-l \

Corneliu Muha '1

~'!:J: #~~
JI
;;i!;;.or
-1
J"
J
~l
RELIGIE ,]1
Clasa a .XII -a
,-1
Auxiliar didactic pentru elevi
~l,

Jf
/
lf I
~L
Editura Sf. Mina

""Il
L I

JNVAŢATUlU DE CREDINŢA

I _ •
Referenţi de specialitate: I I '. p" I ~. ..~.:: l ~• ( ,':

Lector Univ. Dr. Pr. Alexandrel Barnea

Prof. Gr. I Elena Mocanu

l Redactor: Silviu Măriuţa

Tehnoredactare: Daniela Poleucă
r
I
I
:
Un posibil pretext pentru discuţie
Oinul a fost creat de Dumnezeu cu posibilitatea de a nu muri. Călcând însă porunca divină de a
Copertă: Cătălin a Muraru
I nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, Adam, şi odată cu el toţi oamenii, a devenit muritor. I

: La moarte, trupul omului se duce În pământul din care a fost luat, iar sufletul se Întoarce la !
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României : Dumnezeu, Care l-a dat (Eccl. 12,7).
MUHA, CORNELIU I Dar prin învierea Mântuitorului, Acesta a dat tuturor oamenilor posibilitatea învierii din morţi şi
Religie: clasa a XII-a: auxiliar didactic pentru : .a vieţii veşnice, alături de Dumnezeu. Învăţătura despre Învierea morţilor .este una dintre tezele

L.r i elevi / Corneliu Muha - Iaşi : Editura Sf. Mina, 2009 fundamentale ale creştinismului. Astfel; dacă moartea este despărţirea sufletului de trup, învierea este'
unirea din nou a sufletului cu trupul cu care a vieţuit pe pământ. Aşadar, prin înviere se reface persoana
ISBN 978-606-8078-12-0
Umană întreagă. învierea se referă doar la trupuri, căci sufletul fiind nematerial, spiritual, nu se poate
Dumnezeu Judecătorul
descompune în nimic, după moartea trupească acesta fiind judecat de Dumnezeu şi dus fie în rai, fie în
28(075.35) iad.

L
Copyright © Editura Sf. Mina Învăţătura despre învierea morţilor se cuprinde în Sfânta Scriptură şiîn Sfânta Tradiţie. Astfel, Mântuitorul le spune
iudeilor că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor Învia ... că vine
ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune intru învierea vietii, iar cei ce au
Nicio parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă în niciun mod, fără acordul scris, dat în făcut cele rele Întru învierea osândirii (In. 5, 25, 28-29), iar Sfântul Apostol Pavel le răspunde celor ce nu.cred în înviere că
prealabil de Editura Sf. Mina dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a Înviat (I Cor. 15, 13). De asemenea, în Simbolul Credinţei, Biserica

L
mărturiseşte: Aştept Învierea morţilor şi viaţa de veci (art. Il şi 12).
Editura Sf. Mina* Aşadar, învierea noastră din morţi se bazează pe învierea Mântuitorului, căci precum În Adam toţi mor, aşa şi În Hristos
Telefon: 0232222810, 0332401315 toţi vor învia (I Cor. 15,22).
După înviere, însă, trupurile vor fi duhovniceşti şi nemuritoare, asemănătoare trupului Domnului de după învierea Sa: se
Telefon/fax: 0232233919 seamănă trupul întru stricăciune, înviază Întru nestricăciune; se seamănă Întru necinste, Înviază întru slavă; se seamănă întru
E-mail: esm@editurasfmina.ro.edsfmina@yahoo.com slăbiciune, Înviază Întru putere; se seamănă trup firesc, Înviază trup duhovnicesc (I Cor. 15; 42-44). Trupurile drepţilor înviaţi
Web: www.editurasfmina.ro I vor avea următoarele însuşiri: vor fi nemuritoare, nestricăcioase, pline de putere, spirituale, pline de slavă. Trupurile celor
Adresă de corespondenţă: OP 1, CP 130, Iaşi, România păcătoşi vor fi şi ele nemuritoare şi nestricăcioase, însă sensibile la chinuri şi suferinţe şi într-o stare permanentă de
'>. dezarmonie. .
La înviere, trupurile nu vor mai avea defectele corporale pe care le-au avut în viaţă, dar nici trebuinţele şi felul de viaţă
* Editură acreditată de Consiliul Naţionalal Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior pe 'care le-au avut pe pământ.
După învierea şi judecata obştească a oamenilor, se va instaura ceea ce Sfânta Scriptură numeşte cer nou şi pământ nou
Cuprins (II Pt. 3, 13). Asta nu înseamnă că pământul acesta va fi distrus, ci va fi transfigurat, primind o nouă ordine.
1. Învăţătura de credinţă Cei drepţi vor' trăi veşnic în dreptate, pace şi iubire cu sine înşişi, cu semenii şi cu Dumnezeu. În această lume a
I drepţilor, nu va mai fi nici moarte, nici plângere, nici durere, nici suspin (Apoc. 21, 4), ci o stare de fericire de nedescris.
1. Credinţa În Înviere şi viaţa veşnică , 3 : Frumuseţea vieţii veşnice va fi de neînchipuit: ceea ce ochiul n-a văzut şi urechile nu au auzit şi la inima omului nu s-a suit,
2. Rugăciunile pentru cei adormiţi În Domnul... r ••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 8 I acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (1 Cor. 2, 9). Sfântul Ioan Damaschin spunea că după înviere, timpul nu se
II. Trăirea învăţăturii creştine : va mai număra în zile şi nopţi, ci va fi o singură zi veşnică, în care lumina lui Dumnezeu va străluci peste cei drepţi.
1. Rolul tinerilor În apărarea vieţii (combaterea violenţei, a suicidului, a eutanasiei : Viaţa de veci a celor răi, însă, va fi nefericită, lipsită de vederea luminii lui Dumnezeu, o viaţă plină de chinuri veşnice.
I Aceştia vor locui împreună cu diavolii şi cu cei ce-i slujesc, tânguindu-se şi suferind, într-o stare de întuneric adânc, fără de
şi a degradării demnităţii rimane) ...............................................•........................... 11
: sfârşit.
III. Exprimarea învăţăturii creştine . I Dar nici fericirea drepţilor, nici nefericirea păcătoşilor nu va fi la fel pentru toţi oamenii, ci în grade diferite, în funcţie
1. Monumente reprezentative de artă religioasă din Europa şi din România 14 .: de vrednicia sau nevrednicia pe care fiecare a dovedit-o în viaţa părnântească: Fiecare vaprimi plata după lucrul său (II Cor.
IV. Spiritualitate şi viaţă creştină :L 5, 10); În casa Tatălui-
Meu multe locaşuri sunt (In. 14, 2). ~ .

1. Asceza creştină (post, rugăciune, milostenie) 18

2. Rolul dialogului ecumenic şi inter-religios .....................•...................................... 23
V. Confesiuni creştine în România Ai putea afla mai mult citind din Sfânta Scripturi
1. Ortodoxia 26
2. Catolicismul 27
,1' ' . ~ ",l': ~~,f,') ,!~ ."_ '0,- -
3. Protestantismul şi Neoprotestantismul 27
VI. Ortodoxie şi cultură naţională -". - I _ ' ": _ ,-. t, Jo.',,;;']":' '-:i't,-, t':.,~.
. . _ ..'
1. Oameni de cultură români - promotori ai credinţei creştine 35. I "~:.:' ~~ ~ ('1·~7,. tt rr, ;"Z;!'i;,\!'
. VII. Creştinismul şi provocările lumii contemporane
1. Dialogul Între credinţă şi ştiinţă 43 , " ' ••• "" - '1 .t, "J ;~,,';t;'.~;.~:.• \.f~:.
2. Rolul creştinismului în dezvoltarea culturii şi civilizaţiei europene 47 • _ ." r

3
•

• Vieţii omului i s-a mai adăugat un scurt răgaz de viaţă prezentă, plină de durere şi nenorociri, cu scopul de a-I
Înţelepţi, Îndrepta şi curăţi, ca să devină vrednic a se desfăta intr-un alt rai, veşnic. Adevărata viaţă a omului este dincolo de
mormânt sau, mai bine zis, după Înviere, iar viaţa prezentă este doar pridvorul ei sau O pregătire pentru ea. (Sfântul Teofan
Zăvorâtul)
• Învierea nu este altceva decât aşezarea cu adevărat În starea de Început. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
• Ce sunt mormintele noastre? - Câmpul lui Dumnezeu, unde se aruncă trupurile ca nişte seminţe, din care, Într-un chip
necunoscut de noi, va creşte odată un trup nou. nemuritor aşa cum dintr-o sămânţă mică, putrezită, răsare in chip minunat un
spic nou. (Sfântul Vasile cel Mare)
• există o întâlnire sigură, inevitabilă: aceasta este întâlnirea cu moartea. Moartea nu ne-a făgăduit că va Întârzia până
când noi ne vom hotărî să ne pregătim ca să o Întâmpinăm. Va veni vremea când noi toţi vom fi chemaţi la un examen deschis
În faţa lumii întregi, adică la înfricoşata judecată a lui Hristos. (Filaret - Mitropolitul Moscovei)
• Unde vor fi atunci fomurile şi trufia noastră şi faptul de a stăpâni şi de a fi stăpânit? Unde râsul C!,l nestăvilit şi
indecent? Unde cinele cele luxoase şi târzii şi conversaţiile nepotrivite de la acestea? Unde numele cele mari? Unde
linguşitorii, unde scaunele înălţate şi cei ce cred că prin ele sunt mai de vază decâi alţii?
Cu adevărat, fraţii mei prea iubiţi, aşa cum strigă limpede Întreaga Scriptură, mare nevoie, mare frică şi cutremur ii va
cuprinde în ceasul acela pe cei leneşi, moi şi uşuratici. Fericit este însă, fraţi/ar, cel ce acum se află mai prejos decât toată
zidirea, întristându-se, plângând ziua şi noaptea înaintea lui Dumnezeu, căci atunci va sta "Îmbrăcat. Fericit cel ce aude
acestea şi nu Iasă să treacă timpul vieţii sale fără de folos, gemând numai şi amânând din zi în zi, ci care Îndată ce ~ auzit pe
Domnul zicând: .Pocăiţi-văt", îndată începe lucrul. Căci unul ca acesta vafi mi/uit ca un rob ascultător şi recunoscător şi nu
se va osândi cu cei neascultători. (Sfântul Simeon Nonl Teologul, Cateheze)
• Dacă privim În jurul nostru, vedem oameni care consideră că scopul vieţii lor este creşterea şi educarea copiilor.
Creşterea şi educarea copiilor nu este un scop În sine, ci o Îndatorire sfântă a părinţilor. Beţivii consideră că scopul vieţii lor
este băutura, dar se înşeală, şi dracul beţiei îi duce în întuneric. Hoţii, fură zi şi noapte. Dar şi ei merg în întuneric, şi dracul
furtului Îşi râde de ei. Lacomii, trăiesc să se Îmbogăţească, dar şi de aceştia râde un alt drac, al lăcomiei, şi-i duce tot În iad.
Desfrânaţii, sunt păcăliţi de un drac foarte aprig, acela al curviei şi sunt şi ei Înşelaţi În partea lor greşită, când consideră că
scopul vieţii lor este desfrânarea trupească sau, cum se spune modem, sex. Este lucru ştiut că Dumnezeu a binecuvântat, a
consfinţit căsătoria când a zis: "Creşteţi şi Înmulţiţi-vă" (Facerea 1, 28), dar El ne-a poruncit aceasta pentru perpetuarea
neamului omenesc şi nicidecum ca scop în sine, cum cred unii oameni.
•. • Părerile cu privire la scopul vieţii sunt foarte diversificate: Nicolae Iorga spunea aşa: "Taina existenţei umane nu
constă În a trăi, ci în a şti pentru ce trăim. ". Bine şi frumos spus, dar nu ne descoperă, totuşi, sensul vieţii. Mircea Eliade, În
"Istoria ideilor şi credinţelor religioase" spune: "A fi om, sau mai degrabă a deveni om, Înseamnă, în primul rând; a fi
religios. ", Dar nici el nu ne descoperă sensul vieţii. Mihai Eminescu, marele nostru poet, spunea: "Ne naştem să murim şi
murim să ne naştem. ". Dar' cel care ne spune concret este un sfânt, Sfântul Serafim de Sarov, care zice: "SCOPUL VIEŢII
NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA! ". (preot Ioan, Cuvânt către creştinii ortodocşi)
Învăţătura creştină despre moarte
Concepţia creştină susţine că moartea omului a apărut ca urmare a păcatului strămoşesc. În Sfânta Scriptură se spune că
Plala păcatului este moartea (Rom. 6, 23). Dar, aşa cum ştim, Dumnezeu a răscumpărat omenirea din moartea veşnică, prin
Jertfa Fiului Său. Învierea Domnului a dovedit că moartea poate fi înfrântă printr-o viaţă trăită în credinţă şi fapte bune (Hristos
a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând ... ).
Domnul nostru Iisus Hristos Însuşi, a spus că cine crede în EI, chiar dacă va muri, va trăi (In. Il, 25). Această
afirmaţie trebuie s-o înţelegem în sensul că numai trupul material moare. Sufletul celui mântuit va trăi şi se va bucura în
Împărăţia lui Dumnezeu, iar sufletul omului nemântuit se va chinui veşnic în iad. _ Să nu vă amăgească nimeni În nici un chip ... că va veni Întâi lepădarea de credinţă şi se va arăta omul păcatului, fiul
Pentru toţi oamenii, fenomenul morţii este dureros şi nedorit, dar este inevitabil. Invăţătura creştină interpretează
momentul morţii într-un sens, numind moartea adormire şi. despărţirea de cei dragi o .consideră ca o despărţire relativă,
temporară. Moartea reprezintă doar o trecere spre viaţa veşnică, unde sufletul nemuritor al omului ÎI întâloeşte personal pe Domnul
nostru Iisus Hristos, Care prin Învierea Sa din morţi a devenit începătură a Învierii celor adormiţi (1 Cor. 15,20).
Învăţătura ortodoxă subliniază că moartea trupească este limita până la care omul a putut lucra ca să-şi dobândească
mântuirea. După moarte, sufletul nu mai poate face nimic pentru iertarea păcatelor. De aceea, omul trebuie să se preocupe şi
să-şi pregătească mântuirea, cât este în trup, aici, pe pământ.
Pentru că a fost creat nemuritor, sufletul omului îşi păstrează şi după moarte puterile cu care l-a înzestrat Dumnezeu:
raţiunea, conştiinţa, voinţa, sensibilitatea. După moarte, sufletele drepţilor duc O viaţă conştientă, recunoscându-şi toate faptele
bune sau rele tăcute în viaţa pământească. În Rai, sufletele mântuite se îmbogăţesc continuu, pe când via)a păcătoşilor din iad
este plină de remuşcări şi suferinţe, primite drept pedeapsă pentru viaţa trăită în păcate şi ignoranţa faţă de Dumnezeu.
Judecata particulară
După moarte, toate sufletele se supun uneijllllecăli particulare sau personale. Judecătorul, Domnul nostru Iisus Hristos,
hotărăşte fiecărui suflet locul său, după cât de virtuos sau păcătos a trăit pe pământ. Toate faptele bune şi cele rele ale omului
4 5
1.
sunt puse în balanţa dreptăţii dumnezeieşti care este nepărtinitoare. La judecata particulară orice suflet are martori, acuzatori şi l
apărători. Cel dintâi martor este propria conştiinţă. Omul îndreptat va avea conştiinţa împăcată, liniştită; cel păcătos va fi aspru
şi continuu mustrat pentru faptele sale. Mustrarea conştiinţei este cel mai mare chin pentru suflet.
Îngerul păzitor şi alţi îngeri, împreună cu Maica Domnului, sunt cei care vor apăra sufletul în faţa lui Dumnezeu de
acuzări le pe care le aduc diavolii. Cunoscând şi simţind ajutorul puterilor cereşti, Biserica luptătoare de pe pământ se roagă
acestora să ajute sufletul celui judecat, ca Domnul nostru Iisus Hristos să-I aşeze În loc luminal, unde nu este durere, nici
l
Întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Judecata de apoi
Judecata particulară nu este definitivă, ci temporară, provizorie, până la a doua Venire a Domnului, când toţi cei
adormiţi vor învia în trupuri şi se vor supune judecăţii universale sau obşteşti, numită şi Judecata de Apoi. Se mai numeşte aşa,
întrucât ea va avea loc la sfârşitul lumii. Această judecată este necesară, deoarece la judecata particulară a fost cercetat doar
l
sufletul, nu şi trupul. Or, păcatele au fost săvârşite de suflet împreună cu trupul. Un alt argument pentru necesitatea Judecăţii
de Apoi este acela că, la judecata particulară, omul a fost jndecat doar pentru faptele bune sau rele din timpul vieţii pământeşti.
.' Urmările acestor fapte nu încetează, însă, odată cu moartea omului, ci influenţele lor benefice sau negative se continuă
în lume, înmulţind faptele bune sau păcatele sufletului adormit. Astfel, un om care toată viaţa sa a tăcut mult bine, care şi-a
crescut copiii în credinţă, ajutându-i să devină buni creştini, îşi prelungeş~e în timp, prin aceştia, influenţa pozi.tivă şi asupra
l
l
urmaşilor, Şi aceste fapte bune ale omului Dumnezeu le răsplăteşte în Impărăţia Cerurilor. Omul necredincios, care prin
urmaşii săi a prelungit în lume faptele rele, v-a fi pedepsit şi pentru acestea la Judecata universală.
La sfârşitul lumii vor avea loc următoarele transformări şi evenimente: va fi un cer nou şi un pământ nou (2 Pt. 3, 13);
va veni Hristos; vor învia morţii şi va avea loc judecata obştească. Judecata de Apoi se va desfăşura într-o lume înnoită,
transfigurată şi va avea următoarele caracteristici: .
- va fi universală. pentru că se vor supune judecăţii toţi oamenii, din toate timpurile şi toate locurile, inclusiv diavolii;
- va fi solemnă şi supremă. deoarece Jndecătorul, Domnul nostru Iisus Hristos reprezintă Autoritatea cea mai mare şi se
va înfăţişa la judecată în mod solemn, impresionaot;
- va fi publică, adică se va face în faţa tuturor; _
- va fi dreaptă, pentru că Judecătorul, Domnul nostru Iisus Hristos, este Insăşi Dreptatea şi Adevărul suprem;
l
- va fi definitivă şi veşnică, adică va încheia planul divinităţii asupra creaţiei sale;
- această judecată va fi Înfricoşătoare: drepţii o vor aştepta cu smerenie, iar cei cu conştiinţa încărcată de păcate grele,
vor fi cuprinşi de frică mare.
La înviere, trupurile vor păstra fiinţa. şi însuşirile avute pe pământ, astfel că între ele va fi deosebire, vor putea fi
identificate şi recunoscnte. Dar trupurile nu vor mai avea semnele bolilor de care au suferit. Vor fi spiritualizate, asemănătoare
cu trupul pe care L-a avut Domnul nostru Iisus Hristos la Înviere. Aceste trupuri vor fi nestricăcioase şi nesupuse schimbării,
bolii şi nu vor mai avea trebuinţe materiale (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă); vor fi nemuritoare şi pline de putere; vor fi în
deplină armonie cu sufletul şi supuse acestuia, adică vor fi înduhovnicite; vor fi cereşti, pline de slavă, uşoare, strălucitoare şi
sensibile (cf. I Cor. 15,40-54).
Trupurile celor păcătoşi vor fi tot nemuritoare şi nestricăcioase, însă sensibilizate spre receptarea durerii şi a
suferinţelor; nu vor cunoaşte slava şi strălucirea drepţilor, ci vor -avea o spiritualitate întunecată, opacă (semn al păcătoşeniei).
Prin urmare, trupurile acestea vor fi în total dezacord cu sufletul lor,' pentru că mustrarea de conştiinţă pentru păcatele săvârşite
le va măcina continuu.
Timpul venirii sfârşitului lumii nu este cunoscut de nimeni altcineva decât Dumnezeu. Totuşi Sfânta Scriptură ne
precizează câteva semne care îl vor precede:
1. Vestirea Evangheliei la toate popoarele: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei in toată lumea, spre
mântuire la toate neamurile şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14) - (Nu înseamnă de aici că Evanghelia va fi acceptată sau
mărturisită de toate popoarele, nici că sfărşitul lumii va veni îndată ce Evanghelia va fi vestită peste tot, ci numai faptul că
Evanghelia va ajunge la toate popoarele, indiferent dacă va fi acceptată sau nu);
2. Ivirea de prooroci mincinoşi, căderea multora de la credinţă şi Înmulţirea fărădelegilor: Pentru că oamenii vor fi
l
iubitori de sine, nemulţumitori, necuvioşi, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi ... cruzi, vânzători ... având Înfăţişarea credinţei
adevărate, dar tăgăduind puterea ei (II Tim. 2, 5);
3. Venirea lui Antihrist: (,,Antichristus" înseamnă duşmanul lui Hristos. Acesta este un trimis al Satanei, spre a combate
Biserica şi lucrarea lui Hristos în lume, care va atrage la rătăcire şi va distruge moral omenirea într-oproporţie înfricoşătoare):
pierzării, potrivnicul ... ce/fără de lege, pe care Domnul Iisus îlva ucide cu duhul gurii Sale ... (II Tes. 2, 3-9);
4. Venirea pe pământ a lui Enoh şi a lui Ilie: aceştia vor predica, dar vor fi răpuşi şi omorâţi de Antihrist şi după trei zile
vor învia (ef. Apoc. 11, 3-11);
5. Catastrofe mari În natură şi În oameni: catastrofele acestea nu se compară cu cele obişnuite, cum au fost totdeauna în
istorie, pentru că se vor înmulţi şi nu vor avea cauze naturale. Vor fi inexplicabile. Asemenea catastrofe sunt foamea,
cutremurele, eclipse, dereglări sau dezastre cosmice, conflicte mondiale fără nici un control;
6. Convenirea poporului evreu: Fiii lui Israel se vor intoarce la credinţă ... iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se
vor apropia cu înfricoşare de Domnul şi bunătatea Lui. (Osea 3, 5);
7. Arătarea pe cer a semnului Fiului Omuluis acesta trebuie să fie Sfânta Cruce, pentru că este semnul biruinţei Lui.
Atunci se va arăta pe cer Semnul Fiului Omului ... şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă
multă. (Mt. 24, 30) etc. .
 [!] De ce crezi. că Dumnezeu nu îngăduie cunoaşterea de către. oameni al momentului mortii şi nici al Judecăţii de Apoi? Ai
00 Imaginează-ţi cum ar fi viaţa omului dacă nu ar exista învierea morţilor, iar moartea ar fi ultima realitate. Discută despre dori să ştii aceste date? Argumentează-ţi opţiunea.
aceasta cu colegii tăi. [!] Formulează mesajul poeziei Pe drumul Crucii mele, de Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.
OOComentează următoarele afirmaţii:
Tinerilor nu ar trebui să li se vorbească despre moarte. Ajută-mă, Stăpâne, Doamne, Aproape de sfârşit, Stăpâne, Precum vedeai atunci pe Maica
Cei mai mulţi dintre creştini nu se gândesc la moarte. Să merg şi eu pe-al crucii drmn, Când chinul este mai amar, Aproape lângă cruce stând,
Oamenii care au o relaţie cu Dumnezeu se tem mai puţin de moarte. Căci largă mi-a fost calea vieţii S-aud şi eu făgăduinţa Să văd şi eu pe lângă mine
Frica de moarte este începutul înţelepciunii. Pe care am mers pân-acum. Rostită către cel tâuăr. Pe păzitorul meu cel sfânt.
Tinerii nu se simt bine atunci când vorbesc despre moarte.

L Moartea este singura certitudine a vieţii.

OOAna1izează poezia de mai jos şi precizează care este responsabilitatea
învierii şi a vieţii veşnice.
o, om! ce mari răspunderi ai,
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea, mereu, spre iad sau rai
pe mulţi o să-i Îndrume.
Ce grijă trebuie să pui,
l
în viata ta în toată,
căci gândul care-I scrii sau spui,
s-a dus ... în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roadă lui,
oamenilor
O,Om
Sf Ioan Iacob Hozevitul
Scrii un cuvânt ... cuvântul scris
e-un leac sau e otravă,
fu vei muri dar lot ce-ai scris,
rămâne-n urmă drum deschis,
spre moarte ~au spre paradis,
spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul tău,
rămâne după tine,
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
faţă de sufletul şi trupul lor În lumina
Când sub a crucii greutate
îmi va slăbi grumazul meu,
Atunci trimite-mi ajutorul,
Să am şi eu ii mângâiere,
Părtaş să fiu la "Cina" Ta,
Precum erai la Răstignire
La despărţirea pământească,
Primeşte-mi pe sărmanul duh,
Ca nu cumva să aibă silă
Ca oarecând lui Chirineu. Cu Tatăl, întru slava Sa. La "vameşii cei din văzduh".
Apoi, mergând la judecată,
să fii prea milostiv atunci,
Trăieşti o viaţă ... viaţa ta, Să nu mă osâudeşti, Stăpâne,
e una, numai una, în focul veşnicelor munci!
oricum ar fi tu nu uita,
cum ţi-o trăieşti vei câştiga,
ori fericire pe vecie,
ori chin pe totdeauna. NOTIŢE ••.•. /09/2009
o
oml ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai,
sau laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai,

l
ori viu ori mort, odată. de har sau de ruşine, mereu o să-i îndrume.

