene de roade — In umbră, capul blândului vrăji­
arme nevinovate, ce-i- drept, dar tor, dormea alb, apropiat de mine,
pentru el straşnice — căci pomul şi părea atât de departe, ca o lună
ca şi copilul, voia să'nfăptuiască văzută prin vis.
basmul ştiut, şi-1 înfăptuia cum
putea * * *
Trecea toamna, cu foşnet viteaz Când a murit Moş Neculai, e
de frunze şi de vânt, cu izbituri mult de-atunci, mâhnirea mea a<
voiniceşti de fructe, cu săgeţi de fost adâncă. Pierise într'un mor­
cârduri călătoare, şi pomul, ostenit mânt, pomul veşnic înflorit, care'şi
de-atâta joacă, adormea, şi zalea scutura belşugul pe sufletul meu.
zdrenţuită îi cădea la picioare, şi Vor spune unii — de-opotrivă
buzduganele înfierbântate cădeau cu bunicul — că era un om cum
peste zale. se cade, alţii — de-opotrivă cu bu­
Trecea iarna albă ca un surâs nica — îl vor socoti un nebun; vor
de copil adormit —, şi când po­ fi şi de aceia care vor spune că
mul se deştepta din nou, asculta era un visător nevinovat, şi vor
acela? basm, dar lui* i se părea adaugă, desigur: n'a scris nimic i
că-i altul, fiindcă dormind îl ,Păcat!
uitase. Eu ştiu atât: că dela el am în­
Dar odată şi odată, pomul cel văţat cum se păstrează pururi în
fericit şi cuminte, — momit poate suflet, frăgezimea vremelnică a o-
de zborul păsărilor, — de pri­ brajilor copilăreşti. Şi mai ştiu, că
begia vântului, de goana vietăţilor Moş Niculai era un copil fermecător.
pădurii, sau poate sătul de ne­ IONEL TEODOREANU.
clintirea lui .*-— s'a răzvrătit împo­
triva ursitei, râvnind să fie slobod, cuprinse tâmplele cu pumnii, şi'şi
să poată şi el cutreera pământul, aplecă fruntea, privind parcă fun­
în voe. Şi pământul l'a făcut să'şi dul unei fântâni. PENTRU CETITORI
ispăşească răzvrătirea, împlinindu-i In tăcerea odăii, un bâzâit uşor,
dorul. Astfel pomul s'a născut om, uşor, — deşteptat de mult poate,
pe acelaşi pământ, dar izgonit din dar nebăgat în ^eamă, de urechile
el. Cât i-a dăinut copilăria, a fost mele — începu să se gudure
B inevoitoarea primire a publicu­
lui cititor a întrecut modes­
tele noastre aşteptări. Primul număr
fericit nu,fiindcă era om, ci fiindcă mărunt, mărunt. Moş Neculai îmi al revistei s'a epuizat în mai puţin
mai era pom. Bucuriile copilăriei surâse: „Ha! Mi-ai descoperit lău­ de zece zile, aşa că Administraţia e
nevoită a anunţa prin aceasta ceti­
nu erau decât pârguirile tomna- tarii!" Sânt câteva muşte din torilor, nouilor abonaţi şi depozita­
tece ale celor depe urmă roade, mulţimea acelora care mă necă- rilor că nu mai poate răspunde nici
pe care pământul i le mai lăsase. jau astă vară. Le păstrez cu sfin­ unei cereri.
— Dar asta n'o ştia încă Co­ ţenie, toată iarna. Si văzându-mi Nouile abonamente vor decurge
dela Nr. 2.
pilăria i s'a mistuit curând, cum mirarea, urmă: „Uită că sânt întrucât, începând cu luna viitoare
se mistue vlaga pomilor dezrădă­ muşte. Lasăte furat de bâzăitul vom da o mai largă extindere părţii
cinaţi, şi cu ea depăşi anotim­ lor, o să v e z i . . . " artistice a „Gândirei", reproducând
purile fericirii. întrând în al cin­ Jarul din vatră era stâns. Desi­ tablouri atât dela expoziţiile artis­
tice din tară cât şi dela cele streine,,
cilea anotimp, acel al amărăciunei gur, se înopta afară, căci încăpe­ am dispus tipărirea unei ediţii de
omeneşti: anotimpul sufletului. rea începuse să se întunece. Dar lux, pe hârtie specială, numai pen­
De-atunci, a simţit trupul lui, umbra nu venea pe giamuri, ele tru abouati
mâhnirea paşilor înstrăinaţi de pă­ păreau mai curând învineţite de Costul unui abonament pentru edi­
ţia de lux va fi 200 lei anual, abona­
mânt, de-alungul pribegiei lor ne­ frig, decât de umbră. Pe gura ve­ mentul pentru ediţia obicinuită ra­
liniştite. trei, adâncă şi posomorâtă ca un mând acelaş.

