Management in sanatate

XIV/1/2010; pp. 33-37 MANAGEMENT ORGANIZATIONAL

MEDICINA DE DEZASTRU
sau
MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRULUI,
O NOUA SPECIALITATE MEDICALA

Prof. dr. Dan MANASTIREANU
Disciplina - Medicina de Dezastru
Specializare complementara - Master in Medicina de
dezastru, Facultatea de Medicina si Medicina Dentara,
Universitatea Titu Maiorescu din Bucuresti, Membru de
Onoare al National Disaster Medical System al USA
Prof. dr. Nicolae STEINER
Specializare complementara - Master in Medicina de
dezastru, Facultatea de Medicina si Medicina Dentara,
Universitatea Titu Maiorescu din Bucuresti, Membru de
Onoare al National Disaster Medical System al USA
In ultimele decade a aparut o noua materie de studiu si anume medicina de
dezastru, care abordeaza probleme de management medical al situatiilor de criza,
capatand contur sub conceptul – MEDICINA DE DEZASTRU. Avand in vedere
ca razboiul este dezastrul de cea mai mare amploare, asa se explica si de ce
medicina militara are un important rol in dezvoltarea Medicinii de Dezastru. Pe de
alta parte, rezolvarea corecta a urgentelor zilnice poate fi interpretata ca o forma
de antrenament pentru pregatirea personalului medical in interventia in situatii
speciale, de la accidente colective pana la dezastrele de mare amploare.
In concluzie, se poate afirma ca medicina de dezastru poseda o identitate
proprie, chiar daca se inspira din atitudinile si metodele medicinii de urgenta si a
celei militare.
Cuvinte cheie: Medicina de Dezastru, Medicina Militara, Situatii de
Urgenta, Urgente medicale, Igiena si Sanatatea Publica, Managementul
Medical al Dezastrelor

medicale, strategiile sale fiind folosite si in situatii de

pace.
Ca urmare a noilor conditii, s-a impus crearea unei noi

I NTRODUCERE
Ca si arta, cu care se inrudeste conceptual, medicina a
evoluat de la o medicina ,,de necesitate” ceea ce a fost la
inceputurile ei, la o medicina de supraspecializare, care, in
prezent, se ocupa de transplanturile de organe si
descifrarea genomului uman, ajungand chiar pana la
clonarea organismului uman.
Aceasta supraspecializare insa, la un moment dat, a
intrat in contradictie cu masurile de protectie sociala si
chiar cu eficienta economica a actului medical.
Pe scurt, medicina a devenit prea scumpa, chiar si
pentru economiile bogate.
Acest moment, al anilor ’50, a readus in atentia
factorilor de raspundere medicina de ,,preventie,, cu toate
ramurile sale legate de profilaxia imbolnavirilor.
Pe primul loc s-a situat IGIENA. Aceasta a demonstrat
din plin necesitatea studierii sale ca specialitate extrem de
importanta in asigurarea sanatatii colectivitatilor in timp de
pace. Noua materie de studiu, medicina de dezastru, care
abordeaza probleme de management medical al situatiilor
de criza, a gasit in “batrana doamna” a medicinii, igiena,
un aliat de baza, in acelasi timp, capatand contur un nou
concept – MEDICINA DE DEZASTRU.
Medicina de dezastru este igiena situatiilor de criza,
iar igiena este cea care contribuie la preventia
dezastrelor, care sunt imbolnavirile, dar si a dezastrelor
naturale sau a celor produse de mana omului.
entitati, care a fost denumita foarte pragmatic - medicina
de dezastru.
Pe de alta parte, in concordanta cu realitatile de
fiecare zi, s-a demonstrat eficienta interventiei rapide si
intensive in cazul situatiilor de urgente medicale, unice
sau multiple, interventie care a dus la salvarea multor vieti
si prevenirea multor complicatii.
Astfel s-a impus o ecuatie care a reunit cele trei
entitati :
MEDICINA DE DEZASTRU
≈ MEDICINA MILITARA
≈ MEDICINA DE URGENTA
Justificarea acestei ecuatii este ca razboiul este unul
dintre cele mai mari dezastre, deci intre primele entitati
relatia este de aproximativa egalitate. Pe de alta parte,
urgentele zilnice pot fi interpretate ca o forma de
antrenament pentru interventia in situatii speciale, de la
accidente colective pana la dezastrele de mare amploare.