Ai spus o vorbă, vorba ta, Arăţi o cale, calea ta, Deci nu uita .. : I Fii ortodox,
mergând din gură-n gură, în urma ta nu piere, cu grijă şi cu teamă,
va-nveseli sau va-ntrista, e calea bună sau e rea, să laşi în urmă luminos,

L
va curaţi sau va-ntina, va prăbuşi sau va-nălţa, un semn, un gând, un drum frumos,
rodind sămânţa pusă-n ea, vor merge suflete pe ea, căci pentru toate, neîndoios,
de dragoste sau ură. spre cer sau spre durere. odată vei da seamă I

OODezbate împreună cu colegii tăi relaţia om - Dumnezeu din perspectiva fericirii/nefericirii veşnice.
OOCiteşte şi formulează învăţături
Se povesteşte că un calif din Bagdad, ieşind într-o dimineaţă În grădina palatului său, a văzut moartea înaintând cu o
coasă spre el. A alergat în grajd, a luat calul cel mai bun şi a fugit la Mecca, amestecându-se prin mulţime. (Există
convingerea că moartea trebuie să te ia dintr-un anumit loc şi dacă nu te găseşte acolo, nu te mai ia).
Şi cum se plimba el prin mulţime, la Mecca, deodată vede venind spre el, pe deasupra capetelor mulţimii adunate în oraşul
Profetului, aceeaşi moarte, cu coasa în mână, gata să-i reteze capul. Ajungând în dreptul lui, moartea i-a zis cu mirare,
înainte de a-şi împlini datoria: "Azi dimineaţă, când te-am văzut în curtea palatului tău din Bagdad, mă întrebam: cum te voi
lua la ora aceasta din Mecca, de unde aveam ordin să te iau?" (Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte vechîş

Un monah din Munţii Neamţului, fiind mulţi ani păstori la oi, umbla cu oile mănăstirii prin toate poienile din Sihla şi

1 Sihăstria. Mergând cu oile pe munte, a întâlnit un sihastru pe care-I cunoştea şi l-a întrebat: "Spune-mi, părinte, când vafi
sfârşitul lumii?". Cuviosul, oftând din inimă, i-a răspuns: "Părinte Galaction, ştii cândvafi sfârşitul lumii? Când nu va maifi
cărare de la vecin la vecin! Adică atunci când nu va mai fi dragoste şi înţelegere creştinească între fraţi, Între rude, între
creştini, Între popoare. Atunci când nu se vor mai iubi oamenii de loc, cu adevărat vafi sfârşitul lumii. Căci fără iubire şi fără
Dumnezeu, nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ! ". (Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte vechîş

11 6 7
 JNY ĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ Ai putea afla mai mult citind din Sfânta Scfipfurltr"
l
r Un posibil pretext pentru discuţie
, Biserica învaţă că oamenii care au murit cu păcate uşoare nespovedite, sau Reflectează
l
cei care s-au pocăit şi au murit împăcaţi cu Dumnezeu şi cu nădejdea mântuirii,
chiar dacă după judecata particulară au fost trimişi în iad, nu sunt cu totul pierduţi,
ci, prin rugăciuni şi fapte de milostenie făcute pentru sufletele lor, Bunul Dumnezeu
poate să-i ierte pe aceştia şi să-i scoată din chinurile iadului.
După moartea omului, doar trupul lui se întoarce' în pământ, căci sufletul,
• Îngrijirea de sufletul aproapelui este mântuirea comună. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
• Odihneşte, Dumnezeule, pe robul Tău şi-l aşează În Rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii, ca lumină/arii
strălucesc; pe adormitul robul Tău odihneşte-l, trecându-i lui toate greşelile;
Cu sfinţii fă odihnă, Hristoase, sujletelor adormiţilor robilor Tăi, unde nu este -durere, nici Întristare, nici suspin.
l
fiind de la Dumnezeu, se întoarce la EI (Eccl. 12, 7). Acolo, sufletul omului este conştient, păstrându-şi toate însuşirile cu care

a fost înzestrat de Dumnezeu.
La judecata particulară, sentinta pronunţată, adică câştigarea raiului sau alungarea în iad, nu este definitivă, starea
sufletelor putăndu-se schimba, în sensul că cele din iad, prin rugăciunile şi milostenia celor vii, pot fi duse în rai. Acest lucru
este posibil prin faptul că Biserica, Trupul lui Hristos, nu-i cuprinde doar pe cei de pe pământ, ci şi pe cei adormiţi, între
aceştia fiind o neîncetată legătură, Biserica luptătoare rugându-se pentru Biserica triumfătoare şi invers: Că dacă trăim, pentru
Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem (Rom. 14,8).
Rugăciunea Bisericii este cu atât mai mult ascultată de Dumnezeu (Mc. 11,24), întrucât în rugăciunea ei se adaugă şi
mijlocirile sfintilor şi îngerilor din cer, în frunte cu Preasfânta Fecioara Maria.
Practica aceasta a Bisericii se argumentează atât pe dovezi scripturistice, dar şi ale Sfinţilor Părinţi. Astfel, în Vechiul
Testament, citim că Iuda Macabeul hotărăşte să se aducă jertfe pentru iertarea păcatelor iudeilor care au murit în lupta contra
duşmanilor, iar mai înainte de aceasta s-au închinat idolilor (II Mac. 12,43-46). Iar în Noul Testament aflăm că: toale câte veţi
cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi (MI. 21, 22). Sfântul Chiril al leiusalimului (sec. IV) spunea: Noi ne rugăm ... pentru
toţi cei mutaţi mai Înainte de noi, crezând că le esteJoarte de folos sufletelor pentru care se face rugăciunea ... , iar Tertulian'
(sec. II-III), asemenea: Noi facem rugăciuni pentru cei morţi în fiecare an În ziua morţii lor.
Ierurgiile de după înmormântare ' apoi sărutarea mortului, iar la mormânt coIJlUIse acoperă cu un acoperământ care înseamnă că toţi cei morţi în credinţa lui Hristos se află
Grija noastră pentru cei morţi se arată prin rugăciunile şi slujbele rânduite de Biserică pentru pomenirea lor după inmormântare.
Trebuie să pomenim întotdeauna pe cei morţi şi să ne rugăm pentru ei, atât în rugăciunile noastre personale de fiecare zi, cât şi prin
I slujbele şi rânduielile aşezate de Biserică pentru aceasta, la soroacele sau datele rânduite. Soroacele de pomenire şi rugăciune pentru
morţi sunt următoarele:
a) La trei zile după moarte, cănd se face slujbă în cinstea Sfintei Treimi şi în amintirea Învierii-celei de a treia zi a Măntuitotului,
Care S-a făcut pârgă învierii celor adormiţi;
b) La 9 zile după moarte, pentru ca răposatul să se învrednicească de părtăşia CIi. cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al
IX-lea, când Mântuitorul pe cruce a făgăduit tâlharului raiul, pe care ne rugăm ca şi morţii să-I dobândească;
c) La 40 de zile după moarte, în amintirea înălţării la cer a Mântuitorului Hristos, pentru ca sufletul celw adormit să se înalţe şi el
la cer. Se fac apoi pomeniri la 3, 6, 9 luni şi la un an după moarte, în cinstea şi slava Sfintei Treimi şi după obiceiul vechi al creştinilor
care în fiecare an se adunau la mormintele mucenicilor, socotind ziua morţii lor ca ziua de naştere a lor pentru 'viaţa de dincolo. După 7
ani se socoteşte că trupul s-a dezlegat cu totul de cele pământeşti. În rnănăstiri, este obiceiul ca după acest soroc, osemintele să fie
adunate şi să fie depuse în criptă sau osuar. Termenul de 7 ani, când se face ultima pomenire, simbolizează cele 7 zile ale facerii lumii.
Slujba care se face pentru pomenirea şi iertarea morţilor după înmormântare se numeşte parastas, care înseamnă ,,3 se înfăţişa
înaintea cuiva", "a mijloci" - deci este o rugăciune de mijlocire pentru morţi. Ca rânduială de slujbă, parastasul este o prescurtare a slujbei'
îrunonnâritării. Partea principală o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare şi de iertare, citite de preot, urmate apoi de cântarea "Veşnica
pomenire", Parastasul se oficiază în biserică, după slujba Sfintei Liturghii şi apoi se merge la mormânt cu colivă, lumânări şi vin, din care
se toarnă peste monnântul celui răposat (Coliva făcută din mii de boabe de grâu fiert simbolizează unirea tainică dintre toţi membrii
Bisericii. Boabele de grâu înseamnă şi credinţa omului în nemurire şi înviere: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să dea rod
trebuie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa, trupul omenesc se îngroapă şi trebuie să putrezească pentru a învia apoi în
nestricăciune (In. 12,24; I Cor. 15,37 şi 42); Vinul, format din mii de bobiţe simbolizează aceeaşi unitate; Lumănările reprezintă lumina
credinţei şi a faptelor bune de care are nevoie cel răposat pentru a se uni cu Hristos).
l
(Rugăciuni din rânduiala slujbei înmormântării)
Află mai mult
Slujba inmormântării are rânduieli deosebite: una pentru prunci, alta pentru credincioşii laici maturi, alta pentru preoţii de enorie
şi alta pentru călugări. ' .' ,
Dacă pentru pruncii mai mici de 7 ani ritualul înmormântării este mai scurt, la înmnrmântarea credincioşilor maturi el este
complex. Trupul mortului este spălat (ca să fie curat înaintea Dreptulni Judecător), îmbrăcat în haine noi (simbol al faptului că el va învia
în haina nestricăciunii) şi aşezat în sicriu. Pe pieptul mortului se pune o cruce sau O icoană (ca semn al credinţei lui în Hristos), iar lângă
sicriu, în sfeşnice, ard lumânări (lumina dumnezeiască a botezului amintind că sufletul creştinului încă viază). În ziua înmormântării,
preotul face acasă obişnuitul început al slujbei, apoi cel adormit este condus la biserică, sicriul fiind aşezat cu faţa mortului spre răsărit (de
unde va veni Măntuitorul, la sfârşitul lumii).
În biserică se face slujba înmormântării, alcătuită din Catisma a 17-a (psalmul 118), canonul morţilor, Binecuvântările morţilor,
stihirile - idiomele celor opt glasuri, Fericirile, Apostolul şi Evanghelia, după care urmează rugăciunile de dezlegare şi iertare. Se face
l
sub acoperământul şi scutul Lui. La mormânt se pune cruce. '
Inmormântarea preoţilor şi a diaconilor de enorie:
În primul rând, preotul sau diaconul răposat este aşezat pe o rogojină, în semnul smereniei pe care adonnitul a avut-o înaintea
' Stăpânului Hristos. Trupul nu se scaldă, socotindu-se curat, ci se şterge cu un burete muiat fu untdelemn, se îmbracă în hainele preoţeşti
şi după aceea în veşmintele liturgice ale treptei respective. Faţa mortului se acoperă cu un procovăţ nesfinţit, iar pe piept i se pune Sfânta
Evanghelie, ca unul ce a predicat învăţătura Mântuitorului cuprinsă în ea. Fiind dus la biserică, acolo i se face slujba înmonnântării
preoţilor şi a diaconilor de enorie, care este mai lungă şi mai solemnă decât cea pentru credincioşii mireni. Se citesc cinci pericope din
.Apostol şi cinci din Evanghelie, canonul special, rugăciunile de dezlegare, apoi se obişnuieşte ca preoţii să ocolească biserica cu trupul
decedatului, rostindu-se ecteniile pentru morţi. După aceea, trupul se aşază în mormânt,
Slujba înmormântării călugărilor este adaptată situaţiei speciale a vieţii
monahilor. Trupul călugărului decedat nu se spală, ci se şterge cu apă caldă, făcându-se cu
buretele semnul crucii pe frunte, mâini, piept şi picioare (genunchi). Se îmbracă în hainele
călugăreşti, faţa i se înfăşoară cu camilafca, apoi se înfăşoară în mantie. Este aşezat pe
rogojină, ca semn al sărăciei de bună voie. Slujba ieromonahilor se face în naos, iar a
rllonahilor simpli în pronaos, şi este alcătuită din antifoane, cântări diferite, canon,
Fericirile, Apostol, Evanghelie şi rugăciunile de iertare. Obiceiul cel vechi prevedea ca
monahii să nu fie puşi în sicrie, ci aşezaţi direct în pământ, ca semn al dispreţului faţă de
nevoile trupului.
Tot slujbainmormântării monahilor se face şi la inmormântarea arhiereilor, pentru
că şi ei sunt călugări. Arhiereul se îmbracă în veşmintele arhiereşti şi în mâini i se pune
Sfânta Evanghelie, ca unul care Ira predicat pe Hristos.

am
O altă rânduială a slujbei parastasu1ui este panihida, care se oficiază atât în răstimpul dintre moartea şi înmormântarea cuiva, cât
şi după înmormântare, la diferite răstirnpuri de la moarte, iar în mănăstiri se face în fiecare vineri seara sau sâmbătă dimineaţa pentru
pomenirea de obşte a tuturor morţilor. Se mai obişnuieşte să se facă pentru morţi şi .Sărindarul", care înseamnă 40 de pomeniri la 40 de
liturghii consecutive.
~Enumeră câteva dintre reacţiile cele mai obişnuite pe care le provoacă moartea unei persoane dragi.
Biserica Ortodoxă Română îşi cinsteşte eroii neamului în ziua Înălţării Domnului, aceştia fiind pomeniţi ca adevăraţi
mucenici ce s-au jertfit pentru ţară şi credinţa lor. Pentru toti cei adormiţi întru Domnul, Biserica noastră a stabilit zile de
pomenire şi în zilele de sâmbătă numite în popor .sămbetele moşilor" (de toamnă, de iarnă). În zilele de sâmbătă din Postul
'Mare, 'cu exceptia sâmbetei dinaintea Învierii Domnului, Biserica şi creştinii pomenesc pe toţi cei adormiti şi se roagă lui
Dumnezeu pentru a fi milostiv cu ei. Slujbele de pomenire, mgăciunile pentru cei morţi, milosteniile făcute în numele lor fac
parte din datoria fiecărui creştin faţă de înaintaşi şi faţă de cei dragi care au murit şi au nevoie de rugăciunile celor vii de pe I r
~:!:,~,,:,_":,.:'~:'~_':C: ---.--------__--_----__-- ----_------_--- 1 ~Care este rolul pomenirilor şi almi/osteniei făcute pentru cei adormiti?

f
 ~Cât timp crezi că e potrivit să se poarte doliu? Motivează răspunsurile!" TRĂlREA IN"ĂŢĂTURII CREŞTINE
~Citeşte cu atenţie fragmentele din poezia "Moartea lui Fulger" şi identifică aspecte legate de ritualul de înmormântare,
Discută cu profesorul de religie şi colegii tăi despre semnificaţia acestora.

Moartea lui Fulger

(fragmente)
George Coşbuc

Pe piept colac de grâu de-un an,
Şi-n loc de galben buzdugan,
Făclii de ceară ţi -au făcut
r
în dreapta cea fără temut,
Şi-n mâna care poartă scut,
Ţi-au pus un ban.
Cu făclioara pe unde treci, Şi preoţi şirag cădelniţând
Dai zare negrelor poteci Ceteau ectenii de comând
în noaptea negrului pustiu, Şi clopote, şi plâns, şi vai
Un posibil pretext pentru discuţie
Iar banu-i vamă peste râu. Şi-oştenii-n şir, şi pas de crai, r
I
Merinde ai colac de grâu Şi sfetnici şi feciori de crai I
Pe-un drum de veci. Şi nat de rând. I

: Ortodoxia învaţă că viaţa este un dar de la DUmnezeu, ca urmare a iubirii Sale. De

Dar ştiu un lucru mai presus Şi-oricât de amărâţi să fim, : aceea, viaţa umană trebuie preţuită, conservată şi ocrotită, ca expresia cea mai sublimă a

r De toate câte ţi le-am spus:

Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari, cum credem noi
Nu-i bine să ne dezlipim
De Cel ce vieţile le-a dat!
O fi viaţa chin .răbdat,
Dar una ştiu:" ea ni s-a dat
: activităţii creatoare a lui Dumnezeu,
I biologică,
Care ne-a dat viaţă nu doar pentru o existenţă
ci pentru veşnicie. Dumnezeu este singurul Care hotărăşte totul în ce priveşte
: viaţa fţecăruia. De aceea, noi trebuie să respectăm viaţa semenului ca pe propria noastră
I viaţă. Insă, mai mult decât asta,fiecare din noi avem datoria de a evita tot ceea ce ne-ar
Şi mâine nu-sl Ca s-o trăim! : putea primejdui sau distruge propria noastră viaţă.
: Păcatele împotriva vieţii sunt multe, începând cu violenta şi terminând cu eutanasia
~Iată un fragment din rugăciunea pe care o spune preotul În Sfântul Altar când scoate părticele (miri de) pentru toţi cei I sau suicidul.

decedaţi al căror nume este scris pe pomelnicele aduse de credincioşi: I Pentru că tinerii sunt cei mai expuşi acestor factori de degradare a demnităţii umane, este foarte important ca ei să nu
Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale strămoşilor, ale cadă pradă acestor tentaţii, pentru a nu-şi risipi viaţa.
moşilor," ale părinţilor, ale maici/ar, ale fraţi/ar, ale surorilor, ale fiilor şifiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi ale celor dintr-o Violenţa poate fi verbală, adică ţipete, înjurături, sau fizică, prin bătăi, lovituri cauzatoare de răni sau chiar de moarte,"

r seminţie cu noi şi ale tuturor celor care au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor Sfânt locaşului
acestuia, ale miluitorilor şi făcătorilor de bine; ale tuturor celor care s-au ostenit şi-au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei,
arhimandriţi, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi; diaconi, monahi, monahii, slujitori şi dregători; ale fericiţilor patriarhi. ale
ortodocşilor arhierei şi preoţi; ale dreptmăritorilor creştini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălţile,
puţurile, sau războiul i-a secerat şi cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis şifocul i-a ars, sau fiarelor-păsărilorjigăniilor
şi la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; a celor răpiţi fără de veste, ale celor arşi de trăsnete şi ale celor îngheţaţi .
în munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor care au pătimit în zile bune şi în nenorocire, în închisori şi în lagăre;
ale celor pe care i-au ucis calul sau grindina, zăpada, ploaia înmulţită, cărămida şi ţărâna i-au împresurat şi de năpraznă au
căzut; ale celor pe care i-au omorăt băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale ce/ar loviţi de tot felul de aruncare: a fierului,
a lemnului şi a oricărui fel de piatră; ale celor sfârşiţi de chiotultare, de alergare grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu
piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de muşcături înveninate, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea
fiind generată de cele mai multe ori de mânie necontrolabilă. De aceea, Sfânta Scriptură ne îndeamnă la o viaţă liniştită:
Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul (Mt. 5, 5). Violenţa are efecte grave atât asupra trupului, dar şi asupra
psihicului tânărului, acesta putându-şi pierde încet stima de sine sau poate prezenta tulburări de integrare socială:
In faţa violenţei, tinerii au mai multe posibilităţi: fuga, apelarea la autorităţi, ajutorul străin, dar şi propriile puteri. Un
aspect important este încercarea de a evita motivul violenţei, printr-un comportament controlat"şi stăpânire de sine.
Sinuciderea, una ~intre cele mai mari plăgi ale societăţii, se defineşte prin curmarea conştientă şi voluntară, directă şi
arbitrară a propriei vieţi. In afară de nebunie, deznădejdea este cea care duce la sinucidere. Ea înseamnă pierderea increderii în
bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, cauzele fiind necredinţa, mândria, frica şi mai ales lipsa unui duhovnic bun.
Dacă alte păcate Iasă posibilitatea pocăinţei, sinuciderea desfiinţează pentru totdeauna o astfel de posibilitate, cel ce
apelează la ea aruncându-se definitiv în suferinţa veşnică.
Sfânta Scriptură ne oferă exemple care îndeamnă Împotriva sinuciderii: Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise

f sau pământul desfăcându-se i-a înghiţit; şi de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, de parte bărbătească sau
femeiască; şi pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă sau din uitare, însuţi îi pomeneşte "Dumnezeule, Cel ce ştii numele şi
vârsta fiecăruia.
Organizează, împreună cu colegii tăi, o discuţie pe marginea acestei rugăciuni, argumentând necesitatea pomenirii
tuturor celor amintiţi în rugăciune.
uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să
nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici. (Fapte 16,27-28); Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice
ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinui/oare în El. (I In. 3, 15); Să nu ucizi! (leş. 20, 13).
Biseri~a condamnă deci sinuciderea pentru că este crimă împotriva omului, a societăţii şi a lui Dumnezeu, Care ne-a
dăruit viaţa. Impotriva păcatului deznădejdii şi a gândului sinuciderii, Biserica propune rugăciunea stăruitoare, spovedania şi

r ~ Formulează mesajul poeziei următoare:

împărtăşirea cu Sfintele Taine.
Un alt mare păcat este eutanasia, adică metoda de provocare rapidă şi fără durere a unei morţi imediate, pentru
bolnavii incurabili, cu scopul de a le curma suferinţa.
Iubite frăţioare, Citeşte, lăcrimează Adâncă-i taina morţii! Potrivit creştinismului, viaţa este un dar al lui Dumnezeu. Existenţa şi libertatea omului se leagă în primul rând de
Opreşte-te din cale Şi roagă-te în gând, Ah, cât de mult am spus! Dumnezeu, apoi de părinţii săi şi de mediul înconjurător. Hotărârea de a muri nu ne aparţine, deci, nouă, ci Domnului, "Care are

f Când eşti pe-aici trecând,

Şi caută cu jale
La bietul meu mormânt
Eu nu mai am acum
Nici voce, nici cuvânt,
Dar tu citeşte numai
Ce-am scris eu oarecând.
(Slove pe mormânt, de Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ)
Că mult se uşurează
Ţărâna pe mormânt.
Te văd în faţa porţii ...
Dar sunt oprit de sus.
absolută suveranitate asupra vieţii noastre.
Intervenţia cu brutalitate în încetarea vieţii celui suferind, având ca pretext mila sau compătimirea lui, are la bază o
înţelegere strict părnântească a vieţii umane, fiind deci imorală. Mântuitorul Hristos ne-a învăţat că nici cele mai grele suferinţe
nu îndreptăţesc distrugerea vieţii, căci orice clipă a ei, chiar dacă pare fără sens, preţuieşte foarte mult, sub aspectul moral,
Grăbeşte-te, părinte, pentru viaţa de dincolo, putând prilejui creştinului aflat în suferinţă căinţă pentru păcatele sale.
Această rugăminte
Găteşte-te de drum; Dacă" cei ce administrează eutanasia sunt ucigaşi, cei ce-şi dau acordul de a fi eutanasiaţi, dacă sunt în deplinătatea
Să n-o dispreţuieşti,
facultăţilor mintale, sunt sinucigaşi.
Ci adu-ţi des aminte De suflet ia aminte,
Această concepţie este o pervertire a sensului suferinţei. Pierzând sensul transcendent al fiinţei umane, omul modern nu
De mine cât trăieşti! Că vii la rând acum!
mai este capabil să recunoască valoarea inviolabilă a propriei vieţi, ajungând astfel în situaţia de a propune eliberarea de viaţă
ca şi cum ea ar fi un simplu obiect. Adevăratul creştin trebuie să înţeleagă că suferinţa poate duce la smerenie, la pocăinţă, la
curăţare de patimi, adică la luarea crucii şi urmarea lui Hristos, către propria suferinţă şi moarte.
în cazul bolilor incurabile, Biserica recomandă folosirea tuturor mijloacelor în vederea uşurării durerii provocate de
boală: administrarea Sfmtelor Taine, consiliere duhovnicească, rugăciune, tratament medical etc.
Demnitatea omului constă în faptul că el este coroana creaţiei, chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26). Potrivit acestei

[ demnităţi, omul este dator să lupte împotriva patimilor din el,care nu fac altceva decât să degradeze această demnitate.
Din nefericire, ispitele vieţii pun în faţa tinerilor posibilitatea desfrânării, a dezmăţului, a laxismului, a delăsării. Faţă în
faţă cu aceste realităţi, tinerii trebuie să ia atitudine, necedând în faţa plăcerilor pătimaşe, pentru că riscă astfel să devină robii

[ 10 11
 j
I
r-------------------------------------------------------------------------------1
acestora, ruinându-şi atât sănătatea fizică cât şi pe cea şi psihică şi nimicind astfel chipul lui Dumnezeu din fiecare dintre ei. I b) În faţa violenţei, tinerii sunt nevoiţi să răspundă tot prin violenţă. _
I
Dar demnitatea umană este astăzi atacată şi de nenumărate practici făcute în numele ştiinţei, ca de exemplu c!onarea sau
ingineria genetică, ce au scopul de a manipula viaţa umană, şi care nu sunt numai imorale, dar şi de-a dreptul antihristice.
C:lonarea ar anula in~viduali~tea şi s~ecificul persoanei umane, iar ingineri a genetică transformă embrionul uman intr-un
simplu matenal folosit la diferite expenmente.
TânăruI poate şi trebuie să fie atent la toate aceste plăgi ale societăţii, luptând împotriva lor prin rugăciune, sfaturile
I
I
c)
d)
e)
Sinucigaşii nu pot fi pomeniţi la nici un fel de rugăciune. _-'-
Demnitatea omulni constă în faptul că el este "coroana creaţiei".
Creştinismul încearcă să îndepărteze suferinţa din viaţa omului:

[!lScrie primul lucru care îţi vine în minte când auzi cuvintele:
_

'-_
_
r
prietenilor şi mai ales ale dubovnicului, dar şi prin propriile sale puteri şi convingeri. I - sinucidere: '- ......:. -''--_

-------------------------------------------------------------------------------, -eutanasie: _

Reflectează .:
-ucidere: __ ~----------------------------~-----------

• Noi nu suntem stăpănii noştri proprii, ci administratori ai fiinţei noastre. (Artenie al Amasiei)
• Un adolescent, mai ciudat şi mai curios decât alţii, a auzit că cineva s-a spânzurat. Şi ce şi-a propus el rămânând
singur acasă? A legat o frânghie de geam, nu prea sus, şi-a pus-o de gât. A început să tragă, să vadă cum e când te spânzuri.
[!lÎncearcă să aduci argumente creştine unei persoane care ar vrea să recurgă la unul din gesturile enumerate
convinge că viaţa merită să fie trăită.
mai sus pentru a o r
r
Se gândea să meargă cu experienţa până în momentul în care ar fi socotit că devine periculoasă. A început să tragă încet,
încet, apoi tot mai tare şi, la un moment dat, a Început să ţipe Înfricoşat de moarte. Mama, care era în bucătărie, a intrat în
camera lui şi l-a văzut trăgând cu disperare de funia care îi sugruma gâtui.
Mama a luat repede un cUţil,.a tăiat legătura şi
eliberându-l întrebat: "Ce e cu tine?
l-a Ce faci? Ce s-a întâmplat?".
EI i-a răspuns: "Din curiozitate am vrut să văd cum e când te spânzuri, dar n-am vrut să merg până la capăt. La un
moment dat, a apărutcineva în faţa mea cu ofurcă 'defier, pe care o îndrepta către mine în aşa fel Încât să mă străpungă şi eu
eram nevoit să mă retrag. din ce În ce mai mult, ca să mă apăr şi am Început să ţip. Vedeam cum, pe măsură ce mă feream de
furca lui, se strângea laţul în jurul gâtului şi nu mai aveam nici o scăpare. Când ai intrat tu, a dispărut. ". (Mitropolitul
Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte vechiş
[
• Eu n-aş exista dacă Tu n-aifi în mine ... şi n-aş fi, dacă n-aş fi În Tine, Doamne. (Fericitul Augustin)
• Doamne, nu mă duce pe mine în ispită. Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica ta în inima mea. Doamne,
învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi săfac în toate voia ta. Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori,
de draci, de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase ... că binecuvântat eşti în ·veci. Amin. '(Rugăciunea
Sfântului Ioan Gură de Aur) . [!lMai jos sunt enumerate câteva dintre motivele care apar atunci când o persoană recurge la aceste acte (sinucidere, avort,
eutanasie, ucidere). Sugerează căi creştine de rezolvare pentru fiecare în parte.
Nu mi-am văzut părinţii de mulţi ani. An plecat la muncă în străinătate şi acolo au divorţat. Nu mai suport
r
[!la) Enumeră cauzele reale care te-ar putea face să devii violent.
singurătatea.
O iubesc atât de mult, incât nu mai pot trăi fără ea.
M-a abuzat de multe ori când eram mic. Merită să moară pentru asta.
Sunt prea bătrân, prefer să mor decât să mă chinui atât.
f
Şi aşa nu mai are nici o şansă, mai bine îl deconectăm de la aparate.

[!lCre~ că eutanasia este o curmare a suferinţelor sau un început al lor?

[!]De ce crezi că păcatele ce degradează demnitatea omului se înmulţesc aşa de mult în zilele noastre?
b) Ce faci când devii violent? Continuă şirul.
•
•
•
Mă cert cu toată lumea.
Înjur.
Ascult muzică.
[!]Organizează împreună cu colegii tăi dezbateri cu temele:
• "Războiul- violenţă, sinucidere sau patriotism?"
[
• Lovesc cu ce-mi vine la mână. • "Unele descoperiri ştiinţifice - atac direct la demnitatea umană"

[!lComentează următoarele afirmaţii

Cele mai multe jocuri video promovează violenta.
I
1\
NOTIŢE
r
Toate mijloacele mass-media au în prim-plan violenţa şi moartea (sub toate formele: sinucidere,
Violenta se înăbuşă tot cu violenţă,
Copiii ar trebui descurajaţi să urmărească desene animate care promovează violenţa,
Violenta este uneori singura modalitate de a-Ii face dreptate.
ucidere, avort etc.).
r[
Cea mai mare parte a muzicii pe care o ascultă tinerii încurajează violenta,
Nimic nu justifică violenţa,
Mândria duce la violenţă.
Cei mai mulţi dintre adolescenţi sunt violenţi.

