Bucovina Literară

Bucovina
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXII, Nr. 7-8-9 (365-366-367)/2021

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL REDACŢIONAL: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2021.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) după lucrări ale artistului plastic
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Valeriu Gonceariuc.
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Paul EMOND (Bruxelles)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Mariana CODRUȚ
serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

2 BUCOVINA LITERARĂ
Scrâşnetul dinţilor de Şerban Axinte.
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Monologion despre esenţa durerii
C âmpul de iradiație al poeziei lui Șerban

Axinte e cel din proximitatea durerii crun-
te, un teritoriu al maladivului din care își extrage expre-
masă/ un necrolog și câteva acatiste/ mama își ține sin-
gură/ slujba de înmormântare,/ trei zile la rând/ a fost
cu noi la priveghi;/ sicriul mamei e așezat/ - din motive
sia hiperacută din Scrâșnetul dinților, cea mai recentă lesne de înțeles -/ la mine în cap./ groparii îmi bat cele
carte a autorului, apărută în anul în curs, în 2021, la patru cuie/ în țeastă./ din capul meu/ nimeni și nimic/
Editura Cartier din Chișinău. nu poate să iasă/ acum, după cele 40 de zile,/ mama îmi
În Scrâșnetul dinților, Șerban Axinte este auten- tot țipă în urechi să o las să plece.” Aceeași introversi-
tic, atât de autentic încât ai impresia că scrie subit. La une o regăsim și în excelentul poem playmate: „înainte
limita limitelor aș situa și eu poetica lui Șerban Axinte ca mama să moară/ am întrebat-o/ dacă își revede firul
din acest volum, la fel cum este de părere O. Nimigean, vieții,/ mi-a făcut semn din cap că nu;/ am întrebat-o
cel care scrie un cuvânt pe pagina a IV-a a cărții. Și, dacă realizează ce i se întâmplă/ mi-a făcut semn din
da, în Scrâșnetul dinților poetul ne apare exact conform cap că nu;/ înainte de rigor mortis, tata a aprins o lu-
definiției date de Musil, drept „omul cel mai conștient mânare pentru sufletul ei/ și alta pentru sănătatea mea,
de singurătatea fără scăpare a eului în lume și printre dar/ a așezat ambele lumânări la morți./ mama a înțeles
oameni”. În poemele din volumul la care ne referim, că nu trebuie să plece singură./ în pofida oricărei lo-
Șerban Axinte e un antierou-limită, un „anahoret” care gici,/ mama a murit gravidă cu mine,/ așa că nașterea
scrie despre o experiență de viață fundamentală și care mea la vârsta de patruzeci de ani/ s-a dovedit/ cel mai
se raportează doar la sine însuși. Cel puțin în prima firesc lucru cu putință;/ mi-a mai rămas ceva timp/ să
parte a cărții, Bad-uri, Șerban Axinte își exhibă traume- cresc, să cresc/ în orice caz/ am lăsat în urmă o viață ca
le pentru a putea să se recompună, el scrie aflat fiind în un lanț de comoții/ abia acum mă văd în carne și oase:
miezul realului, într-un spațiu al „răstignirii de zi cu zi”. un bărbat înalt și frumos,/ un veritabil playmate mas-
„și iarăși totul se rupe” – e semnul precarității culin/ în noul pomelnic al familiei”.
ființei pe care poetul o resimte mereu: „am făcut tot Dacă în cea de-a doua parte a cărții, Vitrina fri-
ce mi-a stat în putință ca mama să nu/ adoarmă şi to- gorifică, „înaintezi prin viață ca prin ulei”, în secven-
tuşi cineva s-a grăbit să stingă lumina” – scrie Șerban ța următoare, a treia a tomului, Viața la business class,
Axinte într-unul dintre poemele din carte. E în mono- Șerban Axinte ne spune: „fereastra de la care privesc/
logul său, pentru că asta e Scrâșnetul dinților, o spaimă nu se deschide”. Așadar, „amintirea cu tine rupe ziua
teribilă, „un ghem de frică” generat de „cel ascuns în în bucăți/ în zorii zilei am văzut atât de mulți fluturi
creier”. Și cu toate acestea, „[…] dumnezeu se uită în căzuți,/ nu ți-am zis nimic, și tu mi-ai ieșit prin piele,/
altă/ direcție […]”. Ceea ce rămâne e conștiința că „ai mai liberă de mine ca viața lăsată în urmă;/ asta a fost
făcut toate alegerile greșite”. Așa ajungi „în pielea goală ziua, să pășim prin ea/ să ne zvârcolim prin lumină ră-
în plină stradă” și „nu mai ai cui să-i faci vreo mărtu- puși de neîncredere;/ să ne imaginăm lumea fără noi și
risire”. „nimic/ nu/ te/ mutilează/ mai/ eficient/ decât/ să tremurăm de frică”.
propria/ sensibilitate” – este dimensiunea în care se re- În fine, fără doar și poate, Șerban Axinte nu se
flectă poetul, un revoltat împotriva convenționalului, a îndepărtează în cartea sa de potențialii cititori, el în-
liniarității lumii: „m-am săturat să vă dau dreptate/ să cearcă să și-i apropie narând a poveste, o realitate a lui,
trăiesc alături de voi,/ să trăiți alături de mine!” pe un ton confesiv, fără obscurități, într-un limbaj cât
Aflat în criză, autorul Scrâșnetului dinților măr- mai apropiat de vorbirea normală. Un alt aspect pe care
turisește: „acum stau înțepenit de frig/ în vara asta in- țin să-l subliniez e acesta: poezia lui Șerban Axinte e de
suportabil de lungă”. În nota sa foarte personală va re- o intensitate imposibil de nesesizat, e vie, are o dinami-
memora cum: „mama conduce dricul,/ mama ne dă de că strâns legată de răsufletul său.
pomană/ pentru sufletul ei/ mama scrie pe un colț de Chiar și în poemele de dragoste, Șerban Axinte
mizează pe forța imaginii simili-expresioniste. Redau sfârșită din cap, fără sutele de sms-uri imaginare, dar cu
pentru exemplificare integral poemul cea mai cinstită amintirea morții subite/ exact în clipa în care sufletul
formă de dragoste: „am adormit cu harp music tibetan,/ ar fi început să fie/ mai frumos și mai blând”. Rare sunt
m-am trezit cu ac/dc/ exact ca în acea dimineață când momentele de liniște în care iubirea se manifestă ple-
trebuia să plecăm undeva și tu/ ai deschis televizorul, nar ca în poemul lipitorile: „îmi apropii buzele de ceafa
pe mtv era iron maiden/ am început să trăim viața alta,/ simt adierea de mir,/ îți culeg lenea de pe umăr/
tora/ nu ne dădeam seama de ce, dumnezeule, eram și aștept să te întorci/ în lumea celor care și-au băut
nefericiți./ eu trăiam viața tatălui tău,/ tu trăiai viața deja cafeaua; e liniște, suntem plini până la refuz/ de
mea de acum,/ șaisprezece ani în avans e o nimic toa- un miros nou”. Apoi atmosfera hard & heavy a eposu-
tă/ ce vedeai tu în viitor mie îmi lui lui Șerban Axinte atinge „starea
era complet străin/ dragostea cu de grație”: „suntem singurul cuplu
deschinezie, mai sinceră decât/ de îndrăgostiți,/ care a venit la Pa-
dragostea pentru dumnezeu./ ris ca să se despartă./ marea noastră
am adunat în noi atâta ură încât/ iubire/ merita, firește, un final de
trupurile ni s-au găurit/ și vântul poveste/ aici, la salon du livre,/ to-
a început să urle prin ele/ ne-am tul pare mult mai ușor de suportat/
tamponat rănile cu țigări aprinse/ e ca și cum un mort s-ar simți în
să nu se extindă infecția./ așa am siguranță/ doar în groapa comună”
început noi să trăim:/ eu, tatăl tău, (amour à paris).
care te obligă să faci pipi în pat/ Adevărul e că: „fac/ tuturor/
și de pe lumea cealaltă/ tu, mama semne din cap/ că/ nu”, ne atrage
mea, care mă scapă din brațe/ ori atenția asupra propriului discurs
de câte ori vede că mi-e bine”. În- poetic Șerban Axinte. Același poet
tr-un alt poem, în care autorul e care ne avertizează în versurile sale:
încredințat că dumnezeu îngăduie „totul e deasupra noastră,/ nicio
blasfemia, afirmă: „îngenunchez în morală în noi,/ legea noastră des-
fața imaginii din oglindă/ și scuip chide alte legi”.
cu sete”. „mai lucid, din ce în ce În ultima parte a cărții, Sent
mai lucid”, poetul, în ochiul lui files, ni se relevă cât se poate de lim-
shiva, își amintește: „[…] de o du- pede că Scrâșnetul dinților se află
pă-amiază de la bâlciul din 20 iulie,/ acolo un individ în strânsă conexiune cu universul personal, intim, al
uscat și alb mi-a întins niște răvașe/ eu trebuia să cum- poetului, fiind un cumul de trăiri, un amestec, une-
păr măcar unul și să-mi pun o dorință,/ nu se împlinesc ori bulversant, de planuri, „orbire, cearcăne, deversor”,
decât dacă știi să alegi, bătrânul ținea/ între degete niște metamorfoze miraculoase, sciziuni ale eului, plurifoca-
hoituri mici/ le-am ales pe toate./ totul dintr- odată lizări ale unei identități în derivă, sub semnul unui rău
fără niciun fel de proporții, o lumină/ pe pereți, un care nu e „nici moarte, nici viață”. În Călătoria celor
soare de neon la asfințit,/ după ce a înfierbântat bine patru sori, penultimul poem al volumului, dedicat Liei,
L U X
treptele pe care ne-am așezat/ ca să așteptăm microbu- „ […] lumina te lovește drept în față/ numai e timp de
zul/ răbdare fără bucurie, frumusețe în săculețe mici/ stat, / de privit înapoi, de mers înainte, levitezi”. Și nici
pericolul iluminării ne paște pe toți, mai ia niște pastile/ măcar încă nu începuse, susține Șerban Axinte, „roti-
am jucat ceva, m-am așezat pe șinele de tramvai, am rea celor 4 sori deasupra creștetelor noastre”. Direct,
pliat în/ batistă speranțele fake”. Dezolarea, angoasa aspru, crud de sincer, autorul Scrâșnetului dinților își
– sunt elemente recurente în carte. Într-un poem din duce până la capăt, tăind cu bisturiul, fără să-i tremure
F
volum, fluturii căzuți în cafea, care amintesc de fluturii nicio secundă mâna, jurnalul de vindecare. Rezultatul?
E
din pandișpan ai lui Emil Brumaru, Șerban Axinte va O poetică mediată biografic, existențială, parabolică,
scrie: „despărțirea a eșuat, împăcarea a eșuat/ ce ne-am de exorcizare a răului, o compoziție cu metodă, geome-
R
face noi fără fluturii căzuți în cafea,/ fără viermuiala ne- trizată, a durerii extreme.

„Confortul trebuitor inclusiv inteligenţei”
A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU
S criptor. Tușa energică de care ai nevoie spre a

da o expresie convingătoare pînă și lipsei de
energie pe care o mărturisești.
X simulează și atunci cînd recunoaște că nu si-
mulează, și atunci cînd recunoaște că simulează.
*
* „A suferi trece; a fi suferit nu trece niciodată”
Acea gelozie a mediei față de extreme din care ia (Léon Bloy).
naștere dictatura banalității. *
* Fatalitatea e tot ce e mai străin de precaritate și,
Ceea ce ai scris, ai proiectat în afara ta, în lume. în ciuda acestei împrejurări, te simți iremediabil precar
Ți-ai eliminat textul, l-ai înstrăinat. Rămîi în continu- din pricina fatum-ului tău.
are a te confrunta cu tine, nescriitorul, omul ca atare. *
* Vechiul adagiu: „Există bolnavi, iar nu boli” nu
O vorbă memorabilă, rostită de un zek, torturat constituie oare lirismul funciar al medicinii?
și de Gestapo și de NKVD, relatată de Jacques Rossi: *
„Naziștii te chinuie ca să le spui adevărul, comuniștii ca Confortul trebuitor inclusiv inteligenței pentru
să inventezi o minciună”. a-ți păstra integritatea, începînd cu acea tihnă grecească
* a anticilor (otium graecum).
Înșelătoarele minciuni, dar și înșelătoarele ade- *
văruri: „Există adevăruri care umblă prin lume destul Albul unui spital: culoarea inocenței și a fanto-
de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni și cu toate melor.
acestea sunt pure adevăruri” (Lichtenberg). *
* În anii tineri iluzia e cea care ne îngăduie a ne
Trupul, acea „materie tragică”, după cum o nu- distanța de real (spre a-l putea dori cu ardoare), acum
mea Kierkegaard, exercită asupra spiritului o fascinație deziluzia e cea care ne îngăduie a ne distanța de real
ce decurge din calitatea sa speculară, de reflectare a spi- precum o banală profilaxie.
ritului pe care-l adăpostește. *
* Hazardul: uneori opoziție disperată la Neant.
Theatrum Mundi. Agasat de faima dobîndită, *
cutare și-a propus cu toată seriozitatea a juca rolul ano- Resortul creației: o infidelitate față de real, dar
nimului. Nu a fi anonim, ci doar a juca, un timp, rolul una generoasă, răscumpărătoare.
acestuia. Un „joc de-a vacanța”. *
* Pentru unii Destinul e aidoma unei tornade im-
„Să vorbești mult despre tine poate fi și un mij- placabile, pentru alții, aidoma unui zefir calin, pentru
loc de-a te ascunde” (Nietzsche). cei mai mulți, aidoma aerului pe care-l respiră fără a-l
* mai lua în seamă.

AP EI RO N Matei VIȘNIEC Grand Café Odeon

(fragment din romanul Un secol de ceaţă
în curs de apariţie la Editura Polirom)
D ata de 5 martie 1916 nu figurează în nici

un manual ca fiind una semnificativă
pentru istoria comunismului. Ea este mai degrabă
protector, intim, optimist şi modern.
În acea dimineaţă de 5 martie 1916 omul care
urma să rămînă în istorie cu numele de Vladimir Ilici
consemnată în comunicatele militare ale primului Lenin fu printre primii clienţi ai cafenelei. De cîteva
război mondial. Sîmbătă 4 şi duminică 5 martie ger- zile cădea o ploaie sîcîitoare peste oraş ceea ce îl pri-
manii au lansat un atac masiv pe o vastă linie de front va pe Lenin de plimbările pe malul lacului. Dar mai
cuprinsă între oraşul belgian Ypres şi oraşul francez ales, de mai bine de două săptămîni, nopţile sale erau
Arras. În zona Verdun, în acea zi de 5 martie 1916, perturbate de urletele, rîsetele, cîntecele şi agitaţiile
germanii recucereau satul Douaumont după ce cu o provenind dintr-un cabaret deschis chiar pe strada sa,
zi înainte îl ocupaseră francezii. Se mai dădeau lupte Spiegelgasse. Lenin locuia la numărul 14 iar un nou
şi pe frontul din Caucaz, unde vremea era proastă, cabaret purtînd numele lui Voltaire fusese inaugurat
dar ruşii au profitat de viscol ca să se apropie de liniile pe data de 8 februarie la numărul 1.
turceşti la Bitlis şi să atace la baionetă. Comunicatele Lenin nu era chiar foarte mulţumit în Elve-
militare ruse, reluate de cotidianul elveţian Le Temps ţia întrucît viaţa i se părea scumpă, dar se considera
evocă, pentru data de 5 martie, alte lupte între ruşi totuşi la adăpost într-o ţară neutră dat fiind că alte
şi nemţi în Galiţia şi în Letonia. Iar comandamentul ţări unde ar fi preferat să se instaleze (Franţa, Ger-
suprem italian semnalează înfruntări cu austriecii pe mania, Austria, Marea Britanie) intraseră în război şi
valea Lagarinei şi în zona Gorizia. deveniseră nesigure pentru el… În plus, toate ţările
Sîngele curgea abundent în Europa în acea zi beligerante încercau în acei ani să-şi îndoctrineze ce-
de cinci martie cînd, în cafeneaua Odeon de la Zuri- tăţenii şi soldaţii în spiritul unui patriotism pe care
ch, un tînăr poet de 19 ani sosit de numai cîteva luni Lenin îl considera naţionalist şi sinucigaş, iar oameni
din România fu abordat de un revoluţionar rus de 46 ca el deveneau în mod evident periculoşi întrucît cu
de ani aflat de 16 ani în exil. În acea cafenea se întîl- ideile lor pacifiste, socialiste şi revoluţionare puteau
neau în fiecare zi scriitori, artişti, refugiaţi ruşi dar şi suci minţile oamenilor deturnîndu-i de la efortul de
de alte naţionalităţi, militanţi socialişti şi anarhişti, război. Nu numai ploaia tenace şi zarva dementă pro-
diverse spirite pacifiste, amatori de frisoane intelec- venind de la noul cabaret instalat pe Spiegelgasse erau
tuale şi politice, tot felul de spioni şi de informatori cauzele indispoziţiei sufleteşti resimţită de cîteva zile
fără identitate precisă, precum şi alte fiinţe în căuta- de Lenin, ci şi un miros îngrozitor de cîrnaţi prove-
rea unui moment de evadare din realitate. În timp ce nind de la o făbricuţă de mezeluri situată nu departe
Europa se zbătea pe marginea prăpastiei şi milioane de locuinţa sa. Ori de cîte ori soţia sa Nadejda des-
de oameni se măcelăreau între ei fără să ştie prea bine chidea geamul ca să aerisească încăperea, mirosul de
de ce, Elveţia era o oază de linişte unde viaţa se derula cîrnaţi penetra cu şi mai mare forţă, provocîndu-i lui
normal… Ceea ce clienţii cafenelei apreciau din plin, Lenin o senzaţie de vomă. Era ca şi cum mirosul ar fi
mai ales după ce citeau în fiecare zi ziarele pline cu provenit de la burţile despicate de baionete sau de la
ştiri îngrozitoare de pe front. trupurile sfîrtecate de grenade pe cîmpurile de luptă
Grand Café Odeon, prin culorile ei, prin ale Europei.
oglinzi, lustrele de cristal şi înălţimea plafonului avea Cînd intră în cafeneaua Odeon în acea dimi-
ceva impozant amintind de teatrele clasice unde foto- neaţă de 5 martie 1916, la ora 10 dimineaţa, cu gîn-
liile sunt în mod obligatoriu roşii iar stucaturile, bal- dul de a răsfoi presa internaţională, Lenin îl desco-
coanele precum şi alte numeroase decoraţiuni sunt peri, singur la o masă, pe unul dintre tinerii agitatori
abundent aurite. În acelaşi timp, însă, cafeneaua, in- de la cabaretul Voltaire, ceea ce îl făcu să-şi schimbe
augurată doar cu cîţiva ani înainte, în 1911, avea ceva planurile. În definitiv era important să afle ce aveau
în capul lor acei aşa-zişi artişti… Aşa că Lenin se în- un aer de fragilitate deşi, în acelaşi timp, din privirile
dreptă spre masa tînărului, tuşi uşor pentru a-i atrage sale emana un fel de energie inteligentă. Lui Lenin îi
atenţia întrucît acesta scria cu febrilitate aplecat dea- veni în minte brusc figura lui Troţki, alt revoluţionar
supra unui caiet, şi i se adresă, instinctiv, în franceză: evreu plin de vigoare, cu priviri la fel de penetrante.
– Nu vă supăraţi, tinere domn, aş vrea să vă Uneori timizii sunt capabili de gesturi de mare curaj,
spun ceva… V-am văzut de cîteva ori prin faţă pe la Lenin ştia acest lucru, întîlnise mulţi timizi în cei 16
cabaretul Voltaire… ani de peregrinări prin Europa, mai ales în contextul
– Sigur, luaţi loc, răspunse fără ezitare cel in- interminabilelor reuniuni şi dispute cu militanţi de
terpelat. toate tendinţele. Unii dintre aceşti militanţi asistau la
S-ar fi spus că acel artist, mai matinal decît Le- dezbateri timp de ore şi ore într-o stare de aparentă
nin în acea duminică, nu aşteptase decît un lucru, şi timorare, fără să îndrăznească să deschidă gura, dar
anume să vină cineva să-l întrerupă de la scris. Lenin cînd reuşeau să-şi depăşească blocajele şi să ceară cu-
aruncă o privire furişă peste paginile acoperite cu o vîntul ei deveneau cei mari radicali, cei mai violenţi,
grafie febrilă de interlocutorul său şi avu confirma- incitînd la incendierea totală a lumii vechi pentru
rea că intuiţia sa fusese bună, omul scria poeme în a construi una nouă. Oare ce încerca să incendieze
franceză. acest Tristan Tzara?
– Numele meu este Vladimir Ilici Lenin. – Veniţi să petrecţi o seară cu noi. O să vă pla-
– Sunteţi rus? că. Vom organiza şi o seară rusească, spuse Tristan
– Da. Aţi dat cumva vreodată de numele meu? Tzara.
Citiţi cumva presa revoluţionară? – Lumea burgheză trebuie aruncată în aer al-
– Mărturisesc că nu prea citesc presa revoluţi- tfel, spuse Lenin. Nu cabaretele vor schimba lumea,
onară… Dar cineva mi-a vorbit de dumneavoastră, doar proletarii, dacă nu se vor lăsa prostiţi de guver-
un exilat polonez. nele lor, pot deveni forţa care să pună alte fundamen-
Lenin oftă şi se aşeză la masă în faţa tînărului. te.
În cafenea, la acea oră, doar masa lor şi alte două sau – Da, numai că înainte de toate trebuie dina-
trei erau ocupate. Ritmul oraşului Zurich, duminica, mitat limbajul, domnule Lenin. Noi asta facem, cu
era cu totul diferit de cel din celelalte zile ale săp- ajutorul lui Voltaire… Cuvintele pe care le folosim
tămînii, timpul curgea parcă mai lent şi oamenii se sunt toxice, limbile pe care le vorbim sunt toxice. Iar
mişcau mai fantomatic… Nu întîmplător cafeneau ceea ce gîndim cu cuvinte goale sună tot a gol. Aveţi
se umplea mai greu duminica. grijă, deci, dacă sunteţi revoluţionar: nu puteţi înce-
– Din ce ţară veniţi? întrebă Lenin fără me- pe edificarea unei lumi noi pe temeliile unui limbaj
najamente doritor să afle ce origine geografică avea putred.
accentul tînărului. Tristan Tzara se exprima limpede, într-o fran-
– Din România. Numele meu este Tristan ceză bine asimilată, deşi accentul străin rămînea pu-
Tzara. ternic. Dar mai ales tînărul poet părea convins de
N
– Sunteţi evreu? ceea ce spune. În nici un caz demersul său legat de
– Sunt poet. limbaj nu părea apolitic, ceea ce îi plăcu lui Lenin. R O
– Ştiţi că din cauza dumneavoastră nu dorm – Şi toţi gîndiţi la fel, tot grupul? Am văzut că
de cîteva nopţi? Cum de puteţi face atîta gălăgie la sunteţi destul de mulţi…
cabaretul acela? – Oricum, noi avem decenţa de a respinge
– Domnule Lenin, va trebui să vă obişnuiţi. ideea de program sau de manifest. Da, noi scriem
I
Tocmai aruncăm în aer fundamentele gîndirii bur- manifeste, şi eu însumi am scris un manifest, dar ca
gheze. să scuipăm pe manifeste.
E
Răspunsul îl făcu pe Lenin să-l examineze cu – Dar vreţi să revoluţionaţi arta, nu-i aşa?
P
mai mare atenţie pe Tristan Tzara. Acesta avea mai de- – Nu, vrem să lichidăm arta o dată pentru tot-
grabă aliura unui liceean sau student timid. Era fără deauna.
A
îndoială mic de statură iar ochelarii rotunzi îi dădeau Cum chelnerul se apropie de masa lor, Vladi-

mir Ilici Lenin profită de întrerupere ca să-şi pună Puterile naţionaliste, capitaliste şi burgheze ale Euro-
gîndurile în ordine. Ceru o cafea cu lapte, iar Tristan pei nu doar că reuşiseră să-i îndoctrineze pe proletari
N Tzara, care avea în faţa sa o ceaşcă goală, ceru o a ca să meargă ca vitele la abator, cîntînd cîntece patri-
doua cafea. Creierul lui Lenin începu să analizeze cu otice, dar prin acel război decimau şi clasa proletară,
I R O
rapiditate tot ceea ce auzise de la poetul avangardist singura susceptibilă să schimbe radical faţa lumii…
în doar cîteva minute de conversaţie. Să fie oare acest – Ştiu ce gîndiţi, reluă Tristan Tzara. Vi se
Tristan Tzara un simplu teribilist, unul din acei artişti pare superfluu faptul că noi ne luptăm împotriva
doritori să se afirme exclusiv prin forţa delirului lor? unor idei aici, la Zurich, cînd mii de tineri de vîrsta
Sau toată furia sa era un răspuns la uriaşa dramă a noastră mor pe front. Numai că acest război nu este
E
Europei unde pentru prima dată în istorie exact cei al nostru… În orice caz al meu nu e, deşi România
care ar fi trebui să schimbe istoria, adică proletarii, se va intra cred, curînd în război. Iar ceea ce facem noi
P
măcelăreau între ei? Lenin făcea distincţia între clasa seară de seară la cabaretul Voltaire este un fel de ope-
ofiţerilor, redusă ca număr, şi marea masă de soldaţi, raţie chirurgicală. Le scoatem oamenilor cataractele
A
formată de fapt din proletari manipulaţi. Ceea ce se de pe creier.

întîmpla pe fronturile europene unde zilnic mureau Lenin sorbi din cafea şi timp de treizeci de
mii şi mii de proletari îl făcea pe Lenin să sufere fizic. secunde urmări cu privirea un tramvai aproape gol

trecînd prin faţa cafenelei, pe Limmatquai. Din ce pe baricade, nu înţelegeţi? Noi, poeţii, am găsit o
în ce mai des Elveţia i se părea o închisoare iar el, la scurtătură… Nu avem nevoie să mai aşteptăm nimic.
cei 46 de ani ai săi, se simţea din ce în ce mai uzat în Veniţi, vă rog, la cabaretul Voltaire ca să vă convin-
acel frumos oraş Zurich dominat de siluetele băncilor geţi… Noi am început deja să vomităm lumea ve-
şi ale bisericilor protestante. Dinspre lac parveneau che… Mişcarea noastră se numeşe Dada…
ţipetele pescăruşilor, parcă mai tăioase decît de obi- – Şi ce înseamnă Dada?
cei. Oare aşa urma să-şi petreacă tot restul vieţii, ca – Ei bine, Dada nu înseamnă nimic. Dar fără
un etern exilat, ca un revoluţionar de cafenea şi de Dada nu putem trece la acţiune. Dada sunt cele două
bibliotecă, scriind la nesfîrşit articole teoretice şi po- degete necesare pe care trebuie să ni le înfigem în
lemice, fără ca nimic concret să se producă apoi de pe gură ca să vomităm lumea de azi… Vreţi să vă citesc
urma eforturilor sale? puţin din manifestul meu?
– Cel mai bine ar fi ca să le putem extrage ca- – Cum se numeşte?
taractele de pe ochii soldaţilor aflaţi pe front. Lumea – Nu ştiu încă, s-ar putea să-l intitulez Dez-
s-ar putea schimba radical în 24 de ore dacă toţi aceş- gustul Dada. Sau poate Dada, abolirea viitorului. Sau
ti soldaţi ar fraterniza şi ar întoarce armele împotri- poate Dada nebunia imposibil de domesticit…
va celor care îi comandă. Războiul ăsta este o ocazie – Ştiţi ce, eu vă citesc manifestul şi dumnea-
providenţială pentru revoluţia mondială. Niciodată, voastră îmi citiţi ultimul articol.
de cînd există capitalismul, proletarii nu au fost mai – Cum se numeşte?
numeroşi… Şi, în plus, înarmaţi… Vă daţi seama, – Se numeşte Imperialismul, stadiul suprem al
tinere poet, ce ar fi dacă am reuşi, noi toţi, cei care capitalismului.
visăm la revoluţie, să-i convingem să deschidă ochii şi – Vă înşelaţi, dadaismul este ultimul stadiu al
să vadă cine sunt cu adevărat inamicii lor? capitalismului.
– Nu vom putea revoluţiona nimic decît dacă Lenin era obişnuit cu reuniunile tumultoase
scoatem din limbă, definitiv, cuvintele război, atac, ale revoluţionarilor şi cu stilul lor tăios de a se con-
masacru, glonte, ură, inamic, ordin, ascultare, politică, trazice, uneori înfierbîntîndu-se excesiv şi recurgînd
ideologie… şi alte cîteva mii de genul acesta. chiar la ameninţări şi la insulte. Tînărul Tristan Tzara
– Domnule Tristan… Tristan şi mai cum? reuşise să-l stupefieze însă prin insolenţa sa rece, im-
– Tzara… placabilă.
– Sunteţi student? V-aţi înscris la Universitate? – Bine, am să vin, spuse Lenin, decis să-şi ofere
– M-am înscris la filozofie. această nouă experinţă, să vadă ce voiau de fapt să
– Ştiţi ce spune Marx despre filozofi… comunice lumii prin zarva lor nocturnă acei refugiaţi
– Ştiu, Marx spune că filozofii n-au făcut decît şi pacifişti de la Cabaretul Voltaire.
să interpreteze lumea, dar că important este să o Cuvintele pronunţate de Lenin plutiră o vre-
schimbăm. Este exact ceea ce facem noi la cabaretul me prin aer, se rotiră ca nişte muşte dezorientate, apoi
Voltaire. Am declanşat incendierea lumii, a lumii aşa se încrustară pentru eternitate în plafonul cafenelei
N
cum a fost reprezentată pînă acum prin imagini, lim- Odeon. Exact în acea secundă eternitatea se amuza
baje, structuri de gîndire… cu o ecuaţie umană cu totul şi cu totul excepţională. R O
– Care este numele dumneavoastră adevărat? În cafenea, la încă două mese, se aflau încă doi cli-
– Samuel Rosenstock. enţi. Primul se numea James Joyce şi lucra acolo la
– România v-a dat naţionalitate? cartea sa Ulysses care urma să revoluţioneze arta ro-
– Nu… manului. Iar al doilea client era Alberto Giacometti,
I
– Vedeţi? Un motiv în plus ca să vă alăturaţi artistul care urma să revoluţioneze sculptura în acel
revoluţiei. Mă uit la dumneavoastră şi vă văd atît de secol XX. Nici unul dintre ei cei patru bărbaţi nu-şi
E
tînăr… S-ar putea ca eu să nu mai prind niciodată dădu seama în acea dimineaţă că împreună proiectau
P
acest moment, să văd cum proletarii iau cu asalt lu- în timp nişte energii noi, unele pozitive şi altele male-
mea veche. Dar dumneavoastă sigur îl veţi trăi… fice, nişte unde revoluţionare care urmau să modeleze
A
– Domnule Vladimir Ilici Lenin, eu sunt deja secolul.

CRONIC A L I T ERARĂ Cornel UNGUREANU Adrian Dinu Rachieru – O istorie

a literaturii, de la un capăt la altul
U ltimul volum al lui Adrian Dinu Rachie-

ru, „Politică şi canon literar (I)” e o carte
monumentală, deschisă cu studii despre „politică şi
de părerile domnului Adrian Dinu Rachieru atunci
când e vorba de paginile consacrate lui Sadoveanu,
Călinescu, Arghezi, Camil Petrescu aflaţi la distanţe
literatură”, despre „canonul. politic”, „canonul neo- infinite de Bacovia şi Blaga (aşezaţi împtreună în ca-
modernist”, „canonul protocronist”, „canonul post- pitolul „Supravieţuitorii”) i-aş cita – aşa cum îl citea-
modernist”, „canonul est-etic”, studii care acoperă ză ca emblemă a cărţii Adrian Dinu Rachieru – pe
jumătate de secol de „actualitate literară” românească. Nicolae Manolescu („Niciodată, de altfel, canonul
Tot o jumătate de secol acoperă şi partea a doua, „Efi- n-a părut a fi impresionat direct de politic”) pe Mihai
gii”. Aici e vorba mai întâi, despre Supravieţuitori. Ei Zamfir („Politica s-a amestecat întotdeuna în fixcarea
ar fi Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, Camil Petrescu, canonului literar”) şi pe Sorin Alexandrescu („Cred
George Bacovia, Lucian Blaga. Urmează „Literatura că a venir, în sfârşit, timpul să se încheiem supremaţia
nouă. Clasicismul socialist”. „Treimea canonică” ar fi canonului estetic... Iată de ce nu doresc nici o (nouă)
Petru Dumitriu („Exilul ca ispăşire”) Marin Preda („... bătălie canonică, ci doar abandonarea oricărui ca-
sau aventura conştiinţei”) şi Eugen Barbu (...„un pro- non”).
copian”). „Micii clasici” ar fi Mihai Beniuc („un poet Abandonare oricărui canon mi se pare vizibilă
exemplu”) Miron Radu Paraschivescu, Dan Deşliu şi în celelate cărţi ale lui Adrian Dinu Rachieru. Lec-
(„Un zmeu al proletcultismului”) O resurecţie lirică tura cărţilor sale ultimelor cărţi mă obligă să observ că
începe cu „Momentul Steaua” (A. E. Baconski, Petre nu numai criticii, ci chiar istoricii literari au ignorat
Stoica). „Rapsozii noului ev” sunt, scrie Adrian Dinu de prea multe ori contextul istoric al operei. Şi cel geo-
Rachieru, Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, Titus grafic Am elogiat în mai multe rânduri Poeţi din Basa-
Popovici. „Schimbarea la faţă. Alţi supravieţuitori” rabia, admirabila antologie a lui Adrian Dinu Rachie-
sunt Paul Georgescu, Florin Mugur, Ioan Alexandru. ru consacrată poeziei din Basarabia. A apărut în 2010
„Doctrina ardelenismului” se sprijimă pe scrisul lui şi îi cuprinde pe cei care au scris cu ani în urmă, care
Ion Brad, şi Ion Horea. Supravieţuitori ar fi şi Radu n-au fost nmai poeţi, ci au făcut mult pentru Unire,
Cosaşu şi Alexun Ivan Ghilia. Partea a treia e con- care au trecut prin închisori: care au supravieţuit unui
sacrată „Surprizelor postdecembriste”: „Învoiala” lui timp rău. Antologia îi reţine şi pe cei care, în perioada
Noica, Reinventarea lui Adrian Marino. Ştefan Aug. realismului socialist, au fost în fruntea scriitorilor –
Doinaş, Ion D. Sîrbu, Paul Goma, Mircea Martin, care, pe lângă literatură, au scris şi lozincile. Într-un
Cornel Ungureanu. Istoric şi critic literar, sociolog, timp al respingerilor, al conflictelor dintre generaţii,
Adrian Dinu Rachieru citeşte tot atunci când când tineri şi vârstnici, Adrian Dinu Rachieru are înţelep-
comentează un autor. Şi face trimiterile necesare. Nu ciunea necesară: îi reţine pe cei care, într-un fel sau al-
are alianţe, nu-i exclude pe cei înregimentaţi la o re- tul, au definit poezia basarabeană Este firească această
vistă sau la o direcţie. Se ocupă şi de cei erau la modă selecţie? Ea este întregită cu cărţile pe care, ca editor,
în anii cincizeci, în anii şaiuzeci sau şaptezeci şi de Adrian Dinu Rachieru le tipăreşte la Timişoara. Sunt
contemporanii lui. Îi citează şi pe Manolescu şi pe ele sustrase complexelor războinice ale editorilor din
Ungheanu şi pe Marian Popa şi pe Al Piru şi pe Mi- alte părţi? Înclin să cred că e vorba mai degrabă de o
hai Zamfir şi pe Irina Petraş şi pe Ioan Negoiţescu şi bună înţelegere a contextelor editoriale: era nevoie şi
pe Mihai Iovănel şi pe Ioan Holban şi pe Ion Simuţ. in România o editură care să promoveze cărţile po-
Atunci când e folositoare opinia lor. Vreau să spun că eţilor din Basarabia. În prima parte a antologiei, îi
mă bucură capitolul care mi-l consacră, fiindcă a citit, citim pe Oamenii începutului de veac (Odiseea limbii
cred, toate articolele care s-au scris despre mine – cele române). După Alex. Mateevici (Un profet) apare Pan
care „m-au descoperit”. Dacă ar fi să mă diferenţiez Halippa şi clipa aurorală. E un interval important,
din care lipsesc poeziile, dar e numită clipa aurorală scris mereu, aşa că am putea afirma că ediţia a doua,
a Basarabiei. Partea a doua, In Arcadia interbelică, în- revăzută şi adăugită e…în curs de apariţie. Două cărţi
cepe cu Liviu Deleanu căruia Adrian Dinu Racheru care nu cred că au nevoie de ediţii „revăzute şi adă-
i-a realizat la Timişoara o ediţie recuperatoare, După ugite” sunt Generaţia orfelină (2014) (studii despre
Arcadia mai sunt Al. Robot, Emilian Bucov, selectat Nicolae Labiş, A.E.Baconsky, Ion Brad. Florin Mu-
chiar cu poeziile în care „aşteaptă răsăritul să vină”, gur, Alexandru Andriţoiu, Aurel Rău, Ion Miloş,
Bogdan Istru, Nicolae Costenco. Paul Mihnea, Geor- Ion Horea, Gheorghe Tomozei, Ion Gheorghe, Petre
ge Meniuc, vocile feminine ale Olgăi Vrabie, Lotis Stoica, Grigore Vieru, Horea Zilieru, Vasile Leviţchi,
Dolenga Liuba Dumitriu sunt privite cu explicabilă Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, An-
îngăduinţă. Pagini remarcabile, de o reală profunzime ghel Dumbrăveanu, Florenţa Albu, Grigore Hagiu,
îi sunt consacrate Magdei Isanos. Capitolul al treilea, Constanţa Buzea, Radu Cârneci, Ioan Alexandru,
Altă tranziţie. Poeţi dinozauri proletcultişti. „Erotismul Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ştefan Aug. Doinaş,
politic”, are meritul deosebit de important, de a co- Gabriela Melinescu, Adrian Păunescu) şi 13 prozatori
menta cu prudenţă un nume de referinţă: Un lider de ieri (2013) se ocupă de Mihail Sadoveanu, Camil
de altădată. Andrei Lupan. „Dar portretul lui Andrei Petrescu, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Petru Du-
(Pavlovici) Lupan n-ar fi complet dacă n-am pomeni mitriu, Marin Preda, Titus Popovici, Fănuş Neagu,
faptele gospodăreşti ale acestui bărbat robust, aspru, Paul Anghel, Ion Lăncrănjan, Sorin Titel, Alexandru
aparent ursuz, un ţăran încăpăţânat, ajuns preşedin- Ivasiuc. În primul, admirabilă e definiţia „generaţiei”
tele scriitorilor”. „Faptele gospodăreşti” nu trebuie fără pedagogi, fără maeştri, aflaţi „în imediata apro-
Ă
trecute cu vederea. În memoriile sale, Ion Druţă arată piere” şi implicarea liderilor basarabeni şi bucovineni
cât de mult îi datorează ţăranului încăpăţânat care l-a în această generaţie În cea de a doua, seriozitatea cu
R
aşezat frumos în literatură. Nu era simplu să fii precare se ocupă de Sadoveanu, Camil Petrescu, G, Că-
şedintele scriitorilor, „în acele vremuri”. Adrian Dinu linescu, Eugen Barbu ar trebui să atragă atenţia co-
A
Rachieru nu se desparte prea tare de Istoria deschisă a mentatorilor grăbiţi în cercetarea operei lor. În Istoria
lui Mihai Cimpoi în capitolul al patrulea, Momentul secretă a literaturii române (capitolul Arta paricidului
R
resurecţiei. Valul optzecist, cu studii bune (prezentări la români) arătam că unii dintre scritorii fundamen-
E
ample, necesare) pentru Vladimir Beşleagă, Emil Lo- tali ai literaturii române (îi grupam acolo pe Sado-
teanu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi s.a. Ca- veanu, Arghezi, Camil Petrescu, Hortensia Papadat
T
pitolul al şaselea, Reformarea paradigmei. Reducţia la Bengescu, Matei Caragiale, Eugen Barbu) sunt „copii
optzecism începe cu Arcadie Suceveanu şi continuă cu naturali”. Într-o societate tradiţională, a fi „copil din
L I
…educaţia optzecistă Emilian Galaicu-Păun, Aura flori” creează un anumit statut. Entuziasmul lor (a
Christi, Lorina Bălteanu Irina Nechit Partea a treia a primilor numiţi aici) pentru noua societate, atât cât a
secţiunii, Enclava de la Bălţi, cu Nicolae Leahu, Ma- fost, se datorează şi felul în care ei vor să se despartă de
ria Şleahtiţchi, Ghenadie Nicu atrage atenţia asupra „vechea lume”. Mă bucur că între „prozatorii de ieri”
A
unui grup literar de elită (provincial!!!) în care primii apar Paul Anghel şi Ion Lăncrănjan, uitaţi de prea
doi sunt remarcabili comenmtatori ai „literaturii de mulţi istorici ai literaturii. Sociolog de performan-
azi”. ţă (câteva dintre cărţile de sociologie ale lui Adrian C
Riscă un capitol consacrat Celor care vin: Lu- Dinu Rachieru ar trebui studiate) criticul realizează o
I
miniţa Dumbrăveanu, Ştefan Baştovoi, Steliana Gra- „Istorie a literaturii române” care nu exclude provin-
ma, Fraţii Vakulovski. Spun „riscă” fiindcă există o ciile, ci insistă, cu tact, cu buna cunoştinţă a istoriei
R O N
viteză a evoluţiei nouveniţilor. În cei şase ani de la naţionale, asupra lor. Natura polemică a scrisului său,
apariţia antologiei numiţii au tipărit numeroase vo- nu vizează excluderile, ci, dimpotrivă, integrarea unor
lume care le-au modelat personalitatea. Au condus valori importante pentru întregul culturii româneşti.
cenacluri, reviste, au propus programe. Cum va fi « Politică şi canon literar (I) » reia şi rescrie alte cărţi
modelată personalitatea celor din alt volum realizat ale lui Adrian Dinu Rachieru şi defineşte, ca nici o
de Adrian Dinu Rachieru, Poeţi din Bucovina, 1996? altă carte a lui, proiectul său cultural: Un proiect ma-
C
Despre poeţii din Bucovina Adrian Dinu Rachieru a jor, pe care îl aşteptăm cu încredere.

R Ă
R A Constantin CUBLEȘAN Recurs la mitologie (Gheorghe Glodeanu)
I mpunându-se ca unul dintre cei mai stator-

nici cercetători și comentatori ai literaturii
fantastice, autohtone (Orientări în proza fantastică ro-
ultimul timp, clasicii au pierdut atât de mult teren în
școli și în universități, încât nimeni nu se mai așteap-
tă de la o persoană educată să fie o bună cunoscătoare
mânească, 2014) și străine (Între real și imaginar. Incur- a mitologiei”, îi justifică, odată în plus, demersul exe-
E
siuni în proza fantastică franceză a secolului al XIX-lea, getic, propunând cititorului o veritabilă incursiune în
T
2020), Gheorghe Glodeanu ajunge, inevitabil, la son- magia mitologiei transfigurată literar. Întrucât, „marii
darea universul mitologiei greco-latine, dar și a celei pe scriitori – zice domnia sa – sunt și mari creatori de mi-
I
care actualitatea (lumea modernă) o propune cu agresi- turi” iar „mitologizarea artistică presupune reinterpre-
vitate („noua mitologie urbană”, zice domnia sa), fiind, tarea subiectelor și a imaginilor mitologiei tradiționale
L
de altfel pasionat din totdeauna de misterul acestora din perspectiva actualității, a prezentului, iar fenome-
(„De când mă știu, am simțit o puternică fascinație nul poate ajunge până la parodie, așa cum se întâm-
pentru mituri și mitologie”) lecturând, în consecință, plă în postmodernism”. E în comentariul acesta și o
A
de-a lungul anilor, și interpretându-le, o mulțime de atitudine polemică, o propunere originală, a propriilor
studii consacrate universului mitologic. Toate acestea înțelegeri provocate de lectura uneia sau alteia dintre
C
au fost reunite recent într-un masiv tom (de vreo 700 cărțile/studiile parcurse. Așa bunăoară, comentând o
de pagini), într-o anume sistematizare ce are darul de lucrare cum este cea a lui Pierre Brunel, Le mythe de
I
a fi, la drept vorbind, o autentică hermeneutică a cer- la métamorphose, din 1974, alături de Dictionnaire des
N
cetărilor în domeniu, produse în ultimele decenii: Mi- Mythes d’aujoud’hui (1999), face remarca faptului că
tografii. Incursiuni într-o bibliotecă mitologică (Editura mitul continuă să fie viu în societatea contemporană
R O
Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021). Sunt discutate ținând să precizeze însă că „În paralel cu amplul proces
astfel contribuțiile unor autori români (Mircea Elia- de demitizare specific societății postmoderne, se ma-
de, G. Călinescu, Andrei Oișteanu, Victor Kernbach, nifestă și un curent de (re)mitizare. În viziunea unor
Ștefan Borbély, Octavian Paler ș.a.) și străini (Arnold cercetători precum Roland Barthes, «miturile de astăzi»
C
Van Gennep, Joseph Campbell, Denis de Rougemont, nu reprezintă altceva decât niște imposturi cu ajutorul
Umberto Eco, Pierre Brunel, Rolan Barthes, Jean cărora societatea burgheză își amăgește membrii”. Re-
Rousset etc.), incluzând, firește, propriile comentarii și venind însă la esența miturilor clasice, Gheorghe Glo-
interpretări asupra mitului și mitologiei („mitocritica deanu e explicit: „Adevărul mitului este un adevăr sim-
rezidă în identificarea în fundalul unei povestiri, fie că bolic. El propune pentru lume, pentru viață și pentru
este vorba de un text oral sau unul scris, a unui nucleu relațiile umane, un sens pe care nu-l poate nici impune,
mitologic sau, mai exact, a unui «pattern mitic»). Ese- nici demonstra. Mitul poate să te fascineze sau să te lase
urile, dezvoltate pe marginea fiecărui volum în parte, indiferent. Cele mai multe mituri care provin din Anti-
sunt analitice și descripvive, făcându-se mereu trimiteri chitate sau din alte culturi nu mai păstrează pentru noi
de tip comparatist, astel încât cele patru paliere pe care decât valoarea unei imagini sau a unei teme literare bo-
se așează acest jurnal de lectură (Definiții ale mitului. gate în rezonanțe poetice. Din păcate, ele nu mai spun
Miturile Greciei antice; Miturile și literatura; Miturile nimic esențial despre viața noastră de azi”. Și analizând
literare ale Evului Mediu; Mitologiile omului modern; o lucrare a Juliettei Vion-Dury, Dictionnaire des mythes
Mitologia nordică; Mitologia românească) dobândeș- du fantastique (2003), reține că „Noile contexte socia-
te aspectul unei construcții monumentale a receptării le pot reactiva temerile ancestrale pe care răspunsurile
și aprofundării, din diverse unghiuri critice, a acestui furnizate de mituri și de religie le-au atenuat. Textele și
domeniu atât de amplu și de fecund în literatură („li- producțiile cinematografice sunt în măsură să le readu-
teratura devenind un vehicul ce a permis transmiterea că în actualitate, generând noi reprezentări terifiante ale
miturilor din Antichitate până azi”). Constatarea că „în realității. Unele dintre acestea vizează domeniul S.F.”.
Dar, partea cea mai consitentă a sintezei lui nară, dar ea este mult mai profundă decât numeroase
Gheorghe Glodeanu este consacrată prezentării și dis- documente isrtorice autentice (…) în Biblie, conștiința
cutării miturilor clasice, produse în antichitate sau, mai faptului istoric nu este delimitată nicăieri. Ca urnare,
recent, în Evul Mediu, așa cum se revelează ele în in- trecerea de la «legendarul veritabil» la «istoricul posibil»
terpretările diverșilor autori de studii aplicate acestora. nu se realizează printr-o frontieră prea clară. Prioritate
Despre formarea miturilor și legendelor, propune lec- are structura mitică sau schema povestirii, nu conținu-
tura cărții lui Arnold Van Gennep, Formarea legendelor tul istoric. Criticul e de părere că așa cum «cărțile isto-
(1997), care investighează „mecanismele de formare” rice ale Vechiului Testament nu sunt istorie, tot astfel
ale speciilor folclorice precum povestea, fabula, legenda Evangheliile nu sunt biografie». Autorii Evangheliilor
și mitul. Diversele aspecte ale prezenței mitului sunt nu au fost interesați de acele mărturii care l-ar putea
tratate de Mircea Eliade (Aspecte ale mitului) iar relația interesa pe biograf, ci de compararea evenimentelor
sacrul și literatura se află analizată în cartea lui Con- din relatările despre Iisus cu cea ce Vechiul Testament
stantin Jinga, Biblia și sacrul în literatură (2001). Co- a prezis că i se va întâmpla acestuia (…) Evangheliile
mentarii ample se fac pe marginea cărților ce tratează nu funcționează potrivit canoanelor moderne de cre-
pasionantele mituri medievale cum este legenda Sfân- dibilitate. Nu cunoaștem personajul istoric Iisus, doar
tului Graal, tratată de Joseph Campbell (Simbol, magie dimensiunea sa mitică transmisă de discipolii săi”.
și mister în miturile arthuriene (2020, ediția de la editura Într-un capitol aparte sunt prezentate studiile
Herald) sau tulburătoarea poveste de dragose a cuplului privitoare la mitologia nordică: Cîntecul Nibelungilor
Tristan și Isolda, în lucrarea lui Joseoh Bédier (Tristan (studiul lui Dan Grigorescu, cel al lui Fritz Martini) sau
Ă
și Iseut, 1960, ediția editurii Eminescu) ș.a. O atenție studiul lui Snorri Sturluson, Eda. Povești din mitologia
aparte este rezervată miturilor biblice, stăruind asupra nordului (2019, la editura Herald) etc.
R
studiului lui Northrop Frye, Marele cod (1981, ediția Mitologia românească este comentată prin pre-
în limba română). Intervenția lui Gheorghe Glodeanu zentarea cărților lui Mircea Eliade (De la Zalmoxis la
A
în marginea acestui studiu este de reținut: „Biblia nu se Genghis-han), Andrei Oișteanu (Mit și magie în cultura
arată interesată de adevărul istoric, ci de semnificațiile tradițională românească), Liliana Gabriela Vos (Mituri-
R
de ordin spiritual. Or, adevărul istoric nu are legătură le și literatura) etc. Gheorghe Glodeanu stăruie asupra
E
cu semnificația spirituală. Sub acest aspect, Cartea lui miturilor autohtone: Traian și Dochia, Miorița, Mește-
Iov nu a fost considerartă altceva decât o dramă imagi- rul Manole, Zamolxe, Zburătorul, în interpretarea lui
T
G. Călinescu.
Demersul, enciclo-
L I
pedic în felul său, realizat
de Gheorghe Glodeanu, se
împlinește în ideea de a ilus-
tra „maniera” în care marile
A
mituri au fost oglindite în
cadrul operelor literare. E
un excurs de remarcabilă C
documentare și, mai ales, de
I
puternică interpretare origi-
nală a miturilor, în marginea
R O N
numeroaselor studii pe care

le conspectează prezentân-
du-le cititorului de azi ca pe
o provocare pentru întoarce-
rea acestuia la studiul și cu-
noașterea temeinică a marii
C
culturi universale.

R Ă Ioan HOLBAN George Vulturescu – 70

Poezia lui George Vulturescu
R A
E ste destul de rar în lirica noastră contempora-

nă ca un poet să-şi construiască toate cărţile
într-un flux ce pare dinainte anticipat, programat în cele
vers: moartea/ e în spate şi copilăria înainte?»./ Toţi ajung
aici într-o zi: sub bolgiile/ cramei. Poate au intrat de mii
de ori dar/ numai într-o zi anume ceilalţi ridică/ ochii şi
mai fine detalii şi în orizontul unei structuri dominante pe devii pentru ei CEL CARE INTRĂ./ Ţin paharele în
E
care o concepe cu migală, adăugându-i cu fiecare volum mâini ca nişte şişuri reci/ proptite pe pieptul tău. Pe gât.
T
câte ceva nou, totdeauna esenţial; de la debutul cu Fron- Pe omoplaţi./ Asta e: te privesc. Eşti deja de-al beznei/
tiera dintre cuvinte (1988), urmând Poeme din Ev-Mediul din jur. Forţează-te să primească/ Nordul în ovarele lui. Să
I
odăii (1991), Oraşul de sub varul pereţilor (1994), Tratat te poarte în pântece./ În luturile lui negre. Ca oul în cuib./
despre Ochiul Orb (1996), Femeia din Ev-Mediul odăii (Străinuş, frate K, nu este supus/ autorităţii nici unui vers:
L
(1996), Gheara literei (1998), Scrisul agonic (1999), până el poate intra,/ poate ieşi.)/ «Încă nu ştiţi că vă veţi întâlni
la ultimele cărţi, Nord şi dincolo de Nord (2001; 2006), cu bezna,/ acasă, în odaia voastră, în oglinda din baie./
Stânci nupţiale (2003), Monograme pe pietrele Nordului Încă nu ştiţi că bezna nu este în afară ci/ creşte din carnea
A
(2005), Alte poeme din Nord (2007), Aur şi iederă (2011), ta ca un mugur», spune/ o Voce. Sparge bezna crâşmei
Grota și literele (2013), Negură și caligrafie (2014), Sigiliul şi apostrofează:/ «Nordul nu şi-a pierdut suveranitatea
C
Nordului (2016), George Vulturescu pare a (re)compune de-a/ aştepta fulgerul…»/ (În crame, sub razele neoane-
lumea şi fiinţa în perspectiva mereu reluată a temei medi- lor, fiecare/ om pare un cristal în care dănţuie spectre,/
I
evale, prezentă şi la alţi scriitori de azi (Nichita Danilov, umbre, pe care cuvintele cu care strigi se/ caţără ca nişte
N
Lucian Vasiliu, în poezie, Ana Blandiana, Dana Dumi- insecte.)/ Nu alcoolul ci frontiera ultimului pahar/ pre-
triu, Ştefan Agopian, în proză). În fapt, însă, Nordul lui vesteşte Nordul. Eşti între ceilalţi, la/ mesele lunge ale vea-
R O
George Vulturescu nu e o temă; el este universul, lumea, cului. Cuvintele şi ochii/ lupilor sticlesc la fel în noapte.
fiinţa interioară, orizontul care se creează pe măsură ce Nordul/ te alege: urlă!“ (Pieziş. Nordul stă pe litere).
este privit şi dorit a fi atins – un punct mobil, o altă Burgul, turnul cu ceas, figurile care trec şi se ros-
Ithaca pentru un nou Ulysses: „Rătăciţi printre arcadele tesc cu miez printre arcadele străzilor înguste (Ion, Ti-
C
burgului/ după vocea lui Blake: «Temniţele/ sunt clădite motei, Varlaam, Ioachim) par să compună un topos şi
cu pietrele/ Legii iar Bordelurile/ cu cărămizile Religiei»./ o temă; în fapt, însă, Nordul îl primeşte pe cel ce vrea să
Nordul este o pâclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopţii, intre acolo, ca o întoarcere în locul naşterii, ca o regăsire
adaugă tot el./ Nordul este când vezi, spun./ Înconjurăm (şi repetare) a genezei înseşi în întunericul de la Început:
turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare găvanul unui ochi ca oul în cuib, ca un embrion între ovarele şi sub linţoliul
orb./ Pare un ovul gata de fecundat, râde Timotei./ Să-i vaginal al beznei de unde începe şi unde sfârşeşte fiinţa:
umplem gura ştirbă cu poemele/ noastre, ţipă Varlaam. „Asta e: te privesc. Eşti deja de-al beznei/ din jur. Forţea-
Prostii, Nordul e/ o mlaştină, o iarbă cleioasă, continuă ză-te să te primească/ Nordul în ovarele lui. Să te poarte în
să/ bolborosească Ion./ (Pe străzile burgului nu poţi bufni pântece./ În luturile lui negre. Ca oul în cuib“, ca într-un
în râs./ Nordul nu e o temă, nu poate deveni proiect; el rut „gata să sfâşii linţoliul vaginal al crevaselor“ literei, pa-
nu/ se «lasă peste terase ca un linţoliu, nu atârnă/ pes- ginii unde stă scris sinele.
te vârfuri de brad ca o ceaţă; nu se/ zdrenţuieşte peste Stăpână în Nord e litera. Bogdan Ghiu se ascun-
acoperişuri precum amurgurile./ Pieziş, Nordul stă peste dea în „peştera literei“; George Vulturescu vorbeşte acum
litere şi prin/ nămolurile scrisului îşi târăşte animalele/ di- despre gheara şi stâncile nupţiale ale literei, dominatoa-
forme ale Nopţii./ Ioachim:/ «Dacă suntem în Nord în- re, înfricoşătoare, sângeroase, asociate cuţitului, sabiei
seamnă că venim/ dinspre Miază-Zi sau dinspre Sud?»./ („Acum poemul însuşi cunoaşte/ flacăra şi mineralele
«Ion:/ Putem veni dinspre versul lui Niettzsche: «Ce zice/ lui impure au devenit/ oţel, sabie. Numai în Nord mâna
adâncul Miez de Noapte?». Putem veni din afurisitul text care/ scrie e una cu mâna de pe cuţit./ Eşti scaldul fulgere-
al lui Ricoeur – «Când/ intri în poem lucrurile stau in- lor: ai sabia,/ ai gheara literei pe frunte!“) şi întunericului:
peisajul e terifiant, în cheie expresionistă: „Şi mai departe în mineral, în piatră, ca o etapă obligatorie a drumului
în Nord;/ până la leprozeriile ierburilor,/ până la aburii iniţiatic spre ovarele şi linţoliul vaginal al literei; Nordul
R Ă
şi duhoarea mlaştinilor,/ până la grohotişurile pe care s-a e, în sfârşit, un lazaret al cărţilor: „Nordul era astăzi un
lăsat/ talpa vânătă a lupoaicei,/ până la argilele unde se câmp înnămolit:/ din loc în loc zăceau vraişte cărţi cu/
cuibăresc viperele,/ până la răsuflarea grea din galeriile/ litere putrezite, duhnind/ deasupra lor stoluri de păsări
R A
răscolite de soboli,/ până auzi Nordul bolborosind, uru- cu/ ghearele înfipte în paginile lor mocirloase/ le vedeam
ind,/ contractându-se ca o inimă sub pietre./ Animalele cuvintele, ilustraţiile/ de parcă proprii mei ochi zburau
stau ghemuite în izul mlaştinilor/ în duhoarea lutului, din carte/ în carte şiroind de sânge peste hoiturile lor./ În-
în cocleala văgăunilor./ E o încordare, o tensiune care tr-un loc stătea un străin pe piatră şi/ Plângea. Este înge-
E
susţine/ Absida amurgului peste plopi“. Icoană înnegrită rul, mi-am zis./ «Cărţile sunt terfelite-n ţărână, peceţile/
de fum, templu semeţ cu o sută de porţi deschise, ştiin- putrezite, literele scurse-n nămoluri»“.
T
ţă de graniţă, convulsie a flăcării, arenă, Nordul e fiinţa Acest ultim înţeles pe care îl primeşte spaţiul său
însăşi, lăuntrul ei. Stilistica poemelor, atent structurată, de identificare figurează felul cum poezia lui George Vul-
I
impune, în tradiţie eminesciană, distincţia între privire turescu se desparte de aceea a generaţiei sale; deşi pare a
L
şi vedere; pentru cel care priveşte doar, Nordul e „golul“, adopta ceea ce se numeşte un cod cultural şi o formulă
vidul, ceea-ce-este-nefiind; pentru cel care vede, Nordul a intertextualităţii (prin integrarea în propriul discurs a
e esenţa, e un dincolo mereu aproape şi totdeauna depar- spuselor lui Nietzsche, Lyotard, Ricoeur, Poe, Blanchot,
A
te, de neatins: orbul Row (călăuză dantescă şi arhetip al Trakl, Saul Bellow, Amiel etc.), poetul Nordului aban-
poetului, al aedului homeric) este „personajul“ din cărţile donează cărţile şi, implicit, o temă de largă circulaţie în
C
lui George Vulturescu, care figurează această filosofie a lirica generaţiei ’80, lumea ca text, pentru a păşi în negura
privirii-vederii: orbirea, adică vederea sa („Imersiune în dinspre Miază-Noapte, însoţit de orbul Row: „Urc prin
I
alveolele orizontului:/ inutil, nu poţi privi golul. Pune iarba Nordului./ Am abandonat în urmă toate cărţile lui/
un zid,/ aşază un obstacol dacă vrei să/ stră-vezi dincolo“, Don Quijote: lumea nu mai trebuie să/ devină o carte.
N
spune poetul), rămâne singura cale de a atinge Nordul, Pe mine mă însoţeşte/ Row. El are un Ochi orb./ «Sunt
de a ajunge la ţintă, la poem: „«Trebuie să fii orb ca să în-semnat, râde. Într-o noapte i-am/ văzut: coborau în
R O
ajungi la poem:/ să-l extragi în întregime pe Dumnezeu iarbă, se descălţau de/ sandalele de aur, îşi desprindeau
din/ tine, să rămâi gol…»“, ne învaţă Ioachim, unul din- hlamidele./ I-am văzut goi aşa cum ne văd ei pe/ catafalc:
tre „apostolii“ noii geneze – vestea cea bună din poemele aveau carnea stafidită şi păreau/ sterpi. Zornăitoare, oase-
scrise pe stânci nupţiale. le lor se lăsau pe/ iarbă precum gura copilului pe sfârcul
C
Nordul lui George Vulturescu trebuie povestit mamei…»/ Nu ştiu dacă eu l-am ales pe Row sau/ dacă
pentru că poetul închipuie o saga a acestuia, asociat cel el m-a ales pe mine. Uneori Ochiul/ său e un coridor
mai adesea angoasei, iar nu (prea) omeneştii frici, su- torsionat pe unde/ năvăleşte satul meu ca o viitură învol-
blimului, iar nu urât/ frumosului: acolo-aici, în Nord, burată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poar-
vântul şuieră, în noapte sticleşte ochiul de lup, cuvântul tă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile
dârdâie şi versurile clănţănesc întemeiate pe verb şi stăpâ- scrisului/ îşi târăşte animalele diforme ale Nopţii“ (Iarba
nite de literă, unind lumea şi fiinţa asemeni bărbatului e un serviciu divin). Ca o eliberare de text, cu pierderea
cu femeia, în lumina cuţitului, pe calea fulgerului şi în privitului şi cu dobândirea vederii este această saga a Nor-
sclipirea lacomă din ochiul animalului de pradă: „Ştiu dului, unde se scrie istoria părăsirii temniţei de cuvinte
cum lovesc fulgerele, ştiu cum/ sticlesc ochii dihorilor şi a textului în vipia căruia „nimeni nu intră de două ori:
ai lupilor. Pe dâra/ lor am găsit fiordul lumii suprapus/ unul scrie, altul citeşte“. După ce va fi abandonat lumea
exact peste Nordul meu, ca şi cuţitul/ pe cuţit, ca şi ge- ca text, poetul Nordului refuză şi lumea ca spectacol, o altă
nunchiul bărbatului pe/ genunchiul femeii, ca şi copita temă dominantă în lirica generaţiei sale, pentru că, iată,
în argila/ drumului“. Nordul are o energie neagră, e un poezia nu e carnavalul, ci dansatorii lui şi nu e Ithaca,
craniu prin care „hăuia vântul“, el nu are târfe, ci Prinţese ci drumul până acolo, căutarea ei; luminoasa insulă pli-
ale Nopţilor, îşi secretă în icnete „oxizii ierburilor“, e un nă de promisiunile tuturor voluptăţilor e, în Nordul lui
câmp înnămolit, „punctul cosmic de unde/ se măsoară George Vulturescu, grota din noi, labirintul care ascunde
singurătatea, despărţirea/ dintre om şi divin“, e trecere fiinţa-încă-nefiind, protejată de linţoliul vaginal al literei.