© BCU Cluj
GÂNDIREA 33

plutesc încă în nebulos şi Confu- cumpărătoare a monedei a scăzut


ziune. în consecinţă. Numitorul va con­
Suma totală a acestor valori reale, tinua să crească, de oarece statele,
capitalul real disponibil al omeni- chiar dacă nu vor mai emite bilete
rei la Un moment dat, se poate de bancă (şi va fi cuminte să în­
evalua efe.tiv, în orele de muncă ceteze \), vor mai face datorii încă
umană necesare producţiei lor. câtva timp cel puţin. Din acest
Se numeşte capital fictiv, moneda, punct de vedere fenomenul este
hârtiile fiduciare de ori ce catego­ irreversibil, ba chiar va progresa
Deprecierea monetară rie, acţiunile de ori ce soi şi mai fatal în aceaşi direcţie, valoarea ba­
presus de toate, titlurile de rentă nului scăzând mereu... dacă numă­
Puterea cumpărătoare a mone­ de stat. Toate aceste valori pot să rătorul, — cu alte cuvinte producţia
dei a scăzut sub o zecime din va­ dispară fără ca omenirea sa le de capital real, nu va creşte în con-
loarea ei iniţială. Marea mulţime ducă fiziologiceşte lipsa. Ele sunt . secinţă, echilibrând creşterea nu­
pune şi azi încă vina exclusiv pe simboluri şi evaluante, nu valori mitorului.
inflaţişa monetară, adică pe emi­ reale. Pentru ca banul să nu-şi piardă
siunea anormală şi adeseori des- Suma totală a acestor valori fic­ cu totul capacitatea cumpărătoare
măţată de hârtie monedă. Ca pa­ tive de care dispune omenirea Ia trebue neapărat ca producţia de
liativ s'a propus de repeţite ori şi un moment dat, evaluată în echi­ bunuri reale a lumii întregi şi a
în diferite ţări împrumuturi naţio­ valente de grame aur, Corespunde fiecărei ţâri în parte, să crească
nale forţate sau nu. Propunerea capitalului fi tiv mondial. cât mai mult şi mai repede.
pleca adeseori dela economişti Valoarea medie mondială a mo-' Dar pe de o parte orbii politi­
titraţi şi recunoscuţi. nedei, capacitatea ei cumpărătoare cieni dela conferinţa păcei, crezând
Am arătat încă din 1918 că ex­ în afară şi pe deasupra fluctuaţiilor că servesc ţărilor lor, sau pur şi
plicarea e principia! falsă, că solu­ valutare loca'e, economiseşte jus- simplu urmărind 6 ieftină gloriolă
ţia e simplistă şi naivă şi am in­ tif Cate sau factice, e determinată electorală, au lovit şi au paralizat
dicat de pe atunci însâ factorilor de raportul simplu următor: mult' din factorii producţiunii mon­
răspunzători că această depreciere Capital real (exprimat Valoarea mondi- diale uitând solidaritatea automată
va creşte încă. Am arătat adevăra­ in orele de munca ne-
cesare producţiei salei.
alâ a monedei (Nr.
de ore de munCâ pe
a economiei mondiale şi dreptatea
tul mecanism, al fenomenului, fi- ' care le poate cum- immanentă care se răzbună azi
xandu-i ordinea de mărime, (care Capital fictiv (expri- para un Gram-a u rj amar în propriile lor ţări.
mat in echivalente de
s'a dovedit exactă) şi arătând că Grame-aur) Iar, pe de altă parte, factorii pro­
fenomenul este mondial, definitiv E destul să punem,astfel algoritmul ducţiei mondiale îşi irosesc energia
şi irreversibil. pentru a vedea modul de acţiune în producţia non-valorilor, care con-
Am mai arătat că statul n'avea şi natura celor doi facto i cari au stitueşte pacotila imensă de pro­
nici putinţa nici interesul să rea­ condiţionat deprecierea monedei. duse de consumaţie luxuară şi vo-
ducă moneda la valoarea ei pri­ Primul factor a fost evident luptară a nouilor îmbogăţiţi ca şi a
mitivă de cumpărătoare, ci că, din micşorarea capitalului real prin dis­ tuturor victimelor modei şi tempe­
contra, a o fa< e ar fi şi primejdios trugere de produse şi producători. ramentului animal.
şi imoral. Acest factor a fost văzut şi apre- Deprecierea valorii monetei are
Doi ani de evoluţie economică ciatjust de toţi. însă şi un bun, care îi răscumpără
şi financiară mi-au verificat expe­ mai toate păcatele;
rimental demonstraţia şi previ­ Al doilea factor a fost creşterea Deprecerea monetară este pe
ziunile. extraordinară a capitalului fictiv Aci de o parte singurul mijloc natural,
Dacă aceste previziuni nu consti­ trebuesc considerate două posturi; pe care îl are statul pentru a pu­
tuiau da fapt o noutate economică a. Creşterea emisiunii monetare tea face faţa inextricabilelor dificul­
în schimb modul de a formula „Inflaţia monetară". Acest post a tăţi financiare pe care i-le-a lăsat
problema comod, ca un algoritm cărui importanţă a fost mult exa­ moştenire risipa de capital din pe­
algebric, merită să revin asupra lui gerată nu e cel mai de seamă. rioada războiului. Ea singură îi per­
într'o revistă politiceşte incoloră- b. Creşterea enormă a datoriiior mite să-şi ducă mai departe cursul
Capitalul exploatat de care dis­ publice ale statelor (Turitde-ren- normal al vieţei fără a risca fali­
pune omenirea se împarte în două tăbonuri de tezaur etc), care dela mentul şi fără a gâtui pe contri­
categorii bine distincte: Capital real cea 290 miliarde s'a ridicat la cea buabil; iar pe de altă parte eacon-
Şi capital fictiv. Se numeşte „ca­ 1500 miliarde. stitueşte singurul impozit eficace,
pital real" ori ce soi de bun strict Aceste valori, cari constituesc pen­ automat şi justificat pe capitalul
necesar persistenţei vieţei pe pă­ tru detentori averi aparente constitue improductiv, şi exclusiv pe acesta.
mânt. Din acest capital fac parte grosul inflaţiunii valorilor fict;ve. In adevăr anu'tăţile datoriei sta­
articolele de hrană şi consumaţie In afară de o eventuală confis­ telor către particulari, întrec cu
strict necesare comunităţilor Ome­ care, ale cărei efecte ar fi catas de două—trei ori valoarea buge­
neşti, uneltele de producţie ale aces­ trofale pentru economia naţiunilor, tului întreg dinainte de război.
tora; sursele de energie (animale această inflaţie este ireversibilă. A- Pensiile, despăgubirile şi mai ales
de tracţiune, lemn, cărbune negru ceste două posturi sunt echivalente necesitatea creşterii salariilor ma­
alb şi albastru); sursele de materii şi se însumează în determinarea jorează şi ele bugetul, care aîunge
prime în exploatare precum şi mij­ valoarei monedei. Au fost totuşi astfel la o valoare de 5—6 ori mai
loacele de transport şi comunicaţie. economişti suficient de naivi sau mare ca cel dinaintea războiului.
Dacă acest Capital real ar dis­ de rea credinţă ca să susţină ca Contribuabilul, trebue să de-a
pare în total sau în parte, o parte micşorând inflaţia monetară prin deci statului de cinci—şase ori atâta
corelativă a omenirei ar pieri în împrumuturi interne s'ar micşora cât dădea înainte de război. Dacă
aceeaşi proporţie. Aci stă şi crite­ deprecierea monedei! moneda ar avea valoarea dinaintea
riul realităţei capitalului şi justifi­ In algoritmul nostru valoarea nu­ războiului ar însemna a face din
carea denumirei. In această privinţă mărătorului a scăzut, valoarea nu­ el robul, ilotul detentorilor de rentă.
cea mai mare parte din economişti mitorului a crescut, iar valoarea In realitate valoarea monedei scă-

© BCU Cluj
34 GÂNDIREÂI

zând la cea. o zecime din valoarea In schimb preţul manei de muncă sultat pe care nu l'au prevăzut,.
ei, preţul în monedă al orei de crescând, capitalul improductiv uti­ care a venit automat şi împotriva
muncă a crescut în aceaşi pro­ lizat, luxuar.somptuar este impus in­ căruia au luptat ades.
porţie. Producătorul liber de valori direct, automatic şi în măsura im- Să-şi amintească de împrumui
reale câştigă azi de 10 ori mai produ tivitătei sale, în favoarea co- turile de „desinflaţiune", de jal­
mult ca înainte de război. Luându-i munităţei productive. nica tragodie a preţurilor maximale
sub forma de impozit de 6—7 ori Acest resultat este drept, moral şi de a'te măsuri de acelaşi ordin,
mai mult ca înainte de război, i-se şi ut I. să faCă mea culpa şi să-şi presare
ia în realitate o cotă parte d n munca Financiarii politici să nu se mân- cenuşa pe Cheliile savante.
lui; cel mult egală cu acea ce i-se dreasc îsă cu aceste efecte bune DAN RflDULESCU
lua înainte. ale deprecierii banului. E un re­ profesor universitar. |

ODA PĂCATULUI
— Mihai Babits —
tUKBIMCA
(Tot ce e mare, nobil şt îndrăs- LUi-iVAN
neţ a părut vecinie păcat. Socra-
tes, Christos, Columb, Galilei,
Spinoza. Darvin toţi au fost
păcătoşi.'Acest păcat' îl cânt.)