[!lUn creştin adevărat are voie să devină violent? Argumentează.

[!lRăspunde, prin Ade~ărat sau Fals, la următoarele afirmaţii:

a) Fiecare persoană în parte este stăpână pe viaţa ei. _

12 13
 JNVĂŢĂTURADECREDINŢĂ
r---------------------------------------------------------------------------,
Interiorul, acoperit peste tot cu armuri din cele mai scumpe, este de un fast şi o bogăţie

l
fabuloase. Este cea mai mare biserică din toata lumea creştină.
Biserica Gesu (a lui Iisus), biserica Sfântul Ignaţiu, Tempietto (micul templu),
un monument circular cu cupolă, pe locul unde se crede ca Sfântul Petru ar fi suferit
martiriul, domul din Florenţa, bisericile Santa Croce (Sfânta Cruce), San Lorenzo şi
Santo Spirito (Sfântul Duh) din Florenta, bisericile Santa Croce, San-Salvatore, San

l r
I
I
Un posibil pretext pentru discup~
Giorgio Maggiore (Sfântul Gheorghe Mare), Santa Maria dei Miracoli din Veneţia, .
templul lui Malatesta din Rimini (fosta biserică San Francesco, transformată
mausoleu al artiştilor şi al erudiţilor timpului), biserica Santa Maria della Grazie din .
Milano, unde se află şi vestita Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinei, sunt toate
în

Biserica fif Petru, Roma

I monumente renascentiste.

l
I Odaiă cu pătrunderea şi dezvoltarea creştinismului în Europa, s-a născut arta creştină care, nu numai că a contribuit la
I
Din Franţa, amintim Saint-Louis din Versailles şi catedrala La Rochelle. În Germania, Sfântul Mihail din Munchen, în
crearea marilor stiluri şi monumente creştine, dar constituie şi o adevărată mărturie despre.frumuseţea lui Dumnezeu.
I Anglia, Sfântul Paul din Londra, în Spania, biserica Sfântului Ignaţiu de Loyola, Notre Dame del Pilar din Saragosa, biserica
I Monumente reprezentative ale stilului bizantin
I Seminarului din Salamanca, catedrala din Grenada, în Portugalia, biserica Sfântul Vicenţiu din Lisabona.
I Stilul bizantin este arta oficială a Ortodoxiei.
I
Din secolul al XVIII-lea, stilul Renaşterii a fost importat şi în Răsărit, în Rusia, de meşterii şi artiştii apuseni aduşi de
Cel mai celebru monwnent al arhitecturii bizantine este biserica Sfânta Sofia
I Petru cel Mare. Amintim aici frumoasa catedrală a Sfântului Isaac din Sankt Petersburg, clădită între.1819-1858.
I din Constantinopol, construită de marele împărat Justinian. Ea e zidită în locul vechii
I
I bazilici Sfânta Sofia, construită de împăratul Constantin cel Mare în secolul al IV-lea
I
I
şi arsă în 532. Se deosebeşte prin marea cupolă, O adevărată minune prin *
I dimensiunile sale, care este încadrată la rândul ei de două semicupole şi şase cupole În ţara noastră, locaşurile creştine de cult au început să se construiască încă din secolul al IV-lea, predominant în diferite
I
I mai mici. În 1453, când Constantinopolul cade în mâna turcilor, biserica devine forme ale stilului bizantin.
moschee turcească. 1 se va adăuga minarete în cele patru colţuri ale bisericii şi

t semilună pe cupolă. Restaurată în 1847, azi este muzeu istoric.

Nea Baziliki (Noua Biserică) din Constantinopol, zidită de împăratul Vasile
Macedon în a doua jumătate a secolului al IX-lea, ca replică a SfinteiSofia, a devenit
Biserica Sfânta Sofia, Constantinopol
Monumente reprezentatlve din Ţara Românească
În Ţara Românească, stilul oficial de artă al Bisericii a fost la început cel bizantino-
constantinopolitan.
modelul construcţiilor de mai târziu, stabilind defmitiv planul clasic al bisericii bizantine. Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş este cea mai veche biserică românească
Alte monumente importante ale arhitecturii bizantine sunt: Bisericile Sfinţilor Serghie şi Vach, a Sfinţilor Apostoli, a păstrată în forma originală până azi şi monumentul cel mai de valoare al artei bizantine din
ţara noastră, Construită în epoca întemeierii Ţării Româneşti (înainte de anul 1352), reprezintă
r Sfintei Irina, din Constantinopol, secolul al VI-lea, Sfântul Gbeorghe şi Sfântul Dimitrie, din Tesalonic. .,
În Italia, capodopera artei bizantine este biserica Sfântului Marcu din Veneţia, din secolele X-XI, care reproduce planul stilul bizantino-constantinopolitan, fiinţând ca paraclis al Curţii Domneşti de la Argeş, Vodiţa
şi mozaicurile bisericii dispărute a Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. şi Tismana, au fost zidite de călugărul Nicodim, Cozia, este cea mai importantă şi mai bine
Monumente reprezentative ale stilulni romanic păstrată, Brădet şi Cotrneana, ctitorii ale lui Mircea cel Bătrân, mănăstirea Dealu, de lângă

1
Stilul Romanie a luat naştere în epoca lui Carol cel Mare (secolele ViII-IX) Târgovişte, zidită de Radu cel Mare în jurul anului 1500 şi vestita biserică a Mănăstirii Curtea
cele mai reprezentative construcţii de acest gen fiind: Biserica Palatului lui Carol de Argeş, zidită de Neagoe Basarab între 1512-1517 pe locul vechii catedrale mitropolitane a
cel Mare din Aachen, construită în 805; biserica principală a Mănăstirii Saint ţării, biserica Mănăstirii Snagov, ce reprezintă un monument de tip atonit, sunt alte
Etienne din Caen, nordul Franţei, din secolul al XI-lea; biserica Notre-Dame-de- .. monumentereligioase ale Tării Româneşti.
Domes, Avignon, din secolul al XII-lea; biserica Saint Germain din În secolul al XVI-lea se dezvoltă stilul vechi romănesc sau stilul muntenesc.
Toulouse; catedrala din Winchester; capela Sfântul Ioan a turnului din Londra; Monumente reprezentative în stil vechi românesc sunt biserica Curtea Veche şi Mănăstirea

t biserica Sfântul Iacob (Santiago) din Compostella, Spania, unul din cele mai vestite
centre de pelerinaj din Apus în Evul Mediu, unde se pretindea că se adăpostesc
moaştele Sfântului Iacob cel Mare; biserica Sfântul Ambrozie (Sant Ambrogio) din
Mihai-Vodă, din Bucureşti, ctitorie a lui Mihai Viteazul.
Din bisericile din secolul al XVII-lea, construite sub domnia lui Matei Basarab (1632 -
1653), amintim: biserica Mănăstirii Amota, biserica fostei Mănăstiri Strehaia, Plumbuita,
Mănăstirea Curtea de Argeş

de lângă Bucureşti, biserica

fi Milano, ce face trecerea spre stilul gotic prin clopotniţa izolată şi absenţa cupolei;
catedralele din Bonn, Worms, Speyer şi Mainz, din Germania.
Monumente reprezentative ale stilului gotic
Stilul gotic a apărut ca o direcţie regională romanică în Franţa şi s-a maturizat în
Catedrala din Worms, Gennonia Mănăstirii Polovragi, biserica Mitropoliei din Bucureşti.
Stilul brâncovenesc înfloreşte sub domnia lui Constantin Brâncoveanu

Mănăstirea Antim din Bucureşti, ctitorie a lui Antim Ivireanul.

(1688-1714), având ca reprezentanţi:
brâncovenesc de la Mogoşoaia, biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, biserica Mănăstirii Govora, Mănăstirea Hurezi,
Palatul

Germania ("stilul Germanie"),

fi În Franţa, sunt reprezentative vestita catedrală Notre Dame din Paris, construită între
anii 1163 - 1245' şi refăcută în secolul al XIV-lea, catedrala din Chartres, La Sainte Chapelle
din Paris, construita de Ludovic cel Sfânt în secolul al Xlll-lea, catedrala din Reims, a
încoronării regilor Franţei, construită în secolele Xill-XIV, vestită prin decorul ei sculptural,
'cu cea mai impunătoare faţadă din toata arta gotică, fiind o adevărată dantelă de piatră, de
statui şi motive ornamentale, biserica Mănăstirii Saint-Quen din Rouen, catedrala din
Amiens, socotită O Capodoperă a stilului gotic şi una din cele mai mari biserici din lume,
catedrala din Lyon, cu cele mai frumoase' turnuri de tip oriental din Evul Mediu, Catedrala Notre Dame, Paris
În Germania, cea mai desăvârşită realizare a stilului gotic este catedrala din Cologne,'
Koln, din secolul al XIII-lea, vestită prin dimensiunile, armonia şi proporţiile construcţiei, bogăţia şi varietatea decorului
statuar din piatră. Alte catedrale sunt cele din Leipzig, Erfurt, Niimberg.
Alte biserici gotice europene: catedrala din Bruxelles, catedralele din Anvers şi Bruges, din Belgia, Lausarme, din
Elveţia, Riga, din Letonia, Uppsala, din Suedia, Praga şi Ulm din Austria.
I Monumente reprezentative ale stilului renascentist
I Ca număr, construcţiile religioase ale artei Renaşterii sunt mai puţine decât cele romanice şi goiice. Cele mai celebre
I mănăstiri Voroneţ (1488), Precista din Bacău, Sfântul Nicolae din Dorohoi, Popăuţi, Mănăstirea Neamţ (1497), Mănăstirea
monumente ale' acestui stil sunt în Italia.
Monumente reprezentative din Moldova
Cele mai vechi biserici moldovene de zid ajunse până la noi sunt din epoca
întemeierii Moldovei (mijlocul secolului al XIV-lea): Sfântul Nicolae din Rădăuţi,
ctitorie a lui Bogdan Întemeietorul, din 1359, sinteză a celor trei stiluri ce concurează
în Moldova, romanic, gotic şi bizantin; Sfânta Treime din Siret, ce reprezintă prototipul
bisericilor de mai târziu; Mănăstirea Capriana, din secolul al XV -lea; Mănăstirea
Bistriţa, închinată Schimbării la Faţă, ridicată şi înzestrată de Alexandru cel Bun în
1402, care a şi fost înmormântat aici, împreună cu soţia sa, Doamna Ana; Biserica
Mirăuţi, cu hramul Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruinţă, construită cel mai
probabil în timpul lui Petru Muşat, ce a fost prima mitropolie a Moldovei, unde
Alexandru cel. Bun a adus prima dată moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea
Aibă.
În epoca lui Ştefan cel Mare se formează stilul moldovenesc. Prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare este Putna (refăcută
fundamental în secolele XVII şi XVIII), gropuiţă a marelui voievod şi a familiei sale, Alte biserici ştefaniene: Borzeşti,
Cotnari, Arbore (ctitoria lui Arbore din 1502-1503), biserica Sfântul Ilie din Iţcani, biserica Sfântul Gheorghe a fostei

1
I
I
Monumentul reprezentativ este marea biserică a Sfântului Petru din Roma, construită în secolul al IV-lea şi demolată în Dobrovăţ (1504), Iaşi, este ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare,
I
Ctitoriile lui Petru Rareş: biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Probota (1530), biserica Mănăstirii Humor (1530),
I secolul al XV-lea. Are planul unei cruci cu braţe egale, înscrisă într-un pătrat şi încoronată de o cupolă gigantică cu diametrul
I Biserica Bunavestire a MănăstiriiMoldoviţa (1532), Sfântul Dimitrie din Suceava, Suceviţa, monumente unice în întreaga artă
I de 42 m şi înălţimea de 52 m. Braţele crucii se termină în abside, iar între ele se ridică patru cupole mai mici şi mai scunde.
I bisericească din Răsărit
~--------------------------------------------------------------------~---------- ----------------------------------~-------_.~--------------------------------
1 14 15
r------------------------------------------------------------------------------
Monumentele arhitecturii religioase din secolul al XVII-lea sunt: Dragomirna (ctitorie a mitropolitului Anastasie ,,Monumente reprezentative de artă religioasă din zona în care locuiesc"
Crimca, 1609), Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi (ctitoria lui Vasile Lupu, din 1639). "Monumente reprezentative de artă religioasă din Europa"
Biserici în stil moldovenesc cu diferite influenţe: GaJata (1584), din Iaşi, Aroneanu (1594), Bamovschi, din Iaşi (1624), "Monumente rejirezentative de artă religioasă din Franţa"
Secu (1602), din judeţul Neamţ, ce au suferit influenţe munteneşti. Influenţe apusene în stilul moldovenesc au dus la ,,Muntele Athos - cel mai vestit .centru de viaţă duhovnicească şi cultură din Răsăritul ortodox" etc.
construirea bisericilor: biserica Ta1palari din Iaşi, Sfântu1 Gheorghe (vechea catedrală mitropolitană), Iaşi (1761); influenţe
neoclasice răsăritene au dat naştere bisericilor Rotunda din Leţcani (1793), Sfântul Spiridon şi Frumoasa (Iaşi), considerat Portofoliul poate cuprinde:

l
ultimul monument de seamă al arhitecturii moldoveneşti. - liste cu numele bisericilor care sunt monumente de artă, pe zone;
- imagini cu aceste biserici (detalii);
Monumente reprezentative din Transilvania - date din istoria acestor monumente de artă (stil arhitectural, an ,pictor, arhitect, ctitori, costuri, minuni legate de ... ,
în Transilvania nu s-a putut dezvolta o arhitectură ortodoxă în aceeaşi măsură ca în Ţara fapt divers);
Românească şi Moldova. Reprezentative pentru această zonă a ţării sunt bisericile de lemn, foarte - descrieri artistice, ziaristi ce, tehnice;
numeroase în Maramureş şi Crişana. 'Biserica de lemn de la Ieud este cea mai veche biserică de lemn - desene proprii cu aceste monumente;
din lume (1364) şi a fost incIusă de UNESCO pe lista monumentelor de valoare istorică. - fotografii cu excursionişti alături de aceste monumente;
Din secolele XVII - XVIII s-au păstrat: Biserica din Vale de la Ieud, biserica Sfinţilor Arhangheli. - gânduri, păreri, versuri, rugăciuni etc.
de la Surdeşti, Fildul de Sus, biserica Mănăstirii Bârsana.
Alte biserici transilvănene sunt: Biserica Streisângeorgiu, care este cel mai vechi monument
datat şi păstrat de pe teritoriul ţării noastre până azi, biserica Sfântul Nicolae din Densuş, din Câmpia
Haţegului, este construită din blocuri de piatră care provin de la edificiile cetăţii Ulpia Traiana NOTIŢE
Sarmisegetuza; mănăstirea Prislop zidită în secolul al XIV-lea de călugărul Nicodim şi ucenicii lui din
Ţara Românească.
Catedrala Catolică de la Alba Iulia este unul din momentele artei romantice în Transilvania. Mănăstirea Bârsana
Biserica Neagră din Braşov este cel mai reprezentativ monument de arhitectură gotică din
România datând din secolele XIV -XV. Cunoscută iniţial sub numele de Biserica Stanta Maria, clădirea a fost parţial distrusă
după marele incendiu din 1689, când a primit numele actual. În clopotuiţă, se află cel mai mare c1opoi din spaţiul românesc, un
J \
clopot din bronz care cântăreşte 6 tone. Biserica Neagră este cunoscută şi pentru marea sa orgă având peste 4.000 de tuburi,
fiind una din cele mai mari din Europa de Sud-Est.
Toate aceste monumente ale artei religioase europene şi româneşti, datorită valorilor materiale şi spirituale, fac parte din J
patrimoniul artistic religios universal, fiind ocrotite prin lege şi având rolul de a ne descoperi frumuseţea divină spre care
tindem.
l
11
• Arta este calea noastră spre cunoaşterea lui Dumnezeu. (Lucian Blaga) .
• Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plăsmuit miazănoaptea şi marea şi toate, pe care nu le-poate încăpea cerul şi
pământul şi ai voit a avea Ţie Biserică pe pământ, spre lauda cea de-a pururi a preasfântului Tău nume, cu umilinţă căzând,
rugăm atotbunătatea Ta, binecuvintează temelia bisericii acesteia şi toată zidirea ei şi cu puterea Ta Întăreşte-o şi fă-o
neclintită şi nesurpată Întru slava Ta. Amin. (fragment din Rugăciunea care se citeşte la temelia unei noi biserici)

~Aminteşte-ţi câteva însuşiri ale principalelor stiluri arhitecturale.

~ Ce sentimente crezi că i-au Însufleţit pe arhitecţii cărora li se datorează monumente reprezentative de artă religioasă?

~Comentează afirmaţiile:
Ce altceva e arta decât o schimbare la faţă pe muntele Taborului? Cu rădăcini în spaţiu şi timp, ea năzuie să înfrângă
spaţiul şi timpul. (Nichifor Crainic)
Arta e Vechiul Testament al frumosului, pregăteşte, anunţă, aşteaptă. (Serghei Bulgakov) .

00 Care crezi că este rolul monumentelor de artă religioasă pentru om şi pentru societate?

~ Realizează, împreună cu colegii tăi, portofolii legate de tema studiată. Titluri posibile:
f !
16 17
1 (
 SPIRITUAliTATE ŞI VIAŢA" CREŞTINĂ
r---------------------------------------------------------------------------
I
I Clasificare
: L După asprimea lui, postul poate fi:
., t ' , : I • • I M l ': f ' ' I ~ .::.. ;~~ !M': I :, • I I ~ r: ,~_':' I _ ; r~, : Postul total sau ajunarea - presupune abţinerea totală de la orice fel de mâricare şi băutură, o zi sau mai multe zile.
I Moise, pe muntele S~~ai ş! Mântuitorul înainte de a începe activitatea de propovăduire, au postit patruzeci de zile, durată greu
de egalat de oamenn obişnuiţi. Acest post făcut necugetat pune viaţa omului în pericol şi Biserica recomandă evitarea
exceselor şi exagerărilor, deoarece riscarea vieţii nu poate fi pe placul lui Dumnezeu;

l r Un posibil pretext pentru discuţie' Postul aspru - permite consumarea de hrană uscată: pâine, fructe, legume şi 'apă; un astfel de post a practicat Sfântul
IOan Botezătorul în valea Iordanului;
Postul obişnuit - admite consumul mâncărurilor gătite, la orele de masă obişnuite, dar în cantiiate mai puţină şi numai de
origine vegetală; ..
Una dintre practicile spiritualităţii ortodoxe este asceza. Din
punct de vedere creştin, asceza este un exerciţiu făcut în mod conştient I Postul uşor (cu dezlegare) - este practicat în zilele de sărbătoare din timpul unui post, fiind permisă consumarea de
şi sistematic, pentru desprinderea de patimi şi dobândirea virtuţilor, În , peşte, ulei şi vin; aceste zile sunt menţionate în calendarul creştin-ortodox.

f general, asceza se manifestă În trei feluri: prin exercijii fizice, care au

scopul de a stăpâni trupul,· eliminarea încliiiii!illbf spre r[ii m:iD.....
i
I

cultivarea virtuţilor şi prin exercitarea tuturor puterilor psiho-fizice ~.
pentru a ajungeta contemplarea lui Dumnezeu. Asceza presupune atât
efort spiritual, cât şi fizic, căci ambele părţi ale fiinţei noastre suspină
! s
~-----------~
Părintele Cleopa şi părintele Paisie Olaru,
f după mântuire. Ea priveşte paza minţii şi a inimii, căci cugetul inimii·
omului se pleacă la rău din tinereţi le lui (Fac. 8, 21), voinţa de a lupta şi
mari duhovnici ai Ortodoxiei
de a birui gândurile şi sentimentele rele. Principalele căi ascetice sunt rugăciunea, postul şi milostenia.
Rugăciunea este intrarea omului în legătură cu Dumnezeu, vorbirea sufletului cu El. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea
este ridicarea om~lui cu mintea, cu inima, cu credinţa şi cu vocea la Dumnezeu, pentru a-L preamări, a-I mulţumi şi a cere de
la EI toate I~crunle de care avem nevoie pe .plan sp~tu~.1 şi fi:!c, ştiind că EI ne a~de şi. ne ~j~tă.~rugăciune,
adresează direct lui Dumnezeu, ca unui Părinte Căruia 11 destăinuie problemele, gandunle ŞI simţămintele sale. Rugăciunea
~ a firii omeneşti, care simte nevoia să comunice cu Făcătorul ei..Ea este cea mai însemnată
I
II. După lungimea lui, postul poate fi:
Postul de o zi - miercuri şi vineri, în fiecare săptămână. Se posteşte miercuri, în semn de întristare pentru creştini pentru
i că în această zi a fost vândut Domnul nostru Iisus Hristos de către Iuda. Vineri se posteşte în amintirea patimilor Domnului.
! Tot posturi de o zi, dar speciale, sunt şi zilele de: 5 ianuarie Jajunul Bobotezei), 29 august (Tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul) şi 14 septembrie (Ziua înălţării Sfintei Cruci). In zilele de miercuri şi vineri nn se posteşte atunci când, în
calendar, în dreptul lor, scrie cuvântul ,,harţi" (bucurie).
Posturile de mai multe zile" au fost instituite de Biserică şi sunt în număr de patru:
I.Postul Sfintelor Paşti (Postul Mare) - nu are dată fixă. Este cel mai lung şi mai restrictiv post; ţine şapte săptămâni şi
!,'fe dezlegare la peşte şi vin de Buna Vestire (25 martie) şi de Florii. Prin acest post creştinii se pregătesc să întâmpine ziua
Invierii Domnului în curăţenie trupească şi sufletească. .
2. Postul Crăciunului (15 noiembrie - 25 decembrie) - este postul prin care creştinii întâmpină Naşterea Domnului.
creştinul 1 §!l.
3.Postul Sfinţilor Apostoli - variază ca durată Între 3 şi 14 zile, în funcţie de data Sfintele Paşti şi se termină la 29 iunie.
Prin acest post creştinii comemorează moartea mucenicească a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
4. Postul Sfintei Marii (1 - 15 august) - este închinat Adorrnirii Maicii Domnului.

[
: dintre lucrările omeneşti, fiindcă prin rugăciune, duhul omului intră în Împărtăşire nemijlocită cu Duhiillui Duninezeu.
: Rugăciunea nu e o necesitate a lui Dumnezeu, căci EI nu are trebuinţă de rugăciunea noastră. Dar El vrea să vadă din III. În funcţie de numărul de credincioşi care postesc În acelaşi timp, postul poate fi: post general (toată Biserica),
: partea noastră s~e a ne mântui. De aceea, chiar dacă Dumnezeu ştie ce nevoi are fiecare om, rugăciunea tot post regional sau local (o regiune, localitate, eparhie). Acest fel de post este fixat de conducerea Bisericii în caz de calamităţi
I este necesară, pentru că prin ea conlucrăm de fapt cu EI la mântuire, înălţându-ne la Dumnezeu şi făcându-ne vas al milei şi sau doliu în memoria unei mari personalităţi. Postul poate fi şi particular sau individual, .când este ţinut de unii credincioşi în
: harului Său. orice perioadă a anului, pentru nevoile lor proprii.
Creştinismul acordă o mare importanţă postului, ca mijloc de progres spiritual, ca semn de respect şi ca jertfă adusă lui

r
: Pentru ca rugăciunile noastre să fie primite de Dumnezeu, trebuie întrunite câteva condiţii. în primul rând, noi trebuie să
I avem o credinţă sinceră, adevărată: Toate câte cereti, rugându-vă, să credeti că le-ati primit şi le veti avea (Mc. II, 24). De Dumnezeu, Prin post se biruie răul, se luminează sufletul şi omul se apropie mai mult de Dumnezeu, Postul este şi un mijloc
asemenea, păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este 'plăcut înaintea Lui sunt condiţii pentru păstrarea sănătăţii organismului. Postul practicat numai din raţiuni medicale (regim alimentar) nu are valoare spirituală.
Milostenia . '
indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Nu În ultimul rând, stăruinţa în rugăciune este foarte
!zvorâtll din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, milostenia constă în ajutorarea materială 'şi spirituală a celor aflaţi în
importantă, căci Dumnezeu doreşte o jertfi din partea noastră: Rugaţi-vă neîncetat! (l Tes. 5, 17).
nevoi. In Noul Testament, Mântuitorul garantează mila divină pentru cei care fac dovada milosteniei: Fericiţi cei milostivi, că