În volumul Monograme pe pietrele Nordului, Mia- vin personaje precum Dâlău, Maestrul Carnavalului,
ză-Noaptea capătă câţiva referenţi care nu aduc, însă, spre Nela, fecioara, Alexandra cu „trupul plin de bube negre“,
real şi geografie spaţiul poetic al lui George Vulturescu, ci trimisă de Mura, mama ei, să-şi danseze boala şi s-o ardă
îi adâncesc misterul şi îi întăresc negurile, proiectându-le în focul din privirile bărbaţilor, cei doi feciori ologi ai
într-un scenariu mitologic propriu. Iată figurile acestu- Grinei: Regina Carnavalului e Moartea, „târfa vieţii“,
ia: Bătrânii Stâncilor care aprind focuri pentru ca poetul cum îi spune aedul urmându-şi saga, iar Regele e un cra-
însoţit de orbul Row să desluşească drumul între liniile niu cu un coif de metal încins, însoţit de târfe numite
unei „monograme cu arabescuri invulnerabile încolăci- Prinţesele Nopţii, condus de Orbul Serbării la carnavalul
te pe coaja pietrelor“ şi ale căror chipuri au consistenţa craniilor care „toarnă plumbul în bulbii viselor“: bufoni,
fumului şi a ceţii („Într-adevăr nu era foc de vreascuri jongleri, şaptezeci de muzicanţi, femei fardate, ursari, în-
sau de ierburi/ cel din faţa mea şi abia îi mai desluşeam gerul lui Trakl se alătură protagoniştilor într-un carnaval
pe Bătrânii/ Stâncilor. Erau tot mai palizi şi aveau respi- expresionist unde „nimeni nu-şi strigă numele/ pentru că
raţia/ sugrumată, ascunsă, retrasă în cenuşa hieroglifelor nimeni nu-şi mai ştie numele/ sub măşti sunt toate per-
–/ fiecare în litera lui de sânge şi de foc –/ ca nişte/ sala- sonajele lumii/ ca nişte vase în care fierbe vinul/ întâiul
mandre. Fumul sau ceaţa îi acopereau tot mai/ mult: sub vin al anului“.
arabescurile monogramelor se uscau cu/ numele regilor Lumea stranie a Nordului, cu oamenii săi fără
lor şi cu peceţile lor pe buze“); Moşii care „împlântau cu- chip, cu zeităţi neştiute şi locuri care înspăimântă repre-
ţitul în piatră“, vânători prin sihlele Nordului, urmărind zintă, în fapt, alternativa lumii ca text şi lumii ca specta-
Fiara; orbul Row şi „apostolii“ Timotei, Ioan, Ioachim, col din lirica „poeţilor canonici“ de care se desparte cel
Ă
Varlaam; Pietrele Nordului cu „puteri secrete“ şi misteri- condus de orbul Row pentru a se prinde în Carnavalul
oşii Sân-Petrii de Iarnă: „Aleluia,/ numai stihiile fiordului măştilor, supunându-se Reginei şi Regelui acestuia: „Las
R
mai păstrează/ urmele către Sân-Petrii de Iarnă./ O dată oraşul poeţilor canonici/ unde mărşăluiesc rinoceri şi
pe an, în ianuarie, fiarele urcă sus/ pe cărări către ei. Le- avocaţi/ prin «pulberea de adevăruri»/ (căci unul singur
A
am urmărit:/ una a primit o oaie, alta o vită; una/ o ciută, nu există)/ şi-mi pun pielea de urs pe trup şi/ cobor în sat
alta un cal. Asta vor mânca/ întregul an: lupii, jderii, ur- la Carnaval. Astăzi/ moartea nu mă recunoaşte, astăzi/
R
şii./ «Ai venit pe-ascuns, m-au certat/ Sân-Petrii de Iarnă nu-mi poate pipăi sub pielea de urs/ carnea fierbinte/ Ei
E
găsindumă în văgăuni. E/ interzis să amesteci fiarele cu se îndreaptă spre amfiteatrele/ Academiei./ Azi vor primi
omul în/ noaptea asta. Va trebui să le slobozim/ şi spre diplome şi vor semna/ un apel mondial (clanţ, clanţ fac/
T
oameni…»/ – Aleşilor ai Iernii, le strigai, ştiu că/ poezia aparatele de fotografiat totul)/ «E caca pe clanţă, strigă
nu se hrăneşte cu carne de fiară;/ poate le aruncaţi câte-o deodată cineva/ din faţă. E caca pe diplome şi pe/ volu-
I
pasăre, ca şi poeţii/ nici păsările nu folosesc prea mult…/ mele noastre!…» (clanţ, clanţ fac/ aparatele de fotografiat
L
«Ceea ce vezi pe creangă nu sunt păsărele/ nu sunt sufleţe- totul)/ «E o cucuvea deasupra noastră, spune/ criticul din
le», auzii. Şi Sân-Petrii/ tăcură“. Amarul Târg. Şpilul ei este/ să facă mereu caca şi n-are
Într-un spaţiu halucinant (cu fulgere luminând habar de nici/ un pampers. Numai criticii literari pot/
A
pietrele şi stâncile unde „vin vulturii şi îşi aşază cuiburi- schimba scutecele canoanelor…»/ Vocile Carnavalului îi
le“), avându-şi hotarul ghicit dinspre Sud între „sălciile acoperă glasul. Pulberea/ pieţii se ridică precum o cortină
C
de pe malul Someşului“, poezia fixează topos-ul acestui pe care/ văd umbre agitându-se./ Simulacrele nu pot fi
scenariu mitologic în satul cu „şapte feciori care au tras fotografiate“ (Cucuveaua şi aparatele de fotografiat totul).
I
cuţitul pentru Nela“, în atmosfera unui carnaval păgân, Scenariul mitologic din cărţile lui George Vultu-
de început de lume, sub semnul totemului: între tufe de rescu ascunde, în fapt, o abordare marcat polemică a poe-
N
ambră şi lăstărişuri de ienupăr, crescute din uraniul pie- ziei şi a profilului poetului; poeţii canonici mărşăluiesc în
trelor Nordului, „douăsprezece luminişuri cu/ pământul „smârcuri de vorbe“, sunt „oameni ai mlaştinilor de cu-
R O
bătătorit sunt pregătite pentru Carnavalul/ acestui an“, vinte“, în vreme ce poetul Nordului e al originii, al literei
unde, vegheaţi de ochiul orb al totemului („Oare am fost care trece prin literă; „versul canonic“ stă pe podium, şle-
o vreme acest urs (sau lup,/ sau mistreţ) îmi spun stând fuit, erudit, măsurat, „dar, de cele mai multe ori, mort“,
în arşiţă şi/ simţind cum pielea lui se mulează pe/ carnea iar autorii acestuia „tot mai cântă, tot cântă“, în timp ce
C
mea precum cearceaful transpirat/ pe şoldurile femeii“), alternativa e în creierul aceluia care poate auzi goarne-

le pietrelor din Munţii Nordului: ei şi tu, Marea Aulă Vulturescu, regăsit altădată pe pământul bătătorit dintre
şi sicriul singurătăţii, într-un discurs liric ce desparte, în cele douăsprezece luminişuri: vremea literei e vremea pie-
R Ă
fond, două paradigme de sensibilitate şi, implicit, poe- trei, a noii poezii care se scrie pe măsură ce se trăieşte la
tice: „Nu-i nimic de repudiat în Marea Aulă:/ profesori crâşma lui Humă, unde se desparte definitiv Academia
şi scriitori canonici, miniştri şi/ administratori mănân- de arhiva fulgerelor de pe Pietrele Nordului: „La crâşma
R A
că la aniversarea unui/ mare poet. Ei proslăvesc textul: lui Humă nu vine nici un scriitor,/ nici un critic. Nu
ca baterie,/ ca generator electric care să salveze spitalele/ lasă ei Academia, juriile care/ invită inşi la ospeţe pentru
lăsate în beznă. Dar portarul e mereu beat şi/ flămând cartea zilei, a lunii,/ a anului. Nu vin ei pentru arhive-
şi nu trage maneta la timp. El care/ e imun la sunetele le lăsate/ de fulgere pe Pietrele Nordului; ce pisica mă-
E
de pe podium./ Tu ia-ţi ziarul şi-l mănâncă./ Mănâncă sii/ de pitoresc şi melancolie“ (Fulgerul mai singur decât
litera de pe feţele lui./ Jocul tău e să-ţi mănânci literele fiarele). Noua poezie, ca şi pictura artistului din poemul
T
poemului/ care te-a ţinut flămând, însetat./ Nu mai sunt Lecţie de privit un tablou, nu e pentru cei care privesc, ci
alţi invitaţi la ospăţ (Pehlivanule,/ cititor de peste veac, pentru cei care vor să vadă: „M-am aşezat pe o piatră şi
I
te văd cum te strecori la/ bucate!…) Pe podiumuri eşti mă gândesc./ Vine un câine lângă mine sub pod. Apoi
L
întotdeauna/ îmbrâncit să ajungi la ora când ministrul vine un/ cerşetor. Apoi vine noaptea./ — Ia o duşcă, îmi
va/ înmâna diplomele./ Dar Munţii Nordului au goarne întinde sticla cerşetorul./ «Alcoolul face să răsune singu-
sonore în/ pietre care-ţi rostesc numele/ şi numele iese rătatea»…/ — Marguerite Duras, zic. Citeşti, îl întreb?/
A
din creierul tău, se retrage/ cu ochii tăi, cu sângele tău de Sunt pictor, zice. Pictez doar noaptea la lumina/ stele-
pe zaţul/ creierului ca o zăpadă în avalanşă: puah!/ Slăvit lor./ O pasăre cântă lângă noi/ sau e una din acele cutiuţe
C
este sicriul singurătăţii!“ (Sicriul singurătăţii). muzicale pe care le/ răsuceşti cu o cheiţă?/ «Nu-i nici o
Drumul literei e chiar calea regală a poetului (şi stea pe tablourile tale»,/ îi spun pictorului./ Râse:/ — Nu
I
s-a văzut ce fel de Rege şi Regină închipuia Carnavalul fac tablouri pentru orbi, ci pentru/ cei care vor să vadă.
din Nord) care, eliberat din temniţa şi linţoliul vaginal Culorile mele nu umplu/ privirea, ci o conduc,/ cum
N
ale cuvântului, trece „dintr-o frontieră în altă frontieră/ urletul din stihii conduce la fiară…“. În sfârşit, vremea
din realitate în vis“, supra-vieţuind înfăşurat în limbaj literei e vremea credinţei: „Unde sunt litere va fi mereu o
R O
„ca într-un scutec“, patinând pe gheaţa subţire dintre eu grădină Ghetsimani“, spune poetul, căutându-L (găsin-
şi literă, căutând Nordul ca pe o izbăvire şi ea pusă sub du-L?) după regula deja ştiută: „Nici nu vii spre mine,
semnul îndoielii: „Îl am pe Row, de-a dreapta mea, or- Doamne, nici nu Te/ îndepărtezi. Te scufunzi în Tine cu
bul,/ cum am mai zis, când urc pe Munte./ Sunt altare fiecare strigăt/ al meu ca şi cum aş săpa cu strigătul în/
C
abandonate în Nord, grote cu/ litere şterse, scrijelate cu trupul Tău şi nu dau nici de un fir de apă/ în care să-mi
unghiile sau/ cu vârfuri de cuţit năclăit de sânge. Nici o/ înec memoria în memoria Ta“. Nordul e semnul de iden-
dihanie, nici un înger nu mai stă de pază/ pe pietre să-ţi tificare a unui poet adevărat, cu o personalitate distinc-
aţină calea./ «O grotă-i şi poemul, ţi-am mai zis, vorbeş- tă, complex şi original, căutând calea poeziei în vremea
te/ Row. Dacă s-ar desprinde o literă din/ el n-ar fi ca pietrei, între stâncile, fiarele, stihiile şi fulgerele dinspre
şi cum se desprinde puiul/ din pântecele lupoaicei?…»/ Miază-Noapte.
Dar nu-l ascult şi privesc orizontul:/ cerul pare astăzi ca şi „Smintit să stau pe Pietrele Nordului/ cu un ochi
cum ar avea solzi/ şi se lasă pe vârfurile Muntelui ca un/ orb şi cu unul viu/ care se înşală unul pe altul/ sub ochiul
pântec rece şi uriaş de reptilă/ sau ca o copită?“ (Altare lui Dumnezeu violaceu/ Sunt poetul din Nord/ scot cu
abandonate). ciutura ochi din fântână în loc de apă/ şi-i beau ca pe-
Volumul Alte poeme din Nord explică încă mai un alcool în timp ce scriu/ Doamne, imaginile lor sunt
mult, adâncind crevasa care desparte Marea Aulă de si- ca măduva de miel, caldă/ şi scrisul, aburind, le înşfacă“:
criul singurătăţii de pe stâncile nupţiale ale Nordului: aceeaşi hipnoză a pietrelor şi aceeaşi încercare a labirin-
calea omului e calea literei, Nordul e sinele mai profund, tului în căutarea Nordului, despre care e scris „în cărţile
aşezând litera înaintea altei litere, legând pasul de pasul bune“ că „e maladiv, oxidează, răspândeşte molime din
dinainte, unind viii cu morţii: „Literele sunt un ochean luturi şi pietre“, regăsim, ca în toată poezia lui George
care-i apropie pe cei morţi de cei vii“, se spune la crâşma Vulturescu, şi în volumul Aur şi iederă. Încă mai limpede
lui Humă, o altă ipostază a topos-ului poeziei lui George aici, poetul fixează sursele lirismului său care creşte, iată,

mai întâi, din materia unei constelaţii simbolice, singula- căţelului pământului, cu tremurul şi lătratul care tulbură
ră în poezia noastră de azi: piatra şi lupii în prima secţiu- somnul oamenilor şi odihna morţilor şi cârtiţei, adunând
ne a cărţii, La Castrum Zathmar, printre cenuşi, apoi, că- frica şi „lutul spaimelor“ ca o „mână de gheaţă“ sau un
ţelul pământului (câinele alb şi câinele negru) în cea de-a „perete de sticlă“: frica este, iată, „cea mai pură secreţie a
doua, Sabia de aur, în sfârşit, cârtiţa în De la foc la cenuşă cărnii mele“. Un peisaj pietrificat, vegheat de creaturile
reprezintă reperele acestei constelaţii simbolice care, în htoniene şi, totodată, ale cerului este Nordul lui George
spaţiu, se întinde, spre Nord, între Castrum Megessalla, Vulturescu, un topos, un loc de (re)integrare a fiinţei, iar
Castrum Zathmar şi distileria lui Zetea, „Cuptoarele da- nu o „stare de suflet“, ca la „fericitul“ poet romantic, de
cice“, fântâna părăsită de lângă Pădurea Sătească, satul care se desparte într-un poem precum Vultur bătrân, pe
Tireac şi biserica de acolo, sihlele din partea Sălajului şi Ceahlău.
Soldubei, făgetul Chioarului, pentru ca, în durată, aceas- Cea de-a doua sursă principală a lirismului lui
tă reţea de simboluri să se identifice cu cele şaptespreze- George Vulturescu este postmoderna proiecţie decon-
ce zile care „nu figurează în biografia mea“ (născut pe structivistă a textului care, în fapt, e o reţea densă de texte
1 martie, poetul e înregistrat pe 18, având un interval citite, citate, spuse, consemnate, un cod cultural având
în plus sau, poate, în minus, un timp pierdut, în viaţă, rolul unui relansator al propriei poezii; „tava cu jar a lui
regăsit în poezie). Harap Alb nu-i la îndemână decât în grajdurile textelor“,
Pietrele Nordului constituie miezul poeziei lui scrie George Vulturescu în Pata mea de sânge, acolo se
George Vulturescu; simbolistica pietrei şi, mai ales, func- află, printre atâtea „gloabe“, armăsarul: poetul nu expli-
ţia ei vin în Aur şi iederă cu semnificaţia dublei aparte- că, nu comentează, ci asumă „textele din grajduri“, se
Ă
nenţe la sfera stihiilor htoniene şi la cea a cerului: piatra e dopează cu ele, sporindu-şi adrenalina. Poetului de azi
în „minereurile hipnotice“ care „se scurg în venele mele“, nu-i mai ajung, ca lui Omar Khayyam, „un codru de
R
acolo se aspiră Nordul cu mâlurile de sub rădăcini, cu pâine şi-o cupă cu vin auriu“, îi trebuie, pe deasupra,
grohotişurile, vrejurile, trunchiurile copacilor, lăstărişu- şi „câteva versuri“ sau fraze scrise de Baudelaire, Pound,
A
rile, ierburile, aerul, vântul, lumina, încât totul e „piatră Gregory Corso, Vladimir Holan, Eminescu, Hegel, Carl
pe piatră“ şi, deopotrivă, piatra poate fi „sub sandaua lui Sandburg, Robert Şerban, Rilke, Schlegel, Goethe, Trakl,
R
Christ“, Dumnezeu însuşi stând „chiar în miezul ei“ (Bi- Nietzsche, Gunter Grass, E.E. Cummings, Pascal, Sorin
E
serica îl numeşte pe Hristos „piatra din capul unghiu- Dumitrescu, „Bătrînii din Sălaj“ sau texte spuse, la distile-
lui“). Toată poezia lui George Vulturescu poate fi citită ca ria lui Zetea, de Nicolae Breban, Dinu Flămând, Daniel
T
un psalm închinat pietrei – o litolatrie care răspunde, pe Corbu, Adam Puslojic, Nichita Danilov, Al. Pintescu,
canale subterane, formelor consacrate de religia arhaică, Ion Baias, citate din carnetele lui Caspar David Friedrich
I
poate a celor care au construit „cuptoarele dacice“, iden- şi consemnate în „registrul de la Castrum Megessalla“, sub
L
tificând în piatră „sămânţa vieţii“; astfel, oamenii sunt un titlul Aur şi iederă; în versurile şi spusele acestora se spri-
vis al pietrei, din pietrele care au o „emanaţie narcotică“ se jină poetul, „ca într-o bâtă“, luându-le pe drumul prin
fac litere, iar poetul lucrează cu ele, pe schele, la construc- grohotişuri şi sihle, spre Pietrele Nordului, în „bătrânele
A
ţia poemului, cum se spune în Aur şi iederă. La Castrum versuri“ se vede şi tot ele îi zic ce să scrie, printre fantomele
Megessalla, pentru ca pietrele care transferă puterea lor lecturilor, gârbovit sub „rânduri de plumb“ şi cotropit de
C
„smintită“ iederei de deasupra să descrie un text al lor, „aburii toxici ai literelor“, urcă muntele: „Eu urc munte-
cel mai important, originar, distrus şi mereu refăcut: le printre fantomele lecturilor./ Gâfâi prin aerul tare ca
I
„Smintit încă vă spun: piatra nu ne va vinde/ Smintiţi şi cum aş purta pe umeri grinzi de texte“, scrie poetul
cei care-o sparg şi vând vagoane de piatră/ ca şi cum ar fixând rolul intertextualităţii în ultimul său volum.
N
rupe filă cu filă dintr-o carte veche/ şi i-ar împrăştia lite- Sus, pe Pietrele Nordului, stă figura poetului,
rele prin lume/ numai Dumnezeu îi poate reface textul/ nucleul coagulant al unui complex simbolic ascensio-
R O
strigându-ne numele de pe lespedea mormintelor“ (Poe- nal, ajuns acolo prin înălţare (izolare) şi prin ceea ce G.
tul din Nord). Simbolistica pietrei e susţinută, în poezia Bachelard numea „contemplare monarhică“; el e smin-
lui George Vulturescu, de acelea ambivalente, ale lupului titul (cuvântul are o semantică specială, asumându-şi
satanic, feroce şi, în acelaşi timp, benefic şi luminos – că- înţelesul arhaic: piatra, fântâna, ochiul, iedera, Shakespe-
C
lăuza poetului spre lumea de dincolo, a Nordului –, ale are, jivina, pasărea – totul e smintit în poezia lui Geor-

ge Vulturescu, adică, dislocat, mutat din locul său), cel lui s-au gudurat una/ Pe lîngă alta şi s-au strîns ca un
care sminteşte cuvintele, dislocându-le, transferându-le şnur la gîtul meu./ atîrnă ca o tăbliţă/ de metal încălzită
R Ă
dintr-un poem în altul, are un ochi osuar sau, cum scrie la gîtul soldatului încercuit/ îngropat adînc în gura mea
într-un poem, un Ochi Orb unde se prăvăleşte realul, ca e numele Tău/ precum într-un buncăr din care soldaţii
într-un maelstrom – un coridor secret, o galerie unde se încercuiţi/ nu mai pot ieşi/ zidurile lui sunt de o vreme
R A
află totul, memoria şi prietenii dispăruţi: „Şi a fost dimi- atît de lipite de mine/ de calota craniului meu în care
neaţă când a coborât nea Achim,/ cantorul bisericii./ Şi a eşti îngropat/ e ca o gingie crudă întreaga calotă/ şi orice
fost seară când a coborât/ Ioan, fântânarul./ Cum se pre- sunet pe care încerc să-l pronunţ creşte din/ carnea ei ca
ling pe un peţiol picăturile de ploaie/ aşa coboară ei din şi dinţii/ Numele Tău este în siguranţă/ sub calota cra-
E
Ochiul meu Orb/ în măruntaiele scrisului meu coboară niului meu e cald şi bine/ literele cresc cînd e cald şi bine/
înfăşuraţi/ în giulgiul negru al cernelii şi îi recunosc:/ «În precum cresc dinţii din gingia crudă/ adînc îngropat este
T
Ochiul Orb nu există interval între om şi zeu/ nici faţă numele Tău/ precum sunt în siguranţă soldaţii încercuiţi
către faţă», îmi zise Ioan./ «Exersez, adaugă nea Achim, într-un buncăr/ în timp ce liberi îşi fac nevoile peste tot”
I
exersez acest coridor/ secret pe unde vor coborî toţi din (Numele Tău este în siguranţă).
L
satul tău, şi din/ sate dimprejur, morţii. Important este Într-o foarte inspirată prefaţă, Elogiul literei, Iri-
să/ fim recunoscuţi: dacă nimeni nu ne recunoaşte/ co- na Petraş fixează modul în care un „reper real” (chiliile
ridorul se închide în urma noastră, vitraliile/ lui negre se sihaştrilor) e folosit „ca relansator al poemului-întreba-
A
fac zid de piatră…»“ (De la foc la cenuşă). re”. Mai mult încă, desluşind simbolistica textului: „Ca-
Toate ipostazele smintitului de pe Pietrele Nordu- lota craniului se modelează pe măsura grotei sihaştrilor
C
lui – poetul (faţă cu funcţionarul mediocru aflat într-o imitîndu-le firidele, singurătatea, neliniştita căutare. Po-
cameră de la etajul XI din Palatul administrativ), păstră- emul, viaţa, moartea, gîndul răsucit în sine sunt unghere
I
torul registrului de la Castrum Megessalla, orbul Row, misterioase ale grotei, sunt chiar ele Grota care se lasă
un personaj liric prezent în toată poezia lui George Vul- explorată trudnic, cu o încercare repetată de potrivire a
N
turescu, zugravul de la biserica din Tireac, unde pictorul literelor şi a semnelor”. În adevăr, în acest orizont, poezia
Ioachim îi lasă în grijă să acopere „cu purpură hlamidele lui George Vulturescu din Grota şi literele se alătură celei
R O
îngerilor şi cu bronz aureolele“ – sunt ale unui spaţiu sur- a lui Bogdan Ghiu, de exemplu, care căuta poemul în
pat înlăuntru, în coridoarele secrete ale ochiului osuar şi peştera literei ori în cutia de carton a omului şi poeziei
ale unui timp – cele şaptesprezece zile – absent din viaţa, („Cutie de carton cu om./ Om la carton-poezie”, scrie
din biografia unui poet căruia Nordul i-a pus o pecete autorul Urmelor de distrugere pe Marte). George Vultu-
C
singulară în poezia noastră contemporană. rescu serveşte, şi aici, aristocraţia stejarilor de pe Pietrele
Un experiment liric interesant, original, unic, Nordului, trece, iarăşi, pe la Cetatea Zathmar, se întîl-
după ştiinţa mea, găsim în Grota şi literele; e un exerciţiu neşte cu orbul Row, cum a făcut-o în toată poezia sa;
al nevoinţei poetului în pustie, în felul recuperării trăiri- în cartea din 2013, însă, lasă pietrele din Nord şi caută
lor fiinţei interioare a monahului. În poemele lui George experienţa grotei care, cum se vede, îi sporeşte poezia şi
Vulturescu sînt, deopotrivă, icoana sihastrului (Daniel şi îi adaugă teritorii şi înţelesuri noi. Înainte de a fi o „des-
Misail: „La Turnu, sub munţii Coziei, în stîncile de pe tinaţie”, un reper („La Turnu, sub munţii Coziei, în stîn-
malul Oltului se află chiliile sihaştrilor Daniel şi Misail. cile Oltului”), într-o lirică intens simbolică, grota e gura
Pe urmele lor, în grote uitate, osîrdia acestor rînduri”, ne poetului, conturată din litere care „cresc cînd e cald şi
avertizează poetul), dar şi chipul ispititorului pentru că, bine”, e cartea însăşi, labirintul textual, e o coală de hîr-
iată, omul care se nevoieşte în pustie este omul ispitit. Po- tie făcută sul sau, poate, e găvanul ochilor, adăpostind o
ezia din Grota şi literele nu e una a sentimentului religios; pagină albă şi cîmpia verde, de altădată, din Tihăria ori e
în orice caz, George Vulturescu nu scrie din amvon, în căucul palmei asemeni căucului din Muzeul Ţării Oaşu-
schimb, Îl protejează el, poetul, pe Domnul: „Îngropat lui, scobit precum lemnul din curtea părinţilor, în sfîrşit,
adînc în gura mea e numele Tău/ precum într-un buncăr grota e cartea care adaugă trupului noi învelişuri, aşezate,
din care soldaţii încercuiţi/ nu mai pot ieşi/ numele Tău în rînduri, de rîndunici şi peştii din lacuri („nu-i literă pe
e însuşi buncărul în care suntem încercuiţi/ soldaţi bravi sub care să nu fi scormonit, pe care să/ n-o cred fir de po-
care ne facem nevoile peste tot/ Chiar şi literele poemu- rumb sau de smochin, nu-i literă pe/ care să n-o fi copiat

de mii de ori precum rîndunicile/ copiază pe cer spiralele morţi este înjositor/ dacă nu eşti poet:/ laba de urs în lu-
peştilor din lacuri”), e urechea îngerului în care sunetul tul drumului duce la urs/ laba de lup duce la lup/ copita
se retrage în literă, într-un univers închis, adică, unde e de căprioară duce la căprioară/ cititor făţarnic, potcoavele
posibil orice; chiar şi epifania: „Ai văzut copita: în mîlul sunt exemplare de/ terfeloage în care poţi citi călătoriile
de pe uliţa/ din Tireac a lăsat o groapă împroşcînd totul altora: misiva/ înroşită de sînge pe care o duce la sîn că-
în jur/ La început ai crezut că a imprimat forma/ unei lăreţul;/ numai poemul primeşte la fel literele/ precum
monede./ Dar peste crestăturile ei s-a suprapus copita/ colbul drumului potcoavele pierdute/ ay, repede, repede/
din spate: în lutul de pe drum n-a mai crescut/ nici un fir vînturile nu dorm” (...) „Atunci, adaug eu, fiecare literă
de iarbă în vara aceea/ Acum ai văzut-o lăsîndu-se peste e o potcoavă/ pe care-am bătut-o cu cuie înroşite pe co-
litere/ credeai că eşti lîngă teascul din şura lui Achim/ ca- pitele/ animalului acela din Noapte?..,/ Potcoavele sunt
re-ţi întindea mereu cîte un pahar cu must/ dar pe pagină stelele pulberii”. Cei care scriu şi cei care se roagă , cei din
literele se zdrobiră toate ca/ tulpinile tinere la îngheţul grotă se înstăpînesc; George Vulturescu este „smintitul”,
din mai/ Praf şi pulbere rămîn sub copită!/ Doamne, la- cum îşi spune, înstăpînit peste Pietrele Nordului şi în
să-mă să trec în litera următoare…” (Sub copită). grota din munţii Coziei. E un om bogat, în topul Forbes
Grota experimentului poetic al lui George Vultu- al literaturii române de azi.
rescu se află în stâncile de pe malul Oltului, dar, mai întîi, În Negură si caligrafie, George Vulturescu conti-
ea este în uterul mamei, sub calota craniului: iată grotele nuă saga Nordului, un „roman fluviu”, trecut în lirică şi
iniţiatice ale poetului, ale stîncilor sihastrului Misail, ale care începe demult. În cartea din 2014, poetul schim-
literei şi ale creierului: „Tu nu mă poţi vedea, Misail,/ bă locul „acţiunii” – grota de pe malul Oltului e, acum,
Ă
venind spre chilia ta:/ grota din stîncă nu e trufaşă, nu scorbura literei şi lumea de piatră -, dar păstrează figurile
strigă,/ nu se tînguie/ nu aflăm niciodată cum ne alege/ lirice, „personajele” (orbul Row, bufonul, Moş Achim,
R
pentru nupţiile ei/ dar sub calota craniului/ în cealaltă Cap Roşu, Gleb), cărora li se alătură Vartolomei, culegă-
grotă/ şuierul/ vuietul/ burniţa spaimelor/ sapă galerii torul de iască din pădurile Nordului, Titir al lui Vergilius
A
înapoi spre lutul de-afară/ de-acasă din sat/ prin praful şi cavernoşii, adică, poeţii Ion Baias, Alexandru Pintescu,
lui m-am dus de mînă cu mama Irina/ la biserică/ şi-am Dorin Sălăjan; protagonist rămîne smintitul, cel ieşit din
R
plîns speriindu-mă de privirile/ putrede din icoane/ sub logica realului, cel care vede şi ştie, stăpîn al unei lumi
E
care zăceau rugăciunile noastre/ ca nişte snopi/ pregătiţi ce pare a Începutului, cu făpturi bizare, „păroase fiare”:
pentru treierat/ tu ştii acum:/ după peretele chiliei tale e o smintitul e poetul care vede Pietrele Nordului într-o că-
T
altă grotă/ respiraţia ta n-a umplut numai firidele din ju- rămidărie şi o carieră de piatră, scrie despre Nordul care
rul tău,/ ci şi cavernele grotei alăturate;/ cel care vine ştie moare acolo, învaţă lecţia lui Plotin („devii ceea ce pri-
I
şi el că poate intra în chilia ta/ cu grota lui din creier/ cu veşti”) şi, astfel, se poate vedea pe el însuşi cu ochii corbi-
L
grotele literelor cu care scrie/ în care respiraţia celuilalt de lor care se rotesc protector, iar cînd nu-şi trimite bufonii
după peretele stîncii/ răsună pe ţevile de cristal ale spai- să vadă ceea ce nu se vede, bea versuri din Celan, Apolli-
melor noastre/ spărgîndu-se în mii de cristale/ ca norul naire, Rilke, Kavafis, Cocteau ori se uită cu ochiul cel
A
de dimineaţă şi ca roua/ care trece curînd.../În grotele li- orb la Paul Klee şi Edvard Munch. În această perspectivă,
terelor mele rînjeşte craniul gol:/ - Grota e fiica stîncii sau Negură si caligrafie continuă o aventură şi explorează un
C
spaima ei?/ - Există mormînt după ce cobori din chilia/ spaţiu liric pe care cititorul poeziei lui George Vulturescu
ta, Misaile?” (Viespe de grotă - 3); sigur că poezia, acolo, le cunoaşte bine.
I
în grotele succesive e rugăciune, îşi descoperă sacralitatea. Dar Negură si caligrafie aduce o schimbare sen-
Dincolo de acest sens pe care îl acordă George Vulturescu sibilă a filtrului prin care percepe lumea de piatră; aici
N
poeziei sale din Grota şi literele, rămîne semnul originar nu caligrafia literei săpate în Pietrele Nordului şi nici
al literei care e grota; René Huyghe vorbea despre puterea figurile lirice din labirintul textual al grotei din Munţii
R O
imaginii; poetul scrie despre puterea literei lăsate de urma Coziei, din Zathmar şi Tireac este importantă, ci negu-
copitei unui cal dintr-un sat transilvan sau de piciorul ra sunetelor, zgomotelor care vor fi fost înaintea cuvân-
unei păsări din îndepărtatul Orient: „Daniel, scrierea e tului (vorbei, literei). Ce se aude în poezia lui George
un drum/ caligrafia chineză s-ar fi inspirat din urmele/ Vulturescu? Iată. Pocnetul cizmelor şi al bocancilor cu
C
lăsate de păsări pe nisip” (...) „A căuta potcoave de cai plachiuri metalice: „Cap Roșu mă completează:/ «Luna

cloceşte literele de pe frontoanele turnurilor/ Mitteleuro- Aud deja ogarii, aud gloanţele. Pot doar/ să /strig:/ «Nu
pei. E o artă să faci din ele şerpi:/ picturile sunt admise alerga, iepure. Frica te va face să te naşti...»/ Dar cuvintele
pe coridoarele primăriilor,/ în foaierul parlamentelor se mele plescăie, sunt lichide:/ felinarul din colţ le strînge/
prezintă cărţi,/ pe pachetele de la Mall sunt imprimate precum jgheaburile acoperişurilor adună stropii/ ploi-
versuri...» /Row:/«Nu e caligrafie scrisul sub lună:/ sunt lor/ Corbii se rotesc deasupra străzii./ Cine le dă apă la
urme de unghii ale celor care vor să se ascundă/ sub coa- moară să se rotească/ fără odihnă?/ Doamne, tu stai în
ja pietrelor...»/ Pe dalele lor pocnesc în oraşe cizme cu Babilonul ochilor lor/ şi priveşti, cu toţi deodată,/ spre
pinteni/ cizme care păzesc pietrele/ pe podurile Europei/ strada care nu duce nicăieri./ Sau te desfeţi în felinarul
podurile Europei behăie de cizme” (Poem scris cu bufoni). din colţ? / Lumina lui pîlpîie, caldă, precum măruntaiele
Pliscurile corbilor lovind un ou pe stradă, zgomotul lor de/ iepure/ pe care le sfîşie lupii pe zăpadă./ Smulg piatra
asurzitor din poemul Dumnezeu vine pe piatra din aer din caldarîm - ea singură/ ne mai leagă, Doamne,/ pe o
aruncată într-un felinar. Hămăitul ogarilor şi şuieratul stradă care nu duce nicăieri./ Acum zboară prin aer:/ dă-l
gloanţelor vînătorilor hăituind un iepure pe străzile care dracului de felinar – cine-i dă apă la moară/ să ardă pe o
nu duc nicăieri. Plescăitul cuvintelor. Zbîrnîitul unei stradă care nu duce nicăieri!/ Încă poţi veni, Doamne,/
pietre smulse din caldarîm şi aruncată într-un felinar de pe piatra zbîrnîind prin aer/ singura care ne mai leagă...”
pe o stradă în a cărei obscuritate rătăceşte poezia însăşi. Unde vor fi fiind poezia şi poetul într-o lume (a
Hăuitul blasfemitor al scorburilor de stejari putrezind în noastră, fireşte!), surpată în zgmote asurzitoare, în rîcîit,
bătaia vîntului. Dalta morţii, burghiul care „lucrează la urlet, strigăte, uruit, horcăit, pocnet de cizme, plescăit,
adevărul copacului”. Vaietul lugubru al corbilor rotin- hăuit, vaiet lugubru, molfăit de viermi, lovituri de cio-
Ă
du-se. Horcăitul zgrunţuros al textelor, cu bulele „de aer can? George Vulturescu caută poetul şi poezia în această
culese de pe buzele iubitei”. Fîşîitul briciului care taie nouă Apocalipsă, într-un efort mereu tragic de (re)găsire a
R
albul din pagină. Molfăitul viermilor castanii şi susurul unui nou canon literar, după ce acela al invocării Muzei în
brumei care se infiltrează în nervurile frunzei. Ciocanele confortul „terciului” liric s-a epuizat şi s-a aşezat, cuminte,
A
celor care sparg Pietrele Nordului, tremurul celor de sub „într-un sicriu»; la „funeraliile unui canon literar”, poetul
pielea de gîscă, rîcîitul ghearelor păroase, urletul nisipu- din Negură şi caligrafie și Sigiliul Nordului orfan de îngeri,
R
lui care se vălureşte sub poemul „terfelit”, gîtlejul care mortul de sub giulgiul alb, soldatul rămas de izbelişte, în
E
horcăie, bolborositul versului în onomatopee („vuuuh! a cărui respiraţie duhnesc „bulbii fricii”, descoperă poe-
pleosc!”), uruitul literelor, ca şi al „copitei morţii”, regii zia în»obscurul străzii”, scormonind „după sublim prin
T
Nordului care strigă cu un „viscol de vocale”. În negura tomberoane”, sub masca unui alt Meister Eckhart, în „nă-
zgomotelor se ipostaziază poezia şi relaţia cu Dumnezeu molurile şi borhotul creierului”: poezia e mielul răpit de
L I
în această carte a lui George Vulturescu: „Dă-o dracu- ghearele şoimului: „Sunt ore cînd abia ai îndreptat vîrful
lui de stradă,/ asta nu duce nicăieri, le zic/ celor care vin peniţei:/ către pagină şi/ versul este deja acolo/ adevărat
după mine cu tălpi de viezure,/ cu labe de urs, cu boca şi un miel într-o turmă pe colină/ în carnea căruia toc-
canci/ pe care zăngăne plachiuri metalice,/ Deasupra se mai se-nfig ghearele şoimului/ prăvălit din ceruri/ adevărat
A
rotesc, protector, corbii./ Sunt agitaţi, croncănesc spre cei versul meu pe pagină/ adevărat că mielul nu e trupul meu
din spatele meu,/ sau spre cei dinaintea mea./ - Uite, mă uimit,/ tremurînd sub lîna literelor/ - această pierdere,
opresc, zic, întorcîndu-mă./ Dar în spatele meu: nimic./ această tundere a cărnii -/ adevărată gloria cerurilor de dea- C
O iau la dreapta, o iau la stînga,/ fac cercuri, cercuri, mă supra mîinii care scrie/ ea n-are gheare şi nu poate ridica
I
văd cu ochii corbilor:/ sunt un punct, acolo, pe stradă, nimic la ceruri/ înţeleptule cititor/ adevărat că cerurile nu
poate un ou./ Dacă vor lovi cu pliscurile poate se va spar- sunt doar pentru a/ ascunde foamea şoimului/ adevărat că
R O N
ge,/ poate mă voi naşte pui de rîndunică./ - Îngăduie, pentru a sfîşia carnea mielului/ sunt ghearele şoimului/ nu
Doamne, strig,/ să fiu un ou sub ciocul lor afurisit!/ Dar pentru un eseu despic foloasele lînii/ adevărat că mielul e
zgomotul asurzitor al pliscurilor îmi dă/ de înţeles că nu trupul meu uimit/ tremurînd sub lîna literelor/ adevărat
e o coajă de ou,/ ci pîntecul unei iepuroaice în călduri./ că poezia are ghearele şoimului/ şi nu poate ridica nimic la
Voi fi iepure, gîndese, orice, numai s-o pot/ zbughi de pe ceruri” (Pacea de pe colină).
strada asta care nu duce nicăieril/ - Îngăduie, Doamne, George Vulturescu este una dintre figurile proe-
C
placentei să se rupă/ din carnea sîngerîndă a iepuroaicei!/ minente ale poeziei noastre de azi (nu doar) din Nord.

R Ă
R A Savu POPA Epifanii carcerale
C artea lui Mircea. Canal1, scrisă de Ovidiu

Genaru, este o carte de versuri, care con-
tinuă seria cărților-mărturii despre închisorile comu-
pierdere/ de conștiință. Comenzi răstite. Interdicții./
Sclavi și stăpâni de suflete/ moarte” (Trecere prin Arcul
de Triumf spre pușcărie).
niste: Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, Brazii se Procesul dezumanizării presupune, în primul
E
frâng, dar nu se îndoiesc de Ion Gavrilă Ogoranu, Bi- rând, trecerea prin etapa umilinței trupești. Corpul, în
T
necuvântată fii, închisoare de Nicole-Valery Grossu sau acest volum de poezie, este supus mai multor încarce-
Arhipelagul Gulag de Aleksandr Soljenițîn. Până acum, rări-limită, conform unui imaginar brutal, al viziunilor
I
literatura detenției a adunat un tezaur semnificativ de grotești, sadice. Până la încarcerarea finală, care este în-
mărturii, evocări sau traume, care au oferit o panora- chiderea în celulă sau în carceră, corpul este încarcerat,
L
mă teribilă a unei lumi unde omul a supraviețuit strivit alături de alte corpuri, într-o dubă, care nu le permite
de un aparat totalitar, de-a dreptul infernal. Individul, niciun refugiu, nicio mișcare de eliberare. Duba are
pe parcursul întregii experiențe carcerale, a fost decă- semnificația intermedierii, a luntrii unui Caron pluto-
A
zut din condiția umană sau religioasă, coborât în in- nian, un justițiar al torturii și al ororii. Duba îi trece,
fernul concentraționar, de unde scăparea a devenit, de îi poartă pe deținuți, din societatea de afară în infernul
C
cele mai multe ori, posibilă doar la nivel ontologic sau concentraționar, ea face trecerea de la libertatea limita-
creativ. Gulagurile, închisorile au reprezentat cele două tă la o constrângere nelimitată, aducătoare de beznă și
I
spații emblematice ale morții sau ale torturii, ample moarte. Totodată, ea poate deveni și un pat al lui Pro-
N
instrumente de răspândit teroarea sau umilința, ce au cust, deoarece deținutul, odată intrat, este supus unor
dus, pur și simplu, la anularea, ștergerea oricărui fond ajustări, el trebuie să se integreze, să se conformeze, cu
R O
etic, estetic sau spiritual, dintr-un corp trecut printr-un riscul anulării de sine, complet acestui spațiu sufocant
proces de reeducare torturantă. al contopirii tuturor corpurilor într-un imens și diform
Cartea a fost scrisă, de către poet, ,,în memoria corp care urmează calea beznei, unde identitate perso-
fratelui meu Mircea, fost deținut politic la 18 ani, la nală nu mai există, ci este înlocuită, substituită de una
C
Suceava și Târgușorul nou, între 1948-1950.” În unul sepulcrală. Răsuflările, ritmul inimii par cotropite de
dintre cele mai puternice texte întâlnim o atmosferă stridența disperării și sunt dictate de o forță impersona-
lombrozian-gogoliană, învăluită în clarobscurul terorii, lă, a haosului invizibil, însă cât se poate de prezent, ten-
în care mintea sau întreaga simțire sunt învăluite în în- tacular de-a dreptul. Toate acestea sunt evocate, într-un
tunericul neputințelor degradante, în care perspectivele mod amar, tensionat, în următoarele secvențe care
par fracturate, iar fracturile devin perspective sau spații amintesc de atmosfera kafkiană transpusă parcă în sub-
de refugiu mental. Avem de-a face cu un teritoriu al ne- terana dostoievskiană: ,,Într-o dubă ermetică. Uzi de
vrozelor și al beznei spirituale, un loc al mutilărilor, atât urină./ Urina împuțită a dușmanului de clasă/ nu-i ca
interioare, cât și exterioare, al mortificării, atât trupești, urina poporului./ Urina poporului e parfum.../ Nu pu-
cât și sufletești, al acțiunilor care răspund la comenzi teai să te lași pe vine. Nu puteai/ să te scarpini. Mișcai
rostite de aceleași voci impersonale, ieșite parcă din- doar limba/ în gură și inima atât cât hotăra/ hazardul
tr-un malaxor al cruzimii și al unei continue flagelări: să bată accelerată/ de frică/ Mircea a rămas încastrat în
,,În a treia noapte toți arestații parcurg/ tunelul solda- magma/ umană./ Cu o mână în aer fiindcă nu încăpea/
ților înarmați. Părea un Arc de Triumf./ Spre gară. Spre lângă corp” (Duba).
neunde./ Lumini de lanterne în mișcătoare unghiuri/ Odată ce ai ajuns în interior, lumea carcerei este
decupează sinistre volume de întunecimi/ ca-ntr-o cât se poate de vie, de dinamică, dar într-un sens demo-
nic. Un univers al torturii delirante, al eviscerării meto-
1
Ovidiu Genaru, Cartea lui Mircea. Canal, Editura dice, abuzive, care capătă, uneori, note de suprarealism
Junimea, Iași, 2020. grotesc și care amintește de o îmbinare, de data aceasta,
dintre Kafka și Buzzati. Trupul trebuie să fie reeducat, prima dată./ Va sculpta un Crist cu dăltița. Era/ sin-
nu doar obligat să își anuleze orice imbold spiritual. gurul chip de care omul își aducea/ aminte înainte de
El trebuie să treacă printr-un proces al reconstrucției, a muri./ Timpul netrecător până atunci/ se însufleți și
chiar cu prețul torturii, pentru a se putea integra în începu să curgă ca în afara/ zidurilor./ Numai Dum-
noua realitate socialist-monstruoasă: ,,Dumnezeule nezeu îl vedea cum lucrează./ Milițianul semianalfabet
nu-i un vis urât./ Un coșmar. O irealitate din care/ să nu” (Crist).
te trezești acasă în pat. Nu./ Te scoli și îți faci lecțiile. Supraviețuirea, în astfel de condiții, presupune o
Nu./ Se aud țipete. E o lume reală. Sălbatecă./ Deasu- practică a răbdării și a spontaneității creative, animate
pra la etaj e laboratorul de țipete. / de un anumit simț al datoriei, sărbă-
Măcelul luptei de clasă./ Deasupra toresc, moștenit de la părinți. Acest
noastră se smulge părul. Se strivesc/ simț însuflețește întregul spațiu
unghii după renumite metode sibe- carceral, conferindu-i un strop din
riene./ Noi de la 63 auzim cum po- blândețea jovială, din bucuria nedi-
porul/ se răzbună. Nu iartă. Popo- simulată a copilăriei, care nu lasă,
rul lovește/ cât e noaptea de lungă./ în momentul prezent, ca rana car-
Cum apune soarele răsare tortura./ cerală să se cicatrizeze. Astfel, prin
Durerea urlă cu limba bifurcată” forța colindelor se încearcă puțina
(Laboratorul de țipete). și firava transfigurare a filonului cre-
Evadarea din lumea închiso- puscular, destrămarea lui, așa cum
Ă
rii era posibilă doar la nivelul unui păturile din închisori erau folosite,
act creativ, emblematic pentru ra- mai ales pentru firele de lână, într-o
R
portarea omului la un Dumnezeu atmosferă unde partidul sau chipul
ivit, confecționat dintr-o materie tiranic al gardianului comandat erau
A
perisabilă, din care, astfel, era extras singurele care însuflețeau spectral
,,infinitul sub o formă finită”, în cu- lumea deținuților/ lumea prizonie-
R
vintele teologului rus Nikolai Ber- ră: ,,Destrămam pe ascuns păturile
E
diaev. Totodată, această necesitate a și cu firele/ de lână ne împleteam
redescoperirii divinității avea să îm- ciorapi de iarnă./ Ni s-a permis de
T
bogățească viața în acest subteran Crăciun să colindăm/ la ferestrele
al ororii, printr-un act al sculptării celor trei dormitoare./ Atunci am
L I
unui Crist, conferindu-i spațiului gustat din/ bunătatea lui Dumne-
carceral, o insolitare mistică, în- zeu./ Am plutit înspre casa părinți-
tocmai ca într-un tablou ce amintește, într-o oarecare lor./ Apoi a venit ordinal. Comandantul/ lagărului va
măsură, de pictura lui Andrei Rubliov. Secvențele ur- trece să inspecteze/ dormitoarele. A venit a văzut/ l-am
A
mătoare sunt desprinse, fie dintr-o atmosferă blagiană colindat și i-am urat la mulți ani toți/ 600. Întâlnirea
a unui meșter Manole, care din materia de modelat, s-a încheiat/ înălțător: Comandantul ne-a urat și el:/ La
ivește arătări epifanice, fie dintr-o atmosferă dostoie- mulți ani partid iubit.” (Colinde). C
vskiană, regândită în cheia unei transfigurări a peni- Scenariul încarcerării își plasează întâmplările,
I
tenței, a unei fluidizări temporale, eliberatoare, a unei personajele sau spațiul, într-o atmosferă neprielnică
simbolistici care, dintr-o dată, iluminează, cutremură oricărei manifestări umane sau ontologice. Cu toate
R O N
și spiritualizează întregul cadru mortificat al damnării: acestea, mărturisirile, evocările umane sau scrâșnirile
,,Era sâmbătă și lumea deja se înfăptuise./ Scurtă pe- din dinți, îmbinate în această carte, reliefează, pe un
riuța de dinți cu/ trei centimetri folosind ferăstrăul./ fond traumatic al damnării și al predispoziției spre un
Acum avea materie de modelat./ Întâi/ migălos cu acul/ imbold confesiv ce supurează ca o rană, credința în po-
zgârie plasticul închipuind coroana de spini./ Dorința sibila arătare a unor epifanii care să confere spațiului
de a sculpta se scurgea/ pentru prima dată în mână/ ca carceral, dreptul la supraviețuire prin intermediul me-
C
și cum ar mai fi făcut asta în trecut./ Acum era pentru moriei și al poeziei.

R Ă Isabel VINTILĂ Liviu G. Stan. O poveste

despre libertatea salamandrei
R A
D e ce să inventez lucruri când totul se află în

jurul meu?1 spunea prozatorul Liviu G.
Stan în cadrul lansării online a romanului său Sala-
lansării de carte pe care am pomenit-o, că presa i-a ofe-
rit „o lejeritate de a decupa din realitatea înconjurătoare
acele situații mai exotice”. În orice caz, s-a discutat des-
mandre2, pe data de 29 septembrie 2021. Plecând de la pre capacitatea lui Liviu G. Stan de a dezvolta o tehnică
E
această premisă, Liviu G. Stan reușește să construiască narativă în care predomină vizualul. Chiar în roman,
T
personaje memorabile care trăiesc într-o lume a dis- apare și o explicație pentru această preferință în arta
continuităților. Poveștile lui Liviu G. Stan se nasc din sa narativă pe care ne-o oferă personajul Ida: „Suntem,
I
nevoia scriitorului de a restabili echilibrul lumii afectat printre altele, și imagofagi. Sau mai ales imagofagi. Ci-
de prezența și faptele unor oameni. De aceea, întâm- nematograful, televizorul, clipurile YouTube reprezintă
L
plările care se derulează în carte sunt cu totul neobiș- doar trei dintre centrii noștri emoționali la scara acestui
nuite, apropiindu-se ca tematică de reportajul sau de secol. Nu mai vrem să memorăm, își spune Ida, ci să ne
știrea de tabloid. Mihai Ene prezintă perfect în prefață fie întipărit în memorie. Metoda cea mai scurtă de înti-
A
lumea romanului lui Liviu G. Stan, descrisă prin ochii părire: exploatarea șocului (șocul ca divertisment, șocul
a patru personaje principale: „Pregătește-te, cititorule, ca ramură a economiei, șocul ca ceremonial al iubirii)”.
C
să pătrunzi într-un teritoriu liminal, aflat între o reali- Preferința pentru imaginea cinematografică,
tate cu aparențe de normalitate, dar care ascunde cele mai bine spus pentru decupajul cinemascopic și pen-
I
mai atroce fapte, și o imaginație febrilă, cu note de fan- tru montaj, dinamizează cu siguranță scrierea lui Liviu
N
tastic și absurd. Pregătește-te să fii indignat, surprins, G. Stan. Iată spre exemplu momentul în care Antonio
intrigat, să privești o lume atât de cunoscută, apropiată, Varitz decide să își curme viața punându-și șoferul să o
R O
monstruos de familiară, și în același timp atât de înde- facă. Cadrele se succed cu repeziciune, conturând un
părtată, de străină, de crudă. Pregătește-te să deschizi o spațiu nocturn specific zonelor părăsite de la marginea
posibilă cutie a Pandorei, din care se vor rostogoli silen- orașelor din România:
țios și calm sau, dimpotrivă, brusc și violent, toate păca- „Antonie Varitz a ajuns la pasarela de beton.
C
tele unei naturi omenești prea omenești”. Astfel, primul O traversează.

personaj este „păpușarul-șef” dintr-o rețea de trafic de O neglijabilă avântare a pulsului.
organe, Antonie Varitz, medic și geniu al răului care, Umbra lui trece pe lângă colonadele sovietice ale
ajunge într-un punct psihologic terminus și încearcă să pontonului, decupate în noapte ca un apeduct.
își pună capăt zilelor. Varitz are o structură intelectuală Chioșcul fanfarei se profilează la câțiva metri,
și psihologică complexă, marcată de deviații și traume însă din câte reușește să vadă, nu e nimeni acolo, la
infantile. În această primă parte a romanului, Liviu locul întâlnirii”.
G. Stan experimentează cel mai mult la nivelul con- Varitz își găsește sfârșitul în aceeași seară în care
strucției narative. Personajul îi permite construcții de își aranjează moartea. Șoferul nu ajunge la timp, iar
text dinamice: de la monologul întrerupt de narațiuni Antonie este sfâșiat de o haită de câini care îi mănân-
omnisciente, până la scurte prezentări jurnalistice ale că organele interne. Prozatorul are grijă să termine cu
problemei sau suprapuneri de forță ale unor personaje acest personaj în mod biblic, oferindu-i o moarte care
episodice menite să ofere o perspectivă caleidoscopică să îi plătească nelegiuirile.
asupra subiectului. Liviu G. Stan afirma chiar, în cadrul Al doilea personaj al romanului, Ida, este con-
struit în strânsă legătură cu Iustina/ Elena fosta soție a
1
https://www.facebook.com/bibliotecadeproza/videos/ lui Antonie Varitz, femeie de 51 de ani recăsătorită, cu
408084007690482 doi copii. Ida este coregraf și doctorand și pregătește un
2
Liviu G. Stan, Salamandre, București, Editura Litera, experiment în care vrea să introducă o filmare a impac-
2021 tului pe care urma să îl aibă în România un laborator
spațial internațional, deviat de pe orbită. Povestea Idei vrând să îl întipărească în mintea acestuia și asociindu-l
pare inspirată de o știre și ilustrează cel mai bine umo- cu haosul provocat de devierea stației spațiale de pe or-
rul negru al prozatorului, capacitatea lui de a se distra bită. Dispariția unui sat de pe fața pământului nu o
pe seama limitelor umane, puterea sa de a sancționa interesează decât în măsura în care nenorocirea poate să
slăbiciunile și tarele sociale. Iustina/ Elena (în ultima servească artei sale sau dacă aceasta poate genera o re-
parte a romanului i se dezvăluie identitatea) o atrage pe acție socială care să o plaseze în tendințe. Romancierul
Ida într-o capcană considerând-o vinovată pentru infi- „tratează” egoismul și superficialitatea Idei la fel cum
delitatea celui de-al doilea soț. Dusă într-o zonă părăsi- a vindecat și cruzimea lui Varitz, cu o doză puternică
tă, Ida aproape că își pierde viața, oferindu-i-se în acest de realitate. Iustina/ Elena îi povestește Idei cu lux de
mod experiența inedită pe care o căuta, senzațiile și tră- amănunte cum iubitul ei este captiv într-un anumit loc
irile pe care și le programa în aventurile sale autoimpu- pentru a o atrage într-o magazie părăsită și întunecoa-
se. Vânătoarea de obiecte cosmice eșuate se dovedește a să. Dorința Iustinei de a se răzbuna pe cea pe care o
fi o luptă pentru propria viață. Absurdul infuzat de gro- crede amanta soțului, o aduce aproape în ipostaza de
criminală. Dorind să își sperie rivala, Iustina este pe
punctul de a o ucide cu un topor. Liviu G. Stan este un
bun cunoscător al psihicului uman și descrie alunecări-
le acestuia pe pantele cele mai periculoase. Personajele
sale feminine sunt atât de dornice de aventură, încât
nu se opresc până ce nu ajung la un climax. Nevoia
Ă
de a experimenta a acestor femei găsește și o justifica-
re psihanalitică în copilăria lor. Ca și Antonie Varitz,
R
medicul traficant de organe umane, care în copilărie
este frecat cu prosopul pe față aproape până la sânge
A
de o mamă pe care o numește „Întrupata întrupată în
prosoape” și Ida crede încă din copilărie ceea ce i-a pre-
R
zis bunica: O să ai parte numai de aventuri, fapt care îi
E
alimentează nevoia de insolit. Pe de altă parte, Iustina/
Elena are o dublă personalitate dată de faptul că este
T
sigură că și-a „devorat”, că și-a absorbit sora geamănă,
intrauterin. Dubla sa personalitate cunoaște modificări
L I
atât în perioada mariajului cu Varitz când trăiește în
adulter și promiscuitate, cât și după ce află că al doilea
soț îi este infidel și când începe să audă din nou în min-
te vocea Celeilalte, a surorii devorate. De fapt, în întreg
A
romanul lui Liviu G. Stan se conturează ideea că fiin-
ța umană trăiește și se hrănește, prosperă și se dezvoltă
în urma fratricidelor repetate asupra semenilor-frați. C
Traiul bun sau, mai bine spus traiul pe care îl credem
I
bun, este rezultatul abuzului nostru față de semeni, a
sacrificării acestora. De aceea, personajele lui Liviu. G.
R O N
Stan pot fi încadrate în acest context în două categorii:

pradă și prădător. Nici una dintre ipostaze nu le conferă
acelora libertatea. Ai senzația, încă din primele pagini
tesc este foarte bine surprins în romanul Salamandre. ale romanului, că vocile narative ale personajelor sunt
Ida își dorește să filmeze prăbușirea stației spațiale cu cele ale unor deținuți care se confesează din captivitate
tot dezastrul care urmează acesteia și să suprapună ima- pentru a se elibera de vină și de lumea în care trăiesc.
C
ginea-simbol cu dansul pe care îl prezintă privitorului, Captivitatea devine astfel o supratemă a acestui roman

deosebit de alert care se ci-

tește dintr-o suflare. Titlul
R Ă Salamandre pare să nu spună
nimic cititorului în primă
instanță. Liviu G. Stan afir-
R A
ma în cadrul lansării volu-

mului său că salamandrele
trăiesc în libertate doar zece
ani, în timp ce în captivitate,
E
cincizeci-șaizeci de ani. Cu
alte cuvinte, dacă persona-
T
jele lui Liviu G. Stan ar trăi

așa cum simt cu adevărat
I
fără să fie captive păcatelor,

L
convențiilor, impunerilor de
tot soiul, societatea nu le-ar
putea oferi viață prea lungă.
A
Drept urmare, în momentul

în care ființa lor se revoltă și
C
încearcă să se elibereze survi-

ne și moartea sau apropierea
I
de ea. De fapt, primul titlu pubele și care discută indignate despre experiența epis-
al romanului, Când ghepardul privește gazela, și acesta tolelor audio anonime pe un for de discuții intitulat
N
inspirat ales, poate completa viziunea socială a roman- Însemnările unui maniac. Povestea acestor înregistrări
cierului. nu se termină odată cu primirea lor de către destinatara
R O
Am lăsat înadins la final cel de-al patrulea per- pe care Adocian o identifica după pozele de profil de pe
sonaj principal din roman, preferatul meu, trebuie să Facebook din sfera femeilor necăsătorite, ci continuă
mărturisesc, nu doar pentru că este cel mai bine reali- în spațiul virtual unde doamnele „indignate” discută
zat, ci și pentru că, în jurul său, se țes o serie de epistole, despre experiența epistolelor anonime. Astfel, fanteziile
C
fragmente de proză lirică foarte bine articulate care se omului de rând sunt marcate de un gen de voaiorism
împletesc cu fragmente de descriere magistral construi- colectiv hrănit permanent de ceea ce poate oferi inter-
te. Fragmentul care deschide Capitolul 21 este relevant netul.
în acest sens: „Pisica sări de pe poarta de fier forjat pe Romanul Salamandre este unul în care prada și
care era prinsă o bucată murdară de carton: NU PAR- prădătorul își schimbă uneori rolurile, în care libertatea
CAȚI. Trecu pe lângă sacii de gunoi scoși la marginea nu este posibilă decât cu condiția renunțării la propria
trotuarului și se opri la picioarele unei măturătoare, fire. Este foarte frumos momentul în care Elena, după
atenționând-o printr-un mieunat scurt. Vesta reflecto- o întrevedere cu părintele Ignatie, adoarme și reușește
rizantă se aplecă și, dintr-o mișcare, pisica ajunse pe cumva să se dedubleze, să scape de toate chinurile inte-
umărul ei torcând. Dar nu era decât un salut pisicesc, rioare: „ – Mă simt ușoară ca un fulg. Poate că părintele
căci felina avea altă treabă. De pe umăr făcu un salt gra- Ignatie m-a transformat într-o fantomă și numai dum-
țios peste mlădițele unui buxus și ateriză într-o curte”. neavoastră mă vedeți. Sunt ușoară și foarte tristă. Cum
„Tu ai vrea o viață secretă?” îl întreabă fără inhi- vine asta?”. În finalul romanului, după un periplu ame-
biții un personaj episodic pe Sebastian Adocian fără să țitor prin galeriile întunecate ale sinelui, față în față cu
știe că acesta evada deseori de sub comanda soției sale realitățile atroce ale societății actuale, cititorul se simte
Carina, obsedată de control, într-un alt personaj care și el ușor și foarte trist, purificat prin literatura lui Liviu
trimite înregistrări unor femei pe care nu le cunoaște, G. Stan, un romancier-salamandră, capabil să scrie și,
pe care le „depistează” din corespondența aruncată prin poate, să trăiască astfel liber.