Mândră virtute, în curtea ta cântă


Lirele laşe şi linguşitoare ! —
Cosmopolis
Cântecul meu în spre tine se'nnalţă, Două după miezul nopţii. Intr'un
Nobil Păcat!
renumit dancing din Capitală. Fu­
Tânăr sunt încă! Şi jertfă-arzătoare mul ţigărilor s'a înăcrit, opac şi cu
Flori neştiute 'ţi aduc. Le-a cules greu pompat de ventuza ventilato­
Mâna 'ndrăsneaţă, când pasu-mi călca rului. Parfumurile s'au 'amestecat
Margini de-abisuri. cu mirosul de sudoare. Femeile au,
ochii obosiţi şi fardul lucios sub
Albi crini cu mirosuri ameţitoare genele exagerat văpsite. Se vorbeşte
Are buchetul şi printre dânşii ca prea tare. Râsul e agresiv. Paharele
Sângele-i spânzul lângă aloe cea
Vecinie în floare. . răsturnate pe mese. Chelnerii abia
dovedesc. Orchestra urlă. Din tal­
Nu cânt iubirea, păcat al naturei, gere, clopote, tobe şi toace de lemn;
Nici stricăciunea, nici pe Cytera, un negru smulge dezacorduri săi*
Nimfa ce stoarce de vlagă pe oameni! batice pentru dansul albilor.
Nu cânt omoruri. Bob Hopkins, pe estradă evolu-
iaza savant cu rnainile.de funingine
Nu cânt hoţia şi pofta de-avere, încleştate de trupul unei blonde sub­
Nici tâlhăria şi nici volnicia,
Nici lenea şi nu cânt prostia cea ţiri, cu părul prea oxigenat, cu bu­
Fără de leac! zele prea roşii,, cu pomeţii obraji­
lor prea roz, cu umerii despoiaţi
Nu cânt nimic din ce-aruncă pe oameni prea albi.
Mârşav gunoi! Nici odată acestea O fetiţă cu pulpele goale vinde
Vrednice n'au fost să poartcal tău nume, flori albastre. Şi bătrânul din colt,
Nobil Păcat!
cu buzele veştede îi şopteşte la
Căci tu eşti mare, eşti nou şi eşti tare! ureche ceva îndrăzneţ, căci fetiţa
Fulgerătoarea ta bardă croeşte râde şi-1 pălmueşte alintat şi fa­
Drumuri şi-arată cărări neumblate miliar.
Prin întuneric. Două după miezul nopţii, dar
deabia acum au început a fi veseli.
Lumea iţi zice păcat, căci nu ştie Dela mese glasurile se încruci­
Cât eşti mai sus ca virtutea, dâr lumea şează înăsprite de vin, în toatelim-
Zace în neguri, nu ştie lumina
Soarelui tău. bele, chaotic şi strident ca într'un
port de extrem-orient. Un ungur,
Eu mă alătur de tine! Dă'mi barda cu bărbia cufundată în aripile unui
Fulgerătoare în zări de cărbune guler cartonat şi înalt, îşi tângue
Şi oţeteşte 'mi puterile 'n luptă. vecinului o melancolică desamăgire:
Mare Păcat! — Kâr hogy Bukarestben nem
lehet enni egy jo paprikâst...
Braţul meu darmă, zideşte... Lumina Căpitanului de aviaţie, cu tâmplele
Bardei năvalnice simt cum renaşte
In meteor călător, ce aleargă umede şi cu părul sburlit, Mimi cu
Prin infinit. părul decurând tuns îi aminteşte
dela a treia masă, noaptea neplătită:
Căci tu eşti mare, eşti nou şi eşti tare — Dis donc, mori, Rene? Et Ia
Gallia tu i-ai supus-o lui Caesar, dette de l'autre n u i t ? . . .
Şi în America tu ai găsit mari Rusul dela masă, o întoarce de
Câmpuri de aur! umeri brutal, îi toarnă paharul pe
VASILE AL-GEORGE. gât,, şoptindu-i încăpăţînat:

© BCU Cluj
GÂNDIREA 35

__ Ţi sovsiem ne liubiş menia vurile lui Holbein. Calea Victoriei documentar şi sufletesc; ci adesea
moia milieniticaia? doarme cu obloanele trase. înseamnă rari pagini de înaltă liv
Un minoritar îşi destăinuie grijile: Trei întârziaţi se leagănă la braţ teratură, adevărate poeme în proză
_ Fur ein bedeutendes Qeschăft, în faţa Continentalului. cu ritmul ca'e tremură încă în
benotigen wir eine halbe Million, Moş Gheorghe, pornit de dimi sufletele noastre.
fur die notwendigen Trinkgelder, neaţă la drum, cu desaga la spate Cităm câteva*fragmente:
damit... ,'„ , . a pierdut calea. Abia îndrăznit în­ „Pe câmpul zdruncinat de obuze,
Lângă galantarul cu băuturi co­ treabă : acoperit de ruinele caselor arse şi
lorate, un englez cartilaginos, cască — Mă rog la gară incătrău-i ? modîlcile mormintelor proaspete,
desvelindu-ş' fanonii până la ultima Cei trei răspund în cor: o linie îngrijit ascunsă a spintecat
măsea: — Igyiink egy poharat olâh! ţărâna stearpă. In fund sânt oameni
. — 1 am bored.. :— „Kennst du das land, wo die a căror odihnă şi hrană sânt ca
Celalt continuându-şi ideia ; Citronen bluhn?" ale fiarelor gonite, -al căror sălaş
— With ten thoussand dollars — Que' q' ţa m'fai' ? e ca al cârtiţilor oarbe, a căror viaţă
ve buy ten •deputies... •— Ptiu, ucigăvă toaca ! e în fiecare clipă supt gloanţe. Ce
Dela altă masă beat.cu mustăţile ... Moş Gheorghe merge să po­ sufăr ei întrece margenile celei
de arnăut muiate în vin, Crinopu- vestească în satul lui Moldovenesc, mai îndrăsneţe închipuiri. Zi de zi
los pentru a treia oară'ţipă: de sub dealul cu pruni, că nemţii trece şi acelaş şanţ • îi cuprinde,