Pentru definirea ariei de actiune a medicinii de
dezastru trebuie sa definim in primul rand notiunile de
”criza/urgenta” si de ”dezastru”.
Plecand de la intrebarea CE ESTE O CRIZA/
URGENTA? sau mai corect CE ESTE O URGENTA
MEDICALA? vom incerca sa redam doua definitii, pe
care le-am apreciat ca fiind cat mai simple, dar pe cat
posibil, cat mai complete:

Conexa cu igiena, datorita experientei acumulate in ,,O stare de criza, pentru un individ dat, care
anii grei de razboi ai ultimelor decade, medicina militara a produce perturbarea echilibrului organelor sau a
ocupat un loc de frunte in crearea de strategii si tactici sistemelor organismului sau,,. 33
 MANAGEMENT ORGANIZATIONAL
sau din punct de vedere al actiunii
“ Urgenta este o combinatie neprevazuta de cir-
cumstante sau de actiuni rezultante care cer o actiune
imediata ca raspuns”.
M ODALITATI DE PERCEPTIE A CRIZEI/
URGENTEI
In contextul prezentat apare necesitatea de a stabili
vectorul/caracteristica dupa care sa analizam starea de
criza/urgenta sau, mai plastic exprimat, de care parte a
oglinzii ne aflam.
Astfel vom discuta de o urgenta din punct de vedere al
pacientului, pentru care orice mica durere poate sa fie
perceputa ca o adevarata catastrofa, dar si de o urgenta din
punct de vedere al medicului.
Pe langa aceste doua mari aspecte ale problematicii
ridicate de notiunea de urgenta, mai sunt si alte
interdependente care adauga o anumita coloratura, in
special a modului de rezolvare a situatiilor de urgenta pe
care le vom analiza in capitolele urmatoare.
NECESITATEA STUDIULUI ASPECTELOR MEDI-
CALE ALE CRIZELOR /URGENTELOR/ DEZAS-
TRELOR , CA O SPECIALITATE APARTE
Atat din punct de vedere al examenului clinic, al
diagnosticului, cat si al tratamentului, urgentele sunt o
categorie aparte de suferinte sau situatii care trebuie
rezolvate, un segment special al medicinii.
Se poate observa cu usurinta delimitarea pe care o fac
toti autorii intre afectarea cronica a unui organ sau sistem
si faza acuta a bolii.
Medicul specialist trebuie sa fie pregatit sa faca fata
atat unei Urgente Unice, cat si unor Urgente Multiple.
Daca in subcapitolul de mai sus am stabilit notiunea de
urgenta, se impune sa continuam cu explicarea celorlalte
situatii de care se ocupa medicina de dezastru.
Acestea sunt Accidentul Colectiv si Dezastrul.
Desi poate ar trebui, in legislatia romaneasca nu apare clar
notiunea de accident colectiv. Astfel, in legea privind medicina
de urgenta (titlul IV, Legea nr. 95/2006 privind reforma in
domeniul sanatatii ) "Sistemul national de asistenta medicala
de urgenta si de prim ajutor calificat" termenul este definit
astfel - accident colectiv - evenimentul care implica un numar
de victime (n.a. ?cate), care necesita declansarea unui plan
special de interventie utilizand forte de interventie
suplimentare fata de cele aflate de garda la momentul
respectiv. Numarul victimelor pentru care este necesara
declansarea unui plan special de interventie difera de la caz la
caz, luandu-se in considerare resursele umane si materiale de
interventie disponibile in zona in care a avut loc incidentul.
In legislatia altor tari aceasta entitate este definita
ca ,,aparitia unui numar mare de accidentati din cauza
aceluiasi agent vulnerant care actioneaza intr-o unitate de
timp”. Numarul de victime in functie de care se stabileste
categoria “accident colectiv”, variaza in diferitele legislatii
de la 3-15 victime. In tara noastra definirea unui accident
colectiv este extrem de dificila din cauza conditiilor
34 inegale de asigurare medicala a urgentelor.