Pe Linia de contur – 2. Liviu Ioan STOICIU
JURNAL COMENTAT
La o lansare originală
F enomenul lansărilor de carte (puse la cale de

editori la târguri de carte, în principal, și la li-
brării, ici și colo, rar la o bibliotecă importantă sau la o ma-
achitată în secret de soția distinsului critic!
*
Intitulată „Linia de contur – 2”, semnată de Dani-
nifestare literară, în speranța atragerii atenției asupra cărți- el Cristea-Enache. O carte mare, și la propriu și la figurat.
lor publicate de ei și asupra autorilor lor) pe mine, unul, O carte de neuitat. Scrisă de cel mai important cronicar
mă deprimă – știind că literatura română originală nu mai literar de azi. Am în față, de fapt, un roman de aventuri
are cititori (cel puțin de la Revoluție încoace) și, mai rău, (sau „de capă și spadă”, pentru cititorii sensibili, naivi,
că nu mai există nici o curiozitate publică, de la nici un visători), are 1.000 de pagini. Lasă că arată superb tipă-
nivel, de a descoperi frumusețea poeziei și prozei „contem- rită, felicitări Editurii Spandugino! Un roman de suflet,
porane” sau a criticii de poezie și proză. Lasă că și entuzi- în care personaje sunt poeți ai României de ieri și de azi,
asmul autorilor cu capul pe umeri de a fi lansați cu o nouă peste o sută. Norocos, scriu din această fericită postură de
carte în public a scăzut pe măsură, natural, ținând cont și personaj, intimidat. Îmi vine să urlu – cine a mai pomenit
de faptul că totul e o amăgire, că eventualii prezentatori să lanseze o asemenea carte a unui critic recunoscut a fi
ai lor (colegi de literatură, poeți, prozatori, critici) nu fac „numărul unu” (o spune și Răzvan Voncu în prezentarea
decât să-i ridice în slăvi, cum altfel, politicoși (e drept, dacă lui de pe coperta 4), taman un personaj al ei, „poet”, pe
și-a invitat rudele la lansare, autorul are un folos sentimen- cât de inhibat, pe atât de bucuros că poate să-și laude au-
tal, e măgulit de bunăvoința arătată de vorbitori, conștient torul! O lansare originală, în orice caz, la Târgul de carte
că-i crește cota morală în familie). Pot apărea și surprize Gaudeamus, la Brașov, 2021. O explicație pentru răsfățul
plăcute, însă, cum am pățit eu, venit din lumea scriitorilor de care am parte e legată cu siguranță de faptul că suntem
„vechi”, sceptici, să fii invitat de editor să lansezi o carte de amândoi născuți în 19 februarie!
critică de poezie, a unui critic tânăr strălucit, cum e Daniel Limba română le rămâne recunoscătoare nu nu-
Cristea-Enache – și ce carte, eveniment, cum punea titlu mai poeților, ci și criticilor ei. Poezia profită la maximum
România literară în săptămâna lansării. „Pe bune”. A fost de expresivitatea limbii române (limbă, am impresia, de-
o experiență ieșită din tipare, m-am prezentat cu inima cât dicată înainte de toate liricii, fie ea și lirică narativă; lirica
un purice la Târgul de carte Gaudeamus de la Brașov, în scrisă scoate din profunzime valențele sufletului), iar cri-
28 august din Piața Sfatului, la ora 18 – alături de scriito- tica literară o pune în evidență. Daniel Cristea-Enache,
rul Adrian Lesenciuc, președintele Filialei Brașov a Uniu- nobil, onest, cu un gust de receptare unic, asemenea
nii Scriitorilor, și de publicistul de top Adrian Pătrășconiu, duhovnicului intuitiv, face tot posibilul în cronicile sale
excelenți vorbitori. Cum a fost? N-a fost rău. Chiar! Vedeți să nu scoată criticul în evidență (cum fac în majoritate
mai jos ce am spus. Neobișnuit, Daniel Cristea-Enache criticii literari la noi, ex-cathedra), scriind despre o carte de
ne-a invitat după lansare la un restaurant de lux din cen- poezie, ci să iasă în evidență poetul și versurile lui, în ideea
trul vechi, Sergiana, care te primește cu: Bine ai venit în „îmbunătățirii spirituale” a cititorului comentariilor, „in-
capitala bucătăriei ardelenești! Printre restaurantele din Bra- terpretărilor” sale. Pentru domnia sa, literatura e un foarte
șov - Piața Sfatului, în adânc de cramă, cu bunătățuri gătite bun ghid pentru viața reală. Consideră că există o „realita-
de numa’, primire cu ștaif și detalii de inspirație populară te a literaturii”, o extensie a literaturii propriu-zise, a sen-
care surprind. La Restaurantul Sergiana din inima orașului sibilității artistice. Anul viitor, din câte am înțeles, intră
desfățul este la el acasă! Imagini nemaiîntâlnite ale orașului în al 25 an de când scrie cronică literară. Să mai subliniez
de la 1915. Jumări cu ceapă și pâine proaspătă de cum ne că premiantul Daniel Cristea-Enache are 47 de ani azi și
calci pragul. Un meniu tradițional cu tâlc. Cartea noastră de că la vârsta asta (probabil, ajuns la jumătatea vieții) ține
bucate este deja vedetă pentru umorul autentic, dar și pentru o strălucită rubrică săptămânală la revista fanion a Uniu-
preparatele consacrate care se mănâncă-n trei limbi - săseşte, nii Scriitorilor, România literară (la care e și redactor-șef
ungureşte şi româneşte. De necrezut, nota de plată a fost adjunct), cu colaborări și la alte reviste care contează și
platforme online în același timp, că e fost șef de promoție, rifică», elimină referinţele la realitatea imediată, utilizează
azi universitar de succes la Litere la București, doctor în masiv metafora. Suferinţele sale sunt abstracte, indiferent de
Filologie (summa cum laude)? etapa creativă şi existenţială pe care se aşază, la cartea urmă-
Daniel Cristea-Enache e un mare critic de poezie. toare schimbă într-un mod, iarăşi, esenţial datele problemei,
Receptarea poeziei ridică statuie unui critic, ea dă clasă, tematica şi atmosfera, registrele şi personajele, simbolurile şi
dă de gol distincția. Nu ai de unde să numeri pe degetele corespondenţele, raporturile, reinterpretate, ale cunoaşterii
de la o mână criticii credibili de poezie de la noi. „Linia poetice. Are enunțuri lirice cu inflexiuni ironice, marcate de
de contur – 2” dă măsura talentului său critic ieșit din co- chestiuni insolubile, fundamentale, general-umane, cu care
mun. Deosebit, sunt scrise și publicate cronici literare la conștiința poetică se confruntă. Poezia este reflexivă; îi găsește
cărți de poezie cu conștiința împăcată a istoricului literar, un ton numai al său și un registru inconfundabil de trata-
având perspectiva întregii producții poetice românești, re lirică a temelor mari și generale, transformate în subiecte
critic. „Fără spirit critic, nu contezi în literatură”, sublini- personale. Poetul e într-o continuă punere în perspectivă, are
ază Daniel Cristea-Enache. Critica literară e o instanță de parcursul lui cultural, o structură metaliterară și o autore-
valorizare estetică, funcția criticii e subînțeleasă. Cronicile ferențialitate asumate, nu-i lipsesc nici o clipă mobilitatea
din sumar acoperă contemporaneitatea de ieri și de azi, intelectuală şi subtilitatea, acuitatea observației şi simțul
de la generațiile 60 la 80 și 2000, cu promoțiile șapte- limbii, rafinamentul simplității, ironismul superior. Meta-
zeciste și nouăzeciste, acoperind nume de neomoderniști fizicul este, cum e şi firesc, inaparent la el, nu manifest, greu
din poezie și postmoderniști, plus postumaniști (începe de fixat într-o cheie realist-ironică. Alege tehnici și strategii
cu Bacovia și Arghezi, care au prins și secolul XIX și ani compoziționale reunite în același efort expresiv: fragmente
din regimul comunist, domină optzeciștii și se termină biografice și referințe culturale, secvențe de viață trăită; toate
T A T
cu post-douămiiști). Daniel Cristea-Enache scrie cu gân- vin deodată în colajul poetic. Nu o dată codifică sub raport
dul la o sinteză a poeziei noastre, prin istoria lui literară, cultural emoția primă, senzația, «comoția» sentimentală.
care nu va cuprinde decât orientativ cronici (analize) din Uneori ies în evidență problemele și carențele creației lirice,
această mare carte lansată azi, aici. Domnia sa își asigură lipsa curajului de a tensiona expresia și a inova în terenul ei.
cititorii că e predispus să se revizuiască la recitire, riscant, Discursul poetic redevine mai reflexiv, cu accente ale unei
N
profesionist; la Istoria literaturii sale (de la origini până amărăciuni ce schimbă culoarea paginilor și reconfigurează
în prezent) nu va recicla aceste cronici; că sunt contexte lumea înconjurătoare. Are versuri nostalgice, dar care își păs-
E
diferite, momente emoționale, conjuncturi altfel judeca- trează conturul realist, caută deopotrivă efectul de autentici-
te după un timp. „Istoria se scrie altfel decât o cronică”. tate al unor scene demult consumate și perspectiva în care ele
C O M
Așa că autorii cuprinși în „Linia de contur - 2” (ca și cei se leagă unele de altele, căpătând retrospectiv un sens. Esen-
din primul volum, al prozatorilor) nu trebuie să-și facă ţializate la maximum, în care experienţele fundamentale ale
iluzii că vor rezista în Istorie; cronica literară e de actuali- eului se eliberează de factorul timp. Percepţia e intensificată,
tate, „trebuie să ții pasul cu ce se întâmplă în literatură, în în aceeaşi direcţie a viziunii şi în acelaşi sistem de semne.
timp; eu n-aș mai scrie despre un autor ce am scris cu ani Vorbim de ştiinţa poetului de a-şi delimita şi a-şi marca te-
în urmă, dacă nu cred la relectură în valoarea lui”. ritoriul, lăsându-se impregnată de tragic. Poetul rostogolește
Extraordinar, cu cuvintele criticului de poezie Da- imaginile, le asociază și le intensifică până la insuportabil,
niel Cristea-Enache din „Linia de contur – 2” voi încheia le demitizează. Poetic devine orice lucru văzut de privirea
A L
cu un portret la general al poetului român „atemporal, de artistului; poetică este însăși această nouă perspectivă, care
vocație”, dacă pot să spun așa (dacă nu chiar al poetului deschide larg seria acreditată a temelor și situațiilor lirice,
universal, să nu zic al soldatului universal; „poetul, ca și reformând imaginarul artistic. Apar inversări, intercalări,
soldatul / nu are viață personală”, vorba lui Nichita Stă- adaosuri, tăieturi pe spații mai întinse ori eliminări «punc-
N
nescu). „Schiță de portret” la general al poeziei lui (repet, tuale», liste întregi de termeni, cu desfășurări de operațiuni
numai cu cuvintele criticului Daniel Cristea-Enache), sintactice și lexicale. Lirica se va mai raporta la ea însăși,
R
de curiozitate, mostre: Poetul este o instanţă de construc- poemul ne va surprinde prin naturalețea limbajului poetic...
ţie poetică, iar nu un personaj, el structurează din cuvinte Mulțumim, Daniel Cristea-Enache!
U
Universul sensibil, refugiat în orfism, mitologii şi simboluri

de amplă repiraţie culturală; abstractizează poezia, o «pu- 23 august 2021. BV
J

Esenţialul Andrei MOCUȚA
P O ES I S
O amintire de neuitat
rememorezi boacănele copilăriei
cu o plăcere irezistibilă
uneori râzi în hohote
alteori plângi de duioșie
dar dintre toate
năzbâtiile mă născusem cu doar câteva
nu o vei uita niciodată zile înainte
pe aceea când
ai mușcat dintr-un pahar de sticlă peste două săptămâni
însă ai avut șansa vieții am fost operat de urgență
să fie chiar atunci pentru că nu puteam
tatăl lângă tine înghiți mâncarea
nu te ceartă stenoză duodenală și o cicatrice
nici nu te sperie pe care o port și azi
pe abdomen
prezența lui calmă
practic înainte să fiu botezat
te liniștește
păcălisem deja moartea
îți țese fără să-ți dai seama
de două ori
o amintire de neuitat
în timp ce degetele lui
la 19 ani am trecut
mai ușoare decât
prin cea mai cumplită încercare
aerul
și am mai scăpat o dată
ridică ciobul de pe limbă
dintr-o năpastă
înainte să-l înghiți
în care șansele erau 50/50
de două ori
m-am întâlnit cu numele Ewing
în serialul Dallas
Semnele sunt clare și tipul de cancer cu care
am fost depistat
bunica a murit la câțiva pași de mine
și era să mă ia mai era să mor
cu ea din cauza unor femei
m-au găsit sub plapumă dar mi-am revenit la timp
roșu la față și nădușit până la ultima am adunat suficientă experiență
suflare cât să pot levita desculț
dar zâmbeam pe ascuțișul unui
probabil morții din întunericul cuțit
în care am zărit-o
bunica m-a uitat sub plapumă semnele sunt clare
când i se făcuse rău dacă nu ai păcălit moartea
de trei ori până mai orbiți decât fluturii de noapte

la 35 de ani sunt doar părinții
și nu ți-a fost pus la încercare cărora atât de ușor le scapă
sufletul esențialul
măcar de tot atâtea ori că de fapt cele
atunci mai apropiate modele
e prea târziu sunt chiar ei
atât
pentru dragoste
cât și pentru poezie Mașina de tuns iarba
tata mereu îmi spunea să nu mă grăbesc
Esențialul atunci când tai iarba
să aibă timp lama să tundă
țin minte când tata gazonul uniform
după ce mi-a citit una din povestiri dar eu nu îmi doream decât
a întins hotărât mâna să scap cât mai repede de corvoadă
și m-a felicitat prima dată de mirosul de benzină
ochii îi străluceau și ulei de motor
și vocea îi tremura puțin: de praful împrăștiat
acum de puful iritant al păpădiilor retezate
în sfârșit ești scriitor
de fapt nu îmi plăcea să mi se dea indicații
gestul lui m-a surprins știam eu mai bine ce am de făcut
pentru că începusem să scriu și mă grăbeam
cu cel puțin doi ani înainte nu pentru că aveam alte priorități
dar nu m-a desființat niciodată ci pentru că e-n natura lucrurilor
și nici nu mi-a lăsat de înțeles ca fiii să se contreze cu tații
dacă merită să continui
acum nu mă mai grăbesc
până atunci împing mașina încet
și încerc să-i ascult sfaturile
îmi citea pe ascuns cărțile însă huruitul motorului
din bibliotecă îi acoperă vocea
de frică să nu fiu influențat prea tare de sub pământ
de autorii care mă fascinau
îmi repeta că-i în regulă
S
să am modele Café de Flore

câtă vreme rezist tentației
I
de a-i imita: mă plimb cu tata pe malul Senei

gândește-te că mergem la Café de Flore
S
ești un fluture de noapte locul unde dadaismul a prins cheag

E
și poți zbura în jurul felinarului și pe unde s-au perindat

după pofta inimii scriitorii pe care i-a buchisit
O
atâta vreme cât nu te apropii prea tare toată viața

și te arzi Apollinaire
P
Sartre

Simone de Beauvoir în grădină

și te bucuri de răcoare
fac față cu greu elanului stai întins pe iarbă
sprinten al tatălui meu și privești cerul cu ochii limpezi
mă dor picioarele ai adormi acolo
sunt din cu totul alt film tolănit și fără gânduri
decât el dar te temi
mă plâng s-o lase mai moale ți se face inima
și că m-am săturat mică
de Paris mică
vreau în Grecia! îți dă târcoale o frică de moarte
că te-ar putea înghiți
mă apucă de guler pământul
scrâșnește printre dinți pe când te trezești
un pizda mă-tii reținut:
te duc în inima Parisului
în locuri la care doar am visat Morții familiei
să ajung atunci
când am avut vârsta ta aștern masa
și tu visezi Grecia? scot mâncarea din cuptor
dar uit că trebuie să pregătesc
odată ajunși în cafenea mai puține tacâmuri
hainele lui ponosite de turist ca înainte
se schimbă într-un smoking șic
cu nod perfect la cravată
cămașa strălucește pe el Învățături către fiu
tunsoarea e perfectă
pe măsură ce ajungi
parcă suntem într-o peliculă dadaistă să-ți cunoști tatăl mai bine
în singurul loc îți dai seama că nu e
din Paris decât un copil
unde filmul poate bate viața
ai vrea să-l întrebi de toate
și să-i spui cât mai multe
Sf. Gheorghe dar el e un nou născut
hotărât să baune
câtă lume l-ar recunoaște și să gângurească S
pe Sfântul Gheorghe
dacă n-ar apărea te pui să-l legeni
I
și balaurul în imagine? să-l ții în brațe

să-l faci să se oprească
S
din plâns
Portret al artistului după moarte
E
dar de oricâte ori încerci

nu-ți iese
O
sunt zile fierbinți și realizezi că de fapt

în care nu îți vine să ieși din casă tu nu ești pregătit
P
dar noaptea te strecori să devii fiu

I S
S Mihai IGNAT Pur şi simplu
perire, ba chiar ne ţine şi laolaltă. Vara asta e a noas-

E
tră, cumva. Şi nu vine din panoul publicitar în dreptul

căruia orbul fără cîine stă bătînd darabana pe curbura
O
bastonului. Citim aceeaşi expresie, dar eu văd „răsărit

noroios” acolo unde e de fapt „noros”. Ai putea crede
P
că asta înseamnă mai mult decît o iluzie optică. Tînjesc,

în miez de noapte, ceea ce îţi şi scriu, să pot fi în fiinţa
ta, cu totul în tine, să fiu. Chiar aşa, cu exprimarea asta.
„Dacă ai fi eu, eu n-aş mai fi eu”, îmi răspunzi. Nu, eu
Intensitatea doar vreau să simt prin tine. Şi dimineaţa aflu de o afa-
cere: mii de oameni ajung să figureze la aceeaşi adresă.
Viaţa mea e sub palmele tale. Ca o gură. Graţie. Rîsul Mai multe persoane decît permite spaţiul. Trecerile nu
tău. Somn. Graţie. Guri flămînde. Mesaje moderne, sînt dramatice, aşa că gemetele nu provoacă plînsul nici
postumane. Dincolo de zid, acum cînd scriu, sus ori unui martor. Aşa că-mi permit să fiu patetic şi să zic:
la dreapta, ceva despre o roză. Aici, în mine, despre în- „îţi zidesc fiinţa într-o carte”. Şi apoi să chem barbaria.
tunecimi. Imaginea unor... nici nu mai ştiu... „Somn
rotund, draga mea”, ţi-am scris. „Rotund?”, m-ai în-
trebat. „Da.” Restul a fost explicativ. Deloc exclama- Pur şi simplu
tiv. Afirmativ, în fond. „Nu sta cocoşat!”, ar fi exclamat
acum, hodoronc-tronc, un personaj negativ. Ca atunci cînd n-ai semnal. Ca într-un film italian cu
străzi şi cvartale pustii, pe fundalul unei trompete sfî-
şietoare. Mă duc să te caut în vis. Cineva spune ceva
Ca o arsură de genul: „eşti cineva dacă ai scări în propria casă”. E
întuneric, pot să mă răzbun. Ori să răsar în carnea ta
Ciudat e să plouă atunci cînd îţi doreşti. Să te întoar- sălbatică. Pentru ca după o săptămnă să-ţi scriu: „te voi
că din drum apa verticală, lipsită de orice aluzie. „Am cuprinde în braţe şi te voi şopti pînă somn vei fi”. Să
primit confirmarea plăţii”, şopteşte mintea mea minţii verific timpul viitor. Pot fi şi foarte trist. Mulatra din
mele mai vechi. Te-aş retrage, ambasadă Ana, din ţara Martinica, pe puntea unui sentiment înălţător. Asta a
micilor viclenii şi a ceţurilor tîmpe, dar ce să fac dacă fost doar o imagine ruptă din acelaşi film despre noapte
exişti...? Mai mult, vii pînă în pragul surîsului meu. To- şi despre o maşină arzînd. Ce n-o să pot uita: lumina
nalităţi de toamnă în felul în care străinul coboară din din parc. Felul în care m-ai întîmpinat, cu zîmbetul ăla,
tren, printre aburii altui tren. Apa verticală mă extrage certă.
din singurătate, e un forceps. Cîteodată e un peisaj do-
rit. Ceva care apropie. Vocile din jur, ca o arsură.
Cîteva elemente definitorii
A mai trecut o noapte pînă la tine Credeai că-s mai înalt. Te-am rugat să mă muşti, ai dat
din cap că nu. Nu ţin să călătoresc, dar n-aş refuza Rio
Sete de tine. Pentru că eşti depărtare. Şi foame de tine. de Janeiro, iar cu tine – nici jungla solară a sorţilor de
„O, cît de preţios”, ar zice femeia necunoscută, dacă izbîndă. Eu am băut două cafele în 49 de ani, tu – nici
ar fi acum pe genunchii mei. Pelicula înseamnă aco- una în 21. La un moment dat ai spus ceva înduioşă-
tor: că atunci cînd voi avea 56 de ani, iar tu 28, vei fi apoi din certitudinea că te-am pierdut. Aşa că zic: vreau
jumătatea mea. Nu poţi dormi goală cînd eşti singură, să pierd tot. De ce să ţin resturi în pumn, cînd seara se
mărturisirea ta. Bine, n-o să mai spun nimănui. Cum? zbate atît de simplu? Oricît ai nega, oricît de comună
A, nu, în nici un caz! Pe cuvînt. Ofer sunete diverse te-ar face („Nu mă băga în clişeul ăsta”, ai spus pe ace-
frumuseţii tale sociabile. Nu cost nimic. eaşi bancă pe care ne aşezaserăm şi la prima întîlnire,
doar că acum era ultima), „nu ştiu”-ul tău înseamnă
„nu”.
Ştiu că frecvent reciproca nu e valabilă
„Cine te-ar vrea?”, zice personajul din film. Dar cine Decapitare
nu te-ar vrea...?! Poate orbii, poate retarzii, poate Ma-
rii Obsedaţi de Mări şi Oceane. „Sînt plantă”, zici tu, Dintre ruine perspectiva e aceea a unei naraţiuni
protestînd cînd vreau să te citez cu asta în următorul complicate, cu întîmplări spectaculoase. Cînd, de
poem. „Ce, crezi că sînt nebun?”, te-am întrebat retoric fapt, nu e vorba decît de cinci nopţi şi de trei zile în
în altă lumină decît cea anterioară, iar tu ai zis, serioasă: care ne-am jupuit trupurile de haine. Restul a fost
„Da”. Iar la multe zile după aceea, cînd căscam gura la altceva, dar nu ca şi cînd cruzimea ar fi devenit o cu-
cerul oraşului „nostru”, te-ai mirat de avionul ăla care riozitate de bîlci.
decola fără să lase vreo dîră.
Finalul acestui poem e perfect, mă opresc aici. Dar nu
e ca şi cînd naraţiunea noastră, cruzime ce eşti, s-ar fi
Sindromul meu: „viaţa e în altă parte” încheiat în acelaşi timp cu poemul, cel puţin nu în ce
mă priveşte, asta mai ales în seri ca asta, în care capul
E incredibil cît de tare mă doare! Flacăra aia nu arde, ci meu despărţit de trup îţi stă pe pîntece, cu buzele tîn-
rupe. Distanţa, distanţa mă termină. Dacă ar fi o faţă, jind după buricul tău gîdilicios.
mi-ar scoate limba. Pentru tine mi-aş schimba oraşul,
ocupaţia, trecutul, pentru tine aş salva pisici, pentru
tine mi-aş lăsa din nou părul lung, pentru tine aş scri- Ea ca distanţă
jeli toţi copacii din oraş cu diagramele obositorului tău
examen, pentru tine o să-mi mărunţesc minţile şi ce- Ea într-o poză întinzînd în faţă o armă, gata să tragă.
nuşă o să le fac şi soarele o să-l mîzgălesc. Nu vreau să „E de jucărie?”, a întrebat-o el. „Atîta timp cît şi-a făcut
mă dai înapoi, nici măcar mie. Ţine-mă acolo, departe, treaba, nu m-a mai interesat”, a răspuns ea. După cum
între rotiţele de argint. Un munte întreg acoperit de ţi-ai dat seama, de data asta nu tu eşti „ea”.
lespezi de morminte, asta am văzut o dată, şi nu era
un vis.
Nu vreau să fiu convenţional,

S
dar ăsta-i adevărul acestei clipe:
I
dincolo de geam plouă

S
Vreau să pierd tot. Sirenele de maşină dintr-un poem

E
anterior se aud şi în poemul ăsta. Seara, totuşi, nu e

aceeaşi, deşi fîlfîie ca o cortină, căutînd vîntul. Nu glu-
O
mesc: vreau să pierd tot. Primele poeme s-au născut din

bucurie, apoi, treptat, în ele s-a strecurat îndoiala. De la
P
un punct încolo le-am stors din spaima de-a te pierde,

I S
S Ofelia PRODAN Poeme
***
E
O
trec fluvii de ayahuasca prin cer

avioane cu reacție fac combustie spontană
un bebeluș fumează marijuana
P
pisicile aristocrate lucrează în sistemul bancar

Brazilia și Argentina dau party
dansează în costume de astronaut
șamanul cu craniul trepanat vede cu precizie
viitorul prin furtunul de perfuzie
*** trei bile de ping-pong își fac testul papanicolau
Trump se clonează
se întâmplă în Cuba un virus cyborg madam Merkel se angajează ca manechin
atacă toate sistemele informatice bancare după o mie și una de operații estetice
funcționarele se îneacă în cafea și înghit bancnote un șeic arab și un evreu mesianic fumează opium
rupte vomează monede de 50 de cenți halucinează concret indiscret
acțiunile de la bursă au scăzut sub nivelul cotelor Barbie Girl e noul președinte USA
apelor din junglă epidemie de sinucideri Trump își teleportează clonele în galaxia Andromeda
transe colective se vorbește se bolborosește în limbi Picard e prim-ministru
fosta amantă a lui Fidel Castro a întinerit cu 30 de ani nava Enterprise face furori la disneyland
Che Guevara un poet viu pașnic într-o superbă rochie roșie
se ocupă cu poetry-slam dă autografe pe mingi de baseball
explodează plantațiile de trestie de zahăr nava Enterprise e miss univers
armele de foc intră pe sistem automat Barbie Girl mimează o criză de paranoia
limbajul de programare decriptează mesaje subliminale îl acuză pe Picard de intenții teroriste
U.S.A. dezinformează bebelușii cubanezi Picard își dă demisia
ucideți pianistul! urlă secretara valsează pe clapele pianului își schimbă sexul se retrage în Alaska
cocaina inundă sala de concerte își construiește un iglu unde oferă gratis
moartea e o chestiune de artă conchide prezidiul academiei servicii sexuale eschimoșilor
dezertăm de la artă ripostează mecanicul auto nava Enterprise se căsătorește cu Barbie Girl
ceasul de epocă funcționează cu precizie astronomică nava Enterprise e prima și ultima doamnă USA
dacă îl potrivești din viitor mașina timpului
și capsula de teleportare comunică eficient în timp util
Cuba se deplasează spre Florida prin Triunghiul Bermudelor ***
Cuba dispare în condiții misterioase
C.I.A. raportează bazele noastre de date secrete nu, nu credeam că voi fi vreodată comestibilă
au fost sparte de actorul Bruce Willis sau de Woody Allen da, dar sunt, sunt și singură cuc
sau de amândoi în colaborare cu Barbie Girl și busola îmi indică tot Nordul și eu mă uit
tot la Steaua Nordului pe care o scanez din interior
cu mijloace specifice

când deodată îmi apare în față un iepure în tainele ingineriei genetice a omenirii
un iepure de alabastru și totuși această glastră rămâne un miracol efemer
I S
se ducea singur și neabătut la abator în care se ascunde viața microbacteriană
m-a invitat și pe mine mă nedumerește numărul revelațiilor
S
cu cele mai pașnice intenții viteza cu care trec imaginile prin mintea mea
dar eu i-am propus iepurelui de alabastru când fixez cu privirea această glastră
E
un picnic în spatele blocului
și totuși această glastră e doar o glastră
O
el a fost jupuit, jupuit de viu și mă enervează că nu mă pot uita la TV-ul cu plasmă
și eu la fel
P
am să o mut din loc cu un șut nervos și totuși
apoi focul și jarul pregătit această glastră
apoi o pauză neutră
apoi amândoi chinuiți cu ciocanul
special pentru bătut și frăgezit carnea ***
pe grătar împreună și jalnic ardem jupuiți de vii vișine negre moi delicioase
fără codițe fără sâmburi
pe prăjitură pe înghețată pe tortul
de ziua mea de naștere
*** peste tot numai vișine negre
dar eu nu mai vreau vișine negre
ți-a cășunat pe această glastră sunt sătulă de vișine negre
coca cola mai lipsea
dacă îți mai arde de glume cine vrea vișine negre fără sâmburi
să nu te prind că faci mișto și de glastra mea cine vrea sâmburi de vișine negre
că altfel mă enervez vișinele negre sunt delicioase
și mă iau și eu de glastra ta pe tortul de înghețată
să ne luptăm în glastre până la epuizare chiar și pe stomacul gol cu apă rece
să vedem care glastră e mai tare
oricum, cine pierde bea o coca cola de 2 litri lăsați-mă în pace cu vișinele negre
fără pauză și fără să respire urăsc vișinele negre
vezi, nu putea să-ți cășuneze pe această portocală nu mai vreau vișine negre
era și inofensivă și expirată și recunoscătoare nici ceai din codițe de vișine negre
această portocală mă nedumerește nici sâmburi de vișine negre
mi s-a cășunat pe această portocală coca cola mai lipsește îmi rămân în gât mă sufoc vreau apă aer
această glastră e un miracol inexplicabil cine vrea vișine negre

florile nu se veștejesc în apa sunt absolut delicioase fără sâmburi
care nu se strică niciodată în această glastră chiar și pe stomacul gol cu apă
nu mai pot înnebunesc
la care noi ne uităm în transă numai când aud de vișine negre
pe care noi o imortalizăm cu Iphone-ul lăsați-mă în pace cu vișinele negre
acest Iphone care este un miracol explicabil
al ingineriei chineze și care ne inițiază nu mai vrei vișine negre delicioase
te-ai săturat de vișinele negre
absolut delicioase pe toate v-aș mânca

foarte bine și ele s-au săturat de tine pe regină aș mânca-o ca pe o delicatesă
fertilă simpăticuță
lăptișor de matcă polen ce delicatese
*** albinuțele simpăticuțele
albinuțe simpăticuțe acele smulse veninul supt

cu ac și venin regina fertilă polen polenizare
albinuțe cu trompe înfipte-n pistil zumzăitoare aiuritoare
zumzăitoare aiuritoare albinuțe pe pâine cu unt și miere
pe pâine cu unt și miere v-aș mânca
acele smulse veninul supt v-aș mânca pe toate cu poftă
ce delicatese ce delicatese albinuțe
S
trompele înfipte-n pistile smulse

aripioarele străvezii smulse delicate delicatese
I
piciorușele fragile smulse

regina fertilă mi-a rămas în gât
S
albinuțe simpăticuțe pe o felie

E
de pâine unsă cu unt și cu miere

v-aș mânca v-aș mesteca
(Selecție de poeme din volumul
O
una câte una

simpăticuțe zumzăitoare albinuțe în curs de apariție la editura Neuma:
Clona lu’ Ofelia Prodan în aeroplan)
P

Ispitirea Romeo Aurelian ILIE
I S
S
E
1. (Ne)Buna vestire
O
„Da!
P
Iată, roaba Ta!
Fie mie
după cuvântul Tău!”
Așa striga 3. Iisus colindând

nebuna
zbătându-se să scape De cum a învățat
din brațele albe să meargă,
ale îngerilor Iisus
înarmați cu seringi. a mers
cu colindul,
Sedativul spre a vesti
a pătruns-o adânc tuturor
zămislind în ea, Nașterea Domnului.
nu pruncul,
ci crucea. Era micuț.
Nu știa
că despre sine cântă,
că el fusese
pruncul sfânt
2. Nașterea neîntâmplată născut în iesle,
Mesia despre care
Câinele cu glonț în frunte
vestea.
a visat că nu Te-ai mai născut,
Doamne.
Auzise colinda
de la îngeri
Se-aude că steaua s-ar fi rătăcit prin mall,
și s-a gândit
magii ar fi adormit în ceară
că ar trebui
iar ciobanii ar fi fost prea prinşi
ca întreaga lume să afle
cu legea ce s-a pus pe capul lor
despre această
ca o coroană de carton în flăcări.
naștere minunată.
Cum profeția nu s-a împlinit,
Și pentru că îngerii
se spune că nici Tu,
îl colindaseră în ceată,
Doamne,
i-a învățat colinda
n-ai mai fi venit.
și pe cei doisprezece
prieteni ai Săi
și împreună au vestit 6. Nașterea purgatoriului

Evanghelia
în lumea întreagă. Întâia lacrimă
a lui Lazăr
4. Soldații a săpat
un tunel
Cum secret
să ucidem între
pruncii, rai
Doamne, și
doar pentru iad.
a-și păstra
Iar când
Irod
ceilalți sfinți
coroana?
dorm
sau se roagă
Trimite-ne el plânge
berbeci, pentru
ca lui Avraam, a-i stinge
prin înger. setea
celui ce,
Să ne murdărim fără a o ști,
pumnalele, i-a potolit
nu sufletul. cândva
foamea.
Ori
de e mare setea 7. Dor de orbire
de sânge fără vină,
dă-ne-napoi pruncia Chiar
și-nfige Tu Tu,
pumnalul, Doamne,
dacă poți. ai spus
că nu aveam
nicio vină
5. Ispitirea atunci
când
Tăcerea Ta mi-ai dăruit
mi-e arșiță lumina.
S
nebună.
Și acum
I
Vorbește-mi! pentru care

S
păcat
Sau m-ai pedepsit,
E
te voi să duc
risipi în ochi
O
durerea
în neagra
lumii
uitare.
P
întregi?

Staze şi Enstaze Ara Alexandru ȘIȘMANIAN
I S
S
martorii
E
O
personajele visului sînt martorii destinului tău oniric –
tot aşa cum personajele iluziei sînt martorii destinali –
ai mirajului ce ţi-a fost hărăzit •
P
la fel vidul, deşertul, marea –
cerul orb ca o nesfîrşită transparenţă de pleoape –
sau cel ce e cel privit •
căci cel ce e – e cel ce e privit
de cei care nu-s decît fantasme vide de privire • obsedanta dezagregare fuge –
geniul asurzit de-oglinzi • anxietate accelerată •
povestiţi lacrimi – sfîşietoarea voastră poveste • picură pe asfaltul labirintic al creierului –
caut cu bezna timpanele oglinzii explozive de priviri • stranie meditaţie lunatecă •
obsesie – burghiu al sufletului – plângi • toarce fire – cer din fuior de inimă –
strig între spini de-abis şi cioburi de ocean • scînteie de miere – în negru senin •
scară gravă de cercuri – ochi e inima care crede •
urcînd ascult priviri • începutul veritabil e cel care nu duce nicăieri –
paşii ţipă în avis – sfîrşitul veritabil, cel ce nu vine de undeva •
în singurătatea lor coşmardescă • începutul adevărat nu începe –
cazi cuvînt mut – sfîrşitul adevărat nu sfîrşeşte –
descompune-te silabă disperată – (în fond, sînt interşanjabile) •
aruncă-te-n abis lacrimă visătoare – melancolii întrerupte – nopţi cari se întreabă •
povesteşte-te cu lună depresivă, suflet devastat – gîndurile sînt toate întrebări –
pieri noapte cu pleoapele tale de cosmos sfărîmat • albastrul zămisleşte clipă de aur •
cuvinte derapate cu marginile tulburi • misterioasă stea a zilei –
transformă-mi procreaţia în creaţie – nesfârşit întuneric senin –
vederea stearpă în prehensiune oraculară – abisală seninătate neagră •
şi creierul – privire închegată mi-e ochiul –
amprenta totală a labirintului electric – picură-n risipiri exilate –
în înveninat argint – melancolia •
veninoasă electricitate albastră • intru-n noapte ca într-o cutie care se micşorează •
suspendate, treptele mă coboară mai adînc •
cristale în amurg şi ţipăt în noapte –
hipersens toate diferenţele curg – dar în ce sens... •
o ciudată chemare-mi repetă sufletul –
hipersens e non-sensul • ce mic e abisul cînd spre neant mi se varsă stropul
moartea – infernul – neantul – stranii sinonime • sufletului •
în infern apele nu îngheaţă – se transformă-n oglinzi • negîndu-te îţi învingi deficienţa –
orice plecare e venire sau topire-n neant • Dumnezeu creează sau distruge –
maşina de curse pe-abis – pe avis • Diavolul conţine şi menţine •

valuri de înălţimi – aripi de evanescenţă •

paginile se topesc în cartea transparenţelor –
stingere-n alb – vis d-invizibil •
îmi sclipesc inimi ca insule-n trupul străin –
moarte limpede fără întrerupere treapta nu-i prag –
fără urcare pragul nu-i treaptă •
luna mă taie-n felii ca o lamă –
clar de-alc∞l – toxică nemurire de alc∞l –
luna mă taie-n oglinzi •
tu, moarte limpede •
mânia ei spartă-n palori mă inspiră •
lupoaica argintie – cu lacuri de hipnoză în ochi –
ferocitate scufundată-n avis •
cobor pe treptele tot mai negre ale damnării –
de parcă fiinţa mi s-ar întrerupe –
şi aş valsa pe frisoanele de fisuri • aşteptarea
funambulul agonizează spînzurat de funia
pasiunilor obscure – aşteptarea e cea mai profundă ambiţie a mea –
agonizează de parcă ar dansa • prin aşteptare înving •
puritatea merge pe tălpi de abjecţie – treptele coborînd se întunecă –
zborul se sufocă scufundat • arborii curg în falduri obscure –
abjecţia impasibilă contaminată de infinit – prea departe e acest pas de simpla coborîre •
paradisul e evanescenta nitescenţă a infernului • negru cu binomul mă întreb –
creierul şi-ntinde degetele de gînd şi de fum spre ce oare cîtă tenebră poate omul străbate –
neştiute... • pînă unde pe solitudine poate el luneca •
moartea cu aripi de gol – cu zîmbet de vid • lacrimi ca nişte inimi explodînd în negru •
unde începe ceea ce întrerupe începutul – prin echilibru sensul se inversează –
şi unde, ceea ce continuă cu-adînc sfîrşitul • echilibrul e chiar inversiune •
sufletul meu – plîngi cu ecouri • disperare cenuşie sfâşie negrul –
mai ţii minte foc subtil – speranţă în negru stinge cenuşiul •
cum am vărsat peste tine apă din inimă... • după ce setea traumatizantă de “producţie” –
scara evită neantul încercînd să-l ocolească – de lume –
ciudata ei coborîre e evitare • a fost cumva satisfăcută –
ce se întîmplă cînd vidul e nor – e timpul să te laşi să resimţi –
unde se risipeşte el oare... • nu doar să simţi •
de ce liniştea ne-ar ameninţa – atîtea drumuri lichide încă mă contemplă... •
de ce preferăm neantului sinistrul delir al vieţii... • vino în mine anxietate –
totul dispare – dar unde dispare undele unde totul veniţi în mine şerpi ai urcării –
dispare... • vino-n mine tu, ameninţare plină de descoperiri
S
cînd maleficul devine melancolic el contemplă – ce... • şi de schimbări •

cenuşa îmbolnăvită de lepră peste ce străine peisaje toate clopotele se scufundă –
I
ninge – stranie e inima abisului ce-şi bate la poartă –

S
şi cine-ţi vine în întîmpinare prin ceaţa e o fragilitate tatonantă în abisul autentic •

acestei ninsori... • într-o bună zi cutia coşmarurilor se va sparge –
E
oglinda rătăceşte prin labirint în căutarea ferestrei – şi-am să ies din ea în mine însumi –
stropi întunecaţi pe scările întrebării • şi din mine în sine •
O
claritate melancolică e destrămarea •

piscurile unor seninătăţi agonice – (din volumul inedit Staze şi Enstaze)
P

Introducere într-o lume în care cuvintele Claudiu SOARE
I S
nu pot spune nimic despre noi
S
E
O
„Despre mine vor visa
sticlele pe care le-am golit,
P
femeile pe care nu le-am iubit,
viaţa pe care nu am trăit-o
şi căreia nu i-am dat voie să mă trăiască”
le-am spus în chip de despărţire. Ce laşitate îmbrăţişările noastre
lacome să azvârle în afară amintirile
Apoi am sorbit trist paharul de cognac
şi am părăsit obosit paradisul. niciodată mai împuţinaţi decât fluturele
Şi m-am trezit cu oamenii păşind prin albul unui ochi care nu risipeşte o viaţă
ca un câmp mut de paloare,
căutându-i irisul, întotdeauna mai bătrâni din cauza uitării
care ne privea urât. curând eterni
Rătăcirea noastră însă nu-l va afla. asemeni frazei care nu poate cuprinde
Nu vom ajunge să-l călcăm în picioare, căderea celui pedepsit
să nu ne mai simţim ameninţaţi de tot ce vede. ori nedreptatea nevinovăţia
întârziată în floarea zadarnic dăruită de fecioară.
În plină sălbăticie de toamnă,
văzut de sus, din înălţime, Tremurând pentru noi în toamnă
un câmp tăiat în două de calea ferată frunzele ne numesc ceilalţi
apare ca un sex de femeie bătrână, străinii bolnavii
iată definiţia depresiei. cei ce aleargă după spaimă
din care nu răsar crinii ciudatei resemnări
Ca pe o hârtie albă şi inocentă ci laşitatea poemei
Diavolul se distra căutându-mi sufletul. urcând în acel templu al aiurării
Cerul bolnav de icter părea că îi prieşte. care lasă în urmă
încoronarea definitivă.
Şi dintr-o dată a făcut o piruetă râzând,
apoi bătând din palme încântat
a luat-o la fugă pe câmp, Fără chipul tău petalifer angoasa mea
ai zice un fluture simfonie a umezelii
care nu cunoaşte adâncul florii carnivore. necăzută în genunchi
mucegăind în îmbrăţişare
Fugi, Rosinanta,
fugi şi valseză frumos la înmormântări. ah, corbul nefiinţei tale de argint
care niciodată floarea cărnii
din suferinţă smulgând –

Lumina zilei s-a iubit

fiindcă pentru adormirea definitivă în frescă mai grăbită ca noi în adolescenţă,
culorile ei au braţe asasine.
unde palid începe sfântul să dispară din parfum
Aşteaptă, stai,
fluture pe corneea neiertată de iubire a lui Poe stai să îţi spun lucrul cel mai important,
pe care din grabă l-am omis,
de la neînceput de lume căzut în genunchi
furat din nefiinţă de corbul aiurării fără mit dar câte infime clipe voi mai putea mişca buzele,
deja fluturi zburând morţi înainte...
şi peste chipul tău petalifer când cade nemurirea
cu ochi nefericit...
O, voi, amanţi schingiuiţi
Fiindcă de aripile care vi se jupoaie în îmbrăţişare
nu mai e nici o poveste de spus mai mici decât încap sub pleoapă
şi nici orgia zilei cu gândul la tăcere. inelele de opium ale desăvârşirii
În curând va rămîne din mine doar un praf de argint, acolo între romantismul scheletic
fiindcă nu pot spune că la sfârşitul zilei voi muri, şi coma feminină a lumii
atât de repede s-a hotărît să-mi treacă viaţa, vă stă inima bătând
eu, trupul ei, minutul ei de alergare, pentru care cuvântul cheamă deodorantul-infarct –
de îmbrăţişare spre seară,
zâmbetul ei lungit în paharul cu vin. neprecizaţi în vitrine
cerşind estetica seducţiei din horoscopul neputinţei
Uite, întind mâna: alungaţi din frizerii pline de filosofi
părul mi-e deja alb, ori ca hienele sufocate de politeţe
pădurea din faţă îşi înghite ca o latrină animalele pentru nestemata cu miros de floare carnivoră
moarte,
pentru voi nu se televizează eternitatea
oraşul e un timpan imens cu blocuri prăbuşindu-se,
plouă afară ca o vioară înnebunită
ai plângerii din conjunctivita crepusculară sunteţi
visându-şi silueta curgând printr-un cercel,
şi refuzaţi de vodca semeţiei
râurile atât de repede perverse
îşi întind limba către caliciul aţâţător al mărilor
mărinimia gurii de femeie vă mai şopteşte
într-un anotimp de noroi şi cad în leşin,
doar geamătul letal
păsările îşi iau zborul şi se înalţă fiecare
şi oase de hîrtie vă mai trebuie
să cadă moarte, nobil şi de cât mai sus,
ca să vă scrieţi testamentul
uzinele explodează ca nişte orchestre revelate.
bătând nisipurile excitaţiei pentru femeia fără zori.
S
Clipeşte, în secunda care vine Aud nefiinţa credulă

I
vei fi degeaba atât de înţelept dăruindu-vă elixirul sexului zburător

încât ochiul să nu ţi se închidă
S
şi bourbonul visării lângă chitara de pe plajă

când albastrul îţi va fi suflat din vedere.
E
o, amanţi cu trupuri ruginite

Dacă ne-am opri din vorbit, din cuvânt, şi fredonând în semilună cearcănul obosit de profeţii
O
am muri ca nişte împăraţi ai scânteilor,

mândru care moare mai repede cu câtă patimă vor striga femeile
P
după ce a văzut lumina zilei. că toate cele nepământeşti au trecut.

Viaţa era prea departe atunci Ar fi trebuit să mă aştepţi

în trupul meu de adolescent ca să vezi cât de departe este sfârşitul
şi că viaţa unui om se petrece pe de-a-ntregul
fiindcă mă târam după un an al tristeţii în el însuşi.
în care n-ar fi trebuit să mă nasc
La capătul vieţii
şi astfel mâinile mele prin aer flautul câinilor. tot ce înţelegi este sfârşitul vântului.
Apoi într-un pastel al deznădejdii Ar fi trebuit să mă aştepţi

răsăritul să mă vezi venind alergând din trecut
şi cum mă nasc spre sfârşitul tuturor norilor
la capătul zilelor ca să te-nvăţ liniştea bătăii de pleoapă.
semn că visul trebuia să se spulbere Ar fi trebuit ca moartea să înveţe de la noi amintirea

să vină sfârşitul cu celălalt trup pentru ca amintirea să nu mai existe.
în care încă nu am căzut
Nu vei înţelege cât de puţin timp îţi lasă fericirea
reproş purpuriu pentru fugă
pentru fluturele în care se termină cuvintele.
dar care nu se lasă
peste nefericire pleoapă Ar fi trebuit ca pielea ei prea oranj
unde murind sunt eu în timpul gândului meu prea sumbru.
din care versurile mele siluetă curg.
S
I
S
E
O
P

I S Horia DULVAC Noroc că puteam reseta astfel totul

(fragmente)
S
am ridicat pânza
E
cea neagră pur și simplu

decolorată de oboselile vieții și soare
O
sub ea era crucea

din două
P
lemne bătute cu piroane

ruginite
(oamenii stăpâneau la perfecție în palmele cărnoase ale bradului drăguțul
ce secreta rășină mentă sau lacrimi
arta țipetelor)
am pus trupul păsării moarte
am pus urechea pe abdomen
ofrandă pe pietre încă mai ticăia
pasărea
ca o speranță ca inimioara unui ceas hotărât
căzuse din cer ca o piatră
piatra își ținea respirația
dar vocea cernită din vise mi-a spus
fără cuvine cum obișnuia tot timpul de altfel
deși se auzea tresăltând o limbuță
– crezi ți se pare nimeni nu poate
de inimă ca un ceas vulnerabil
învia trupușorul
ființelor moarte
am luat pasărea de aripi părea o păpușă
jalnică am aruncat-o departe
avea dreptate oamenii nu
voiam să pun între noi spațiu
înțeleseseră
cum cad corpurile
nu mai rămăsese din ea decât
pline de substanță vinovată
scheletul
din silabe decalcifiate
căci în cer lucrurile aveau
acoperit cu pene ca o sperietoare
altă rânduială
de păsări un cadavru
trupul ticăia singur
răstignit întrebător pe cruce
scurs de gravitație
atunci am înțeles spaima ciorilor
un ceas cu inimioară fragilă
lipsa blestemată a numelui
torcea sub torace
și m-am îndreptat
cu motorul în sânge
spre oglinda-sperietoare-de-fețe
de mult nu îi mai dădusem binețe
de când începuse sezonul viselor urâte noroc că puteam reseta astfel totul
deși păsările avertizaseră
să nu mă apropii – trebuie să fii atent spunea Mama
(nu știau cuvintele oamenilor dar stăpâneau pe oameni să nu-i superi sunt
la perfecție arta țipetelor) periculoși
zei cu răutatea intactă învățasem gestul
eu cădeam cu voioșie în Hades simplu

al trupurilor decapitate
– uite ce frumos zboară băiatul prin vena cavă curgea cel mai bine
și mă prindea în brațele ei noroc
nude că puteam reseta astfel totul
îmi ștergea obrazul murdar
cu batista
mirosind a ea umezită pentru ce e nevoie de ochișori
în sfânta salivă
am întrebat la nimereală
dar eu nu zburam ci cădeam din perete icoana
definitiv în digestie pentru ce e nevoie de ochișori
de aceea țipam din gură de șarpe
iar ea mi-a răspuns că așa sunt îngerii
pentru asta copilăroși
medicul îmi dăduse la naștere dar previzibili privesc furiș
o notă prin crăpături pe sub uși
foarte indulgentă binevoitoare spionează tot timpul

Mama mă asigura că nu e totul pierdut iar nopțile când vine întunericul
întotdeauna există cu blană de câine ud
încă o încercare se transformă în licurici
de aceea apar pe lume copii înveșmântați în greșeală își curăță spațiile inter-dentare
se pregătesc să zboare
așa mă născusem și eu plin
de voioasă neștiință deși nimeni nu a mai văzut obiecte atât de masive
într-o cămașă cu flori de cireș din Himalaia să leviteze
ca o altiță nouă de ginerică mai ales îngerii
când toate
Mama avea tot timpul o ocupație tăia legile fizicii spun că marmura e
cerul fâșii prea grea
cu foarfeca ei de croitorie
labilă aranja în debarale niciodată un corp cu densitate
nu va putea
jucării pline de nimic să se ridice prin propria forță S
nu arunca măruntaiele chiar dacă cerul (asta învățasem bine pe pielea mea
era în care
I
doldora de câlți de iubire adunam înainte să dorm

S
resturile
înțelegeau toți cât fusese de crudă din prescura cea mare
E
dar avea dreptate devorată de noi

să mă urască poporul furnicilor )
O
îi luasem tot calciul

noroc că învățasem să clipesc ce-i drept nu era o explicație
P
din capul meu cu gât și pleoape dar nu aveam

ce face dormeam îmi mai păstram unele deprinderi

cu gura plină de somnifere stoice de exemplu
I S ca niște navete spațiale (le uitaseră mă curățam înainte
acolo nedepanate de culcare plăcerile
cosmonauții ruși sunt foarte periculoase
S
parașutați din iatacuri locuite de mame dimineața te poți trezi

le noastre fisurat ca o câmpie cu smalțuri precare
E
letale) ca o farfurie vieneză de colecție

incompletă
O
icoana nu avea guriță

din aia cu cuvinte mergeam la baie priveam în oglindă
P
cu toate astea din ea curgeau neverosimil

tot felul de lichide cuvioase lacrimi icoana fusese tot timpul
care mărturiseau totul începuse să crape
dintr-o suflare puff ca în confesional abia dacă mai distingeam obrazul
Mariei pixelii ei regretabili
un fel de martor indiferent fețele noastre cu ochișori
iar timpul trecea strașnic
și eu tot așa iar fisurile o luau
mai bucuros cu accelerație încotro voiau ele fără nicio noimă
deși știam că are să mi se înfunde odată și-odată

Hipotermie Blanca TRANDAFIR
I S
S
Alienare
E
iubitul meu îmi sărutase
O
vârgul degetelor
podul palmei
P
iubitul meu
îmi ridicase mâneca albă
de mătase acasă
și îmi sărutase pe dealuri
pielea braţului drept când eram copil
o înfășuram pe vârful degetelor
atunci au intrat o strângeam în caiere
şi muşcam din ea
si toate sărutările lui ca dintr-o vată de zahăr
au rămas suspendate în aer ce frumos miroase
ceața acasă
umbrele lor negre
mi-au smuls rochia albă aici
mi-au smuls pielea alba mi-a făcut pe trup
cu tot cu sărutări o crustă groasă
ca o cochilie
nu o cunosc între pereţii căreia
strigase învăţ
iubitul meu stângaci
din ușa crematoriului zborul
nu o cunosc apoi trebuie

doar
apoi flăcările mi-au cuprins carnea să-l
despuiată de piele uit
flăcările
care
pentru o clipă Revedere
m-au mângâiat
toți caraliii duhnesc
pielea lor pute a moarte
Hipotermie greața din stomac nu-mi trece
nici cu bastonul electric vârât între coapse
îmi e frig
pe fereastra larg deschisă încerc să mă ridic
intră ceața groasă sa plutesc deasupra mărului copt
ce frumoasa e ceaţa plin de rod
din curtea casei care privind zorile

cântă
putoarea lor îmi tulbură zborul
ca un laț care mă trage ochii mei lăcrimează
privesc spre fiul meu mic bărbatul simte ca fericirea din el

plângând nu-i a lui
rezemat de trunchiul mărului şi-şi plânge
și mă întorc să-l mângâi pe creștet cu ochii mei de carne
condamnarea
Doamne,
Învățătorule,
să nu mă recunoască Cuibul
plină de sânge sunt așa obosită
murdară îmi închid ochii
poate se teme de mine într-un somn
așa cu pieptul desfăcut fals
poate put
de la atingerea caraliilor durerea e mai puternică decât leșinul
poate pute pe pielea mea
atingerea lor decât pasărea muribundă
care și-a făcut cuib
ce frumoasă ești mamă în golul lăsat în mine
pielea ta e albă si parfumată de inima-mi smulsă
oasele tale sunt albe și parfumate
ești ca o fĺoare de lotus strălucea
parfumată inima mea
și strălucește și acum
neatinsă bucata aceea din mine
iar cel ce-a plătit-o
cu nerușinarea criminalului
Mic dejun nu înțelege
de ce
iartă-mă sora mea îi îngheață sângele
azi am dormit până târziu
am băut o cafea îndulcită cu miere
şi am mâncat struguri negri
S
abia strugurii mi-au amintit ochii tai în lacrimi Amintire

iarta-mă sora mea
I
nu am mai mâncat struguri negri luna coboară în dreptul ferestrei

S
urina mi se întoarce în sânge

un motan miorlăie dincolo de gardul închisorii
E
Călătorie ce departe sunt

de motanul acela
O
ochii mei de carne care îmi amintește

au văzut azi în altă parte a lumii de mine
P
ochii mei de carne sunt pe țărmul unei mări ca de altcineva