— Zinzirliile Ţache, ţi vinul., mu­ n'au plecat încă din Bucureşti. acelaş duşman nevăzut şi el, îl
rim de tete.. lago pândeşte; haina de pe dânşii pu­
Apoi intorcându se la femeia cu trezeşte, trupul se istoveşte de
ochii amoroşi de pisică: silinţi supraomeneşti şi în zare —
' — ... ţi faţi bagazele ţi merzi cu , nimic. N'au măcar speranţă de a
mine mititico ia Ga'aţii... muri sus, în lumină, lăsând un
Femeia îl sărută pe mustăţile ude, nume eroic pe care să-1 păstreze
apoi îşi repară repede, repede Cu urmaşii şi cei din sângele lor sâ
bastonasul de văpsea roşie dezas­ se bucure. Necunoscuţi, obscuri,
trul de pe buze. anonimi, ei indura. Aceasta e mi­
Orchestra, negrul cu- talgerile, siunea lor. Fără murmur, o în­
femeile, ţipă din ce în ce mai re­ deplinesc. Dau ţării lor vegherea
pede, mei sgâriat; perechile se în­ din fiecare ceas, durerea din fie­
vârt ameţitor, ventilatorul a încetat, care zi, renunţarea la tot ce este
fumul sugrumă gâtlejurile, glasurile N. ÎORGA. Războiul nostru în note în viafă lumină şi bucurie.
se întreta ; e deasupra capetelor în- zilnice. Vo1. 1. Colecţia „Ramuri", Ceia ce eroul dă într'un moment,
tr'un dialect babilonic: Cniova 370 rag. 20 lei. primind în schimb recunoaştere
— T'es soul mon cochon.. Institutul de editură „Ramuri" a şi laude până în timpurile cele
— Rumâni daje vcusnaho ceaiu avut fericita inspiraţie de a aduna la mai îndepărtate, dau ei luni de zile
ne umeint prigotoviti.. olaltă articolele, cuvântările şi con­ întregi, fără nici o aşteptare, cu
— Aufs kiissen verstehen sich ferinţele rostite de dl Nicolae Iorga siguranţa că nu li se poate recu­
die Rumănien.. în decursul războiului. Primul vo­ noaşte, individual nimic...
— Csitt! Itt megy egy titkos lum se opreşte la 25 Decemvrie
. . . Ş\, când obuzul s'a spa<t
rendor. 1915, — vor urma alte doă. In
lângă noi — alt om vine în loc,
— Merele, Tache şi plata!! acesta sunt surprinse zi cu zi, toate
şi atâta!" (In tranşee).
— Ki mint vet ugy arat. nădejdile şi desnădejdi'e anilor de
— Cosi va ii modo, bimba mia . neutralitate. Dl lorga previne lec­ Si asupra unei clipie din cele mai
— Ţunt ţinti vagoane, ţ'am pla- torul că articolele au fost repro­ ticăloase ale neutralităţii :
tito ţpago 'dzeţe miii. duse, fără schimbări — deci cu „Cine se plângea că nu ne ba­
— la te Kocham a ti spis. atât mai sincere şi mai preţioase: tem ?
— D'puis un an, j'.ai donne.. dar că a făcut numai, pe „alocurea Va fi o bătaie, — nu ca pentru
... A Kogda mi sdielaim bolişuin operă de dreptate faţă de oamenii anul acesta, ci ca pentru luna
revoliutiu ? ' cari şi-au putut explica intenţiile aceasta: o bătaie de flori.
— Grimberg nu poate, îţi ziic... de atunci".
i'un calic. A judeca rolul mar-elui animator La dânsa nu vor lua parte decât
— II t'a pas d'mande d'lui ren- care a fost D sa în această tur­ oamenii cari după ce în conştiinţa
dre l'argent? bure epocă, ni se pare temerar şi lor au biruit toate greutăţile mo­
— la, seit ein paar Wochen... în afară de orizontul nostru limi­ mentului, s'au convins că lucrurile
—- . . . viens sur mes genoux et„. tat. Sunt pesonalităţi, cari nu pot merg bine şi că între bolta viitoru­
— Chi non sa fingersi.. fi definitiv conturate de cât sub lui nostru şi cerul de Maiu nu e
—- M'eele mboule şi 'ocoteala... perspectiva timpului, asemeni gi­ nici o deosebire.
— . . . Keeping yout have ever.. ganţilor munţi, pe care tu pitic la Si astfel, în zilele când fraţi de
Si fum; şi clopote şi chelneri cari picioarele lor nu-i poţi cuprinde ai noştri din două tabere îşi dau
aleargă cu paşii răşchiraţi legănând deaproape cu vederea, decât în sufletul rupţi de şrapnele, când
acrobatic deasupra capetelor tăvile blocuri ce-ţi zăvoresc orizontul. râuri streine duc sângele nostru
pline; şi fard topit de căldură, şi Chiar omeneştile slăbiciuni şi pa­ scump, fiindcă- e şi puţin, când
o grabă înfrigurată ca şi cum ar siunile dlui lorga s apă criteriului foamea cu ochi de lup trece vânătă
pluti teama ca nu cumva noaptea de apreciere comun. I. lorga va prin satele pline de femei văduve
să sfârşească prea iute. avea cu toate aceste întotdeauna, şi de copii orfani, ei siguri că
Afară vântul răcoreşte tâmplele de făcut faţă de cineva „operă de baromentul politic al României e
ca un şuvoi rece. O birje cu calul dreptate". la „beau fixe" îşi aruncă făcând
scheletic şi alb abia se urneşte Cele 251 de articole şi cuvântă i cu ochiul, buchete de flori menite
somnoroasă. Măturătorii alungă publicate acum, nu au numai o să piară în praf şi în ţărână..."
noaptea cu gestul morţii din gra­ preţioasă valoare de material (Bătaia de flori. 3 Mai 1915).

