Amonrn Cerocrno Carvm:rnt (n.

1925) este unul dintre cei mar

populari scriitori italieni contemporani. Poet promilitor in ti-
nerele, apoi regizor de teatru, scenarist gi producitor de radio
gi televiziune, Camilleri a lnceput sI scrie romane tirziu, dupi
vArsta de patruzeci de ani. Astdzi, cum il numesc cu
"BtrtrAnul",
tandrele contemporanii, este considerat un nume de referinli al
genului polfist, contribuind la glisarea lui spre fiqiunea literarr.
Primul siu roman, Il corso delle cose, a fost publicat abiai;a 1978
EXCURSIE
(degi frrsese scris cu zece arimai devreme), insi consacrarea lite-
rari a cunoscut-o dupi alli cincisprezece ani, odati cu romanul ATINDARI
La sagi.one dclk cacci.a (Sezonul de vindtoarQ.in 1994,
^ ^Pervt
Forma apei, primul roman din seria Comi.sarul Montalbano, per-
sonaj care ln scurt timp avea si se transforme intr-un tdevdrat
cult. Dintre titlurile seriei - care cuprinde peste 20 de volume
pAna in prezort - menliontm: Ciinele dc teracotd (1996 -Edi-
tura Nemira, 2010,2014), Hopul de merindc (1996 - Editura Ne-
Edigia a II-a
mira,2OO9,20L4), Sunetal viorii (1997 - Editura Nemira,2009,
2Ol4), tJn mae con Montalbano (1998), L'od.ore delk notte Q}Ql),
Traducere din limba italiand
La pazimza del ragno Q0Q4), La luna di. caru (2005). Comisarul EMaNruEr Botrzatu
Montalbano devenit arit de popular (a aceasta contribuind 9i
a

un serial dq televiziune de mare succes), incAt Andrea Camilleri

a ajuns in situafa de a nu mai putea renunla la el (asemenea
lui Arthur Conan Doyle cu personajul slu Sherlock Holmes).
imi scriu qi-mi spun ctr personajul le apa4ine 9i deci
"Cititorii
nu pot si fac ce vreau eu cu el. Cit despre a-l omori, nici nu poate
fi vorba. Am cerut sfaturi de la doi autori de romane poliliste,
Montalban 9i Jean-Claude Izzo, dar se pare ci e foarte primej-
dios si programezi disparilia unui astfel de personai: cei doi au
decedat intre timp." Prin urmare, Camilleri ar fi luat hotdrirea
ca ultima aventurr a lui Montalbano s'o incredinleze editodui
siu, cu indicaqia de ah inchisi intr-un seif qi publicati abia dupn

moartea autorului. NEMIRA

Coperta: Gabi DUMITRU

I
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Rom6niei
CAMILLERI, ANDREA
Excursie la Tindari /.Andrea Camilleri ; trad.: .
De tteaz, era treazrnu-ncipea vorbi: putea inle-
Emanuel Botezatu. - Ed. a 2-a. - Bucuregti: Nemira lege asta din faptul ci mintea ii funqiona dupd para-
Publishing House, 2014
tsBN 978-606-579-884-7
metrii logicii, 9i nu urmAnd labirinturile absurde ale
viselor, dupl faptul cd avzea susurul ritmic al valu-
l. Botezatu, Emanuel (trad.)
rilor ce se spirgeau de girm gi dupd adierea recoroase
821.1 31 .1 -31 =1 35.1 a zorilcr care pitrundea prin fereastra larg deschisi.