[
Porunca rugăciunii se regăseşte în tot cuprinsul Sfintei Scripturi; Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către
Dânsul cât El este aproape de voi (Is. 55, 6); Faceţi În toată vremea. În Duhul, tot jelui de rugăciuni şi de cereri. şi Întru aceia se vor milui (MI. 5, 7).
Prin milostenie, inima noastră devine o adevărată jertfă adusă lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să socotim milostenia ca pe
aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii (Ef. 6, 18); Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intrati În
ispită (Mt. 26, 41); cereţi şi veti primi, ca bucuria voastră săfie deplină (In. 16,24). . o povară, ci ca pe un dar, pentru că prin milostenie dobândim mai mult decât am dat.
Milostenia este bună şi bineplăcută cerului dacă e făcută în numele Domnului, nn din interes, pentru vreun folos
Omul nu ştie niciodată ce îi este cu adevărat de folos pentru mântuire. De aceea, trebuie să lase totdeauna judecata şi
personal sau pentru recunoştinţă de la oameni (Le, 14, 12-14). Milostenia cu adevărat creştină trebuie să izvorască dintr-o
hotărârea finală pe seama lui Dumnezeu. Aşa că, dacă El nu ne îndeplineşte o cerere, să avem credinţă în hotărârea Sa, fiind

f siguri că lucrul cerut de noi fie nu ne era de folos mântuirii, fie chiar ne putea vătăma. Însuşi Mântuitorul Hristos, rugându-Se iubire sinceră faţă de aproapele şi să fie făcută cu discreţie, nu într-un duh de mândrie (MI. 6,2-4).
Prin milostenie ne asemănăm lui Dumnezeu, Cel numit mult-milostiv (ps. 85, 14) şi ÎI urmăm pe Fiul Său Iisus Hristos,
Tatălui să-L ferească de pătimiri, a adăugat: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să
se facă (Lc. 22, 42). I a Cărui învăţătură, activitate şi viaţă întreagă a însemnat o revărsare a bunătăţii, milei şi dragostei Sale faţă de noi, oamenii.
Faptele milosteniei trupeşti sunt: hrânirea celui flămând; adăparea celui însetat; îmbrăcarea celui gol; cercetarea celui
Postul creştin este unul dintre mijloacele prin care credincioşii dobândesc treptat virtuţi: cumpătare, răbdare, bunătate,
aflat în necazuri şi nevoi; cercetarea celui bolnav; găzduirea călătorilor; îngroparea celor pe care nu are cine. să-i îngroape sau a
cură tie trupească şi sufletească. Postul presupune un exerciţiu complex şi foarte eficient de educare a voinţei. Cine posteşte
trebuie să se abţină, să se înfrâneze de bunăvoie de la hrănirea trupului cu anumite mâncăruri şi băuturi, numite În limbaj săracilor.
Aceste fapte de milostenie le întâlnim în Sfintele Evanghelii: Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniti,
popular "de frupt" sau "de dulce" şi de la întunecarea sufletului cu gânduri şi fapte rele. Scopul postului este curăţirea de
\ .. binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la Întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat
păcate şi vieţuirea după poruncile dumnezeieşti.
să mănânc; Însetat amfost şi Mi-ali dat să beau; străin amjost şi Msaţi primit.Gol am fost şi M-aji Îmbrăcat; bolnav am fost
Postul creştin nu este numai un simpln exerciţiu de stăpânire a poftelor aducătoare de păcate. Acesta are în centrul său
şi M-aţi cercetat; În temniţă am jost şi ali venit la Mine (MI. 25, 34-36).
pe Domnul nostru Iisus Hristos, deoarece Lui Îi este închinat. Creştinul posteşte pentru Hristos, ca împreună cu Hristos să
rămână şi în viaţa pământească şi în cea de dincolo de moarte. P~'P1'tic. -......menirea de a înălţaspiritual pe tot omul care Faptele milosteniei sufleteşti sunt: întoarcerea celor rătăciţi pe calea adevărului şi a celor păcătoşi la virtute, căci: dacă
: vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va Întoarce cineva, să ştie că cel ce a Întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui Îşi va mântui
prin post aduce jertfă de laudă şi mulţumire Mântuitorului. Postul este arma creştinului împotriva ispitelor trupeşti şi sufleteşti,
: sufletul din moarte şi va acoperi multime de păcate (lac. 5, 19-20); învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi; sfătuirea celor ce
este mijlocul de întărire a credinţei, de exersare a milosteniei şi de dobândire a smereniei creştine.
I au nevoie de un sfat: îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la sujlet,
El trebuie unit cu rugăciunea şi milostenia, deoarece prin rugăciune şi milostenie hrănim şi întărim sufletul nostru cu
: sprijiniti pe cei neputinctoşi, fiti indelung-răbdători faţă de toţi (1 Tes. 5, 11,15); rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele
iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele. în timpul postului, creştinul se roagă mai mult şi mai intens lui Dnmnezeu pentru
: nostru: mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului (lac. 5, 16); mângâierea celor Întristaţi: îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet,
iertarea păcatelor, pentru d.?bândirea virtuţilor, pentru sănătate şi linişte sufletească. Postul fără milostenie (trupească sau
I sprijiniti pe cei neputincioşi (1 Tes. 5, 14); răsplătirea răului cu bine, nerăzbunarea pentru răul făcut de alţii: Iubiţi pe vrăjmaşii
sufletească) nu are valoare. Insuşi Mântuitorul a practicat postul şi a subliniat valoarea şi puterea postului unită cu rugăciunea.
; voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc
I Sfânta Scnptură ne spune că după scoaterea demonilor dintr-un bolnav, Domnul nostru Iisus Hristos a spus Apostolilor: Acest
I : (Mt. 5,44); iertarea celor ce ne greşesc de şaptezeci de ori câte şapte (MI. 18,22).
I neam de demoni, nu iese decât cu post şi rugăciune (Mc. 9,29). L _
I
I
U~ând învăţăturii Mântuitorului, an practicat postul şi rugăciunea şi Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, călugării, creştinii
I cu o vieţuire exemplară. Postul s-a menţinut în Biserică până astăzi, fiind Un principal mijloc de purificare sufletească şi
I
I trupească. Postul creştin poate fi analizat după mai multe criterii:
I________________________________________________________________________________ i

18 19
r 1.
-- _" .-" '--p,o"""- Nasule, dorind tu foarte Voi urechilor "cucoane" Braţelor, fiind voi slugă
Ai putea afla mai mult citind din SfânţJi SCÎ'Îpfuţ~e De mirosurile bune, Răsfăţate-n vorbe moi, La aceste trecătoare,
Gustă şi miros de moarte,
Ca să iei înţelepciune!
Să vă sune la timpane
Gustul trâmbiţei de-apoi!'
înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurarel
l
Iar voi, râvnind, picioare,
Numai calea cea răzleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă! (Către organele trupului meu, f
de Si. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ)

1
~Analizează versetul biblic şi schema, apoi completeaz-o cu alte cerinţe care pot dovedi că eşti stăpân pe tine, pe dorinţele,
instinctele şi patimile tale.
Proces de conştiinţă: I Dacă voieşte cineva săvină după Mine [:»], să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie. (Luca 9, 23) f
- Eu postesc? Când şi cum?
- Îmi vine greu să postesc? De ce? 1·
- Cum aş putea să găsesc o motivaţie pentru a posti? t
MAREA VALOARE
- Consider necesar postul pentru mine, sau nu?
A ÎNFRÂNĂRII - PRACTICAREA EI

S:ĂP~l-\~=n
În viaţa creştină, asceza Înseamnă răspuns liber şi conştient la chemarea şi iubirea jertfitoare a lui Hristos, şi nu' FĂRĂ ÎNTRERUPERE
respectarea unor reguli formale şi constrângătoare. (Gheorghe Popa) .

Cuviosul Damian a trăit În Mănăstirea Peşterilor din Kiev. EI a devenit în scurt timp un fidel imitator al vieţii îngereşti
a duhovnicului său. Cu toate că se străduia să-şi ascundă lucrarea sa duhovnicească, ea a fost totuşi observată de cei din
jurul său. Cuviosul nu dormea aproape deloc. Zilele şi nopţile şi le petrecea În priveghere şi rugăciune neîncetată. Studiind INSTINCTELE DORINŢELE ŞI
sfintele scrieri patristice se dăruia postului şi cumpătării. A cerut binecuvântarea de la duhovnicul său să nu guste nimic (FOAMEA, SETEA)! CAPRICIILE!
altceva decât un pic de pâine şi apă. Această regulă a respectat-o până la sfârşitul vieţii sale. De aceea şi Bunul Dumnezeu,
care ne-a Învăţat că neamul demonilor nu se alungă decât prin post şi rugăciune, a răsplătit străduinţele cuviosului, .cu
harisma vindecării bolnavilor şi a alungării demonilor, De aceea ori de câte ori se înfăţişa la mănăstire Vreun om bolnav,
stareţul îl chema la sine pe fericitul Damian spre a se ruga pentru cel În suferinţă. Prin harul lui Dumnezeu cu toţii se
ÎNVAŢĂ sĂ FII
HARNIC!
FII STĂPÂN PE
LIMBA TA 1
1
vindecau şi plecau sănătoşi şi bucuroşi. (din Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev)

Viaţa Sfintei Maria Egipteanca:

Aceasta ·a fost din Egipt. Încă de la vârsta de 12 ani, s-a despărţit de casa părintească şi a mers în Alexandria. Era f
tânără şi frumoasă şi a căzut Într-o desfrânare fără saţiu, încât s-a făCUI ademenitoare multor suflete de băi-baţi tineri şi
~!'1ai poate creştinul din ziua de astăzi să fie un practicant al ascezei? Argumentează .
. bătrâni, cu desfătările pierzaniei desfrânării. Deci, petrecând ea şaptesprezece
părându-i-se
pocăinţa, de nevoinţă peste fire şi de neasemuita sfinţenie.
ani în cea mai adâncă viaţă păcătoasă,
că numai aceasta este viaţa, Dumnezeu i-a Întins o mâna de ajutor, făcând ea un îndreptar de întoarcere la

Că, dorind să se Închine lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim, vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de
~Citeşte şi comentează.
Dacă postul nu ne face mai buni e ca şi cllm am merge un pas Înainte şi un pas Înapoi, crezând că Înaintăm. (Sfântul
i J

călătorie. Dar, încercând sa se apropie de lemnul Sfintei Cruci, s-a Întâlnit cu o Putere nevăzută, care o respingea afară din Vasile cel Mare)
biserică, şi n-o lăsa să.intre. Şi, făcând Încercare de mai multe ori şi neizbutind şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă. Şi aşa a Postul trupului este hrană pentru suflet. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

f'
început plânsul şi Pocqinla Mariei. .
Noi nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să putem trăi şi să ne Îndeplinim datoriile. (P. Socolov)
Deci luând chezaşă pe Preacurata, de o va lăsa să intre Îşi va schimba viaţa, şi-a dobândit dorirea şi şi-a finut
făgăduinţa. Având trei pâini uscate drept merinde, a trecut Iordanul şi s-a afundat În pustiu. Nevoinţele ei au fost multe şi Întrucât n-am postit, amfost izgoniţi din Rai! De aceea vom posti, ca din nou să intrăm în Rai. (Sfântul Vasile cel Mare)
grele: lacrimi/e neostoite, postul, rugăciunea, goliciunea trupului în fi-ig şi În arşiţa soarelui. Şi aşa a trăit 47 de ani În aspră Într-o mănăstire locuia un călugăr bătrân, sărac şi foarte mtlostivÎntr-o zi a venit un sărac la chilia lui, cerându-i
pocăinţă, în Încercări şi ispite, aflând mântuirea. Şi atât s-a înălţat deasupra patimilor, cât trecea şi apa Iordanului pe
pomană. Bătrânul nu avea decât o singură pâine, pe care a dat-o, din toată inima, săracului.
deasupra şi când sta la rugăciune, se înălţa in sus, ca de un cot de la pământ, neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la
Săracul însă i-a zis:
sfârşitul vieţii, pe dumnezeiescul ei duhovnic, Sfântul Zosima. Şi aşa, biruind firea omenească, prin nevoinţa ei şi cu harul lui
Hristos, şi dobândind îngereasca petrecere, cea mai presus de om, încă din lumea aceasta, Sfânta Maria Egipteanca s-a mutat
,,-Aş vrea şi o cămaşă!".
Bătrânul, voind să-I ajute, l-a luat de mână şi l-a invitat în chilie. Când săracul a văzut că omul lui Dumnezeu nu mai
f
la Domnul, în vârstă de 76 de ani, În anul 431, pe vremea Împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr. (Proloage, pag. 640-641)
are nimic decât cămaşa pe care o purta, s-a minunat de sufletul plin de iubire al bătrânului. Şi-a dezlegat traista de la gât şi a
deşertat în mijlocul chiliei tot ce avea, zicând:
Mintea mea cea mult pribeagă Ochi deprinşi cu iscodirea Neastâmpărată gură ,,- Ia acestea, călugăre! Voi mai găsi eu În altă parte cele ce-mi trebuie. ",
Şi de slavă râvnitoare Frumuseţilor lumeşti; (La vorbiri politiceşti)
O bătrână credincioasă petrecea multe ore În rugăciune, în genunchi. Uneori citea rugăciuni din cartea sa cea veche,
Strânge-ţi gândul şi ţi-l leagă Aţintiţi-vă privirea Graiurile din Scriptură
alteori, stând liniştită, contempla natura sau medita la Jertfa Domnului nostru Iisus Hristos, în faţa Sfintei Cruci din biserică.
De smerita cugetare! Şi la cele sufleteşti! S-ar cădea să le rosteşti.
Niciodată nu obosea la rugăciune. Într-o zi, un tânăr il Întrebat-o curios:
,,- Bunico, despre ce vorbiţi cu Dumnezeu, de staţi toată ziua la rugăciune? ".
Ea, cu un surâs minunat în ochi şi CU o simplitate dezarmantă, i-a răspuns:
,,- Eu nu-l spun nimic lui Dumnezeu: El este Cel Care Îmi spune o mulţime de lucruri!".
1 (
~Cum pot creştinii de astăzi să îndeplinească îndemnul Sfântului Apostol Pavel: Rugaţi-vă neîncetat (I Tes. 5, 17)?

20 21
f (
 SPIRITUALITATE ŞI VIAŢĂ CREŞTINĂ

. '( il!' l ,.,' h! ~ ~ • ~" t;: 1 !' l { ~~~f '. : ,l ;', t I ~.: < 1. > 1 t ( r' , 1.

[!] Cum ar trebui să împlinim porunca milosteniei în ziua de astăzi, când cerşitul şi minciuna au devenit o afacere?
r Un posibil pretext pentru discuţie
[!]întelegi rugăciunea şi postul ca pe un dialog constant cu Dumnezeu, sau ţi se par practici demodate? Organizează O
dezbatere pe această temă. După Marea Schismă din 1054, oamenii au început să dorească să fie din nou
o singură Biserică creştină aşa cum o lăsase Mântuitorul Hristos. Soldaţii păgâni

[ [!]Dă exemple de mari monahi, trăitori ai ascezei, din ţara noastră.

[!]Identifică, în exemplele de mai jos, când se poate vorbi de o asceză adevărată şi când nu:
care stăteau sub crucea Lui, nu au îndrăznit să-I rupă cămaşa cea ţesută dintr-o'
singură bucată. "Creştinii" au făcut acest lucru fără nici o problemă de conştiinţă.
De ce spunem "creştini"? Cei care au sfâşiat cămaşa 'lui Hristos au fost cei care au
înfrânarea de la alimente cu scopul de a face cură de slăbire; abdicat de la calea dreptei credinţe şi nu adevăraţii creştini. Şi cel mai bun exemplu
practicarea tehnicii yoga; despre această nenorocire îl avem în "Viaţa Sfântului Mucenic Petru", arhiepiscopul Preafericitul Patriarh Teoctlst şi
Alexandriei. Acest mare Sfânt al lui Dumnezeu şi apărător al adevăratei credinţe Papa Ioan Paul al Il-lea
rugăciunea îndelungă;
abţinerea de la carne sau băutură pe motiv de sănătate; ortodoxe, fiind închis pentru mărturisirea dreptei credinţe, i s-a arătat,' în temniţă,
postul, îmbinat cu milostenia; Mântuitorul în chip de tânăr de 12 ani, fiind îmbrăcat cu o cămaşă albă de in, ruptă de sus până jos, pe care o strângea la piept
rugăciunea formală, făcută din obişnuinţă, dar îndelungă; cu arnândouă mâinile, acoperindu-şi goliciunea Ba. Văzându-l, Sfântul Petru L-a întrebat: Mântuitorule, cine Ţi-a rupt haina?
practicarea milosteniei cu gândul de a fi lăudaţi de oameni. Domnul i-a răspuns: Arie cel fără de ruşine mi-a rupt-o, căci a despărţit de Mine pe poporul pe care l-am câştigat cu sângele
Meu.' ,
[!]Plecând de la versurile de mai jos, alcătuieşte un eseu cu tema Asceza - cale spre Rai. încercări de unire s-au făcut destul de multe, atât pe timpul împăraţilor bizantini din secolele al XI-lea - al XV-lea, cât şi
.în zilele noastre. Din păcate, aceste încercări nu au dus la nici un rezultat, din două motive:
"Urcăm din greu urcuşul spre-nălţime, Şi calea-i grea şi-ţi trebuie silinţă Să-ţi iei pe drumul tău toiag, rabdarea 1. în primul rând, peste toate aceste reuniuni împărăţea mândria omenească ce nu voia să recunoască greşelile făcute de
Urcuş moral spre zările albastre, Şi renunţări să faci mereu de sine; Şi bunătatea în desagi, merindă un popor sau altul în decursul istoriei, greşeli care au fost în defavoarea Sfintei Biserici.
Căci năzuim spre frumuseţi sublime, Să porţi cu tine-adânca umilinţă Să-mparţi din sânul tău la toţi iertarea 2. în al doilea rând, din cauza intereselor politice. Cele mai puternice state doresc să-şi impună supremaţia peste altele

1 Spre frumuseţea lumii celeilalte. Şi să nu uiţi de facerea de bine Şi inima la lumea suferindă mai mici. Este normal ca în acest caz, cei robiţi' să urmeze credinţa statului cuceritor. De aceea, nu s-a ajuns la nici un rezultat,
ba ruptura s-a adâncit şi mai mult.
Prin ecumenlsm sau mişcare ecumenică înţelegem tendinţa manifestată în lumea creştină a secolului XX de unire a
Şi sunt vrăjmaşi ce stau să te înfrunte Şi biruind ispite şi durere tuturor Bisericilor, pentru a se ajunge la o singură turmă şi un singur păstor. Apărută iniţial în sânul Protestantismului, dorinţa
Şi ispitiri de pândă la răscruce, Şi poposind pe zarea cea divină de refacere a unităţii Bisericilor a găsit ecou favorabil şi în rândul Bisericilor Ortodoxe şi Romane-Catolice. Mişcarea
Dar tu mergi drumul tău,urcuş de munte, Tu vei avea-suprema mângâiere: ecumenică s-a conturat sub acest nume, în chip pregnant, din 1920, şi îşi are rădăcinile în iniţiativele ŞI acţiunile întreprinse în
Căci ştii că tu pe umeri duci o cruce. Vei străluci în veşnica lumină!" lumea anglicană şi protestantă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
La 22 august 1948, la Amsterdam, în Olanda, s-a întemeiat "Consiliul Ecumenic al Bisericilor" prin fuzionarea mai
(Urcuşul moral, de Constantin C. Popescu) multor Biserici şi grupări creştine. Statutul prevede: Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), este o asociaţie frăţească de
Biserici, care primesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor ...
Din CEB fac parte confesiunile protestante şi câteva Biserici Ortodoxe. Biserica Romano-Catolică nu face parte din
I CEB.'
NOTIŢE La început, Bisericile Ortodoxe au refuzat să participe la Adunarea generală a CEB, întrucât 'programul mişcării

r ecumenice a început să se orienteze după unele vederi social-politice străine spiritului Ortodoxiei. Însă Patriarhul ecumenic
Atenagora 1 de Constantinopol a recomandat Bisericilor Ortodoxe colaborarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor.
Biserica Ortodoxă Română a intrat în 1961. Au mai intrat în CEB: Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară,
Biserica Ortodoxă Polonă, Biserica Ortodoxă' Sârbă.
De-a lungul anilor, au avut loc mai multe Adunări generale ale CEB, care au dezbătut diferite teme de o importanţă
majoră pentru contextul lumii contemporane.
În cadrul acestui Consiliu Ecumenic, Biserica Ortodoxă are conştiinţa că ea este "Biserica cea una, sfântă, sobornicească
r şi apostolească", aceasta fiind de fapt convingerea de bază care îi ghidează pe toţi ortodocşii în relaţiile lor cu ceilalţi creştini.
Ortodoxia nu se consideră atât o religie, fie ea şi cea mai bună, ci ea este Biserică, adevărata Biserică întemeiată de
Mântuitorul Hristos pe Cruce, care a păstrat nealterate adevărurile de. credinţă, De aceea, participarea Ortodoxiei la Mişcarea
Ecumenică are un înţeles misionar, adică acela de a chema, de a !IDi cu ea toate Bisericile creştine care s-au desprins din ea,
formând astfel Biserica nedivizată de la începutul creştinismului.
Dar rolul dialogului ecumenic este mai mult decât promovarea discuţiilor religioase, şi anume cel de accentuare a
/ misiunii Bisericii în societate, prin luarea de poziţie asupra fenomenelor majore actuale cu impact direct asupra oamenilor şi
asupra viitorului umanităţii întregi. Ceea ce motivează Bisericile în dialogul lor este dorinţa de reconciliere, şi în această
privinţă, participanţii s-au angajat să favorizeze colaborarea în toate domeniile, cum ar fi: ,misiunea, dialogul şi respectarea
conştiinţei fiecărei persoane, să se încurajeze asociaţiile locale, instituţiile publice şi organismele europene în munca lor de
reconciliere, colaborarea între confesiunile creştine în propovăduirea Evangheliei şi în combaterea păgânismului, o mai bună
cunoaştere reciprocă, o oportunitate a celorlalte confesiuni de a cunoaşte Ortodoxia, ocazie pentru lumea ortodoxă de a
împrumuta de la ceilalţi o anumită experienţă pozitivă pe plan ştiinţific şi social. De asemenea, dialogul ecumenic ne îndeamnă
la colaborarea în vederea rezolvării unor probleme grave ale umanităţii, precum sărăcia, boala, poluarea, războaiele.

1 Violenta împotriva femeii este un fapt extrem de prezent în viaţa societăţii. în aceste condiţii, Bisericile au fost chemate
să denunţe violenta sub toate aspectele ei, ca formă a păcatului, ca formă de violare a drepturilor persoanei umane.
---------------------------------------------------------------------------
22 23
f
r-------------------------------------------------------------------------------
: o formă de manifestare a ecumenismului local din România după 1989 este reprezentată de Societatea Biblică . in trecerea ei istorica până astăzi, 'Biserica Ortodoxă a realizat, ca nici o altă Biserică din lume, chipul omului
: Interconfesională,
I
din care fac parte 12 Biserici şi confesiuni, şi anume: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Armeană
Apostolică, Biserica Reformată, Bisericile Evanghelice, Vicariatul Sârb. Ortodox, Vicariatul Ucrainean Ortodox, Comunitatea
: Penticostală, Comunitatea Adventistă, Comunitatea Baptistă de limba română şi cea de limba maghiară, precum şi Biserica
durerii (Isaia 53, 2), chipul Domnului Iisus Hristos în suferinţă, fără mărire şi fără frumuseţe; " Care suferinţele noastre a
purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lut". (Isaia 53, 4)
Prin contribuţia ei la apărarea fiinţei naţionale a fiecărui popor ortodox, Biserica Ortodoxă a săvârşit fapte
[
: Unitariană, Activitatea principală a acestei societăţi este răspândirea cuvântului lui Dumnezeu în şcoli, închisori, cămine de nepieritoare şi a fost o adevărată şi bună mamă a celor care au rămas în sânul ei.
I bătrâni sau de copii orfani, realizarea traducerii Sfintei Scripturi 'acceptată de toţi membrii. Răspândindu-se în ţările Europei Centrale şi Occidentale, în cele două Americi, în Africa, în Asia, Australia şi Noua
:

I alături
În cadrul dialogului ecumenic, Ortodoxia şi-a adus o contribuţie remarcabilă. Ea a cerut întoarcerea tuturor Bisericilor
: desprinse din ea la baza doctrinară creştină a Sinoadelor Ecumenice, a accentuat necesitatea şi folosul Sfintei Tradiţii, care,
de Sfânta Scriptură, este o mârturie a Evangheliei lui Hristos, a atras atenţia asupra învăţăturii de credinţă' despre
Zeelandă, Biserica Ortodoxă a fost pusă în situa/ia de a se adapta cazului particular al condiţiilor religioase, sociale,
economice, culturale din diasporă. Astfel caracteristic Bisericilor ortodoxe din diasporă este pluralismul jurisdicţional,
deoarece ele constituie un fel de "provincii ecleziastice" 'dependente de una dintre Bisericile mame autocefale-naţionale din
1,
: preacinstirea Maicii Domnului, a arătat că icoana este o realitate dintotdeauna a Bisericii. . Răsăritul Europei şi din Orientul Apropiat. :
I În ultimul timp, un număr crescut de voci vorhesc de un "ecumenism mai larg", înţelcgând prin aceasta o deschidere a În prezent, diaspora ortodoxă ajunge la aproape nouă milioane de credincioşi, răspândiţi În toate continentele lumii,
: ecumenismului de. până acum şi la alte religii şi tradiţii culturale, scopul acestui dialog inter-religios fiind fie convertirea lor la
: creştinism, fie stabilirea de relaţii de pace şi Înţelegere, pentru o bună convieţuire.
I Mişcarea ecumenică este bună în intenţiile sale, însă trebuie semnalat că, după mai bine de trei sferturi de veac de
socotindu-se ca făcând parte din Biserica: Ortodoxă unică a Domnului Hristos. Aceşti credincioşi păstrează Împreună
credinţa, traditia, cultul şi disciplina canonică a vechii Biserici a Răsăritului.
Cultul Bisericii Ortodoxe s-a menţinut uniform În toate Bisericile Ortodoxe surori din lume, potrivit vechii rânduieli a Bisericii
[ ,

: consfătuiri, Întruniri, congrese, discuţii şi adunări generale, se constată că Bisericile sunt încă departe de a realiza unitatea de Dreptmăritoare. . {
: credinţă în Iisus Hristos; care rămâne de fapt adevărata unitate, atât de dorită de Domnul nostru Iisus Hristos. . in ultimele decenii au avut loc mai multe conferinţe panortodoxe din dorinţa şi necesitatea adoptării unor măsuri
I Adevărata unitate în credinţă se va realiza atunci când creştinii Bisericilor din lume vor mârturisi într-o inimă şi un pentru asigurarea unităţii Bisericii Ortodoxe.printr-o colaborare frăţească mai strânsd Între toate Bisericile ortodoxe mari.
: cuget ceea ce a stabilit şi ne învaţă Biserica dreptrnăritoare în Simbolul Credinţei, formulat în SinoduJ al II-lea ecumenic de la Biserica Ortodoxă Întreţine un dialog coerent cu Biserici/e vechi-orientale (necalcedoniene): armeană, coptă, asiriană, siro-
: Constantinopol din 381: Cred În una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. iacobită şi Biserica creştinilor tomiţi din Malabar (India). Aceste Biserici au luat naştere după 451 (refuzând să recunoască
I Aceasta se va realiza când va binevoi Dumnezeu ca. toţi cei ce-L caută pe El cu sinceritate să se întoarcă la Biserica cea hotărârea dogmatică a Sinodului al IV-lea ecumenic din 451). Numărul creştinilor necalcedonieni în prezent trece de 25 de
L _~eE~~~!?~~' ~ . . milioane.' .
De asemenea, Biserica Ortodoxă întreţine un dialog teologic cu Biserica' Romana-Catolică, cu Biserica vechilor
catolici, cu Biserica Anglicană, cu Biseric:' Lutherană, cu Biserica Reformată În vederea colaborării frăţeşti pentru
Ai putea afla mai mult citind din Sfânta Scripwrj.~: solutionarea problemelor lumii contemporane şi a refaceriiunităţii Bisericii creştine.
Deşi numărul creştini/ar ortodocşi este mai mic În comparaţie cu numărul catolicilor şi al protestanţilor, nu aceasta

r
contează, ci păstrarea iniegrală şi curată a adevărurilor de credinţă ale Evangheliei, descoperite lumii de Domnul nostru
Iisus Hristos.
În trecerea ei prin istorie, Biserica Ortodoxă s-a considerat şi se consideră şi astăzi adevărata Biserică a lui Hristos
în lume, pentru că păstrează fără schimbare, micşorare sau adăugire, adevărata învăţătură a Domnului nostru Iisus Hristos,
păstrează cultul şi disciplina bisericească aşa cum se practicau în vechea Biserică ecumenică, atunci când nu se făcea
deosebire între creştinii din Răsărit şi cei din Apus. (După Preotprof. I. Rămureanu)

Reflectează .'
Bisericile se vor uni, dar nu ca să se confunde, ci pentru ca să se cantină reciproc. Fiecare Biserică va fi un mod unic
de a avea aceeaşi esenţă divina-umană ... (paul Evdokimov) @Discută cu profesorul de religie şi colegii tăi despre:

Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca lin bun 'asupra inimilor celor care sunt lipsiti de dragoste şi de
unire şi împresuraţi de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Preasfântului Tău Duh coborând peste dânsele,
'a) posibilitatea reală a dialogului ecumenic şi inter-religios În societatea noastră, pluriculturală, plurireligioasă şi pluriconfesională.
b) datoria fiecărui creştin de a păstra dreapta credinţă. nealterată.
c) modalităţi prin care noi, ca şi ortodocşi, putem să-i ajutăm şi pe alţii să-L descopere pe Dumnezeu cu adevărat.
I I

rourează-le bogat, ca să aducă roduri bune şi să petreacă în dragoste şi unire. (din Rugăciunea pentru pace şi înmulţirea d).care ar putea fi punţile de legătură între diferitele confesiuni creşti ne, dar şi între diferitele religii. .
dragostei). ~D'iferitele culte creştine sau religii din. lume produc confuzii care-i fac pe unii oameni să se intrebe care este credinţa adevărată. Cum ai
răspunde la o astfel de intrebare?
... dialogul şi apropierea dintre Biserici trebuie să fie motivate, în mod esenţial, nu politic şi tactic, ci teologic şi ~C<imentează:
spiritual, ca răspuns la rugăciunea lui Iisus, ca toţi să fie una (Ioan 17). Un ecumenism în care apropierea Între oameni să fie Euharistta este Taina centrală a identităţii Bisericii şi nu suferă nici un compromis. Masa este a Domnului, dar aceasta nu înseamnă
şi o apropiere mai mare de Hristos. Astăzi libertatea Bisericilor implică o responsabilitate crescândă a lor În lucrarea că oricine se poate împărtăşi, fără deosebire, cu Trupul şi Sângele Domnului. Euharistia este pentru comunitate; roada vieţii euharistice
pastorală şi misionară în societatea contemporană, confruntată cu probleme multiple ca: sărăcia, şomajul, avorturile, este pentru lume. Jertfa euharistică este oficiată în numele întregii crea/ii, Însă numai mădularele trupului lui Hristos, integrate în Hristos
divorţurile, pornografia, violenţa, alcoolismul, drogurile, sectele, prozelitismul, tensiuni interetnice şi interreligioase. prin Botez şi Mirungere şi trăind viaţa În Hristos, pot să ia parte la Sfintele Taine. (din docwnentul ortodox Iisus Hristos - Viaţa lumii,
(IPS DANIEL, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Reconcilierea în Hristos şi consecinţele spirituale pentru renaşterea prezentat la Adunarea generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver, 1983) .
omului şi a societăţii - Conferinta Naţională Ecumenică, Iaşi, 1995) OODacă te-ai întâlni cu persoane care fac prozelitism (încearcă să te atragă la convingerile religioase neortodoxe), ce atitudine ai avea? Spune
câteva argumente pentru eventuala ta comportare.
Deşi majoritatea Bisericilor ortodoxe nationale din lume sunt autocefale şi se conduc independent prin Sfântul Sinod ~De ce se afirmă că Ortodoxia este credinţa cea adevărată?
alfiecărei Biserici locale, ele formează Împreună o singură Biserică " una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică" a ~ a) Discută cu profesorul tău de religie şi Iocalizează pe hartă zonele în care populaţia este majoritar creştin ortodoxă.
lui Hristos. Unitatea de credinţă, cult, disciplină şi viaţă bisericească depăşeşte diviziunea autocefaliilor sau autonomiilor b) Iofonnează-te şi spune în care părţi ale lumii sunt comunităţi creştin-ortodoxe.
nationale.
Prin organizarea lor autocefală şi sinodală, Bisericile ortodoxe răspund mai bine necesităţilor vietii nationale şi
Creştinii din lume sunt grupaţi astăzi in trei mari
sociale ale fiecărui popor. . biserici (Biserica Romana-Catolică, Biserica
Principiul care leagă Bisericile ortodoxe între ele este ortodoxia credinţei, adică dreapta credinţă, care înseamnă Ortodoxă, Biserica Protestantă) şi câteva mii de culte
respectarea dogmelor, Tradiţiei şi canoanelor vechii Biserici ecumenice, pe care fiecare Biserică ortodoxă le păstrează până şi grupări creşune, in total peste 1.570.000.000 de
creştini.
astăzi cu fidelitate, menţinând totodată legătura dragostei şi a frăţiei dintre ele. Bisericile sunt permanent atente la problemele
Cea mai numeroasă este Biserica
generale care se ivesc, mai ales la cele cu privire la ştirbirea, adăugirea sau răstălmăcirea dreptei credinte. . Romano-Catoltcă, cu peste 1.420.000.000 de
D;;I secolul al XX-lea, Ortodoxia nu mai este În mod exclusiv o Biserică a Răsăritului, deoarece credinţa ortodoxă a credincioşi. Biserica Protestantă ore peste
Început săfie răspândită şi în ţările din vestul Europei, în America, Africa, Australia şi În ţările Asiei. 363.000.000 iar Biserica Ortodoxă numără peste
200.000.000 de credincioşi. Nu se poate da o
Putem spune acum că Biserica Ortodoxă este Biserică universală nu numai din punct de vedere dogmatic şi istoric, ci şi din statistică exactă privind numărul creştinilor, mai
punct de vedere geografic. . . importantă fiind contribuţia fiecărei Biserici la
Ea a ajuns la această condiţie după ce, veacuri la rând, a fost solidară cu poporul sărac şi necăjit de pretutindeni (mai ales promovarea creştinlsmului şi la lupta sinceră pentru
din Balcani), alinându-i durerile şi încurajându-l În zi/ele negre de cruntă apăsare şi robie. Ea a dus pe umerii săi crucea realizarea unită/ii creşttne.

Domnului Hristos cu mult curaj, şi nădejde Într-o soartă mai bună pentru credincioşii şi slujitorii ei. ,
24 25 !
\
 i--~------------------------------------------ ------------- .
CONFESIUNI CREŞTINE iN ROMÂNIA
• . Eve?hnen:ele dindecem~rie 1~89 prin ~are s-a înlăturat regimul comunist din România au adus schimbări importante şi
m viaţa ~ehgleasa a porului roman, Ehberată fimd de opresiunea şi restricţiile regimului ateo-cornunist prin jertfa martiriler din
dece?,bne .1989, Biserica Ortodoxă s-a putut implica mai profund în. viaţa spiritual-morală a credincioşilor, în educarea
creştmă a tinerei generaţn.
Biseric.a Ortodoxă, v~che ca. fiinţă şi actuală prin Hrist?S Care S~ jertfeş~e în fiecar~ zi în ~fintele Altare, a reuşit să
rezolve anumite probleme pnvmd adaptarea la noul context social ŞI politic revenind la organizarea el din perioada interbelică
Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos desfăşoară în lume o întreită lucrare: sfinţi/oare, ce urmăreşte înnoirea
r Un posibil pretext pentru discuţie persoanei umane "după chipul Ziditorului" şi ancorarea ei în veşnicie, educativă, prin care Biserica transmite membriler ei
învăţătura mântuitoare, cuvântul lui Dumnezeu care este "duh şi viaţă" şi conducătoare, prin care, urmând Evangheliei
Ortodoxia Mântuitorului, orientează pe credincioşi spre veşnicie. Această lucrare, alcătuind un tot armonios, a îmbrăcat după 1989 ferme
diferite de desfăşurare, care întăresc trunchiul viguros al tradiţiei Bisericii Ortodoxe străbune.
Biserica Ortodoxă este păstrătoarea dreptei credinţe creştine, aşa cum a fost
Reînfiinţarea eparhiilor desfiinţate în 1948, reorganizarea unităţilor protopopiale şi parohiale, redeschiderea sau
predicată de Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli şi aşa cum a fost statomicită de cele şapte
înfiinţarea de biserici şi mănăstiri, reprezintă o parte din bogata activitate de organizare bisericească.
Sinoade Ecumenice. În acest sens, nu există decât o singură Biserică creştină adevărată,
Pentru prezenţa slujitoare a bisericii în lume, este foarte importantă misiunea mirenilor - Biserica vie - trimişi să ajute la
cea care. are conştiinţa că e una, sfântă, sobomicească şi apostolească, cum se
~ropevă~uirea Evangh,:liei de la Altar ~pre toate ca:egeriil~ de .oa~e~i din societate ..Pre~tul este c?emat să slujească ostaşului
mărturiseşte în Simbolul Credinţei, cea care are conştiinţa de a fi păstrat neatins acest

r m armată, bolnavului din spital, celui din azil, celui întemniţat, înfiinţându-se locaşuri de închinare in aceste mstituţii.
depozit sacru de învăţătură al Bisericii şi a lui Hristos, depozit care a fost transmis
neştirbit de-a lungul veacurilor şi până astăzi. Reactivarea asociaţiilor creştin-ortodoxe de tineret (A.S.C.O.R.), a societăţii femeilor ortodoxe (SFOR), a cemiteteler
filantropice parohiale, înfiinţarea unor aşezăminte specializate, formarea unor cadre de specialitate (pentru spitale, aziluri,
Faptul că Biserica Ortodoxă nu s-a modernizat, nu s-a contagiat de spiritul acestui
orfelinate etc.) constituie adevărate evenimente duhovniceşti de redescoperire a comuniunii în iubire, de împlinire a cuvăntului
veac, rămânând pe linia şi în spiritul celor statornicite de Hristos, Sfinţii Apostoli,
lui Dumnezeu prin fapte ziditoare.
Sinoadele Ecumenice şi Sfinţii Părinţi, nu înseamnă anchilozare, amorţire, învechire sau
În cadrul parohiilor, fiecare comunitate se implică prin comitetele filantropice în ajutorarea celor care suferă (săraci,
incapacitate de adaptare a ei la vremurile de astăzi. Ea a rămas fidelă învăţăturii creştine
bolnavi, orfani, copii abandonaţi). Sub îndrumarea preoţilor, această activitate se realizează ca o continuare firească a slujbelor
erigina.re pentru. ~ă are conşriinţa că Hristos este, a fost şi. va fi Unul şi Acelaşi, neputându-se schimba după bunul plac al
religioase. .Liturghia de după Liturghie" reprezintă o realitate susţinută prin eforturile credincioşilor care, În ciuda
ea~e.mler. Tr~dlţia noastră e~edexăne ~ă tot ce. ne este de trebuinţă ca să ne putem orienta în toate problemele care se pun
dificultăţilor economice, manifestă multă generozitate şi jertfelnicie.
astăzi em~mfll pentru buna el vieţuire ŞI mântuire. Dovadă sunt Mărturisirile de credinţă care au apărut în sânul Bisericii
În ceea ce priveşte lucrarea educativă prin care Biserica transmite membrilor ei învăţătura mântuitoare, încă din anul
ortodoxe ŞI care, pe baza. Sfintei Scripturi şi a hotărârilor Sinoadelor, ne-au dat toate temeiurile de credinţă, nădejde şi dragoste
1990 s-a reintrodus studiul religiei în şcoala românească. Alături de preot, profesorul de religie transmite învăţătura şi credinţa
cu care să ne îndumnezeim viaţa de aici şi să o câştigăm pe cea de dincolo, De aceea, Ortodoxia este veche, dar nu învechită.
strămoşilor noştri copiilor de astăzi.
Ea nu se poate învechi niciodată, pentru că în ea săIăşluieşte Însuşi Hristos, prin harul Sfântului Duh. .
Poporul român este prin excelenţă creştin-ortodox, pentru că formarea lui a coincis cu pătrunderea creştinismului primar
~e a~este mele~guri. Aş~d~r, românul a fost dintru început creştin-ortodox, tradiţiile şi isteria lui contopindu-se cu tradiţiile şi Catolicismui
istoria O_rtodeXl~l. Creştinismul a fost predicat pe aceste meleaguri de Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Apostol Filip, primele Primele dovezi ale prezenţei catolicismului pe teritoriul ţării n~astre provin
comumtăţi creştine constituindu-se în Dobrogea, mărturii stârid numeroasele biserici şi inscripţii creştine din această zonă. În din sece lui al XI -lea. Pe măsura cuceririi Transilvaniei de către Regatul Maghiar
ciuda tuturor greutăţilor şi ameninţărilor isteriei, poporul nostru nu a renunţat niciodată la Ortodoxie, lupta pentru apărarea ţării şi stabilirea în această provincie românească a ungurilor catolici, apei a
identificându-se cu lupta pentru apărarea credinţei străbune. germanilor, tot cateii ci, au luat fiinţă, în secolele XI-XII episcopii catolice în
Biserica Ortodoxă Română în timpul dictaturii comuniste judeţul Arad, Oradea şi Alba Iulia, odată cu procesul de atragere la catolicism a
Prigoana regimului comunist asupra credinţei creştine ortodoxe şi a Bisericii prezintă mai multe aspecte. Mai întâi, au românilor. În Moldova, misionarii catolici veniţi din Polonia şi Transilvania au
fost atacate bazele (principiile) spirituale şi morale ale credinţei în general, orice instituţie religioasă fiind acuzată de înfiinţat episcopii la Milcov, Siret şi Baia. Constituirea statelor feudale româneşti
obscurantism. Apoi a fost atacată Biserica pe motiv că ar fi fost aliata claselor exploatatoare şi ar fi avut un rol major în şi a mitropoliilor ortodoxe a dus la slăbirea influenţei catolicismului. Cu toate
menţinerea ignoranţei şi a înapoierii poporului. acestea, atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, au continuat să existe
A urmat apoi cea mai dură parte a prigoanei, şi anume atacarea directă a clerului de mir şi monahal, precum şi credincioşi catolici pentru care, la sfârşitul secolului alXVIII-lea şi începutul celui
distrugerea multor biserici, rnănăstiri şi schituri. următor, au fost infiinţate episcopii la Bucureşti (I883) şi Iaşi (1884).
. Slujitorii bisericii au fost arestaţi, fiind acuzaţi de apartenenţă politică, de adăpostirea în locaşurile de cult a fugarilor În România, sunt prezente două Biserici Catolice propriu-zise, şi anume Biserica Romane-Catolică şi Biserica Română
urmăriţi de Secuntate, de pactizarea cu ţăranii împotriva colectivizării, precum şi de opoziţia în privinţa demolării satelor şi a Unită cu Roma, numită Greco-Catolică. Din punct de vedere al riturilor, Biserica Romane-Catolică este de rit latin, iar cea
bisericilor. Greco-Catolică este de rit bizantin.
. .T~roarea regimului comunist a vizat cu precădere Biserica păstrătoare a celor şapte Sfinte Taine, datorită prestigiului şi În annl1948, Biserica Unită şi-a încetat activitatea, reîntregindu-se astfel Biserica Ortodoxă Română din Transilvania.
mflUen!el pe care o avea asupra mulţimii credincioşilor, Suferinţele şi umilinţele inimaginabile la care au fostsupuşi slujitorii După Revoluţia din 1989, Biserica Greco-catolică şi-a reluat activitatea.
Bisericii au avut ca urmare numeroase victime, fapt care arată că Biserica şi-a îndeplinit menirea de a-L mărturisi pe Hristos şi
dea se jertfi pentru adevărul de credinţă. Protestantismul
Represiunea asupra Bisericii Ortodoxe s-a manifestat prin mai multe forme: În România, protestantismul a apărut fie prin filieră străină, prin predica diferiţilor
• înlăturarea din scaun a unor episcopi şi desfiinţarea unor episcopii; misionari, fie prin români care au plecat în Occident şi acele au fost "convertiţi" la noile
• demolarea multor biserici, dintre care unele erau monumente de arhitectură bisericească: învăţături, apei s-au întors în ţară şi le-au răspândit.
• distrugerea sistematică a vieţii monahale. Prin decretul 41011959 călugării cu vârsta până în 55 de ani şi călugăriţele Bisericile protestante din ţara noastră sunt: Biserica Reformată, Biserica Evanghelică
sub 50 de ani erau obligaţi să renunţe la voturile lor, să părăsească mănăstirile şi să revină în lume; tot prin acest Lutherană şi Biserica Unitariană,
decret, multe schituri şi mănăstiri au devenit "obiective turistice" în care nu se mai slujea şi multe imebile bisericeşti Biserica Reformată cuprinde credincioşii adepţi ai învăţăturii lui Calvin, în România
au fost "naţionalizate"; infiltrându-se în rândul credincioşilor catolici de naţionalitate maghiară din Transilvania.
• distrugerea învăţământului religios (au fost desfiinţate Facultăţile Teologice din Suceava, Ardeal şi Banat şi o parte a Biserica Evanghellcă Lutherană îi cuprinde pe credincioşii adepţi ai învăţăturii lui
semmariilor teologice din Muntenia şi Moldova; s-a scos religia ca .obiect de studiu din şcoli, s-a interzis preoţilor Luther, în ţara noastră avându-şi începuturile în secolul al XVI-lea, prin umanistul şi
catehizarea tineretului şi a copiilor); reformatorul Johannes Honterus, care a editat în tipografia proprie de la Braşov o carte cu
• interzicerea slujbelor în spitale, azile, cazănni; învăţătura lui Luther.
• suprimarea revistelor bisericeşti; Biserica Unitariană a apărut în anul 1568 la Dieta de la Turda, când s-a proclamat şi
legiferat libertatea religioasă. Întemeietorul ei este David Francisc, primul episcop al acestei
• contro/area preoţilor de către inspectori ai cultelor şi ofiţeri de Secnritate pentru a se vedea care activităţi nu
corespund intereselor statului ateu etc. Biserici. Unitarianismul a fost adoptat de Ioan Sigismund, principele Transilvaniei şi rege la
Ungariei.
. Teate.aceste.a au av.ut menirea să distrugă credinţa poporului şi fiinţa Bisericii. Dar aceasta nu s-a întâmplat, pentru că
Hristos ŞI-a împlinit prorrusiunea Sa de a fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. După Reforma religioasă (1517) şi întemeierea Bisericii Protestante, au început să apară şi alte culte, numite
neoprotestante ..
~---------------- ------,----------------------------------------------------------
26 27
: - - - - ~l~e~e- ~:;r:t:s~~e-r:c~:s:u~:
:
~ ~~~~~:
după Evanghelie şi Organizaţia Martorii lui Iehova. Biserica noastră recunoaşte aceste culte, însă nu este de acord cu
,
:
:
,
manifestările de prozelitism ale unora dintre acestea. Ea ne învaţă să ne păstrăm credinţa strămoşească şi să tratăm cu toleranţă
şi respect orice altă formă de manifestare a credinţei.
Pe lângă cele amintite, în lumea creştină există astăzi încă foarte multe grupări religioase care fărâmiţează mult unitatea
Bisericii Creştine. Dintre acestea, multe au pătruns în ultimul timp şi în Iara noastră. Aceste mişcări şi grupări' religioase,
: reunind în doctrina lor învăţături de la celelalte orientări neoprotestante cu propriile lor teorii, au dat naştere unui amestec de
: credinţe religioase care le-a îndepărtat mult de adevărata învăţătură a Mântuitorului.
.L ~ ~---------~-------------------------~----------------i
Ai putea afla mai mult citind din Sfânta
Creştinismul:
- Biserica Ortodoxă
Tradiţia este învăţătura apostolieă
neserisă care, în parte, a fost expusă şi
formulată oficial în hotărârile Sinoadelor
ecumenice (primele opt veacuri), la care
Biserica nu a adăugat nimic.
Este paznicul credincios şi cuvios al
Traditiei.
Susţin că numai autoritatea bisericească (Biserica Învăţătoare)
, tâlcuiască Sfânta Scriptură şi aceasta numai în spiritul Tradiţiei.
Biserica este singura depozitară a adevărului
(canoanelor) Sinoadelor ecumenice.
Acceptă Simbolul de credinţă (Crezul)
niceo-constantinopolitan în care se arată că
Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, deci
Tatăl din veşnicie Îl naş1epe Fiul şi Îl purcede
pe Duhul Sfânt (Iar când va veni
]Mângâietorul,pe care Eu iI wi trimite wuă de
la Tatăl, Dumil adevărului, care din Tatăl
purcede= Ioan 15,26).
Mărturisesc că Mântuitorul a încredinţat conducerea Bisericii Sale văzute Apostolilor, prin
însăşi puterea Duhului Sfânt dată lor, iar aceştia au încredinţat-o episcopilor, împărtăşindu-Ie
harulDuhiJlui Sfânt, prin Taina hirotoniei,
I-:Pu:--lerea--cea~~-'o"-:-înal--:-:tă'--d-:-e-co-nd-:-u-cere--a7'm-tregu--:':-'
.--Afirmă:-::----:-·
Apostolic,
U~
Biserici Mântuitorul a dat-o Sinodului
iar ulterior, ca o continuare
:u~: ::l~- ~a~:s~ -c:~~
Scrip'~~;
diferenţe confesionale
Biserica Romano-Catolică
În Tradiţie se includ şi hotărârile
conciliilor aşa-zise ecumenice şi multe-
hotărâri papale. Este creatoare de
tradiţie, căci o dogmă nu este necesar
să poarte pecetea apostolieă, nici să fie
întărită de Sfinţii Părinţi, nici să fie
crezută de toţi.
este în drept să
şi îl statomiceşte prin hotărârile
Începănd CU veacurile V-VI, a început să
inveţe că Duhul Sfânt purcede şi de la
Fiul (începând cu 589, a introdus acest
adaos eretic ,,Filioque" în Simbolul
Credinţei, dezaprobat şi condamnat în 809
deinsuşipapaLeonIII).
---'-
. .,-'ul--',-----Ol-el-·---j
pnnclp' papel ca urmaş a w
Petru şi cap al Bisericii universale:
Pana, episcopul Romei si urmasul
28
:;v~~t~s~
::1:; ;e:t::a~~l~ ~~~l-c~e~~~l::
Biserica Protestantă (Luterană sau
Evanghelieă şi Calvină sau Reformată)
Orice creştin are dreptul să explice sau să
tâlcuiască Sfânta Scriptură, ea interpretându-se
singură. Se motivează în diferite feluri că orice
credincios, fără a fi experimentat în ale
teologiei, poate tâlcui Scriptura (Dar nu se
poate răspunde la întrebările:
a) de unde varietatea de sensuri peutru
aceleaşi texte?
b) de ce teologii protestanţi, când explică un
text controversat, folosesc expresia după
oărerea mea?)
Acceptă totuşi Crezul (Simbolul de credinţă
niceo-constantinopolitan) care face parte din
Sfânta Tradiţie, dar I-au preluat de la
romano-catolici, cu adaosul ,,Filioque".
Nu admite ierarhia bisericească, stabilită canonic
pe temeiul .succesiunii apostolice", ci susţine
,,preoţia universală", Deci orice creştin are
libertatea de a citi şi a înţelege Sfânta Scriptură,
cu ajutorul Duhului Sfânt
Un creştin adevărat este stăpân prin credinţă
- - - - -'1 Sinodului ecumenic (Adunarea tuturor
episcopilor); episcopii, având acelaşi har, sunt
, egali între ei după drept divin, fiecare fiind
centrul puterii duhovniceşti în eparhia sa, iar
întruniţi în Sinod ecumenic, constituie organul
infailibil al Bisericii
( În starea de început, perfecţiunea omului era
, relativă (mi absolută), căci sfinţenia şi
dreptatea, ca orice virtute, sunt obţinute prin
exerciţiu şi încercare.
Omul se afla doar pe calea desăvârşirii..
Mântuirea este împreună-lucrarea lui
Dumnezeu şi a omului prin care acesta îşi
însuşeşte roadele jertfei pe cruce a
Mântuitorului, fiind eliberat din robia
păcatului şi a morţii şi începând de la Botez şi
Mirungere o viaţă nouă, prin care se face
drept inaintea lui Dumnezeu. Această nouă
viaţă se dezvoltă şi se întăreşte prin
conlucrarea creştinului cu harul ca rod al
credinţei, manifestându-se în fapte bune, iar
răsplata pe care o va primi va, fi fericirea
veşnică. - personale, ci şi ale martirilor, mucenicilor,
Arată că Hristos a întemeia! cele şapte Sfinte
Taine, care sunt săvârşite de Biserică prin
episcopii şi, preoţii ei (mijlocitori ai
Mântuitorului); Botezul, Mirungerea,
Pocăinţa, Împărtăşania, Preoţia, Nunta şi
Maslul.
Pocăinţa, are această formulă de iertare şi
dezlegare: Domnul şi Dumnezeu nostru Iisus
Hristos ... să te iertepe tine...
BotezUI se săvârşeşte prin întreita scufimdare.
li-Sfănta Împărtăşanie se dă şi noilor botezaţi.
.~ IIEste Taina (aşezată de Mântuitorul la Cina
cea de Taină) prin care creştinul se
împărtăşeşte cu Însuşi Trupul şi Sângele
Domnului - care păstrează numai pentru
ochii noştri trupeşti chipul de pâine (dospită)
şi devin.
Sfinţilor ca prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu, li se cuvine cinstire şi închinare,
manifestate în Sărbătorile consacrate lor în bisericile ridicate în cinstea lor, în
prearnărirea vieţii şi faptelor lor, în slujbele răndnite de biserică spre cinstea şi
pomenirea lor, în venerarea moaştelor şi icoanelor lor şi în rugăciunile adresate lor spre
a mijloci la Dumnezeu pentru noi.
Aceştia, dimpreună cu îngerii formează ceata sfinţilor, ~tre
-::--,.-,..--,--;-.,..."-,-,,.-,---,-,..--.,,--,---1
J-::c.'=ins",trre::::·=es::::t:::e-"M7an=·a,=Mai=·ca=Do=.mn=ul~Ul~·:...,
Preacinsteşte (supravenerează) pe cea dintăi In cultul Maicii Domnului, pe fondul
între sfinti, ne Sfânta Fecioară Maria,
Sjantului Petru esteprincipiul
fundamental ... al unităţii ... Pontiful
roman, fu virtutea fimcfiei sale de Vicar al
lui Hristos şi Păstor al intregii Biserici; are,
puiere deplină, supremă şi universală, pe
carepoate HJ exercite totdeauna În mod
liber. El nu poate greşi nici fu vorbă; nici fu
faptă. Nu poate exista Conciliu Ecumenic
dacă nu este confirma: ... de urmaşul lui
Petru.
Starea (de început) originară a omului era
perfectă în toate privinţele ca dreptate
originară, rezultată dintr-un dar
supranatural (adăugat); deci la partea
naturală (trupul şi sufletul) primită prin
creaţie, se adaugă una supranaturală a
darului supraadăugat în om
Datorită satisfacţiei aduse de Hristos (prin
jertfa Sa, onoarei jignite a lui Dumnezeu
prin păcatul lui Adam şi al Evei), omul a
primit de la Dumnezeu graţia divină, cu
ajutorul căreia poate duce de aici înainte O
viaţă mai lipsită de păcat Această graţie
este un fel de depozit care se află sub
administrarea Bisericii. Faptele bune ale
creştinilor sunt conSiderate ca un adaos la
ceea ce ,,a daf' Hristos pentm păcatele
noastre. Sunt mântuitoare nu numai faptele
sfinţilor, care au realizat un surplus de
fapte bune pe care Biserica le distnbuie
creştinilor, care nu au satisfăcut pe deplin
dreptatea divină, prin indulgenţe.
Sacrarnentele Legii noi sunt Botezul,
Confirmarea, Euharistia, Pocăinţa, Ungerea
de pe urmă, Hirotonia, Căsătoria.
Preotul zice: Iar eu îfi iert toate păcatele ...
(pocăinţa)
Botezul poate fi conferit şi tumând apă de
trei ori pe capul candidatului.
Sfânta Împărtăşanie se dă numai celor ce
depăşesc 7 ani, numai cu azirnă (pâine
nedospită). Credincioşii se împărtăşesC
numai cu Trupul lui Hristos (numai cu
azirnă) însă preoţii se împărtăşesc şi cu
azirnă şi cu vin.
care cea mai vrednică de
unei suoravenerări exazerate adresate ei
29
peste toate şi nesupus nimănui (Lt.rther).
Preoţia aparţine (potrivit dreptului divin) tuturor
credincioşilor, fiind primită prin Taina
Botezului, iar 'slujirea preoţească
încredinţează celor aleşi de' comunitatea
se r
credincioşilor (pastori, episcopi, predicatori,
r
diaconi), Deosebirile dintre treptele, preoţeşti
sunt exclusiv de ordin administrativ .
Nici papa, nici sinodul ecumenic nu sunt
infailibili, ci numai Sfânta Scriptură
f
Privitor la păcatul originar, a admis
r
predestinaţia absolută a unora spre nu ŞI
fericire, iar a altora spre iad şi suferin\ă; chiar
căderile în păcat ale lui Adam şi Evei au fost
voite din veci de Dumnezeu; de aceea nu a putut
explica necesi!atea mântuirii prin Fiul lui
r
Dumnezeu
Dumnezeu rânduieşte totul de mai inainte; nu
există liberul arbitru.
Omul poate obţine mântuirea numai prin barul
r
lni Dumnezeu (soia gratia), dărnit omului în
mod gratuit de Dumnezeu şi numai prin
credinţa omulni (soia fide), fără ca fuptele bune
să robă vreun rost în dobândirea mântuirii.
f
Numai trei Taine: Botezul, Euharistia şi
Pocăinţa (calvinii: numai primele două)
r '
La Sfânta Euharistie, l1U se admite prefucerea
elementelor (a pâinii nedospite şi a vinului) în
Trupul şi Sângele Mântuitorului, ci doar
prezenţa Sa spirituală.
[,
Nu acceptă cinstirea Sfinţilor Ingeri şi a
Sfinţilor, a sărbătorilor, a Sfintei Cruci,
venerarea Sfintelor Icoane, a Sfintelor moaşte,
nici vechile tradiţii creştine legate de aceste
sărbători.
r
Deşi o numeşte Fericita cea mai vrednică,
cea cu onoruri mai bogate, Fecioara cea
mai lăudată, consideră că, asemenea'
celorlalţi sfinţi, Maicii Domnului nu i se
f'
f·
1
Născătoarea de Dumnezeu, numind-o a fost proclamată dogma greşită a cuvine vreun cult - nu cred în Sfânta Treime;
,,ÎmpăIăteasa (Stăpână, Cea aleasă) ,,imaculatei concepţii a Sfintei Fecioare 5. - nu-L recunosc pe Iisus Hristos ca
Doamnă": ,,mai cinstită decât heruvimii şi Maria", potrivit căreia ea s-a născut tarii 7Charles Taze Dumnezeu;
- sfârşitul sec. XIX
mai mărită fără de asemănare decât păcatul originar. (Însă această dogmă Organizaţia Martorii lui Russel - nu cred în nemurirea sufletului;
serafimii". _ este potrivnică învăţăturii despre Iehova .; Împărăţia de 1000 de ani a celor aleşi
universalitatea păcatuIni strămoşesc; (! 44000 de bărbati si femei).
Nu există nici o slujbă bisericească în care
Stanta Maria a fost curăţită de acest
Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi
păcat de Sfântul Duh în momentul
Pururea Fecioară Maria să nu fie pomenită
înt.âlnirii cu îngerul Gavriil).
ori să nu i se adreseze ectenii şi rugăciuni. .* Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Biseri~ii Ortodoxe Române. Dispoziţii Generale