Management in sanatate
XIV/1/2010; pp. 33-37
Ce inseamna un accident de trafic cu 10 victime,
intamplat intr-un mare oras?
Inseamna un moment de munca mai intensa in care
intra in actiune sistemele de ambulanta si spitalele de
urgenta. Sansele victimelor de a primi asistenta medicala
sunt reale si suferintele acestora vor fi rezolvate cu
promptitudine.
Dar ce inseamna acelasi accident auto cu numai 3
victime pe un drum de munte dintr-o comuna indepartata a
unui judet mai putin dezvoltat. Sansele de a primi asistenta
medicala in timp util sunt aproape nule si fara indoiala
suferintele lor vor fi amplificate, ducand la rezultate
adesea fatale.
Propunem sa discutam despre accidentul colectiv in
mediu urban, cand avem mai mult de 10 victime, iar in mediu
rural peste 5 victime, pentru a fi cat mai pragmatici.
Astfel ne-am apropiat de a treia entitate de care se ocupa
medicina de dezastru si anume dezastrul, propriu-zis.
Termenele folosite in limba romana, dezastru si
catastrofa, sunt identice ca semnificatie. Singura deosebire
dintre ele este modul prin care au ajuns in limba romana.
Astfel, daca termenul dezastru, folosit in tarile nordice,
ne-a fost transmis prin intermediul limbilor anglo-saxone,
cel de catastrofa isi are origine in filiera francofona.
Folosirea lor devine astfel egala ca sens si apartine
numai preferintelor personale ale diferitilor autori.
Dar ce este un dezastru?
Exista mai multe definitii, mai mult sau mai putin
acceptate, mai mult sau mai putin complete.
Noi consideram ca cea mai simpla, dar si cea mai
realista, este urmatoarea:
Dezastrul este evenimentul negativ in urma caruia
rezulta un numar de victime ce necesita o cantitate de
ajutor medical ce intrece posibilitatile de acordare a
acestuia de catre structurile responsabile direct.
Concluzionand, cele trei categorii de situatii cu care
lucreaza medicina de dezastru pot fi definite prin trei
ecuatii, astfel:
• urgenta medicala (simpla) este guvernata de ecuatia unul
sau mai multi salvator/salvatori (“ S ”) in relatie cu o
victima (“V “), deci :
1S » 1V
• accidentul colectiv ar putea fi definit de ecuatia ,,nS” in
care un numar de salvatori sunt in relatie cu ,,nV ” cu un
numar de victime, in care ,,nS” este intotdeauna mai mare
ca „nV”,deci:
nS > nV
• dezastrul schimba ecuatia anterioara. Daca vom
evidentia cu “nSd” numarul de salvatori ce vor intra
in prima faza in actiune si cu “nVd” numarul de
victime ce rezulta ca urmare a actiunii factorului
agresiv, ecuatia ce va caracteriza situatia de dezastru va fi :
nSd < nVd
 Management in sanatate
XIV/1/2010; pp. 33-37 MANAGEMENT ORGANIZATIONAL
In ecuatii am folosit urmatoarele prescurtari :
• “ n “ – numarul de participanti la actiunea definita de
ecuatie;
• “ s “ - salvatorii , medic si/sau alte cadre medicale;
• “ V “ – victima sau victimele existente;
• “ d “ – situatia de dezastru.
D EFINIREA MEDICINII DE DEZASTRU
Medicina de dezastru este una dintre cele mai noi
discipline medicale, ce are ca obiectiv general sa salveze
vieti, dar si membre (termen adaugat in ultimii ani, ce
denota caracterul evolutiv al specialitatii), sa mentina
functiile vitale si sa reduca suferintele cat mai mult posibil,
la un numar cat mai mare de victime.
Aceasta a fost recunoscuta ca un domeniu distinct doar
in ultimele decenii, dar aceasta conceptie s-a raspandit
rapid in intreaga lume.
Medicina de dezastru este un nou mod de a aborda
urgentele colective si se inscrie intr-o mentalitate si un
comportament medical original, facand astfel obiectul unui
invatamant separat.
Medicina de dezastru este forma cea mai adecvata
de a raspunde in mod coerent si adaptat unei situatii de
destructurare ce loveste un grup social in urma unui
eveniment dezastruos.