© BCU Cluj
36 GÂNDIREA

DEMOSTENE BOTEZ. Floarea Plehve«, iar în momentul de faţă toare. Un eroism risipit inutil o
Pământului Ed. Viaţa Românească. conduce în capitala Poloniei o miş­ exaltare mistică şi nehotărâtă, o
Volumul de poez i al d-Iui. Demo- care contrabolşevică, sprijinind în nebunie care târăe la olaltă mujici
stene Botez „Floarea pământului" flanc acţiunea lui Kerenski şi Miu- şi feciori de nobili, foşti hoţi de
ar merita fără îndoială un studiu liukof. drumul mare şi studenţi abia eşiţi
mai amănunţit. Dar distanţa de Lin om de acţiune dar. De ac­ de pe băncile şcolii, într'aceasta
timP 'ntre apariţia volumului şi ţiune în cel mai slav înţeles al cu­ s'ar rezema romanul. Din cele şai­
apariţia revistei noastre, ne face vântului, cu întorsături obscure de zeci ori şaptezeci de personagii de;
să ne mărginim la această s mplă suflet şi cu salturi inegale. Roma­ primul şi al doilea plan, trei sferturi
notă, care va avea darul — spe­ nul se resimte. Scenele se petrec mor înainte de sfîrşitul romanului, Ia
răm — să îndrepte câţi mai malt vertiginos şi spasmodic. După ce stâlpul deexecuţie, cu frânghia Ia gât, 1
ochii spre această. „Floare a pă­ întorci uitima pagină, ai senzaţia într'o explozie, într'o celulă de în- J
mântului" preţioasă şi rară între că te trezeşti dintr'un vis rău, mai chisoare sau în lupte de stradă. 1
sCaeţii poezii române. tragic şi mai apăsător decât cele S'ar zice că e excesiv. Dar întor- 1
E o neîntreruptă spovedanie su­ mai groaznice în care te-au târât cându-se la represiunile din 905 şi |
fletească, volumul d-lui Botez; un vreodată fantezia lui Andreev ori 906, la facil ta tea cu care poliţia j
întreg şirag de mărgăritare, care, Aztzjbatcev. şi guvernatorii provinciilor suprimau j
luate în parte, boabă tu boabă, »Ceiea ce- nu fu« .. e revoluţia revoluţionarii fără judecată şi'numai I
păstrează desigur strălucirea lor, ruseacă izbucnită acum cincispre­ pe simplă bănuială, socotind că j
dar care împreună alcătuesc un zece ani după dezastrele dela Lao- din toate comitetele centrale, or- \
minunat colier. Cin sutlet beat de lang, Port-Arthur şi Mukden. In 330 ganizaţiile teroriste, bandele de ex- I
frumuseţile din juru-i, care nu mai pagini, mărunt tipărite — cel puţin propriatori şi grupările cari lucrau |
ştie cum să le asemne între dân- cît două volume obicinuite în li­ independente prin conspiraţie,
sele, în entusiasmul său, pentru a brăria franceză, — azistăm perând n'au scăpat poate zece la sută, fu- I
Ie arăta şi mai limpede armonia. Ia toate peripeţiile prin care trece gind peste hotare ori renunţând
Un suflet care apoi, încetul, Cu în­ revoluţia avortată după o zvârcolire pentru mult timp Ia orice semn de \
cetul, se restrânge în sine, îşi pri­ viaţă; — recapitulând acestea toate,
veşte cu ochi tot mai scrutători proporţia nu ni-se mai pare exa-
adâncurile lăuntrice şi se cutre­ gerată, Savinkov a zugrăvit »sur |
mură de ce zăreşte acolo. Dar le vif«, nu a improvizat dintr'un j
între aceste două atitudini, tranzi­ birou încojurat de o îmbelşugată
ţia e atât e firească, în r ât întreaga bibliotecă. Iar revoluţia din 1905,
carte îţi face impresia unei bucăţi pregătitoare chaoticei mişcări din
unitare, compusă din meşteşugit 1,917—18, nu s'a mărginit la simple I
colorate capitole în versuji. manifestaţii retorice şi Ia câteva ba­
Volumul e terminat cu conţinutul ricade ridicate pe perspectiva Newski
broşurei scoase de autor în timpul sau pe uliţile Moscovei. Revoluţia
răsboiului: „Munţii", broşură care rusească, cea de atunci şi cea de
s'a bucurat de-un binemeritat suc­ astăzi, nu poate fi pricepută încă
ces. Toţi, cari am cetit-o ne re­ de aproape doi ani, revoluţie omo­ deplin de disciplina noastră sufle- j
amintim cu emoţie versurile, care râtă pe deoparte de spârizurătorile tească occidentală. O prevedea însă
au pus pe debutantul de atunci ţarului Nicolae al doilea, pe de admirabil încă din 1889, un impre­
printre poeţii noştrii de rară valoare: alta de indisciplina şi nehotărârea sionist ca Jules Lemaitre, dedu-
comitetelor de conducere. Persona- când'o numai din literatura spe­
„Privesc neregulatele profile
Şi într'al zarei cenuşiu noian giile centrale sunt trei fraţi; Andrei, cifică nordului. Dela aceea dată, .
îmi pare-o caravană de cămile Michail şi Alexandru Bolotov, fiii când Franţa se posionase pentru
Ce duc averea noastră la duşman." unui general fanaHc credincios îm­ Ibsen, Bjornson, Qrieg, Pisemski,
(Munţii). păratului. Toţi trei, unul student, Tolstoi, Ostrowski, cronicarul pari- ]
BOR/S SAVINKOV. Cela ce nu altul licean încă, al treilea ofiţer zian înspăimântat de inyidualismul
fu... Roman tradus din Ruseşte de întors - din captivitatea japoneză, scriitorilor septentrionali, profeţea
J. W. Bienstock. Payot-Paris 1.2 fr, devin terorişti şi sfârşesc la spân­ că revoluţiile lor vor fi cu totul
Credincios unei ineexpli'cabile tra­ zurătoare sau pe baricade. In jurul altfel decât experienţile amabile şi
diţii franceze, traducătorul nu pre­ lor se agită o lume stranie, hipno­ trecătoare ale Franţei. „Avem pu­
zintă cetitorilor, în câteva rânduri tizată de mirajul revoluţiei, târâtă ţini revoluţionari serioşi, — spunea
măcar, în fruntea volumului, per­ în actele cele mai măreţe şi mai atunci Lemaitre. Sunt simpli iubi- :
sonalitatea şi rolul pe care Savin- josnice de un eroism sau o mi- tori de zizanii, sau simpli oameni
kov îl va fi ocupând în literatura şelie automată şi Inconştientă. Co­ de afaceri, sau amatori, prea ele-
rusă modernă. Pentru marele pu­ mitetul central, teroarea, extremiştii ganţi şi cu prea mult spirit. Se gă­
blic e un necunoscut. Credem că şi moderaţii, Okhrana, expropria­ seşte ceva din latinul batjocuritor,
tot astfel şi pentru acei ce se In­ torii, agenţii provocatori, insurecţia „până şi în cei mai hotărâţi şi pri-
teresează de aproape de mişcarea dela Moscova şi expediţia regimen­ mejdioşi .anarhişti... Când însă po­
literară din Rusia, dar cari sunt con­ tului Semenof, asasinate, execuţii, poarele de Nord, când meditatorii
damnaţi să o cunoască numai alam­ explozii, trădări şi conspiraţii, toate şi puritanii se vor pune la rândul
bicată de traducătorii francezi şi se precipită accelerat şi dezarticulat lor să facă experienţe, fiţi siguri
nemţi. ca pe scena unui guignol mons­ că va fi altă ceva. Au să ne în­
Un prietin întors din Varşovia, truos. Dela lectura celor »Sapte treacă cu mult. Au să răstoarne
ne informează că Boris Savinkov spânzuraţi« ai lui Andreev şi dela lumea cu o conştiinciozitate, cu un
e cunoscut mai mult ca luptător documentele asupra »Pedeps9i Ca- scrupul, cu o credinţă în idei, cu
politic, a luat parte la toate marile pitale« publicate de Korolenko în p încăpăţinare!... Poate le vom da­
mişcări revoluţionare din ultimii 20 afară de orice preocupare literară, tora suprema transformaţie a so­
de ani, lui Anatole France i-a fost dar cu atât mai tragice, — nu am cietăţii omeneşti din Occident."
orezintat odinioiă ca „asasinul lui întâmpinat o carte mai zgudui­ O astfel de revoluţie, încăpăţi-

