Conceptul legalității

Normare – stabilirea unor reguli care organizează activitatea umană (prin intermediul normelor
juridice, morale, religioase, obișnuielnice etc., care, în ansamblu, formează un sistem de
norme sociale);

Legalitate – realizarea exactă, uniformă a normelor juridice;

-legalité – faptul de a fi conform cu legea, respectarea legii;
-stare de ordine, capabilă să asigure, prin lege, activitatea socială;

Valențe ale legalității:

 Principiu – element fundamental de dirijare a comportamentelor umane;

 Metodă – procedeu utilizat pentru transpunerea în practică a prevederilor normativ-juridice;
 Regim – sistem de organizare și conducerea vieții economice, sociale, politice a statului, ca o
formă de guvernare în care domnește legea.

Concepții privind apariția legalității ca fenomen:

1. Acceptată de majoritatea autorilor: fenomenul legalității a apărut odată cu statul și dreptul,

oamenii având tendința de a adera la anumite norme și valori promovate în societatea respectivă,
aflate în continuă dezvoltare. Legalitatea exista și în antichitate
 Socrate: „Bunul cetățean trebuie să se supună și legii rele, pentru a nu încuraja cetățeanul rău că le
violeze pe cele bune”.

2. Promovate de unii autori (I. Samolcenco, V. Chicvadze, S. Zivs): legalitatea, ca fenomen, a fots
impulsionată de revoluțiile burghezo-democratice, pentru că doar la această etapă de dezvoltare
istorică dreptul (fie și formal) înaintează cerințe unice față de toți membrii societății, proclamând
egalitatea tuturor în fața legii.