$i totugi, se inverguna si-gi lini pleoapele strAnse,
Andrea Camilleri qtiind cd acreala ce-l micina pe diniuntru avea si
LA GITA A TINDARI
irumpi afari imediat ce ar fi deschis ochii, provo-
@ 2000 Sellerio Editore, Palermo
cAndu-l si rosteasce tot felul de mizerii pentru care
@ Nemira, 2010,2014 s-ar fi ciit matidrt.
ti r.
la urechi refrenul fredonat de un treci-
Redactor: Nicoleta GHEMENT "j.rt
Tehnoredactor: Alexandru CSUKOR
tor ce merge fluierlnd pe plaje. La o ord ca aceea -
igi spuse -, nu putea fi decAt vreunu' de se ducea cu
Tiparul executat de FED PRINT S.A. .
treabi la Vigita, fecAnd naveta pe jos. Motivul fre-
Orice reproducere, totalS sau pa(iald, a acestei lucriri,
donat ii era cunoscut, insi nu reu$ea si-gi aminteasci
fEri acordul scris al editorului, este strict interzise nici titlul, nici cuvintele melodiei. De altfel, ce
gi se pedepsegte conform Legii dreptului de autor.
importanli ar fi avut? Ca sI nu mai pomeneascl de
rsBN 978-606-57 9-884-7 faptul ci nu fusese niciodatl in stare sI fluiere: nici
 ANDREA CAMILLERI
mort, nici dacd gi-ar fivirhtdegtu'-n cur. vAri un
"tgi
deget in cur / gi trase un fluierat ascutit / semnal con-
venit / de sergenlii de strade..." Era un cAntecel stu-
pid pe care iJ fredona pe vremuri un coleg milanez
de la qcoala de polilie gi care ii rimisese, inexplica-
bil, intipnrit in memorie. Din ca'uza acestei nepu-
tinle ale sale de a fluiera, in gcoala primari fusese
victima predilectl a colegilor de clasi, maegtri in arta
fluierittrrilor: ciobinegte, alla marinara, alla mon-
tanara - pe toate le gtiau, cu variafuni dintre cele
mufanteirste. Aha, colegii! Iatd, aSadar, ce-l rosese
atAt de tare incAt se foise toatd noaptea de pe o parte
pe alta! Amintirile despre colegi gi articolul citit in
ziar de cu seari, care anunta ci domnul Carlo Mili-
tello - berbat tinir, de nici cincizeci de ani - fusese
numit pregedintele celei de-a doua banci ca impor-
tan1tr din insuli. Jurnalul formula cele mai sincere
uriri de succes noului pregedinte, publicAndu-i to-
todatd pi fotografia: ochelari - cu ramd de aur, in
mod sigur -, costum de firmd, cimagi impecabile,
cravatdfini. Un om care reugise in via1i, un om al
ordinii, aplrdtor al marilor Valori (atAt cele de la
Bursi, cit gi cele ale Familiei, Patriei 9i Libenejii).
Da, Montalbano gi-l amintea bine pe acest stimabil
coleg - coleg nu din gcoala primari, ci din primd-
vara lui '68!
rrorn spAnzura pe dugmanii poporului cu pro-
"ti
priile lor cravateln
sunt bune doar ca sI fie jefuite!"
"Bdncile
EXCURSIE LA TINDAR]
Carlo Militello, supranumit Carlo Ciocanull - in
primul rAnd pentru atitudinea sa suverani, de lidir
suprem, iar in al doilea rAnd pentru ci, asupra adver-
sarilor, vorbele sale cideau ca niqte lovituri de ciocan,
iar scatoalcele ca nigte lovituri de baros. Cel mai in-
transigent, cel mai inflexibil, arat de radrcallncAt insugi
Ho $i Min - atat de mult invocat pe atunci de demon-
strand - pirea un social-democrat reformist. ii obliga
pe toti si nu fumeze 1;igdri, ca si nu contribuie la
imbogedr€a Monopolului Stanrlui; in schimb,io inttn
gi iarbe la discrelie, de voie..Suslinea cI tovarigul Sta-
lin acgionase bine o singurd dati in viali: atunci cAnd
devalizase baniile ca sl finanleze paftidul. ostat' era
un cuvAnd care le infierbAnta tuturor capetele, ti infu-
ria mai rdlr capetrurrizAddrili cu basmale rogii. Din
perioada acelor ani, Montalbano igi amintea mai ales
o poezie a lui Pasolini care lua apdrarea poliligtilor
trimiqi si le fni piept studenlilor in Valle Giulia, la
Roma. Toli tovaragii sii scuipasern scArbili peste acele
versuri, in vreme ce el incercase si le giseasci o jus-
tificare: ,Totugi, e o poezie frumoasi" - spusese. De
nu l-ar fi fnut ceilal$, Carlo Ciocanul i-ar fiIarimat
obrazul cu una dintre scatoalcele lui nimicitoare. Chiar
aga, de ce oare-i plecuse poezia aceea? Nu cumva
intrezirise in ea viitorul lui destin de zbir? lJna peste
1
tn orig. Carlo Manello Qrartello,"ciocan) - aluzie la regele
franc Charles Marel (Ciocanul) (cca 688-741), intemeietorul di-
nastiei carolingiene, bunicul lui Carol cel Mare gi invingntorul
maurilor la Poitiers (n. tr).