Norman Manea şi „triplul exil” Adrian Dinu RACHIERU
RECI TI RI
C a autor glocal (cum inspirat l-a „identificat”
Doru Pop), mai cunoscut „afară”, masiv
tradus şi multiplu premiat, elogiat şi invectivat, deopo-
memorialistică (nevindecabilă) şi ficţiune („sangvini-
zată”), înspre o reconciliere mereu amânată. El însuşi,
interesat de „gramatica textului”, cultivând un discurs
trivă, alternând eseistica problematizantă cu ficţiunea eliptic, receptat confuz; ba contestat, reproşându-i-se
codificată, Norman Manea rămâne un caz; „emblema- lipsa de talent şi de stil, ba lăudat ditirambic, oricum
tic şi problematic”, desigur, vădind recuperarea dificilă consacrat şi premiat, unii invocând răutăcios sportul
a acestui „solitar dubios”, paginile sale, confesiv-inte- etnicităţii, asigurându-i o bună „situare”. Ar fi vorba
rogative, purtând „cicatricea traumelor”, cum, în rede un „orizont provincial de percepţie” (Turcuș 2012:
petate ocazii, ne avertiza. Şi cu o receptare polarizată, 7), minimalizând o voce distinctă şi o prezenţă vizibilă,
trezind rezerve, în blocaj canonic, în pofida ecourilor de succes, în vacarmul contemporaneităţii, impunând
externe, cu şanse „nobelistice” în World Literature. radicalismul est-etic. I se refuză, prin Alex Ştefănescu,
Ca scriitor al memoriei, asediat de întrebări, chiar prezumţia vocaţiei, i se contestă proza, prolixă,
Norman Manea, desţărat dar „înlănţuit” de limbă, „lo- indigestă, fără imaginaţie epică, condamnată la medio-
cuind-o” ca o rană nevindecabilă, îşi conservă, dureros, critate. „Insuficient relevat în ţară”, constata N. Mano-
o identitate fracturată. Încât, firesc, întreaga sa operă lescu, incomodul Norman Manea nu figurează pe lista
este o încercare de autodefinire, construind „variante” canonicilor, în pofida unor izbânzi de ecou.
la un autoportret în mişcare, având ca aliat cititorul, Deşi se considera „mai mult scriitor decât
„un statornic tovăraş de drum”; e drept, o tovărăşie cu evreu”, dar deja „un hibrid”, problema identitară l-a
probleme, ca „două vehicule paralele”, mărturisea prin preocupat obsesiv pe Norman Manea, un multisu-
gura lui August Prostul, prototip al Artistului. Şi tot în pravieţuitor, trecut prin Holocaust, totalitarism (în
Anii de ucenicie... descoperim o frază care ne lămureşte „colonia penitenciară a comunismului”), exil, într-o
pe deplin asupra viziunii scriitoriceşti: „perspectiva es- „ucenicie fără sfârşit”, deopotrivă blestem şi privilegiu.
tetică este penibilă, oriunde e suferinţă reală”. Motiv de Nu-şi neagă evreitatea, dar devine evreu, trăgându-se
a respinge estetismul ca act de eroism, implicit roma- dintr-o familie nehabotnică, fără a fi şi un scriitor al
nul politic de mare audienţă, recuperabil „în sistem”, lumii evreieşti. Agnosticul Manea, neînregimentat po-
insistând pe critica unui trecut recent, denunţându-i litic, oricum vindecat de utopia comunistă, „timid şi
esopic, excesiv codificat, atrocităţile. Claudiu Turcuş, tenace” în ipostaza polemistului (cum l-a văzut Virgil
semnatarul unei solide monografii (Estetica lui Nor- Nemoianu), acceptă literatura ca mediere. Dacă un
man Manea, 2012, deja tradusă în engleză, în 2016) Virgil Duda, asumându-şi destinul, nu devine „cântă-
denunţa acea „regie perversă”, impunând o „modă”, reţul unei identităţi”, dacă în contextul psihozei anti-
cu efect legitimant şi pe care prozatorul însuşi o gă- semite a anilor ’30, cu ştiute prelungiri reziduale, an-
sea sortită dispariţiei, acceptându-i, cel mult, o valoare tiasimilismul avea răbufniri de înţeles sau, dimpotrivă,
documentară. Cum Norman Manea n-a vrut să fie un reacţii de integrare, şi ele explicabile (Mihail Sebastian
scriitor politic, el face translaţia – surdinizată polemic fiind, după L. Volovici, „cel mai integrat”), în cazul lui
– spre etic, ignorând evenimentele exterioare; romane- Norman Manea, inventând „un altfel de a scrie” (cf.
le sale, în care, uneori, se insinuează ca figură textua- Lucian Raicu), dilematica problemă identitară (evreu,
lă, captează „mişcarea freatică a vieţii”, vorbesc despre român, american) se stinge, prin dedublare, în iden-
„pustiul domestic” şi „întâmplările mărunte”, despre titatea lingvistică. Româna, de care nu s-a dezis nici-
frică, plictis, suspiciune etc. Romanul social e înlocuit când, rămâne limba interiorităţii (acea invocată „casă a
cu unul „personal”, observa Ion Simuţ, livrând, cu pa- melcului”), în timp ce engleza e folosită pe scena socia-
tetism moral şi infuzie etică, „adevărul meu”, ca „adap- lă, circulând în lume; presupusa lor frăţietate e, în fapt,
tare resemnată”; indecis în analiză, pendulând între constrângătoare, observa Matei Călinescu, sesizând un
efect benefic, biciuind creativitatea. Vorbim, însă, de o *

identitate fracturată şi de un exil „schizofrenic”, nota „Slăbiciunea” pentru literatură, acaparat de „du-
Mihaela Şimonica. blul” său, explică Norman Manea, se trage din inadec-
Norman Manea a cunoscut „incomparabila” varea la existenţă. Cu începuturi poetice, acceptând
experienţă totalitară, cu amestecul (pitoresc, zice) de benevol sihăstria scrisului, acel „prea talentat Nor. Ma-
brutalitate şi farsă, de oportunism, demagogie, ambi- nea”, cum se rostise Miron Radu Paraschivescu într-o
guitate, duplicitate etc., comunismul fictiv, hrănind „senzaţională carte poştală”, expediată de la Vălenii de
iluzia unei societăţi monolitice, având un cert „poten- Munte, debuta în Povestea vorbii (suplimentul „moder-
ţial malign”. Totuşi, el debuta într-o ţară colonizată nist şi scandalos” al revistei Ramuri) în toamna lui ’66,
ideologic şi într-un climat „de renaştere şi speranţă”, cu schiţa Fierul de călcat dragostea. Excentricul „men-
părăsind – ca absolvent al Facultăţii de hidrotehnică tor”, iconoclastul faimos, capabil de mari gesturi îi va
– o profesiune „total nepotrivită” (inginer proiectant, prefaţa şi volumul de debut (Noaptea pe latura lungă,
cercetător ştiinţific), folositoare negreşit, după „encla- EPL, 1969), asigurându-ne că noul venit „face parte din
va tehnică”, prin oamenii cunoscuţi şi situaţiile ivite, tinerele mele nădejdi”. Iar Norman Manea, la rându-i,
viitorului prozator. Cobai fraged, trecut, ca „ameţeală mărturisea, cu „portanţă afectivă”, că fostul comunist,
juvenilă”, prin experienţa de utemist, suportând pato- devenit, după „gripa oficializării”, „pensionar al Parti-
logia constrângerilor de tot soiul, „captivul” Norman dului”, cu răbufniri insolente, ocupă „un loc aparte în
Manea descoperă, în 1986, soluţia exilului ca „urgenţă pribegia sa printre cărţi şi cuvinte” (Manea 2014: 18),
primejdioasă”. Dar exilul, aflăm, „începe odată cu naş- consfinţind, definitiv, „înlănţuirea” dublului. Alături,
terea”; dincolo de tragedia dezrădăcinării, el poate fi „o desigur, de declicul provocat de avocatul Virgil Duda,
traumă privilegiată”, mântuitoare sau, dimpotrivă, un tulburându-i „ingineria zilnică” şi protejându-l de „far-
eşec identitar, inventariind erorile şi ororile unui secol sa roşie”. Învăţând, greoi, desprinderea, cântărind preţul
bolnav, în dezmăţ şovin. Părăsind exilul de acasă, în captivităţii, punându-şi, ciclic, problema plecării, pără-
plin „teatru totalitar”, exasperant, degradant, sufocant sind ţarcul socialist. Şi apoi, după cutremurul decem-
prin mizerie şi privaţiuni, alternând între speranţa fi- brist, revenind (în 1997) în ţara fostului clovn alb, sim-
ravă şi negrul scepticism, trăind la limită, încercat de ţindu-se vulnerabil, speriat de „haosul democratic”, ca
ezitări şi tăceri („codificând confuzia”), conştientizând „un fel de turist al posterităţii” sale. Obsedat de nuanţa-
că sarcasmul e insuficient, Norman Manea ia, chinuit re, se izbeşte de afirmaţii ferme, indubitabile; îşi dorea o
de întrebări, hotărârea plecării, sperând într-o salva- întoarcere discretă, doar numele său, „stimulent pentru
toare renaştere. Fugind de „istorie” (comunismul bi- adrenalină”, stârneşte reacţii explozive. E asaltat, speri-
zantin şi mizeria Circului), el îmbrăţişează, tensionat, at, suspectat, acuzat, privit ca „un ciumat”. Oricum, o
ambiguităţile exilului, traumatic, fără îndoială, fără a întoarcere dificilă, constata Paul Cernat, însoţit fiind
scăpa de un destin contorsionat. Dar poartă în lume, în acea aventură comună, îndelung amânată, de Leon
dincolo de isteria injuriilor sau delirul elogiilor, un Botstein, preşedintele Colegiului Bard. Un supravieţu-
dat: calitatea de român. Ademenit de „viruşii libertă- itor dubios, dubitativ, sceptic, locuind în limbă, sărbă-
I
ţii”, exerciţiul de despărţire nu marchează, din ferici- torit ca un străin. Şi care, prin Întoarcerea huliganului
R
re, un abandon; himera scrisului, viciul introspecţiei, (Polirom, 2011) ne propune, cu avantajul distanţei, un
explorarea interiorităţii labirintice îl însoţesc într-o „pact testimonial” (Turcuș 2012: 235), recapitulând
I
literatură autoficţională, imersivă, autentificatoare. „biografia jormaneză” (fisurată), oboseala de sine, frus-
T
Din familia hiperlucizilor, Norman Manea face din trările, dezvăluindu-şi structura proustiană într-un ve-
scris o „salahorie anxioasă”, trasă într-o formulă strict ritabil „raport către posteritate”. Dacă monografia lui
I
personală (ca text hibrid). Captiv al limbii (în cochilia Claudiu Turcuş are meritul pionieratului, construind,
E C
limbii române), un „drogat” al lecturilor, evadatul nu dezinhibat, un Norman Manea „organic”, într-o vizi-
este doar un supravieţuitor, ci, să recunoaştem, un în- une integratoare, sistematizatoare, vom nota că tipolo-
vingător, preferând, citându-l aici pe Matei Călinescu, gia subversiunii (discutabilă) propusă de tânărul critic
„respiraţia minţii în libertate”. ar cere un popas analitic. În fond, retractilul Norman
R
Manea refuza temele mari şi somaţiile politicului. Pre-

fera „istovitoarea rotire spre adâncuri”, o auto-scrutare, exagerată”, încearcă un „blând acord cu existenţa”, tra-
evidenţiind „intimitatea rănită”. Marea lui grijă era să versând „cercurile” ei, implicit jocurile / măştile socie-
I T I R I
nu fie „recuperat” de sistem, dezvoltând, în „falsele” lui tale. Nuvelele (nouăsprezece, la număr) din Octombrie
povestiri (cf. Liviu Petrescu), supratema eşecului. Încât ora opt (1981) comunică, prin personaje migratoare şi
aşa-zisa subversiune, nicidecum combatantă, ar putea încărcătură obsesională, identificând, traversând vâr-
fi acceptată doar în sens morfologic, sprijinind literatu- stele, ipostazele supravieţuirii (anii copilăriei, războiul,
ra „autonomistă”, dezideologizată, infra-canonizată, pe foamea, mizeria) într-o viziune desentimentalizată. În-
vectorul „fundamentalismului estetic”.1 toarcerile în trecut, reconstituind ambiguu, culpabil,
Am putea chiar accepta ideea că Noaptea pe „anii huliganici”, devoalează memoria existenţială prin
latura lungă anunţa un program, în sensul aderării la ochii martorului-copil (deportat).
R E C
moda prozei obscure (text pulverizat, frazare scurtă), Odată cu Plicul negru (1986), ultimul volum
„istovitoare” pentru cititor, chiar ilizibilă pe alocuri, publicat înaintea plecării, trecut prin foarfecele cenzu-
scria Dana Dumitriu, descoperind un analist „virtu- rii, supus unor remanieri succesive, Norman Manea,
al”. Un debut „peste nivelul obişnuit”, sesiza Valeriu nume „tot mai suspect”, ne oferă o parabolă a alienării,
Cristea (v. România literară, nr. 33/1969), anunţând mixând proiecţiile onirice, grotescul, sarcasmul într-o
un prozator „la pândă”, interesat de „mutaţii mărunte”. transparentă societate „multilateral supravegheată”.
Ceea ce contează la Norman Manea nu este intriga, ci Prolix, pulverizând perspectiva, relativizând şi supra-
atmosfera, sondând, cu „aplicaţie microscopică” (cf. I. punând vocile, purtând, prin titlu, o „aură funebră”,
Negoiţescu), insignifianţa, zădărnicia, vidul existenţial; romanul cere un alt cod de lectură. Colocatarii lui
o proză dificilă, „încărcată”, obositoare, cu ocoluri, ezi- Mynheer, enigmaticul quadragenar, au o imaginaţie
tări, prăbuşiri etc., sub cupola incertitudinilor, revelând compensativă, explorându-şi interioritatea. Dar fiecare
mişcările psihice traumatice. Stufozitatea stratificată a personaj, observa Ovidiu Morar, este „o sumă de stări”,
Captivi-lor (1970), sacrificând accesibilitatea, descria nu un caracter bine determinat, rătăcind prin „ceţu-
un univers larvar, înăbuşitor; Atrium (1974), deschi- rile şi văgăunile” sufletului. Suspectat de a fi „celani-
zându-se social, inventaria eşecurile unei generaţii, cu an”, Plicul negru radiografia mortificarea conştiinţelor,
un Banu care, înţelegându-şi „prăbuşirea”, îşi asuma dezvoltând o perspectivă „unilaterală, preponderent
ratarea; Cartea fiului (1976) merge spre burlescul sub- negativă”, cum va puncta Cenzorul. Romanul, aglome-
versiv, „împăcând” strategiile terorii cu ispitele artei rat, nelinear, interferă două planuri: cel al personajelor,
(cazul ilegalistei Strihan); povestirile din Primele porţi fictiv, desigur, în frunte cu Anatol Dominic Vancea Vo-
(1975) s-ar înscrie acestui ciclu, ca variante la un auto- inov şi cel al autorului-personaj („Mynheer”, „proiec-
portret, marşând pe sentimentul neîmplinirii şi teama tantul”), substitutiv, lansând ipoteze narative, interesat
depersonalizării. Inadaptabilii lui Manea vădesc o sen- de destinul protagoniştilor într-un subtil dialog inter-
sibilitate agresată, însingurându-se. Lupta cu „inamicul textual. Meritele compoziţionale sunt sufocate, însă, de
din tine”, crizele identitare, „captivitatea”, închiderea, încâlceala epică, obligând la o lectură greoaie.
plictisul etc. trădează, de fapt, ipostaze autobiografice, Ezitările în a părăsi ţara, cu „suferinţele şi dile-
hrănind o proză non-fictivă. În Zilele şi jocul (1977), mele socialiste”, ţineau de o întrebare torturantă: „cât
tânărul inginer Ben Despina, cel cu o percepţie „mereu va muri” din sine prin plecare, exilul însemnând, bănu-
ia Manea, „sinuciderea scriitorului”. După zece cărţi,
1
Dacă Norman Manea, ca „meseriaş intelectual”, nu agrea
plecând, intră sub interdicţie (1986-1990), chinuit de
„romanul politic de mare audienţă” şi nu dorea o literatură
politică / politizată, ipoteza subversivităţii diminuează; sub- alte spaime, vizând „şansele renaşterii” în altă limbă şi
terfugiul său literar înseamnă romanul subiectual, introspec- în altă ţară. Saltul în emigraţie înseamnă, pentru Nor-
tiv, apropiat de M. Blecher, demonstra Elena Roboschi, în- man Manea, un nomadism involuntar; amânările, con-
tr-o carte aproape necunoscută (v. Norman Manea – variante stată scriitorul, „îşi epuizează limita”. Sătul de burlescul
la un autoportret, Suceava, 2007), văzând în Manea „urmaşul socialist şi ipocrizia dogmei oficiale, evadează (1986)
consecvent al epicii de analiză”, stăruind asupra celor învinşi, din „mica baltă culturală”, căutând „laurii exilului”,
complexaţi, abulici şi apatici, incapabili de a se metamorfoza înlocuind ţara cu limba. Ca „bucovinean aiurit” (cum
(devenind puternici, ca la Breban, de o vitalitate zgomotoa- se recomandă), nesigur, căutând o ancorare, trece prin
să).
nenumărate peripeţii, începând cu „bizarele erori ale de la Ierusalim”, „molia”, un „megaloman agresiv” (cf.
Poştei” (eufemistic spus), salvând, totuşi, anul de bursă Alex Ştefănescu), un alogen transfug, prolix, filosofard
DAAD, un an berlinez „foarte nervos”. Peste doi ani, etc. a provocat alte polarizări pe fundalul intoleran-
în 1988, traversând Styxul Atlantic, devine bursier Ful- ţelor în clocot, semnând, prin hulitul eseu blasfemic,
bright şi profesor la Bard College, în „capitala mondială un veritabil ultragiu naţional în ochii unora. Iniţiativa
a exilaţilor” (New York), reinventându-se. lui Manea, „abuzivă şi amatoristică”, aducea în atenţie
Reamintim că Norman Manea se consideră un chestiuni delicate din biografia eliadescă (mai exact, în
scriitor hărţuit, un „senzor ultra-sensibil”, vânat de pa- termenii semnatarului, „conecţia cu Garda de Fier”),
trioţii locali; adevărul e că situaţiile conflictuale îl inti- între timp confirmate şi larg acceptate. Mai mult, eseul
midează, dar – voit sau nevoit – chiar le provoacă, din- Happy Guilt (găzduit, la 5 august 1991, în The New Re-
colo de idiosincraziile scriitoriceşti. Să invocăm doar public) n-a fost impus de nimeni, asigură Norman Ma-
interviul buclucaş din Familia (decembrie 1981), luat nea, devenit, brusc, un detractor „diletant”, gratulat cu
de Gh. Grigurcu, pentru care a tras ponoasele „com- o ploaie de invective după apariţia articolului în presa
plicele” Radu Enescu, cu reacţia promptă a publicaţi- noastră (în 22, la propunerea lui Dan Pavel). E drept,
ilor-pistol, „imunizate”, întreţinând un veritabil linşaj eseul părea a veni în contratimp, câtă vreme „agenda
mediatic. „Ciudatul autor” (cf. Corneliu Vadim Tu- est-etică” era confiscată de „procesul comunismului”.
dor), trădător, cosmopolit etc. devenise, cică, „inamicul Dar „culpa fericită”, denunţată de „huliganul” exilat,
valorilor naţionale”.2 Sau povestea premiului („coroni- invita la responsabilitate, depăşind momentul amnezic,
ţa Uniunii Scriitorilor”) pentru volumul Pe contur, în trecând sub tăcere „alunecarea” eliadescă. Încât, reveni-
1984, tergiversat şi revocat în cele din urmă, probând rea în ţară a proscrisului putea fi „o vizită neplăcută”,
forţa cenzurii retroactive. Chiar dacă, în Referatul de citim în câteva însemnări dintr-un „caiet uitat”, auto-
susţinere, Ion Ianoşi amintea de acea „disponibilitate rul rătăcindu-se – posibil – în labirintul suspiciunilor.
rară” în a-şi sprijini confraţii, ca „mijlocitor avizat”, în Întoarcerea huliganului, reluând, în conotaţie etică,
articole reflexiv-empatice. Cum reacţionase, anterior, şi vechi teme şi obsesii, oferă mărturii de viaţă ale „mel-
A. Păunescu în Flacăra (v. Valoarea prin adăugire). Evi- cului pribeag”, lămurind chestiuni aprig controversate.
dent, nu putea lipsi „repertoriul antisemit” ca psiholo- O carte „cu sânge”, scria editorul american, cea mai
gism obscur, cu răbufniri ciclice, „comercializate”, ali- bună dintre titlurile lui N. Manea, un roman autoficţi-
mentând o temă convulsivă, „redundantă şi insolubilă”, onal, asumându-şi destinul „tot mai evreiesc”, cu ştiuta
lungă vreme tabuizată. Exacerbata sensibilitate iudaică predispoziţie analitic-dubitativă. Insistând pe trauma
a monopolizat imoral „suferinţa”, s-a spus; după cum, dislocării (exilul ca „deposesie”) şi atâtea alte subiecte
pulsaţiile antisemite, întreţinând predispoziţia dubita- grave, tratate cu o „inteligenţă surâzătoare”, aprecia
tivă, nu pot acredita ideea că România ar fi un „viespar mexicanul Enrique Krauze. Fiindcă exilul oferă şi o uri-
al antisemitismului”. aşă şansă: cea de a privi la altă scară, obligând la o altă
În fine, un şoc simetric a iscat „bomba Eliade”, percepţie. Evident, pe reţeta ştiută, Manea surprinzând
prin episodul Felix culpa, cu scandaluri în lanţ, neînţe- momentele critice, personajul dubitativ (fragil, agre-
I
legeri, totuşi „o lectură validabilă”, se pronunţase Cor- sat, abulic, suspectându-şi latenţele) fiindu-şi obiect de
R
nel Ungureanu. Un „gest util” aprecia, după câţiva ani, analiză, în microficţiuni fărâmiţate. O „tramă autistă”,
şi Gabriela Adameşteanu, invitând la asumarea trecutu- spune Claudiu Turcuş, legitimând un stil şi o viziune
I
lui şi cucerirea adevărului, fie şi „în trepte”. Dar „piticul care, nicidecum, nu mizează pe farmecul narativităţii,
T
refuzând metaforita, seninătatea estetică. Memoria bi-

2
Stând „de vorbă cu epoca” (v. Familia, nr. 12/1981), Nor- ografică, estompând politicul, şarjând pe grotesc şi bu-
I
man Manea recomanda „domesticirea” lui Corneliu Vadim fonerie, aduce în prim-plan „potenţialul etic” (cf. Car-
E C
Tudor, trimis, pentru reeducare, la Albina. Era vizat faimo- men Muşat). Şi în acolade memorialistice, fie şi texte
sul editorial Idealuri, apărut în Săptămâna (5 septembrie ocazionale, el închipuie o portretistică afectuoasă, cu
1980), un articol „mult timp valorificat”, constata Marian amintiri „vetuste”, vorbind despre un timp consumat
Popa, găzduit într-o publicaţie cu „sarcini antievreieşti”, (precum în Plicuri şi portrete), dizolvând, subliminal,
R
„date sau poate asumate”, recunoştea criticul (Popa 2009: eticismul.

169).
Despre clovni: Dictatorul şi Artistul (1992) era nostru” (v. Trenciul), încercam să supravieţuim slalo-
prima carte a exilului, aducând la rampă „perechea cla- mând (frica, indiferenţa, compromisul etc., rezolvând
I T I R I
sică”, în proiecţie arhetipală: August Prostul (Artistul), „totul pe dedesupt”).
respectiv Clovnul Alb (Stăpânul), două prototipuri Multă lume s-a întrebat de ce Norman Manea
ireconciliabile. În plină tragicomedie totalitară, între a ales, ca model auctorial, posibilă figură tutelară a
nedisciplinatul, perdantul August, un „profesionist al prozei sale, pe August Prostul, un solitar, de o candoa-
himerelor”, un adversar al dogmei şi clovnul Puterii se re ridicolă, bufon incomod, navigând – inabil – prin
cască, explică Norman Manea, o „barieră morală”.3Pli- „strâmtoarea cotidianului”; cel care „primeşte palmele”,
cul negru, tras într-o a doua ediţie (1996) după „destin- un „tont cult” şi „un perpetuu suspect”. Un „acrobat
derea” codificărilor este de nerecunoscut, cu „nuanţe al zădărniciei”, trăind printre amânări şi refuzuri. Cu
R E C
imposibile” în anul tipăririi, sesiza M. Iovănel, cu „sar- o parafrază goetheană, romanul-eseu dedicat anilor de
casme adăugate” (cf. I. Simuţ), forţând, cu insistenţă ucenicie reconstituie un climat. Montajul de citate ni-l
redundantă, directeţea şi intertextualizarea. Fiindcă dezvăluie pe August-cititorul, dezvoltând – ca anti-ro-
Mynheer şi plăsmuirile sale („înlocuitorii”) volatilizea- man al „obsedantului deceniu” – o perspectivă asupra
ză hotarul dintre ficţiune şi realitate. Este mai vechea anilor ’50. Prin carnavalesc şi protecţia măştii, acest tip
problemă a lui Norman Manea, atras de codificări şi comic în lumea circului îşi desăvârşeşte ucenicia (anii
opacităţi, îngreunând receptarea. Marian Popa, de pilde formare / de-formare) sub pavăza histrionismului
dă, din perspectiva bietului cititor comun, denunţa bufon, definind condiţia defensivă a artistului într-o
stilul deficitar, încâlcit, complicând textul etc., pentru carte stranie, colecţionând, alături de recenzii empatice,
a conchide: Norman Manea scrie „foarte prost” şi ră- „fişe”. Înţelegând utopia roşie ca butaforie, îngroşând
mâne „un militant energic şi sarcastic contra naţionalis- grotesc derizoriul, pentru a obţine „un spor de semnifi-
mului român” (Popa 2009: 823). Incomod, inaderent, caţie”, cum va explica mai târziu autorul (v. Despre clov-
aşteptând, totuşi, ecouri din „cotlonul balcanic”, pro- ni: Dictatorul şi Artistul, ca firească prelungire, trecutul
zatorul n-a avut parte de o recepţie calmă. Dacă, după fiind conţinut în prezent). Încât, încercând a prinde
’89, recuperarea multor exilaţi „a debutat cu stângul”, „mişcarea freatică a vieţii”, acest dublu al scriitorului
constata N. Manolescu, în cazul lui Norman Manea, face figura unui „adaptat subversiv”, cultivând pedago-
ignorând complotul tăcerii (al câtorva), primirea s-a gia evaziunii, protejându-se, acceptând, sub influenţa
polarizat violent, laudele şi atacurile desfăşurându-se recunoscută a lui Jean Starobinski (v. Portrait de l’artiste
zgomotos, ocupând scena. en saltimbanque), un rol periferic, ca refuz disimulat şi
Permeabil la experimentele momentului, cu sen- „epifanie derizorie”, subminând autoritatea, neluând-o
sibilitate exacerbată, ulcerată, tânărul Norman Manea, în serios.
probabil influenţat de noul roman francez, are un „stil Or, Norman Manea, ca „artist sever cu sine şi
ceţos”, criptic (Morar 2014: 403); personajele sale, acu- cu opera sa”, gândind etic literatura ştie prea bine că
zând „oboseala de viaţă”, par fantoşe mişunând într-un un intelectual problematic deranjează. Deşi cu identi-
„timp îmbolnăvit”. De fapt, Primele porţi ordonează tate dislocată, el nu s-a refugiat în autism civic, atât de
cronologic evenimentele, ca „istorie a unei îndelungi obişnuit şi profitabil la noi; nu s-a ocupat doar de „oaza
iniţieri”, desenând un itinerar sinuos. Sub un titlu sar- personală”. De notorietate planetară, afabil, tenace
castic, Fericirea obligatorie (la noi, în 1999) prezintă tri- (deşi şovăitor), în rezervă prudentă, dar bătăios, reactiv
bulaţiile existenţiale ale unui suflet scindat, multiplicat, când e vorba de chestiuni grave, invocând „norocul” Ce-
vieţuitor într-o lume „tragic reală”. Cele patru povestiri lla, a înţeles „importanţa ghearelor”, după spusele înţe-
pot fi citite ca „o antologie a disperării”, reamintind leptului librar Avram. Numeroasele rătăciri şi renaşteri,
mizeria generalizată, aberaţiile sistemului, degradarea rememorate în texte repetativ-evocative, nu i-au frânt
unei societăţi promiscue în care, „singuri cu blestemul elanul; deznădejdea a fost „reînviată în energie” printre
atâtea adversităţi şi prejudecăţi. Evident, „nemuritorul
3
Într-un dialog cu Edward Kanterian (v. Curierul de Est), antisemitism” este calul de bătaie al intervenţiilor sale.
Norman Manea ne asigura că, între timp, Clovnul Alb ajun- Cu voluptate masochistă, suspicios, „mimoza” Norman
sese și la Casa Albă (infantil, instabil, egocentric), pe post de poartă o ereditate încărcată şi un şir de obsesii ancestra-
showman.
le. Evreitatea intră în ecuaţia succesului, Ştefan Borbely mânia pedepsitoare a foştilor camarazi din exil; dacă
fiind convins că, pe acest suport, asistăm la un „vast ar fi recunoscut „climaxul legionar”, cum cereau „ma-
scenariu de consacrare”. Subiectul Manea obsedează, ximaliştii”, îşi frângea cariera. Asemenea personajelor
„paranoia pândeşte”, zice însuşi prozatorul, găsind amnezice din romanele sale, Eliade, bolnav de glo-
în blândul cărturar Leon Volovici nu doar o „conec- rie, şi-a „uitat” trecutul „cadaveric”, reînviind „altfel,
ţie fericită”, ci şi şansa unei corespondenţe terapeutice altundeva”. Vădind, cum observa Leon Volovici, o
(v. Sertarele Exilului, Polirom, 2008). Când se rosteşte „amnezie selectivă”, odată pornit, alături de Christi-
polemic, pe subiecte fierbinţi (cazul „culpei” eliadeşti), nel, spre o vita nova, după ce dispariţia Ninei a risipit
vrea să propună o dezbatere responsabilă privind „pre- vehemenţa legionaroidă. De altfel, Noaptea de Sânzi-
zentul şi viitorul României”, angajând respectul pentru ene, încifrând „calendarul legionar”, aduce în scenă
adevăr. Trecând în revistă reacţiile iscate de publicarea un alter ego (Ştefan Viziru) „purificat”, apolitic şi o
Jurnalului lui Sebastian, observă că în spaţiul nostru perspectivă neutralistă, fiind, observa Marta Petreu,
cultural (înţesat de „evreofagi”?) mai bântuie „reflexe „un roman al morţii şi al înmormântării trecutului
rasiste”.4 În fine, iudaicitatea nu-i domoleşte interoga- românesc” (Petreu 2011: 385). Încă o precizare, jus-
ţiile, dimpotrivă; metabolizând trecutul românesc, cu o tificând reacţia lui Manea prin acel eseu fulminant,
primă iniţiere prin „exerciţiul de supravieţuire” în lagă- cinic, dar corect în ansamblu, declanşând furii pa-
rul transnistrean, „trezit” din utopia fericirii obligatorii roxistice, devine necesară. Eliade invocă la tot pasul
prin exilul intern („de acasă”), cel care te obliga la „ini- Logica destinului, încât încercările (şaradele) pe care i
ţierea în simulacru”, Norman Manea cunoaşte, odată le-a hărăzit soarta, iniţiatice negreşit, îl degrevează de
cu exilul planetar, comercializarea (vulgarizarea) sufe- responsabilitate; ea nu-i aparţine, e exterioară eticului,
rinţei. Parodia burlescă a „comunismului” românesc nota Marta Petreu, de unde amoralismul (al său şi al
se însoţeşte, într-o lume mercantilă, cu exploatarea şi personajelor aduse la viaţă), deloc pe placul autorului
manipularea temei, experienţa coşmarescă (deportarea Plicului negru.
la cinci ani!) reverberând dureros în toate cutele operei, De aici pornind, putem citi Vizuina (2009),
crescută pe latură autobiografică. roman cu cheie, în prelungirea acestui „arsenal pro-
Încât, deschizând – la noi – dezbaterile des- blematic”, dezbătând – la nivel paradigmatic – cazuri
pre legionarismul lui Eliade, „ascuns”, „etern” după reale ale exilului românesc. Ne vom întâlni cu Ioan
Alexander E. Ronnett, medicul curant de la Chicago, Petru Culianu (Mihnea Palade în roman, ca „îndră-
„versatil”, cum scria Marta Petreu, Norman Manea, gostit dezamăgit”), cu Eliade / Cosmin Dima (un
întâmpinat ostil, a trezit o gamă largă de reacţii; con- „monstru afabil”, cu „putere hipnotică”) şi Petre Gaş-
vins, totuşi, că acel trecut incomod, tenebros, „refu- par, adică Manea însuşi, trecut prin slujbe ciudate,
lat” (după Ţicu Golstein) trebuie spus într-o cultură „om sensibil” în ochii profesorului Avakian. Eseizând,
matură, capabilă să suporte adevărul integral. Cum Norman Manea îşi ficţionalizează biografia (Mo-
bine se ştie, revista Toladot (număr unic, 1972), prin rar 2014: 418), produce un veritabil thriller şi cade,
articolul lui Theodor Lavi (Loewenstein), bazat pe ţesând o poveste de dragoste, în capcana literaturii de
I
Jurnalul lui Sebastian, spărsese „blocada tăcerii”, ri- consum, dispreţuită declarativ. Cei trei intelectuali
R
dicând o serie de întrebări inconfortabile. Eliade s-a sunt, de fapt, proiecţii ale eului auctorial. Culianu,
eschivat, încercând „să împace lucrurile”, cerând dis- evaluând critic trecutul politic (ocultat) al Maestru-
I
creţie (într-o scrisoare către Vasile Posteucă, anterioa- lui, acuzându-l de „o multiplă trădare”, este în pragul
T
ră declanşării scandalului). Dacă s-ar fi dezis, trezea paricidului. Urmează crima (Chicago, 21 mai 1991)
şi mistagogul, interogând astrele, dispare din scenă,
I
4
În memoriile „întreţesute” cu Matei Călinescu, psihiatrul asasinat. Un destin fulgerat printr-un act „coman-
E C
Ion Vianu recunoştea că în condiţiile unui regim opresiv, dat”, s-a spus. Saul Bellow, în Revelstein (2001), duce
arogant, alienant etc., pentru socialismul românesc cenzorial mai departe raţionamentul, Eliade (Radu Grielescu)
fiecare cetăţean era un suspect; iar condiţia evreiască „a fost fiind acuzat de o crimă cu ramificaţii planetare. Ca
extinsă la ansamblul populaţiei” (v. Matei Călinescu / Ion şi succesul lui Manea, dealtminteri, spun gurile rele,
R
Vianu, Amintiri în dialog, Editura Litera, Bucureşti, 1994, „regizat”, beneficiind de o „reclamă mincinoasă”, cum
p. 242).
scria, netulburat, Alex Ştefănescu, gata să-l reclame la ducând, paradoxal, cărţi „complicate”. Adică o proză
Oficiul pentru protecţia Consumatorului. Să fi fost contorsionată, niciodată superficială, inventariind „tur-
„execuţia” lui Eliade preţul achitat de „impostor”, ob- bulenţele” unui singuratic vital, căutând ieşirea din ha-
sedat de a deveni scriitor? Mincinoasa frază a făcut osul cotidian. Posibilă doar prin a-i dona sens. Fiindcă,
carieră şi, alături de M. Iovănel, observăm că Norman o spune apăsat, „căutarea timpului pierdut este căutarea
Manea este contestat şi admirat cu „o fervoare sime- unui sens” (Manea, Stein, 2011: 175). „Înrădăcinat” în
trică”. El infirmă, însă, strălucit „imposibilitatea me- limba română (ca „apăsare dragă”), inclus în canonul
lcului”, continuând scrisul în exil, urmând sfatul de transnaţional,, acest „Proust din Est”, ieşit din „comu-
odinioară al lui Paul Georgescu. Veneticul Nordman nismul bizantin” pentru a se refugia într-o Americă
(aşa gratulat de fosta primadonă ideologică) nu ar fi pragmatică, ospitalieră şi incoerentă („un hotel”, zice
fost mulţumit nicăieri dacă nu va scrie; dacă nu va fi prozatorul), întoarce reuşitele sale (numeroase) înspre
scriitor. Fie şi acceptat ca „adăugire” alogenă, ţinut la literatura română, întreţinând, astfel, un interes recon-
distanţă de lista „canonicilor”. fortant pentru o cultură ignorată. Iar limba rămâne,
Norman Manea (n. 1936, la Burdujeni) vine definitiv, „refugiul infantil al supravieţuirii”. Iluzionân-
din cosmopolita Bucovină, un efervescent hibrid cul- du-se că a păcălit cenzura scriind ilizibil (cum mărtu-
tural, acolo unde, vorba lui Paul Celan, „trăiau oameni risea) sau că ar fi evitat înserierea („argument implau-
şi cărţi”. În „triunghiul sucevean”, lângă „oniricul” zibil”, după M. Iovănel), Norman Manea se bucură de
Fălticeni, s-a deşteptat himera literaturii, deşi poemul un impresionant succes de critică, culegând numeroase
dedicat unei colege de clasă (Bronya, tot Norman!) s-a premii, dar nu şi de public; oricum, prin „universalism
izbit de indiferenţa muzei. Dispărut de-acasă, micul tematic” (Holocaustul), a penetrat canonul transnaţio-
Noah a fost legat de piciorul mesei, aşa cum, mai târ- nal (Iovănel 2021: 674). Prin „grilă globalistă”, proza
ziu, însuşi scriitorul – un solitar dornic de comunicare sa, trasă, inițial, în cheie contras-eliptică, cu substanță
– s-a legat de masa de scris, la „adăpostul fluid al lim- autobiografică, trece de la obscurizare la confesiune re-
bii”. Casa melcului, invocată obsesiv e, într-adevăr, the flexivă (Turcuș 2021: 8) și îi asigură un profil inconfun-
leading metaphor (cf. Hannes Stein), cum se destăinu- dabil, ca „simptomatolog al propriei memorii”.
ia în Cuvinte din exil (Polirom, 2011). Iar prozatorul,
oscilând între ficţiune şi mărturie, cu fixaţii eticiste, NOTE
Iovănel (2021): Mihai Iovănel, Către un canon trans-
disponibil şi cordial, ţinând de „o promoţie fără cri-
național, în Istoria literaturii române contemporane (1990-
tici” (declara Laurenţiu Ulici, plasându-l mai la coada 2020), Editura Polirom, Iași.
listei), a devenit, în postcanonical age, „cel mai bine Manea (2011): Norman Manea, Întoarcerea huliga-
plasat”, bucurându-se de vizibilitate şi notorietate. nului, Editura Polirom, Iaşi.
Prin Norman Manea, istoria literaturii evreieşti de la Manea, Stein (2011): Norman Manea, Hannes Ste-
noi cunoaşte „un moment apoteotic”, conchidea Ovi- in, Cuvinte din exil; traducere de Orlando Balaş, Editura Po-
diu Morar. Spaimele întoarcerii, recunoscute, urmărit lirom, Iaşi.
Manea (2014): Norman Manea, Plicuri şi portrete,
fiind de umbrele trecutului, de atâtea iluzii, anxietăţi
I
ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi.
şi gânduri (amânate ori reprimate), divulgate într-un Morar (2014): Ovidiu Morar, Scriitori evrei din Ro-
Caiet rătăcit, sunt de înţeles; întoarcerea, firesc temă- mânia, Editura Hasefer, Bucureşti. R
toare, părea imposibilă şi s-a dovedit, în ochii lui M. Petreu (2011): Marta Petreu, Eliade par lui-même, în
I
Iovănel, „inautentică”. De fapt, Norman Manea nici De la Junimea la Noica: studii de cultură românească, Editura
T
nu a plecat din limba-Patrie. Polirom, Iaşi.

Confesionalul lui Norman Manea-„aventurie- Popa (2009): Marian Popa, Istoria literaturii române
I
de azi pe mâine (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), vol.

rul”, aparţinând unui „nomad mizantrop”, închipuie,
II, Versiune revizuită şi augmentată, Editura Semne, Bucu-
E C
nota Cristina Hermeziu, „o luminoasă elegie a exilu- reşti.

lui”, dezvăluindu-i vulnerabilitatea lucidă. Dacă istoria Turcuș (2012): Claudiu Turcuş, Estetica lui Norman
l-a făcut kafkian iar cenzura l-a obligat să caute „trucuri Manea, Editura Cartea Românească, Bucureşti.
de codificare”, cum mărturisea, omul e fabulos, modest Turcuș (2021): Claudiu Turcuș, Nordman, în Obser-
R
şi jovial, chiar „ghiduş” (constata Hannes Stein), pro- vator cultural, nr. 1071(812)/2021.

UNI VERSAL I A Elena-Brândușa STEICIUC O chintesenţă a concepţiei lui Patrick Modiano

despre scris: romanul „Cerneală simpatică”
A părut la editura Gallimard în 2019, ro-

manul „Encre sympathique / Cerneală
simpatică” al scriitorului Patrick Modiano – al 15-lea
rință în a mă băga în viața altora”.
Puțin câte puțin, gradual, apar din trecut per-
sonaje - mai mult sau mai puțin enigmatice - al căror
francez laureat al Premiului Nobel pentru literatură, nume l-a găsit în agenda tinerei franțuzoaice și de la
în 2014 - nu m-a dezamăgit. Textul scurt, dar scris care a încercat să afle detalii despre ea : Gérard Moura-
cu aceeași muzicalitate a frazei, în același ritm con- de, tânăr actor de mâna a doua; un oarecare P. Mollichi,
trapunctic ca și precedentele, reia câteva din obsesiile proprietarul societății „La Caravelle”; o fostă colegă a
autorului: memoria, uitarea, căutarea de sine, fuga lui Noëlle, Françoise Steur, de la „Lancel”, de la care
adolescenților lipsiți de repere, scrisul, arta fotografi- află că aceasta „avea o viață sentimentală complicată”.
că, flanarea în spațiul citadin parizian și în cel italian Și în „Cerneală simpatică” amintirile vin „au
(Roma). Modiano practică și aici formula romanului fil de la plume”, o dată cu scrisul: „Nu trebuie să le
polițist, ca în numeroase alte scrieri anterioare: „Du- forțezi, ci să scrii evitând pe cât posibil ștersăturile.
minici de august”, „Călătorie de nuntă”, „Iarba nop- În fluxul neîntrerupt de cuvinte și fraze, câteva deta-
ților”, „Ca să nu te pierzi în cartier”, „În cafeneaua lii uitate sau ascunse, nu se știe cum, în străfundurile
tinereții pierdute”. memoriei, vor urca la suprafață. Mai ales trebuie să
Totul începe cu o incursiune a personajului nu te întrerupi, ci să păstrezi imaginea unui schior ce
narator, Jean Eyben, în tinerețea lui: rememorarea lunecă etern pe o pistă, precum stiloul pe pagina albă.
misiunii pe care mai vârstnicul – pe atunci – detectiv Ștersăturile vor veni după. ” (p. 76, t.m.)
Hutte i-a încredințat-o, cu toate că nu era decât un Este cunoscută minuțiozitatea cu care Modi-
ucenic în ale detectivisticii. Trebuia să facă o investi- ano, unul dintre marii stiliști francezi contemporani,
gare discretă a dispariției unei fete, Noëlle Lefebvre. notează toate detaliile activității scripturale: tipul
Intriga este ambiguă, pentru că și incursiunea în me- de hârtie, tipul de cerneală (de obicei caiete de scris
morie a naratorului este șovăielnică. Reconstituirea „Clairefontaine” și o cerneală „bleu Floride”). Într-un
cercetării din anii ’60 este făcută în etape, după con- interviu din 2019, difuzat de RTL, cu ocazia apari-
sultarea unui dosar prăfuit în care sunt păstrate cu gri- ției acestui al 29-lea roman al său, scriitorul declara,
jă câteva rămășițe, în special un carnet cu însemnări al cu binecunoscuta-i timiditate, că actul propriu-zis al
fetei dispărute, sustras de tânărul detectiv improvizat scrisului este pentru el o problemă legată puternic de
din apartamentul în care Noëlle locuise, în arondis- spațiu. A scris mult în cafenele, a preferat să scrie „à
mentul XV, la Paris. la dérobée” (pe ascuns), în tinerețe putea scrie oriun-
Recompunerea trecutului avansează greu, nici de. Acum, autorul septuagenar se instalează la biroul
memoria personajului-narator (un alter ego al auto- său, unde lucrează cu stiloul pe hârtie - ștergând mult,
rului) nu e infailibilă: „Încerc, cât mai exact posibil, adăugând, corectând - , aproximativ o oră, în tensiu-
să scriu pe hârtie cuvintele pe care le-am schimbat în ne maximă, după care ia o pauză, pentru că are loc o
acea zi. Dar multe mi-au scăpat. Câte cuvinte pier- „baisse de courant”. Păstrează ca sursă de informare
dute, unele pronunțate chiar de mine, altele auzite, ziare, reviste și almanahul „Bottin” din anii ’60 iar In-
pe care nu mi le mai amintesc și altele care-mi erau ternetul nu-i este de mare ajutor.
adresate și la care n-am fost atent…Și, uneori, la tre- Metafora „cernelii simpatice” apare în partea
zire, sau noaptea, foarte târziu, o frază se întoarce în mediană a volumului: „Pe măsură ce încerc să aduc la
minte, dar nu știu cine a șoptit-o în trecut.” (p. 29, lumină cercetarea, am o impresie foarte stranie. Mi se
traducerea mea) Bazându-se mult pe intuiție, Jean B. pare că totul a fost deja scris cu cerneală simpatică” (p.
a făcut ancheta cu destulă pricepere, pentru că, așa 91, t.m.) Cerneala – sângele literaturii – este aproape
cum spune „aveam pe atunci o nemaipomenită ușu- invizibilă în agenda în care posesoarea făcuse notări
extrem de sumare ale unor evenimente din câteva luni pur și simplu fuga era pe atunci modul ei de viață.
din viața ei pariziană: „Examinând de aproape și sub o Mai întâi, să fugă din locul în care s-a născut. Apoi să
lumină puternică paginile goale ale agendei, aveam im- fugă de Serge poreclit Sancho Levebvre, la puțin timp
presia că văd urmele unui scris în filigran, dar îmi era după ce l-a cunoscut și a trăit cu el la Roma. Să se
imposibil să disting literele sau cuvintele. Aparent, așa ascundă la Paris. Și, după ce Serge poreclit Sancho Le-
era fiecare pagină, ca și cum ea ar fi ținut un jurnal sau febvre o va fi găsit, să fugă din nou cu el la Roma. Și,
ar fi menționat un număr mare de întâlniri. (p. 92, t.m.) după moarte, să rămână în acest oraș, ceea ce însemna
Cu cât avansează în cercetări, naratorul are o fugă definitivă. O fugă fără sfârșit.” (p. 131, t.m.)
impresia că trecutul îi scapă. O incursiune la Roma, Privindu-și atent interlocutorul, femeia între
narată de data aceasta la persoana a III-a de un autor două vârste are impresia că-l recunoaște pe băiatul
omniscient, pare să dezlege enigma. În galeria de artă care cu decenii în urmă călătorea în același mijloc de
a lui Gaspard Mugnani de pe via Scrofa (numită de transport cu ea. Dintr-o dată, vălul uitării se rupe și
proprietar „Gaspard de la nuit”, după titlul celebrelor amintirile vechi urcă la suprafață. Finalul romanului,
poeme în proză ale lui Aloysius Bertrand) o franțu- de o frumusețe stranie, tipic modianescă, are ceva din
zoaică între două vârste, expatriată aici din tinerețe, incantațiile cu care autorul nobelizat și-a obișnuit ci-
întâmpină un vizitator francez care îi dă informații titorii: „Nu uiți niciodată călătorii din autocarele de
vagi despre el. Arta fotografică, una dintre temele pre- vară și de iarnă pe care le luai în alte vremuri. Și, când
dilecte ale lui Modiano, apare acum în toată splen- credeai că i-ai uitat, era destul să-i reîntâlnești într-o
doarea ei. Fotografiile sunt „santinele în calea uitării” bună zi, să stai alături de ei și să le observi chipul din
– așa spunea naratorul din „Călătorie de nuntă” – iar profil, ca să-ți amintești.Iată ce-și spunea acum. Dar
albumul expoziției din galerie, cu străzi și locuri din el, oare a recunoscut-o? Habar n-avea. Mâine, ea va
Roma, pustii sau pline de lume, în alb/negru sau în vorbi prima. Îi va explica totul.” (p.137, t.m. )
culori, este pentru început liantul dintre cei doi. Am găsit în „Cerneală simpatică” o chintesență
Problema memoriei, a identității (în special a concepției lui Patrick Modiano despre scris, despre
lingvistice) apare cu și mai mare intensitate pentru marile teme ale literaturii, care îi subîntind și lui ope-
enigmaticul personaj feminin, care nu este altcineva ra. Căutarea trecutului, a identității, pierderea memo-
decât Noëlle: „Trecerea timpului. A trăit întotdeauna riei, sunt aici distilate într-o narațiune ce avansează
în prezent, în așa fel încât parcursul vieții îi era pre- „en titubant”, pentru că autorul nu își face niciodată
A
sărat cu goluri de memorie. Nu știa dacă erau goluri un plan strict după care lucrează, totul merge în voia
de memorie sau dacă evita să se gândească la diferite- peniței...O întoarcere în Franța anilor ye-ye, o punere
I
le momente ale vieții. Avea un fiu plecat în America. față în față a identității privinciale cu cea din metro-
Regreta, oare, că nu și-a întemeiat o familie? Dar, la pole, fuga de marginalitate și de condiția umilă din
S A L
urma urmei, ce înseamnă o familie? Era născută în- Savoie a tinerei fete, personaj care pare compus după
tr-un sat și într-o familie și totuși nu putea să răspun- același tipar ca Yvonne din romanul „Villa triste”.
dă la întrebarea asta.” (p. 117, t.m.) În discursul său de la Academia Suedeză, Pa-
Conversația femeii cu compatriotul său dema- trick Modiano făcea o lungă și tulburătoare confesiune
rează greu. Ca orice exilat trăiește din plin fenomenul despre identitatea lui artistică, despre modalitatea lui R
aculturației, al impregnării cu limba/cultura în care scripturală, despre sursele de inspirație: „Scrisul, curi-
trăiește de mulți ani :„-Nu știu dacă dumneata îți dai oasă activitate solitară. Treci prin momente de descura-
V E
seama, dar vorbesc franceza cu accent italian…și adesea jare când redactezi primele pagini ale unui roman. Ai,
îmi vine greu să vorbesc franțuzește…” (p. 123, t. m.) în fiece zi, împresia că o iei pe un drum greșit. Și atunci,
Cititorul (dintotdeauna, complicele și partene- tentația e mare să te întorci și să o iei pe alt drum. Nu
I
rul autorului) descoperă spre final posibila identitate trebuie să te lași, trebuie să-ți continui drumul.”
a celor doi și amănunte din trecutul femeii, alintată „Encre sympatique” a avut deja o primire mai
N
„ciobănița din Alpi”, originară dintr-un sat din Savo- mult decât călduroasă în spațiul francofon și sper ca
ie, unde destinul lui Jean Eyben ( pe atunci elev în- nu peste mult timp acest roman să se găsească și în
U
tr-un internat privat) s-a intersectat cu al ei: „Ei bine, rafturile librăriilor din România.

REM EMO RĂRI Cristina IRIMIA O întâmplare la Putna
P e la începutul anilor 2000, Colocviul Națio-

nal Studențesc „Mihai Eminescu”, organizat
– fără întrerupere – încă din anul 1975 la Universita-
nește o clipă, își mângâie barba și apoi spune:
– Să fiți la ora două cu toții în fața Turnului Co-
morii. Vedem atunci ce putem face.
tea din Iași, își trăia perioada sa de glorie. Recunoscut La ora două, cioporul de studenți intimidați este
și apreciat de întreaga comunitate academică româ- preluat de câțiva tineri călugări, prevenitori, dar foarte
nească, „oază de libertate” (Mihai Zamfir) în anii de rezervați, și conduși într-o încăpere cu o lungă masă
dinainte de 1989, prilej rar de întâlnire a celor
ce aveau să devină, în anii următori, nume de
referință în lumea literară a țării, Colocviul cu-
noștea și o oarecare lejeritate financiară... Spon-
sorii Iașului – și nu numai ai lui –, vânați cu
strășnicie, se resemnaseră deja în fața atacurilor
necruțătoare ale organizatorilor, lansate stărui-
tor în fiecare început de an, a vizitelor insisten-
te care le urmau de-a lungul întregii primăveri,
până în mai, luna lansării manifestării, a sosirii
studenților – așteptați în gară la toate trenurile
– din toate colțurile universitare, inclusiv din
Basarabia și Bucovina, a deschiderii festive în
Aula Eminescu („Bine ați venit acasă”), a sus-
ținerii lucrărilor în secțiuni, a atelierului de traduceri pe care tronau coșuri mari cu bucăți rumenite de colac
organizat în curtea cu iarbă a Casei Pogor, a decernării proaspăt. Li se aduc imediat castroane aburinde cu o
premiilor și diplomelor și – supremă delectare! –, după incomparabilă ciorbă mănăstirească, urmează felul doi,
turul dulcelui Iași, a excursiei de o zi la Ipotești. și din nou felul doi, desfășurare ce îl mortifică pe îndru-
S-a făcut însă ca în poveste că odată ajunși la mător, care știe bine ce pot buzunarele lui, deja mult
Ipotești, găzduiți și ospătați cu toții, îndrumătorul stu- depășite. Cum nu poate înghiți nimic, pleacă foarte
denților să constate că din banii bine chivernisiți mai încurcat în căutarea părintelui stareț care, cumva aspru,
rămăsese o oarece sumă, astfel că, îndrăzneț și cumva îi spune:
riscant, a hotărât și o raită de o jumătate de zi – unde – Mergeți la masă că tocmai vine desertul: plă-
altundeva decât la Putna!... cinte moldovenești și un pahar de vin, și ne socotim la
Entuziasm în autocar, cântece și glume, veselie, urmă!...
tinerețe... doar că, ajunși la mănăstire înspre prânz, li – Dar, părinte stareț...
se face tuturor foame. Încurcat, dar din nou curajos, – Mergeți la masă, la mănăstire nu se plătește!
îndrumătorul îndrăznește să îl caute pe părintele sta- Păstrați banii. Doamne ajută!
reț, îl și găsește în pridvorul chiliilor, își drege glasul și ... Astfel că, pe drumul de întoarcere, prima
începe abrupt: oprire a autocarului a fost la o librărie din Suceava
– Părinte stareț, suntem un autocar cu 30-35 de unde, din toți banii rămași s-au cumpărat cărți care au
studenți din toată țara, mai avem atâția bani... și mă fost împărțite studenților nepremiați și nediplomați la
întreb dacă, în aceste condiții, ați putea oferi tinerilor Colocviu.
câte o tartină, până ajungem înspre seară la cantina din Îndrumătorul studenților se numea Dumitru
Iași. Irimia, iar părintele stareț nu putea fi altcineva decât
Părintele stareț îl privește drept în ochi, cumpă- Părintele Melchisedec Velnic.
Serbarea de la Putna – 1871: scânteia care Adrian ALUI GHEORGHE
PE CONT RAS ENS

a aprins torţele la Marea Unire din 1918
colosului nordic și a părților lui etnografice”, este, de
asemenea, strategic „încheietura care leagă România,
1. „Unde este inima tinerimii,
Moldova și Basarabia cu Maramureșul și Transilvania”
acolo sunt și ideile viitorului” se specifică în „Apelul tinerimii române”, elaborat în
ziua de 25 decembrie 1869, (de Crăciun), de către un
Suntem în anul 1871. Istoria Europei este în- grup de inițiativă, la Viena. Ce importanță pot avea
tr-o continuă schimbare. Revoluțiile de la 1848, din pentru o națiune tânără aceste două secvențe ale unui
întreaga Europă, au schimbat mentalități, destine na- eveniment, aparent fără pretenții istorice majore, în-
ționale. Ca efect, provinciile românești mai norocoa- tr-un asemenea context extrem de activ, de important
se au reușit să înfăptuiască „unirea cea mică” la anul pentru devenirea Europei?
1859. Din anul 1866, la 10 mai, regele Carol I preia „Serbarea de la Putna”, gândită pentru anul
destinele României unite, mai întâi în calitate de voie- 1870, când se împlineau patru secole de la sfințirea
vod apoi, din 1881, va fi „uns” rege. Provinciile româ- mănăstirii, are puternice conotații simbolice națio-
nești duceau în spate trei imperii: imperiul otoman, nale, personalitatea și mitul Ștefan cel Mare fiind în
imperiul habsburgic și imperiul rusesc. Unul avea deja centrul atenției, imprimând imaginației inițiatorilor
câteva secole de istorie în spațiul românesc, altul înlo- „efuziuni patriotice” fără precedent. Chiar dacă ideea
cuise „jugul de lemn otoman cu jugul de fier austriac”, unui „congres al tuturor românilor” pare să fie mult
cum se spunea în popor, încă din anul 1775. În Eu- mai veche, ea se concretizează, în sfârșit, prin apelul
ropa un aer de schimbare, de intrare în modernitate redactat la inițiativa unui „comitet provizoriu” care îi
cuprinsese societățile evoluate. Industrializarea schim- are între semnatari pe Petru Pitey („student în legi”)
ba decisiv raporturile dintre națiuni, dintre indivizi. președinte, pe Gabriel Băleanu („candidat de profe-
Imperiile erau în destructurare, un aer de libertate și sor”) secretar, iar în numele membrilor semnează Emil
de autodeterminare bântuia în sânul tuturor națiilor Cosabust („student în legi”). Intenția organizatorilor
europene. În acest timp, tot mai mulți tineri români este ca acest deziderat să aibe structura unei serbări
studiază în străinătate, în Europa, la marile universi- care să fie „o adevărată manifestare națională, și să se
tăți. În provinciile românești se înfiripă învățămân- arangieze de către întreaga tinerime română academi-
tul superior, la Iași, la București, la Cluj, la Arad, la că, serbându-se în un loc eminent istoric.”
Oradea. În Europa se încheiase războiul franco-prusac Descifrând istoria ulterioară a românilor și a
(1870-1871), al cărui rezultat fusese unirea tuturor României, privind cu detașarea și luciditatea unui veac
provinciilor germane și sfârșitul domniei lui Napoleon și jumătate de la acele evenimente, putem avea astăzi
al III-lea, în Franța. Pe acest fond de evenimente ma- dimensiunea visului, a speranței, a disperării chiar a
jore pentru istoria și diplomația europeană, la Putna, ceea ce au însemnat cele două momente ale acelei acți-
la marginea Imperiului austro-ungar, sunt puse la cale, uni colective. Serbarea de la Putna și Congresul studen-
de „junimea română”, o serbare și un congres al studen- țimii române, care i-a urmat, au fost consecința unui
țimii române. complex de factori, dar și a unei dorințe de secole,
Nu întâmplător este ales ca loc de desfășurare amânată, dar niciodată uitată, și care a căpătat forma
Putna, inițiatorii și organizatorii considerând că „va unei serbări, a unei sărbători.
fi serbarea în chestiune mai demnă și mai festivă fă- Inițiatorii consideră că nu încearcă, nici pe de-
cându-se la mormântul lui Ștefan cel Mare, în Ziua parte, să ia locul oamenilor politici ai vremii care „sunt
Sântei Marii”. În același timp este evidențiată poziția împovărați de greutățile intereselor naționale ardente,
Bucovinei în structura geografică și istorică a provinci- și, mai cu seamă, sub împregiurările politice de astăzi,
ilor românești: ea este „sentinela românismului contra nici că se poate cere de la ei ca să ia inițiativa și să în-
grijească astfel de întrunire”, ci e vorba de „o dorință pân'la Balcani.” Într-un document din 4 martie 1870,
sfântă ca să ia asupra-și efectuirea acestei idei tinerimea semnat de „președintele comitetului central” care era
română academică”. În fapt, tinerimea română, impli- contele E. Logothetty, secondat de secretarul Mihai
cată în mediul academic, este conștientă de neputința Eminescu, adresat „domnilor auditori” de la Faculta-
clasei politice prinsă în interesele dictate de la vârful tea teologică din Blaj, recunoaștem verva eminescia-
imperiului și acționează ca societate civilă, evitând in- nă în ceea ce privește dezideratele vremii, chemarea
terpretările politice imediate. Fiind eliminată ideea de pentru o implicare colectivă în chestiuni care privesc
„aroganță”, din partea inițiatorilor și a susținătorilor soarta românului și a României: „Hristos a învins cu
acestui apel, toată lumea a fost de acord că acolo „unde litera de aur a adevărului și a iubirii; Ștefan, cu spada
este inima tinerimii, acolo sunt și ideile viitorului”. cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cel(ăl)
Există și o oarecare reținere a celor care au formulat alt apărătorul evanghelului ei. Vom depune, deci, o
textul apelului, în ceea ce privește efectul imediat al urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormân-
unei întruniri „a tinerimii române de pretutindeni”, tul creștinului pios, a românului mare.”
lucru perfect justificat în perioada în care Bucovina În continuarea „apelului” este promovat și un
era strivită de povara imperiului, însă gândul final îl program pentru ziua de 15 august, care va culmina cu
reprezintă „gloria națiunii”. Sunt descurajați scepticii depunerea urnei cu pământ adus de participanți din
sau cei cărora le este frică de represaliile posibile din toate provinciile românești, pe mormântul lui Ștefan
partea diriguitorilor imperiului, într-o scrisoare din cel Mare care va fi fost decorat, în prealabil, cu „cununi
aprilie 1870, semnată de Nic. Teclu (președinte) și M. de flori și cu lauri” și care va avea aranjate în simetrie
Eminescu (secretar) se spune că „regimul nu ne poate „cel puțin 70 făclii tricolore”. A doua zi, pe 16 august,
împiedica deloc, pentru că serbări de asemenea natură „se va improviza, afară de monăstire, un congres al stu-
sunt permise în întregul Austriei, și nu numai că sunt denților români academici de pretutindenea.”
permise ci sunt un drept esențial al vieții constituțio- Pentru susținerea materială a sărbătorii sunt
nale.” deschise liste de subscripție, există o bogată cores-
S
Deși mijloacele de comunicare erau dificile în pondență promovată de presa vremii, cu instituții și
N
epocă, fenomen de înțeles într-o epocă în care telefonul persoane care sunt invitate să participe cu bani și cu
încă nu se născuse, apelul avea în vedere „solemnitatea inițiative locale la realizarea dezideratului „junimii
și ponderozitatea serbării în chestiune” pentru care era române”. În „Curierul de Iași”, din 31 mai 1870, de
E
necesar „să se aranjeze și să fie reprezentată la dânsa ti- exemplu, este reluat „apelul”, semnat de data aceas-
S
nerimea română de la toate universitățile și academiile ta de Nicolae Teclu (președinte), Petru Bita (casier) și
unde studiază români, așadară de la universitățile din Mihai Eminescu (secretar) și se solicită tuturor celor
A
București, Iași, Paris, Viena, Turin, Berlin, Pesta, Pisa, care simt românește să dea „sprijinul moral și material
și de la academiile din Sibiu, Oradea-Mare, Cluj, Cer- junimii române, ca să poată aranja o festivitate demnă
T R
năuți, Blaj, Arad.” Membrii „comitetului de inițiativă” de poporul român.” Sunt invitate femeile române să
decid că „un semn de pietate și de amintire”, care va fi co-participe la eveniment, în ședința din 19 mai 1870
„punctul de culminațiune al serbării”, este depunerea „comitetul central rădică la concluz propunerea făcută,
unei urne antice de argint cu inscripția „Eroului, în- ca adecă învelitoarea decorativă a urnei să fie făcută de
C O N
vingătorului, spaimei neamicilor, scutul creștinătății, mâna doamnelor române, considerând ca prin aceasta
apărătorului culturii, mândriei națiunii române, lui comitetul central își face numai datoria sa, oferindu-le
Ștefan cel Mare și Bun, junimea română academică, prin această ocaziune de a lua parte activă la sărbătoa-
anul MDCCCLXX“. Urna ar fi trebuit să fie învelită rea proiectată.” („Românul”, 29-30 mai, 1870)
pe jumătate cu o flamură tricoloră de mătase „care va Listele de subscripție, cu numele donatorilor și
spânzura de pe mormânt până gios.” Tonul apelului sumele oferite, sunt publicate periodic în ziarul „Cu-
este un fel de „acum ori niciodată”, în condițiile în rierul de Iași”, entuziasmul este mare, sumele variază
care „ne unește totuși aceeași limbă, aceleași obiceiuri de la 117 lei, oferiți de Calinic, Mitropolitul Moldo-
E
și datine, aceeași religiune și credință politică și soci- vei (9 iulie 1870), 62 de lei oferiți de Veronica Micle
P
ală, de la Tisa pân'la Marea Neagră, de la Nistru și (23 iulie 1870), la sume derizorii de „2 parale și ½”,

subdiviziuni ale leului, oferite de doi studenți, G. Be-

janu și I. Burada, „d-lor prin aceasta au avut de scop
S
2. „Junimea română” a aflat
a ridiculiza în modul cel mai necuviincios ideea sfin-
tei și naționalei serbări de la mormântul lui Ștefan cel „care e secretul viitorului”:
N
Mare” (28 iunie 1870). unitatea tuturor românilor
Deși evoluau extrem de favorabil, lucrurile iau
E
o întorsătură neașteptată. O telegramă emisă de „Co- Din iunie 1871, noul comitet păşește „rezolut şi
mitetul central pentru serbarea la mormântul lui Ște- plin de însufleţire, la realizarea scopului măreţ”, după
S
fan cel Mare”, semnată „președintele Teclu”, este tri- un comunicat care apare concomitent în „Trompeta
T R A
misă publicației „Albina”, care apare la Pesta și în care Carpaților” (13 iunie), „Albina” (12 iunie) și „Româ-
se anunță faptul că „față cu situațiunea actuală critică, nul” (10 iunie) și în care se mai specifică faptul că „Ser-
a decis amânarea festivității pe 15/27 august 1871”. barea de la Putna n-are să fie serbarea unui comitet,
Comitetul revine cu explicații, în „Trompeta Carpa- nu a unei junime”, ci are să fie „întrunirea naţiunii
ților” de duminică 23 august 1871, motivul invocat române în suvenirile trecutului, în însufleţirea prezen-
fiind situația explozivă de la „țărmurile Rhinului” de tului şi speranţele viitorului”. La Viena existau două
N
unde nu se știe „ce dimensiuni va lua acest răzbel”. În asociații ale studenților români: Societatea literară și
aceste condiții „partea cea mai mare a junimii acade- științifică și România, care se aflau pe poziții de oare-
C O
mice române, este împiedicată de a putea participa în care adversitate, datorită viziunilor diferite dintre tra-
numărul dorit la sărbătoarea proiectată”. În „Curierul diționaliști și cosmopoliți. Eminescu militează pentru o
de Iași”, din 13 octombrie 1870, comitetul, în numele unire a acestora, pentru o viziune unitară, lucru care se
căruia semnează Nic. Teclu, reiterează ideea că „serba- întâmplă în anul 1871 prin înființarea societății „Ro-
rea s-a amânat până la anul viitor, însă numai din ca- mânia jună”.
uza răzbelului actual” și că Guvernul României „să ne Urmează un nou apel „către junimea română”
E
împiedice nu poate fi nici vorbă”, iar guvernul austriac datat 14 iunie 1871, sunt îndemnați să participe cu
P
„este deja informat și interpelându-se nu ne-a pus nici alocuțiuni festive „toți acei frați juni români academici
o piedică și nici nu poate fiindcă noi ne întrunim pe care voiesc a concurge la serbare”, între condiții: „cu-
baza legii de întrunire.” vântarea să nu fie prea lungă”, limbajul să fie unul „po-
Un alt motiv, rămas mai puțin cunoscut pu- pular” și să nu facă „aluziuni intenționate la împreju-
blicului larg, îl regăsim în scrierile lui T. V. Stefanelli rările politice de azi” (Românul, 22 și 25 iunie 1871).
(Amintiri despre Eminescu, în „Eminescu și Bucovina”, În publicația „Românul” din 23 iulie 1871,
Cernăuți, 1943) care spune că „banii adunaţi şi depuşi Dumitru Brătianu scrie cu entuziasm despre mesianis-
la firma comercială Perlea şi Murăşeanu din Viena, se mul generației tinere în conjuncturile istorice prin care
pierdură în urma dispariţiunii acestor comercianţi de trece România, este uimit că „petrecerea copilărească”
pe piaţa din Viena.” A fost „fierbere între studenți”, s-a transformat în „manifestațiunea cea mai imponen-
Eminescu „era cel mai deprimat dintre toți”, a fost tă a românismului, afirmațiunea cea mai puternică
instituită o comisie de anchetă condusă de Ioan Sla- a naționalității noastre, actul unic în analele istoriei
vici, „concluziunea” fiind că „nu s-a putut afla urma noastre, actul cel mai însemnat prin caracterul său de
lui Perlea şi Murăşeanu, iar depunătorii având pentru solidaritate între toate țările române și cel mai fecund
dânşii cea mai bună credinţă, nu se poate face nimica.” în mari și necalculabile rezultate”. Mai mult, generația
Criteriul după care au ales inițial firma care să le ad- tânără „rupe giulgiul ce tâmpirea părinților și a învă-
ministreze banii, în inima imperiului, la Viena, a fost țătorilor ei începuse a întinde și asupră-i”. Concluzia
acela că firma era românească. Din păcate! Ca efect al este că există „un geniu al României”, parte a unui su-
acestei dramatice întâmplări, se alese „un nou comitet flet colectiv, iar „junimea română” a aflat „care e secre-
aranjator”, în fruntea căruia „sta Ioan Slavici ca pre- tul viitorului”.
zident”, Pamfil Dan a fost ales casier, iar Eminescu a Răspunsul la acest entuziast îndemn vine prin-
rămas secretar. tr-o scrisoare datată 3/ 15 august 1871, redactată la
Cernăuți și publicată în „Românul”, din 15 august