Mai multe criterii pot defini campul ei de aplicare si
modul de exercitare, constituind trasaturile medicinii de
dezastre:
T RASATURILE GENERALE ALE MEDICINII
DE DEZASTRU
1. Medicina de urgenta si de teren
Medicina de dezastru difera, fara a se opune, de
medicina de spital, care se preocupa de un aflux de victime
intr-o structura medicala conventionala.
In contrast cu aceasta medicina de confort si siguranta,
medicina de dezastre ofera un mod eficient de interventie la
fata locului sau in structuri provizorii, intotdeauna mobile,
transportate sau amenajate “ ad hoc” cat mai aproape de locul
dezastrului. Din punct de vedere al cunostintelor medicale,
medicina de dezastru foloseste toata stiinta medicinii de
urgenta, manevrele sale fiind adaptate conditiilor diferite din
teren. Medicul specializat in medicina de dezastru trebuie sa
cunoasca toate manevrele folosite in medicina de urgenta
putand sa le foloseasca chiar in pofida unor conditii improprii,
din cauza unor factori straini de vointa sa, cum ar fi
insuficienta iluminare, factori meteo agresivi, lipsurile de tot
genul si asa mai departe.
2. Medicina de adaptare
Ca medicina de urgenta si de teren, medicina de dezastru
nu poate exista decat printr-o adaptare permanenta a:
• tehnicilor folosite ce trebuie sa se alinieze rigorilor in
indicatii si executie simplicitatii aparaturii folosite;
• comportamentului echipelor ce trebuie sa lucreze lipsite
de confortul spitalicesc, fara a se face rabat de la
principiile fundamentale de calitate a actului medical.
3. Medicina globala
Medicina de dezastru integreaza toate aspectele
medicale: somatice, comportamentale si psihice.
In cadrul acesteia apare pregnant necesitatea prezentei
unor specialisti cu pregatiri multiple si reclama niveluri de
calificare diferite: anestezisti-reanimatori, chirurgi cu
pregatire pluridisciplinara, dar si medici generalisti, igienisti,
psihologi si psihiatri, asistenti medicali si paramedici s.a.
Ca medicina globala, medicina de dezastru devine si o
medicina de echipa, specialitatile atat de diferite fac necesara
o abordare pluridisciplinara si, in acelasi timp, comple-
mentara, de unde reiese necesitatea unei coordonari complete
a tuturor participantilor la actiunile din teren.
4. Medicina de mase
Intrucat trebuie sa actioneze asupra unui mare numar
de victime, medicina de dezastru trebuie sa tina seama de
diversitatea lor, precum si de conditiile cel mai adesea
precare in care isi desfasoara actiunile.
Astfel, in medicina de dezastru se justifica recurgerea
la indicatiile terapeutice bazate pe gravitatea lezionala
(triajul), pe simplificarea si standardizarea tehnicilor
folosite, fara a renunta la particularitatile terapeutice.
Aceasta medicina de masa, care se adreseaza unui
mare numar de victime si destul de des foarte grave,
necesita o etica diferita de cea a practicii medicale
curente, renuntand la devotiunea terapeutica obstinata
in favoarea unui singur pacient, in favoarea unei etici
colective (datoria de a sacrifica acele cazuri disperate
in scopul recuperarii unui numar cat mai mare de
victime).
5. Medicina ce depinde de imperative extra-
medicale
In general, medicina de dezastru trebuie sa tina cont
de un mare numar de imperative extra-medicale diverse,
cum ar fi:
1. protectia contra riscurilor evolutive si/sau secundare;
2. gestiunea si conducerea transporturilor si
transmisiunilor;
3. criteriile de instalare a structurilor provizorii;
4. problema aprovizionarii sanitare, fara a se uita
necesitatea de a dispune de surse de energie.
Aceste imperative justifica prezenta unui mare numar
de tehnicieni si integrarea dispozitivului medicinii de
dezastru in dispozitivul general de salvare.