Cultul divin public cuprinde: Sfânta Cultul divin foarte mult simplificat: predica,
Cultul divin este mai simplificat decât la Art.I Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici, monahi şi mireni, constituiţi canonic
Liturghie, Cele 7 Laude, Sfintele slujbe ale cântarea şi rugăciunea sunt elementele
ortodocşi. în .parohii şi mânăstiri. din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul şi În afara graniţelor României, care
Sfintelor Taine şi Sfintele Ierurgii. principale. mărturisesc pe Dumnezeu În Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii şi
In urma judecăţii particulare, fiecare suflet participă la viaţa Bisericii prin aceleaşi Sfinte Taine, slujbe liturgice şi rânduielicanonice.
este trimis în rai (cer, paradis sau Sânullui o nouă dogmă: între rai şi iad există Art.2 (It Biserica Ortodoxă Română, .de origine apostolică, este şi rămâne în comuniune şi unitate dogmatică, liturgică
Avraam) sau în iad (gheenă, întunericul Cel purgatoriu], locul unde se 'curăţă Numai raiul şi iadu!. şi canonică cu Biserica Ortodoxă universală.
mai din afară, infern). Un alt loc"sau o altă sufletele celor încărcaţi de păcate uşoare. (2) Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi unitară În organizarea şi în lucrarea sa pastorală, misionară şi
stare între rai şi iad uu există. administrativă.
Art.3 (1) Biserica Ortodoxă Română are conducere sinodală ierarhică, potrivit învăţăturii şi canoanelor Bisericii Ortodoxe
şi tradiţiei sale istorice.
Idei doctrinare, aspecte (2) Biserica Ortodoxă Română se administrează în mod autonom prin organisme proprii reprezentati ve, constituite din
Numele şi semnificaţia Întemeietorul Timpul apariţiei clerici şi mireni, potrivit Sfintelor Canoane, dispoziţiilor prezentului Statut şi altor dispoziţii ale autorităţii bisericeşti
specifice, particularităti
- Botezul se face numai adulţilor; competente.
- autoritate: numai Biblia; Art.4 (1) Biserica Ortodoxă Română este autonomă faţă de Stat şi faţă de alte instituţii.
1.
- pentru mântuire .sunt suficiente pocăinţa şi (2) Biserica Ortodoxă Româna stabileşte relaţii de dialog şi cooperare cu Statul şi cu diferite instituţii' pentru
- J. Smith; Împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaţionale şi social-filantropice. .
-secolul al XVIII-Iea;o credinţa;
Baptiştii - există mai Art.5 (I) Biserica Ortodoxă Română cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi români din afara
Anglia. - Biserica e numai invizibilă, spirituală;
lat. Baptisto = afundare multe grupări. graniţelor ţării, precum şi pe cei primiţi canonic în comunităţile ei.
o. - manifestări cultural-religioase, cântările
(Botez) - (2) Biserica Ortodoxă Română este naţională' şi. majoritară potrivit vechimii apostolice, tradiţiei, numărului· de
'însoţite de acompaniament muzical;
- adepţii cultului îsi snun "fraţi". credincioşi şi contribuţiei sale deosebite la viaţa şi cultura poporului român. Biserica Ortodoxă Română este Biserica
- Botezul este unul, dar în trei feţe: Botezul neamului românesc.
- secolul al XIX-lea * Extras
apei (care nu mântuieşte e simbolic); Botezul
(Elveţia).
Sfântului Duh, se face după Botezul apei;
- fără întemeietor Botezul în "moartea Domnului" - aduce starea
2.
principal;
- în România la
ode sfinţenie; Reflectează
începutul secolul al
- Cina Domnului este un act comemorativ;
Creştinii după Evanghelie XX-lea.
- există mai - Există 4 dimensiuni ale Judecăţii de Apoi:
(Evangheliştii) .• Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului
multe grupări. - a celor credincioşi, făcută din cer;
- Francois Berray a să ne rugăm ... Unirea credinţei şi împărtăşirea Duhului Sfânt cerând, pe noi Înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa
- a celor în viaţă la venirea Domnului;
fost misionar în noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. (Rugăciuni din Sfânta Liturghie, pentru unitatea credinţei)
- a păcătoşilor;
România. Credinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit este ştiut că nu se poate fnvăţa printr-un studiu intelectual, ci numai prin
- a îngerilor răi.
trăire. Aceasta se găseşte nu În ştiinţa teologiei, ci in dumnezeieştile slujbe, in chilia călugărului, in rugăciunea
- asemănătoare cu cele baptiste;
- Sfântul Duh = locţiitorul Domnului Iisus pe
unei femei oarecare ... , in definitiv, in tot ceea ce trăieşte. Nu "lepoţi apropia de ea fiind În afară, ci doar fiind
înăuntru. (FritjofTito Colliander, Credinţa şi trăirea ortodoxiei)
- apare din sânul pământ;
3. Forta Ortodoxiei nu este banul, nici puterea politică, .ci inalta spiritualitate a unor stareţi, a credincioşilor, a
- Carol Parham, Bisericii Baptiste, - Botezul se. face prin scufundarea În apă, o
Penticostalii sărbătorilor, a vieţii religioase ... Însăşi teologia ortodoxă nu' este altceva decât expresia sfinţeniei în limbaj
SUA; după 1900, În SUA; singură dată;
(Biserica lui Dumnezeu o· articulat, conştient, precis, o adevărată icoană in cuvinte pentru imaginea sfinţeniei. (Costion Nicolescu, Riscul de
- Sfântul Duh este o creatură care are corp
Apostolică)
- există mai - în România, prin spiritual şi-i inspiră pe credincioşi ajutându-i ;- a fi ortodox - interviuri)
... poporul român a rămas un popor credincios după. aproape cinci decenii de ateism. Aceasta fiindcă rezistenţa lui
multe grupări. V.Budeanu, după să retrăiască clipele dinj.ziua Cincizecimii";
gr. Penticosti = cincizecime
anul 1920. - Botezul cu Duhul Sfânt, semnul primirii
la ateism, care a făcut adevărate ravagii în unele din ţările care ne Înconjoară, nu este un lucru Întâmplător, ci se
- botezului fiind darul vorbirii În diferite limbi,
întemeiază pe una din coordonatele majore ale Ortodoxiei, şi anume că, în mentalitatea poporului nostru,

t asemenea Apostolilor la Cincizecime.

- adepţilor cultului li se garantează starea de
Dumnezeu nu rămâne doar exterior lumii, adică absent din creaţie, ci este prezent şi în universul văzut prin
energiile necreate care îşi au izvorul in Dumnezeu şi constituie fundamentul spiritual pe care se sprijină întreg
cosmosul. Pictura pe zidurile interioare şi exterioare ale bisericilor din Nordul Moldovei constituie expresia
"sfinţi" în "împărăţia de 1000 de ani";
plastică a faptului că Dumnezeu nu este prezent doar în Biserică, ci şi În natură şi cosmos. Aceasta ne arată că
-W.Miller, - sunt preocupaţi de Ziua venirii Domnului şi
Dumnezeu nu este pentru românul ortodox un simplu obiect de referinţă transcedentală ci o realitate pe care o
SUA; au avut multe prevestiri ale venirii, dar acestea
4. simte şi o trăieşte În modul cel mai real prin lumina pe care o revarsă peste fiinţa lui şi peste întreg universul.
nu s-au adeverit;
(. ..) Creştinismul românesc Întemeiat pe prezenţa lui Dumnezeu În om şi tn cosmos, a realizat cea mai originală
- există mai - sâmbăta zi de sărbătoare; de odihnă (porunca
Adventiştii - În jurul anului 1800. sinteză intre cultura apuseană şi cea răsăriteană. De la cultura apuseană a asumat raţiunea lucidă a Occidentului,
multe grupări: a 4-a din Decalog);
lat. Adventus = venirea (a iar de la cultura răsăriteană a preluat mistica iubirii. (Dumitru Popescu - Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed.
- de ziua a - sufletuJ este muritor, numai Dumnezeu este
doua aDomnului) Diogene, Bucureşti, 1996)
şaptea; nemuritor; nemurirea este lin dar dat numai
- reformiştii. Energiile necreate joacă un rol primordial În cadrul teologiei şi spiritualităţii ortodoxe. Prin intermediul lor.
o

adventiştilor ... ;
spiritualitatea răsăriteană depăşeşte o simplă cunoaştere intelectualistă a lui Dumnezeu prin una experimentală.
- la Judecată numai. cei drepţi vor primi
Prin energiile necreate, Dumnezeu este mai Întâi trăit de credincioşi, apoi cunoscut, fiindcă rostul cunoaşterii lui
nemurirea, ceilalti vor fi trecuti în neexistentă.

30 31
r
 Dumnezeu nu este cel de a satisface curiozităţile intelectuale ale minţii umane, ci de a contribui la desăvârşirea - Mitropolia Ardealului;
spirituală şi morală a întregului om, în totalitatea fiinţei lui psiho-somatice. (Dumitru Popescu - Ortodoxie "şi - Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului;
contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996) - Mitropolia Olteniei;
După cum soarele răsare roşu şi apune tot roşu, tot aşa şi noi, dacă ne-am născut ortodocşi, trebuie să murim tot - Mitropolia Banatului.
ortodocşi.
În afara slujbei Bisericii, nu există scară către cer. (Petre Ţuţea) f) Completează spaţiile punctate cu informaţia corespunzătoare:
Cine nu are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de tată. (Sfântul Ciprian) Preotul parohiei din care fac parte este preacucemicul părinte : .
Dacă poporul român, prin vitregia soartei, îşi va pierde credinta ortodoxă, va dispărea ca neam. (Nicolae Iorga) În fruntea mitropoliei noastre se află Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit .
Patriarhul României este Preafericitul Părinte .; .

[!lCiteşte cu atenţie textul şi priveşte imaginile alăturate:

a)
[!l Citeşte cu atenţie textul de mai jos şi răspunde cerinţelor:
:Biserica Ortodoxă Română este una dintre bisericile autocefale ale creştinismului ortodox. Majoritatea românilor aparţin
Bisericii Ortodoxe Române, dar Biserica are şi credincioşi de alte naţionalităţi (romi, ucrainieni etc.). Ea păstrează unitatea
dogmatică, canonică şi a cultului cu toate Bisericile Ortodoxe.

"'
Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie, cu titulatura de Patriarhia Română.
Cea mai înaltă autoritate a ei pentru toate problemele dogmatice, canonice şi pentru cele bisericeşti este Sfântul Sinod.
-
f

•
Acesta se compune din patriarh, care este preşedinte, şi arhiereii în funcţiune (mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi, episcopi .. .

1
vicari şi arhierei vicari). Între sesiunile Sfântului Sinod, problemele ivite sunt discutate şi rezolvate de Sinodul Permanent, " "

alcătuit numai din Patriarh şi mitropoliţii în funcţiune.

Un alt organ al Bisericii Ortodoxe Române, care se ocupă cu problemele administrative şi economice este Adunarea ". ",i
r
I _ • . _ •

Naţională Bisericească, compusă din câte trei reprezentanţi ai fiecărei eparhii (un cleric şi doi mireni). ..,..
Organul suprem administrativ, atât al Sfântului Sinod, cât şi al Adunării Nationale Bisericeşti este Consiliul Naţional i.,:"
Un sat este o comunitate spirituală, of
Bisericesc, alcătuit din 12 membri ai ANB, câte un cleric şi câte un mirean din fiecare mitropolie din ţară. Arhim, Cleopa Ilie cărei inceput se pierde în negura istoriei. .Pr. Dumitru Stăniloae
. Alegerea patriarhului, a mitropoliţilor şi a episcopilor se face, prin vot secret de către Sf'antul Sinod, după consultarea Un sat fiinţează pe' legăturile dintre
clerului şi a mirenilor din organismele bisericeşti, în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului respectiv. oameni, pe suferinţele şi bucuriile trăire
"~.

•
împreună, pe iubirea oamenilor pentru
Părţile constitutive şi organele locale ale Bisericii Ortodoxe Române sunt:
pământ şi pentru casa in care s-au născut.
Mitropolia, adică unitatea canonică şi administrativă formată din 2 sau 3 eparhii, condusă de un mitropolit. în"prezent, în Satul este cimitirul unde sunt îngropaţi
Biserica noastră sunt şase mitropolii. " părin/ii, bunicii locuitorilor acelor locuri;
Eparhia este o unitate teritorială bisericească condusă de un episcop sau arhiepiscop, ce cuprinde un număr de câteva este biserica veche de sute de ani, scăpată ""

ca prin minune de urgia vremurilor,

sute de parohii, precum şi mănăstirile de pe teritoriul respectiv. Atunci când eparhia este condusă de un episcop ea se numeşte
biserica unde s-au cununat, şi-au botezat
episcopie, iar când este condusă de un arhiepiscop, se numeşte arhiepiscopie. Până acum, în Biserica Ortodoxă sunt 15 copiii şi s-au rugat /0 necaz şi bucurie.
arhiepiscopii şi 26 episcopii. . Pr. Arsenie Papacioc Biserica este inima satului. Pr. Nicolae Steihardt
Protopopiatul este o circumscripţie administrativă bisericească formată din mai multe parohii, condus de un protopop,
în România sunt 170 de protopopiate. b) Scrie ce reprezintă pentru viaţa unui ortodox creştin, Biserica (vezi şi rolul pteotului în sate):
Parohia este comunitatea bisericească condusă de un preot paroh. Numărul parohiilor se ridică la aproximativ 15.000.
Mănăstirea este o comunitate formată din călugări, cei ce se pregătesc de călugărie (fraţi), condusă fiind de un stareţ,
ajutat de un consiliu duhovnicesc.

a) Enumeră cele trei organe de conducere ale Bisericii Ortodoxe Române.

c) Ce efecte asupra fiinţei poporului român a avut prigoana împotriva Bisericii din timpul comunismului?

b) Precizează care sunt atribuţiile Sf'antului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

[!lCompletează corespunzător spaţiile liniate cu date referitoare la activitatea de astăzi a Bisericii Ortodoxe Române.

a) Mii de tineri, numeroase familii au redescoperit şi

c) Specifică părţile constitutive ale Bisericii Ortodoxe Române. participă cu râvnă la Sfintele

b) în îndeplinirea rolului de apostolat, Biserica a redeschis sau a înfiinţat

Biserica

d) Identifică diferenţa dintre mitropolie, eparhie, episcopie şi arhiepiscopie.

Ortodoxă
Română şi
societatea
c) "Biserica vie" (mirenii)

d) Prezenţa misionară a profesorului de religie şi a preotului în

[
contemporană:
e) în cadrul parohiilor, comitetele filantropice de mireni

e) Indică pe hartă mitropoliile din Biserica Ortodoxă Română. [!lAi răsfoit vreodaiă o revistă creştin ortodoxă? Dacă da, numeşte titlul ei.
- Mitropolia Munteniei şi Dobrogei;
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei; Dacă nu, solicită profesorului de religie să vă prezinte O revistă care apare periodic în zona în care locuieşti.

32 33
L
~Documentează-te şi realizează un reportaj despre un eveniment religios deosebit din viaţa unei comunităţi creştin-ortodoxe ORTODOXIE ŞI CULTURĂ NA.Ţ70NA.U

l
din ţară sau de peste hotare ..

~Argumentează necesitatea toleranţei şi respectului faţă de membrii societăţii care au o altă credinţă.

~Organizează, împreună cu colegii tăi, o dezbatere cu tema ,,Prozelitismul religios în parohia mea".

l ~Prezintă situaţii din viaţa ia sau a celor din jurul

colegii/prietenii tăi de altă religie.
tău în care ai experimentat sau nu ai simţit ~itatea dintre tine şi
r
I
I
Un posibil pretext pentru discuţie
~Enumeră atitudini şi acţiuni care ajută la menţinerea unităţii între creştini.
: Personalităţile culturale româneşti: în~epând. cu perioada interbelică şi până în prezent, oferă, prin scrierile lor, exemple
: concrete de asumare ŞIpromovare a credinţei creşnne, arătând astfel cum se pot îmbina firesc şi mântuitor credinţa străbună şi
: cultura naţională.
I
I Nicolae Iorga (1871-1940) a rămas ca un fenomen cultural fără precedent în istoria
I noastră, prin cultura sa enciclopedică şi diversitatea domeniilor de cercetare. A fost un istoric de
I
I mare erudiţie, publicist, dar şi om politic.
I
[!lReuşeşti să dai dovadă că eşti un bun creştin atunci când ai divergenţe de păreri cu colegii de altă religie pe teme de religie I S-a născut la Botoşani pe 5 iunie 1871. A studiat atât în ţară, cât şi în străinătate, în Franţa
I şi Germania. Între 1894 şi 1940 va fi profesor la Catedrade Istorie a Universităţii din Bucureşti,
sau alte teme? Imaginează-ţi o situaţie concretă şi fă un joc de rol cu aceştia.
iar în 1897 a fost numit membru al Academiei Române.
Ca politician, întreaga sa activitate s-a îndreptat spre realizarea idealului unităţii naţionale,

[
[!lExistă motive care dezbină confesiunile
. colegii discuţii pe această temă.
[!lCând îţi alegi prietenii te interesează
religioase din ţara noastră? Indiferent de răspuns (da/nu), organizează împreună cu
~ subliniind legăturile continue ce au existat între oamenii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. A fost
de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Instrucţiunii Publice, precum şi consilier
religia lor? Argumentează. regal.
Pe plan internaţional, marele cărturar s-a remarcat prin articole puhlicate în reviste de
specialitate în limbile franceză, engleză şi germană. Titlurile conferite de Universităţile din Lyon,

l
[!lCare sunt motivele pentru care unii oameni renunţă la credinţa în care s-au născut?
Paris, Geneva:, Oxford, Vilnius, Roma, Bratislava şi Alger, susţin acest lucru.
[!lCe ârgumente i-ai aduce prietenului tău care vrea să treacă la o ~ltă religie pentru a-I determina să nu facă ;ceasta? Cu trei ani înainte de a fi asasinat, în 1937, Iorga a fondat la Bucureşti, Institutul de Studii Bizantine şi Institutul de
Istorie Universală. .
Noutatea operei lui Nicolae Iorga constă în integrarea istoriei românilor în cadrul istoriei universale. Dragostea faţă de
trecutul neamului, l-au determinat să se oprească în foarte multe oraşe şi sate din ţară pentru că, spunea el, fiece loc de pe

l NOTIŢE pământ are o poveste a lui. dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi.
Dovadă în acest sens stau cele zece volume din Istoria românilor.
Opere sale reprezenative
Oameni cari au fost, Istoria literaturii româneşti contemporane.
.
sunt: Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Istoria lui Ştefan cel Mare,

l
În cadrul unei conferinţei ţinute la Iaşi, în sala Teatrului Naţional, Nicolae Iorga a demonstrat că Ortodoxia este parte
componentă a civilizaţiei româneşti.
A fost asasinat de legionari pe o mirişte din apropierea comunei Strejnic, de lângă Ploieşti, în anul 1940.

Nae Ionescu (1890 - 1940), născut pe data de 4 iunie 1890 la Brăila, a fost cunoscut ca
mentor al generaţiei de intelectuali români interbelici şi ca gânditor profund creştin. Timp de 20

l de ani, cât a fost profesor de logică, metafizică, teoria cunoştinţei şi filosofia religiei, Nae
Ionescu a expus o filozofie creştină cu rădăcini în tradiţia ortodoxă.
Din cauza convingerilor sale politice, după 1934 a· trecut printr-o perioadă de grea
încercări, fiind arestat şi apoi înlăturat de la Universitate. ~
Fiind cel mai influent om politic din· acea perioadă, el a format elita intelectuală

l românească din perioada interbelică: Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Constantin Noica,
Mircea Vulcănescu, Octav Onicescu.
Opera sa e bazată pe Tradiţia Bisericii, având rolul de a sublinia rolul important al
Bisericii în .refacerea noului stat român după cele două Războaie Mondiale. El a sustinut ideea
conform căreia creştinismul face parte integrală din fiinţa noastră naţională.
Potrivit lui Nae Ionescu, omul nu e simplă existenţă trecătoare, înzestrată cu raţiune, ci o
persoană definită ca "chip a lui Dumnezeu". Iar Dumnezeu nu e, pentru acest mare profesor,
divinitatea anonimă a filozofiei theiste sau deiste, ci Tatăl nostru Cel din ceruri.
Opere reprezentative: Istoria logicii, Introducere în logică, Filosofia religiei, SolUliifilosofice în problema Dumnezeirii
(teism, panteism, deism, ateism), Psihologie a gândirii, Teoria cunoaşterii metafizice, în toate simţindu-se profunda gândire

L creştină.
După mai multe arestări şi eliberări, pe 15 martie 1940, Nae Ionescu a murit la locuinţa sa de la Băneasa, fiind
înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Petre Ţuţea (1902-1991), născut într-o familie de preoti ortodocşi, pe data de 6 octombrie 1901, în Boteni-Muscel, a-

L fost o personalitate complexă şi enciclopedică.

Se va implica în viaţa spirituală, culturală şi politică a timpului, fiind prieten al lui Nae Ionescu şi al celor formaţi la
şcoala lui: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica.

l 34 35
 : - - - - ~::~ ~:; ~u~: -f~s~: ~;o~~v~~~r~: -v:I~~I:; :p~-~a~e- c~:ş;~~~o~::e -ş~: ~u~:i~ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - --1 r---------------------------------.-----------------------------------------~-
I
: Cea mai valoroasă carte a sa, în care dă mărturie despre curajul creştin, vorbind despre
: pentru neamul românesc. Susţinea mereu, argumentat şi imbatabil, că poporul român este una I I suferinţele, dar şi bucuriile din viaţa sa, este Jurnalul fericirii, scris parţial în minte, în .
din minunile lui Dumnezeu în mersul Său prin Univers. i : închisoare, continuat după eliberare pe ascuns, confiscat de Securitate, reconstituit de autor
Singurele repere de neclintit ale lui Petre ,Tuţea au fost Dumnezeu şi poporul român, I I din memorie şi publicat abia după moartea lui, în 1991.

dovedind prin asta că a 'fost riu' numai credincios, dar şi un mare patriot. Pentru el, e atât de ! : EI a arătat că alegerea de a se creştina a fost una matură, plină de recunoştinţă pentru
viguros neamul ăsta al nostru. că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Istoria lui îmi : . toate darurile primite de la Dumnezeu: Pentru mine, creştinarea se confundă cu o poveste de
dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român IlU poate fi înfrânt. _ I dragoste: o dublă îndrăgostire de Biserica creştină şi de neamul românesc.
Demersul său intelectual a fost întru totul integrat Ortodoxiei.
Dintre operele sale reprezentati ve, enumerăm: Bătrâneţea şi alte texte filosofice, Omul -
tratat de antropologie creştină, 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea.
Din cauza convingerilor sale politice, regimul comunist avea să-I condamne la 13 ani
I A susţinut mereu că religia creştină este o religie a răscumpărării celui ce se căieşte, a
iubirii, a veseliei, îmbelşugării, fericirii.
Pe lângă Jurnalul fericirii, un adevărat jurnal de convertire, Dăruind, vei dobândi.
Cuvinte de credinţă , adună la un loc predicile sale.
t i
de detenţie (1948-1953; 1956-1964) în penitenciarele din Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari, La 29 martie 1989, Nicolae Steinhardt a murit la spitalul din Baia Mare şi a fost
Aiud.

Nichifor Crainic (1889-1972), pe numele .său adevărat Ion Dobre, s-a născut pe 24
decembrie 1889, în comuna Bulbucata, din fostul judeţ Vlaşca (azi Giurgiu). A făcut studii de
înmormântat la Mănăstirea Rohia.