1871 și este semnată, în numele „comitetului”, de Mi- închinată lui Ștefan cel Mare.
hai Eminescu și Pamfil Dan. Se spune, în scrisoare, În câteva pagini de memorii, semnate de Ioan
că „prin numele și inteligența d-voastră ați aruncat Slavici, la trei decenii de la evenimente, acesta declară
asupră-ne razele cele mai curate ale generațiunii căreia că „Eminescu n-a fost între iniţiatorii serbării dar ideea
îi aparțineți”, iar aprecierile trebuie să fie doar pentru congresului de la el a pornit şi serbarea nu s-ar fi făcut
„sânțenia cauzei”. Recunoaștem și tipul de cugetare dacă el n-ar fi stăruit ca ea să se facă cu orice preţ,
eminescian referitor la istorie, la rolul poporului, care pentru ca congresul să fie cu putinţă.” Completarea
merită reluat în întregime: „E o axiomă a istoriei, că portretului lui Eminescu este, la fel, memorabilă: „Ști-
tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale, și tot indu-l poet, chiar şi mulţi dintre cei ce l-au cunoscut
ce e rău, e productul celei individuale. De aceea, me- personal s-au deprins a-l lua drept un visător inaccesi-
ritul nostru va consista numai în formularea ideilor bil pentru preocupările zilnice. Aşa însă el era numai
și trebuințelor existente ale poporului, nu în crearea în ceea ce priveşte propria lui existenţă; când vorba era
unor altora. Ne vom lăsa îndreptați de cugetarea și tre- de durerile neamului românesc, el ardea în foc nestins
buințele poporului nostru, nu de ale noastre proprii şi devenea om de iniţiativă şi de acţiune, stăruitor ne-
recepute poate de la străini. Ne vom lăsa conduși de înduplecat, care nu ne dedea răgaz, ci ne mâna mereu
curentul ideilor națiunii, și nu vom pretinde rolul de a înainte. (…) În frunte nu-i plăcea să iasa, dar împingea
conduce noi prin ideile noastre individuale.” La acest pe alţii înainte, şi era gata să meargă şi singur când alţii
tip de atitudine face trimitere, mai târziu, George Că- nu voiau să-l însoţească.”
linescu, care spune despre Mihai Eminescu că „n-avea Interesul pentru manifestare crește proporțio-
nicio aspirațiune pentru sine ci numai pentru nația și nal cu apropierea momentului decisiv. Listele de sub-
societatea din care făcea parte, fiind prin aceasta mai scripții sunt susținute de toate publicațiile vremii, sunt
mult un exponent decât un individ”. făcute publice, însoțite de comentarii pline de efuziuni
Suntem convinși că istoria este un bun și un patriotice. Cauza serbării pare să copleșească un public
merit al unui întreg popor, în același timp, știm că tot mai larg, în presă sunt surprinse și opinii și atitu-
S
istoria își creează proprii eroi, propriile personalități, dini ale cetățeanului simplu, trezit la viață de inițiativa
N
contextele sunt un dialog în absolut între cauză și cei studențimii române. În ziarul „Telegraful” din 18 iulie
care se dedică acelor cauze mărețe. Serbarea de la Putna 1871, de exemplu, este reprodusă o scrisoare semnată
și celelalte evenimente conexe au consolidat în istorie A. Băjescu, care „îi felicită” pe studenții români de la
E
câteva nume care au dat un înalt sens civic literaturii, Viena care au avut „sublima și patriotica inspirațiune
S
artei, culturii în general, care au demonstrat că geniul în mijlocul străinismului de care se aflau încongiurați
este o emanație a istoriei și deopotrivă, că istoria își și oprimați”, după care spune apăsat, în spiritul na-
A
fixează conturul după capacitatea de exprimare a haru- ționalismului vremii, că „o clasă curat românească a
lui colectiv și individual. Cel care a marcat decisiv „ser- existat și va exista totdeauna și tocmai în momentul
T R
barea” a fost Mihai Eminescu, care era student auditor când pare a pieri, atunci reapare mai mândră și mai
al universităților din Viena și Berlin. Toată lumea este frumoasă, mai jună și mai viguroasă, reînviind ca pho-
de acord, atât martorii din epocă, cât și cercetătorii de enix-ul din propria sa cenușă”, această reînviere fiind
mai târziu, că dacă Eminescu nu s-ar fi implicat în ma- rodul Providenței. În același număr din „Telegraful”
C O N
nifestarea de la Putna, probabil că evenimentul ar fi este publicată o poezie semnată M, care începe fără
fost după tipicul celorlalte/ formaliste/ s-ar fi încheiat echivoc: „Alergați cu mic, cu mare/ Strănepoți ai lui
cu osanale aduse împăratului: și asta pentru că în im- Traian/ Căci se face o serbare/ La mormântul lui Ște-
periu asemenea manifestări erau îngăduite, fie pentru fan !”. În Telegraful, din 10 august 1871, sub semnătu-
a da impresia naționalităților că se bucură de oarecare ra lui Ioan Polescu, este făcut un apel „către națiune”
respect, fie pentru că manifestările erau considerate ca serbarea de la Putna să se întindă „peste toată Ro-
adevărate supape pentru nemulțumirile acumulate. mânia”, concret propune ca pe câmpia Cotroceniului,
Prin implicare, Eminescu impune concepții mult mai în data de 15 august, după Sfânta Liturghie, să se facă
E
adânci, reușește să dea serbării un statut de o consis- un Te-Deum la care să participe toată lumea adunată
P
tență istorică care depășea mult cadrul unei sărbători cu ocazia hramului.

Folcloristul G. Dem. Teodorescu, implicat în ționale Iași, aflăm că „direcțiunea Căilor Ferate” face o
eveniment, publică în trei numere, consecutiv, din Ro- reducere de jumătate de preț celor care doresc a asista
S
mânul (duminică, 25 iulie, luni-marți, 26-27 iulie și la „la serbarea ce are a urma la monastirea Putna, în
miercuri-joi, 28-29 iulie 1871) un amplu eseu, „Me- memoria nemuritorului nostru domn Ștefan”.
N
moria lui Ștefan cel Mare”, în care reface parcursul is-
toric dar și în mentalul colectiv al personalității și a le-
E
gendei domnitorului moldav. Serbarea de la Putna are, 3. „Strigătele de «Vecinică pomenire
în acest context, o proiecție mesianică: „Să preparăm,
S
dar, sosirea acestui moment istoric precum Ioan Bote-
lui Ştefan-vodă împăratul»
făceau a răsuna codrii”
T R A
zătorul prepara sosirea Bunului Cuvânt!”, iar idealul
„unirii mari” este un deziderat mereu amânat, nicioda-
tă abandonat: „Să ne strângem la chemarea popoarelor Programul de desfășurare a manifestărilor a fost
de același sânge și să ne unim într-un mănunchi pu- adaptat continuu, în funcție de elementele noi care
ternic și viguros ca să putem înfrunta cutremurele ce apăreau. O formă finală a fost tipărită în revista „Con-
omenirea va încerca în necurmatele-i mișcări!”. vorbiri literare”, din 15 august 1871. De reținut salvele
N
Dincolo de civismul personal, există și atitu- de tun, care au însoțit toate momentele mai importante
dini instituționale. „Consiliul comunal” al urbei Iași ale zilei, predica părintelui egumen al Mănăstirii Put-
C O
votează participarea oficială la eveniment a unei de- na, Arcadie Ciupercovici, intonarea „Imnului religios”
legații care să îi cuprindă, pe lângă primarul compus pentru eveniment de Vasile Alecsandri pus pe
C. Cristodulo Cerchez și a consilierului Gh. Mâr- muzică de A. Flechtenmaher, dar și momentul cel mai
zescu, pe domnii „cetățeni notabili”, Vasile Alecsandri, important, când „după descoperirea și sânțirea urnei
Mihail Kogălniceanu și Dimitrie Gusti. Iar primăria consacrative” sunt depuse pe mormântul lui Ștefan cel
orașului București, în ședința din 5 august 1871, apro- Mare „epitaful doamnelor din România, a celor din
E
bă alocarea sumei de cinci sute de lei pentru serbare. Bucovina, a flamurei doamnei Haralambie, a doamne-
lor din Iași și a Institutului de belle-arte”. În încheiere
P
(Românul, 9-10 august, 1871)
Curierul de Iași, la „știri locale”, anunță în nu- „domnul A. D. Xenopol rostește cuvântul festiv.”
mărul său de miercuri, 11 august 1871, că „ajunul ple- Discursul lui A. D. Xenopol întrunește sufragii-
cării” fiind 13 august 1871, „toți onor cetățeni precum le adunării în privința valorii sale, drept pentru care este
și onor doamne a urbei noastre sunt invitați a asista premiat. Într-o „notă” a revistei „Convorbiri literare”,
la întrunirea ce va avea loc la biserica Sf. Nicolae cel este specificat faptul că „această cuvântare a d-lui Xe-
Domnesc, zidită de Ștefan cel Mare, la orele 5 după nopol a fost judecată de Comitetul central al serbării
amiază, când se va porni de acolo un conduct solemn, naționale” ca fiind cea mai bună dintre cele prezenta-
în frunte cu flamura femeilor române moldovene, făcută te la concurs, opinia comitetului „a fost aprobată de
prin subscripțiunile mai multor doamne, și cu flamu- dd. Alecsandri, Maiorescu și Pogor, constituiți în juriu
ra urbei Vaslui, înconjurată de 5 delegați, ducându-le literar”. Tonul este avântat, suflul discursului privește
în sunetul muzicii comunale, acordată de dl. primar, un viitor îndepărtat, tot mai limpede, în același timp,
până la gara de Iași, unde se vor depune flamurile până care se suține pe valorile trecutului: „Avem acea putere,
mâine, sâmbătă dimineață, la 4 ore, când vor porni cu avem acea încredere, pentru că sufletul acestei părți a
trenul atât delegații urbei Iași și Vaslui, cât și cetățenii omenirii ce se numește poporul român, încă nu și-a
doritori de a participa la serbarea de la Putna.” În ace- revărsat în lume comoara cuprinsului său sufletesc.”
lași număr al ziarului se specifică faptul că „mai mulți („Telegraful român”, 25 august, 1871)
cetățeni din urbea noastră, neputând a merge până la Tot „Telegraful”, în numărul său din 15 august,
Putna, vor solemniza această serbare aice, la biserica publică două „alocuțiuni” semnate de George G. To-
Sf. Nicolae cel domnesc, duminică, în 15 ale curentei, cilescu și alta de N. V Scurtescu, care fac dovada unui
unde va cânta și muzica comunei, acordată gratis de avânt patriotic greu de stăvilit: „Astăzi, mai mult decât
onor. primar.” oricând, români, este timpul de deșteptare, de reînviere
Mai mult, dintr-un document din Arhivele Na- ! Astăzi, mai mult decât oricând, români, este timpul de

a scutura de pe noi pulberea ce străinii ne-au aruncat-o de 400 de ani.” Iar starețul mănăstirii, Arcadie Ciuper-
de ne-au astupat vederile !” (George G. Tocilescu); „15 covici, „cu figura-i afabilă dar și impuitoare, cu vocea-i
august 1871 a sosit, și strănepoții Traianilor, Gelilor, sonoră și vibratoare”, ținu o excelentă predică „cores-
Marioților, Negrilor-Basarabi și Dragoșilor, aleargă, în punzătoare hramului bisericesc în care accentuă pioa-
grămadă, la mormintele părăsite. Ce caută ei acolo ? sele simțimânte ale strămoșilor noștri”. În tot timpul
Se duc ei ca să plângă? Nu! Acei ce odihnesc în acele serviciului divin, mormântul venerat al marelui Ștefan,
morminte, nu lacrimi și suspine așteaptă de la noi, sân- împodobit cu ghirlande de flori și făclii, „era custodiat
ge din sângele lor, ci adorațiune, entuziasm, veselie și de o gardă de onoare, compusă din patru din membrii
imitare.” (N. V. Scurtescu) comitetului conducător.” După predică, procesiunea
Relatările de la fața locului, din timpul Serbării formată din clerici, din membrii comitetului, dar și din
și al Congresului, sunt numeroase, fiecare publicist și fi- mulțimea prezentă la eveniment, trecu „printre două
ecare publicație încearcă să prindă note neobișnuite, să șiruri de juni academici” până spre porticul festiv unde,
prezinte cu cât mai multă imaginație, să surprindă ceva „pe o masă spațioasă, se aflau învelite cu crep negru
din „ceea ce nu se poate spune”, e vorba de emoțiile urna consacrativă de argint, cele două magnifice epi-
individuale, dar și de emoția colectivă. Folcloristul G. tafe și stindardele, între care al doamnei Haralambie
Dem. Teodorescu, de exemplu, face o descriere amplă, din Craiova se distingea prin frumosul portret al ma-
în trei părți („Românul” de miercuri 25 august, joi 26 relui Ștefan, prin bogăția și inscripțiunile cu care era
august și duminică 29 august), concluzionând că „ac- ornat”. Au urmat sfințirea odoarelor, transferul acesto-
tul junimii din 15/27 august, de la Putna, va servi ca ra pe mormântul domnitorului, „cuvântarea festivă” a
model şi ca început ferice, şi, în tot cazul, neuitat, al lui A. D. Xenopol și intonarea imnului religios „făcut
redeșteptării conștiinţei naţionale.” Sunt reiterate mo- anume pentru această ocaziune” de Vasile Alecsandri,
mentele importante ale Serbării, cu o adjectivizare pe pe muzica lui A. Flechtenmacher. De reținut că la masa
măsură. Debutul manifestărilor, de exemplu, a fost în comună, oficialități dar și public, așezați „pe băncile
seara zilei de 14 august, cu o salvă de douăzeci și una construite în portic”, primul toast „fu rădicat de pre-
S
de lovituri de tun, cu muzica tuturor clopotelor din ședintele comitetului în sănătatea imperatorului Aus-
N
mănăstire, urmate de slujba de priveghere. Descrierea triei, după datina autoritară a țărilor de sub dualism.
stării mulțimii este prelungită în „datul natural” oferit D. Reni, administratorele Bucovinei, român de nați-
de Mănăstirea Putna și împrejurimi: „Răpitoarea fru- onalitate, mulțămi, din partea guvernului austro-ma-
E
musețe a admirabilelor pozițiuni ce se prezenta ochi- ghiar, comitetului și întregii adunări, despre frumoasa
S
lor avizi ai vizitatorilor, favorată de o lună strălucitoa- atitudine, ordine și aspirațiunile ce manifestau.” Pentru
re, făcu ca acest mic început să dureze până târziu, în o adunare care depășea, după mai multe mărturii, trei
A
noapte, când numeroase trăsuri cu noi oaspeți urmau mii de persoane, spiritul de ordine nu putea fi decât o
de a sosi la monastire.” mare performanță, în condițiile în care oficialitățile se
T R
Duminica a început „cu întreite rânduri de sal- temeau de acte de răzvrătire.

ve”, Ioan Slavici, în calitate de „președinte al comite- În acest timp, pentru a întregi atmosfera și a-i
tului” a ținut „o cuvântare inauguratoare” cu serioase da o notă mai „populară”, după cum relatează ziarul
„considerațiuni asupra cauzelor existenței noastre na- „Telegraful” miercuri 22 septembrie 1871, „un bou
C O N
ționale”. Din discursul lui Ioan Slavici, la deschiderea întreg, fript pe frigare, atrăgea în giuru-i mai multe
manifestărilor, e de reținut ideea relației dintre istorie sute de săteni, şi strigătele de «Vecinică pomenire lui Şte-
și personalitățile care o determină: „Numai timpurile fan-vodă împăratul» făceau a răsuna codrii şi a da de
mari nasc, însă, oameni mari, și numai ideile mari fac știre secularilor duşmani, că românul încă nu a uitat pe
timpurile de a fi mari. Ștefan a fost Mare fiindcă lu- mântuitorul său”.
mea în care el a trăit a fost puternică, ideile care l-au Dar serbarea nu a fost doar la Putna, ea s-a mani-
condus au fost mărețe. O idee pierdută în tulburările festat în mai toată țara, în orașe și în sate. Sunt consem-
timpurilor de atunci, o idee care a fost puterea morală a nate celebrări ale lui Ștefan cel Mare la Brăila, Bârlad,
E
acestui timp mare, o idee ca o stea conducătoare își re- Iași, București, Blaj, Craiova și multe altele, într-o dis-
P
varsă razele prin întunericul adânc al trecutului nostru punere care acoperă toate provinciile românești.

Și rolul personalităților vremii este diferit în care au văzut în definirea și rostuirea patriei o predesti-
desfășurarea evenimentelor. Pe lângă Mihai Eminescu, nare pentru care merită să lupte, un altar pe care soarta
S
prezență explicită și implicită, recunoscută de „memo- devine destin.
ria documentelor” dar și în mentalul colectiv, rolul lui Însemnătatea Serbării de la Putna este încă in-
N
Ioan Slavici este determinant. Sunt mărturie numeroa- suficient evaluată, cunoscută. Apelul tinerimii române,
se articole din presa vremii, amintirile semnate de T. V. redactat în ziua simbolică de 25 decembrie 1869, la
E
Stefanelli, paginile de memorii „justificative” semnate Viena și transmis studențimii române din toate centre-
chiar de Slavici. De reținut că întrunirile studențești de le universitare ale Europei, conține toate dezideratele și
S
la Viena, după constituirea „României june”, se țineau toate direcțiile de urmat pentru unirea de mai târziu,
T R A
„în prezenţa unui comisar de poliţie, de cele mai multe înfăptuită la 1 Decembrie 1918. Dacă punem față în
ori un oarecare domn Toma, român din Munţii Apu- față dezideratele politice de mai târziu cu dezideratele
seni, care se stabilise la Viena.” Chiar dacă „d. Toma era exprimate în fața și de mulțimea adunată la Serbarea
om tăcut şi potolit”, acesta „îşi dădea silinţa să ne ţie în de la Putna sau care a rezonat cu aceasta, putem spune
limitele trase de statutele societăţii şi astfel era adeseori că Unirea de la 1 Decembrie 1918 a avut un puternic
nevoit a ne sfătui să ridicăm şedinţa şi să continuăm și autentic vot popular exprimat cu o jumătate de veac
N
discuţiunile în vreo cafenea, unde el nu era însărcinat a mai devreme. Sau, conchizând: Serbarea de la Putna
ne însoţi.” Când a fost pusă în discuție „cestiunea ser- a fost scânteia care a aprins torțele Marii Uniri de la
C O
bării” , Slavici remarcă faptul că „d. Toma era foarte 1918.
strâmtorat, şi eu, preşedintele societăţii România jună, Firesc, mă întreb acum,în fața istoriei pe care o
ţiind seamă de strâmtorarea aceasta, am declarat că sta- emană „documentele de epocă”, dacă ar trebui ca tine-
tutele nu permit ca asemenea cestiuni să fie discutate rimea academică de astăzi să formuleze un nou apel că-
în şedinţele societăţii.” În consecință, discuțiile im- tre toți tinerii români risipiți în lume, cum ar suna acest
portante erau cele de la cafenelele din Viena, unde se apel? Prima întrebare ar fi: care Românie, cea din afară
E
întruneau membrii asociației în condiții conspirative, sau cea din interior? Avem peste zece milioane de ro-
P
conștienți de subversivitatea acțiunilor lor. mâni în afara granițelor fizice, care sunt „o Românie în
Participarea lui Ciprian Porumbescu nu o regă- căutarea unei identități”. O altă realitate istorică presu-
sim deocamdată consemnată în presa vremii, ea a fost pune, firește, alte tipuri de atitudine. Noțiunea roman-
însă puternic „folclorizată”, după ce a rămas în „poves- tică de patrie pare să fi căpătat, sub presiunea conjunc-
tea evenimentului” ca una de excepție. După consu- turilor, a dinamismului fără precedent a mijloacelor de
marea festivităților oficiale ale serbării, pe pajiştea de comunicare, o „resetare” cu consecințe imprevizibile
la mănăstire s-a încins o horă în care au intrat toţi cei încă. Important pare acum, că o redefinire a noțiunii
prezenţi, orchestra fiind condusă de Grigore Vindireu, de patrie, în noile contexte, are la bază câteva lucruri
căruia Ciprian Porumbescu i-a luat locul, iar la final, care îi pot reda funcțiile inițiale. Este vorba de spațiul
după ce a cântat, s-a aruncat la pieptul lui Iraclie stri- geografic, de limbă și de credință. Spațiul geografic, ca
gând: “Tată, am cântat Daciei întregi!”. expresie a peisajelor și a echilibrului natural, este cel
care imprimă un orizont fizic, o identitate fizică, fiecă-
rui om care s-a născut în acest spațiu. Spunea cineva,
4. „Dacă printr-o calamitate poporul de altfel, la începutul secolului trecut: „ Dacă printr-o
calamitate poporul român ar dispărea şi ar veni alţii pe
român ar dispărea şi ar veni alţii
acest pămînt, s-ar transforma tot în poporul român”.
pe acest pămînt, s-ar transforma Limba este promotoarea, valorizatoarea și păs-
tot în poporul român!” trătoarea culturii, a istoriei, a tradiției. Suntem români
pentru că vorbim limba română. Oricare alte nuanțe
Deziderat mai vechi al populațiilor românești sunt doar căi de discuție pentru a ajunge la aceeași con-
din toate provinciile situate deoparte și de alta a Mun- cluzie. Iar Biserica, credința reprezintă, fără îndoială,
ților Carpați, unirea tuturor românilor a însuflețit, a puterea de sacralizare a tot ceea ce ne înconjoară. Sa-
încălzit, a dinamizat, i-a pus în stare de vis pe toți cei cralizăm, de când avem conștiința unei patrii, munții,

câmpiile, apele; sacralizăm viața de familie, viața în co- Weltanschauung), Lucian Blaga („Ființa istorică”) şi
munitate; dăm transcendență vieții noastre, aspirațiilor mulţi alţii. Cât mai contează astăzi aceste legi nescrise,
noastre; dragostea noastră, indiferent cum se manifes- într-o istorie care își centrifughează adevărurile sedi-
tă, pentru cine se manifestă, dacă nu are dimensiune mentate în secole, este greu de spus acum, când vorbim
sacră ni se pare lipsită de orizont. Din acest motiv, din de post-istorie, de post-modernitate, de post-uman
momentul în care le vom desacraliza, sub impulsul chiar. O nouă Serbare de la Putna, la 150 de ani de la
și sub presiunea unor factori externi, din indiferență momentul plămădirii idealului „unității tuturor româ-
sau din interes, ne vom pustii noi înșine lumea în care nilor” poate să dea (sau să fie) un răspuns.
trăim, în care suntem predestinați să trăim. Iar noțiu-
nea de ideal, care i-a animat pe cei care ne-au premers, *
culminând cu momentul 1918, actul Marii Uniri, este Poate că niciodată presa nu a avut un mai mare
parte din puterea de sacralizare a nației noastre, care rol și rost în istorie, ca în acea perioadă, cu un secol
nu este, firește, o excepție. Idealul național este, pentru și jumătate în urmă, fiind portavocea tuturor româ-
fiecare nație, accesul colectiv la transcendent. Iar o Ro- nilor, din oricare parte a Carpaților, din orice mediu.
mânie europeană este aceea care își afirmă identitatea Presa a amplificat toate informațiile, a ținut conștiința
într-un concert de popoare care au aceleași coordonate trează, a provocat coarda sensibilă la ideea de patrie și
definitorii. Nicolae Iorga spunea că popoarele sunt im- unitate națională. În fond, presa vremii a făcut ceea
portante în istorie după modul în care se raportează la ce face presa dintotdeauna, identifică și „alimentea-
libertate, după modul în care își gestionează libertatea. ză” orizontul de așteptare al unui public cât mai larg.
Până și identificarea cu un popor, în timpul unei com- Pe acest fond, câteva publicații, între care Telegraful,
petiții sportive, a unui act cultural, a unei competiții Românul, Semănătorul și Uniunea liberală propun ca
gastronomice etc. face parte din această identificare cu imediat după „congresul tinerimii române” să se des-
istoria mai recentă sau mai veche, face parte dintr-o fășoare la Putna și Congresul presei române. În comu-
serie de cutume care diferențiază un popor de o po- nicatul publicat de această asociere de publicații, este
S
pulație. conștientizată puterea presei în societate: „Așadar, în

N
Cum deosebim un popor de o populaţie? De- această grea extremitate, care-i forța poporului? Pe ce
finiţie abruptă: o populaţie trăieşte după reguli scrise; se reazemă el spre a susține astăzi lupta crâncenă ce
un popor trăieşte, mai ales, după reguli nescrise. Legi- s-a încins cu atâția dușmani puternici? Este presa! Și
E
le scrise asigură (sau nu asigură) ordinea, justiţia, dau numai presa! Presa singură, înconjurată de simpatia
S
pedepse, dau recompense. Legile nescrise acţionează publică și susținută de încuragierile țării, formea-
ca un ciment între oameni: sînt obiceiurile, cutumele ză acum speranțele poporului. Negreșit, presa poate
A
care dau stabilitate «tribului», individualitate, îi asigură mult, foarte mult.” („Telegraful”, 19 august 1871)
onoarea şi continuitatea. Legile scrise sînt diverse şi se Lucrul este perfect adevărat, în condițiile în care, mai
T R
pot modifica; legile nescrise sînt unice. Legile nescrise departe, se vorbește de scopurile presei care urmărea
sînt chiar echivalentul bunului simţ istoric, sînt un bun „moralitate în oamenii politici care pretind a ne con-
păstrat din generaţie în generaţie, nu le discută aproape duce” și avansarea în funcții să se facă „pe adevărate
nimeni. Pentru nerespectarea legilor scrise răspunzi în merite”. Pentru aceasta „să facem, dar, o mare întru-
C O N
faţa unei instanţe funcţionăreşti. Pentru încălcarea le- nire de ziariști la București sau Iași, oriunde, îndată
gilor nescrise răspunzi în faţa unei tradiţii, în faţa unei după serbarea de la Putna.” Congresul presei române,
istorii. Legile nescrise sînt ca anotimpurile: nu poate cel puțin în formula preconizată la acel moment, nu
cere nimeni discutarea lor, modificarea lor în funcţie știm să fi avut loc. Însă modul în care au reflectat pu-
de interesele de moment. Legile scrise sînt aculturale; blicațiile momentului evenimentele de la Serbarea de
legile nescrise sînt expresia culturii. Despre aculturali- la Putna din anul 1871 a făcut dovada unei unități
tatea legilor scrise cât și despre perspectivele dihotomi- care a dat dimensiunea reală faptului istoric. Putem
ce «popor-populaţie», «legi scrise-legi nescrise» vorbesc spune, extrapolând, că preconizatul congres al presei
E
Claude Lévi-Strauss („Gîndirea sălbatică”), J.M. Frazer românești a fost realizat în același timp cu Serbarea de
P
(„Creanga de aur”), C.G. Jung (Psihologie analitică şi la Putna.

El umblă prin ei Liviu G. STAN
SINTE TI ZATO R
I ată doi scriitori și un regizor de film în cre-
ațiile cărora bogăția mistică a creștinismului
acționează sub diverse „camuflaje” și-n pofida relației
înjurând și râzând, White se târa neputincios în pa-
tru labe, încercând să se ridice. „Stăteam în ploaie,
cu apa până la glezne, și-am început să-l blestem pe
mai mult sau mai puțin confuze sau turbulente pe care Dumnezeu”, își amintește în biografie Patrick White.
aceștia o au cu Dumnezeu. Și deodată, o forță copleșitoare l-a învăluit: „Credința
a început să coboare peste mine.”
Aceasta este clipa în care în White eplodează
Cazul 1: Patrick White fascinația pentru ortodoxie, trezindu-se în lumea iu-
bitului său grec Manolis Lascaris. Căci Patrick White
Am terminat recent ultimul roman al lui Coet- a fost homosexual; acesta era doar unul dintre noduri-
zee din „Trilogia lui Isus” – „Moartea lui Isus”, proas- le gordiene ale relației sale complicate cu religia: sfâși-
păt tradus la Humanitas. Și mi s-a rezolvat și-o dile- at între homosexualitate și imposibilitatea de-a aplica
mă. Nu înțelegeam ce anume l-a atras atât de mult pe dogmele ortodoxiei. În plus, se considera un „junc-
Coetzee la literatura australianului Patrick White, din kie” al resentimentului, nu putea scăpa de angoasa
care citisem până de curând doar două romane „The că dușmăniile de-o viață, din care-și croise trăsături
Vivisector” și „Ochiul furtunii”, care, da, sunt de bifat identitare, îl împiedicau să săvârșească binele până la
într-un fandom al australianului, dar nu găseam acel je capăt, că avea inima otrăvită de egoism.
ne sais quoi ce-ar fi putut rima cu universul coetzeeian. Trecuse înainte prin catolicism și protestan-
Și cum mergeam pe stradă, mi-a șoptit un tism, dar acestea i se păreau golite de viață duhovni-
gând: dă căutare pe Google „patrick white carti”, ca cească, niște carcase filosofice împopoțonate, o sterilă
să vezi ce s-a mai tradus la noi. Am tastat pe telefon „căutare intelectuală” a lui Dumnezeu, tehnici de dez-
și peste 24 de ore ridicam pachetul de la Târgul Căr- voltare socială.
ții, conținând „Copacul omului” (Ed. Univers, 1981) După propriile-i cuvinte, nu avea o credință
și „Bila vrăjită” (Ed. Univers, 1974). M-am cufundat vie în Dumnezeu, ci credea mai degrabă în intensita-
iute în „Copacul omului”. Ca să descopăr suprins că, tea credinței ortodoxe, cucerit de rezistența acesteia la
sfântă coincidență, de fapt, am în ochi „vatra” trilogi- genociduri, mode, ideologii, porcării New Age, și de
ei lui Coetzee. În aceeași măsură, trilogia lui Coetzee faptul rămăsese fidelă moștenirii lăsate de Apostoli,
poate fi sfârșitul autoscopic al „Copacului omului”, la continuându-și lupta în tranșeele isihaste ale războ-
fel cum romanul lui White poate fi începutul autosco- iului nevăzut.
pic al trilogiei lui Coetzee. În romanele sale din această etapă începuse să-
Și-am început să sap în biografia lui Patrick și facă loc, în privința personajelor, un nou magne-
White – un labirint de boli, furii politice și febrile tism: nebunul întru Hristos, „codificat” prin diverse
căutări harice, totul încapsulat în timiditatea statuară subterfugii moderniste.
a unei minți sclipitoare, navigând ca un ghețar preis- Scriitorul Christos Tsiolkas suprinde bine eta-
toric prin imaginarul Commonweatlh-ului. pa: „Nu credința o extrage Patrick White din ortodoxie,
„Copacul omului” a apărut în 1955. În acea ci o SENSIBILITATE care i-a permis să se întoarcă în
perioadă, White ajunsese la mizantropie și disperare. Australia și să privească peisajele într-un mod care an-
Până într-o zi, când, ducându-se să-și hrănească câi- terior, până la relația sa cu Manolis, îi fusese inacce-
nii pe proprietatea sa din Marea Britanie, scriitorul a sibil. Văzătorul cu duhul, pustnicul – vor deveni piese
alunecat și s-a prăbușit într-o baltă de nămol, lângă esențiale în opera sa, iar spiritualitatea romanelor sale
cocină. David Marr, biograful său, povestește scena: nu va mai utiliza personaje meditând la existența sau
inexistența unei zeități, ci la întâlnirea cu Dumnezeu în
violența și extazele lumii naturale. În opinia mea, aceas-

tă sensibilitate leagă scrierile lui White de marii scriitori
ruși. Acesta este darul suprem pe care i l-a oferit Lascaris. Cazul 2: Sandro Veronesi
Ortodoxia răsăriteană pătrunde în scrisul lui White și-i
transformă nu doar limbajul, ci inițiază ceva unic în „Colibri” (Ed. Litera, 2021) a fost primul ro-
literatura australiană.” man al lui Sandro Veronesi pe care l-am citit. M-a dat
Evgheni Vodolazkin, un alt mare romancier pe spate. Acum citesc „Haos calm”, tradus la noi în
fascinat de ortodoxie, spune că în romanul său „Laur” 2006, apoi voi citi „Arde Troia” și după aceea „Forța
a vrut să sugereze că nu există timp, ci veșnicie. Ace- trecutului”. Astea sunt cele patru romane ale italianului
eași idee o ilustrează și Patrick White în „Copacul traduse în română.
omului”, printr-un mecanism narativ ce jonglează cu Lăsând deoparte chestiunile de stil și de strategie
transparențe temporale. De exemplu, în fragmentul narativă, ceea ce frapează în mod deosebit în romanele
de mai jos (în traducerea Leontinei Moga), unde, în sale scrise la persoana I este motricitatea lui Veronesi
aceeași unitate de timp, soțul și soția se mișcă nu doar în discernerea gândurilor. Proza lui este o vastă planșă
în coordonata lor calendaristică, ci și-n veșnicia pro- tehnică a gândurilor, cu acele combinații minuțioase de
toparentală. Acest lucru devine vizibil în scenă de la pinioane și circuite pe care le găsim în cărțile tehnice ale
„soția se ridica de unde șezuse mama” încolo. Este ca utilajelor. Sunt mulți scriitori care pot da romane psi-
un efect OBE (out-of-body experience) tarkovskian: hologice puternice, puternice prin dramă, prin tensiu-
„Rămasă singură cu copiii, nici măcar bărbatul ei ne existențială, prin „răcnetul umanului”, însă care se
nu i-ar fi putut contesta suveranitatea. Alăptând fetița, dovedesc slabi interpretatori de gânduri, lucrând doar
uitase de soțul ei, care era undeva pe-afară, făcând trecu produsul finit al gândului – fapta.
burile ce trebuiau făcute. Atribuțiile lui păreau vagi în Gândurile sunt noduri marinărești. Ai un gând
timp ce fetița sugea și băiatului i se închideau ochii stând ce poate părea bun, dar în el, ca un vierme intestinal,
pe pat. Dacă tatăl ar fi intrat tocmai în acel moment, călătorește clandestin un gând rău, care sabotează o
ceea ce din fericire nu se întâmplă, mama ar fi înălțat fapta bună spurcând-o. Cum poți spurca, bunăoară,
umărul ca să-l împiedice să se apropie, ca să împiedice un act de milostenie? Prin plăcerea de-a te simți vred-
acele acțiuni pașnice și intime, care numai ei i se cuvenea
R
nic. De aceea tradiția patristică ne recomandă să uităm

să le vegheze, ca o pasăre ce freamătă pe un fir de nalbă. rapid binele făcut cuiva, căci dacă ne holbăm prea mult
A T O
Nimeni n-ar fi admis, bineînțeles, așa ceva. Adeseori, la el cădem în narcisism. Ca musca într-un borcan cu
mama se ducea râzând și îi punea tatălui copiii în brațe, gem.
făcându-l să-și accepte rolul de părinte, ceea ce părea să-l Revenind: când scrie la persoana I, în redarea
intimideze. Erau gesturi pe care și le putea îngădui, de- încrengăturilor fractale de gânduri, Veronesi are sensi-
oarece în asemenea clipe își dădea seama că e puternică. bilitatea unui seismograf. Umorul fellinian e partea a
Totuși, uneori, mai ales seara, când copiii dormeau și doua. Alt aspect: Veronesi nu creează personaje memo-
Z
hainele lor atârnau pe sârma întinsă în bucătărie, soția rabile prin relieful lor tipologic, ci prin felul în care se
se ridica de unde șezuse mama și încerca să se învârtească lasă „contaminate” de coincidențe, de tombola mistică
I
prin odaie, întrebându-se dacă tatăl, care era și soțul ei, a coincidențelor.
T
avea s-o mai recunoască. Atunci era rândul lui să râdă „Nu sunt un om credincios, dar am încredere în cei
de stinghereala ei. Adeseori îi ignora apropierea înfri- care au credință. Credința ajută. Oamenii credincioși vor
T E
gurată, deoarece era obosit sau din cauza copiilor care face mai puține greșeli. Cu textele mele în stil evanghelic,
dormeau, și care erau înfăptuirea lui, și acum era mul- un monolog de teatru (Non Dirlo), pe care l-am scris cu
țumit să se odihnească cu acest gând. Dar preponderența mult timp în urmă, n-aș spune că m-am convertit, dar
puterii îi aparținea ei, aproape întotdeauna. Se revărsa
N
am înțeles mai bine ce înseamnă credința pentru cei care

sigură de sine din sânii ei, iar trupul fragil al sugarului o au și am mai multă încredere în ei. Desigur, nu vorbesc
căpăta ceva din această putere blândă și băiețelul, când
I
despre extremiști. Vorbesc despre oameni care au un dia-

striga din vis, se liniștea sub mâna ei.” log cu Dumnezeu”, spunea scriitorul anul trecut într-un
S
interviu.
au fugit apoi spre biserică. „Exorcistul” a provocat un val

uriaș de convertiri la creștinism în Statele Unite. Și nici
Cazul 3: William Friedkin Friedkin, în tinerețe, nu spunea despre el că este un „om
credincios”.
Nu știu ce înțelege prin „om credincios” Vero- Intensitatea spirituală din „Exorcistul”, dând
nesi. Dar îmi zic că nu trebuie neapărat să fii credincios pe-afară ca spuma laptelui, s-a revărsat și asupra unui alt
ca Dumnezeu să împartă oamenilor daruri nebănuite film semnat de Friedkin – „Sorcerer” (1977), ecranizarea
prin romanele tale. „Salariului groazei”, extraordinarul roman din 1950 al
Inevitabil, mă gândesc și la cazul lui William Frie- lui Georges Arnaud (Ed. Anymar, 1993).
dkin, regizorul capodoperelor „Exorcistul” (1973), „The Una dintre scenele biblice ale filmului este cea
French Connection” (1971) și „Sorcerer” (1977), a cărui în care un camion cu nitroglicerină traversează, printr-o
autobiografie o citesc zilele astea. Recent, m-am reapu- furtună veterotestamentară, un pod rânced de lemn. O
cat de filmografia lui. În ultimele trei zile, am ascultat luptă tip Noe vs stihiile. Podul l-a costat pe regizor un
șase master class-uri ținute de el, plus câteva podcast-uri. milion de dolari. Fusese prevăzut cu un sistem hidraulic,
Omul este de-o transparență copleșitoare. De fel, un tip astfel încât să se încline periculos, dar fix cât camionul să
dur, complicat, incomod, cu verb tăios, ceea ce unii ar nu se rostogolească în apele repezi. Pe scurt, o delicatesă.
numi hater, vocea i se înmoaie subit când ajunge la su- Totul era pregătit, doar că în ziua de filmare, pe malurile
biectul credinței. Acolo unde alți regizori americani, te- unui râu din Republica Dominicană, debitul apei a în-
rorizați de influența corectitudinii politice, s-ar ascunde ceput brusc să scadă, până când a mai rămas un firicel.
pe sub mese, Friedkin spune senin: „I believe in God.” Disperat, presat de producători să nu forțeze bu-
Poate și pentru că are 85 de ani și nu-și mai bate capul cu getul și să respecte deadline-ul pentru finalizarea filmu-
vicleniile prestigiului. Însă dacă te uiți la întreaga sa cari- lui, Friedkin și-a trimis iscoade prin toată America de
eră cinematografică, plină de ispite, observi că niciodată Sud ca să găsească urgent o „copie” a acelui râu. După o
nu și-a bătut capul cu așa ceva. Și nu de puține ori a plă- lungă cercetare, ceva convenabil a răsărit în Mexic, în tu-
tit scump pentru nealinierea la flașnetele momentului. fele feeric-sordide ale Papaloapan-ului, o micuță așezare
Abia în 2014, opera sa a început să iasă dintr-un aberant tăinuită de ruine aztece. Unde avea să se întâmple ceva.
„Când am ajuns în satul aztec, am observat ceva
R
semi-anonimat, după perioada de glorie din anii 1970.
Însă am divagat. Care este cazul lui Friedkin? Po- ce părea a fi un exod. O oficialitate locală mi-a spus că oa-
A T O
vestea filmului „Exorcistul”. Habar n-avea Friedkin că menii fugeau din cauza mea. Era o comunitate profund
făcând acest film și arătând forța îndrăcirii, avea să ducă religioasă, iar eu eram omul care făcuse «Exorcistul», mă
oamenii pe calea bisericii. Unii spectatori au leșinat în ci- percepeau ca pe-un blestem, ca pe-un duh rău asmuțit asu-
nematograf, alții au plecat blestemând, dar cei mai mulți pra satului”, își amintește Friedkin în autobiografie.
Iar ca lucrurile să devină de-a dreptul alego-
rice: și râul din Papaloapan, de cum s-au apropiat
Z
de el, a început să sece...
Până la urmă, Friedkin a fost nevoit să mai
abuzeze un pic bugetul de producție, deviind un T I
braț al râului cu ajutorul unui hățiș de pompe hi-
draulice. Factura? O scenă de doar 12 minute =
T E
3 milioane de dolari. Dar ce scenă! O mostră de

geniu regizoral care peste decenii avea să instituie
un cult al suspansului în istoria filmului american.
Numai că Friedkin mai avea de înfruntat
N
o bolgie: „Sorcerer” urma să devină blestemul său

de box office, un dezastru comercial la un pas de
I
a-i ruina cariera. Însă de aici intrăm într-o poveste

S
lungă, lungă, lungă și nu e timp pentru așa ceva.

CHIPURI ŞI PRI VEL I Ş T I Liviu ANTONESEI Nicolae Coande –

despre 50 de ani de poezie
A ieșit nu de mult de la tipar o masivă lucrare

dedicată poeziei românești contempora-
ne, Manualul Vânătorului de Poeți, vol I-II (Ed. Hoff-
ulterioare, în curs de consacrare și care merg cu motoa-
rele în plin. Înțeleg foarte bine și lăsarea pe dinafară a
poeților de la 60 – pe de o parte, s-au afirmat înaintea
man, Caracal), autor Nicolae Coande. Cartea reprezin- intervalului avut în atenție, pe de alta, situația lor a fost
tă o viziune personală despre poezia românească din rezolvată de comentatori și interpreți anteriori. Iar, în
ultimii 50 de ani, de la Virgil Mazilescu la Radu Ni- unele cazuri, critici precum M. Nițescu și Gheorghe
țescu. Manualul… este însoțit de antologia Românce de Grigurcu au procedat și la reevaluări, punând bemolu-
colecție (la aceeași editură, desigur), o selecție de Nico- rile necesare.
lae Coande din poezia celor comentați în cele două vo- Era posibilă tratarea tuturor poeților importanți
lume de studii și cronici literare. Ceea ce vreau să spun din ultimii 50 de ani? Cu siguranță nu! Nicolae Coan-
de la început esre faptul că, deși am scris sute de articole de nu este un contabil, ci un excelent poet dublat de
despre cărți de poezie, cronici, portrete de autor, n-aș un subtil, nuanțat comentator de poezie. Prin urmare,
fi avut niciodată curajul de a mă apuca de așa ceva, rezultatul final se bazează pe judecățile sale de gust, bun
dar mai ales n-aș gust pe care îl
fi avut puterea respect. De al-
și răbdarea de tfel, au existat și
a duce o ase- niște dificultăți
menea muncă tehnice. Am
benedictină la discutat mult în
bun sfârșit. Pen- acești ultimi ani
tru că, în spatele cu autorul des-
acestei realizări pre acest pro-
monumentale iect ambițios
stau vreo trei ani dus la bun sfâr-
de muncă inten- șit. I-am spus la
să și mai bine de un moment dat
douăzeci de ani că mie îmi lip-
de exegeză (și) a poeților selectați. Eu muncesc mult sesc Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu, fiind eu însumi
și scriu mult, poate prea mult, dar nu constant, ci în poet de școală ieșeană. Am aflat că și lui Nicolae îi lip-
funcție de provocări, de inspirație și chiar de capricii. sesc, că erau pe listă, dar că pur și simplu nu le-a găsit
Constat că prietenul Nicolae Coande are o calitate care cărțile. Da nu poți scrie despre poeți de asemenea cali-
îmi lipsește, răbdarea încăpățânată. bru fără operele poetice complete la îndemână. Și mai
Avem în fața ochilor, prin urmare, jumătate de este ceva – la proiectele de asemenea amploare, trebuie
secol de poezie româneasă reprezentată prin șaptezeci la un moment dat să te oprești, altfel riști să nu mai
de poeți din toate generațiile și promoțiile afirmate din termini niciodată, riști să devii un contabil mai degrabă
1970 încoace, Nu sînt desigur toți poeții afirmați în decît un excelent comentator de poezie. Sunt și autori
această jumătate de secol, nici măcar toți cei impor- pe care eu i-aș fi lăsat deoparte, mai ales din generația
tanți, selecția aparține autorului și eu cred că i-a ieșit mea, dar nu e cartea mea, nu e selecția mea, nu e gustul
o panoramă plauzibilă. Nicolae aplică însă și un fel de meu – deși avem gusturi destul de apropiate, de altfel.
principiu al proporționalității – poeții de la 70 și 80, Această carte este pariul lui Nicolae Coande, iar eu cred
aparținînd unor generații în curs de clasare, dacă nu de că este un pariu câștigat. Cine crede altfel nu are decît
clasicizare, sunt mai numeoși decât cei din promoțiile să ne propună propriul său pariu!
Eminescu Unificatorul. Doina CERNICA
EVE NI MENT
15 iunie 2021 la Cernăuţi
I mediat după trecerea graniţei, echipa noastră

s-a completat, şi Bucovina s-a reunit sub sem-
nul iubirii pentru Eminescu, şefei sale, stavroforei dr.
cu Vasilică Morariu în Crasna de acum 150 de ani, cu
un „«cogemite car mare cu saci» de făină şi cerându-i
cucoanei Frozinca să le facă «v’o doi cozonaci pentru
Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, ală- Putna»”. Cucoana Frozinca, preoteasa Eufrosina Pe-
turându-i-se, la Suceava, semnatara rândurilor de faţă, trescu, avea să evoce peste decenii, prin prisma acelei
la Rădăuţi, preotul Florin Lavric, şi, la urmă, cernău- întâmplări, precum şi a propriei participări, celebra ser-
ţeanul (din Molodia, „pe vremuri Plaiul Cosminului”) bare: „«Peste două zile au plecat apoi şi cozonacii mei
Lazăr Fialcovschi, prieten vechi al monahiei şi ghid pri- la Putna. Şi eu după dânşii. Doamne, iacă am azi 70 de
vilegiat în această călătorie. Ferestrele de acalmie sfâşi- ani, dar aşa rai n’am mai trait! Vorbirile cele minunate,
ate şi acelea de ţipătul intens al pescăruşilor rămăseseră norodul cel românesc, din toate părţile… Ai fi dat şi
în oraşul Cetăţii de Scaun, în schimb şuvoaiele ploii cămeşa de pe tine pentru năciune. Şi stam eu aşa deo-
avansau împreună cu noi, nu o dată şi cu un pas mai parte de priviam la frăţia ceea, masa mare, ca la nunţile
devreme, ca să plesnească năucitor parbrizul. Înaintam bătrâneşti. Şi om lângă om, supt o şandrama mare şi
într-o auroră de mireasmă de trandafiri – trandafirii lungă şi largă»”. „Şandramaua”, porticul conceput de
roşii, galbeni, albaştri (aceştia cultivaţi tocmai în Co- Epaminonda Bucevschi pe un tăpşan în faţa mănăstirii,
lumbia) şi de brad ai coroanei – şi de arome – aromele trebuie să fi fost cu adevărat impresionant, de vreme
colivei pregătite de măiastrele obştii de la Voroneţ pen- era gândit să adăpostească mese pentru circa două mii
tru Eminescu, la 132 de ani de la urcarea sa în veşnicie. de persoane.
O luasem spre stânga, pe malul Siretului, pe la Hli- Ne îndreptăm săgeată spre vechea aşezare ro-
boka („Adâncata de pe vremuri”) către Storojineţ, ca mânească a Crasnei (590 de ani de la atestarea docu-
să coborâm apoi spre Crasna, pe un drum asemenea mentară), întovărăşiţi peste ropotele ploii de zgomotul
multora de la noi, cu gropi imprevizibile, dar condiţia înfundat al carului ducând la Serbarea de la Putna co-
stareţei aflate la volan, nervi şi reflexe de formula unu, zonacii copţi în cuptorul preotesei, apoi ne despărţim
ne asigura încadrarea în programul pe care îl stabilise. cu vechiul salut invocat de preotul Lavric: „Trăiască
Însă cum ploaia avea într-un fel şi efectul lacrimii care naţia!” „Sus cu dânsa!” Drumul nostru o ia pe urcu-
limpezeşte vederea, nu puteam să ne stăpânim excla- şul unei coline în vârful căreia îşi înalţă crucea până
maţiile de încântare: înaintam printr-un paradis de ver- dincolo de ploi şi nori biserica Mănăstirii din Crasna,
deaţă înaltă şi curată, tânără şi bătrână totodată, copaci care ne întâmpină cu iureşul unei grandioase sărbători:
scoţând din frunziş, tufişuri legănând deasupra lor flori hramul ocrotitorului său, Sfântul Ioan cel Nou de la
ale unei eterne primăveri. „Bucovina noastră, nu?!”, Suceava, ţinut după Calendarul Iulian pe 15 iunie.
spuse mişcat de bucuria sucevenilor cernăuţeanul, ur- Ploile au preschimbat drumul şi coastele colinei într-o
mat de reproducerea, sintetizată, a salutului eminescian mare de lut gălbui în cleioasă mişcare, însă stareţa trece
„Sus naţia!” de către preot şi de chemarea din memorie şi examenul anevoioasei parcări a maşinii. Mai greu este
de către stareţă a unui 15 iunie petrecut la Bucureşti cu cu străbaterea căii de peste un kilometru de la poarta
ediţia Dimitrie Vatamaniuc a liricii lui Eminescu, dar mănăstirii până la treptele bisericii: nesfârşite coroane
pentru finuţa şi frăţiorul ei, fiindcă, nu?, Eminescu şi de cetină împletite cu trandafiri, bujori şi iasomie al-
azi uneşte generaţiile. cătuiesc o punte, un covor – împletite de câte mâini,
Cum mergem la Crasna şi cum n-au trecut de- în câte ceasuri dată fiind prospeţimea lor, câte mâini ca
cât câteva zile de la lansarea volumului II al fabuloasei ale preotesei răsucind, brodând aluatul? Da, un covor
monografii a lui Leca Morariu dedicate lui „Iraclie şi mai presus decât orice covor de catifea desfăşurat în faţa
Ciprian Porumbescu”, filele acesteia încep să-mi foş- mai-marilor lumii. Nici nu ştiu dacă vreunul din aceia
nească în amintire poposind împreună cu Eminescu şi îşi coboară privirile spre curgerea lui. Noi, în schimb,
oameni obişnuiţi veniţi din sudul Bucovinei, din satele este pierdut pentru noi, dar ajungem la timp pentru
din împrejurimile Crasnei, de la Cernăuţi, poate şi mai ceremonialul de la monumentul lui Mihai Eminescu
de dincolo, cu profund respect pentru harul mâinilor izvodit de sculptorul Dumitru Gorşcovschi. Parcă toţi
truditoare nu ezităm nicio clipă între pasul făcut în românii din Cernăuţi şi-au dat întâlnire aici. Deasupra
cleştele noroiului sau strivind gingaşele corole ale flori- unui cer uriaş de umbrele, pe care ploaia îl străpunge cu
lor. Bucuria maicii stareţe Ioana a Mănăstirii din Cras- o neaşteptată blândeţe, Poetul cu aripi de frunze şi apă
na, care a slujit câţiva ani la Suceviţa, la vederea maicii îi priveşte cu melancolie. Poate că spiritul său unificator
stareţe Gabriela nu se măsoară decât în tristeţea prea ştie cât de arară este o astfel de clipă. Apoi, chiar dacă
repedei noastre plecări, după sărutarea de cuviinţă a ploaia n-a stat, umbrelele încep să se strângă pentru de-
icoanelor şi după urmărirea doar a unei părţi din slujbă punerile de coroane, jerbe şi flori şi pentru scurtele cu-
în interiorul măreţ al bisericii, sub lumina somptuoasă vântări obişnuite în astfel de prilejuri, care însă, venind
a candelabrelor cu braţe aurite sau de argint, printre de la românii înstrăinaţi, aici nu sunt marcate de o sin-
minunate aranjamente, ofrande de bujori şi trandafiri ceritate de circumstanţă, ci au patosul unei rugăciuni.
încă perlaţi de roua dimineţii. La despărţire, în îmbră- Glasul lui Vasile Bâcu, ziarist şi scriitor, preşedintele
ţişarea stareţelor, ca de zeci de ani încoace când e vorba Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bu-
de români din nordul şi din sudul Bucovinei strângân- covina „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, ritmează oma-
du-se la piept, este mai mult decât căldură omenească, giile, reprezentând instituţii, în frunte cu Consulatul
chiar frăţească ori surorească: o istorie întreagă îşi trăieş- General al României, organizaţii sau în nume propriu,
te clipa sa de dreptate şi de visare. oamenii înaintează descoperiţi sub cerul întunecat, cu
Maşina străbate acum prin aceeaşi neoprită ploaia plângând pe chipurile lor. Alătur coroanei adu-
ploaie, cu aceeaşi grijă (şi aceeaşi viteză) cei peste 40 se de la Voroneţ trandafirul pe care am îndrăznit să-l
de kilometri spre Cernăuţi. Inspir adânc aerul oxige- răpesc Crasnei pentru Eminescu şi în văzduh sună o
nat de furtună şi priveliştea Cernăuţiului: a trecut mai clipă roţile carului ducând cozonaci fierbinţi la Putna.
mult de un an de când nu ne-am mai văzut! Începu- Atât de fierbinţi, încât domolesc ploaia, apoi o opresc
tul pelerinajului eminescian la Casa lui Aron Pumnul cu totul, pentru bucuria pozei de la finalul ceremoni-
E N T
M
N I
E
V
E

tru Dezvoltare Durabilă din Bucureşti, după

nici două luni de lucrări asidue îşi va deschi-
de porţile azi, anume de ziua patronului ei, de
Sărbătoarea Eminescu. Stavrofora Gabriela îşi
domoleşte emoţia: coliva s-a ales doar cu câte-
va fisuri, rămânând însă tot bună, ca şi neamul
nostru, avea să zică puţin mai târziu, la momen-
tul alocuţiunilor. Deocamdată trăim cu unanim
respect slujba sfinţirii sediului reînnoit, slujbă
ţinută, ca şi parastasul lui Eminescu şi al preşe-
dinţilor, membrilor Societăţii trecuţi în lumea
umbrelor, de feţe bisericeşti din nordul şi sudul
Bucovinei – preoţii Pavel Dumitru, protopop
de Herţa, Ioan Gorda, protopop de Hliboca,
Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, îm-
preună cu părintele Florin Lavric de la Rădăuţi
ei, cu om lângă om căutând înţelegere, ajutor la Emi- şi maica stareţă, dr. Gabriela Platon, de la Voro-
nescu, prea mulţi ca să încapă cu toţii în obiectivul neţ –, astfel că rugăciunile, glasurile care se înalţă spre
aparatului foto al profesorului Nicolae Hauca şi chiar Unul, Milostivul Dumnezeu sunt ale Bucovinei întregi.
în ampla cuprindere a aparatului de filmat al Centrului Minunată, îţi spui – cuprinzând cu privirea sala
Media BucPress Cernăuţi. Şi pentru satisfacţia jurna- mare şi biblioteca, modernizate, arătând proaspete şi ele-
liştilor de la BucPress – tinerii, frumoşii şi în primul gante în fiecare amănunt al lor, de la mobilier, dotări şi
rând profesioniştii Marin Gherman, Mariana Struţ şi decoraţiuni -, această întâlnire în dorinţa de a face bine
Vitalie Zâgrea – de a realiza un interviu cu stavrofora fraţilor noştri de pe pământul înstrăinat dintre ES, strălu-
dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, citoarea, energica doamnă consul-general Irina Loredana
venită la comemorarea lui Eminescu cu blagoslovirea Stănculescu şi discretul şi eficientul preşedinte APDDB!
Înaltpreasfinţitului Calinic Botoşăneanul, arhiepiscop Providenţială, îndrăzneşti să speri o oră mai târziu, când
al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, şi cu sentimen- Excelenţa Sa îi aduce la aceeaşi masă pe dnii Virgil Pro-
tul înălţător împărtăşit de toţi românii strânşi lângă feanu, în ipostaza de reprezentant al sponsorilor din Ro-
Eminescu la Cernăuţi de a reprezenta, de a avea parte mânia, Titus Scriba, director al firmei de construcţie Ro-
de ocrotirea Bisericii Ortodoxe Române, maica spiritu- mtisbud SRL din Cernăuţi, şi pe acad. Vasile Tărâţeanu,
T
ală a neamului nostru, cum o numea Poetul.
Fostul Palat Naţional al Românilor, clă-
N
dire de patrimoniu, la parterul căruia se află
sediul Societăţii pentru Cultura şi Literatura
E
Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, este
situat chiar lângă Primărie, în Piaţa Centrală a M
oraşului, astfel că mulţimea adunată în aştep-
tarea tăierii panglicii inaugurale se revarsă în
I
stradă, vestind capitala istorică a Bucovinei că

românii trăiesc o mare sărbătoare. Spaţiul celui
N
mai important loc de întâlnire al lor, moder-

nizat graţie ideii şi implicării puternice a ES
E
Irina Loredana Stănculescu, consul-general al

României la Cernăuţi, şi sprijinului financiar
V
oferit cu generozitate de dl Virgil Profeanu,

preşedintele Asociaţiei Programatice pen-
E

preşedintele Fundaţiei „Casa Limbii Române”, căreia îi Pântescu, şi Putna – stareţul Melchisedec Velnic, „pen-
revine în principal răspunderea morală pentru soarta Ca- tru merite deosebite în promovarea culturii, spirituali-
T
N sei lui Aron Pumnul (de 30 de ani viitorul Muzeu Emi- tăţii româneşti şi valorilor literare, pentru susţinerea co-
nescu din Cernăuţi) şi asistăm cu toţii, înmărmuriţi de munităţii românilor din regiunea Cernăuţi”, cum scrie
emoţie, la semnarea contractului de demarare, avizare şi pe diplomele înmânate de Vasile Bâcu, preşedintele So-
autorizare a amenajării celebrei zidiri istorice, reprezenta- cietăţii, în metalul cărora a fost gravată şi data: 15 iunie
N I M E
tive pentru viaţa lui Eminescu în acest, cel mai frumos, 2021, data celui „mai frumos omagiu adus lui Emi-
oraş al Bucovinei. Dna consul-general stabileşte şi un nescu de când ne ştim români la Cernăuţi”, cum avea
termen: viitoarea comemorare a Poetului! Prietena mea, să scrie Maria Toacă, autoarea impresionantei cronici a
Maria Toacă, are o încredere neţărmurită în puterea Ex- vieţii românilor de aici din ultimele patru decenii.
celenţei Sale Irina Loredana Stănculescu, diplomat infai- Pentru cine îi ştie cât de cât pe cernăuţeni, mul-
libil şi olteancă aprigă, de a muta munţii. Eu mă gândesc ţimea care respiră, se înduioşează, aplaudă, se bucură în
la alţi doi olteni, scriitorii şi ziariştii Dan Lupescu şi Ion sediul proaspăt sfinţit al Societăţii Eminescu de Sărbă-
E
Andreiţă, care au sprijinit cel mai mult cu scrisul lor cele toarea Eminescu oferă o privelişte nemaiîntâlnită sau
două cărţi pe care Maria Toacă şi cu mine le-am închinat în cel mai bun caz greu de întâlnit, cu români prieteni
V
Bucovinei. Şi sunt obligată să recunosc că solidaritatea şi mai puţin prieteni împreună, românii de aici, trecuţi
întru ideal, apropierile sufleteşti, nu au neapărat legătură prin foamete, deportări, dezbinări alimentate cu perfi-
E
cu cele geografice. Să recunosc şi să mă alătur nădejdii die, fiind nu o dată suspicioşi, bântuiţi de neîncredere,
cu care a fost urmărită semnarea contractului nu numai gata să se oprească lângă pragul unei invitaţii făcute din
de cernăuţenii care au încărunţit visând la acest muzeu, inimă, fiindcă mai greu acceptă, se străduiesc să o audă.
ci şi de tinerii din formaţiile artistice care şi-au etalat în Este şi aceasta o izbândă a diplomatului Irina Loredana
această zi cele mai preţioase piese din repertoriu, unele Stănculescu, la fel de preţioasă în multe privinţe ca şi
pe versuri de Eminescu, altele vorbind despre Bucovina: modernizarea spaţiului Societăţii Eminescu şi ca dema-
„Doamne, ocroteşte-i pe români,/ C-au rămas printre rarea lucrărilor la Muzeul Eminescu. În care numele
străini!”, „Sfânta noastră Bucovină,/ Dumnezeu să-ţi dea Poetului ne apare din nou cu virtuţi egale cu ale cape-
lumină!”, „Frunzuliţă, strop de rouă, /Bucovina-i rup- telor încoronate care au reîntregit teritorii şi neamuri,
tă-n două,/ Cântă cucu la fereastră,/ Va veni şi vremea lucrarea sa, şi a poeziei, şi a publicisticii, şi a limbii, şi a
noastră!” Cele mai iubite şi aplaudate formaţii, conduse posterităţii sale fiind însă mai profundă şi mai durabilă.
de Victoria Costinean, Elena Nandriş, Dumitru Caulea, Da, Eminescu Unificatorul, aşa cum a fost şi de-a lun-
Iurie Levcic, ca să-i menţionez măcar pe cei pe care îi gul vieţii, acad. Alexandrina Cernov evocând neîntâm-
ştiu, şi de Gheorghe Hostiuc, din Voloca, al cărui nume plător în acest an al împlinirii unui veac şi jumătate de
am să-l ţin minte. Şi în programul artistic, Bucovina a la Serbarea de la Putna spiritul coagulant al lui Mihai
fost reîntregită simbolic de prezenţa cunoscutei interpre- Eminescu, adunând românii din Viena în „România
te Angelica Flutur, originară din zona Câmpulungului Jună” şi în pregătirea unui congres al acesteia, a unei în-
Moldovenesc. Dar cum simpatiile îşi au calea lor, a mea tâlniri a românilor de pretutindeni la Putna, la 400 de
s-a îndreptat spre protopopul Vasile Covalciuc, cântând ani de la sfinţirea locaşului în prezenţa ctitorului înălţat
cu o memorabilă dăruire: „Munţilor cu creasta rară/ Nu în rândul sfinţilor, Sfântul Ştefan cel Mare.
lăsaţi straja să piară!/ Dacă piere straja voastră/ Va pieri Trecem din Porubnoe la Siret şi neaşteptat, chiar
şi ţara noastră”. dacă adusă de cuvintele simple şi puţine rostite de gră-
Şi pentru că gândul a rămas la strajă, a tinerilor niceri şi vameşi, „duioşenia” limbii române despre care
pentru Bucovina, a Bucovinei pentru Ţară, să pome- vorbise poetul Ilie Tudor Zegrea la bustul Poetului din
nim şi de întărirea străjii românilor din nordul Bucovi- Cernăuţi ne izbeşte cu o forţă suavă, ca miresmele in-
nei, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în tense ale grădinilor şi pajiştilor după ploaie. O inspirăm
Bucovina „Mihai Eminescu”, cu primii săi membri de adânc, întinerior, în plămâni şi ne continuăm drumul
onoare din România: ES Irina Loredana Stănculescu, în înserare pe şosea, însoţiţi în cer de carul lui Emi-
dl Virgil Profeanu şi reprezentanţii sfintelor mănăstiri nescu, în care grâul încolţeşte, creşte, înfrăţeşte prin
Voroneţ – stareţa Gabriela Platon şi proinstareţa Irina munţii în lumină, prin văile în flori.