6. Medicina de doctrina
Intrucat medicina de dezastru necesita o planificare
prestabilita in care sunt prevazute atat modurile de operare,
cat si participantii, aceasta raspunde unei nevoi doctrinare a
conducerii unice, care trebuie sa respecte echilibrul dintre
initiativa medicala si rigiditatea relativa a unui dispozitiv
planificat si va apara toate aspectele strategiei medicale in
beneficiul unei tactici operationale, bazandu-se pe o logistica
fara gres.
Astfel privita, medicina de dezastru imprumuta pe
plan sanitar de la alte specialitati medicale, ca
de exemplu: 35
 MANAGEMENT ORGANIZATIONAL
a. Medicina militara
In primul rand, un razboi, privit ca un dezastru civil,
antreneaza un mare numar de victime omorate sau ranite,
creand un dezacord major intre mijloacele imediat prezente
si nevoi, intrucat razboiul reprezinta o epidemie de raniri
(Pirogov) si a determinat Serviciul Sanitar al Armatei sa
dezvolte:
• notiunile de ridicare a ranitilor de pe campul de lupta,
transportul ranitilor de pe campul de lupta catre formatiunile
de tratament, triajul care separa pe cei mai grav raniti de cei
mai putin lezati, prioritatea si amanarea acceptabila a
gesturilor chirurgicale, integrand egal notiunea de mijloace de
evacuare disponibile cu posibilitatile de tratament;
• regulile chirurgiei de campanie (simple, standardizate, care
pot in scurt timp sa fie realizate pe etape de evacuare),
organizarea lantului de evacuare a urgentelor, dupa ce au fost
stabilizate, conditiile de supravietuire, evacuarile secundare,
folosirea diverselor tipuri de mijloace de evacuare (aeriene,
terestre si maritime), aprovizionarea si intaririle, igiena si
profilaxia epidemiilor.
b. Medicina de urgenta
Actioneaza pe baza principiilor bine precizate si a
gesturilor care salveaza viata, permitand transportul in
bune conditii la un chirurg care va opera cu cat mai multe
sanse de succes, un ranit care a primit in prealabil un ajutor
adecvat.
c. Alte forme de ajutor medical
Sunt cele practicate in cadrul serviciilor specializate
ale armatei, ale apararii civile si ale altor organizatii care
practica o medicina a riscurilor intr-o serie de circumstante
(aeroporturi, uzine chimice si atomice etc.).
d. Alte specialitati medicale
Epidemiologia, toxicologia, medicina legala si alte
specialitati.
Astfel definita medicina de dezastru nu va improviza,
ea invata, se desprinde si progreseaza prin punerea in
aplicare a cunostintelor preluate, pentru a tine cont de ceea
ce gaseste medicul la locul dezastrului.
7. Diversitatea victimelor
Este bine cunoscut ca afluxul de victime cu o mare
diversitate a leziunilor, ce caracterizeaza dezastrul, care
survine brutal, creste exploziv nevoile si depaseste
mijloacele de ajutor imediat disponibile.
8. Polimorfismul problemelor
Ceea ce impune in mod deosebit medicului angrenat in
operatiunile de raspuns la un dezastru sunt nu numai
cantitatea mare de victime, ci si diferentele calitative ale
acestora:
• cel mai frecvent, politraumatismele sunt majoritare, cel
mai adesea de un tip particular: blast injury, crush sindrom
(leziuni de suflu si sindromul de strivire), cangrene, dar si
arsuri sau degeraturi, intoxicatii, contaminati, inecati
36 sau deshidratati;
Management in sanatate
XIV/1/2010; pp. 33-37
• se va tine seama si de victimele secundare (gravide,
parturiente sau avorturi) si de cele care dezvolta infarcte
sau tulburari majore de ritm cardiac;
• in mod egal se va avea in vedere panica ce poate adesea
sa fie prevazuta, alteori intarziata (in cazul unor replici
seismice sau al altor eruptii), ceea ce pune de multe ori
probleme specifice (suport psihologic);
• in final problema cadavrelor, care trebuie identificate
si al caror “tratament” necesita o adevarata
specializare.
9. Urgenta si saracia mijloacelor
Importanta factorului timp este evident un caracter
permanent al dezastrului. Desigur, in prima faza a
interventiei ceea ce frapeaza este extrema scurtare a
ragazului de care dispune medicul de avangarda pentru a
ajunge, a interveni, a tria si a evacua.