Actualul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, I.P.S. BartelomeuAnania, din botez Valeriu, s-a
născut în anul 1921 in comuna G1ăvile din judeţul Vâlcea. Se evidenţiază ca poet, dramaturg, teolog apreciat şi bun predicator ..
!!
teologie atât în ţară, la Bucureşti, căt şi în Germania. . A fost tuns în' monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti în anul 1942, primind .
A lucrat în redacţia multor ziare, a fost secretar general la Ministerul Cultelor şi Artelor, a numele de Bartolomeu. A ocupat mai multe funcţii în cadrul Patriarhiei Române (intendent al
predat cursuri de Literatură religioasă modernă la Facultatea de Teologie a Universităţii din Palatului Patriarhal, inspector pentru învăţământul bisericesc, director al Bibliotecii
Chişinău, a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, iar în 1940 şi Patriarh ale şi' asistent la catedra de Istorie bisericească universală de la Institutul Teologic
1941 a fost numit ministru al Propagandei Naţionale. _ Universitar din Bucureşti). În 1958 a fost condamnat de regimul comunist la 25 de ani muncă
În 1945, din motive politice, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, După arestare, în silnică, fiind eliberat în 1964.
1947, a făcut închisoare timp de 15 ani, la Aiud. . Între anii 1965 şi 1976, I.P.S. Bartolomeu a îndeplinit mai multe funcţii in cadrul
Caracteristica activităţii sale culturale o reprezintă constituirea şi consacrarea Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America. Reîntors in ţară, în 1993, a fost ales
gândirismului, înţeles de el însuşi ca tradiţionalismul literar şi artistic, adică acţiunea de a ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar din 2006 a devenit Mitropolit al
apăra patrimoniul nostru spiritual şi de a căuta în el norme sigure pentru a dezvolta mai Clujului, Albei, Crişaneişi Maramureşului.
departe U/l stil naţional În literatură şi adă. În atenţia criticii s-a impus prin cele două poeme dramatice: Mioriţa şi Meşterul
În centrul gândirii lui Nichifor Crainic se află Iisus Hristos. Prin apropierea noastră de Manole, în care valorifică aceste două mituri nationale, Dintre cele cinci volume de poezie,
modelul hristic încercăm, de fapt, reapropierea de armonia primordială anterioară producerii păcatului. Pentru autor, demofilia amintim: File de acatist şi Imn Eminescului.
(demos = popor, fileo = a iubi), adică iubirea de patrie, este sentimentul ce poate întemeia relaţia cea mai potrivită între Scrierile teologice cuprind articole, predici, comentarii incluse în reviste bisericeşti,
oameni. precum şi traduceri ale Sfintei Scripturi.
Printre operele sale .se numără şi: Zile albe - zile negre, autobiografie, Nostalgia Paradisului, Sfinţenia - împlinirea Bartolomeu Anania a propus un program de reînnoire morală a neamului românesc, ce
umanului, care a fost primul curs de Spiritualitate din România, volume de poezii: Şoim peste prăpastie, Darurile pământului. se poate aduce I~ îndeplinire prin religie şi cultură: Regenerarea morală nu se poate face decât prin religie şi prin cultură.
A murit în noaptea dinspre 20 spre 21 august 1972, la Mogoşoaia, lângă Bucureşti . 'În anul 1982, Bartolomeu Anania a lucrat la o nouă traducere a Sfintei Scripturi, finalizată prin tipărirea în anul 2001 a
Nichifor Crainic s-a remarcat ca teolog, poet, jurnalist, eseist, filosof şi om politic, înţelegând, prin tot ceea ce a scris, să ediţiei jubiliare a Bibliei. Prin bogăţia notelor şi a explicaţiilor, această lucrare nu e doar un act de mare anvergură culturală, ci
nu se abată de la cele două coordonate ale vieţii sale: mărturisirea credinţei ortodoxe şi dragostea de neam. şi unul de promovare a cuvântulni lui Dumnezeu printre cititorii nefamiliarizaţi cu vocabularul teologic.

Cunoscător al sufletului românesc şi caracterizat printr-o deosebită dragoste fală de
spiritualitatea creştină, Vasile Voiculescu (1884-1963) s-a născut în 1884, în comuna Pârscov
de 'pe valea Buzăului. S-a remercat ca poet religios, având o mare deschidere
.spiritualitatea creştină.
Până în 1917, Vasile Voiculescu it profesat ca medic în diferite sate, iar în timpul
primului război mondial a lucrat ca medic militar la Bârlad, unde l-a. cunoscut pe Alexandru
Vlahuţă.
-Laureat al Premiului naţional de poezie (1941), Vasile Voiculecu ne-a lăsat pe lângă cele
şapte volume de versuri, mai multe piese de teatru (Fata Ursului, Umbra, Demiurgul, Duhul
pământului), două volume de Povestiri şi romanul inedit Zahei orbul.
Tema centrală a poeziilor lui Vasile Voiculescu este setea profundă de Dumnezeu, ceea
ce face ca lirica poetului să devină o adevărată jertfă de mărturisire a credinţei creştine.
În poezia Nume!e Tău, marele poet vorbeşte despre natura rugăciunii: tainica rugă care.
invocă pe Domnul: lisuse, numele Tău dulce iar/Cu buzele-l spun în zadar/Tot rece rămân, tot
Născut la 16 noiembrie 1903 în satul Vlădeni din judeţul Braşov, Dumitru Stăniloae (1903-1993), a fost o personalitate
marcantă a teologiei româneşti, fiind unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi ai secolului XX.
către. Şi-a început cariera academică în 1929, când a fost numit profesor de Dogmatică la Academia Teologică .Andreiană"
din Sibiu, pentru ca în 1947 să predea cursul de Ascetică şi Mistică la Facultatea de Teologie din
Bucureşti, iar din 1948 a fost profesor la Catedra de Teologie Dogmatică şi Simbolică, până în
19TI. .
Între 1958-1963 a suportat detenţie, fiind condamnat ca făcând parte din grupul Rugul
aprins, deşi nu a fost niciodată membru, ci doar participase la câteva întâlniri de la Mănăstirea
Antim.
Întreaga sa viaţă a fost o comunicare cu Dumnezeu, lucru reflectat din plin în scrierile
sale, caracterizate prin frumuseţea şi nobleţea duhovnicească, ca rezultate ale unei experienţe
trăite.
Opera sa cuprinde sute de articole, recenzii, traduceri, lucrări în volum, lucrări cu caracter
istoric şi lucrări apărute în străinătate, dintre care amintim: Viaţa şi învăţătura Sfântului

li
făr' de har/În minte-l aduc: dar curând/il scap iar, putredul gând/Se rupe ca firul plăpând.Doamne, acum mă căznesc -Grigorie Palama, Ortodoxie şi Românism, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Filocalia (voI.
Numele Tău împărătesc/Cu inima mea să-I rostesc/Statomiceşte-l, Iisuse, în ea/Şi arză acolo până la moartea mea. 1-12), Teologia dogmatică ortodoxă (voI. 1-3), Spiritualitate şi comuniune în Liturghia
Din cauza politicii comuniste de distrugere a valorilor spiritualităţii româneşti, Vasile Voiculescu a fost închis între anii .ortodoxă.
1958 şi 1962. A fost eliberat cu mai puţin de un an înainte de moarte, survenită în noaptea din 26 spre 27 aprilie 1963. Bogata sa activitate teologică i-a fost răsplătită prin decernarea titlului de Doclor honoris
I causa din partea mai multor Facultăţi de Teologie din Europa.

l
Nicolae Steinhardt (1912-1989), s-a născut pe 12 iulie 1912, în comuna Pantelimon, de lângă Bucureşti, în familia Fie în operele sale, fie în cuvântări sau discuţii cu reprezentanţi ai diferitelor Biserici, Părintele Stăniloae a subliniat
inginerului şi arhitectului evreu Oscar Steinhardt. importanţa trăirii credinţei şi comunicării cu Dumnezeu prin rugăciune, dar şi a păstrării ca sursă şi punct de reper a scrierilor
A studiat Literele şi Dreptul, ajungând avocat. Fiind obligat să depună mărturie mincinoasă împotriva unor scriitori, şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii: L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, În idei şi simboluri. Dar acest
necceptând acest lucru, a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică şi 7 ani de degradare civică. lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi, am descoperit În scrierile Sfintilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L
S-a convertit la Ortodoxie, primind Botezul în închisoarea de la Jilava de la ieromonahul Mina Dobzeu. După 16 ani de întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. . .
la eliberare, s-a călugărit la Mănăstirea Rohia din Maramureş. Prin tinuta morală de o constantă verticalitate, cu o încredere nelimitată în bunătatea oamenilor, Părintele Dumitru
Bun critic literar, a scris diverse eseuri despre cele mai importante cărţi din acea vreme, dar şi despre valorile fundamentale ale Stăniloae, prin însuşi exemplul vieţii sale, a promovat virtuţile creşti ne: iubirea faţă de Dumnezeu .şi de semeni, cinstea şi

l_~~-~--
I

__-~--~-~-----------------------------;~-----------------------------------------~
culturii şi literaturii române.(Miorila, Meşterul Manole, Eminescu, Maiorescu, Iorga, Pârvan, Blaga). corectitudinea, impunănd respect prin vasta cultură teologică şi prin transpunerea în faptă a: cuvântului rostit.

i
37
L r----------------------------------------~--------------------------------------;
I
:
.
Cel mai mare om de cultură român al secolului XX, Mircea Eliade (1907-1986), s-a
I
I
I
I
născut la l3 martie 1907, la Bucureşti. . Ai putea afla mai mult citind din Sfânta Scriptură
[' "
I
EI s-a evidenţiat mai ales ca istoric al religiilor şi filosof al culturii, iar prin colaborările cu
publicaţii de prestigiu din toată lumea şi conferinţele în franceză şi engleză la Paris, Strasbourg,
Ascona, Amsterdam, Roma, Munchen, a devenit cunoscut la nivel internaţional.
I
i
I

i , , J c, v.. ~.\ J-' -v.' <_c

în 1957 s-a mutat la Chicago, unde a funcţionat ca profesor de Istoria Religiilor, catedră i - I (, , , " •••• /'t. (,1'''''(1 iflf Ţ 1- \

care, la 15 mai 1985, a primit denumirea Mircea Eliade.

Autorul a fast un iubitor al limbii române, scriindu-şi textele literare exclusiv în această
limbă, spre deosebire de textele ştiinţifice, pe care le redactează la un moment dat direct în Reflectează -c.,
franceză sau engleză.
Operele sale reprezentative sunt: La Ţigănci, Noaptea de Sânziene, 'Romanul • Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel care-l caută. (N. Iorga)
adolescentului miop. Memorii, Istoria credintelor şi ideilor religioase. •. Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul Împrejurul lui. (N. Iorga)
Mircea Eliade a accentuat caracteristicul persoanei. umane, care este homo religiosus,

r adică este legat de sacru prin existenţa sa. Chiar dacă a vorbit la modul general de ideea de sacru,
totuşi, Mircea Eliade a afirmat: Creştinismul este încoronarea şi sfârşitul tuturor religii/or.
Moare la 22 aprilie 1986 din cauza unei congestii cerebrale, aflându-şi locul de odihnă în cimitirul Oakwood
Chicago. .
Constantin Brâncuşi (1876-1957) s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobiţa din judţul GOIj, devenind Unul dintre
cei mai străluciţi reprezentanţi ai sculpturii moderne universale, fiind comparat cu Michelangelo. Absolvent al Şcolii Naţionale
de Arte frumoase din Bucureşti, va intra, în 1905, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Paris.
Deşi lucrările sale n-au fost apreciate, la început, de criticii de artă ai timpului, totuşi, Brâncuşi a avut expoziţii atât la
Paris, cât şi la New York. . . ,l~
Ca forme de bază ale sculpturii, Brâncuşi a luat trei elemente: cercul, ovalul şi linia ., ",
dreaptă. De oval el s-a servit pentru portrete, păsări şi animale; linia dreaptă a întrebuinţat-o în
compoziţiile de inspiraţie din folclorul românesc, iar de forma cercului s-a servit în construirea
anumitor piedestale. Sculpturile lui Brâncuşi au fost lucrate în bronz, marmură şi lemn, pentru
• Creştinismul este religia iubirii, a milei şi a iertării. Religia celor slabi, deci? A sclavilor? A, nu. Ci mai degrabă a
eroilor. A eroilor umili şi anonimi; a celor ce s-au înfrânt pe ei, a celor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui Dumnezeu.
(N. Ionescu)
din
• Ştii unde poti căpăta definiţia omului, te întreb? În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi
chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul. (p. Ţuţea)
• Multe umilinţe am îndurat în viaţă, dar alta mai grea nu e decât aceea care [şi bate joc de cele mai sfinte sentimente
ale tale. Iar eu două sentimente am avut mai presus de toate: credinţa in Dumnezeu şi dragostea de ţara mea. (N. Crainic)
• . Suferinţă şi durere, iată uneltele, plugul şi sapa, cu care se brăzdează adânc sufietele care au să dea o scumpă şi
îmbelşugată recoltă, recoltă din care se hrănesc ca nişte trântori toţi ceilalţi care n-au timp decât să-şi mistuiască propriile
bucurii! E tragică măreţie în soarta celor ce suferă. (V. Voiculescu)
• Suferinţa, ori de câte ori e Îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedeşte că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa
lui Hristos este roditoare. (N. Steinhard)
• Sensul existenţei e de a găsi un sens. (M. Eliade)
• .Există un scop în toate lucrurile, însă, pentru a ajunge la el, trebuie să ne detaşăm de noi înşine. Cine nu iese din eu,

l' fiecare material, artistul folosind tehnici diferite.

A avut expoziţii atât în Europa cât şi în America, iar dintre lucrările sale, cele mai
cunoscute sunt: Rugăciunea, Cuminţenia pământului, Sărutul, Domnişoara Pogany, Pasărea
măiastră şi Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu (Coloana infinită, Poarta sărutului, Masa
Apostolilor sau Sfânta Cină).
în multe din sculpturile sale, transpune credinţa în Dumnezeu. Prima dintre ele,
Rugăciunea, considerată mama artei moderne, transmite armonia comunicării cu Dunmezeu
din timpul rugăciunii. Despre această lucrare, Brâncuşi însuşi afirma: Am lucrat până atuncea
n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici' viaţa. (C. Brâncuşi)
• Cel care iubeşte, este dispus să plătească orice preţ şi să facă orice sacrificii ca să posede lucrul iubit. (\1.
Gheorghiu)
• Nichifor Crainic este cel dintâi teolog român din epoca modernă:a istoriei noastre care scoate teologia din cercul
strâmt şi ocolit al specialiştilor, prezentând-o într-o formă impunătoare atenţi unii generale a lumii intelectuale. Nichifor
Crainic înnoieşte prin reactualizarea tradiţiei, într-o teologie care se mulţumea cu câteva coji din această tradiţie, primite pe
calea şi de multe ori prin interpretarea ocolită a teologii/or apusene, săvârşind o adevărată restaurare a teologiei româneşti
în duhul ortodox. (D. Stăniloae)

r; ca toti artiştii, după model viu. Iar când am făcut femeia asta În rugăciune, doream ca ea să
fie în adevăr Rugăciunea; pentru aceasta am înţeles că trebuie să părăsesc modelul viu, fiindcă în faţa lui eşti în sensualitate.
În arta lui Brâncuşi, orice simbol reprezintă un adevăr, care are legătură cu Dumnezeu. El n-a făcut nimic la întâmplare,
ci totul a pornit dintr-o chemare a sufletului său pe care a exprimat-o într-o formă concretă.
Datorită geniului său artistic, a fost numit "profet al artei modeme", "părintele sculpturii".
Născut în anul 1916 într-o familie de preoţi din Moldova, Virgil Gheorghiu (1916-1992) a fost
poet, teolog şi scriitor cu reputaţie mondială. Absolvent al Liceul Militar din Chişinău şi al Facultăţii de
Litere şi Filosofie, a desfăşurat o intensă activitate de secretar, poet şi gazetar.
În urma ocupaţiei sovietice a României, s-a refugiat în Occident, unde a fost arestat şi purtat prin
mai multe închisori şi lagăre din vestul Germaniei, în calitate de fost diplomat al unei ţări inamice. După
16 luni de detenţie a fost eliberat şi s-a refugiat la Heidelberg unde s-a înscris la Facultatea de Teologie,
din 1948 stabilindu-se la Paris, unde, în 1963, a fost hirotonit preot la Biserica Ortodoxă de acolo.
Părintele Virgil Gheorghiu a publicat opt cărţi în ţară, iar în Franţa peste 40 de volume, romane şi
pagini autobiografice, care constituie, de fapt, esenţa operei sale dintre care: Caligrafie pe zăpadă, Viata de toate zi/ele a
poetului, Ceasul de rugăciune, Ard malurile Nistrului, La seconde chance, Les Immortels d'Agapia, Le Peuple des immortels.
Celebrul roman, Ora 25, a cunoscut un succes mondial, fiind tradus în toate limbile de circulaţie. În 1991, Academia
român o-americană de arte şi ştiinţe i-a acordat The 1990 Award for Literature pentru acest roman.
În 1998, soţia lui Virgil Gheorghiu, E~aterina Burbea-Gheorghiu, a donat Bibliotecii Academiei Române un fond de
manuscrise, corespondenţe, fotografii şi cărţi ale scriitorului.
Cu puţin timp înainte de moartea sa, părintele Virgil Gheorghiu a evocat, Într-un roman intitulat Tatăl meu, preotul care
s-a urcat la cer. Amintiri dintr-o copilărie teologică, amintirea casei parohiale şi a bisericii în care slujea tatăl său, preotul
Constantin Gheorghiu.
în altă carte, Cum am vrut să mă fac sfânt. Alte amintiri dintr-o copilărie teologică, autorul relatează cum, dându-şi
seama că poartă un nume care nu există în calendarul bisericesc, îşi propune la vârsta de şapte ani, să devină el însuşi sfânt,
Însă, pentru aceasta, trebuia să-şi iubească duşmanii, oferindu-ne, astfel, un exemplu de aspiraţie spre sfinţenie a fiinţei umane.
După o bogată activitate editorială, Virgil Gheorghiu a murit la Paris, pe data de 22 iunie 1992. . La şase ani: Nicolae Iorga citea cronicarii moldoveni, iar la 18 ani a. absolvit într-un singur an Facultatea de Litere din
----------------------------------------------------------------~----~---------,
• Personalitate controversată, amestec de serafic şi de teluric, teolog şi om politic, poet şi publicist, Nlchifor Crainic
este un caz pe cât de complex, pe atît de reprezentativ pentru o întreagă categorie de cărturari români ieşiţi din orizontul
satului tradiţional. (R. Codrescu)
• Timp de mai bine de şase decenii, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a zăbovit cu râvnă la altarul şcalii teologice
româneşti, pe care a slujit-o cu dăruire şi a îmbogăţit-o cu lucrări de mare profunzime şi originalitate, cu traduceri din Sfinţii
Părinţi ai Bisericii şi cu un număr impresionant de studii şi articole în presa bisericească din ţară şi străinătate ... Mare
gânditor şi scriitor teolog, Părintele Dumitru Stăniloae a izbutit să teologhisească la catedră şi să liturghisească, în acelaşi
timp, oriunde rugăciunea şi cuvântul sunt căutate şi aşteptate ... Adăpându-se la izvorul predaniei Sfinţiilor Părinţi, a stăruit
pentru reaşezarea culturii noastre teologice în albia spiritualităţii practice şi pe coordonatele mistice ale trăirii filocalice,
dăruind Bisericii strămoşeşti, pentru prima dată în literatura noastră bisericească, Filocalia, în douăsprezece volume, şi cele
mai importante şi necesare opere ale Sfinţilor Părinţi ... Părintele Profesor Dumitru Stăniloae afost darul şi binecuvântarea
lui Dumnezeu pentru şcoala ieologică românească, pentru a cărei întărire în credinţă a ostenit o viaţă. (PF Teoctist)
• Brâncuşi e, neindoielnic, un asemenea moment al conştiinţei artei moderne, cC{re concentrează sensurile unei întregi
ere a evoluţiei spiritului creator. Studiile referitoare la opera lui împărtăşesc, fără excepţie, o concluzie formulată în termeni
.i lipsiţi de echivoc: arta brâncuşiană constituie una din sursele ideilor esenţiale pe care se clădeşte civilizaţia vizuală a
secolului al XX-lea. (D. Grigorescu)
•. Importanţa vietii şi a operei preotului C. V Gheorghiu n1l rezidă numai abordarea unor mari teme creştine în
general, ci În special ale Ortodoxiei, trăite simplu şi luminos: îndumnezeirea, haina de piele, taina altarului, abolirea mistică
a timpului şi a spatiului etc., teme centrale ale teologiei, antropologiei şi ecleziologiei patristice şi a liturgicii bizantine, dar şi
o reală valoare literară artistică, sesizată de timpuriu atât în perioada românească a activităţii publicistice. (pr. I. Neculoiu)
Află mai mult
Iaşi.
Misterul morţii lui Nae Ionescu nu a fost pe deplin elucidat, mulţi critici istorici considerând că a fost otrăvit. -
A rămas celebră conferinţa ţinută de Petre Ţuţea în închisoarea de la Aiud, în faţa a peste 600 de deţinuţi, vorbindu-le
despre superioritatea învăţăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos faţă de gândirea lui Platon.

38 39
r
.1
.. În anii '80, Jurnalul fericiriiz fost interzis de comunişti, fiind citit doar pe ascuns.
Cel care i-a recomandat mănăstirea Rohia lui Nicole Steinhardt a fost Constantin Noica.
i
În 903, Constantin Brâncuşi va realiza celebra sa călătorie pe jos de la Miinchen până la Paris.
Romanul lui V. Gheorghiu - Ora 25 - a fost ecranizat la Hollywood, avându-Ica protagonist
Quinn.
pe celebrul Anthony

I'----~;~;>G~~·" 1 •••••••••••••••• • ••• • ••••••••••• • ••• 1....:..:..:..:.· -. •• •••••• ~ ••• ••• •• ·I.·········.·
••••
.:.:.;..:.;=-.J
•••
••••
-.
.T
~Aşa îi văd alţii. Esenţializează, într-o metaforă personală,

Încă din timpul vieţii, Iorga nu-mi apărea ca un om, ci ca un

fiecare comentariu.
[
~ Pentru fiecare dintre personalităţile studiate, scrie într-o frază ceea ce consideri că este reprezentativ. monument. Şi aşa a rămas: Un monument al culturii româneşti .
. (Anton Dumitru)
Viaţa
(insusiri esentialeJ
Opera
(două exemole)
..... ~
Doctrina
(raoortată la credinta creştină)
; : .
rI
Un om care nu a vrut să aibă operă scrisă şi care nu a tipărit
decât o cdrte, culegerea de articole .Roza vânturilor" (editată la
iniţiativa lui M. Eliade) nu putea fi decât un om smerit. (. ..). fi
l
Nicolae Iorga atrăgea fapta, nu rodul ei. fn teologie nu poli fi creator. Cu cât eşti

I! mai fidel Scripturii, Predaniei şi Sfinţilor Părinţi cu atât eşti mai bun
teologhisitor. Şi Nae Ionescu era îmbibat de duhul smeritei cugetări,
de patristică. (Dan Ciachir)
1.

[
Nae Ionescu Nae Ionescu este singurul nostru ·filosof ortodox. (Dumitru
Stăniloae)

Filosof, dar trăind filosofia şi ca pe o experienţă spirituală, la

r
senectute, Petre Ţuţea a biruit filosofia: a ales ca şi cuviosul de
Petre Ţuţea pretutindeni, vieţuirea În rugăciune şi sfinţenie. El a pus pe o
singură cale credinţa, speranţa şi iubirea. (A.l. Brumaru)

S-ar putea spune că Nichifor Crainic este poetul nostru creştin

prin excelenţă, cum este Paul Claudel poetul creştin francez prin
............................................
Nichifor Crainic excelenţă sau Rainer Maria Rilke, poetul creştin german prin
excelenţă. (Dumitru Stăniloae)
[
Ceea ce
la alţii (Arghezi, Blaga) este întrebare, îndoială,
contestare, la Voiculescu devine însăşi condiţii de existenţă. O
Vasile Voiculescu existenţă de neconceput fără Dumnezeu, fără credinţa În
atotputernicia şi eternitatea-I cu care adevăratul creştin tinde să-se
unească după încetarea vieţii lui pământeşti. (Florentin Popescu)

Dintre numeroşii martori ai lui Cristos, Înflorit; pe pământul

Nicolae Steinhardt României, doresc să-I amintesc pe monahul de la Rohia,
N. Steinhardt, excepţională figură de credinţă şi de om de cultură .
.. (Papa Ioan Paul al Il-lea)

............................. ; . ~ Identifică câteva trăsături comune ale tuturor personalităţilor despre care ai învăţat în această oră .
Bartolomeu Anania
...........- .

~Identifică şi alte personalităţi creştine, contemporane, care te-au impresionat prin viaţa lor.
Dumitru Stăniloae ...................................................... ; ; .

Mircea Eliade ~ Cum ai convinge pe prietenii tăi să citească operele acestor mari personalităţi? r
I ~ Ce înrâurire are asupra posterităţii viaţa, opera şi gândirea acestor oameni de cultură?

1 ~Alege O operă reprezentativă a uneia dintre personalităţile despre care ai învăţat (poezie, carte, sculptură, piesă de teatru
Constantin Brâncuşi
1 etc.), studiaz-o (află cât mai multe informaţii despre ea) şi, împreună cu colegii tăi, organizaţi dezbateri pe marginea studiului f
! fiecăruia dintre voi.
t 41
40
j f .
1--
NOTIŢE CREŞTINISMUL ŞI PROVOCĂRILE LUMO CONTEMPOlUNE

l
l r Un posibil pretext pentru discuţie
Studierea originii lumii este de o importanţă vitală pentru om, deoarece
acesta simte nevoia de a găsi sensul vieţii sale, de a-şi cunoaşte provenienţa şi de

L a-şi motiva existenţa.

Ştiinţa şi religia
Ştiinţa Încearcă să cunoască originea lumii, a vieţii, a proceselor care stau
la baza ei numai prin intermediul cercetării şi al raţiunii, spre deosebire de religie,

[ care are la bază credinţa În cuvintele lui Dumnezeu, a Revelaţiei.

Cauzele conflictulul ştiinţă-religie

Atât ştiinţa, cât şi religia, ne înfăţişează câte o viziune asupra Universului, câte o teorie asupra lumii şi vieţii, concepţii
care; din păcate, sunt În raport de dezarmonie. De unde acest conflict între ştiinţă şi religie?
În primul rând, avem greşelile catolicismului medieval, opunerea sa în faţa progresului ştiinţific, Inchiziţia îndreptată nu

L 1 numai asupra ereticilor, ci şi a aşa-zişilor eretici, cum ar fi de exemplu Copemic şi Galileo Galilei, cu ale lor teorii
heliocentrice.
De asemenea, ideologii ca marxismul şi materialismul ştiinţific au avut un rol major în privinţa decreştinării şi ateizării
societăţii şi culturii modeme, atrăgând adepţi din rândul scriitorilor, filozofilor, oamenilor de ştiinţă, pe care i-a pus în slujba

L
creării unei false dogme, a unei "ştiinţe atotputemice", capabile să explice totul şi să înlocuiască Religia.
Concepţia potrivit căreia ştiinţa are mai multă siguranţă decât religia, căci ea cercetează, pe când religia crede, este un
alt motiv.
Nu în ultimul rând, avem numeroasele teie şi ipoteze cosmogonice falsetdeism, ateism, evoluţionism), care au încercat
să opună ştiinţa religiei şi să creeze un conflict artificial doar din dorinţa distrugerii religiei.

L
Deism, panteism, ateism, evoluţionism
Dintre teoriile considerate modeme amintim:
Deismul, concepţie filosofico-religioasă din secolul XII, care recunoştea existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză
primară a lumii, Care nu se îngrijeşte de creatura Sa, lăsând-o să se dezvolte după legile proprii.
Panteismul e concepţia filosofică care susţine că Dumnezeu şi natura sunt două realităţi identice, Creatorul

[ confundându-se cu creaţia.
Ateismul este sistemul filosofic ce respinge existenţa vreunei divinităţi.
Evoluţionismul e concepţia filosofică potrivit căreia Universul este autonom, originea lui, a pământului, a fiinţelor vii, a
omului, fiind întâmplarea, hazardul, iar dezvoltarea lor are loc printr-un proces istoric evolutiv· permanent. Aşadar, el nu
admite implicarea unui Creator, fiind astfel un sistem ateist, prin faptul că încearcă să explice totul fără Dumnezeu.

l Această concepţie nu se sprijină pe nici un temei real: - nu s-a găsit nici O fosilă care să sprijine evoluţionismul; - nu s-a
putut demonstra existenţa de noi specii, care să fi evoluat din altele; - nu există nici o dovadă precum că vârsta Pământului e
mare, ci din contra, numeroşi astro-fizicieni au ajuns la ~oncluzia că Părnântul este o planetă tânără.