Vasile Lovinescu Doina CERNICA
T
într-o „umbrire luminoasă”
N
N I M E
D rumul de la Suceava la Fălticeni este în-
totdeauna frumos, dar acesta, din 17 iu-
lie 2021, împreună cu farm. Maria Olar, președintă,
adaugă celui cotidian al unei primării, de aceea prezen-
ța primarului Gheorghe Cătălin Coman este descifrată
ca o alegere și apreciată ca atare. Și pentru că respirăm
și ing. Ion Olar, vicepreședinte la Fundația Culturală aerul oxigenat al reușitei reînnoirii clădirii, care dă un
„Leca Morariu” Suceava, mi-a apărut de-a dreptul mi- plus de credibilitate proiectelor, acestea răsună atrăgă-
nunat grație capătului său, Biblioteca Municipală „Eu- tor în cuvântul edilului-șef: reamenajarea corpului B
gen Lovinescu” Fălticeni, albă-luminoasă, elegantă și cu al Muzeului de Artă (cel care cuprinde locuința Maes-
o distincție aparte, emanată deopotrivă de clădirea reîn- trului Ion Irimescu și galeria expozițiilor temporare), a
E
noită și de istoriile de preț ocrotite de montura sa. Din Casei Sadoveanu și intervenții importante, care să însă-
stradă, ușa se deschide în sala sa mare, deja cu multă nătoșească zidurile Galeriei Oamenilor de Seamă și să-i
V
lume fremătând de bucuria revederii la un eveniment extindă spațiul cultural, celebra Galerie a Oamenilor
E
cultural, la un triplu eveniment cultural, de fapt, aștep- de Seamă din Fălticeni adăpostită de Casa Lovineștilor,
tatul colocviu „Vasile Lovinescu” fiind însoțit de verni- donată așezării de scriitorii Horia Lovinescu și Vasile
sajul expoziției de pictură și grafică „Suflet și culoare” Lovinescu.
a lui Teodor Vișan, la o primă întâlnire cu publicul Pictorul Gabrel Baban prezintă cu plăcere crea-
fălticenean, și de recitalul susținut la flaut de Nicolae țiile lui Teodor Vișan, „un dunărean” din tablourile că-
Maxim, iubit și prețuit fiu al zonei. Multe persoane de ruia nu lipsesc pontoanele, debarcaderul, dar nici zona
mult timp nemaiîntâlnite în același loc: profesorii Ca- montană, un „plainairist”, dar și „un excelent portre-
tinca și Gheorghe Dăscălescu, doctorița Maria Indrei, tist”, „desenator foarte bun” căruia îi remarcă și tehnica
prozatorii Coca Maria Udișteanu și Alexa Pașcu, pr. „bine stăpânită”, și spontaneitatea tușei, iar oaspetele
Teodor Brădățanu, directorul Muzeului de Artă „Ion gălățean se recunoaște „impresionat” de primire, de sală
Irimescu” Fălticeni (instituție hotărâtor implicată în („Felicitări domnului primar!”), și de toate temele care
expoziția deschisă aici), jurnaliștii Silviu Buculei și Alex îi apar în cale unui artist, florile fiind nu cele din urmă,
Săvescu, nemaivorbind de cele venite de mai departe: ci cele mai proaspăt deschise sub pensula sa.
poetul Dumitru Brăneanu, președintele Filialei Bacău Un scriitor este suma scrierilor sale, iar cărțile lui
a Uniunii Scriitorilor din România, romancierul Ioan Vasile Lovinescu – toate având copertele ușor uzate de
Țicalo și poeta Mihaela Grădinariu, de la Râșca, prof. degetele care le-au deschis, ca pe obloanele unei ferestre
dr. Luminița Raveica Țaran, de la Câmpulung Mol- spre dimineață – sunt răspândite pe rotundul măsuțe-
dovenesc, scriitoarea Marilena Istrati, de la București. lor albe în jurul cărora au luat loc invitații. Lângă ele, ca
„Acasă”, radiind de mulțumirea previzibilului succes al niște rude iubitoare, manuscrisele, notițele comunicări-
manifestării, Nicoleta Hostinariu, directoarea Bibliote- lor anunțate de program, ai căror autori sunt prezentați
cii gazdă, și colegele sale. În fața ochilor așteptători ai de coordonatoarea și moderatoarea lucrărilor colocviu-
tuturor, cu ochi surâzători, neatinsă de oboseala dru- lui, prof. Eleonora Bulboacă, numele fălticenean cel
mului și a timpului – Doamna dr. Roxana Cristian, din mai des întâlnit la manifestările consacrate memoriei
București, reprezentanta cercului de studii și medita- lui Vasile Lovinescu, Lovineștilor, cel puțin la cele la
ție tradițională „Hyperion” fondat odinioară de Vasile care am avut șansa să iau parte. Cu un emoționat ac-
Lovinescu, coeditoare a manuscriselor lui Vasile Lovi- cent al bucuriei: „Vom trăi Sub semnul Lovineștilor în
nescu, inimă cu bătaie sonoră și acum chiar inima co- Biblioteca «Eugen Lovinescu»!; Vom pleca îmbogățiți
memorărilor-evocărilor Vasile Lovinescu, a întâlnirilor și îmbunătățiți cu ce ia fiecare cu sine acasă!”
cu amintirea lui Vasile Lovinescu la Fălticeni. Firește, un colocviu nu poate fi povestit, posi-
Suntem în plină desfășurare a Zilelor Muni- bilitatea perenității sale ține de conținutul, de origina-
cipiului Fălticeni, cu un program sărbătoresc care se litatea intervențiilor în măsura în care acestea au fost
Negru de a nu o fi cunoscut pe dr. Roxana Cristian pe

drumul tezei și al cărții dedicate lui Vasile Lovinescu,
dr. Roxana Cristian are un gând mișcător: ar fi vrut ca
Alina Bărbuță Negru să fi fost „profesoara nepotului
meu de 16 ani”.
Ca de fiecare data, cuvântul dr. Roxana Cristian
acoperă întâlnirea cu mătasea magiei. Ține acest har al
Domniei Sale de faptul de a-i fi fost – asemenea celor-
lalți hyperioniști din perioada bucureșteană a cercului
de meditație tradițională și asemenea celor care l-au ur-
mat cu admirație și credință la Fălticeni – apropiată,
alături omului Vasile Lovinescu până la stingerea sa din
viață acum 37 de ani? Ține de structura sa intimă, de o
înzestrare aparte pentru mister, fie el al operei, fie al au-
torului, fie al inseparabililor amândoi? Răspunsul poate
fi căutat în gândul lovescian căruia dr. Roxana Cristian
îi dă expresie după deplinătatea asumării: „Coinciden-
ța nu este o întâmplare, este o interferență cu un plan
superior”. Tema lucrării, spune, însă publicul înțelege
deopotrivă a venirii lui Vasile Lovinescu împreună cu
dr. Roxana Cristian către noi, este „clipa întâlnirii mult
așteptate, o mica repetiție pentru clipa cea repede”. „Ca
să ne aplecăm împreună asupra așa-zisului con de um-
bră al lui Vasile Lovinescu”, o umbrire care trebuie în-
țeleasă ca prielnică încolțirii și rodirii germenilor „sădiți
în opera sa”- o „umbrire luminoasă”, pe care doar „clipa
o poate cuprinde”. Imediata trimitere a prof. Eleono-
ra Bulboacă la exclamația lui Goethe, „Clipă rămâi, o
adunate într-un volum sau au fost publicate în ziare cât ești de frumoasă!”, surprinde exact starea de spirit
și reviste. Norocul celui de acum este legat de aparatul a celor prezenți și este încă un indiciu asupra atenției
de filmat al realizatorului TV Teodor Moldovan, din cu care moderatoarea a pregătit colocviul, mai ales că
E N T
Piatra Neamț, unul din puținele interesate să lase măr- pe „scena” sa următorul invitat este Nicolae Maxim,
turie pe „peliculă” despre acțiunile culturale și protago- nume asociat cadrelor didactice ale Conservatorului și
niștii lor din Moldova. În ce ne privește, consemnăm Filarmonicii din București, personalitate a istoriei fla-
grija evidentă cu care a fost pregătit și, ca o noutate a utului în muzica românească, iar pentru numeroșii săi
ediției, apelul salutar la câțiva dintre cei care s-au în- spectatori din capitala culturală a județului Suceava și
cumetat să-și aleagă teme de doctorat din creația lui un mare iubitor și cunoscător de poezie. Recitalul este
M
Vasile Lovinescu. Este cazul prof. Alina Bărbuță Negru, prefațat de evocarea slujbei de pomenire în memoria
din Bacău, care, căutând o cale de a-și determina elevii Lovineștilor de dimineață, de la Biserica Grădini din
N I
să înțeleagă natura gravă a personalității și scrisului lui Fălticeni, și se deschide cu un bocet de Tiberiu Bredi-
Vasile Lovinescu, s-a cufundat, recurgând la metoda ceanu.
simbologică, în opera sa, sub îndrumarea prof. univ. Pe ecoul întâi sonor și apoi doar sufletesc al fer-
dr. Vasile Spiridon, conducătorul doctoratului său la mecătorului recital al lui Nicolae Maxim începe co-
E
Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, până la atin- municarea prof. Eleonora Bulboacă: „Între Bine și Rău
gerea și împărtășirea luminoasei concluzii: „Descope-
V
– Calea îmbunătățirii omului, în viziunea lui Vasile

rindu-l pe Vasile Lovinescu, am reușit să mă descopăr Lovinescu”, deopotrivă o fină lectură a paginilor consa-
și pe mine”. Pentru părerea de rău a dr. Alina Bărbuță
E
crate lui „Harap-Alb” și o meditație morală.

Cu neastâmpărul pe care i-l știu de când l-am plâng…”, iar Nicolae Maxim - o piesă de Chopin.
cunoscut la evocările lui Vasile Lovinescu, ing. Dan Ia- Mihaela Grădinariu, conf. univ. dr. Cristina
cob din Piatra Neamț vrea să aflăm totul: de la data la Emanuela Dascălu, din Iași, Luminița Raveica Țaran și
care cumpărând „Creangă și Creanga de Aur” (Cartea semnatara rândurilor de față rostesc un cuvânt de apre-
Românească, 1989) a avut parte de întâlnirea vieții sale ciere a acestei, mult dorite, mult așteptate, întâlniri cu
la alegerea titlului pentru propriul volum de curând amintirea lui Vasile Lovinescu, iar Constantin Bulboa-
apărut, „Ecoul Vasile Lovinescu – autori, texte și teme că ne smulge cu blândețe din vraja ei și ne aduce în rea-
din viață și operă”, dedicat Doamnei Roxana Cristian. litatea zilei cu masca pe chip, oferindu-ne public cartea
Gânditorul francez René Guénon, mentorul spiritual sa și a lui Radu Bercea, „Epigrame și caricaturi cu și fără
al lui Vasile Lovinescu, Vasile Lovinescu, mentorul spi- Covid”, Editura SMArt, Gura Humorului, 2021.
ritual al membrilor cercului „Hyperion” în frunte cu Conul de umbră, înțeles obișnuit ca o împin-
Florin Mihăescu și Roxana Cristian, Roxana Cristian, gere de către vremuri a unei personalități la marginea
mentorul spiritual al lui Dan Iacob, colindă acest vo- interesului mai larg, inclusiv cel al specialiștilor din do-
meniu său, nu poate
fi legat, a susținut dr.
Roxana Cristian, de
Vasile Lovinescu, cel
care s-a simțit bine și
în viața sa de dinainte
și în viața sa de după
moarte în „umbrirea
luminoasă” a clipei în
care ni se arată, în care
îl vedem (și poate ne
vede), „în înțelegeri
subtile, în întâlniri de
idei, în prietenii inte-
lectuale, în doctorate
spirituale și chiar în
structuri transfigurate
ale sufletului”. Senti-
T
mentul unei astfel de
clipe purtate de ácele
N
lum, această antologie de Dan Iacob, cel care mărtu- ceasului peste două ore a fost deplin în sala Bibliote-
risește: „Mă simt ales de Vasile Lovinescu”. Privitor la cii Municipale „Eugen Lovinescu” Fălticeni, după cum
E
titlu, în fixarea căruia sugestia dr. Roxana Cristian a deplină a fost și comuniunea celor care au povestit des-
fost decisivă, nu pot să renunț la consemnarea inter- chizându-și sufletul și a celor care au ascultat în tăcerea M
venției sale cu un citat (așa cum l-am reținut) din Vasile porților deschise ale propriului suflet.
Lovinescu: „Din ecou în ecou să ajungi la verb”. Ne ridicăm, ne salutăm cu cei cu care nu am
I
Ultima comunicare aparține dr. Magda Țepoi și apucat la venire. Nu ne îndurăm să ne desprindem de
vorbește despre „O prietenie spirituală”, neuitata prie- ceea ce am trăit cu atâta dor și bucurie. Chipurile din
N
tenie dintre ilustrul hermeneut al textelor tradiționale tablourile lui Teodor Vișan, muzica flautului lui Nico-
Vasile Lovinescu și bunicul său matern, preotul, profe- lae Maxim stăruie în bun rămasul lor. Peste toate s-a
E
sorul (Profesorul lui Nicolae Labiș!), folcloristul, scri- insinuat o mireasmă dulce de zmeură, urcată din grădi-
V
itorul Vasile Gh. Popa. „Un inițiat”, susține dr. Mag- nile orașului sau coborâtă din tainițele Halmului. Prof.
da Țepoi, lăsând să reverbereze versurile: „Luz, cetate Eleonora Bulboacă ne urmărește cu drag: „Vă mai aș-
E
subterană, /Luz, cetate din adânc, /Te doresc mereu și teptăm!” Doamna dr. Roxana Cristian surâde visătoare.

O P I NI I Petru URSACHE Mitul estetic
A şa a definit G. Călinescu destinul tragic

al meşterului de pe Argeş, de creaţie şi de
jertfă. Fireşte, istoricul literar nu a vorbit ca un folclo-
originale. De aceea a şi încheiat scurtul său expozeu,
la care se face adesea trimitere în mod eronat, cum că
mai fiecare scriitor de valoare a încercat să reinventeze
rist de profesie care face distincţie între tipuri de vari- într-o formă sau alta, parţial sau în totalitate, măcar
ante, cunoaşte circulaţia lor pe teren, diverse tipologii unul dintre cele patru mituri fundamentale; idee, to-
ori motive. El a avut în vedere un creator universal a tuşi, exagerată. La fel trebuie privite lucrurile, elastic
cărui operă, de asemenea în înţeles universal, trezeşte şi fără didacticisme ieftine, şi în legătură cu celelalte
interes şi analfabetului cultivat în spiritul culturii ora- „mituri” pomenite în Istoria literaturii române. Intere-
le, şi cărturarului cu cea mai aleasă educaţie de biblio- sante argumente au descoperit unii dintre folclorişti
tecă. În baza acestui principiu axiologic şi-a permis G. pentru a respinge formula „mitul istoric” prin care
Călinescu să vorbească despre „mitul estetic”. Ambii criticul identifica preocupările unor scriitori de a este-
termeni, luaţi separat sau împreună, au trezit oarecare tiza istoria, de a o transforma în subiecte literare. Fol-
nedumerire la vremea respectivă şi continuă încă. S-a cloriştii angajaţi în replică au arătat (şi mulţi oameni
creat impresia că termenul mit nu şi-ar avea locul în- serioşi chiar s-au luat după ei), că Traian şi Dochia,
tr-o discuţie despre Meşterul Manole sau Legenda Mă- poema lui Gh. Asachi, nu are un corespondent fol-
năstirii Argeşului, cum i se spune în diverse variante; cloric, motiv pentru care G. Călinescu ar fi în eroare.
nu ar îngădui natura compoziţiei care este o baladă. Inutilă demonstraţie pentru că problema este cu totul
Este o observaţie reală, dar superficială, nu de fond. alta. Şi apoi, dacă Hegel i-a recunoscut istoriei uni-
Nici măcar realizarea folclorică nu o confirmă până versale o dimensiune tragică, de ce i-am interzice lui
la capăt: de vreme ce unele variante trec drept „legen- G. Călinescu să descopere una mitică, mai ales că el
de”, înseamnă că deja se creează o stare ambiguă, iar punea în valoare fantezia poeţilor?
de la legendă la mit distanţa e minimă. Uneori, aces- Nu ştim în ce măsură scriitorii confirmă ideea
te două specii chiar se confundă. Problema de fond lui G. Călinescu, aceea de a fi transformat în program
este că textul respectiv operează cu concepte mitice, literar „mitul estetic”, deşi există o statistică amplă în
că unele pasaje transcriu sub forma baladei ritualuri şi această privinţă şi chiar o teză de doctorat, de altfel
fragmente mitice, cum ar fi căutarea unui loc pentru excelentă (Motivul creaţiei în literatura română de Gh.
a se construi o axis mundi, încercările grele ale Anei, Ciompec). Dar, în orice caz, Ion Taloş, despre care
îngroparea în zid, zborul icaric. urmează să vorbim, i-a consacrat Meşterului Manole
Celălalt termen al sintagmei îşi are de asemenea întreaga lui existenţă de până acum, concretizată în
rostul lui. G. Călinescu nu i-a dat o accepţie strictă, studii masive şi fundamentale. Este un caz unic de
de dicţionar de estetică. El a vizat fapta eroului, aceea folclorist român care s-a oprit asupra unei teme ma-
de estetizare a lumii şi a cosmosului. Putea să spună jore a creaţiei orale, a urmărit-o cu rară experienţă,
„mitul geniului”. Era „mai folcloristic” şi, în orice caz, seriozitate şi competenţă, atât pe teren cât şi în bi-
mai la obiect: textul pe care putem să-l denumim în bliotecă, şi nu s-a lăsat până nu i-a stors ardeleneşte
continuare baladă, după precizările de rigoare, „baladă înţelesurile cele mai caracteristice. Încă prin anii '60,
legendară” (Al. I. Amzulescu) sau baladă cu subiecte Ion Taloş apărea la un colocviu naţional al tinerilor
mitologice, tratează tema geniului, din toate timpuri- folclorişti organizat la Bucureşti de Institutul de Fol-
le şi spaţiile, cu crize de creaţie specifice şi dramatism clor (director Mihai Pop), cu o temă despre variantele
existenţial. Însă G. Călinescu a preferat să meargă în transilvănene ale baladei Meşterului Manole. Atunci
altă direcţie, în spiritul preocupărilor sale de istoric se ştia sigur că textul este o creaţie a moldo-munteni-
literar; a considerat balada doar un pretext pentru lor. Comunicarea lui Ion Taloş a avut un efect extra-
scriitorii culţi în intenţia lor de estetizare a literaturii ordinar: nu l-a crezut mai nimeni, deşi omul purta în
mapă şi arăta, cui dorea să vadă, aproximativ 30 de Aveam să aflăm, mai târziu, din păcate, că Ion Taloş
variante, cu totul deosebite, culese de el personal din realizase încă de atunci o colecţie masivă însumând
locurile natale. Erau anii când Adrian Fochi punea la 547 de texte, parte culese de dânsul, parte extrase din
punct impunătoarea sa monografie despre Mioriţa şi diverse colecţii deja apărute, unele intrate în manua-
se făcea mare vâlvă în legătură cu asta. Tânărul arde- le, din publicaţii, din arhivă. Dacă ţinem seama că la
lean încerca să demonstreze că Mioriţa nu reprezintă începutul deceniului al optulea Mioriţa era cunoscută
un caz izolat în folclorul românesc; şi Meşterul Manole în aproximativ o mie de exemplare, apare limpede ce
cunoaşte o răspândire geografică la fel de intensă pe similitudinea dintre cele două tipuri de texte folclori-
toată întinderea ţării; a fost o greşeală din parte folclo- ce nu mai poate fi pusă la îndoială.
riştilor că şi-au îndreptat atenţia numai asupra baladei Ion Taloş avea să reapară cu al doilea volum
păstoreşti. din Meşterul Manole. Contribuţie la studiul unei teme
I
I
În 1973 apărea lucrarea Meşterul Manole. Con- de folclor european, în Editura „Grai şi suflet – Cultu-
N
tribuţie la studiul unei teme de folclor european, teza de ra Naţională”, condusă de poetul şi folcloristul Ioan
doctorat a lui Ion Taloş, o cercetare monografică te- Şerb, unul dintre puţinii şi, cu siguranţă, dintre cei
meinică, depăşind ca volum de informaţie şi precizie mai autorizaţi editori pe teme ale culturii tradiţionale
I
documentară tot ce se scrisese până la vremea respec- şi naţionale. Este exact ce se aştepta de multă vreme,
P
tivă, chiar dacă printre autorii care l-au premers se nu- cu titlu doveditor, corpus-ul de texte. Ne-am fi aşteptat
mărau D. Caracostea, Petru Caraman, Mircea Eliade. ca autorul să introducă în volum cele 547 promise la
O
Şi acum s-a auzit corul de voci: dar unde-s textele? 1973 la care, eventual, să adauge altele, descoperite

pe parcurs. Dar între timp, concepţia lui despre vari- completă, Ion Taloş a elaborat şi o tipologie a varian-
ante s-a schimbat şi nu avem motive să-l combatem. telor, aşa cum o impune realitatea de la faţa locului.
I I Mai precis, el a operat o selecţie destul de riguroasă, Deci tipologia respectă geografia. S-a ajuns la urmă-
dând la o parte materialele care i s-au părut suspecte. toarea schemă tipologică: 1. forma colind, identificată
Drept urmare, Corpus-ul cuprinde 242 de variante în localităţile transilvănene deja citate: pe măsură ce
I N
tip colindă sau baladă, la care se adaugă 10 varian- se trece către sudul Transilvaniei, textele se epicizează
te tip legendă. Faţă de această reducţie, săvârşită însă tinzând să se transforme în baladă; 2. forma baladă
în favoarea calităţii, rămâne optimismul pe care Ion cuprinde Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei, în
P
Taloş îl nutreşte nesmintit: faptul că între Mioriţa şi Corpus apare şi varianta de la românii din Iugoslavia
Meşterul Manole este o diferenţă numerică de variante (Valea Timocului) şi din Bulgaria; 3. Legende în proză
O
nu schimbă datele problemei. Cel mult se dovedeşte prezente cu precădere în nordul Moldovei. Iată că ti-
că, într-o direcţie, cercetarea a fost mai sistematică şi pologia variază puţintel faţă de Mioriţa.
mai intensă. Pe de altă parte există în ţară zone foarte Autorul lasă se întrevadă şi interrelaţiile dintre
întinse în care balada Meşterul Manole nu a fost deloc formele tipologice (interesează, de pildă, transpunerea
urmărită. De aceea s-ar putea ca viitorul să aducă mari colindului în naraţiune, păstrat uneori imperfect în
surprize. amintire. Un colind: „Zâdar zâdu zâduieşt’e/ Şi zâdu
Cartea lui Ion Taloş este axată pe următoarele să tă hâieşt’e.” Zâdariu cel măimare:/ - Ńavasta ca-
direcţii ştiinţifice: a) autorul se opune teoriei difuzio- re-o vińi/ D’emińeaţă cu prânzu/ Tătu-n zâd u-om
niste a lui Georgios A. Megas, potrivit căreia variante- zâdui.// O luat hârbu cu mâncare, u-o luat în braţă
le unui motiv universal, indiferent de mulţimea lor, îşi şi u-o ţucat şi u-o pus în zâd// - Drajilor zâdarilor./
au punctul de plecare într-un izvor unic. Cu alte cu- Io-am gâńit că-i numai şagă./ Pântu ce v-am fost de
vinte, după A. Megas, Meşterul Manole care cunoaşte dragă./ Lăsaţ-îm ţâţăle-afară./ C-am on h’iuţ mit’it’el/
o răspândire intensă în toate ţările balcanice, inclusiv Şi cińe-a cota d’e iel?/ Cińe l-a legâna?/ - Vântu, când
la români, îşi are originea într-un izvor unic, într-un o sufla./ - Şi cińe mńi l-a scălda?/ - Ploiţă, când o plo-
prototip grecesc. Cercetarea modernă la care aderă ua”. Şi transpunerea lui în proză: textul poartă titlul
şi Ion Taloş pledează pentru poligeneză. Într-adevăr, Poveste: „Ńaşt’e zâdari o zâduit şi zâdu tăt s-o-nhăit.
poziţia lui Megas, o idee fixă a cercetătorilor greci în Tăt o zâduit şi s-o-nhăit, până ce muierea i-o vińit la
privinţa Meşterului Manole, este de multă vreme de- cel măi mare zâdariu.
păşită. Mircea Eliade a descalificat-o definitiv încă din O zâs:
1943, când a scris Comentarii la Legenda Meşterului - Bińe c-ai init, că-n zâd t’e-om zâd’i.
Manole; b) Paralelismul cu Mioriţa este urmărit pe Ia aşa o cuvântat, că:
mai multe planuri, în privinţa geografiei folclorice, a - Lăsaţ-îm ţâţăle-afară./ C-am on h’iuţ mit’it’el/
circulaţiei, dar şi în cea a genezei. Realitatea de teren Şi ce s-a face d’e iel?
dovedeşte că varianta românească a Meşterului Mano- D’in ţâţăle îi o curs lapt’e, după-aceia o curs
le a luat naştere în Transilvania, iar forma primară a apă. Zâdu o ţânut” (p. 42-43).
fost colinda, situaţie similară cu Mioriţa, în exegeza A treia secvenţă tipologică mi se pare mai pu-
lui Adrian Fochi. Autorul a depistat şi zona de ori- ţin rezistentă. Aici sunt incluse texte care nu aparţin
gine, anume comunele Vărzarii de Sus, Câmpenii de aceleiaşi organizări formale. Exemple ca: „O biserică
Sus, Sălişte de Vaşcău etc. (din jud. Bihor), continu- mare din Bistriţă, să vede on cip de om în văcălaş şi
ându-se în Sălaj, Lăpuş, Someş, Bistriţa. Tocmai de să zâse că de bunăsamă o zâdit pă cineva în zâd”; „La
aceea Corpus-ul se deschide cu Meşterul Manole sub Bodrog, la mănăstire (J. Arad) s-o zâdit om viu”; „La
forma de colinde. De reţinut că numai în Bihor a des- biserică la Rotopăneşti s-o pus umbrî din barbaci O-s
coperit un număr de 14 variante, din Sălaj 42 + 2, că s-o arătat nu-s la cari” etc. nu sunt legende, ci su-
din Lăpuş – Someş – Bistriţa 34 + 11 etc., ceea ce do- perstiţii. În schimb, Iazul de lângă Suliţa este legendă.
vedeşte o mare bogăţie de material în zonă, cel puţin A se compara textele. Autorul va decide asupra acestor
atâta cât a putut cuprinde un singur culegător, într-o chestiuni de amănunt, mai ales după ce îşi va îmbo-
perioadă limitată de timp; c) Ca munca de teren să fie găţi colecţia.

Vieţi imaginare Marcel SCHWOB
TR ADUC ERI
(extras)
M arcel Schwob (1867–1905), ziarist și

scriitor, erudit, poet simbolist, autor
care a revoluționat povestirea biografică, scoțând-o
amândoi luă bucuria nopții și-a luminii roșii, precum
şi gustul sângelui.
Nu i se cunoaşte data naşterii, dar apăru într-o zi
deopotrivă din registrul hagiografic ca și din cel po- întunecată, într-un an al ciumei.
lemic/pamfletar, redându-i o deplină libertate, slobo- Nici o protecţie celestă nu veghe asupra fetei în-
zind-o întru diversitate. Lucrarea lui de mare răsunet drăgostite care rămase grea cu un zeu, căci trupul îi fu
în epocă, Vies imaginaires, 1896 (Vieți imaginare), atins de ciumă cu câteva zile înainte de a naşte şi uşa
face elogiul fanteziei creatoare de vieți autonome, uni- căsuţei ei fu însemnată cu înfricoşătoarea cruce roşie.
cate, clădite pe toate datele realului cunoscut, dar și Cyril Tourneur veni pe lume în sunetul clopotelor de
ale celui necunoscut, dar imaginat. Această carte este îngropăciune a morţilor, şi aşa cum tatăl lui dispăruse
alcătuită din 23 de scurte texte, adevărate poeme în în cerul comun al zeilor, tot aşa o căruţă verde îi duse
proză, și povesteşte viețile unor cunoscute personaje mama la groapa comună a oamenilor. Se spune că bez-
istorice precum Empedocle, Erostrate, Lucrețiu, Cec- na era atât de adâncă încât a fost nevoie ca cioclul să
co Angiolieri, Paolo Ucello, ca și ale unor figuri rău lumineze intrarea în căsuţa lovită de ciumă cu o torţă
famate ori corsari ce cutreierau mările secolelor XVII de răşină. Un alt cronicar susţine că ceaţa de pe apa Ta-
– XVIII, precum Căpitanul Kid, Walter Kennedy, misei (unde se afunda pivnița căsuţei) era brăzdată de
Maiorul Stede Bonnet etc. Însă, conform principiilor dungi stacojii, iar dangătele clopotele ce băteau după
sale, expuse în Prefața lucrării, vedem cum povestiri- ajutor semănau cu ţipetele unor maimuțe. În sfârşit, lu-
le din Vies imaginaires boicotează perpetuu realul cel cru fără nici o îndoială : deasupra triunghiului acoperi-
mai real, instituind încet-încet o dimensiune ca și spi- şului se abătu furioasă o stea în flăcări, cu scrumite raze
rituală, abil reliefată tocmai prin halourile pulsatile ale răsucite şi înodate, către care pruncul își scoase, prin-
celor ne-spuse, mai bine zis ale legăturilor ciudate care tr-o lucarnă, pumnul amenințător în timp ce aceasta
se crează între fragmentele de real judicios expuse și îşi scutura deasupră-i spirala de foc... Astfel intră Cyril
iluminate ori umbrite, ca într-o expresivă galerie foto- Tourneur în imensa concavitate a nopţii cimeriene1.
grafică. Marcel Schwob rămâne o figură paradoxală a E imposibil să afli ce-a gândit sau ce-a făcut
literelor franceze, iubit și apreciat de mulți contempo- până la vârsta de treizeci de ani, care au fost simptomele
rani ai săi, de n-am pomeni decât pe Jarry și pe Mae- divinităţii sale latente, sau cum se convinse de propria-i
terlinck, iar, în siajul timpului, influențând la rându-i regalitate. O notă obscură şi înfricoşătoare cuprinde lis-
alți câțiva creatori de marcă precum Alfonso Reyes și ta blasfemiilor sale. A declarat că Moise n-a fost altceva
Borges (cel din Istoria universală a infamiei). decât un jongleur şi că un anume Heriots era mai iscusit
decât el. Că începuturile religiei n-au avut alt scop de-
cât să ţină oamneii sub teroare. Christos merita în mai
CYRIL TOURNEUR mare măsură să moară decât Barrabas, deşi Barrabas a
Poet tragic fost hoţ şi asasin. Că dacă s-ar apuca să scrie o nouă
religie, ar întemeia-o pe o metodă mult mai grozavă şi
Cyril Tourneur s-a născut din împreunarea unui mai demnă de admirat, și că Noul Testament avea un
zeu necunoscut cu o prostituată. Dovada originii sale stil respingător. Că avea tot atâta drept să bată monedă
divine o găsim în ateismul eroic sub care a sucombat. cât şi regina Angliei, şi că el îl ştia pe un anume Poole,
Mama i-a transmis instinctul revoluţionar şi cel al lu- prizonier la Newgate, expert în aliajul metalelor, cu al
xului, teama de moarte, freamătul voluptăţii şi ura faţă
de regi. De la tatăl lui i se trage dragostea pentru înco- 1
cimerieni: popor vechi cu origini iraniene; după alte surse
ronare, orgoliul de a domni, şi bucuria de a creea. De la ar fi înrudit cu traco-ilirii
cărui ajutor pretindea că într-o bună zi va bate monedă fiica lui şi o găsi feciorelnică şi ispititoare. Ca să-şi ducă
de aur cu propriul lui chip. Un suflet credincios șterse la îndeplinire intenția în faţa cerului, nu găsi alt loc mai
pe pergament niște afirmaţii încă şi mai înfricoşătoare. nimerit decât un cimitir. Jură să-nfrunte moartea şi să
Dar acele cuvinte fură reluate de un ins josnic. creeze o nouă omenire în mijlocul distrugerii hotărâte
Gesturile lui Cyril Tourneur indică un ateism vindica- prin porunci divine. Înconjurat de-atâtea oase bătrâne,
tiv. Este reprezentat îmbrăcat într-o robă lungă, neagră, voia să plămădească oase tinere. Cyril Tourneur îşi po-
purtând pe cap o faimoasă coroană cu douăsprezece sedă fiica pe lespedea unui mormânt.
stele. Se sprijină cu picioarele pe globul celest, iar cu Sfârşitul vieţii sale se pierde într-o aură obscură.
mâna dreaptă ține deasupra capului globul terestru. Nu se ştie cum ni s-a transmis Tragedia ateului și Trage-
Străbătea străzile în nopţile ciumei, prin zloată și furtu- dia răzbunătorului. Surse tradiţionale spun că orgoliul
nă. Era livid precum ceara lumânărilor sfinţite iar ochii lui Cyril Tourneur a crescut nemăsurat. În grădina lui
îi licăreau vag ca scânteierile ce însoțesc fumul tâmâii. întunecată a construit un tron pe care obişnuia să se
Unii afirmă că avea pe coapsa dreaptă însemnul unui aşeze încoronat cu aur, sub cerul plin de fulgere. Mai
sigiliu neobişnuit; dar, după moartea lui, adevărul fu mulţi l-au văzut şi au fugit, îngroziţi de zveltele egre-
imposibil de verificat, căci nimeni nu-l văzuse gol. te albăstrii care-i zburau deasupra capului. Citea un
Îşi luă ca amantă o prostituată din Bankside, volum-manuscris din poeziile lui Empedocle, pe care
care frecventa străzile de pe malul râului, şi o iubi nu- nimeni nu l-a mai văzut de-atunci încolo. Îşi exprima-
mai pe ea. Fata era foarte tânără, blondă şi avea un chip se adeseori admiraţia pentru moartea lui Empedocle.
inocent pe care roşeaţa apărea ca nişte flăcări şovăiel- Anul în care a dispărut a fost din nou un an al ciumei.
nice. Cyril Tourneur îi dădu numele de Rosamonde şi Locuitorii Londrei se retrăseseră pe bărcile amarate în
avu de la ea o fiică pe care o îndrăgea. mijlocul Tamisei. Un meteorit înspăimântător evolua
Rosamonde muri în chip tragic: se spune că, pe sub lună. Era un glob de foc alb propulsat de o ro-
fiind remarcată de un prinţ, bău dintr-o cupă transpa- taţie sinistră. Se îndrepta spre casa lui Cyril Tourneur
rentă otravă verde ca smaraldul. care părea prinsă în reflexe metalice. Bărbatul îmbrăcat
Atunci în sufletul lui Cyril dorinţa de răzbunare în negru şi încoronat cu aur aştepta pe tronul său ve-
începu să se amestece cu orgoliul. Noaptea, străbătu ce- nirea meteoritului. Ca în bătăliile din piesele de teatru,
tatea Mail, pe tot parcursul cortegiului regal strângând mai întâi se auziră sumbre sunete de trompete. Cyril
în mână o torţă aprinsă ca să lumineze calea prinţului Tourneur fu învăluit de-o licărire de sânge roz volatili-
ucigaş. Ura faţă de orice autoritate i se urcă în gâtlej şi-i zat. Înălțate în puterea nopții, trompetele intonară, în-
coborâ în brațe. Se făcu tâlhar la drumul mare nu pen- tocmai ca la teatru, un marş funebru. Astfel fu azvârlit
tru a fura, ci pentru a asasina regi. Prinţii care dispărură Cyril Tourneur către un zeu necunoscut în taciturnul
în acele vremi fură luminaţi de torţa lui Cyril Tourneur vârtej al cerului.
I
şi ucişi de el.
R
Apărea în drumul reginei, în apropierea gropilor

de pietriș şi var. Îşi alegea victima din grup, se oferea WILLIAM PHIPS
E
să-i lumineze drumul prin mlaştini, o conducea până la Pescuitor de comori

gura gropii, îşi stingea torţa și prăvălea victima în gol.
U C
După căderea trupului o vreme pietrişul mai răpăia ca William Phips se născu în 1651 în apropiere de
ploaia. Cyril se apleca peste marginea gropii şi azvâr- gura fluviului Kennebec, în pădurile fluviale unde con-
lea două pietroaie ca să înăbuşe țipetele. Apoi întrega structorii de nave veneau să-şi aleagă lemnul. Într-un
noapte veghea cadavrul care se consuma treptat în lap- sărman sat din Maine visă el pentru prima dată la o
A D
tele de var. hazardată avere obținută din prelucrarea scândurilor

Când Cyril Tourneur îşi potoli ura faţă de regi, plutitoare pe mări. Licărul nesigur al Oceanului care
fu cuprins de ura faţă de zei. Imboldul divin pe care îl scaldă țărmurile Noii Anglii îi aduse sclipirile aurului
purta în el îi zgândări dorinţa de creaţie. Se gândi că ar înecat şi al argintului ascuns sub nisipuri. Se-ncrezu în
T R
putea plămădi o nouă generaţie din propriul sânge şi bogăţia mării şi dori s-o obţină. Învăţă să construiască
se va proclama drept dumnezeu pe pământ. Privi spre vapoare, câştigă ceva bani şi veni la Boston. Credinţa îi

era atât de mare încât repeta tot timpul : „Într-o bună tat către auriul fumegos al valurilor. Dar aurora caldă
zi voi comanda o navă a regelui şi voi locui într-o splen- se ridica peste Oceanul limpede şi liniştit, în timp ce
R I
didă casă din cărămidă la Boston, pe Avenue Verte.” Rose d’ Alger parcurgea mereu aceeaşi orbită. Timp de
În acest timp, pe fundul Atlanticului zăceau o opt zile navigară tot aşa. Ochii oamenilor erau încețo-
mulţime de galioane spaniole încărcate cu aur. Acest șați de efortul de a scruta limpezimea apei. Phips nu
E
zvon îi umplu inima de bucurie lui William Phips. Află mai avea provizii. Trebuia să plece. Ordinul fu dat şi
că un vas mare se scufundase în apropiere de Port de la Rose d’Alger începu să vireze. Atunci Adderley zări pe
C
Plata. Adună tot ce avea şi porni spre Londra cu gândul o latură a recifului o frumoasă algă albă care se legăna
să echipeze o navă. Îi asedie pe cei de la Amiralitate cu încolo și încoace, şi râvni s-o aibă. Un indian plonjă în
D U
petiţii şi jalbe. Îi dădură Rose-d’Alger, echipată cu opt- apă şi o culese. Era foarte grea, iar rădăcinile ei răsucite
sprezece tunuri şi, în 1687, ridică pânzele spre necu- păreau să îmbrăţişeze un bolovan. Adderley o luă şi lovi
noscut. Avea treizeci şi şase de ani. rădăcinile de punte ca să-i înlăture greutatea. Ceva stră-
Rose d’Alger avea la bord nouăzeci şi cinci de lucitor se rostogoli sub soare. Phips scoase un ţipăt. Era
T R A
oameni printre care, un meșter a-ntâia, Adderley din un lingou de argint care valora pe puțin 300 de livre.
Providence. Când au aflat că Phips se îndrepta spre Adderley legăna prosteşte alga cea albă. Pe dată toţi in-
Hispaniola (Haiti), cu toții n-au mai putut de bucurie. dienii se aruncară în apă. În câteva ore puntea dunetei
Căci Haiti era insula piraţilor, iar Rose d’Alger li se părea fu acoperită în întregime cu saci duri, pietrificaţi, în-
o navă tocmai bună pentru așa ceva. Întâi de toate, pe crustaţi cu calcar şi acoperiţi cu cochilii mărunte. Le-au
un petic de pământ nisipos al arhipelagului, câţiva din- spintecat cu dălţi şi ciocane ; şi din străfundul lor se
tre ei, văzându-se de pe-acum bogați, se întruniră ca să revărsară lingouri de aur şi argint, precum şi o mulţime
se declare nobili sadea. În partea din faţă a navei, Phips de monede de opt reali. „Domnul fie lăudat !, exclamă
supraveghea marea. Între timp s-a anunțat o avarie la Phips, iată-ne comoara !” Tezaurul valora trei sute de
carenă. În timp ce dulgherul o repara, fără să vrea auzi mii de lire sterline. Adderley repeta : „Şi toate astea se
de complotul care se urzea. Dădu fuga la cabina căpita- trag din rădăcina unei pricăjite alge albe!” Muri nebun
nului. Phips îi ceru să încarce tunurile, le aţinti asupra câteva zile mai târziu, în Bermude, bolborosind aceste
echipajului revoltat de pe uscat, îi lăsă pe toţi „dezerto- cuvinte.
rii” în acel ținut pustiu şi plecă mai departe cu câţiva Phips transportă tezaurul. Regele Angliei îi con-
mateloţi devotaţi. Meșterul din Providence, Adderley, feri titlul de sir William Phips şi- l numi Înalt Şerif în
puse nava în mişcare. Boston. Acolo îşi împlini visul şi îşi construi o splendi-
Ajunseră în Haiti pe o mare calmă, sub un soare dă casă din cărămidă roşie pe Avenue Verte. A devenit
arzător. Phips se interesă de toate epavele navelor care un om important. Comandă campania împotriva po-
se scufundaseră cu mai bine de o jumătate de secol îna- sesiunilor franceze şi luă Acadia de la M. de Meneval
inte, îndreptându-se spre Port de la Plata. Un bătrân şi cavalerul de Villborn. Regele îl numi guvernator în
spaniol îşi aminti de asta şi-i arătă reciful. Era o stâncă Massachusetts şi căpitan general pentru Maine şi Noua
alungită şi rotunjită ale cărei pante dispăreau sub ape- Scoţie. Cuferele sale erau pline cu aur. Întreprinse ata-
le limpezi până în străfunduri. Adderley aplecat peste cul asupra Quebec-ului, după ce adună toţi banii dis-
bastingaj râdea privind micile vâltori stârnite de valuri. ponibili din Boston. Încercarea dădu greş şi colonia fu
Rose d’Alger înconjură încet reciful şi cu toţii examinară ruinată. Atunci Phips emise bani de hârtie. Și pentru a
în van marea transparentă. Phips lovi cu piciorul teuga le crește acestora valoarea, dădu pe ei tot aurul lichid
din faţă, printre drage şi cârlige. Rose d’Alger înconju- pe care-l avea. Dar roata norocului se întorsese. Cursul
ră din nou reciful şi pretutindeni solul părea la fel, cu bancnotelor scăzu. Phips pierdu tot, rămase sărac, plin
denivelările lui concentrice de nisip umed şi mănun- de datorii, iar duşmanii atât aşteptau. Prosperitatea lui
chiurile de alge ce fremătau sub curenţi. Când Rosed’Al- nu durase decât opt ani. Plecă la Londra sărac şi, de
ger începu al treilea tur, soarele apuse şi marea deveni cum debarcă fu arestat pentru o datorie de 20 000 de
neagră. livre, în urma plângerii lui Dudley şi Brenton. Sergenţii
Apoi dintr-odată deveni fosforescentă. „Iată co- îl duseră la închisoarea Fleet.
morile!” strigă Adderley în noapte, cu degetul îndrep- Sir William Phips fu închis într-o celulă goală.

Păstrase numai lingoul de argint care îi dăruise gloria, N-ai face mai bine, imbecilule, să te-mbarci
lingoul din alga cea albă. Era chinuit de frebră şi dis- pe-o navă de război decât să te spetești cărând baloţii
perare. Gheara morţii i se înfipse în piept. Se zbătu. cu plantele astea mizere ?
Chiar şi acolo, era bântuit de visul comorilor. Galio- Aproape în fiecare seară, Maiorul îşi aduna ser-
nul guvernatorului spaniol Bobadilla se scufundase în vitorii în hambar şi, la lumina lumânărilor, cât timp
apropiere de Bahamas, încărcat cu aur şi argint. Phips muşte colorate bâzâiau în jur, le citea despre piraţii ce
trimise după şeful închisorii. Febra şi speranţa furibun- bântuiau pe mare, din Haiti până în insula Broaștei țes-
dă îl descărnaseră. Ţinând în mâna lui uscată lingoul de toase. Căci foi volante îi averizau pe săteni și fermieri
argint i-l arătă şefului închisorii abia şoptind : despre jafurile și mărșăviile acestora.
– Lasă-mă să mă arunc în apă, uite unul din lin- Neasemuitule Vane! exclama euforic maiorul. Și
gourile lui Bo-ba-dil-la. continua înșirând mereu alte nume de briganzi. Bravu-
Apoi îşi dădu sufletul. Cu lingoul algei albe își le Hornigold, tu corn al abundenţei plin cu aur! Sublim
plăti coşciugul. Avery, încărcat cu bijuteriile Marelui Mogul şi ale rege-
lui Madagascarului! Inventivule Teach, tu ce pe insula
ta Okerecok, ai ştiut să stăpâneşti succesiv paisprezece
MAIORUL STEDE BONNET femei şi să te descotorosești de ele, imaginând ca pe
Pirat dintr-un capriciu ultima (avea numai şaisprezece ani) să o dai în fiecare
seară celor mai buni tovarăşi ai tăi (din pură generozi-
Maiorul Stede Bonnet era un gentilom retras tate, căci aveai inimă mare și bună creștere pe măsură)!
din armată care trăia pe plantaţiile sale, în insulele Bar- O, fericit cel care ţi-ar călca pe urme, bându-și romul
bados, pe la 1715. Câmpurile de trestie de zahăr şi ca- împreună cu tine, Barbă-Neagră, maestru al șalupei de
fea îi dădeau suficiente venituri şi fuma cu plăcere din pirați Revanche de la reine Anne!
tutunul pe care îl planta el însuşi. Fiind căsătorit, nu era Iar servitorii Maiorului ascultau cu mirare și-n
deloc fericit în căsnicie şi lumea zicea că soţia îi scose- cea mai deplină tăcere toate aceste discursuri exaltate
se din minți. În realitate, a fost cuprins de manie abia ale stăpânului. Iar cuvintele acestuia nu erau întrerupte
după patruzeci de ani, iar la început vecinii şi servitorii decât de zgomotul uşor pe care-l scoteau când și când
i-au cedat/ i s-au supus neştiutori. câțiva pui de şopârlă ce alunecau de pe acoperiş, spai-
Iată care era mania maiorului Stede Bonnet. În ma dezlipindu-le ventuzele lăbuțelor. Apoi, protejând
orice ocazie, începu să critice tactica terestră şi să o lau- lumânarea cu mâna, maiorul trasa cu bastonul printre
de marina. Singurele nume pe care le avea pe buze erau frunzele de tutun toate manevrele navale ale acestor
Avery, Charles Vane, Benjamin Hornigold şi Edward mari căpitani şi ameninţa cu legea lui Moise (astfel nu-
Teach. În opinia lui, aceştia erau navigatori îndrăzneţi meau piraţii o bastonadă de patruzeci de lovituri) pe
I
şi oameni întreprinzători. Pe-atunci aceştia jefuiau ma- oricine nu înţelegea fineţea evoluţiilor tactice proprii
R
rea în preajma Antilelor. Dacă se întâmpla ca cineva pirateriei.

să-i numească piraţi, maiorul îi răspundea strigând : În cele din urmă, maiorul Stede Bonnet nu mai
E
- Atunci lăudat fie atunci Domnul că a permis putu rezista şi, cumpărând un barcaz vechi cu zece tu-
acestor piraţi, cum îi numiţi, să dea exemplul vieţii cin- nuri îl echipă cu tot ceea ce era necesar pirateriei pre-
U C
stite, orânduite în comunități, pe care au dus-o strămo- cum săbii, archebuze, scări, planşe, căngi, securi, Biblii
şii noştri. Pe-atunci nimeni nu poseda averi, nu avea (pentru a depune jurământ), butelci cu rom, felinare,
păzitori ai femeilor, nici sclavi care să lucreze plantațiile funingine ca să-şi înegrească faţa, smoală, fitile ca să le
de zahăr, bumbac ori indigo; dar un dumnezeu generos ardă între degetele negustorilor bogaţi şi, bineînţeles,
A D
le distribuia pe toate şi fiecare îşi primea partea lui. Iată steaguri negre cu un cap de mort, alb între două oase
de ce admir atât de mult pe oamenii liberi care împart încrucişate, numele vasului fiind : Revanche. Apoi, pe
bunurile între ei şi duc împreună o viaţă de tovarăşi/ neanunţate, urcă la bord şaptezeci dintre servitorii săi
însoțitori ai norocului. şi plecă pe mare noaptea, îndreptându-se direct spre
T R
În timp ce parcurgea plantaţiile, maiorul bătea vest, pe lângă Saint-Vincent, trecând de Yucatan şi je-
adesea pe umăr pe câte-un lucrător : fuind toată coasta până la Savannah (unde de altfel nu

a ajuns). Ceru o găleată cu funingine, îşi înegri faţa şi apoi le

Maiorul Stede Bonnet habar n-avea de trebu- ordonă să facă acelaş lucru, ceea ce ei şi făcură voioși
R I
rile marinăreşti. Aşa că începu să-şi piardă capul con- nevoie mare.
fundând busola cu astrolabul, artimonul cu artileria, În sfârşit, îşi aminti că era bine să-şi stimuleze
vela foc cu cel puțin alte zece vele, piesa ce înălţa vela echipajul cu o băutură obişnută pentru piraţi aşa că le
E
suplimentară cu trompeta semnalului de plecare, tam- ceru să bea câte o pintă de rom amestecat cu pulbere
buchiul cu peria de șters țeava tunului. Pe scurt, tur- (nu avea pic de vin, ingredientul specific în piraterie).
C
mentat de tumultul atâtor cuvinte necunoscute şi de Servitorii maiorului se supuseră dar, contrar uzanţe-
mişcarea neobişnuită a mării, se gândea să se întoarcă lor, chipurile nu li se inflamară de furie. Se buluciră în
D U
pe pământurile din Barbados, dar arzătoarea lui dorin- schimb cu toţii către babord ori tribord şi, aplecându-şi
ţă de-a arbora drapelul negru în fața primului vas în- chipurile negre peste bastingaj, oferiră acest amestec ex-
T R A
tâlnit îl făcu să nu abandoneze planul inițial. Nu încăr- ploziv mării furioase. După care, cum Revanche aproa-
case la bord nici un fel de provizii, contând numai pe pe eşuase pe coasta insulei Saint-Vincent, debarcară
pradă. Dar în prima noapte nu zări luminile niciunui clătinându-se.
vas. Atunci maiorul Stede Bonnet hotărâ că trebuie să Era dimineaţa devreme şi chipurile uluite ale să-
atace un sat. tenilor nu îndemnau deloc la furie. Nici măcar maiorul
Îşi aranjă toţi oamenii în şir pe punte, le dis- n-avea deloc chef să urle înspăimântător. Aşa că, plin de
tribui cuţite noi şi-i îndemnă întru ferocități extreme. semeţie cumpără orez, legume uscate şi carne de porc

sărată pe care le plăti, cu nobleţe piraterească, după pă- mâniile lui Barbă-Neagră și pătimirile vieții pe mare.
rerea lui, cu două butoaie de rom şi un cablu vechi. Plecat din Barbados ca gentilom al norocului, ca să se
După care, oamenii reușiră cu greu să desprindă vasul facă pirat, după cum îi cerea bogata sa fantezie, fu silit
de țărm, și maiorul Stede Bonnet, mândru de prima sa să devină un adevărat pirat abia la bordul șalupei Re-
izbândă, ieși în larg. vanche de la reine Anne.
Și pradă vânturilor necunoscute, o zi și o noapte Duse această viață vreme de trei luni, își asistă
fu purtat fără să aibe habar pe ce târâmuri. În zorii celei maestrul în treisprezece asalturi, apoi găsi mijlocul de-a
de-a doua zi, în timp ce moțăia lângă timonă, stânje- reveni pe vechiul său barcaz, Revanche, sub comanda
nit de sabie și pușcă, maiorul Stede Bonnet fu trezit de lui Richards. Ceea ce fu cum nu se poate mai oportun,
țipătul : căci noaptea următoare Barbă-Neagră fu atacat, chiar la
– Ohé, barcazul! intrarea în propria sa insulă Okerecok, de locotenentul
Și zări destul de aproape vela superioară a unui Maynard, care venea din Bathtown. Barbă-Neagră fu
vas care se legăna. Un tip bărbos stătea la proră. Un mic omorât într-o ambuscadă, și locotenentul ordonă să i
steag negru flutura pe catarg. se taie capul și să fie agățat la catarg, ceea ce fu pe loc
– Înălțați pavilionul nostru pirateresc! țipă ma- executat.
iorul Stede Bonnet către oamenii săi. Între timp, bietul căpitan Thomas o șterse către
Și, amintindu-și că gradul lui era unul al armatei Carolina de sud și navigă plin de tristețe mai mult de
terestre, se hotărâ pe dată să-și ia un alt nume, urmând trei săptămâni. Guvernatorul din Charlestown, aver-
exemple ilustre. tizat de trecerea lui, îl delegă pe colonelul Rhet să-l
Așa că fără întârziere, răspunse : captureze în insula Sullivans. Căpitanul Thomas se lăsă
– Barcazul Revanche, comandat de mine, căpita- prins. Fu dus la Charlestown cu mare pompă, sub nu-
nul Thomas, cu camarazii mei de noroc. mele de maior Stede Bonnet, pe care și-l reluă de-nda-
La care bărbosul începu să râdă : tă de putu. Fu întemnițat până la 10 noiembrie 1718,
– Fericită întâlnire, camarade, spuse acesta. Ni- când compăru în fața tribunalului vice-amiralității.
meni nu ne împierică să navigăm împreună. Veniți să Președintele Camerei, Nicolas Trot, l-a condamnat la
bem un pic de rom la bordul șalupei Revanche de la moarte printr-un splendid discurs pe care iată-l :
reine Anne. – Maior Stede Bonnet, avem dovezi certe pen-
– Maiorul Stede Bonnet pricepu numaidecât tru două acuzații de piraterie : dar știți că ați prădat
că-l întâlnise pe căpitanul Teach, Barbă-Neagră, cel mai cel puțin treisprezece vase. Astfel că ați putea fi acuzat
faimos dintre cei pe care-i admira. Dar bucuria lui se de unsprezece capete de acuzare în plus, dar două ne
micșoră vertiginos căci avu presimțirea că-și va pierde sunt suficiente (spune Nicolas Trot), căci ele contrazic
libertatea de pirat. Taciturn, trecu pe puntea vasului lui legea divină care ordonă : Să nu furi (Exodul. 20, 15)
I
Teach, care-l întâmpină cu multă gentilețe, cu paharul iar Sfântul Paul spune explicit că hoții nu vor moșteni
R
în mână. Împărăția lui Dumnezeu (I. Cor. 6, 10). Și mai sun-