Scurtarea timpului disponibil este agravata de numarul
de victime, de dificultatile de tot felul (teren, distrugeri de
comunicatii, transporturi, conditii meteorologice s.a.) si, ca o
constanta, de insuficienta mijloacelor de toate naturile si
neadaptarea lor la nevoile existente.
De altfel, in cursul unui dezastru major intotdeauna
intervin complicatii ca urmare a duratei interventiei care pune
probleme in ceea ce priveste continuarea interventiei, igiena
personala si colectiva, reinnoirea stocurilor si rularea
echipelor.
10. Multitudinea celor ce intervin
Tratamentul consecintelor unui dezastru si mana-
gementul lor reclama un mare numar de specialitati.
Volumul de ajutor depinde de la inceput de
modalitatea de salvare. Ajutorul medical nu poate aparea
decat dupa salvarea victimelor din locurile unde au fost
surprinse de dezastru.
Medicul de medicina de dezastru va trebui sa cunoasca si
sa rezolve problemele de transport, lucrarile de deblocare,
evacuare, adapostire, politice, dar si etice si etnice etc.
El va trebui sa se integreze in rigoarea si disciplina
unui plan general, care coordoneaza diferitele servicii. Este
obligatoriu ca personalul de interventie sa foloseasca
acelasi limbaj si sa aiba aceeasi formare.
Dezastrul pune probleme deosebite de strategie,
conceptia planurilor, de tactica, de logistica si,
intotdeauna, de unicitate doctrinara.
11. Medicina de dezastru - componenta a
sistemului de securitate nationala
Amenintarile la adresa securitatii nationale dependente
de factorul “SANATATE “ sunt nu numai multiple, dar si
extrem de grave. Dintre acestea am dori sa enumeram pe
cele pe care le consideram cele mai importante, desi
ordinea de prezentare nu indica neaparat si gradul de
importanta, deci ierarhia poate fi alta:
• malnutritia calitativa si cantitativa;
• scaderea capacitatilor fizice si psihice ale populatiei;
• scaderea populatiei, scaderea populatiei masculine;
 Management in sanatate
XIV/1/2010; pp. 33-37 MANAGEMENT ORGANIZATIONAL
• imbatranirea demografica, scaderea natalitatii asociata
cresterii mortalitatii infantile;
• importul si exportul de patologie.
Transpare cu usurinta ideea ca dezastrele sunt
amenintari neconventionale la adresa securitatii nationale,
ceea ce ar trebui sa implice un mare interes din partea
autoritatilor din tara noastra. Managementul medical al
dezastrelor se constituie astfel cu usurinta ca o componenta
cu drepturi egale in sistemul de securitate nationala a
Romaniei. Managementul inadecvat sau nepregatirea in
domeniu pot fi interpretate ca grave deficiente ale
factorilor de conducere, putand duce la erodarea increderii
in acestia si chiar la miscari sociale.
Managementul medical al dezastrelor nu este, dar
ar trebui sa fie, o componenta a sistemului national
de securitate, mai ales in contextul statutului de tara
europeana cu drepturi, dar si cu obligatiile ce deriva de
aici, al Romaniei.
Potrivit Legii nr.51/1991, siguranta nationala a Romaniei
reprezinta starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate
politica, sociala, economica si informationala, necesara
existentei statului.
In contextul cadrului legislativ actual, ingrijirile de
urgenta in caz de dezastru par a nu-si gasi locul in sistemul
national de securitate; aceasta poate fi o conceptie falsa, omul
reprezentand o valoare fundamentala a carui ocrotire este o
datorie si o obligatie a tuturor factorilor de raspundere la nivel
national. Omul reprezinta principala bogatie a fiecarei tari;
poporul roman, ca oricare alta natiune din lume, isi gaseste
istoria si viitorul in sanatatea individuala si colectiva.
Sanatatea nu poate fi asigurata doar de sistemul
sanitar national, ea este apanajul intregii societati si din
acest motiv ea trebuie considerata o componenta esentiala
a sistemului national de securitate.