© BCU Cluj
O ANDI REA

nată şi fanatică ne prezintă Savin- Germani şi alături de Vischer unul NAPKELET 1. Mai 1921. Cola­
kov. Ca interes pâsichologic, cartea dintre cei mai pricepuţi critici ai boratorii acestei reviste maghiare
s a ca a tuturor ruşilor rămâne o timpului. Hegelianismul estetic a din Cluj nu sunt numai scritorii
ca rte de vecinică consultaţie. Mai avut deci o infiuienţă covârşitoare rămaşi în Ardeal. Mulţi dintre literaţii
adâncă decât .cele cari au Făcut asupra literaturii italiene. — Dl refugiaţi de fura baronilor creştini
qloria lui Gorki odinioară, mai pu­ Popeseu-Telega scrie despre litera­ la Viena îşi trimit scrisul la Cluj.
ţin literară decât ale lui Andreev ori tura mistică italiană. Reproducem Astfel Hatvany Lajos, Szep Erno.
flrtzibatcev. acest scurt imn al lui San Fran­ Cel dintâiu vorbeşte într'un articol
După „ceia ce nu fu", autorul, cesco, „mieluşelul din Assisi", imn despre marele liric modernist şi
dacă nu e prea mult absorbit de di* socotit de Renan cea mai frumo­ prevăzător de revoluţii Ady Endre.
namica revoluţionară, ar rămânea asă bucata de poezie religioasă Hatvany ştie să scrie admirabile
să ne zugrăvească „ceeace a fost" după evanghelie: „Lăudat fii, Do­ rânduri despre acest „riporter al
cu cinsprezece ani mai târziu. Căci amne; pentru sora Luna şi pentru stelelor", dar ciudata psihologîe
sfârşind, romanul palpită încă de surioarele stele. Lăudat fii Stăpâne ungurească exagerează ca de obi-
încredere fanatică în viitorul revo­ pentru fratele vânt, pentru vâs- ceiu. A aşeza pe Ady alături de
luţiei. In ultima pagină, Vania, unul duh, pentru nori, pentru pace, Goethe e fără îndoială prea mult.
dintre eroi, întotcându-se dela mo­ pentru toate anotimpurile şi pen­ Dar mai ştii ?, — poate numai astfel-
şia generalului Bolotov, după ce tru tot ce sprijineşte făpturile tale. se poate face propagandă politică.
r-a vestit moartea celui din urmă Lăudat fii Stăpâne pentru sora apă,
. fiu, pe un drum de ţară, întunecat lucru de multă folosinţă, frumoasă,
înconjurat de umbrele nopţii, sub nepângărită şi umilă. Lăudat fii
un Cer noros din care ploua toamna, Stăpâne pentru[ fratele foc cu care
păşind singuratic spre o gară pus­ luminezi noaptea."
tie şi recapitulând tovarăşii morţi
şi toate înfrângerile, nu se dă încă IDElA EUROPEANA. Anul II.
biruit. Măsurând cu ochii întinde­ Nr, 85 (1. Mai) e în întregime.
rea mută din jurul său, ogoarele ocupată de două centenare. D. M.
cu hotarele înghiţite de noapte, se Beza scris despre lohn Keats, de
consolează la gândul că toate co­ la moartea câiuia s'au împlinit o
mitetele, egenţii provocatori, bari­ sută de ani ia 23 Februarie. Viaţa ŢARA DE SUS. No.4 Mai 1921.
cadele^ eroismul zadarnic, devota- şi opera acestui poet, deopotriyă Satu Mare, Pentru revistele neguţă-
mentele necunoscute, programele de patetice, sunt conştiincios re­ toreşti de tiraj din Capitală, care
indecise, toate acele svărcoliri în date. Cronicarul însă n'a stăruit în­ apar în cel mai desăvârşit dispreţ
cari a trăit doi ani şi care s'au ri- destul asupra tragediei pe care a al technicei tipografice, cărţulia m c
s'pit la suflarea realităţii, nu sunt, îngropat'o odată cu el Keats. Căci destă dar tipărită Cu atâta gust
nu au fost decât spuma mării, poetul s'a epuizat înainte de tim­ sub direcţia dlui Dariu Pop, ar tre­
,jSpuma poporului". In afară de ele, puri a sa moarte. După primele bui să fie o pildă. Revista din Satu-
şi mai adânc, o forţa invincibilă elanuri, a fost devorat de îndoială, Mare se adresează unui public unde
lucrează, a lucrat-o pentru a desă­ s'a pătruns de vremelnicia inspira­ abia acum răsb'ate liber cuvântul
vârşi mai târziu şi mai groaznic ţiei sale căzute după primul vo­ Românesc. Se întitulează „pentru
>Cea ce n'a fost atunci"... c. p. lum şi odată elanul defunct, nu şi-a toţi" şi este într'adevăr o mică en-
aşteptat moartea decât ca o bine cielopedie romanească, scrisă fără
OSTLAND, 1. Mai 192h Fără cuvântată deslegare pe care ftizia
îndoială cea mai bună dintre re­ pretenţ i dogmatice dar nici cobo­
i-a oferit'o generos, la 25 de ani. râtă la acea democratizare potriv­
vistele germane, cari apar la noi. D. Beză traduce din vestita „Odă
Moderată în vederile ei tinde sa nică frumosului, prin care păcătuesc
unei urne greceşti" — sfârşitul cu toate revistele de popularizare de
păstreze echilibrul între tradiţia, această splendidă. înţelepciune ro­
care se duce şi între noutatea, ce aci şi din alte părţi. Dl Dariu Pop
mantică ; a făcut o revistă şi totodată o faptă
se naşte. Intre colaboratori trecu­
tul e tot aşă de bine reprezentat „Frumosu-i adevăr, adevărul fru­ bună.
ca şi viitorul. Lupta se dă în tă­ mos", — asta-i tot Ce ştiţi pe lume
şi tot ce vă trebue să ştiţi". CELE TREI CRIŞURI Nr. 9
cere, şi tineretul sigur de izbândă 1921. Această revistă „de cultură"
nu jubilează înainte de împlinirea D. Emanoil Bucuţa adânceşte a făcut fără îndoială mult pentru
vremii. — De interes pentru noi figura lui Baudelaire. E poate una ridicarea conştinţei în Bihor. Ar fi
e un articol al dlui Oskar Cisek din cele mai emoţionante caracte­ de dorit chiar să avem mai multe
despre Qrigorescu, (după tablou­ ristice ale poetului demonic, ce reviste de felul acesteia, în aşa nu­
rile marelui nostru pictor se fac s'au făcut cândva la noi. Ş\ slavă mitele zone culturale. Ca valoare
şi câteva frumoase reproduceri^— domnului, cu prilejul centenarului literară lucrurile publicate în „Cele
cu observaţii peste asupra acestei de la naştere, şi după ce au apă­ trei Crişuri" sunt foarte inegale.
arte româneşti, despre care apusul rut mai întăi zeci de studii în zia­ In acelaş număr găsim un frumos
va trebui să vorbească altfel decât rele şi revistele franceze; n'a ră­ poem în proză al dlui Emil Isac —
până acum. mas cronicar român care să nu şi la recenzii o notiţă, care gă­
, ROMA, Nr. 4. Revista dlui Ra- treacă prin purgatoriul slovei sale seşte vorbe de înaltă laudă pentru
miro Ortiz vrea să ne înprietene- nefericitul poet al „Florilor răului." „Serenada din trecut" a dlui Mircea
ascâ întru cât se poate cu litera­ O scurtă „însemnare" ne descrie Rădulescu. Curios eclectism. Nu ?
tura şi cultura italiană. Găsim în încercările ce s'au făcut până acum
ea studii de critică literară, notiţe pentru a se da în traducere engle­ , LAMURA Nr. 7. Aprilie 1921,
bibliografice de tot soiul şi prea zească ce avem frumos în scrisul Revista învăţătorilor cum era de
puţină literatură. Nrul din urmă ne nostru. Impresie a făcut acolo Cre­ aşteptat devine tot mai pedago­
introduce în opera de critică a lui angă, apoi Slavici şi Popovici Bă- gică. Sumarul literar deşi are o
Francesco de Sanctis, gânditorul, năţeanu şi mult răsunet au avut serie de nume se reduce de astă
care pentru Italieni a fost ceeace proverbele româneşti tălmăcite de dată la frumoasele „Terţine patriar­
fusese mai înainte Schlegel pentru d. Beza. hale" ale dlui Nichifor Crainic.