– Camarade, spuse Barbă-Neagră, îmi placi la teți vinovat și de omor : asasinii (spune Nicolas Trot)
E
nebunie. Dar să știi că navighezi cu imprudență. Și, își vor avea partea lor în iazul, care arde cu foc și cu
crede-mă, căpitane Thomas, vei rămâne pe vasul nos- pucioasă, adică moartea a doua (Apoc. 21, 8). Așadar
U C
tru, care-i mult mai sigur, și eu îți voi conduce barcazul cine (spune Nicolas Trot) va putea să rămână lângă
prin intermediul acestui tip experimentat ce se numeș- niște flăcări veșnice? (Isaia. 33, 14). Ah! Maiorule Stede
te Richards; și pe vasul lui Barbă-Neagră vei putea pro- Bonnet, mă tem că principiile religioase de care v-ați
fita în voie de libertatea gentilomilor norocului. pătruns în tinerețe (spune Nicolas Trot) să nu fi fost
A D
Maiorul Stede Bonnet nu îndrăzni să refuze. corupte de viața păcătoasă prea îngust copiată literatura
I-au confiscat sabia și pușca. Depuse jurământ pe topo- și zadarnica filosofie a acestor timpuri; căci dacă v-ați fi
rișcă (căci Barbă-Neagră nu suporta nici să vadă Biblia) aflat plăcerea în Legea Domnului (spune Nicolas Trot)
și i s-a asigurat rația de biscuiți și de rom, și cota-par- și zi și noapte ați fi cugetat la Legea Lui (Psal. 1, 2) ați
T R
te din jafurile viitoare. Maiorul nu și-ar fi imaginat că fi înțeles că cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pen-
viața piraților este atât de bine reglementată. Suportă tru picioarele voastre și o lumină pe cărările vieții voastre

(Psal. 119, 105). Dar n-ați făcut astfel. Așadar nu vă atras de atâtea povești neștiute și de necunoscuții ce le
rămâne decât să vă încredeți în Mielul lui Dumnezeu însuflețeau. Și asemeni uriașului sclav negru înarmat cu
R I
(spune Nicolas Trot) care ridică păcatul lumii (Ioan. 1, iataganul lui greu nu găsea o încheiere mai demnă și
29) care a venit să mântuiască ce era pierdut (Matei. 18, mai pe placul său decât moartea acestora. Dar origina-
11) și a promis/făgăduit că pe cel ce vine la Mine nu-l litatea lui anglo-saxonă consta în aceea că a reușit să ex-
E
voi izgoni afară (Ioan. 6, 37). Astfel că dacă vreți să vă tragă partea cea mai practică din rătăcirile imaginației
întoarceți la Domnul, deși târziu (spune Nicolas Trot) sale de Celt. Când desfătarea lui artistica lua sfârșit, ce
C
precum muncitorii ce-au venit să culeagă via în cel de al credeți că făcea sclavul negru cu cei pe care îi decapita-
unsprezecelea ceas, din parabola lui Matei (20, 6, 9), El se? Cu o barbarie întrutotul arabă, îi tranșa în patru, îi
D U
ar putea încă să vă primească. Totuși Curtea pronunță da cu sare și-i conserva într-un subsol. Ce profit scotea
(spune Nicolas Trot) că veți fi condus la locul execuției din asta ? Niciunul. E clar că dl. Burke era un spirit
și vi se va pune ștreangul în jurul gâtului până când vă de-o superioritate infinită.
veți da ultima suflare. Într-un fel, dl. Hare i-a servit de Dinarzade.2 Se
T R A
Recules, maiorul Stede Bonnet ascultă discursul pare că forța invențiilor dlui. Burke era in mod special
mai marelui justiției, Nicolas Trot, și fu spânzurat în stârnită de prezența prietenului său. În visele lor iluzo-
aceeași zi la Charlestown ca hoț și pirat. rii, unei odăițe mizerabile i-a fost dat să adăpostească
pompoasele lor viziuni. Dl. Hare locuia într-o chichi-
neață la etajul șase al unei clădiri înalte, suprapopula-
DNII. BURKE ȘI HARE tă, din Edimbourg. O canapea, un cufăr uriaș și, fără
Asasini îndoială, câteva ustensile de toaletă alcătuiau aproape
tot mobilierul. Pe o măsuță, o sticlă de whisky cu trei
Domnul William Burke porni de la condiția cea pahare. De obicei, dl. Burke nu invita mai mult de-
mai umilă și ajunse până la o recunoaștere eternă. Se cât o persoană, și niciodată aceeași. Proceda astfel : pe
născu în Irlanda și-și începu viața ca pantofar. Practică înserat, își alegea un trecător necunoscut. Rătăcea pe
această meserie timp de mai mulți ani la Edimbourg, străzi pentru a trece în revistă chipurile care-i stârneau
unde se împrieteni cu domnul Hare asupra căruia exer- curiozitatea. Uneori alegea la întâmplare. I se adresa ne-
cită o mare influență. Nu încape nici o îndoială că în cunoscutului cu toată politețea de care ar fi fost în stare
colaborarea dintre domnii Burke și Hare forța inven- Harun-al-Rașid. Străinul urca cele șase etaje până la lo-
tivă și ordonatoare n-ar fi aparținut domnului Burke. cuința mizerabilă a dlui. Hare. Îi cedau canapeaua, îi
Însă numele lor au rămas inseparabile în artă precum ofereau whisky scoțian. Dl. Burke îi punea întrebări cu
cele ale dramaturgilor elisabetani Beaumont și Flet- privire la cele mai surprinzătoare întâmplări din viața
cher. Au îmbătrânit împreună, au lucrat întotdeauna sa. Nu găseai ascultător mai insațiabil decât dl. Burke.
împreună și au fost capturați împreună. Domnul Hare Înainte de-a se face ziuă povestirea era întotdeauna în-
nu protestă niciodată împotriva popularității de care treruptă de dl. Hare. Modalitatea de a interveni a dlui.
se bucura mai ales persoana dlui. Burke. Un asemenea Hare era invariabil aceeași și mereu imperativă. Pentru
dezinteres n-a fost răsplătit. Domnul Burke e cel care-a a întrerupe povestitorul, dl. Hare obișnuia să treacă în
dat numele procedeului special ce le-aduse gloria celor spatele canapelei și să-și pună ambele mâini pe gura lui.
doi colaboratori. Cuvântul burke dăinui-va pe buzele În aceeași clipă, dl. Burke venea și se așeza pe pieptul
oamenilor mult timp după ce persoana lui Hare va dis- acestuia. Amândoi, rămânând în aceste poziții, visau la
părea în uitarea ce se așterne pe nedrept asupra trudi- sfârșitul poveștii pe care nu-l mai auzeau niciodată. În
torilor obscuri. acest mod, dnii. Burke și Hare au pus capăt unui lung
Se pare ca domnul Burke a insuflat operei sale șir de povești pe care omenirea nu le va mai afla nici-
fantezia feerică a insulei verzi unde s-a născut. Probabil odată.
că avea sufletul îmbibat de povești populare. Răzbate Când povestea era definitiv oprită, odată cu su-
din tot ce a făcut un ecou îndepărtat din o mie și una de flarea povestitorului, domnii Burke și Hare explorau
nopți. Asemeni califului ce rătăcea noaptea prin grădi- misterul. Îl dezbrăcau pe necunoscut, îi admirau bi-
nile Bagdadului era și el dornic de aventuri misterioase, 2
Personaj obscur din ”O mie și una de nopți”
juteriile, îi numărau banii, îi citeau scrisorile. Uneori teatrului dlui. Burke era o mască de pânză îmbibată cu
corespondența acestuia nu era lipsită de interes. Apoi smoală. În nopțile cețoase, dl. Burke ieșea, ținând mas-
îi puneau trupul la rece in cufărul încăpător
al dlui. Hare. Și aici dl. Burke făcea dovada
forței practice a spiritului său.
Era important ca leșul să fie proaspăt,
dar nu călduț, ca să se poată bucura până la
ultima ciosvârtă de el.
În acei primi ani ai secolului, cei ce
studiau medicina erau pasionați de anatomie;
dar, din cauza principiilor religioase, se con-
fruntau cu o mulțime de dificultăți pentru
a-și procura subiectele de disecție. Dl. Burke,
spirit vizionar, și-a dat seama de această lacu-
nă a științei. Nu se știe cum, a intrat în legătu-
ră cu un venerabil savant practician, doctorul
Knox, care profesa la facultatea din Edimbo-
urg. Poate că domnul Burke urmărise niște
cursuri publice, deși imaginația l-ar fi făcut să
încline mai degrabă către latura artistică. Cert
este că i-a promis doctorului Knox să-l ajute cât poate ca aceasta în mână. Era însoțit de dl. Hare. Dl. Burke
mai bine. La rându-i, doctorul Knox s-a angajat să-i îl aștepta pe primul trecător, mergea în fața lui, apoi
plătească strădaniile. Tariful mergea descrescând de la se întorcea și-i aplica brusc masca de smoală pe figură,
cadavrele de tineri până la cele ale vârstnicilor. Aces- apăsând-o cu putere. Apoi, concomitent, dnii. Burke
tea din urmă îl interesau prea puțin pe doctorul Knox. și Hare îl lua fiecare de câte un braț pe actor. Masca
Era și părerea dlui. Burke, întrucât de obicei vârstnicii îmbibată cu smoală prezenta o simplificare genială, în-
aveau mai puțină imaginație. Printre colegi, doctorul năbușind atât țipetele cât și respirația acestuia. În plus,
Knox deveni celebru pentru cunoștințele sale în stiința avea ceva tragic. Ceața estompa gesturile acțiunii. Unii
anatomică. Domnii Burke și Hare profitară de viață ca actori păreau că mimează beția. Scena terminată, dnii.
simpli diletanți. S-a căzut de acord ca această etapă să Burke și Hare luau un taxi, și desechipau personajul;
fie considerată perioada clasică a existenței lor. dl. Hare păzea costumele, în timp ce dl. Burke îi pre-
Căci geniul atotputernic al dlui. Burke îl împin- zenta un cadavru proaspăt și tânăr doctorului Knox.
I
se curând dincolo de normele și regulile tragediei în Aici, în total dezacord cu cea mai mare parte a
R
care exista întotdeauna o poveste și un ascultător. Dl. biografilor, îi voi părăsi pe dnii. Burke și Hare încon-
Burke evoluă singur (ar fi pueril să invocăm influența jurați de aureola lor glorioasă. De ce să distrug un efect
E
dlui. Hare) către un soi de romantism. Decorul chiți- artistic atât de minunat urmărindu-i pe-ndelete până
miei dlui. Hare ne mai fiindu-i deajuns, inventă proce- la sfârșitul carierei lor, arătându-le nereușitele și decep-
U C
deul nocturn pe timp de ceață. Numeroșii imitatori ai țiile? Nu trebuie să ne rămână altfel decât rătăcind în
dlui. Burke au umbrit un pic originalitatea procedeului noaptea cețoasă cu masca în mână. Căci sfârșitul vieții
său. Iată așadar adevărata tradiție a maestrului. lor a fost banal, asemănător cu al atâtor altora. Se pare
Imaginația fecundă a dlui. Burke se plictisise că unul dintre ei a fost spânzurat și că doctorul Knox
A D
de eternele povești, atât de asemănătoare, ale experi- a trebuit să părăsească facultatea din Edimbourg. Dl.
enței umane. Niciodată rezulatatul nu era pe măsura Burke nu a lăsat alte opere.
așteptării sale. A ajuns să nu-l intereseze decât aspectul
real, mereu diferit pentru el, al morții. El plasa întrea- (Traducere și prezentare de Gabriela Abăluță;
T R
ga dramă în deznodământ. Nu-i mai păsa de calitatea extras din volumul „Vieți imaginare” de Marcel
actorilor. Se lăsa în voia hazardului. Unicul accesoriu al Schwob, în curs de apariție la Editura Cartex)

Eseu nostalgic Dan PERŞA
ES EU
Î nsuşi Nicolae Manolescu reia, în „Istoria criti-
că...”, ideea că ar fi existat două ierarhii scriito-
riceşti în perioada comunistă. Ştiu că ideea vine de la un
a găsit să pună alţii în locul lor, ci doar alăturat scriitori
mai puţin vizibili înainte. Dacă ar fi existat o dublă ierar-
hie, i-ar fi înlocuit cu totul. Să-l adaugi pe Dimov cano-
scriitor ce a spus asta la începutul anilor 90. El se referea, nului, nu schimbă cu nimic canonul existent. Sunt doar
de fapt, la literatura scrisă după tezele din iulie. Prin afir- retuşuri, absolutamente fireşti în orice lume ai trăi. Înşişi
maţia sa mai degrabă înţelegea că: eu nu sunt azi în ierar- scriitorii sunt datori ca, în numele unei noi sensibilităţi, a
hie, dar ar trebui să fiu... unei noi estetici, al unui nou mod de a concepe literatura,
Scriitorul scrie opere literare. Criticul literar le să-şi „ucidă” înaintaşii. Să-i reevalueze critic, din perspec-
cercetează şi dă seama de valoarea lor. Istoricul literar le tiva lor. Ceea ce nu înseamnă că-i şi desfiinţează. Doar se
cuprinde într-o bibliotecă de cărţi bune. Această „bibli- raportează la ei, pentru a se face mai bine înţeleşi... Aşa în-
otecă” a istoricului literar poartă numele de literatură. cât nu cred în dubla ierarhie, ci cred că un scriitor nemul-
Conceptul de literatură nu aparţine însă exclusiv istori- ţumit de locul său în „bibliotecă”, a venit cu formidabila
ei literare. De fapt, el aparţine societăţii vii. Se datorează idee a unei duble ierarhii, ce satisfăcea orgoliul tuturor
criticului literar şi cititorilor. Ei dau naştere conceptului frustraţilor. De aceea ideea a prins atât de bine: eu nu sunt
de literatură, ei dau naştere acestei „biblioteci”. Istoricul aici, dar trebuia să fiu – şi-au spus o grămadă de autori,
literar o validează, eventual, dacă e şi critic, o „corectează”. autosatisfăcându-se. Atât de genială a fost, încât a prins
Să ne punem întrebarea. Cine a făcut, după tezele şi la cei ce nu aveau nimic de câştigat. Cum spuneam,
din iulie, canon literar în România şi care sunt cele două însuşi Nicolae Manolescu o preia în „Istoria critică...”. De
ierarhii? Dacă pui întrebarea, vezi că nu are acoperire. fapt, ideea era de a pune în conflict critica literară şi citito-
Cine făcea ierarhia oficială şi cine ierarhia neoficială? Nu rii de literatură. Două ierarhii însemna: una a cititorilor,
câştigaseră criticii bătălia pentru jucata estetică a operelor alta a criticilor literari. Însă o ideea aşa generoasă, are şi
literare? Nu făceau ei canonul? Cine altcineva făcea, în dedesubturi. Ea îi opune pe „ei” (generic însemnând sis-
acelaşi timp o altă ierarhie? temul comunist) „nouă” (noi fiind „poporul”, cititorii).
Da, în perioada prolectultistă existau nişte critici Criticii n-au remarcat acest abuz şi, deoarece nu se sim-
ce dominau literatura mărginind-o ideologic. Exista o ţeau cu musca pe căciulă, s-au considerat ca făcând parte
ierarhie oficială. Foarte „pură” în criteriile ei. Cine-şi mai din popor şi, cum era firesc, autori ai ierarhiei neoficiale.
aminteşte numele acelor „critici literari”, de care nu se Atunci, oare cine a făcut ierarhia oficială? Ne dăm seama
mai pomeneşte? Vitner, Savin Bratu, Novicov. Cititorii de ce se întâmplă când ne punem întrebarea: numiţi zece
însă aspirau spre altă literatură – şi iată o ierarhie neofi- scriitori din ierarhia oficială şi zece din ierarhia neoficială.
cială. Însă, după câştigarea bătăliei pentru estetic, criticii Ce anume îi diferenţiază? Când punem întrebarea, ve-
şi cititorii nu afirmau, oare, una şi aceeaşi literatură? Ce e dem că nu putem numi cei zece scriitori „oficiali” (agreaţi
drept, cenzurată. Acei politruci proletcultişti în rol de cri- de „regim”). Ce ar trebui să-i diferenţieze, în perspectiva
tici, şi-au schimbat năravul: au devenit cenzori. Nu mai autorului ideii? După ce criticii au câştigat bătălia estetică,
puteau impune un canon. Puteau doar să negocieze şi, ei judecau operele din punct de vedere estetic. Dar citito-
anumitor autori, reuşeau să le impună schimbări în ope- rii? Ei le judecau după subiect. Când găseau un subiect
rele lor. Altfel, la refuzau publicarea. Nu creau însă, prin ce, esopic, veştejea comunismul şi pe conducătorii iubiţi
asta, o ierarhie oficială. Exista, acum, o unică literatură. (deşi chiar aşa departe n-au ajuns prozatorii cu „şopârle-
Ceea ce mă face să nu cred în dubla ierarhie de care s-a le”), erau îndată adulaţi de cititori. Dar nu tot pe aceşti
vorbit. Chiar şi Grigore Grigurcu, atunci când a pornit scriitori îi validau, estetic, criticii literari? Pe cine dacă nu
asaltul împotriva scriitorilor favorizaţi de comunism, nu pe ei, de vreme ce alţii nici nu erau? Literatura urmează
i-a desfiinţat, ci doar i-a privit „din afara mitului” creat în un trend. Într-o anume „epocă”, se scrie cam la fel, se
jurul lor. Intră aici şi un Preda şi un Nichita Stănescu. Nu vehiculează aceleaşi idei literare, expuse cu mai multă sau
mai puţină fantezie şi originalitate. Până la urmă, a existat lice politic,cât şi incoerentă în fluxul gândirii mai a tutu-
o singură ierarhie, retuşată ici-colo mai apoi. E bine să ror domeniilor intelectului şi creativităţii, nu avem decât
înlăturăm ideea dublei ierarhii. În primul rând, pentru şovăieli, târâşuri, vulnerabilităţi, lălăială, lozincărie - tot ce
că ea nu există. Iar cât o păstrăm, distorsionează imagi- aparţine puterii prostiei şi care aduce proştii la putere. Iar
nea ce ne-o facem despre literatura scrisă sub comunism, prostul e mai voinic ca înţeleptul. De unde şi proverbul:
dar mai ales distorsionează imaginea criticului literar şi-a prostul aruncă bolovanul în baltă şi zece înţelepţi nu-l pot
cititorilor din acea vreme. Ar părea că există o ruptură scoate. Întocmai aşa, excelenţa este năpădită, la noi, de
între literatura criticilor şi literatura cititorilor. Or, ea nu bălăriile prostiei şi florile-i stinghere nu ajung să facă o
există. Cititorii acceptă canonul criticilor. Altfel, nici n-ar grădină.
fi existat autoritatea criticilor, despre care s-a vorbit o vre- Mai este de făcut o precizare. Imaginea literaturii
me... Acolo unde criticii se înşeală, n-o fac flagrant, şi, ca bibliotecă mi-a fost sugerată de Nicolae Manolescu.
mai ales, n-o fac în numele unei ideologii, ci din motivul „Literatura s-a născut odată cu bibliotecile”... „Nu lite-
foarte omenesc al erorii. Nici criticul nu poate fi infaili- ratura a dat naştere criticii şi istoriei literare, ci istoria şi
bil. Nu reţin însă să fi existat erori colosale, erori critica literară au dat naştere literaturii”. Exact acest sens
de acuzat. În chiar toată istoria noastră literară,
cazurile gen „cazul Topârceanu”, considerat pe
când trăia un alt Eminescu, sunt rarisime. Că
eroarea nedreptăţeşte un autor, e altă poveste.
Criticul nu are responsabilităţi umanitare, ci
moral-estetice. Atunci când face o eroare de ju-
decată critică, e treaba lui şi numai a lui. Ţine
de subiectivitatea omenească. Şi tot ce spune,
intră în circuitul ideilor critice şi se ajustează în
timp, de către alţii...
Pe de altă parte, există şi critici falimen-
tari în judecăţi. Nu dau exemple, deşi îmi stă
unul excelent la îndemână. Un critic adus la o
mare revistă literară într-o vreme, a dobândit
prestigiu şi putere graţie publicaţiei. A deţinut,
o vreme, puterea conferită de revistă. E doar o
lecţie aici. Aşa cum criticii proletcultişti au deţinut o vre- l-am preluat şi eu. Literatura e biblioteca alcătuită, în căr-
me puterea şi au făcut legea, alţi critici, adunând autori- ţile lor, de criticii şi istoricii literari.
tate, pot face, vremelnic, legea. Dar cad repede în uitare,
deoarece scrisele lor nu corespund unei realităţi, nu cu- Notă: eseul l-am scris la sfârşitul anilor 90 (deci
prind un adevăr, nu conţin judecăţi critice viabile. Pe cine mă refer aici la prima ediţie a „Istoriei critice...”). Dar de
ar mai interesa atunci, altfel decât priviţi ca nişte curiozi- ce l-am reactivat? Pentru că, între timp, schimbările ce au
tăţi eşuate în judecata falsă asupra unor ficţiuni ratate? Pe avut loc ne-au dus tot mai în jos, mentalităţile rele s-au
cele valoroase, fiind incapabili să le guste şi să le înţeleagă. fixat, prostia a avut câştig de cauză, încât azi nici nu mai
Sunt situaţi la periferia sau în afara fluxului gândirii unei sesizăm în ce lume trăim, deoarece nu mai avem termen
societăţi. Ca bibliotecă, oare ce este literatura, dacă nu de comparaţie. Vieţuim în lumea de proastă calitate ca
un flux al gândirii societăţii, în cazul nostru al societăţii peştele în apă. Credinţa şi pornirile bune s-au pierdut,
U
româneşti? Şi la fel pentru toate celelalte: politică, istorie, oamenii ce erau buni, s-au transformat în despoţi, iar
filozofie, epistemologie etc. Atunci când fluxul gândirii sângele culturii, îmbolnăvit, abia se mai mişcă în venele
E
există bine aşezat în judecăţi valabile, avem de a face cu o şi artele comunicării sociale. Uneori este bine să-ţi amin-
S
societate puternică şi bine aşezată în principii, ce se poate teşti că făceai parte dintr-o altă lume, cu oameni sociabili
prezenta cu demnitate şi forţă de impunere în faţa altor şi binevoitori, cu un flux al gândirii curat şi netributar
E
societăţi. Când nu, cum e cazul societăţii româneşti, abu- intereselor mercantile.

Poezia egipteană antică – Niadi-Corina CERNICA
U
o poezie a marilor nostalgii
E
S
P oezia egipteană antică, o poezie pusă sub
semnul unei istorii de mii de ani, este, poa-
Ca drumul netezit de multe tălpi,
Ca-ntoarcerea oșteanului din luptă.
E
te, una dintre cele mai frumoase și mai diverse poezii
vechi. Azi moartea mi se-nfățișează
Capodoperele poeziei egiptene au ca sentiment Ca-nseninarea unui cer noros
dominant nostalgia: „Dialogul deznădăjduitului cu Ca tâlcul unui lucru ne-nțeles.” (...)
sufletul său”, „Cântecele harpistului”, cântecele de Deznădăjduitul, dezamăgit de oameni și de sine
dragoste și o poezie mai puțin cunoscută, „Nostalgia însuși, găsește în lumea de dincolo, în Apus, obiectul
Memphisului”. Scribul egiptean, autorul versurilor, vi- unei nostalgii și al unei evaziuni din lumea de aici, care
sează; visează la frumusețea și liniștea tărâmului de din- pare a marca întreaga poezie egipteană.
colo, la trecerea iremediabilă a vieții, la cel iubit sau cea „Cântecele harpiștilor” („Cântecul harpistului
iubită, la Memphis, locul visat și, poate, locul morții. din mormântul regelui Antef” și „Cântecul harpistu-
Plasată în oglinda absolutului, a morții – pen- lui din mormântul preotului Neferhotep”) prezintă cu
tru egipteni -, a drumului „spre Apus”, a marilor zei lirism frumusețea trecătoare a vieții. Singurul îndemn
hieratici, viața nu mai este la fel: nu-și pierde valoarea, este să te bucuri de viață știind că este vremelnică, să
dar fiecare clipă este trăită cu melancolie, cu o nostalgie te bucuri de fiecare clipă, chiar dacă este trecătoare. O
vizibilă. Clipa nu este mai puțin valoroasă raportată la pecete de tristețe și melancolie apasă, parcă, fiecare bu-
veșnicia morții, dar este simțită în mod acut ca pieritoa- curie efemeră.
re, efemeră, ca pierdută pentru totdeauna; este la fel de Refrenele acestor cântece:
frumoasă, dar dispare în neant. Viața și fiecare moment „Adevărată sărbătoare să-ți fie ziua...”
sunt finite, sunt un scurt popas înaintea marelui drum, „Tu fă din ziua ta prilej de necurmate desfătări.
înaintea morții. Averea să și-o ia cu sine n-a fost în stare nici un om.
„Dialogul deznădăjduitului cu sufletul său”, una Atâția părăsit-au lumea și nimeni nu s-a mai întors!”
dintre cele mai cunoscute poezii egiptene, prezintă un Cântecele de dragoste egiptene sunt ale îndră-
om care vorbește cu sufletul său. Tot ce-și dorește este gostitei sau îndrăgostitului (uneori în dialog) care își
moartea, fără un motiv anume, poate dezamăgirile și prezintă iubirea. „Începutul cântecelor din marea des-
nestatornicia oamenilor și ale vieții. Nostalgia lumii de fătare a inimii” prezintă un asemenea dialog, rememo-
dincolo cuprinde în sine sentimentul înstrăinării trăit rat însă de îndrăgostit, deoarece îndrăgostita „s-a dus
în viață și al morții ca întoarcere acasă: de-acum cinci zile” sau „Dar vai, m-a părăsit de șapte
(...) „Azi moartea însăși mi se-nfățișează zile!...” Este, de fapt, o rememorare a prezentului – pen-
Ca vindecarea pentru cel bolnav tru ea, a trecutului – pentru el. Poezia este o amintire.
Ca preumblarea pentru cel firav. Poezia „Nostalgia Memphisului” este un frumos
cântec de dor pentru Memphis, putând însă trimite și
Azi moartea însăși mi se-nfățișează la ideea că autorul își dorește să moară la Memphis.
Ca-mbietorul nor de smirnă „La mine vino, Ptah, și du-mă-n Memphis,
Ca pânza ce te apără de vânturi. Ca să te pot privi nestingherit!...
Tânjesc în timpul zilei, căci inima mea doarme,
Azi moartea însăși mi se-nfățișează Nici cugetul măcar nu mi se află-n trup.”
Ca boarea unui lotus înflorit, Poezia lirică, o poezie a trăirilor și nostalgiilor,
Ca desfătarea-n insula beției. este o poezie a vieții puse-n oglinda morții veșnice, tă-
râm al zeilor și al nemuririi. Frumusețea vieții efemere,
Azi moartea însăși mi se-nfățișează de care ne bucurăm puțin timp, e privită cu tristețe, cu
melancolie. Nemurirea este dincolo, în Apus, iar clipa dreptății, a păcii, o lume a nemuririi și a zeilor. Bucu-
de aici este trăită cu conștiința finitudinii ei. ria fiecărei zile pe care o cântă harpistul din „Cântecul
Un singur poem vorbește despre dăinuire și des- harpiștilor” e adevărată, dar trecătoare. Tot ce avem pe
pre înfruntarea timpului în viața de aici – un imn în- pământ este efemer, tot ce ne așteaptă în lumea de din-
chinat scribilor care și-au lăsat scrierile urmașilor: colo este veșnic. Bucuria e melancolică, e cu neputință
„Căci omu-i trecător de păstrat și de retrăit.
Și trupul în pulbere i se schimbă Egipteanul antic nu poate spune niciodată: „Ră-
Iar rudele-i se-ntoarnă în pământ. mâi tu, clipă, ești atâta de frumoasă!” Clipa nu rămâne,
Dar cartea lui îl face să dăinuie în lume viața trece, frumusețea ei este trecătoare. Bucuria lumii
Prin gura celui ce-o citește de aici rămâne doar un moment.
Mai minunată este o carte decât o casă isprăvită
Și mai frumoasă decât turnul falnic *
Decât un monument ce-mpodobește templul. Epopeea lui Ghilgameș, scriere mesopotamiană
(...) contemporană celor egiptene, reflectă mai bine ceva din
mentalitatea omului modern – acea luptă a omului care
Au părăsit de-atâta vreme lumea. caută nemurirea, care înfruntă destinul de ființă muritoa-
re. Omul care caută infinitul, care aspiră să-și depșească
U
Aceste nume ar fi fost uitate

Dar scrierile lor ne-ndreptățesc condiția, care pornește în căutarea „vieții fără de moar-
te”, este mai apropiat de noi decât scribul egiptean, care
E
Să ne-amintim necontenit de dânșii...”

Tema liricii egiptene nu este însă timpul, ci trăiește, cu melancolie, bucuria de o clipă a vieții.
S
valoarea vieții prin raportare la moarte, a trecătorului (Am citat poeme din volumul „Poezia Egiptu-
raportat la veșnicie, a lumii efemere raportată la abso- lui faraonic”, în traducerea lui Ion Acsan și Ion Lari-
E
lutul Apusului. Lumea de dincolo este ideală, o lume a an-Postolache.)

„Paradisul suspinelor”, o carte pentru Jean DUMITRAŞCU
P RO FI L
singurătatea cea de toate zilele
A m citit târziu și întâmplător, recunosc,

„Paradisul suspinelor” al lui Ion Vinea,
poate și fiindcă numele acestuia circulă în mediul re-
de azi (1925) a lui Ion Pillat și Perpessicius[4].
Fondator și conducător de reviste literare încă
de pe băncile liceului, având, așadar, un cult pentru
vuistic curent ca poet, cartea aceasta fiind lăsată pe textul tipărit, Vinea a ales să publice în volume proză,
mâna specialiștilor care tot încearcă să o încadreze nu și poezia. Este posibil, ținând cont de aceste deme-
unui gen sau curent literar. Sanda Cordoș are drep- rsuri editoriale, ca Vinea să fi pus un preț mai mare
tate când pledează pentru o nouă relectură a lui Vi- pe proza sa decât pe poezie, deși contemporanii l-au
nea, fiindcă opera și viața acestuia „vorbesc limbajul și preferat ca poet. În acest sens, la lipsa de cunoaștere
trăiesc obsesiile cititorului de astăzi”[1]. Să încercăm și, implicit, de recunoaștere a scrierilor sale a contri-
să deslușim împreună, abuzând puțintel de bibliogra- buit însuși autorul. Așa cum arată Mircea Muthu, „în
fie (obligatorie, totuși, și se va vedea de ce), destinul literatura română modernă, Vinea rămâne un „caz” în
destul de ingrat în istoria literaturii române al acestei primul rând prin amânarea, datorată orgoliului sau
cărți care a ratat să facă „epocă” la vremea sa. atitudinii iconoclaste față de textul considerat „defi-
Încă din 1943, Vladimir Streinu atrăgea aten- nitiv”, a debutului editorial în poezie”[5]. În epocă,
ția că proza românească din perioada interbelică este și Arghezi a debutat foarte târziu în volum ca poet,
foarte „puțin disciplinabilă, din punct de vedere cri- la 47 de ani, dar, pentru Vinea, singurul său volum
tic, pe formule și curente.”[2] În opinia acestui critic, de versuri inițiat spre publicare, Ora fântânilor, este
întreaga proză română a anilor 1918-1940 ar fi „însu- din 1964, sub presiunea bolii și a morții iminente. G.
mată” în trei „mari figuri care au dat prozei narative Călinescu era de părere că această întârziere a plecat
românești o existență certă, numeroasă și strălucită: de la faptul că Vinea a dorit să întrețină în jurul său
Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Hortensia Pa- „un aer misterios”[6]. Oricum ar fi, poetul Vinea a
padat-Bengescu”[3]. În antologia sa extrem de seve- ținut să publice volume de proză și să se promoveze
ră, Streinu, pe lângă cei trei mari scriitori evidențiați, ca prozator.
mai reținea, în ordine alfabetică, pe G. Brăescu, Em. Într-un interviu acordat lui I. Valerian[7] în
Bucuță, Mateiu Caragiale, G. Călinescu, Pavel Dan, anul 1927, mărturisea că „așteaptă să vadă lumina
Mircea Eliade, Gala Galaction, N. Iorga, E. Lovi- tiparului” două romane ale sale: Tic-Tac și Reportaj
nescu, Gib Mihăescu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, sentimental. Plus un volum de nuvele („poeme fan-
Ion Petrovici, C. Stere, Ionel Teodoreanu, Radu Tu- tastice”) și unul de versuri, Prund. Însă aceste obiec-
doran, Urmuz și George Mihail Zamfirescu. tive nu se materializează pe deplin. Romanul Tic-tac
Din această înșiruire fatalmente subiectivă, dar este editat în 1930 sub numele de Paradisul suspine-
care dă seama de un moment al criticii și istoriei li- lor, autorul adăugându-i două nuvele, Luntre și punte
terare românești, se observă absența unor scriitori de și Cu inima în cap, în vreme ce Reportajul sentimen-
primă mărime, precum Mihail Sebastian, G. Căli- tal va sta la baza viitorului roman Lunatecii, apărut
nescu, I. Agârbiceanu, M. Blecher, Constantin Fântâ- postum, în 1965.
neru, Ion Vinea ș.a. Ultimul, Ion Vinea, este reținut „Paradisul suspinelor este scris și publicat sec-
ca poet, deși acesta nu publicase niciun volum de ver- vențial, în revista ,,Contimporanul” condusă de Vi-
suri până la acea dată, fapt subliniat în scurta fișă de nea, în anii 1924 și 1925, sub titlul inițial de „Tic-
prezentare din Literatura română contemporană. An- Tac”, din care și menționează că face parte, la care
tologie de la pagina 161, fiindu-i menționată proza, adaugă pagini scrise în 1916 (Domnul bătrân) și în
neantologată: Descântecul și Flori de Lampă, 1925, 1929 (Dintr-o scrisoare), textul final, integrator, din
și Paradisul Suspinelor, 1930. De altfel, poetul Vinea 1930, suferind modificări nesemnificative[8].
fusese remarcat și reținut încă din Antologia poeților Încă de la apariție, romanul a ridicat problema
cărei specii literare aparține, mai ales că Vinea decla- Vianu, care îi cunoștea creația poetică, „poate opera
rase public că, după sine și după Rémy de Gourmont, cea mai reprezentativă a lui Ion Vinea”: „Una din par-
nu există decât un singur gen literar: poemul[9]. ticularitățile cele mai de seamă ale lui Ion Vinea este
Perpessicius, printre primii recenzeți, îl consideră un de a practica analiza cu mijloacele evocării (…) Ima-
roman „în care analiza psihologică primează”: „Sunt ginile cu funcțiune de caracterizare internă alcătuiesc
în Paradisul suspinelor suficiente elemente de roman sectorul propriu lui Vinea într-o hartă stilistică a pro-
extensiv. Sunt tipuri de mare fecunditate epică, sunt zei noastre mai noi. Paradisul suspinelor este confesi-
împrejurări și evenimente, este drama însăși, care, de- unea unui nevropat, un ins purtând povara unei vechi
sigur, ar fi putut să se prolifice pe un întreit de pagini obsesii erotice nedezlegate, după schemele psihanali-
(…). Dl. Ion Vinea a păstrat din roman atâta cât este zei, scriind când în numele său, când la persoana a tre-
de rigoare pentru a coborî pe pământ și a nu da impre- ia, uneori intercalând mărturii străine, deplasându-se
siunea că ne aflăm tot timpul în poem”[10]. Pompiliu în diferite niveluri ale duratei, înaintând sau revenind
Constantinescu remarcă și el „gustul special pentru în timp, căci – ne previne autorul în comentariul cu
introspecțiune și analiză”, senzaționalul fiind doar „un care întrerupe din când în când confesiunea persona-
pretext de psihologie”[11], iar Paul Zarifopol averti- jului său – „sensibilitatea dureroasă a eroului s-a lăsat
zează: „nu vă agitați așteptând, logic și cronologic, ce desigur condusă în povestire mai mult de acuitatea
se va întâmpla și cum se va sfârși. Aci fabula și, cu atât impresiilor conținute, decât de ordinea cronologică și
mai special, intriga anecdotică, sunt, din principiu, (de) logica expunerii””[16].
detronată”[12]. În legătură cu latura anecdotică, peste Cu trecerea anilor, tentativele de încadrare a
ani, Nicolae Manolescu va denunța „prostul gust stu- Paradisului suspinelor cunosc noi ipostaze, fără însă
pefiant de care dă dovadă în câteva dintre ele, simple a se impune, definitiv, o opinie critică sau alta, in-
anecdote triviale”[13]. diferent de notorietatea celor care le enunță. În mo-
Lovinescu e de părere că „Paradisul suspinelor” nografia ce i-a dedicat-o lui Vinea în 1972, Simion
este o: „culegere de nuvele, din care prima, titulară, Mioc încearcă să ofere un tablou al acestor încercări,
e chiar un mic roman –, adică un amestec de poem fără a fi decis în vreo direcție: „Această scriere a lui
liric, de fantastic, de sugestie freudiană, căci în rapor- Vinea este un amplu poem, dar și un microroman, un
turile dintre Darie, Lia și Axel se proiectează ceva din jurnal intim indirect, un eseu puternic liricizat, despre
complexul freudian și de o mare erupție sexuală (toți forțele tiranice ale libidoului. Toate aceste elemente
trei fiind niște frenetici), pătrunsă de un lirism purifi- de proveniență deosebită sunt însă subordonate unei
cator”[14]. Vorbind despre poet, G. Călinescu îi reți- unice viziuni onirice și „fantastice” (…) „Fantastic”
ne, în 1941, în Istoria literaturii române de la origini pare microromanul prin interferența celor două pla-
până în prezent, un singur volum de proză, din cele nuri: vis-realitate, prin ivirea straniului și ininteligibi-
două publicate, și anume Paradisul suspinelor, pe care lului”[17].
îl consideră „un volum de proză cu aspect suprarealist Tot în 1972, Elena Zaharia publică, la rându-i,
și foarte dificil la lectură”[15]. Mai departe în Istoria o monografie despre Ion Vinea, în care această proble-
sa, după ce îi remarcă însușirile literare, criticul exem- mă rămâne, pe mai departe, deschisă: „Oricum s-ar
plifică: „Autorul umblă, ca și Camil Petrescu, după numi Paradisul suspinelor, roman sau altceva, aceas-
autenticitate, respectând automatismele unui pretins ta este cea mai interesantă scriere literară a lui Vinea
L
jurnal de adolescent în care nu-și îngăduie să intro- unde își găsește aplicarea, mai vizibil ca oriunde, con-
I
ducă nici o interpretare proprie, voind a «nu altera cepția sa literară modernă.”[18]
caracterul descusut al însemnărilor și a nu da impresia Pentru Emil Manu, „Paradisul suspinelor” „a
F
unei colaborări». Pentru acest motiv, în cutare loc, ca creat, de la apariție, două dileme metodologice: criti-
R O
și André Gide, autorul se preface cu ingenuitate a nu cii au afirmat că această proză poematică nu se poate
pricepe: «Nu pătrund rostul acestei însemnări»”. încadra într-un curent literar și mai ales nu se poate
Cel care va face dreptate prozatorului Ion Vi- defini ca specie (…). Paradisul suspinelor e un poem
nea este Tudor Vianu, în Arta prozatorilor români din romanesc, fără să fie singular în epocă; Mateiu I. Ca-
P
1941. Paradisul suspinelor este considerat a fi, de către ragiale avea, aproximativ, același limbaj. Ca tehnică

ar fi o asociere a senzațiilor ingenioase, după modelul înregistra cineva rezultate notabile în comentarea pro-
corespondențelor lui Baudelaire, prin asta ținând și de zei sale dacă nu va avea în vederea poezia și îndeosebi
F I L
simbolism.”[19] idealurile poetice (citește artistice!) ale autorului”[21].
Toate comentariile de mai sus pot fi subsuma-
În ultimii ani, situându-se pe poziții stilistice te interpretării prozei lui Vinea ca metaroman, având
și depășind capcanele istoriei literare, critici literari mai multe justificări în text: aplicarea principiilor
de talia lui Nicolae Manolescu și Mihai Zamfir s-au colajului, firul narativ fiind deseori întrerupt prin
R O
raportat extrem de circumspecți la Paradisul suspine- trimiterile frecvente la mecanismele de redactare din
lor. Mihai Zamfir, care a elaborat doar primele două laboratorul scriiturii și inserarea de scrisori ale per-
volume din a sa „istorie stilistică” a literaturii române sonajului central feminin; reliefarea caracterului con-
P
(Scurtă istorie. Panorama alter- vențional al narațiunilor; alter-
nativă a literaturii române), care nanța naratorului; atomizarea
se oprește la Mircea Eliade, este subiectului; „încurcarea” delibe-
de părere că Ion Vinea, în Para- rată a cronologiei, începerea ro-
disul suspinelor, prin exacerba- manului cu sfârșitul; intervenția
rea „fragmentarului”, dovedește directă a autorului de pe coper-
că nu are vână de romancier: tă în scriitură, cu pasaje semna-
„toate trucurile inventate pen- te I.V., dezvăluindu-și tehnica,
tru demascarea mobilurilor fapt ce poate fi interpretat ca
speciei romanești (caietul găsit, o parodiere a propriei creații;
Darie – eroul – povestindu-și intersectarea universului fictiv
tardiv propriile aventuri) nu pot cu realitatea auctorială; meca-
ascunde ratarea vocației de ro- nismele concrete de realizare ale
mancier”[20]. Nereușind să facă intertextualității; folosirea unor
trecerea de la poem la o structu- clișee; invocarea directă a unui
ră narativă bine închegată, Para- cititor ideal. Ținând cont de
disul suspinelor este un poem în aceste trăsături, Paradisul suspi-
proză și o culme a „fragmenta- nelor poate fi considerat un ro-
rului”, conchide Mihai Zamfir. man postmodern avant la lettre.
Nicolae Manolescu este și „Roman al scrierii unui
mai drastic cu Paradisul suspine- roman”, textul lui Vinea pare a
lor, în Istoria critică, mergând pe aceeași idee a ratării se autodevora de la prima și până la ultima pagină (de
romanului: „În ciuda falsității lui, micul roman a fost pildă, a remarcat-o Elena Zaharia): „În Paradisul sus-
raportat la Strindberg, Villiers de L’Isle Adam și Ed- pinelor, compoziția se mișcă mereu în două direcții
gar Poe. Amestec de evocări, vise, reflecții, jurnale, un contrare, conduse de Vinea cu abilitate. Una pleacă
caiet găsit și reprodus etc. Paradisul nu izbutește să din parantezele semnate «I.V.» și își propune să fie
închege o intrigă plauzibilă. Tehnica narației din un- logică, coerentă, explicativă, oferind cititorului date
ghiuri multiple l-ar fi putut anunța pe Camil Petrescu, realiste în legătură cu locul acțiunii (la București, la
dacă romanul lui Vinea n-ar fi iremediabil compromis Prahova, în Dobrogea) și delimitând personajele prin-
de imposibilitatea de a-i distinge pe naratori, toți se- cipale (Darie, Axel, Lia, Mara). Dar, în același timp,
duși, – și când descriu realități foarte lumești, cum ar în interiorul jurnalului lucrează destructiv o altă ten-
fi, iată, un act sexual, – de același insuportabil kitsch dință care cultivă tenace confuzia, haosul, misterul.
stilistic”. Astfel scrierea se adună și se risipește în fiecare cli-
Este necesară o apropiere a acestui roman de pă.”[22]
poezia sa, și acest lucru s-a făcut deja, Virgil Arde- Cum am precizat deja, pasajele semnate „I.V.”
leanu apreciind că numai apreciat în cadrul întregii întăresc încadrarea prozei în categoria metaromanu-
opere ar putea fi înțeles: „E greu de presupus că va lui. Fenomenul intertextualității apare într-un mod

original în proza lui Vinea, astfel că însuși titlul ro- exprima propriul crez artistic, unul de care el însuși
manului apare de două ori în proza scrisă de Vinea: trebuia să țină seama în creația sa:
„Dârz s-au rostogolit în albia lor de foc și apar două
ceruri albe pentru paradisul suspinelor”[23] și, mai „Jos Arta
încolo, „Numele îl mai rostesc nu fără un fior intim,
numele, singur ecou de dincolo de zidul straniu care căci s-a prostituat!
mă desparte de cel care s-a rătăcit și s-a pierdut, atât
de timpuriu, în paradisul suspinelor”. De altfel, și Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a
substantivul „lunatec” (care va da titlul altui roman al fetelor de orice vârstă;
autorului) apare tot de două ori: „Asemenea lunateci-
lor, oamenii din portret urmăreau un vis neclintit care Teatrul, o reţetă pentru melancolia negustorilor de
le sorbea cugetarea ca pe un șipot” („Paradisul suspi- conserve;
nelor”, p. 18) și „Sunt încă îmbibată de somn și mă
mișc precis, dar în neștire, ca o lunatecă.” (p. 105). Literatura, un clistir răsuflat;
Dacă am încercat încadrarea prozei lui Vinea
în categoria metaliteraturii, revendicarea prozei lui VREM
Vinea de către un singur curent literar este aproape
irealizabilă. Se pot obseva influențe avangardiste, su- minunea cuvântului nou şi plin de sine; expresia plas-
prarealiste, decadentiste, chiar expresioniste sau sim- tică strictă şi rapidă a
boliste. Acest aspect a prezentat interes pentru critica
literară, părerile fiind de tot împărțite: G. Călinescu aparatului Morse.
mizează pe elementele suprarealiste din proza lui Ion
Vinea; Emil Manu[24] remarcă elemente simboliste DECI
dar, trecând de stratul superficial, sesizează o polifo-
nie de elemente suprarealiste sau expresioniste; Elena moarte romanului-epopee şi a romanului psihologic;
Zaharia (în monografia pe care i-o consacră) obser-
vă elemente suprarealiste și chiar un soi de neliniște anecdota şi nuvela sentimentală, realismul, exotismul,
expresionistă; de asemenea, examinându-i proza lui romanescul să rămână
Vinea, Paul Cernat[25] remarcă „legăturile de sânge”
cu proza avangardistă din care a fost exclus până în obiectul reporterilor iscusiţi
prezent, cu toate că autorul Paradisului suspinelor a
fost redactorul-șef al revistei de avangardă „Contim- (Un bun reportaj cotidian înlocuieşte azi orice lung
poranul‘. roman de aventuri sau de analiză)”[26].
Dacă postmoderniștii și-l pot revendica pe pro-
zatorul Vinea, nu putem să neglijăm însă faptul că După cum se vede, Vinea cere „moartea” roma-
Paradisul suspinelor a fost scris într-un anumit con- nului-epopee și a romanului psihologic, denunțând
text istoric și climat spiritual. Primele capitole din ro- expres anecdota și poveștile sentimentale, realismul și
man sunt publicate în 1924 și nu e deloc întâmplător, exotismul deopotrivă, considerând că reportajul poate
L
cred, că Vinea a publicat în același an, în Contimpo- înlocui cu succes orice roman de succes. Scriindu-și
I
ranul său, articolul Manifest activist către tinerime. romanul Tic-Tac/Paradisul suspinelor exact în acea
Mai exact, primele două capitole din Tic-Tac apar vreme, automat că Vinea va ține cont de propriile cri-
F
în numerele din aprilie și mai 1924, iar Manifestul terii estetice și dacă nu putem defini cu claritate ce
R O
în numărul pe luna mai, ceea ce înseamnă o aceeași este romanul său, putem spune cu precizie ce nu este.
perioadă de gestație/creație și o relație de determina- Nu este nici roman realist, nici de aventuri, nici de
re între acestea, cel puțin în ceea ce privește viziunea dragoste, nici psihologic, nici exotic, nici poezie de
asupra literaturii. stors lacrimile fetelor.
P
În „Manifest activist către tinerime‘, Vinea își Vinea și-a dorit a fi, desigur, cu totul original în

proza sa. Își dorea „minunea cuvântului nou și plin de sub impulsul sexual al acestora. Darie se descoperă a fi
sine”. Manifestul său nu e doar o negație a literaturii, un simplu obiect sexual în mâna puberelor curioase și
F I L
a celei „vechi”, văzută ca un „clistir”, pentru că Vinea nemulțumite de ceea ce au descoperit: „O mână alu-
oferă și soluții de ieșire din impas, întrucât mai cre- necă pe trupul băiatului și dibui febril frageda tulpină
de în „minunea cuvântului”. Finalul Manifestului, cu a bărbăției lui viitoare. S-ar fi putut, după chipul lor,
„Să ne ucidem morții”, înseamnă o răfuială cu înain- ghici că se găseau pentru prima oară în fața secretu-
tașii și eliberarea de sub tirania tradiției. Dar reușește, lui, dezamăgite. Și această dezamăgire se transformă,
R O
oare? Mircea Cărtărescu e de părere că, în definitiv, văzând cu ochii, în dezgust. Cea mai mare își despărți
„Contimporanul lui Ion Vinea este un fel de punct grabnic degetele precaute care se încleștaseră ca pe o
de joncțiune între avangardă și modernism (sau, cum șopârlă pe nevinovăția lui Darie. Apoi un strop trivial
P
crede Ion Pop, între „modernismul radical” și „mode salivă manifestă ostilitatea externă a fecioarei pen-
dernismul moderat”)”[27]. Prin Tic-Tac/Paradisul tru semnul, neisprăvit, al robiei lor milenare. Fugiră.”
suspinelor, Vinea ambiționează, „activist”, să propună (Paradisul…, p. 29)
un model de operă nouă, care să nu semene cu cea a Darie plânge, umilit în bărbăția lui. Este păca-
înaintașilor. Dar, prin ceea ce scrie, va face figură de tul originar la care participă, ispitit de cele două Eve
„moderat”, motiv de a fi taxat necruțător de Ilarie Vo- fecioare. Prin acest păcat prim se descoperă pe sine și
ronca în articolul „Coliva lui moș Vinea”[28]. Așa se descoperă, prea devreme, actul sexual. Darie plânge,
explică, poate, lunga gestație a romanului său de 100 pentru că resimte acest contact ca pe o izgonire din Pa-
de pagini (1924-1930). Nu se poate ști cât a cântărit radis. Paradisul inocenței, al vârstei de aur a copilăriei.
în ochii proprii Paradisul suspinelor, dar am văzut, Umilința e trăită acut și își pune amprenta asupra vieții
mai sus, că nu a reușit să-și convingă contemporanii. sale viitoare. Reacția de scârbă a fetelor îi va revela, din
Cu Manifestul activist către tinerime și Para- copilărie, că totul se bazează exclusiv pe partea fizică, că
disul suspinelor ne aflăm în plină avangardă, așa cum nu există iubire. Izgonirea se produce pe tărâmul con-
o înțelegea Vinea, postmodernismul urmând să apară științei vinovate care îl va urmări permanent.
peste o jumătate de veac. Tocmai de aceea, întârziem Din punct de vedere psihologic, Darie este ma-
asupra elementelor de avangardă care răzbat din proza turizat forțat în momentul descoperirii actului intim.
sa: interșanjabilitatea instanțelor narative narator-per- Păreri critice duc lucrurile și mai departe susținând
sonaj, exploatarea motivului literar al „lumii ca spec- că „Acesta este momentul culminant al existenței lui
tacol” (având în vedere că personajele par lipsite de Darie, care îl prăbușește pentru totdeauna în gol.
suflet și sunt prezentate ca niște manechine dirijate), Actul sexual, prematur descoperit, îi apare copilului,
suprimarea limitelor dintre genurile și speciile literare, prea sensibil, ca un scârbos ritual animalic, de o mon-
expresia aproape violentă, libertatea de a agresa for- struozitate grotescă, distrugându-i violent închipui-
mele tradiționale. De altfel, ipoteza formulată mai sus rile pure.”[30] Consecința acestei întâmplări este că
este susținută și de opinia lui George Bădărău: „După personajul va manifesta pe tot parcursul romanului o
ce s-a adresat într-un manifest tinerimii […], I. Vi- imposibilitate de a se detașa de un soi de predispoziție
nea a militat pentru o artă a viitorului, geometrică, erotică, așa cum subliniază și Simion Mioc în opera
abstractă, pură, pentru o punere de acord cu ritmul citată: „Neputința de a se rupe de tirania Erosului,
tehnicii moderne. S-a propus înlăturarea sentimenta- care stăpânește toate personajele microromanului, tri-
lismului, înlocuirea romanului psihologic, în special, mite din nou la freudism.”
cu reportajul, un teatru de pură emotivitate.”[29] Sigur că nu se poate vorbi despre Paradisul sus-
Metafora din titlul romanului, „Paradisul suspinelor fără a avea în vedere și teoriile psihiatrului aus-
pinelor”, este extrem de complexă și pare a fi o cheie triac Sigismund Freud. Lovinescu avea dreptate. Tulbu-
de lectură utilă, una ditre cele mai importante. Inițial rările lui Darie resimțite din cauza descoperirii făcute
titlu de capitol publicat în Contemporanul, Paradisul sunt explicabile prin demonstrația freudiană, conform
suspinelor vorbește despre un episod fundamental din căreia copilul „dacă surprinde întâmplător un act sexu-
viața lui Darie, din copilărie, când este luat în brațe al, vede în acesta o tentativă de violență, o încăierare
de două adolescente vecine și dezbrăcat pe neașteptate brutală: falsa concepție sadică a coitului.”[31]

E de presupus că Ion Vinea decide în mod de- gur cu cele două fiice ale vecinului său și cea mare face
liberat să acorde un spațiu semnificativ toposului ero- un gest șocant pentru băiat, iar atunci când îi observă
sului. Elena Zaharia are o părere destul de tranșantă reacția de dezamăgire, el este marcat de eveniment.
în această privință: „Care este taina nedezlegată a lui Acesta este momentul în care Darie intuiește diferen-
Darie? O femeie, Lia, amanta tatălui său, îi traversea- țele anatomice dintre fete și băieți, transformându-se
ză tiranic existența halucinantă, de la copilărie până într-un copil precoce. Elena Zaharia susține chiar că
această secvență pare să își puna amprenta asupra lui
până la sfârșitul romanului: „După fuga fetelor, Da-
rie plânge și cugetă asupra celor întâmplate: «trebuie
să fie ceva neasămănător între mine și ele.» În acest
punct scriitorul își anunță deschis tema analizei: «în-
tru descoperirea acelui ceva porni tânăra lui imagina-
ție și forțele lui crude de explorator neorientat.»” De
altfel, după ce își face apariția Lia, Darie devine din
ce în ce mai tulburat. Momentele de intimitate din-
tre acesta și tânără sunt nevinovate (discutabil!) până
la un anumit punct. Se poate admite că secvențele
de la începutul apropierii lor ar putea fi considerate
inocente, chiar paradisiace, prin caracterul lor ludic:
„Se bucura însă de privilegiile inocenței, acela de a-și
săruta profesoara și de a-i sta pe genunchi aproape de
izvorul dens vegetal al părului. Apoi acela mult mai
însemnat de a împărți camera de culcare cu Lia. Iar în
diminețile de lene a duminicilor, de a se strecura în aș-
ternut lângă ea, într-o mișcare plină de nedumeriri și
de fericire nedescifrată.” (Paradisul suspinelor, p. 83)
Pe când secvențele ulterioare nu mai sunt la fel
de vinovate: „La început, înfundându-și fața în per-
ne, au chicotit școlărește de teama surprinderii. Și-au
povestit în șoapte întretăiate de săruturi o mulțime de
lucruri. La răstimpuri Darie era cuprins de un râs ner-
vos dus până la suferință de strădania de a-l stăpâni.
Lia îi lua capul și-l înăbușea în camașa ei parfumată.
Pe urmă, un rit se stabili: nu mai aveau nimic a-și
la maturitate. Darie e un obsedat sexual pentru care spune. Darie îi săruta îndelung ceafa umbrită de bucle
descoperirea sexului echivalează cu uriașa însemnătate negre, gâtul și îi sugea urechile. Lia suporta înțepenită
ce a avut-o pentru omenire găsirea focului.” (op. cit., de la călcâie la bărbie această dezmierdare neobișnui-
p. 191) tă. După ce închidea ochii, Darie știa că expresia Liei,
L
Deși, în general, scriitorii români manifestă intensă, nu e cea de totdeauna. Sfârșea prin a-l ruga:
I
pudoare în operele lor, tema erosului a mai fost to- «lasă-mă». Și-i explica «mă gâdili». De ce oare amân-
tuși pusă în valoare timid sau nu și înainte de Vinea, doi au tresărit groaznic și s-au depărtat unul de altul
F
iar printre cele mai cunoscute cazuri se numără: Mi- când li s-a părut că umblă cineva la ușă?” (p. 86)
R O
hai Eminescu, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Lucian Pe de altă parte, suspinul este expresia unei in-
Blaga, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, mai târziu Geo timități rănite, simbolizând rana sufletelor delicate și
Bogza ș.a.m.d. Secvența care anunță faptul că în acest învinse, este ceva care nu poate fi exprimat în cuvinte,
roman se vor regăsi pasaje cu tentă erotică se află chiar dincolo de gândire, este o meditație oarecum detașată și
P
la începutul romanului: cea în care Darie rămâne sin- resemnată asupra suferinței. „Suspinele” apar, cum am

menționat deja, în mai multe rânduri în carte. Matei triste, precum în „Traümerei” a lui Schumann (pro-
Călinescu propune o interpretare sugestivă a temei sus- babil Vinea ascultase acest opus sfâșietor de trist in-
F I L
pinelor la Vinea: „La capătul gândului se naște un sus- terpretat în epocă de violoncelistul Pablo Casals de pe
pin – spunea odată, dacă nu mă înșel, Valéry. Cuvântul His Master’s Voice Victor sau live, în drumurile sale
l-a obsedat pe Vinea (îl găsim chiar în titlul volumului dese la Paris). De atâta singurătate și anxietate, până
de rafinate proze publicat în 1930, Paradisul suspine- și portretele în ulei din casă ale bunicilor „se înstrăi-
lor), și cred că el definește, pe o latură fundamentală, nau într-o enigmă” (p. 13). Darie și-ar dori ca măcar
R O
comportamentul lui artistic. Suspinul este poate expre- bunicii din tablouri, ca niște „lunateci”, să-l vadă și pe
sia cea mai discretă, aproape involuntară, nu a sufe- el. Dar nu-l vedeau și abia atunci sentimentul de sin-
rinței, ci a momentului de meditație asupra suferinții: gurătate îl copleșește și îi provoacă precipitat o criză
P
căci, de obicei, suspini când izbutești – fie chiar și pen- de identitate: „Cine sunt eu? întrebarea cobora ca în-
tru o clipă – să-ți gândești o durere, actuală sau trecută. tr-un puț. Ciutura nu mai spărgea suprafața-oglindă,
Suspinul e refuzul hohotului de plâns, al strigătului, al să se umple de ea ca înainte. Cine sunt eu, eu Darie,
manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La eu… și mă crispai cu desnădejde de silabele numelui
capătul gândului se naște un suspin… Contemplativ deșert și care nu mai corespundea nici unei realități
intelectual, gândindu-și mereu sentimentele, oricât de intime. Vrui să strig, dar îmi fu teamă să nu fie al ni-
dureros acute, Vinea îmi apare ca un poet al suspinului: mănui din clipa în care nu mai avea nici un sens să fie
al detașării de sine prin suspin.”[32] al meu (…) De bună seamă sunt prea singur, îmi zisei,
Romanul „Paradisul suspinelor‘ începe prin- și acest „sunt” sună a pustiu – nimeni nu mă mai con-
tr-un suspin: „De doi ani nu mă mai cunosc vecinii” ține pentru că nimeni nu mă mai iubește și, de aceea,
(p.9). Incipitul este un țipăt, o constatare amară, o nu mă mai regăsesc” (p. 18).
singurătate clamată și neputincioasă, o singurăta- Avem aici întreaga poetică a singurătății pe care
te-suspin. „Jelui-m-aș și n-am cui” spune folclorul. ne-o propune Vinea. Darie își pierduse identitatea, se
Așa și Darie, naratorul primului capitol, al identității, înstrăinează de propriul nume, devine o fantoșă, până
cum îi spune și numele, Eu și celălalt. El nu are cui și verbul „a fi” își pierde sensul. Retras/exclus din lume
să se plângă, nu are pe nimeni. El aparține trecutului, și din amintirile și viețile oamenilor pe care i-a cunos-
locuiește în trecut, vecinii (ceilalți „locatari” de pe pă- cut („nimeni nu mă mai conține”), Darie identifică și
mânt) nu-l cunosc pentru că se tot schimbă, se perin- cauza pierderii de sine: nimeni nu îl mai iubește. Este,
dă, lumea e în mișcare, mai puțin el și tot ce ține de să recunoaștem, o viziune nouă asupra identității pe
el: „ușa locuinții mele are uscăciunea icoanelor”. Nu care Vinea o sugerează, una legată strict de iubire. În
suportă singurătatea care-i face semne, care îi trimite absența iubirii, regăsirea de sine este imposibilă. Dar,
câte „un păianjen subțiratec și înalt”, „paj de nenoro- după cum se va observa pe parcursul Paradisului suspi-
ciri prevestitor”, și tocmai de aceea, din spaimă, îl uci- nelor, pentru Darie iubirea se reduce la o simplă relație
de. Casa sa e plină de molii, ca orice loc stătut, loc pe cu o femeie, fără sensuri metafizice și sentimentale.
care Darie și-l asumă ca pe un exil, ca pentru un loc de În plină criză a identității, disperarea devine
ispășire a unei pedepse pentru o vină nelămurită, dar maximă și Darie simte nevoia să strige spre năcăieri
asumată. E conștient de situația extraordinară în care după ajutor: „De amintiri smulse cu furie uitării mă
se află, extatică, despărțit de toți și toate: „Ca un altar agăț, îmi lipesc fața de ele ca orbeții și îmi spun, toa-
sta casa încuiată, propice doar stării mele supranatu- te acestea mi s-au întâmplat mie, în toate eu am fost
rale” (p.12). În nevroza sa, consideră că are însușiri eroul, eu, eu, eu! Ajutor!” (p. 19).
de „înger”, idee care-l proiectează într-un „misticism Este o pagină de patetism ieftin, cum îi lăsa
nebulos” al însingurării absolute. impresia lui Călinescu, dar unui personaj i se admite
Într-o asemenea atmosferă, singurătatea însăși orice atitudine. Deși totul îl strivește și-l însingurează,
suspină, „geme”: „Singurătatea, ca o cutie de violon- deși clamează pierderea identității, ceva pare a-l salva:
cel, geme. Printr-însa viața imperceptibilă ascunsă în amintirea smulsă uitării celei oarbe. Strigătul disperat
lucruri se revelă”, narează Darie. Cutia de violoncel, după ajutor este strigătul împotriva uitării. Amintirea
goală, vibrează pe un sunet grav, „suspină” prevestiri că a fost, odată ca niciodată, eroul unor întâmplări,