In domeniul ocrotirii sanatatii, securitatea nationala se
realizeaza prin cunoasterea, prevenirea si inlaturarea amenin-
tarilor interne sau externe, conventionale sau neconven-
tionale, ce pot aduce atingeri valorilor fiintei nationale, a caror
obiectiv principal este omul.
Aceste amenintari sunt de cele mai multe ori
insidioase,”tacute”, instalandu-se in timp si au un mare
impact pentru viitorul natiunii romane.
Sanatatea, ca segment al sistemului national de securitate
reprezinta nu numai un deziderat al unui program politic
sau o strategie de protectie sociala, ci, in primul rand, un
deziderat al pastrarii fiintei nationale, care trebuie
integrat interesului national, indiferent de conditiile socio-
politice.
Volumul si complexitatea sarcinilor prevazute de
legislatia in vigoare in domeniile pregatirii de mobilizare, de
participare la actiunile NATO, de protectie civila, de aparare
impotriva dezastrelor in timp de pace sau razboi, de
interventie la atacurile teroriste si in alte situatii de criza,
impun necesitatea ca Ministerul Sanatatii sa fie coordonatorul
national in domeniul strategiei ocrotirii sanatatii.
Astfel, se impune sau ar trebui sa se impuna, ca
Ministerul Sanatatii sa fie un “coleg” valoros, care, alaturi de
celelalte structuri militare sau nonmilitare, sa isi aduca
aportul la realizarea functionalitatii sistemului national de
securitate, atat pe termen scurt, cat mai ales pe termen lung.
Principalii factori ce constituie amenintari la adresa
sistemului national de securitate, din punct de vedere al
sanatatii, intr-o enumerare fara pretentii de exhaustivitate,
ar putea fi :
1. scaderea constanta a natalitatii;
2. subfinantarea cronica a sistemului de sanatate;
3. dezechilibrele demografice;
4. nutritia deficitara cu actiune asupra genomului
poporului roman;
5. proliferarea practicilor si tratamentelor nonmedicale;
6. cresterea constanta a cazurilor de boli infecto-
contagioase;
7. Razboiul;
8. Dezastrele;
9. terorismul – amenintare extrem de actuala.
Putem considera ca sanatatea Romaniei trebuie sa se
constituie ca un factor de stabilitate in Balcani, pentru ca
exportul de patologie poate fi oricand comparat cu un atac
cu arma chimica sau biologica.
Actualele epidemii cu “boala vacii nebune” si “febra
aftoasa” sunt exemple edificatoare ale acestei problematici.
Aceasta inseamna, poate, nu numai lipsa de securitate,
ci este comparabila cu un export de insecuritate.
In concluzie, se poate afirma ca medicina de dezastru
poseda o identitate proprie, chiar daca se inspira din atitudinile
si metodele medicinii de urgenta si a celei militare. Numarul
victimelor, ca si varietatea suferintelor posibile, criza de timp
din primele faze ale interventiei, dezordinea cauzata de
distrugeri precum saracia mijloacelor logistice, necesitatea de
a lucra intr-o integrare stransa cu alte echipe si necesitatea
unei bune cunoasteri a planurilor de interventie, multitudinea
de sarcini carora trebuie sa le faca fata medicul, demonstreaza
ca medicina de dezastru nu se improvizeaza, ci ea trebuie
studiata, invatata, exersata inca din primii ani de formare a
medicului.
Afirmatia ca niciun bun medic nu este complet format
daca nu are serioase cunostinte de management sanitar, dar si
general, consideram ca trebuie completata.
Atata timp cat niciun loc pe globul pamantesc nu este
ferit de dezastre, evenimentele nefaste vor supune mereu
oamenii la suferinte greu de imaginat. Medicii si, in primul
rand, corifeii scolilor de medicina nu pot sa nu priveasca cu
seriozitate catre necesitatea studierii cu temeinicie a
MEDICINII DE DEZASTRU ca una dintre cele mai noi
ramuri ale medicinii, ce completeaza in mod fericit formarea
medicului modern. De modul in care medicul va actiona in
situatii neprevazute depinde viata pacientilor sai. In situatii de
urgenta severa medicul este cu un pas mai aproape de
Divinitate si modul in care el manageriaza criza il consacra
ca lider a comunitatii in care traieste.
37