© BCU Cluj
GÂNDIREA

REVISTA TEOLOGICA anul '. Că vom deschide larg braţele vite. Oricum, revistele scrise cu­
XI Nr. 1—3 (Martie) a 'reapărut la acelor ce vor să întinerească for­ minte, cu o literatură adesea în­
S'biu, sub patronagiul Arhiepis­ mulele de artă anchilozate, fără în­ cepătoare şi pe înţelesul celor ne-
copului şi Mitropolitului Nicolae, doială. Că nu ne vom face ecoul deprinşi incă deplin cu slova şi
după o întrerupere de patru ani. slugarnic el exagerărilor din Apus graiul nostru — nu întotdeauna
In afară de prima coală şi cronica, iarăşi se înţelege. Prea mult lite­ moldovenesc — ne evoacă o ţară
fascicola a rămas culeasă in tipo­ ratura noastră a fost o simplă lo­ virgină de unde aşteptăm să por­
grafia arhidiecezană încă din primă­ calizare. nească parecă „chemate de bucium
vara anului 1917., A apărut deci Dar mişcarea care străbate tot şi poruncă de pârcălabi mărg'b
în preajma Paştilor cu gânduri sufletul omenesc după război, şi neni".
creştineşti, şi articole sortite unor care are ecou în toate creaţiile de
serbători mai triste cu patru ani artă, — o repetăm încă odată —
în urmă, sub stăpânire streină. Cro­ nu ne poate rămâne streină.
nica ne aduce ştirea că pictura ca­ £tim bine, marea mulţime e mi-
R evistele şi unele ziare cari între
reportagiile de asasinate şi
sinucideri mai găsesc nu colţ de
tedralei din Sibiu, nepreţuita operă soneistă, e refractară inovaţiilor şi coloană şi pentru problemele de
a lui Smigleschi se macină. Sim­ în cel mai fericit caz opune o in­ cultură; au adus din nou în dis­
bolurile adunate în jurul Pantoc­ diferenţă inertă elanului creator al cuţie în ultimul timp criza cărţilor
ratorului, îngerii cu aripi fragile şi artistului atunci când nu ia o ati­ franceze la noi. Pentru tineretul şco­
celelalte minuni, plăsmuite cu trudă tudine vădit ostilă. Mai târziu, opera lar şi univesitar, cumpărarea unui
de „sărmanul Smighelschi" sunt timpului fixează biruinţele. In manual editat Ia Paris ia proporţiile
sfâşiate" de tencuiala care se scu­ deobşte ele nu au fost de partea unui eveniment capital şi implică
tură. Sfârşitul aCesta a fost pro­ mulţimei. Dacă am recapitula nu­ o sumă de privaţiuni. Pentru inte­
orocit de autorii „Istoricului Cate­ mai revoluţiile din literatură, mu­ lectualul nesinecurist, înseamnă ade­
dralei". Se pare însă că avertisi- zică şi artă ce s'au petrecut în seori nu adevărat eroism. Librarii
mentele nu au fost ascultate. Pic­ secolul trecut, — am vedea uşor au confecţionat sigilii de cauciuc,
tura bizantină mai pierde un mo­ că ceeace a indignat fariseismul şi după-o bursă specială, de comun
nument. unei generaţii, în cea următoare a acord, urcă lunar preţurile volu­
bătut monedă curentă. Romanticii, melor nevîndu-te în rafturi de zece,
.naturaliştii, parnasienii şi simbo- cincisprezece ani în urm*î. Se spu­
^ştii nu au fixat curente şi capitole nea că o asociaţie de librărie fran­
în istoria literară, decât spărgând, ceză intenţiona să înfiinţeze o su­
cu trudă o tradiţie întotdeuna cursală în ţară pentru desfacerea
scumpă mulţimii, care nu a cedat cărţilor vechi şi noui cu o mai
decât după o îndărătnică şi înde­ moderală speculă. Se pare însă că
lungă împotrivire. Pictura cu pe­ ideia a fost părăsită. Aceasta ne­
nelul înfrăgezit s'a izbit de aceiaşi păsare ne surprinde Pentru
rezistenţă. Totuşi cine contestă Franţa, nu e la mijloc o simplă
astăzi nepreţuita valoarea a operii- afacere de comerţ; pierderea unei
lor Iui Monet, Pisaro sau Renoir? pieţi de desfacere pentru o marfă
Si cine se mai întreabă dacă diversă. E o criză de influenţă
eprezintâm „curentul bolnăvi­
R cios", „monda apusului", vom
strica „buna tradiţie a trecutului",
trebue
muzicală
acceptată ori nu concepţia
a Iui Wagner, Qrieg, ori
culturală, care ne slăbeşte le­
găturile cu Parisul şi orientează
Debussy? involuntar generaţiile tinere de căr­
suntem iconoclaşti? turari spre Germania ce trimite
Nici imiarea servilă a înaintaşilor
lată câteva din întrebările ne- dar nici cea a „modei" proaspăt ediţii eftine, îngrijite, oferă credit
nunfărate — Ce ni s'au pus de pre­ transplantată de peste graniţe, nu şi pare gata la orice sacrificii. De
tutindeni. Am primit mustrări înainte conţine uni ui" element generator altfel nu numai cărţile în limba
de timp. Ne aşteptăm deci şi la pentru artă şi pentru literatură. Nu germană, dar şi cărţile franţuzeşti
injurii. Şi acestea venite nu .de vom exagera dar nui nu vom cele mai eftine ne sosesc astăzi dela
acolo, de unde ar fi fost mai mult exclude înclinările fireşti, care p e ' Leipzig şi dela Viena.
îndreptăţite. unii ne vor întoarce pe drumuri . Insei Werlag din Leipzig a lansat
Lămuriam încă odată pentru ne­ moarte, pe alţii pe poteci încă ne­ o nouă colecţie: Bibliotheca Mundi,
răbdători, că nu am voit a repre­ bătute. în care se publică capod'operile
zintă un curent sau o tendinţă. O dureroasă lege naturală sapă franceze în original. Au apărut
Aşteptăm cristalizarea lor, în jurul între cele mai aprop ; ate generaţii, până acum: „Les fleurs du Mal"
nostru ori altora, se vă vedea. Până abisuri pentru totdeuna căscate. cu prilejul Centenarului Baudelaire,
atunci şi poate chiar de acolo îna­ Bunăvoinţa, respectul, cultul înain- „Trois Drames" de Musset, „De
inte, — vom deschide larg coloa­ şilor nu fixează decât legătu'i pro­ l'amour" de Stendhal, şi editura
nele tuturor scriitorilor şi tuturor vizorii , şi adesea de o tristă conven- anunţă apariţia regulată a câte
talentelor (nu e tot una), ce se vor ţionalitate, între cei ce se duc şi două volume lunar. De la Viena
fi simţind bine sub modesta co­ între cei ce vin. E un pro~es etern. Colecţia Manz ne-a trimis până
pertă a săracei noastre reviste. In Nu noi îl vom deschide. acum peste patruzeci de volume,
anemiCa noastră mişcare literară
nu este încă loc astăzi decât pentru D in Basarabia, ne sosesc tot mai
multe reviste şi gazete Mol­
publicaţii eclectice.' Ori-ce alte în­ doveneşti : Renaşterea Română,
luxos tipărite, cartonate şi cu preţ
aproape înjumătăţit de cât acel cu
care se pot cumrăra din editura
cercări s'au dovedit hazardate. Tim­ Moldova Noastră, Moldova dela franceză. Astfel Flaubert, Gautier, 1
pul va cerne mediocrităţile şi va Nistru, Cuvânt Mo'dovenesc... Vigny, George Sand, Musset, de
lăsa în lumină numai talentele ro­ Dacă tiparul nu ar folosi şi acolo, Gobineau, Le Sage, Vi'liera de ]
buste. Şi talentele nu dogmatismul ca pretutindeni la înveninarea su­ lTsle-Adam îmbogăţesc editorii
vor creia curente şi tendinţe. fletelor prin înverşunatele polemici nemţi iar în Franţa nu se mai pot
Nu e menirea, noastră să anti­ politice, s'ar şterge mai uşor poate tipări, find că asta cere. . . prea
cipăm. din inimi urmele stăpânirii Mosco­ multe jertfe.