Lumea, creaţia lui Dumnezeu

Din punct de vedere creştin, lumea e creaţia lui Dumnezeu. Existenţa unui Creator este mărturisită de creaţia Sa ca fapt
real, care intră sub incidenta simţurilor. Sfânta Scriptură întăreşte acest argument: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şifacerea
mâinilor Lui o ve~t'f.ŞJ~tăria (ps. 18, 1).
Dumnezeu li crea! totul din nimic, prin Cuvânt: EI a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit (Ps. 148, 5). El a creat
elementele de bază ale cosmosului: spaţiul, materia, timpul (La Început, a făcut Dumnezeu cerul şi pământul= Fac. 1, 1), apoi
i-a dăruit pământului floră şi faună (Fac. 1,9-25), iar la urmă l-a creat pe om (Fac. 1,26-27).
Referatul biblic despre crearea lumii concluzionează: creaţia originară a fost perfectă când a fost încheiată. Motivul
creaţiei este iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, iar omul este făptura cea mai înaltă creată spre care toate converg.

Dialogul între ştiinţă şi credinţă azi

Ideea potrivit căreia religia şi ştiinţa se află într-o totală opoziţie este infirmată astăzi tocmai de necesitatea dialogului
între ştiinţă şi credinţă. Adevărul este că între acestea două trebuie să fie un raport de armonie, din mai multe considerente:
- Ştiinţa şi credinţa ne descoperă împreună semnificaţia şi scopul universului, ştiinţa prin cercetare şi analiză, iar
credinţa pe baza Revelaţiei divine;

j
- Prin noile descoperiri, ştiinţa poate întări credinţa;

r - Ştiinţa descoperă vârsta şi vechimea Universului, fără să excludă posibilitatea unui viitor nou al lui, iar credinţa
anticipează darul promis de Creator: cer nou şi pământ nou (Apoc. 21, 1);
- Doar dialogul dintre ştiinţă şi credinţă va crea posibilitatea înţelegerii a ceea ce anume desfigurează natura

r
~ ~:c~:~r~~~: ~i!: :~~ş~ :e_a~~~ ~a~f~g~~~Z~ "" :~~ _d:P~l~~. ~ _

42 43
~---------------------------------------------------------~-----------------
1: Dialogul dintre ştiinţă şi religie se impune ca necesitate, deoarece, fără o raportare clară la Dumnezeu, ştiinţa nu va fi Clasa a IX-a

lj
: niciodată deplină, fapt înţeles de adevăraţii cercetători. . BIOLOGIE VEGETALĂ. Aici se consideră că materia ~ie este rezultatul evoluţiei, În anumite condiţii, a materiei
~-------------------------------------------------------------------------------. lipsite de viaţă. Aceasta nu este o concluzie ştiinţifică, ci O simplă ipoteză, deoarece nu a fost dovedită.
Clasa a X-a
Ai putea afla mai mult citind din Sfânta 'Ş~~~~f;' BIOLOGIE ANIMALĂ. La pagina 104 se afirmă: "Speciile de animale existente pe suprafaţa Pământului sunt
rezultatul unui lung proces de evoluţie ".
Clasa a XII-a
BIOLOGIE, GENETICĂ ŞI EVOLUŢIONISM. Autorii manualului Încearcă să aducă În sprijinul ipotezei ateiste faptul
că la om există mai multe tipuri de hemoglobină (pag.82). Dar acest lucru nu dovedeşte o evoluţie. Manualul prezintă apoi
organele analoage, care au functie similară la două specii, dar structura generală diferită. Atât albinele cât şi păsările au fost

li
înzestrate cu capacitatea de a zbura. E.le !lufost dotate cu aripi acţionate de muşchi. NU NE PUTEM AŞTEPTA SĂ GĂSIM LA
• Se susţine că ştiinţa are mai multă siguranţă şi veridicitate decât religia. Ştiinţa cercetează, religia crede[ .. .}. Ştiinţa, ALBINE ARIPI CU OASE CA LA PASARI." (părintele Ioan, Cuvânt către creştinii ortodocşi despre creaţionism şi eroarea
teoriei evoluţioniste)
la rândul ei, încă prim<!Şk o mulţime de date prin credinţă, fără a le mai cerceta[ ..}. Nici ştiinţa nu poate trăi fără dogme, ca
şi religia. Ce este punctul (această creaţie din nimic), atomul (declarat atâta vreme indivizibil, azi e divizibil), spaţiul, energia, • .Dacă privim cu atenţie spre planeta Pământ, dezvăluie ea oare proiectul perfect al lui Dumnezeu? Da. Pentru ca
viata să fie posibilă pe pământ, acesta trebuie să Îndeplinească anumite condiţii:
gravita/ia, radia/ia? Sunt toate dogme şi taine ale ştiinţei], ..]. Aşadar, nu numai religia crede. Crede şi ştiinţa. (I1arion V,
Felea, Religia culturii) , 1, Pământul se află la distanţă optimă de soare, În medie 149.600.000 km. Dacă ar fi mai aproape, atunci ar fi
• Ştiinţa oferă omului putere şi confort, dar nu-i poate dezlega enigma existentei, nu-i poate descoperi sensul lumii şi al prea cald, dacă ar fi mai departe, ar fi prea rece, iar viaţa nu ar putea exista.
vieţii, nu-i poate satisface nevoile sufletului, .nu-i poate oferi nici un ajutor în faţa răului moral şi metafizic, nu-l poate face
2, Pământul efectuează o rotaţie completă În jurul Soarelui cu O viteză de aproximativ J07.000k:mloră.-Dacă
mai fericit. (I1arion Felea)
., această viteză s-ar micşora, planeta noastră s-ar apropia de soare şi ar deveni un deşert pârjolit ca Mercur, planeta cea
• Observând lumea, simetria din ea, părţile şi mişcarea ei, varietatea şi frumuseţea, oricine va mărturisi că ea n-a putut
fi făcută decât de Dumnezeu, Cel nespus de mare şi frumos. (Fericitul Augustin) mai apropiată de soare (temperatura diurnă a lui Mercur depăşeşte 300 de grade). În schimb, dacă Pământul şi-ar mări
• Creştinii ortodocşi nu se tem de ştiinţa liberă, adevărată, ci dimpotrivă, o iubesc, aşa cum iubesc şi adevărul. Noi, viteza de revoluţie, el s-ar îndepărta de soare şi ar deveni un deşert de gheaţă ca Pluta, planeta cea mai Îndepărtată de
ortodocşii, Înţelegem ştiinţa nu ca pe un duşman, ci ca pe un smerit efort uman în vederea aflării adevărului. O acceptăm ca. soare, a cărei temperatură este de 185 de grade sub zero.
pe un dar al lui Dumnezeu făcut umanităţii şi nu ne temem să o folosim ca pe Un instrument pentru o mai bună înţelegere a
3, Pământul, la fiecare 24 de ore, execută o rotaţie completă În jurul axei sale, rotaţie care determină anotimpuri
Revelaţiei dumnezeieşti. (Alexandros Kalamiros)
• El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească Întru leacurile Sale cele minunate. (Isus Sirah 38, 6) alternative şi cu regularitate apari/ia zilei şi a nopţii. Dacă n-ar efectua această rotaţie în jurul propriei axe, o parte a
• Putem fi şi savanti şi creştini în acelaşi timp. E chiar necesar să ajungem la stadiul fericit de muncă ştiinţifică şi viaţă. Pământului ar rămâne expusă la soare pe parcursul întregului an şi ar deveni deşert fierbinte, în timp ce partea cealaltă,
religioasă. (Ilarion Felea) . _ rămânând În Întuneric în acelaşi interval de timp, ar deveni şi ea un pustiu, însă unul de gheaţă. Practic n-ar mai fiviaţă pe
• Va veni ziua când se va râde de prostia filosofiei noastre materialiste. Cu cât mai mult studiez eu natura, Cll atât mai Pământ.
adânc mă cuprinde o uimire evlavioasă fală de lucrurile Creatorului. În timpul lucrărilor mele de laborator, eu mă rog.
4, Axa În jurul căreia se roteşte Pământul are o înclinaţie de 23,5 grade fală de soare. Fără această Înclinaţie

l
(L. Pasteur)
• Niciodată nu am Întâlnit în toată ştiinţa mea ceva care să se opună ideii de religie. (A. Einstein) succesiunea anotimpurilor nu ar putea avea loc, iar clima ar fi aceeaşi pe tot parcursul anului. Aşadar, 'la originea
• Dacă ne gândim doar la lumea aceasta, orizontul nostru rămâne foarte mărginit, fără să ştim ce urmează după moarte, anotimpurilor atât de variate şi atât de plăcute se află acea înclinaţie de 23,5 grade. .
de unde venim, unde ne ducem şi care e felul vietii noastre. Când vorbim despre Începutul lucrurilor sau despre sfârşitul lor, . 5, Atmosfera pământului, de asemenea, este unică şi Într-adevăr extraordinară. Nici o planetă a sistemului solar
aflăm care este de fapt rostul vieţii noastre. (Serafim Rose) nu beneficiază de o asemenea atmosferă. Nici măcar Luna. Atmosfera de pe planeta pământ conţine într-o proporţie ideală
• În prima zi de şcoală a acestui an am Întâlnit o elevă care Începea clasa a V-a cu mare bucurie. Printre cărţile după
care urma să înveţe era şi cea de Biologie. Copila le-a răsfoit pe toate cu emotie şi curiozitate, dar când a deschis, la
întâmplare, manualul de Biologie a văzut o lecţie despre evoluţionism. A privit o vreme şi apoi cu faţa tristă l-a Întrebat pe
tatăl ei: "Tată, Încă de când eram de câţiva anişori m-ai Învăţat că Dumnezeu 1-0 creat pe om din ţărână şi 1-0 insuflat cu
gazele
proporţie
furtunilor,
absolut necesare

milioanele
vieţii. Unele dintre aceste gaze în stare pură sunt mortale,
adecvată, putem respira la adăpost de orice pericol.
de fulgere care brăzdează cerul Întregului
AZOTUL constituie
glob cauzează
dar întrucât
78% din volumul
combinarea
le găsim combinate

azotului
atmosferei.
cu oxigenul.
Într-o
În timpul
Compuşii
L
suflet nemuritor, şi mi s-au întipărit' în minte cuvintele tale. Dar de ce în cartea de Biologie scrie că omul se trage din rezultaţi sunt împrăştiaţi pe pământ, prin intermediul ploii, servind ca Îngrăşăminte vegetaţiei. OXIGENUL constituie 21%
maimuţă. ", Şi tatăl i-a răspuns aşa: "Copila mea, ţelul fundamental al comunismului a fost crearea omului de tip nou, ATEU,
şi În mare parte a reuşit. După ce şi-a Îndeplinit scopul (îndepărtarea de Dumnezeu), comunismul a dispărut. În. cadrul
studiilor gimnaziale, liceale şi universitare, toate generaţiile au fost educate (timp de 45 de ani) În spirit evoluţionist-ateist,
din volumul
periclita
aerului pe care-J respirăm.
viaţa. BIOXIDUL DE CARBON
Fără el, toate vieţuitoarele
reprezintă
ar muri în câteva minute. Dar şi prea mult oxigen ar
mai puţin de 1% din atmosferă. Fără el, viaţa vegetală ar Înceta. O L:
după conceptia materialist-dialectică despre lume şi viaţă, În care Dumnezeu era exclus. Deşi ali trecut 14 ani de libertate (de proporţie mai mare sau mai mică de C02 ar fi nefastă animalelor şi omului." (părintele Ioan, Cuvânt către creştinii ortodocşi
la revoluţia din 1989), chiar dacă profesorii de biologie merg Duminica la biserică, ţin sărbătorile (Paşti, Crăciun, Sfânta despre creaţionism şi eroarea teoriei evoluţioniste)
Maria ...), tot Îi mai Învaţă pe copii teoria evoluţionistă. ". (părintele Ioan, Cuvânt către creştinii ortodocşi despre creaţionism
şi eroarea teoriei evoluţionisteţ
• ,,Aspecte ale evoluţionismului în gimnaziu
Clasa a V-a
,Ne putem gândi la fosile ca la piesele
istoriei vieţii pe Pământ, dar nu avem toate piesele şi probabil
nu sunt atât de complete cum ne-am dori. "
unui joc. Toate piesele" aranjate"
nu le vom avea niciodată.
corect ar furniza o imagine
Deci, informaţiile furnizate de fosile
completă a
r
BIOLOGIE GENERALĂ. În capitolul 6 al manualului, intitulat "Evoluţia plantelor", scrie: "Plantele care au trăit În
trecutul Îndepărtat pot fi cunoscute, deoarece în scoarţa Pământului se păstrează rămăşiţe ale unor vieţuitoare dispărute". Ce dezvăţuiefosilete c. despre originea vie fii
Acestea se numesc fosile. DISPARIŢIA UNOR, VIEŢUITOARE NU DOVEDEŞTE TRANSFORMAREA LOR. Există şi astăzi ORIGINEA VIEŢII: Cel puţin trei sferturi din cartea vârstelor imprimată În scoarţa terestră conţine pagini albe.
specii de plante şi animale pe cale de dispariţie. Nu spunem că sunt pe cale de transformare, ci "pe cale de dispariţie". (The world we /ive in)
Clasa a VI-a
VIAŢA PLURICELULARĂ: Cum au venit în existenţă animalele pluricelulare şi dacă această apariţie a avut loc
BIOLOGIE ANIMALĂ. La pagina 126 se afirmă că: "prin caracterele de asemănare a maimuţelor cu omul, s-a tras
concluzia că maimuţele şi omul au avut un strămoş comun". ASEMĂNAREA NU ARATĂ UN STRĂMOŞ COMUN. Există Într-o singură sau mai multe etape, Într-un singur fel sau în' mai multe, acestea rămân Întrebări foarte dificile şi chiar
animale care se aseamănă cu frunzele, dar nu putem spune că animalele şi frunzele au un strămoş comun. nesoluţionate. (Science}
Clasa a VII-a VIAŢA VEGETALĂ: Mojoritatea botaniştilor se Îndreaptă spre fosile ca spre o sursă de lumină. Dar (...) nu s-a
BIOLOGIE, GENETICĂ, ECOLOGIE, EVOLUŢIONISM. La pagina 154 se afirmă că: "mecanismele genetice şi
descoperit o asemenea dovadă (...) nu există nici urme 'deforme ancestrale. (The natural history of 'palms)

f;
adaptarea vieţuitoarelor la diferite conditii de mediu creează această mare diversitate", DAR ADAPTAREA NU ÎNSEAMNĂ
EVOLUŢIE. Biologia ateistă nu poate explica" transformarea unui animal fără ochi în animal cu ochi ", INSECTELE: Documentele nU furnizează nici o informaţie privitoare la originea insectelor-o (Enciclopedia
britanică)

44 45
fl
 ~----------- ---

CREŞTINISMUL ŞI PROVOCĂRILE LUMII CONTEMPORANE

VERTEBRA TELE: Verigilefosile nu furnizează nici o informaţie asupra originii vertebratelor", (Enciclopedia

[. britanică)
PEŞTII: După cunoştinţele
simplu a apărut. (Marber & mysteries
noastre nici o verigă nu a legat acest nou animal de o formă
of OUl' animal world)
anterioară. Peştele pur şi

DE LA PEŞTI LA AMFIBIENI: Exact cum şi pentru ce au făcut ei, lucrul acesta nu-l vom şti probabil niciodată.
(The fishes)
, DE LA AMFIBIENI LA REPTILE: Unul dintre aspectele cele mai interesante din istoria vertebratelor conţinut în
Un posibil pr-etext pentru discuţie
documente fosile, este acela că dezvăluie prea puţine lucruri despre evoluţia reptilelor la începutul existenţei lor, atunci când r
I
şi-au dezvoltat această capacitate de a depune ou cu coajă. (The reptiles)
: Cultura este opera de îmbunătăţire, înnobilare, înfrumuseţare şi perfecţionare socială, morală
DE LA REPTILE LA PĂSĂR1: Înc5 nu a fost găsită nici o fosilă a unei asemenea reptile care să prezinte trăsături : şi spirituală a omului. (Ilarion V. Felea, Religia culturii)
de pasăre. (The world book encyclopedia) I Fiecare popor de pe faţa pământului are o cultură proprie, naţională. Această cultură are mai
ANTROPOIDE: Din nefericire" nu dispunem decât de documente fosile foarte incomplete privitoare la originea : multe forme de manifestare: în folclor, arhitectură etc. Dacă studiem istoria culturii sub toate formele
: ei: istoria artelor, ştiinţelor şi, în general, istoria tuturor creaţiilor spiritului omenesc, la toate' aflăm o
antropoidelor. (The primater)
I origine comună, religioasă. Faptul că astăzi nu' se mai observă acest lucru şi nu se mai vrea

[ pE LA ANTROPOIDE ,LA OM: Nicio fosilă şi nici vreo altă dovadă materială nu leagă pe om de antropoide.
(Science digest) - (părintele Ioan, Cuvânt către creştinii ortodocşi despre creaţionism şi eroarea teoriei evoluţionisteş
BIBLIOGRAFIE: Dorite texte nedorite, Ed. Coral Sanivet, Bucureşti, 2003; Ion VIăducă şi Firmilian Gherasim, Ortodoxia şi eroarea evoluţionlstă,
:
:
I
recunoaşterea lui are mai mică importanţă. Noi trebuie să ştim că baza, temelia cunoaşterii umane este
una religioasă. Iată câteva exemple care ne vor lămuri: literatura s-a născut cu cele dintâi rugăciuni şi
cântece adresate lui Dunmezeu. Poezia s-a născut din versurile care erau închinate divinităţii. La fel şi
Eli Scara, Bucureşti -.2002; Cum a apărut viaţa - Wach Tower-1985. '
I muzica: primele cântece aveau tot un rol cultic. În ceea ce priveşte arhitectura menţionăm faptul că
primele realizări artistice au fost templele. Trebuie făcută diferenţa între casele de locuit şi realizările

[ ~ a) Ce,răspuns ne oferă Sfânta Scriptură şi Ştiinţa la următoarele întrebări:

artistice. Oamenii puteau locui foarte bine în peşteri, dar ca realizări artistice, primele au fost, desigur,
locaşurile destinate cultului. Şi această listă poate continua cu filosofia, medicina, astronomia ale căror prime baze le-au pus
preoţii.
Aşa cum există o artă şi o cultură chineză, engleză sau franceză, tot astfel există o artă şi cultură creştină care nu se

[, Există Dumnezeu?
Sfânta Scriptură
"
Ştiinţa
I
restrânge la un singur popor ci, are o arie de răspândire mult mai largă. Ea are aceleaşi forme de manifestare ca şi celelalte
culturi: filosofie, poezie, literatură, arhitectură etc. Dacă ne referim strict la capitolul "artă creştină", ea se regăseşte In:
arhitectură, pictură, sculptură, tapiţerie, miniatură etc. În timpul marilor prigoane, atunci când creştinii erau nevoiţi să stea
ascunşi în case sau sub pământ, în catacombe, s-au pus bazele primelor momente de artă: micile bisericuţe care se găsesc în
galeriile catacombelor sau picturile aflate în aceleaşi locuri. Bineînţeles, începuturile erau foarte sfioase dar aveau o mare
Cum s-afonnat lumea?
influenţă-în inimile curate şi sfinte ale primilor creştini. Ca şi monumentalitate, arta creştină a primelor trei veacuri nu putea

[ Cum s-a format omul?

concura cu arta păgână care se desfăşura şi se dezvolta liber, însă ca putere duhovnicească, era cu mult deasupra ei. Odată cu
punerea în libertate a tinerei credinţe, dezvoltarea artei a luat un mare avânt. Unde se răspândea creştinismul, se organiza şi
Biserica.
Care este vârsta pământului?
Oraşele se umpleau de biserici împodobite cu picturi sau/şi mozaicuri minunate. De cele mai multe ori, aceste biserici
au' nişte dimensiuni uriaşe, vrând parcă să zdrobească prin grandoarea lor construcţiile păgâne care, de acum, începeau să

[ De cine e condusă creaţia?

Cum funcţionează legile naturii?

.-
decadă: Arta creştină se făcea vizibilă nu numai prin marile biserici, ci şi prin Sfintele vase prezente în ele, adevărate bijuterii
din aur şi argint. Se făcea vizibilă prin cântarea bisericească care devenea din ce in ce mai completă, prin icoanele minunate
care se pictau în atelierele mănăstirilor, multe din ele devenind, făcătoare de minuni. Sub inspiraţie creştină s-au realizat
celelalte picturi ale lui Rafael sau Leonardo da Vinei, operele poetice ale lui Dante şi Schakespeare şi cele muzicale ale lui
Spre ce se îndreaptă omenirea? Bach sau Mozart, opere mult ascultate şi admirate astăzi.
La temelia culturii europene stau,pe lângă arta creştină, cartea, şcoala, şti in/a, aşezămintele sociale etc.
b) Care dintre răspunsuri ţi se pare corect? Argumentează. Dintre toate, cartea este cea mai importantă unealtă a culturii.
Cartea creştină prin excelenţă este Sfănta Scriptură, care a fost studiată, comentată, tradusă şi răspândită în toate limbile
~Comentează următoarele afirmaţii: I şi ţările Europei. Dar citirea şi traducerea Bibliei a constituit şi constituie o preocupare culturală mereu în actualitate.
O persoană cerebrală ar trebui să accepte toate teoriile cu privire la creaţia lumii. Şcoala e casa, locul unde se naşte cultura. Biserica a făcut încă de la început din şcoală unul din scopurile ei esenţiale.

[ În şcoală, elevii ar trebui să studieze toate teoriile cu privire la originea lumii.

Sfânta Scriptură oferă răspunsuri la toate întrebările ştiinţei.
Creştinii nu trebuie să studieze evoluţionismuL
~Ştiinţa are ca întrebări fundamentale: Ce este?; De unde?, iar învăţătura creştină: De ce?; Cum ar trebui săfie?
[ de acestea, spune care ar trebui să fie raportul real între ştiinţă şi religie.
Pentru a învăţa credinţa creştină, Biserica a făcut şcoală cu toţi cei ce doreau să o îmbrăţişeze. Deci cele dintâi şcoli europene,
pentru popoarele creştine, sunt şcolile Bisericii, mai exact cele mănăstireşti, în care minţile necunoscători lor erau luminate de
episcopi, preoţi, călugări, dar şi dascăli'mireni, formaţi, la rândullor, tot de Biserică.
Mai mult, în evul mediu, în vremea năvălirii barbarilor, tot Biserica, cu ajutorul şcolii, a scăpat Europa de primejdia de
Ţinând cont a-şi vedea civilizaţia distrusă, prin salvarea, copierea manuscriselor, ilie operelor artistice, ale comorilor spirituale ale

~ Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (In. 20, 29). Comentează acest citat, făcând referire la
noile cunoştinţe.
~Dacă teoria evoluţionistă ar fi adevărată, care ar fi consecinţele asupra lumii şi a destinului ei?
~Multe dintre ipotezele vehiculate în anii anteriori de către oamenii de ştiinţă, care intrau în contradicţie directă cu Sfânta
Scriptură, astăzi au fost infmnate de noile descoperiri ştiinţifice. Documentează-te şi organizează împreună cu colegii tăi o
antichităţii.
De asemenea, din şcolile medievale, vor lua naştere universităţile.
Ştiinţa a fost o preocupare a şcolilor creştinismului. Reprezentanţi de seamă ai descoperirilor ştiinţifice au fost oameni ai
Bisericii. Astfel, călugărul Guido d' Arezzo a creat solfegiul şi portativul, un altul, Aleuin, organizează învăţărnântul în Franţa,
sfântul Chiril e Întemeietorul alfabetului chirilic, ce stă la baza popoarelor slave, episcopul Vergiliu susţine pentru prima dată
că Pământul e rotund, abatele Suger construieşte prima maşină cu aburi, călugărul Pontius descoperă metoda instrucţiei
surdo-muţilor, iar un altul, Lanta, a aflat calea de a învăţa orbii să citească. Creatorul geneticii şi descoperitorul legilor
eredităţii este călugărul Mendel, preotul Ioan Meisters din Viena a construit cel dintâi observator astronomic, şi exemplele pot
continua.

[ dezbatere pe această temă.

~Alcătuieşte un eseu cu titlul: "Creaţia, operă a lui Dumnezeu sau a hazardului evolutiv?". (Este foarte important punctul tău
de vedere)
Nu în ultimul rând, aşezămintele sociale ale modernităţii au la bază agapele primelor veacuri creştine. Sunt cunoscute
milosteniile Sfântului Nicolae, azilele, orfelinatele, spitalele întreţinute cu cheltuiala proprie a Sfântului Vasile cel Mare.
Dar trebuie să amintim că Biserica a avut şi un rol politic, reuşind să unifice politic, uneori chiar şi militar, regatele şi
imperiile din Evul Mediu.
--------------------------------------------------------------------------_._-
46 47
r ---~--------=
_ . ..J
L
.

Reflecte~ă~~~
Cele câteva reguli de viaţă, prea vagi, ale filosofilor, s-au dovedit insuficiente pentru a conduce corabia civilizaţiei,
după ce furtuna de barbarie şi ignoranţă vor mătura toată ordinea stabilită. Era nevoie de o autoritate pozitivă mai puternică
şi definitivă. Biserica o va aduce. (după Hendrik van Loon, Istoria omeniriiţ

[!J Prezintă modalităţile prin care gândirea creştină a transfigurat cultura şi civilizaţia europeană ..
--,c
C
:[
[!JPrivind realizările
Argumentează.
culturii .şi civilizaţiei

[!JSe poate face o comparaţie

europene,

între Creatorul universului

în ce măsură crezi că i se acordă sau nu omului condiţia

şi creatorul unei opere importante din cultura şi civilizaţia

de creator?

europeană?
C
Comentează.

[!J Afirmaţia lui Andre Malraux: Secolul următor va fi religios sau /lU va mai fi deloc, are vreo legătură cu evoluţia sau
involuţia culturii în secolul nostru? Care este imaginea asupra Bisericii în zilele noastre? Mai este ea considerată factor de
cultură şi civilizaţie? Este posibilă o cultură creştină astăzi?
'C
[!JCare crezi că este rolul creştinismului

[!JPlecând de la cuvintele Părintelui Stăniloae:

în istorie în ceea ce priveşte viitorul culturii şi civilizaţiei?
_:[.,
Omul are nevoie de lume numai ca drum spre Dumnezeu, ca pregătire pentru înţelegerea lui Dumnezeu. Omul nu se
poate opri la lume. Nu lumea îl duce pe om la Dumnezeu, ci omul duce lumea la Dumnezeu.
Nu omul este o parte a cosmosului, ci toate părţile cosmosului sunt părţi ale omului. Omul nu este un microcosmos, ci
cosmosul propriu-zis, dând un sens deplin tuturor părţilor creaţiei. (pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Comentarii la Ambigua),
.- C'
alcătuieşte scurte referate despre mari creştini care şi-au adus aportul la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei universale. .. -
NOTIŢE
,C
le
":c
:--rt -'

\~-~
48 .
:-~n
'
'1
,
[
. )
,