 ANDREA CAMILLEPJ
alta, de-a lungul anilor iqi vlzuse foqtii torrariqi, le-
gendarii rebeli din primdvara lui '68, inceplnd si
oragioneznn. $i tot rajionAnd ei aga furiile lor absrace
de atunci se flegciiserf transformindu-se treptat intr-o
cAt se putea de concrete adaptare la normele civice. Iar
acum, cu exceptia a doi-trei care suportau de decenii,
cu demnitate, procese sau chiar inchisoarea pentru
delicte niciodati comise ori comandate; cu exceptia
altor citorva ucigi in mod misterios, toqi cei rtrmagi
se ajunseseri, sirind pArleazul de la stAnga la dreapta,
apoi din nou la stAnga, qi din nou la dreapta, in aga
fel incAt, iatd, acum unii conduceav,ziaxe, algii tele-
viziuni, cAte unul devenise director la stat, nefiind
deloc pulini cei ce prinseseri un loc de deputat sau
senator. Prin urmare - concluzioni Montalbano -,
vdzdnd 'mnealor ci nu izbutiseri sI schimbe socie-
tatea, sfArgiseri prin a se schimba ei ingigi. Ori poate
cd - de ce nu? - nici mdcar nu fusese nevoie si se
schimbe prea mult, dat fiind cd, tn'68, mulli dintre
ei jucaserd teatru, asumAndu-gi rolul de revolulionari
doar ca o masci ori ca un costum de scend. Oricumo
un lucru era sigur: numirea lui Carlo ex-Ciocanul la
conducerea bancii fi picase greu. Mai ales pentru ci-i
stArnise un alt gAnd, cel mai sAcAitor dintre toate.
oNu cumva egti tu insqi plamadit din acelagi aluat
ca Ii de-i critici? Nu cumva egti slujitorul acelui stat
pe carel combiteai feroce cind aveai optsprezece ani?
Ori poate c5, in realitate, te macind invidia, dat fiind
cI triiegti de azi pe mAine din sdariu, in vreme ce
iilalji stau cu curu'pe miliardel"
EXCURSIE LA TINDARI 9
O pala de vAnt izbi zgomotos persiana de tocul
ferestrei. Nu, n-ar fi inchis fereastra nici daci i-ar fi
poruncit Tatil Ceresc insugi; putea Fazio - carel sco-
tea din sirite cu cobelile lui - si zicdce-o zicel
- Dom'le, si-mi fie cu ierticiune - il lua Fazio in
primire uneori -, da' 'mneavoastri o ciutali cu lu-
mAnarea, zAu dasdnr! Nu numa' ci v-a1i cumpiratiri
casi firr etaj gi-ntr-un loc izolat, da' mai lxaf gi fe-
reastra deschisi noaptea! Acu', dacd se gdsegte unu'
care sI vrea si vdfacd,riu - g-apii se gdsegte, nu duceli
gryd -, poa' si intre peste 'mneavoastrd-n casi cind
i se nizare!
Pe ailalte cobe o chema Livia.
- Ei nu, Salvo, fereastra deschisi noaptea, nu!