© BCU Cluj
39
GÂNDIREA

a Teatrul Naţional din Cluj se actuală a poeziei franceze", Duha­ genunchii înaintea Burbonilor. Cre­
L repetă acum piesa lui Rostand,
Romanţioşii" în traducerea d-lui
mei despre „război şi literatură".
Cu acest prilej revistele din Praga
arată Că la teatrul Vinohrady au
dincioşi au rămas numai umilii.
Qrenadirii cu trupul muşcat de ră­
nile bătâliior cari au sângerat toate
jviircea Rădulescu, cea mai bună fost reprezintate până acum în colţurile continentului, începând cu
lucrare a acestui din urmă mult' limba cehă „la Lumiere" a lui Pirineii şi sfârşind cu stepele Ru­
premiat poet. Cu prilejul acesta, ca Duhamei şi „Le Băteau—Tenacity" siei. Şi marea mulţime pentru cari
tot deauna, ori de câte ori teatrul a lui Vildrac, care a avut un stră­ a rămas şi astăzi un erou de
pregăteşte o piesă franţuzească, se luci succes în Februarie la Paris, legendă.
repetă în unele cercuri clujene, care la teatrul „Vieux—Colombier". Au
se cred complect iniţiate în miste­
rele geniului latin; nici mai mult
nici mai puţin, că ardelenii vor avea
mai fost traduse în limba cehă
volumele „La Vie des Martyrs",
„La Possesion du Monde" ^i „Les
L a optzeci şi patru de ani, de­
canul literaturei franceze, Er-
riest Daudet, îşi publică* amintirele.
încă o ocazie să-şi apropie spiri­ Phenomenes" de Vildrac. Ele vor încheia o neîntreruptă ac­
tul, eleganţa şi rafinamentul francez, tivitate literară de 64 ani, în care
în piesele pe care le recomandă Editurile noastre traduc încă
HectorMalot şi Maurice Leblanc. timp fratele celebrului autor al
cu atăta căldură şi care le-au fost aventurilor lui Tartarin din Tara-
recomandate şi lor la rându-le de scon a publicat peste o sută de
alţii. Căci şi românul, de ce să n'o volume, cele mai multe în marginea
spunem, are şi el spiritul şi Istoriei. Primul său articol a fost
rafinamentul lui; în privinţa căr­ publicat în 1837 în Speetateur, pri­
ţilor şi-a pieselor, de teatru îl mul său volum a fost Ther&se,
putem chiar compara cu un bogat romantepărut'la 1859. A fondat apoi
catalog de bibliotecă. Cu o vervă cu Villemessant ziarul L' Est-affete,
nemai pormenită poate ori când după dispariţia acestuia Le Figa.ro
să-ţi înşire toate operele mai prin­ şi de atunci încoace a condus sau
cipale ale autorilor mondiali, să-ţi colaborat Ia numeroase ziare re­
sublinieze capitolele sau scenele viste, şi publicaţii, străbătând ast­
mai înreresante. Când apoi roma­
nul pe care-1 laudă îi întră în mâini,
sau vede la teatru piesa pe care o
O săptămână — „săptămâna e-, fel aproape trei sferturi de veac în
roică" — Franţa a sărbătorit redacţiile, cercuri politice, minis­
o sută de ani dela moartea lui terele şi saloanele literatura, cele
aprecia cu atât entusiasm înainte, Napoleon. Aniversarea a încheiat mai variate ale Franţei. Amintirele
din auzite rămâne de cele mai multe un scurt armistiţiu între toate par­ sale vor fi dar un preţios isvor de
ori decepţionat: el o credea altfel. tidele; şi republicani ori, regalişti, documentare. Iar activitatea sa fe­
Rămâne de văzul deci dacă ele­ socialişti sau legitimişti au adus cu cundă şi nebiruită nici de sarcina
ganţa lui Rostand — în cea mai toţii omagiul funebru împăratului anilor, ar putea servi drept strălu­
bună lucrare poetică a d-lui Mircea mort la 6 Mai 1821 în depărtata cită pildă.
Rădulescu --- va fi suficientă pentru insulă a Sfintei Elena, pierdută,
a face pe ardeleni să pătrundă şi undeva, dincolo de equator în a-
mai profund spiritul francez, care
fărâ a pierde nimic, poate fi lipsit
pele Atlanticului. ' U ltimul Salon din Paris, deschis
în cursul lunei Aprilie, a în­
• Din toată tipăritura risipită pen­ semnat pentru arta franceză o în­
une-ori şi de eleganţă. De altmin­
teri clujenii ştiu perfect ungureşte tru a evoca acest tragic sfârşit, ci­ frângere. Metecii, au invadat ex­
şi la teatrul maghiar de-aici se titorul va rămâne să frământe mai poziţia, şi pânzele cele mai bune
xales sumbre reflecţii asupra in­ sunt semnate: John Lovery, Bel-
joacă de mult Cyrano de Bergerac...
In civilizaţia aceasta a tra- gratitudine!.. Corsicanul acela, care tran J. Masses, Valentin de Zubi-
ducelor cu nemiluita din toate civi­ a sfărâmat imperii, a răsturnat aurre, Willaert, Myron Barlowe, Ma-
lizaţiile celelalte — a descenden­ tronuri, a făcut mareşali din foşti bel Harrison, Jefferys, BessieDa-
ţilor sfântului Ştefan —. se găsesc grajdari şi regi din băeţi de câr­ vidson, Santiago Rusinol, Frieseke,
piese şi romane franţuzeşti, care ciumă; care a împărţit scaunele Walter Qay, Beatrice Howe; adică
la noi nici nu există încă traduse! imperiilor ca pionii unui joc de americani, spanioli, englezi, fla­
Aşa că cel mult clujeni se vor îm­ şah, — s'a mistuit în insula aceia manzi, irlandezi, scoţieni eţc, etc.
părtăşi din eleganţa franţuzească,, calcaroasă, arsă de arşiţă şi roasă Expoziţia se întitulează încă a
poate din jocul actorilor noştri, în de vânturi, singur, fără ca nimeni „Societăţii naţionale de arte ; fru­
piesa lui Rostand; dar şi aceasta dintre acei ce-i; datoraseră ceva în moase". Ce-ar fi la una internaţio­
rămâne de văzut. viaţă, să-i stea alături. Pe jumă­ nală?
tate paralizat, cu fruntea golită de
n cursul trecutei luni, Duhamei păr, cu; ochii înfundaţi, cu locul
I şi Vildrac, cei mai reprezentativi de plimbare îngrădit, adesea flă­
noeţi noui ai Franţei au ţinut la mând şi nevoit să-şi vândă argin­
Praga o serie de conferinţe recen­ tăriile de pe care singurul valet
zate cu entuziasm de ziarele cehe. credincios sfărâmase vulturul ; pri­
Vildrac a vorbit despre „starea zonier într'o baracă unde noaptea
dansau sinistru şobolanii ; — împă­
ratul nu şi-a împărţit exilul şi im­
pertinenţele lui Hudson Lowe de­
cât cu un preot fost brigand în
Loara, un medic, un locotenent şi
câţiva obscuri oameni de serviciu.
Toţi foştii Iui generali, miniştri,
pairi de Franţa, senatori, toată
suita pe Care o smulsese magic
din mediocrate îşi frânsese acum

© BCU Cluj
—* mwm

1
LIBRĂRIA „ARDEALUL" •V;

#2ft&&»K4«$£wK;

' ş El Î ^ ^ ^ ^ S ^ P K ^ ^ S K ^
BW
^^^
IPIPi

ţmS^w^H^^ss^

CARŢL DE LITERATURA • ŞTIINŢA INSTITUT DE EDITURA


PEDAGOGIE • PAPETARIE • MA­
TERIAL SCOLASTIC « REGISTRE •
CLU]
STRADA MEMORANDULUI No. 22
ARTICOLE DE BIROU ŞL CONFEC- CASA PROPRIE • TELEFON 52.
T1UNI DE HÂRTIE <SZ» <ss» <ss> *S£> <SS> TIPOGRAFIA TELEFON 51

© BCU Cluj