- Bine, dar gi tu dormi acasi la tine, la Bocadasse,
cu fereastra deschise!
- Ag", gi? Unu la mAni, locuiesc la etajul trei gi,
doi la mAne; la Bocadasse nu colcdie de hogi, ca aici.
$i uite-aga, cAnd Livia tl sunase intr-o searl, plln-
gAndu-ise cu voce deznldiiduitt cI holii din Boc-
cadasse ii pridaseri casa pe cAnd ea era plecatd in
orag, comisarul le mullurnise in gAnd tAlharilor geno-
veir; apoi, izbutise totugi si se arate afectat de intim-
plare, insi nu $tia nici acum daci fusese suficient de
convingdtor.
Telefonul incepu str sune.
Prima reactie a fost s#gi strAng* qi mai,tare pleoa-
pele, dar in zadar: la urma urmelor, vdzul nu-i totuna
cu auzul. RegretAnd cd nu se putea invila si doarmi
cu dopuri in urechi, iqi vAri capul sub perni. Nimic:
10 ANDREA CAMILLERI
deEi tndepnrtat, iArAitul persista. Se ridici din
scizut 9i
pat injurAnd printre din1i, se repezi in sufragerie 9i
ridici receptorul.
- Montalbano sunt. Ar trebui si zic ,cine-i acolo,
bega-mi-ag", da'uite cdnttzic,na. Pen' ci pur 9i sim-
plu nu-s pregltit sI-mi bag nimic niclieri.
De la celdlalt capdt d'firului tl intlmpine o linigte
profunde. Apoi, sunetul receptorului lesat in furce.
Na - iqi zrse -, acu' ce-i mai riminea'de ficut, dacd
tot se aritase ciufut de dimineag5? Si se culce la loc ai
sx se gAndeascd mai departe la noul pregedinte de la
Int?rbanco, cel care, Pe vremea cAnd i se sPunea tova-
ri;ul Ciocan, defecase in public pe o tavi plini cu ban-
cnote de zece rriide lire? Ori, poate, sd-;i traga slipul
pe el gi sd se incumete la o stragnicn parcidl & inot
tn apa rece ca gheala a mirii? OptI pentru cea de-a
doua solulie : era gatafiert, aqa ci o baie in mare avea,
probabil, sd-i mai domoleasci {uria. Plonjdin apd, tnsi
tn clipa urmitoare avu sentimentul cd parahzare brusc.
Oare cind avea si priceapdcd',la cei aproape cincizeci
de ani ai lui, nu mai avea qange-n instalalie ca si se
jini & asemenea acte de vitejie? Vremurile acelea tre-
cuseri de rnult. Se intoarse agale spre casi gi, cAnd mai
avea cel mult zece metri pAne la destinalie, auzs din
nou telefonul sunind. N-avea de ales, unica solulie.era
sl ia lucrurile ata cum erau Iar pentru inceput, cel mai
bine era si rispundi la blestematul acela de telefon.
EraFazio.
Ldrnuregte-mi o treabi. Tot tu ai sunat gi acu'
- 1
un sfert de ord?
EXCURSIE LA TINDARI
- Nu, si triili, dorn'le. Catarella fuse. $i-mi spuse
aSa, cl 'mneavoast rd, i-agi zisdrd ci nu erali pregitit.
Atunci, mi gAndii si las sd mai treacd timpu' o lArd
gi vtr sunai eu. Ia spuneti, acu' vi simlili pregdtit,
dom'le?
-Fazio, azi 1i-at propus s.o faci pe degteptu' cu
noaptqr-n cap? Ia zi, unde egti? La secfie?
- Nu, sd triili, dom'le. L-or omorAtlri pe unu'.
Zuml,
-Zum? Adicitelea ce vrei si zici?
- Ci l-qr lmpugcatiri
- A, nu, Fazio. Un foc & pistol face ,bang", unul
de luparar face obum", o rafde de pistol-mitralierdfacn
,ratatatatata', o lovituri cu gigul.face ,sfiss".
- oBarg" fuse, dom'le. Un singur foc. in fa1e.
- Unde egti?
- [,a locul faptei. Parctr aga se zice, nu-i aga? Via
Cavour aa. $tfti unde vinel
- Da, gtiu. De impugcat, l-au impugcat in casi?
- Tocmai dedeasr intre. Apucase sI vAre cheia-n
broascd. A rimas lat pe trotuar.
Se poate spune oare despre o crimi cd' a picatla
janc? Nu, in niciun caz: moartea unui om tot moarte
rtmine. Cu toate acestea, realitatea de netlgtrduit era
cl, la volan, pe drumul spre via Cavour 44, Mont-
albano simjea limpede ci-i revenea treptat buna
Pugcd de vAnatoare cu doui leviretezate, folositi adesea
in execuliile de tip mafiot (n. tr).
12 ANDREA CAMILLERI EXCURSIE LA.TINDARI 13

dispozilie. O ancheti cala carte era exact ce-i tre-
buia acum ca si-gi alunge din minte gAndurile negre
de diminealx.
T a ,locul faptei", cum sPusese Fazio, comisa-
rul reugi cu greu si-gi faci loc prin gloati. Degi era
dis-de-dimineaia, o mul;ime de berbali 9i femei, ,gt fi
nevoie mare, blocaseri strada. ,Ca muqtele la rahat",
igi zise Montalbano. La cigiva metri de el, o fetig.
cani igi adusese cu ea gi ploduf care, din bralele ei,
urmiirea scena cu ochii cAt cepele. Metoda pedagogicl
a tinerei Doame avu darul siJ scoati din pepeni.
- Cirali-vn de aici! urli.
CAiiva se indepirtari de bunivoie, in vreme ce pe
allii ii irnpinse cu fo4a GaJlrlr;zo. Urechile cornisaru-
lui percepuri un soi de jelanie sinistre, ca un scAncet
piottg, o"itttr€rupt. Ernilntorul era o fimeie lavreo
cincizecide ani, in linuti riguroasi de doliu: doi bar'
baqi o lineau cu greu si nu se arunce peste cadavrul
cr:e zdcea pe trotuar cu faqa tn sus, desfiguratd de
glonpl care-l nimerise drept intre ochi.
- Luali femeia de acolo!
- Bine, da' ua-i mama mortului, domlle.
Sise ductrs6 boceascn acasn [a ea. Aici nu face decit
-
sI ne incurce. Cine a anunlat-o? A atzit impuqcitura
intr-un suflet pine aici?
gi a venit
- Nu, sd triigi, dom'le. De auzit, n-avea cum si
audl impugcdtura, pen'ci locuieqte cu domiciliul
in via Autonomia Siciliana 12. Se vede reaba c-a
anuntat-o careva.
- $-"pei ce, ery gata-mbricatd-n doliu cAnd au
anunlat-o?
- ii vedani, dom'le.
- Bine, bine. Luali-o cu frumosu', cum vreli voi,
da'duceli-o naibii de aici.
Nu, nu era de gagI, de vreme ce Montalbano le
vorbea in felul acela. Fazio se apropie de cei doi
btrrbaji, schimbe tn goaptd cAteva vorbe cu ei, iar
Montalbano ii vdzu luAnd femeia de subsuori gi tA-
rAnd-o departe de priveligte
Se apropie de doctorul Pasquano, care, pe vine,
examina teasta mornrlui.
- Decil il iscodi.
- Deci, curge api-n beci, ii rispunse celilalt. $i
continud, pe un ton chiar gi mai nepoliticos decAt al
lui Montalbano: Adicitelea ce, trebuie sd vi explic eu
ce s-a-ntAmplat? L-au lichidat cu un glonl, unul sin-
gur. Precis, la milimetru, drept tntre ochi. La iegire,
i-a sfAnecat pur qi simplu jvmdtate din cutia craniani.
Uitali-vd colea, vedeli fragmentel e aceleagelatinoase?
Sunt bucili de creier. Si continui?
- Dupi pirerea dumneavoastrS" cAnd s-a intAmplat?
- Foarte de curlnd. tn jrrr de ora patru sau cinci
dimineaga.
CAliva paqi mai incolo, Vanni Arqd examina -
cu cluttrtura arheologului care tocrnai a descoperit
o relicvl din Paleolitic - o piatrd cAt se putea de
obignuite. Montalbano nu-l avea la ficali pe geful cel
nou de la Criminalistici, tnsd antipatiaera reciproci.

to
- .,, omoratirr? o
aia l-or ,r"i"t*ffi";
aer serafic, aritAnd spre piatra din mina lui Arqua'
Celelalt il privi cu vidit disprel.
- Ce tot indrugi acolo? A fost omorAt cu o armr
de foc.
- Glonqul l-a1i recuperatl
- Da. Se infipsese in uqa de la intrare, inciinchistr'
- $i tubul cartugului?
- Uite care-i treaba, domnule comisar, nu sunt
obligat si-1i rispund la intrebari. Domnul chestor a
ordonat ca anchea si fie condusi de ;eful Brigir;ii
Mobile. Dumneata vei fi folosit doar ca suPort.
- $-"pni eu ce fac aicil Te suPort, nu-i a9a? Te
suport cu stoicism.
Judecltorul Tommaseo nu-gi fecuse inci intrarea
in sceni. in consecinli, cadavrul nu Putea fi inci ridi-
cat de la locul crimei.
-Fazioda' cum se face cd domnul Augello nu s-a
ardtat incdla falil?
- E pe drum. A rimas Peste noaPte la Fela, acasi
la niqte prieteni. L-am sunat adineauri pe telefo-
nul mobil.
La Fela? PAnd s-ajungn Ia Vigi'ta avea si mai treacd
o ori bun5. Pe urmd, avea si se prezinte la raport ca
vai de el! Ostenit-mort;i cu ochii umflali de nesomn!
De unde atAla prieteni la Fela? Firi doar 9i poate,
igi petrecuse noaPtea cu vreuna al cirei sog o inqela
cu o alta.
Galluzzo se dedu lAnge el.
EXCURSIE LA TINDARI 15
- Acu' il sunai pe judecdtoru' Tommaseo. Zice
aga, ci si ne ducem sil lunm c-o magind de-a noastri,
pen' cr el gi-a bugit-o pe-a lui intr-un stAlp la vreo trei
kilometri de Montelusa. Ce facem?
- Du-te.
Rareori se intAmpla ca Nicold Tommaseo sd ajungi
undeva cu propria magin4. De altfel, umbla vorba ci
qi un cAine drogat qo{eazd, mai bine decAt el. Comi-
sarul nu maraveainsi rdbdare sd-l a.gtepte. tnainte sa
plece, aruncl o privire spre cadavru,
I-In beiegandru abia trecut de doudzeci de ani,
blugi, geaci de piele, tuns cu codile la ceaftr, cercel
in ureche. Numai pantofii din picioare probabil cdJ
costaseri o avere.
- Fazio, eu mi duc la secjie. Remai aici sFi attepti
pe judecitor 9i pe qeful Brignzii Mobile. Ne vedem
mai tirziu.
Pe drum, se hotiri si se abati prin port. Trase
magina pe chei, cobort qi o apuci pe jos, agale, inspre
soare-rdsare, ciltre far. Soarele se ilise pe cer, rubi-
cond, parci mulgumit ci'i reugise migcarea gi de data
aceasta.La orizont, departe, trei punctulefe:negre:
vase de pescuit intirziate, care se intorceau la $rm.
Deschise larg gura gi trase adAnc aer in piept. Tare-i
mai placea mireasma ponului din Vigata!
,Ce tot indrugi acolo? Toate porturile din lume
duhoresc la fel", i-o intorsese Livia odatd,.
Ei bine, nu, n-avea dreptate: fiecare oraq la mare
avea propria mireasmi. Vigita emana un ame$ec de