îi aduce o siguranță de sine nesperată. Mai mult, îl prietenă, în urma căruia Darie cade în mrejele unui
determină să-și reamintească sistematic trecutul, înce- alt păcat ce îi încarcă conștiința vinovată, onanismul.
pând din copilărie: „Dorul de siguranță și de certitu- Apar mai apoi părinții, viața anostă de familie,
dine mă împinse la această investigație, pe care, ca s-o în care doar avorturile servitoarei creau evenimente.
întreprind cu ordine, o făcui în scris, amintindu-mi Până în momentul în care în locuința familiei, locu-
încet și însemnând cu răbdare pe hârtie. Eram calm și ința în fapt a școlii la care mama era directoare, va
aproape fericit” (p. 21). adăposti două noi făpturi: un profesor de franceză, dl.
Scrisul îl salvează de la nimicirea totală, este Willy, și o începătoare în învățământ, d-ra Lia.
catharsisul de care avea nevoie. Când consideră că a Peste această casă, de acum, va străluci, ca o
terminat de deslușit, prin scris, trecutul său, Darie, stea, spune Vinea poetic, „conștiința păcatului”. Pro-
regăsit pe sine însuși, dorește să nimicească prezentul fesoara de 20 de ani trezește interesul erotic al tatălui
în care se exilase și în care lâncezea prin foc. Cu filele lui Darie, Axel, și al profesorului de franceză, dl. Wi-
scrise în buzunar, calm și fericit, pune foc locuinței lly. Între cei doi se declanșează o veritabilă, pasională
sale. Pleacă fără țintă în lume și recunoaște în fața pro- și neprincipială întrecere în câștigarea locului liber
priilor ochi: „suspinam ușurat” (p. 22). Este suspinul lângă Lia. Pe moment, duminica, în patul Liei, bu-
regăsirii de această dată. Eliberarea e deplină, focul curându-se de apropierea ei, îl descoperim pe Darie,
mistuie „oasele trecutului”, conștiința e eliberată, în atras de aceasta, dar timid pentru a merge prea depar-
sfârșit, Darie e mândru de isprava sa. te. De data aceasta, anecdotica predomină, Vinea face
Ajuns în acest punct, la începutul capitolului al concesii cititorului dornic de povești de budoar. Willy
II-lea, autorul, Ion Vinea, își ia rolul în serios, inter- este îndepărtat rapid, Axel câștigă partida amoroasă,
vine în text, între paranteze, în numele autenticității dar, până la urmă, soția află tărășenia, Lia se îmbolnă-
depline și jucate, peste „textul” atribuit naratorului vește, Darie își urăște de moarte tatăl. Conflictul este
Darie, inserând următoarea precizare: „(Memoriile lui tipic freudian, cum arată și Eugen Simion („tatăl și
Darie se precizează cu viața în gând. Goluri ca între fiul iubesc aceeași femeie, de unde sentimentul frus-
primul capitol și acesta mai sunt încă dea lungul pagi- trării, complexul părintelui castrator”[33]).
nilor ce urmează. Sensibilitatea dureroasă a eroului s-a În acest capitol, „suspinele” nu mai sunt pro-
lăsat desigur condusă în povestire, mai mult de acuita- vocate de singurătate, ci de dragoste și gelozie. Darie,
tea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică „răpit de un zburător”, se iubește cu Lia cu „volupta-
și decât logica expunerii. I.V.)” (p. 25). tea păcatului mortal” (Paradisul…, p. 58). Deși au
Iar Darie are conștiința de sine a scriitorului. conștiința păcatului, personajele persistă în a păcătui,
Știe că nu povestește doar pentru sine, pentru a se re- iată, cu „voluptate”.
găsi, „dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sunt Firul narativ este iarăși întrerupt pentru un
un interesant caz de umanitate”. Este o transformare nou intermezzo al naratorului de pe coperta romanu-
radicală a celui copleșit, în primele pagini, de singu- lui, care vine cu precizări metodologice: „(Aci se cască
rătate, ajuns, prin scris, la orgoliul că ar avea ceva de din nou un mare gol în însemnările lui Darie. Mi-e
spus, prin povestea sa, întregii lumi. greu să reconstitui amănunțit toate întâmplările din
Ion Vinea rupe firul anamnezei lui Darie, in- acest interval. Notițele rămase și memoria mea șovă-
tervenind, auctorial, în text, printr-o nouă precizare, ielnică nu-mi îngăduie s-o fac decât în linii mari. De
L
știind mai bine că „graiul e un hamac comod în care altfel, paguba poate nu e atât de însemnată de vreme
I
te întorci pe ce parte îți priește”: „Aci, din oboseală, ce chiar el a dat, de bună voie, o parte din copilăria
din urât, sau din timiditate, sau dintr-un sentiment lui uitării. Nu tot astfel însă judecă cetitorul care cere
F
de înstrăinare față de sine însuși, textul vorbește de la tot pasul harta locului și a împrejurărilor. De aceea
R O
același erou, la a treia persoană” (p. 25). fac completări sumare, cu grija continuă de a nu altera
Am relatat episodul cu fetele care-l agresează se- caracterul descusut al însemnărilor și a nu da impresia
xual pe Darie în copilărie, traumatizându-l pentru tot unei colaborări pe care, hotărât, Darie ar fi respins-o.
restul vieții, la care trebuie să adăugăm, tot în rânduri Drepturile prieteniei sunt mărginite, ale prie-
P
puține, un alt episod de contact ulterior cu o primă teniei noastre și mai mult. Despre ea, prietenul meu a

lăsat câteva rânduri care îmi liniază un portret fugar. A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. POR-
I.V.)” (p. 60). NIREA, CÂT MAI LITERARĂ, TITLUL: CASA
F I L
Acest fragment întărește, o dată în plus, ipoteza DOMNIȚEI. LA PERSOANA I.” (p. 65).
că Paradisul suspinelor este un metaroman. Darie nu Perspectiva din Casa Domniței se schimbă, sti-
este un alter-ego al scriitorului, el este un prieten, pur lul narativ e altul, paginile sunt atribuite lui Darie,
și simplu, în carne și oase. Vinea lasă să se înțeleagă pe care „I.V.” le salută pentru timbrul și melodia lor.
că este de acord cu orgoliul de scriitor al lui Darie, Accentul cade pe Mara, directoare de internat, Dom-
R O
tocmai de aceea își permite să facă doar completări nița, și, îndeosebi, pe drama Liei. Cuprinsă de „delir”,
sumare, de dragul cititorilor cărții, cititori cărora le Lia are o rătăcire, ajungând să practice prostituția, să
face, astfel, complice cu ochiul, cum ar proceda un fie arestată pentru asta, ca o „martiră”. Este o nouă
P
scriitor postmodern. Dar Vinea merge și mai departe, fațetă a „paradisului suspinelor”: „pentru noi, totul se
el nu doar deapănă „firul Ariadnei”. Darie, persona- transformă în povești, cu stafii de domniță. Cu suspi-
jul său, scrie despre prietenul său… Ion Vinea câteva ne, de avânt sau de plâns, de-a lungul coridoarelor, cu
pagini. Pagini care, firește, sunt intercalate în poves- apariții fantastice și triste, în zona ireală dintre vis și
tea încâlcită de dragoste dintre Darie, Lia, Axel. Să-i viață” (p. 79). Un vis urât și trist, în urma căruia Lia
citim portretul (autoportretul) lui Vinea din Paradi- este internată. Darie o reîntâlnește, după doi ani de
sul suspinelor prin ochii personajului său principal: așteptare și dor. Dar suspinele continuă, în viața lui
„Dorința de a fi puternic, sigur și continuu. Prietenul Darie apare Oprana, o iubire neașteptată.
meu: figură limpede și simetrică, ochii lui mă privesc Ion Vinea, stăpân pe viața personajelor sale,
fără uimire, expresia lui arată cunoașterea scopului de întrerupe povestea lui Darie, intervenind iarăși, de
care se apropie zi cu zi. Niciodată, de bună seamă, nu această dată pentru a insera un fragment atribuit Liei,
s-a îndoit că e făcut pentru altceva decât pentru ceea dar „scris în întregime de mâna lui Darie”: „Autorul
ce face. Ce timiditate și ce prejudecată păstrează ne- lui s-a întemeiat nu numai pe aducerea aminte și pe
stinse lacătele ferecate peste visteria plină a sufletului? mărturisiri trăite, ci și pe scrisori de-ale Liei, din care
(…) Sinceritatea în artă este un prost sfătuitor. E o so- a copiat fragmente întregi, ceea ce iar se poate dedu-
coteală a neputinței acea pornire de a obține arta prin ce din aspectul grafic inegal al rândurilor ce urmează.
cât mai multă sinceritate, prin sacrificarea vanității, a N-am găsit urme îndestulătoare ale acestor epistole
rușinii și a amorului propriu, pentru a cădea în cealal- care ne-ar fi deslușit, până în amănunt, povestea în-
tă vanitate a realizării artistice. Confesiunile sunt cea trezărită a lui Darie și a Liei, a lui Axel și a Liei, din
mai josnică literatură. Jurnalul în sine e o scârnăvie nou a lui Darie și a Liei și, într-un sfârșit, iară și iară a
a omului pentru ambiția de a fi scriitor.” (p. 61-62). lui Axel și a Liei. Scrisorile au fost, pesemne, adresate
Marei, al cărui rol de înțelegere, de dispreț poate și de
Avem aici explicitată arta literară a lui Vinea. sacrificiu, reiese cu limpezime din toate aceste peripe-
Este dovada, cred, că Paradisul suspinelor este o apli- ții sentimentale.” (p. 95-96).
cație în proză a propriului Manifest activist către ti- Perspectiva e nouă, povestea e privită prin ochii
nerime. Este denunțată confesiunea, jurnalul e defăi- Liei, ceea ce conferă romanului o modernitate sporită
mat. Și asta după ce publicase, în paginile anterioare, și o nouă notă de autenticitate, dacă mai era nevoie.
confesiuni și pagini de jurnal. În plus, se vorbise de Concluzia însemnărilor e extrem de amară, cei doi
sinceritate, dar, aflăm, sinceritatea în artă nu e bună. protagoniști, Lia și Darie, înțelegând că le-a fost sortit
Iar Vinea nu se oprește aici, intră în dialog cu așa-zisul să se chinuiască „pe marginea păcatului ca pe așternu-
Darie, simte să-i dea replica într-o paranteză, după tul de pământ din gura mormântului.” (p. 110)
care, expeditiv, oferă informații despre ce s-a mai în- Sunt cuvintele cu care, ne asigură Ion Vinea
tâmplat cu personajele sale. Axel nu o convinge pe într-o notă finală, se încheie însemnările lui Darie.
Lia să-i devină soție după ce ar fi divorțat de Mara; Autorul caută să-și înțeleagă prietenul-personaj. Nu
Mara și Lia devin ca două surori, rămânând o vreme reușește, pentru că un „zid straniu” îl desparte „de cel
împreună; concedierea lui Willy. Și anunțul cu litere care s-a rătăcit și s-a pierdut atât de timpuriu, în pa-
mari: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU radisul suspinelor” (p.112). Rătăcit în Eros, Darie s-a

pierdut tragic pe sine printre atâtea „suspine” ale zo- [15] G. Călinescu, op.cit., p. 896.
nei dintre viață și vis. Cu atâtea „adânciri în moarte”, [16] Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Editu-
nu îți rămâne, sugerează Vinea în ultima propoziție ra Minerva, București, 1988, p. 308-309.
a cărții sale, decât să îți rezemi „fruntea pe mâinile [17] Simion Mioc, Opera lui Ion Vinea, Editura
Minerva, București, 1972, p. 322.
efemere ale iubitelor”. Cam abruptă încheiere, dar ne-
[18] Elena Zaharia, Ion Vinea, Editura Cartea ro-
voința de a fi altfel se plătește cumva. mânească, București, p. 191.
„Paradisul suspinelor” are toate valențele unui [19] Emil Manu, Sensuri moderne și contempora-
roman postmodern și el trebuie să intre în circuitul ne, Editura Eminescu, București, 1982, p. 174-178.
actual de valori. Este punctul de sprijin pe care Ion [20] Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, Edi-
Vinea îl oferă peste veac singurătății, obsesiilor și sus- tura Atlas, București, 2000, p. 256.
pinelor celor de astăzi. Și da, are dreptate: singurătatea [21] Virgil Ardeleanu, Proza poeților, Editura pen-
cea de toate zilele e precum suspinul violoncelului pe tru literatură, 1969, p. 191.
care îl asculți din străfunduri. [22] Elena, Zaharia, op.cit., p. 201.
[23] Ion, Vinea, Paradisul suspinelor, Editura Cul-
NOTE: tura Națională, București, 1930, p. 60.
[1] Sanda Cordoș, Ion Vinea, un scriitor între lumi și [24] Emil, Manu, Sensuri moderne și contempo-
istorii, Editura Școala Ardeleană, p. 9 rane, Editura Eminescu, 1982, p.178: „Paradisul suspine-
[2] Vladimir Streinu, Literatura română contempo- lor are o structură de jurnal analitic, modern, judecat în
rană. Antologie, Editura Dacia, 1943, p. XCVI. 1930, și e un produs al sensibilității unui poet care credea
[3] Idem, p. XCVII. că poezia trece, așa cum am mai spus, printr-o dramă a
[4] Ion Pillat, Perpessicius, Antologia poeților de azi. sensibilității și nu printr-o dramă a cuvintelor. S-au făcut
Treizeci și cinci chipuri de Marcel Iancu, vol. 2, Editura car- asociații interesante între proza scurtă a lui Vinea și proza
tea Românească, București, p. 325. simbolistă; trimiterile la cunoscuta carte a lui Alain Four-
[5] Mircea Muthu, în Dicționarul esențial al scrii- nier sau la fragmentele lui Albert Samain nu sunt lipsite de
torilor români, coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papa- discernământ, dacă ținem seama că simbolismul este nu-
hagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, București, 2000, p. 886. mai un punct de plecare pentru Vinea, direcțiile exercițiilor
[6] G. Călinescu, Istoria literaturii române de la sale poetice inducând ca punct final, uneori dorit numai,
origini până în prezent, ediția a II-a, revăzută și adăugită, suprarealismul sau chiar expresionismul.”
ediție și prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București, [25] Paul, Cernat, Avangarda românească și com-
1983, p. 896. plexul periferiei. Primul Val, Editura Cartea Românească,
[7] I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, Editura pen- 2007, p. 183: „Neinclus, îndeobște, în familia prozei avan-
tru literatură, București, 1967, p. 236 gardiste, micul roman poetic Paradisul suspinelor (1930)
[8] Ion Vinea, Opere, II, Proza scurtă, ediție criti- are totuși certe legături de sânge cu aceasta.”
că de Elena Zaharia Filipaș, Editura Minerva, București, [26] Ion Vinea, Manifest activist către tinerime, în
1995, pp 401-402; episodul Paradisul suspinelor, cu subti- revista Contimporanul, nr. 46, 16 mai 1924, în volumul
tlul din Tic-Tac, este publicat în revista Contimporanul în Antologia literaturii române de avangardă, Bucureşti, Edi-
numărul pe luna martie 1925, p. 9-10. tura pentru Literatură, 1969, p. 547.
[9] I. Valerian, op.cit., p. 233. [27]Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc,
[10] Perpessicius, Mențiuni critice, în Opere, vol. Editura Humanitas, 2010, p.274
IV, Editura Minerva, București, 1971, p. 283-284. [28] Ion Pop, Avangarda în literatura română, Edi-
L
[11] Pompiliu Constantinescu, Ion Vinea: Paradisul tura Minerva, 1990, p. 184
suspinelor, în Scrieri, vol. V, Editura Minerva, București, [29] George Bădărău, Avangardismul românesc, Edi-
I
1971, p. 209. tura Institutul European, Iași, 2006, p. 15.

[30] Elena Zaharia, op.cit., p. 194.
F
[12] Paul Zarifopol, Pentru arta literară, vol. II,

Editura Minerva, București, 1971, p. 33. [31] Sigismund Freud, Introducere în psihanaliză.
Prelegeri de psihanaliză Psihopatologia vieții cotidiene, p.
R O
[13] Nicolae Manolescu, O istorie critică a litera-

turii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, 270.
Pitești, p. 831 [32] Matei, Călinescu, Eseuri critice, Editura pentru
[14] E. Lovinescu, Istoria literaturii române con- literatură, București, 1967, p. 104.
[33] Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. 2,
P
temporane.1900-1937, Editura Librăriei Socec, București,

1937, p. 273. Editura Cartea Românească, București, 1976, p. 281.
Lirismul neoromantic Angi-Melania CRISTEA
RECENZI I
al memoriei afective
C el de-al cincilea volum al poetei craiove-

ne Florina Ungureanu, intitulat Black Box
și apărut la Editura Aius din Craiova în anul 2019
sează emoții tulburătoare: ,,mi se înfășoară sufletul/
în gânduri/ în doruri/ în vorbe/ rostite și nerostite” (
Soulless).
se conturează sub semnul unui dicton epicureic: Aspectul feminin (yin în gândirea orientală)
,,Whiskey, vanilla & love”. Volumul se deschide cu hiperbolizat capătă dimensiuni cosmice ce descriu o
,,Poemul șamanului”, un poem intertextualizant, ce altă latură a interiorului de femeie (ca să parafrazăm
subliniază rolul pe care gestul îl joacă în jocul dintre titlul primului volum de versuri al Florinei Ungu-
îndrăgostiți: ,,mâinile tale de prestidigitator/ reușesc reanu): ,,din momentul în care/ ai aliniat planetele/
să scoată iubirea/ din piatra ce fusese inima mea.” (Po- ai tras de timp să nu mai îmbătrânim/ și mi-ai spus
emul șamanului). În mod firesc, gestul este cel care că toate trec/ chiar și iubirea” (Conexiuni yin). În lipsa
seduce, cel care induce magia și încărcătura afectivă în acestei sincronicități jungiene, cuvintele sunt ,,oloa-
interacțiunea dintre cei doi îndrăgostiți. În alt poem ge” și, mai apoi, devin ,,cuminți”, numai bune de
cu rezonațe ușor alegorice, imaginea poeziei însăși în așezat în vers. Metaforic vorbit, identitatea feminină
toată latența ei este alăturată erosului într-o simbioză dintre corp și suflet este percepută ca separabilitate
completă ca un fluture adormit în propria crisalidă: doar la nivelul discursului rațional, în plan poetic (a
,,iubesc cu inima la vedere” (Fluturele adormit). Ero- se citi afectiv) sufletul femeii bântuie printre poeme ca
tismul din poemele Florinei Ungureanu este asociat, să se regăsească pe sine (,,rămân în sufletul gol/ ca o
în alte cazuri, cu antroporfismul vegetal – ,,îmi țâș- fantomă căreia i se face/ subit dor de corp”, Fantoma
nește primăvara prin pori” (Anotimpurile dragostei, I). din cuvinte), după momentul de disoluție a iubirii, ce
Energia vieții ține de același impuls care activează atât duce la disoluția lumii exterioare ancorate în mituri
impulsul erotic, cât și nașterea unei noi ființe umane. primordiale: ,, hai, spune/ și-acum îţi place să citeşti/
Avânt chiar și unele nuanțe neoromantice, vi- poeme mari cu zâne bune?”. Viziunea poetică a Flo-
zionare, eul liric cu simțurile lui orfice poate între- rinei Ungureanu ne spune că dacă prin eros te întru-
zări chiar și Culoarea secretă a oceanului (după cum pezi, tot prin eros de poți dezintegra, prin urmare,
ne dezvăluie titlul unui alt poem), iar neîmplinirea te poți revendica cuvântul primordial:,,sufletul meu
în dragoste se reflectă în integralitatea sa în natura ce așezat pe inimă/ era greu/ tare greu” (My pillow heart).
este în totală rezonanță cu sufletul poetei, după cum Conexiunea la sacralitate se realizează prin raportul
aflăm din poemul amintit anterior:,,dacă nu ai mai eu/ eros, deoarece eul liric este cel care se coboară
veni/ s-ar transforma în Marea Moartă”. Același ne- într-un areal imperfect, contaminat de timp, de efe-
oromantism capată uneori și ușoare adieri de auto- mer: ,,în mări turbate/ te-aș fi scris în mii de poeme/
ironie menite să armonizeze puțin pathos-ul discurslui dacă mi-ai fi privit sufletul” (Singura ancoră). Pentru
poetic: ,,să fim implicați/ în procesul de plasare a sen- Florina Ungureanu cuvintele sunt pline de viață, ele
timentelor” (Let’s do something amazing). Predilecția tac, cresc, se îndrăgostesc, agonizează, dor: ,,am tăcut/
pentru sonoritățile anglofone se vede pe tot parcusrul prea multe cuvinte/ pe care/ nu mi le-ai spus/ ni-
volumului, în care apar mai mereu trimiteri spre zona ciodată” (Silence). În iubire, tăcerea apropie, tăcerea
muzicii erotice, ce întreține un sentiment de inten- depărtează. Și poate, și din acest motiv, avem tot mai
să intimitate: ,,e un anotimp numai bun să te-aștept/ multă nevoie de poezie…
înaintea frigului definitiv”.(September blues). Primăvă-
ra și toamna sunt cele două anotimpuri antagoniste (Florina Ungureanu, Black Box,
și complementare ce alternează în psyche-ul poetei la Colecția Poesii,
fel ca ziua și noaptea. De cele mai multe ori poemele Editura Aius, Craiova, 2019)
sunt scrise într-un stil minimalist, în care se conden-
I I
Z Daniel MARIȘ Cariatidele destrămărilor
E xistă o formă paradigmatică a autoreflectă- suprapune Eului, în afara oricărui principiu , matcă a
N
rii și o căutare a „privirii întoarse” în scrisul tuturor virtualităților. Din acest motiv, personajele nu
Violetei Savu, pe lângă recurenta obsesie a descompu- mimează destinul, nu îl interpretează cît se interpretea-
E
nerii, fapt ce nu surprinde nici în volumul său de de- ză pe sine, din perspectiva săvîrșirii și repetării acestuia
but în dramaturgie, „Ierburi otrăvite”(Limes, Florești ca un pas spre cunoaștere și revelație printr-o ardentă
R E C
– 2020). În „Menade”, una din piesele de rezistență ale determinare interioară. Conștiința dilematică, aspirația
volumului, corelația între real și ideal este ilustrată de spre idealitatea cea mai pură reușesc să scoată din pe-
dialogul dintre Silvia Plath și Forugh Farrokhzad, două numbră spectacolul interior de transcendență vidă prin
celebre poete nonconformiste cu un permanenta alternare a planurilor de
tragic sfârșit, ca o consecință a ne- implicare și detașare: „Sylvia (către
acceptării destinului și a trăirii lui Forugh): O lumânare! Ești misti-
conștiente. Cu infernul și paradisul că ? Forugh: Mama/ toată viața, a
laolaltă, încercările de a explica su- fost un covor de rugăciune/ întins
ferința tind să lase urme puternice pe pragul fricii de iad. Eu iubesc
într-o lume atât de puțin metafizică flacăra, am nevoie de vitalitatea ei.
încât ajunge să sufoce orice tenta- Atât de des sunt... am fost... o feme-
tivă de descătușare, generând un ie singură/în pragul unui anotimp
sentiment de sechestrare și anihilare rece. Sylvia: Îmi simt rece ochiul cu
a spiritului. De aici, căutarea unui care privesc în adâncimea ființei.
petec de cer liber devine adevăra- Forugh (aprinde o lumânare): Pri-
tul calvar pigmentat de cunoaștere vește! Cea mai intensă hipnoză e să
intuitivă și presimțire: „Forugh: privești lumânarea topindu-se... În
Slăvești sinuciderea ?! Sylvia: Dacă martiriul unei lumânări/e un secret
e făcută cu un scop nobil. Forugh: luminos/pe care cea din urmă fla-
Dacă nu o faci pentru a salva viața cără, cea mai subțire, îl știe.”„Dia-
altuia, nu e nimic nobil în sinuci- logurile au acel”caracter„ socratic
dere, e doar un act egoist. Prin care obsedat de rosturile și finalitățile
frângi și aripile altora ! Sylvia: Pe ale existenței. Insinuarea progresivă a
cui aripi le-am frânt eu? Doar pe-ale undelor de interogație spre puncte-
mele! Forugh: Cred că știi: traumele se transmit din le de sprijin ale biografiei interioare vizează imprimarea
generație în generație! Iar sinuciderea mamei, a ființei unor traiectorii pline de mirajul rătăcirilor între două
care prin natura firii te leagă de viață, e cea mai gravă răsărituri. Un fragment dintr-o „monodramă în patru
moștenire... Fizic nu ți-ai ucis copii, dar spiritual...Syl- tablouri” intitulat „Je suis Frida” este inspirat din viața
via: Oprește-te, oprește-te! Nu sunt o criminală! Eu nu legendarei artiste mexicane Frida Kahlo. Autoarea fo-
am omorât pe nimeni! Eu...Sunt una din cinci. Sunt o losește în câmpul „realității” un personaj, Matilda, ca
rană ieșind din spital. Spitalele...în spitale ni se schim- un confident irezistibil și pretext de derulare al unui
bă identitatea! Infirmierile ne interzic să fim poete! destin zbuciumat în care se resimte ponderea explozi-
Acasă... acasă... Mă simt acasă aici, printre căpățânile ilor violente a marilor obsesii existențiale , abordate
moarte. A muri/ E o artă ca oricare alt lucru/ O fac cu mult curaj și fără prejudecăți. Monologul acesteia,
grozav de bine.” Traducerea unor stări de furie „misti- un adevărat excurs de un fatalism împăcat de-a lungul
că” și versuri din creațiile poetelor dau un efecte spec- întâmplărilor tragice, o proiecție a expansiunilor sufle-
taculoase , proiectate înlăuntrul destinului tragic și le tești în sfera fascinației sexualității și forței sale de șoc,
sursa de inspirație fiind jurnalele Fridei: „Oare de ce zitorul Robert Schuman și pianista Clara Schuman.
poartă fantomele rochii ? Toate sunt femei ? Mai de- Perspectiva dramatică a relației dintre cei doi artiști ,
mult m-am iubit cu o pasăre. O credeam mie asemeni. poartă către infernul conștiinței, pare o mărturie asu-
Mă înșelam. Și ea m-a înșelat. Îl prefer pe Diego cu pra zămislirii marilor geneze, contrastele dintre stri-
toată suita lui de curve. El își urmează natura! Nu-s găt și tăcere ori revoltă și blazare fiind comparabile
cinică! Recunosc că și eu l-am înșelat. Din răzbunare! și analoage unei suite de alternanțe antinomice, fără
M-am răzbunat cu-atâta poftă! Troțki! Troțki, prieten a-și ascunde umilința, simbol al recuperării amintirii
iubit! Cele mai mari victorii?! Am posedat tot ce-a tre- și nucleului ei de gravitație . Legate emoțional prin
cut prin patul lui Diego, pe toate femeile lui le-am instinctul, gândirea și senzualitatea feminității, expre-
mângâiat. Prin ele în carnea lui Diego am intrat! Nu sie a declinului unor existențe obosite de ele însăși dar
mai am timp să cuceresc. Femeile? Întodeauna mi-au nelipsite de clipele de luciditate ce premerg alunecării
cedat foarte ușor. Le sărutam sânii ca nimeni altcine- în umbră și neant, piesele Violetei Savu, ca aventu-
va. Se simțeau atât de dorite! Săracele! Ce voiam eu ră a cunoașterii, nu se mărginesc să umple un timp
de la ele era să înșfac ceea ce mie îmi fusese spart și printr-o buclă a iluziei. Sfidarea barierelor anatomice,
fisurat, himenul meu rupt în bucăți...De la fiecare aș a biologicului prin experiențele existențiale și îndrăz-
fi rupt câte puțin și-aș fi peticit pentru mine un himen neala dialogurilor scot la lumină, prin transcendere,
întreg!” „Hârtie cu portative”, piesă ce a beneficiat de „celălaltul” din personaje și o atmosferă ce ar putea
un spectacol-lectură în cadrul Festivalului internațio- să pară apăsătoare. Cu această lume încearcă să co-
nal al recitalurilor dramatice „Valentin Silvestru”, în munice autoarea și reușește în mare parte dizlocând
regia Cristei Bilciu, este de asemenea construită din viziunea dintr-un straniu aliaj de tragic, absurd, vis și
monologuri, bazate pe corespondența dintre compo- imaginar.
I
I
N Z
E
E C
R

NOTE DE L EC TO R Monahia Elena SIMIONOVICI Ofrandele Preţuirii
A m primit în dar, de curând, două cărți ale PS

Timotei Prahoveanul. Sunt apărute în anul
2021 la edituri diferite: Însemnări pe lespedea inimii la Edi-
față de poporul încredințat lui spre păstorire, dar și nume-
le Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, care semnifică voca-
ția rugătoare și duhovnicească”(p.145), „slujitor cu timp și
tura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei fără timp, plin de râvnă, trudă și dragoste pentru Biserica
și Amintiri așezate în rama prieteniei la Editura Semne Bu- lui Hristos”(p.155).
curești. Pagini calde, de aleasă prețuire, sunt dedicate și al-
M-am bucurat că un Ierarh cu atât de multe res- tor ierarhi din toate eparhiile României.
ponsabilități ale rangului și datorii de suflet ale călugărului Cu un cuceritor caracter evocator sunt cele despre
a găsit răgaz să adune paginile pe care le-a întocmit de-a IPS Pimen Suceveanul numite cu duioșie „Păstorul, Bu-
lungul unui sfert de veac și să le așeze în aceste minunate covina și cerurile deschise” (p.343). L-a cunoscut și ca mo-
cărți. nah în obștea Mănăstirii Neamț unde, cu marii profesori
Citind despre personalitățile pe care le-a cinstit și de la Seminarul monahal, a făcut din aceasta „o adevărată
prețuit, am înțeles mărturisirea autorului despre criterii- Academie duhovnicească” (p.346). Ajuns Întâistătător al
le după care le-a adunat ca într-un buchet multicolor pe Sucevei și Rădăuților, după ce trecuse cu severă asculta-
aceste luminoase figuri ale ortodoxiei noastre. Și iată cure prin toate treptele, a simțit, după cum mărturisea, că
vintele scriitorului hăruit cu puterea prețuirii oamenilor: „deși era venetic, oamenii locului l-au primit cu dragoste”
„În ultimul sfert de veac, călătorind prin Moldova, Buco- (p.354), ca pe un adevărat Păstor al creștinilor din Bu-
vina […], în Muntenia, vremelnic la Atena și mai târziu covina. „I-a fost rânduit, pentru călătoria spre Domnul,
pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos la Ierusalim, am perioada de praznic al Învierii când, după tradiția noas-
cunoscut oameni care au trăit frumos viața, uneori cu adi- tră, cerurile sunt deschise” (p.355). Smerit, istovit, chiar
ere de sfințenie […]. Unii m-au impresionat prin credința și lovit, Păstorul Bucovinei a ales să aștepte ziua cea mare
statornică și deplina încredințare în mâinile lui Dumne- a întâlnirii cu Mai-Marele Păstorilor la Sihăstria Putnei.
zeu, prin iubirea lor fără margini față de Părintele ceresc Drumul de la Suceava spre locul adormirii sale de veci i-a
[…], alții prin smerenia, blândețea și îndelunga-răbdare în fost străjuit de oameni, presărat cu flori, sunete de clopote,
încercări, prin frumusețea lor interioară ori prin generozi- tânguiri de buciume și, mai ales, de lacrimi și recunoștință.
tate […], alții prin curajul și bărbăția cu care au înfruntat Suceava și-a primit în dar pe noul ei Arhiepiscop
potrivniciile” (coperta 4). Calinic Dumitriu. Ca unul pe care autorul l-a cunoscut
Unii dintre eroii cărții sunt mutați în Ierusalimul din anii de monah în Mănăstirea Putna și apoi Episcop-vi-
cel ceresc, cetatea veșniciei, alții încă slujesc aici, între oa- car în Arhiepiscopia Iașilor i-a dedicat pagini luminoase
meni, împlinind chemarea de la Dumnezeu. evocându-i activitatea de realizator de lucrări trainice atât
Dacă la Patriarhul Miron, autorul a aflat râvna la unele mănăstiri precum Vorona, Hadâmbu, Vlădiceni,
pentru Biserica neamului, în paginile despre Patriarhul Gorovei, Zosin, Râșca (p.402), dar și în multe alte paro-
Nicodim a inserat amintiri inedite despre istoriografia bi- hii. S-a dedicat și studiului reușind să cunoască din tainele
sericească, iar la Patriarhul Iustinian a văzut osteneala de medicinei, ale dreptului și filosofiei, cercetând și scriind
ocrotitor al monahismului românesc în timp de prigoană. valoroase cărți.
Pe Mitropolitul și apoi Patriarhul Iustin Moisescu l-a apre- Împreună cu IPS Calinic se ostenește astăzi Episco-
ciat ca „mare cărturar și om al faptelor, curajos și demn, pul-vicar Damaschin Luchian (Dorneanul) pe care auto-
falnic dar smerit”(p.113), iar pe Patriarhul Teoctist l-a vă- rul cărții îl numește „înțelepciunea tinereții nedisprețuite”.
zut ca o „candelă aprinsă în catedrala patriarhală”(p.123). L-a cunoscut ca student la Facultatea de Teologie din Iași
A destinat destule pagini și Patriarhului nostru de și i-a remarcat dragostea pentru misiunea Bisericii, reali-
astăzi, Daniel, cel căruia i-a fost rânduit să poarte numele zând cu alți tineri emisiuni la Radio Trinitas. Ca monah
prorocului Daniel de la care „a primit fidelitatea credinței la Sihăstria Putnei l-a urmărit pe când asculta în tăcere bă-
trâni îmbunătățiți din obștea acesteia. Ca Episcop-vicar, Scriitorul Timotei Aioanei ne vorbește cu puterea
ajutat de tinerețea și înțelepciunea lui, continuă lucrarea cuvântului de cititor avizat despre cartea lui Grigore Ili-
ierarhilor legați de ținuturile Sucevei și Rădăuților (vol. II, sei, Chipuri pe pânza vremii. Este o carte pe care ar trebui
p.181) s-o avem aproape, din care „să citim la ceasuri târzii de
Cine citește cu atenție paginile cărții înțelege că noapte sau dis-de-dimineață, pentru a regăsi bucuriile
ceea ce i-a unit pe toți acești slujitori ai Bisericii a fost „iu- adevărate ale credinței și ale sufletului curat de care avem
birea lor, adeseori fără margini, față de Părintele ceresc și nevoie dincolo de toate cele trecătoare” (p.90). Consi-
nădejdea neclintită în rânduiala Sa” (coperta 4). deră că apariția acestei cărți este o sărbătoare a celor care
Cu o altă înfățișare, exprimată prin florile prie- iubesc Fălticenii cu oamenii lui de seamă: Ion Irimescu,
teniei, este cartea Amintiri așezate în rama prieteniei, cu Grigore Vasiliu Birlic, Ștefan Boușcă, Dan Hatmanu și
precizarea prețioasă Gânduri pentru familia Ilisei și un îm- alții.
belșugat Cuvânt înainte semnat de scriitorul Ion Andreiță, Aș zice că tot atât de important pentru scriitorul
un adevărat periplu în lumea cărților ce slăvesc prietenia. Timotei Aioanei este și capitolul Prieteni ai familiei Ilisei
Ca dar rar hărăzit oamenilor aleși, cartea încântă (p.103-149).
cititorul mai ales prin căldura evocării. Un loc aparte îl ocupă prezentarea personalității
Alcătuită din patru capitole distincte ce formează scriitoarei jurnaliste Doina Cernica pe care o numește
un tot unitar, cartea se citește cu bucurie de cei care îl cu- „lumină dintr-un chivot de slove”, dar și „doamna din
nosc și îl prețuiesc pe scriitorul și prietenul Grigore Ilisei, cronici” (p.103-115). În toate scrierile, împodobită cu un
dar și de cei care i-au ascultat deosebitele emisiuni la radio. ales dar al cuvintelor, doamna Cernica „a pus câte ceva din
O adevărată reîntoarcere nostalgică la timpul copi- frumusețea sufletului său. Cu o delicatețe fără margini,
lăriei și adolescenței autorului în umbra ziditoare de suflet a căutat mereu lumina și a lăsat deoparte umbrele, chiar
a Părintelui Ilie Ilisei din Fălticeni este realizată în capi- dacă ele se adunau uneori, odată cu lăsarea întunericului”
R
tolul Evocarea unui preot. Jertfelnicia și smerenia slujirii (p.107).
Părintelui Ilie în timpul furtunii din anii potrivnici este Nu pot totuși încheia aceste rânduri fără a aminti
T O
prezentată cu atâta har scriitoricesc, încât citind parcă-l paginile dedicate maestrului Ion Irimescu care mărturisea,
vedem aievea. Relatarea scriitorului Timotei Aioanei, care la împlinirea venerabilei vârste de 102 ani: „Așa a fost de
l-a ascultat slujind, se încheie cu o mărturisire de prețuire: bun cu mine Dumnezeu […]” (p.116). Așa a putut să dă-
„Chipul preotului Ilie Ilisei face parte dintr-o galerie de ruiască poporului român și culturii universale capodopere
E C
preoți vrednici dintr-o generație de aur. Amintirea lui n-o de sculptură.
pot uita. Ea revine mereu, fără s-o chem. Liturghie după Și doar un gând – La taifas cu Dumnezeu, chiar
Liturghie, îl pomenesc alături de alții, mulți, pe care sufle- dacă e ultimul din această carte, academicianul Ciopraga,
tul meu îi simte aproape” (p.24). pentru mine este o emoționantă amintire. Și pentru gene-
L
Capitolul al doilea este intitulat Pentru un scriitor, rația mea, cele mai frumoase trăiri spirituale sunt legate de
dintre cei adevărați și prezintă pe autorul a peste 20 de cărți, amfiteatrul III/11 al Universității ieșene când Profesorul
a câtorva sute de articole și eseuri apărute în prestigioase intra aducând idei înalte despre scriitorii noștri și ne pre-
E
publicații, precum și pe realizatorul unor reușite emisiuni gătea să fim vrednici profesori.
de radio și TV, dar și un fiu credincios al Bisericii noastre Cu cele spuse despre Profesorul ce stătea la taifas D
– Grigore Ilisei. „Adus ca toți pruncii la apa cristelniței, a cu Dumnezeu, Timotei Aioanei încheie această minuna-
fost legănat în brațe de Nicolae Labiș […], a împrumutat tă carte cu „regretul că n-a avut destul timp să aștearnă
de la el cântecul tainic al locurilor și poezia pe care oamenii pe hârtie tainele întâlnirii cu Dumnezeu în Biserica Sa”
O T E
înțelepți și sensibili o înțeleg” (p.55). (p.156).

Nu puteau lipsi din paginile acestei cărți cele dedi- Și dacă, pentru izvodirea acestei cărți, mai era ne-
cate profesoarei Ecaterina Ilisei cea care „a iubit Liturghia, voie de o motivație, citim pe coperta 4 din partea autoru-
lumina și frumusețea cuvintelor” (p.75-80). lui: „în noianul de amintiri există în viața fiecăruia dintre
Deosebit de atractive sunt paginile ce cheamă la noi chemarea de a ne întoarce la izvoare și mai ales la iz-
meditație despre rostul citirii cărților cuprinse în capitolul vorul cu apă bună. Amintirea lor n-o pot uita. Ea revine,
N
Recenzii. mereu, fără s-o chem…”.

E P I STO L AR Liviu PAPUC Scrisori regăsite (III)
U n vrednic și aplicat cercetător al trecutului

nostru, provenit din vechea și temeinica
școală a bibliotecarilor noștri (vorbesc despre Con-
stantin Bostan, fost director de bibliotecă la Piatra
Neamț și proaspăt laureat al Premiului de Excelență
al revistei „Convorbiri literare” – în iulie 2021), con-
stata intrarea în derizoriu a volumelor dense de cores-
pondență, fie ele și datorate unor „nume”, întrucât nu
mai există... răbdarea de a parcurge înșiruirile de litere
tipărite și, mai ales, concentrarea pe substanța aces-
tora. Subscriem și, în dorința de a ocoli acest impas,
încercăm să facem atractivă o scrisoare „banală”, din-
tre doi „necunoscuți”, prin întredeschiderea câtorva
portițe către intimități trecute în pasivul uitării. Dar,
mai întâi epistola:
București, 2 mai 1940
Dragă Gheorghe,
Îți mulțumesc că te-ai gândit și la mine și mi-
ai trimis invitarea la serbarea dezvelirii monumentului
reginei Maria. Îmi pare foarte rău că din mai multe mo-
tive, între care cel mai însemnat este că tocmai acum nu
prea stau bine cu sănătatea, nu pot să fac drumul lung
de la București la Gura Humorului ca să iau și eu parte
la serbare. Voi fi însă cu tot sufletul alături de voi și aici,
în vârtejul necazurilor de azi, aproape pe pragul bătrâ-
neții, care la mine se anunță cu atâta nerușinată grabă,
îmi voi evoca în tăcere anii frumoși când eram tineri și
când sufletele noastre curate dogoreau de dorul jertfei
supreme pentru cel mai frumos vis al nostru. Pentru
mine vremea voluntariatului // rămâne punctul culmi-
nant al vieții mele și singura reală justificare a anilor de
mai târziu până la încheierea lor.
Vă doresc din toată inima reușită deplină la ser- rară”) și traducător (din Joseph von Eichendorf, Schi-
bare. ller – dar și Panait Cerna în germană), încurajat pe
R
Și acuma, câteva cuvinte despre tine. Dă-mi voie această cale de Leca și Victor Morariu, I.E. Torouțiu,
să te felicit cu toată sinceritatea că ți-ai luat doctoratul. G.M. Vlădescu, George Voevidca – fără ca aceștia să-l
L A
Iată un lucru pe care eu n-am să pot să-l fac niciodată. determine să-și asume în mod oficial această calita-
Am auzit că-ți merge bine și ești mulțumit. De altfel te. Importantă este și activitatea sa la catedră, în care,
și tu mi-ai spus aceasta, când ne-am întâlnit pe fugă la pe lângă elaborarea unui manual de (să-i dăm titlul
S T O
Suceava. Aș dori mult să ne întâlnim cândva și să stăm întreg: Demetru Michail, fost profesor la Seminarul
de vorbă pe îndelete. Ai cetit cartea lui Const. Turtu- Pedagogic Universitar din București, Manual de lim-
rean În vârtejul războiului? Este, în multe locuri, vorba ba germană pentru clasa V-a (și pentru clasa VI-a anul
despre tine și de ce ai făcut tu. școlar 1947-48) secundară de băieți și fete, prelucrat
Te rog, spune camarazilor călduroase salutări și adaptat la programa analitică actuală de Aurel Bar-
din partea mea. Îți mulțumesc încă o dată și te rog să bier, profesor liceul „Șincai” București, și Eudoxiu
I
nu te superi că nu pot veni și să mă scuzi față de ceilalți Sireteanu, profesor liceul „Matei Basarab” București,
P
camarazi. Editura Naționala Mecu S.A., București, Str. Emigra-
Te salut cu drag, tului Nr. 2) îl găsim activ în cultivarea spiritului na-
E
Aurel. țional-românesc în sufletele generațiilor care i-au fost
„pe mână”. Astfel, manuscrisele păstrate ne vorbesc
* despre Mihai Eminescu, în fața mormântului acestu-
Expeditorul, suferind încă trauma primului ia, despre Sărbătorirea eroilor în ziua simbolică a Înăl-
război mondial, este Aurel Barbier (22 mart. 1897 – țării Domnului (în 1933), despre Unirea Bucovinei,
16 dec. 1954), unul dintre fiii învățătorului Ioan Bar- comemorată în 1933, apoi din nou în 1939, în sala
bier din Pătrăuți pe Suceava, care în anul 1915 a trecut teatrului Ligii Culturale, grație organizării Asociației
granița și a venit la Culturale a Cercului Bucovinenilor din București, în
Iași pentru com- prezența ministrului Teofil Sidorovici, comandantul
pletarea studiilor Străjii Țării, a lui V. Țoni, ministru subsecretar de stat
universitare, pe la Ministerul Educației Naționale, a gen. Odobescu,
care le abandonea- comandantul primelor trupe de cavalerie intrate pe
ză pentru a merge, pământul bucovinean și a altora, atunci când o ga-
ca voluntar, pe zetă cernăuțeană consemnează: „D. prof. Barbier, în-
frontul românesc. tr-o însuflețită cuvântare, a găsit vibrante accente de
După conflagrație cald patriotism ca să preamărească sfânta dată a unirii
își termină studi- poporului român cu patria mamă. D-sa arată lupta
ile de germanisti- națională din trecut a bucovinenilor și contribuția vo-
că (rămâne cu un luntarilor de război pentru întregire, istorisind asupra
atașament deose- zilei istorice când armata română a intrat în Bucovi-
bit pentru profe- na” („Suceava, An. I, nr. 263, 18 nov. 1939, p. 2).
sorul său Traian Dar, mai multe despre Aurel Barbier, cu pse-
Bratu – căruia îi udonimul de scriitor Al. Brateș, cu altă ocazie. Să
va și închina un ne focalizăm acum asupra destinatarului humorean:
sensibil necrolog), perindă mai multe școli din pro- Gheorghe Boca, după cum ne informează Leca Mora-
vincie (Pomârla, Suceava, Râmnicu Sărat), pentru a riu într-o însemnare de pe un plic (îndatorați suntem,
se stabili, în 1927, la București (Liceele „Cantemir pentru această misivă și pentru mai toate celelalte in-
Vodă”, apoi „Gheorghe Șincai, în final Lic. de băieți formații din acest articol, Fundației Culturale „Leca
nr. 6), unde își va găsi și sfârșitul. A fost un discret Morariu” din Suceava, prin președinta sa, farm. Maria
poet (publicat de ziarele și revistele „Făt-frumos”, Olar – gratitudine!).
„Floarea Soarelui”, „Glasul Bucovinei”, „Junimea lite-

* comandantul Străjii Țării (originar din nu prea înde-

Pe „andrisantul” Gheorghe Boca îl găsim des- părtata Bucșoaia), Gh. Flondor, rezident regal al Ținu-
tul de bine profilat în cartea pomenită în scrisoare, cu tului și mulți alții, notabilități și oameni de rând, pe
titlul adevărat (și întreg) În vâltoarea războiului (1914- care ploaia nu i-a împiedicat să-și manifeste adeziunea
1919). Amintiri, la gestul simbolic.
de Constantin Să „ascultăm” relatarea: „Duminică dimineața
Turtureanu (un [adică în 5 mai], la orele 10,30, s-au desfășurat la Gu-
alt fiu al Pătrău- ra-Humorului, într-un cadru măreț și într-o atmosferă
țului), nu de mult de cald patriotism, festivitățile dezvelirii unui frumos
apărută „pe piață” monument al neuitatei Regine Maria, pe care Asociația
(Cernăuți, 1938, voluntarilor bucovineni din marele război s-a învredni-
174 p.): „coman- cit să-l ridice la marginea acestui pitoresc oraș de munte
dantul companiei, [...] pe o stâncă legendară, cu fundal de codru de brazi,
locotenent Ghe- care domină peste apele Moldovei, ce-și poartă valurile
orghe Boca din repezi pe la poalele stâncii lui Dragoș-Vodă”. Peisajul
Bălăceana, un vo- mirific al Humorului dă naștere și unor efluvii poetice,
luntar bucovinean cum ar fi avântul ministrului Nistor, care le vorbește
cu priviri de tigru participanților
fioros și sprinten” – și nouă – des-
(pentru alte detalii pre „acest frumos
– ne este anexată monument, aci
fotografia acestu- pe o stâncă legen-
ia, în uniformă de dară, la luminiș de
căpitan, cu o mus- crâng, pentru ca
tață impunătoare). Într-o notă de subsol, autorul ne freamătul bucovi-
mai oferă câteva date și despre parcursul post-belic al nelor și murmu-
acestuia: „azi maior în retragere și șef al biroului presei rul Moldovei să se
la chestura din Cernăuți” (p. 55 – tot aici este pomenit îngâne mereu cu
și „Aurel Barbier, sublocot., originar din Pătrăuții-Su- idealurile politice
cevii, azi profesor în București”). În mai 1940, era șeful și visurile poetice
poliției din Gura-Humorului și secretar al Asociației ale cele dintâi Re-
voluntarilor bucovineni. gine a României
L A R
Mari”, iar părinte-

* le protopop Lucan afirmă că „amintirea Reginei Maria
Subiectul principal al epistolei: un bust al Re- este un balsam mângâietor”.
ginei Maria la Gura-Humorului! Amintirea acestui Pe parcursul manifestării, care a durat până la
eveniment s-a șters din memoria colectivă, „obiectul” ora 3 d.a., cu un „banchet de 100 persoane în vasta și
S T O
probabil că a fost aneantizat de tăvălugul războiului, iar cocheta sală de mese a preventoriului din Gura-Humo-
autoritățile înstăpânite în țară nu aveau nici un interes rului al Universității Caroline”, cu un cuvânt al lui Te-
să glorifice o figură aruncată la „groapa de gunoi” a is- ofil Sidorovici, care consideră că „astfel de evenimente,
toriei. Noroc de gazeta „Glasul Bucovinei” (nr. 5900, cum este serbarea de azi, sunt binevenite. Ele ne dau
marți 7 mai 1940, p. 1), care încă mai apărea, din feri- prilej să deschidem cartea mare a trecutului şi să sorbim
cire, în acel moment (avea să-și înceteze apariția un an puteri noi” și că „Cimentând trecutul, consolidăm pre-
I
mai târziu, la 28 iunie-1 iulie 1941), cea care ne-a mai zentul şi asigurăm viitorul tineretului”, iar protopopul
păstrat ecouri de la manifestarea onorată de prezența Lucan își încheie cuvântul omagial „felicitând pe iniți-
P
ministrului Ion I. Nistor, a lui Gh. Vântu, subsecre- atorii ridicării acestui monument: d. Teofil Sidorovici,
E
tar de stat la ministerul de interne, Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Țării, și d. căpitan invalid C. Arde-

leanu, datorită căruia s-a ridicat în Gura-Humorului, statuară – în care

acum câțiva ani, și monumentul Regelui Ferdinand [în excelează – ca și în
1933, în centrul orașului]”. celelalte opere ale
În același loc – o fotografie a bustului, pentru a ne sale, artistul aces-
face o imagine – cât de cât – a felului în care arăta acesta. ta dă dovadă de o
adâncă și subtilă
* înțelegere a sufle-
Sculptorul nu a fost altul decât I. Dimitriu-Bâr- telor, pe care ro-
lad, bine „prizat” în epocă, autorul unor lucrări remar- bustul său talent și
cabile: în 1918, la Chișinău, busturile lui Al. Mateevici perfecta stăpânire
și S. Murafa, apoi mineri la Baia-Mare, Monumentul a tehnicii îi îngă-
Diviziei a II-a de Cavalerie din Iași (1927), statuia ec- duie s-o transpună
vestră a lui Avram Iancu din Tg. Mureș, monumentul cu o mare notă de
domnitorilor Dimitrie Cantemir și Vasile Lupu din individualitate,
Iași, machetele monumentelor regilor Carol I și Ferdi- cu viața proprie a
nand I (premiate la concursul din 1936), monumentul materiei”, afirma „Almanahul Asociației Publiciștilor
regelui Ferdinand I la Ismail (1937). „În portretistica Români” din 1938.
L A R
S T O
I
P
E

P ROZĂ Livia CREŢ Bocancii şi podul
Î mi trec bocancii podul și podul rămâne sub

mine prezent. Ceea ce eu ating, mă atinge, nu,
Hegel? Detest pedanteria filosofică și nevoia acută de
cu noroi - ah! Poate de acolo mi se trage noroiul de pe
bocanci. Mă enervez că nu-mi pot aminti mai multe,
mă blamez că am renunțat la obiceiul de a-mi nota vi-
demonstrație, de sursă. Trebuie să dai o referință, spun sele de cum mă trezesc, și sunt din nou în fața ușii fără
academicienii, nu ești primul care a gândit ce ai gândit, vizor.
obiectul gândirii tale e o moștenire și un rezultat al con- E o ușă albă, care se potrivește cu peisajului por-
fluențelor cunoștințelor tale - dar bineînțeles! Și atunci tului, o ușă cu ancoră albastră desenată acolo unde alte
de ce trebuie să mă mai explic de fiecare dată, dacă asta uși își au vizorul. Bat la ușă – o dată – și nu cer mai
e common sense ? mult. Din experiență pot spune că a bate de două ori
Îmi târșâi spinarea gârbovită pe un pod, peste un irită, a bate de trei ori alertează, iar a nu bate niciodată
râu ce separă două străzi și două lumi. Cea din urmă – e chiar și mai înspăimântător.
lumea mea, e cea la care sunt obligată să mă întorc de Așa că am bătut o dată. Aștept, arunc un ochi
fiecare dată, ca o penalizare pentru bocancii mei mur- spre ancoră, ancora nu mișcă. Ușa rămâne solidă, fer-
dari pe care refuz să îi spăl – și ce dacă? Se vor murdări mée devant moi. Nu toate ușile se deschid. Or fi po-
din nou. sibilitățile toate înaintea noastră pentru că le putem
În sertarul din cămăruța mea mă așteaptă un conștientiza, dar ele rămân într-o optică de cavernă, nu
pahar de carton cu scoici culese din ocean, care începe se deschid decât rareori, iar atunci când o fac, implică
să-mi împută camera a sare și ceva, încă ceva mai urât riscuri și consecințe care te fac să ceri reversul: ușă, în-
mirositor. chide-te ’napoi!
Pe cealaltă parte a podului șade – o ușă. Mă duc De-asta a închis și Garcin a lui Sartre ușa, nu?
să bat la acea ușă și vă spun ce găsesc. Când s-a deschis, după ce a premeditat-o, n-a știut ce
Mă apropii, încetinesc. să mai facă dintr-o dată cu posibilitatea asta, așa că a
Sunt la câțiva metri, mă apropii mai mult, sunt încercat o alta.
o lupă care încetinește atunci când se apropie de muș- Nu răspunde nimeni. Nu răspunde, iar eu nu
uroiul de furnici. Bocancii mei murdari, ca și cum ei ar mai bat la ușă. Bat în schimb cu capul în sticla în care
fi subiectul, nu acest eu, ajung în fața ușii și se șterg de mi-am incubat creierul și în care plutește acum, încon-
prag. Noroiul întărit atârnă dizgrațios de părțile laterale jurat de steluțe și planete în derivă, ca într-un joc ieftin
ale bocancilor, marginile cu gravuri de anvelope sunt și ridicol câștigat în pufuleții cu surprize de la magazi-
pline de noroiul de ieri și-alaltăieri. nul din josul străzii, într-o vreme când banii nu erau
Acum eu mă șterg de prag, sunt prea conștientă o problemă, când eu nu știam de lume sau lumea de
de zgomotul pe care-l produc și mă opresc, „îmi bag mine încă. Golden times, but lost.
picioarele”, dar de fapt ele erau deja în bocanci. Mă întorc pe pod. E un pod vișiniu, e un pod al
Nu există vizor la ușă, așadar îmi permit să o iau vremii, e un pod din fier ruginit sau un pod pictat. E
la vale cu mintea câteva minute-n plus, că nu arde, nu? un pod al posibilului, și îl trec cu necesitate, cu bocan-
Sunt totuși presată de posibilitatea, nu cea mai cii mai cvasi-murdari. Când ajung la mine acasă nu mă
extremă (moartea), dar cea mai periculoasă acum, ca mai deranjez să-mi șterg bocancii - nu pentru că deja
cineva să deschidă ușa. Nu contează, mintea e deja la am făcut-o pe pragul altcuiva și acum sunt mulțumită
goană. Îmi amintesc de visul în culori cenușii și brune de rezultat, dar nu-mi pasă așa mult de podeaua mea. E
de azi-noapte. Să fi fost spre dimineață. Era un factor mereu un argument mai simplu în spatele îmbrobodirii
de pericol în vis, care îmi scapă verbalizării acum, dar complexe pe care o propunem ca motiv acolo unde alții
care persista. Am ajuns la un moment dat, ca prin ha- ne pot auzi.
zard, într-un spațiu inundat cu ape învolburate, pline Aici nu mă aud decât eu pe mine, și asta dato-
rită sunetului ce reverberează în borcanul unde mi-am lipsite de roșu. Când nu mai am nici roșu, nici vin de
murat creierul. Bordeaux, îmi amintesc de cât de mult lichid am în
corp și care e, pe deasupra, gratuit! Ei, nu în totalitate,
*** cere întreținere, cere ca eu să mă supun instinctului de
Unghiile au un strat de sânge uscat sub ele, care autoconservare, iar asta cere bani și efort. Oh, cât aș
aduce și el a noroi. Ce tematică tomnatic – infernală. vrea să nu trebuiască să depun efort pentru mine.
Noroi și sânge laolaltă, da! Se cere afirmată o asemenea Dar asta nu vrea să spună că iau cuțitul și încep
perspectivă delăsătoare, scârboasă. Uneori mă simt o a mă tăia ca să obțin culoarea sângelui.
vită, uneori mă vreau scârboasă, îmi cer să repugn alto- Camera în care pictez nu are pânze, dar are pe-
ra ca să mă amuz de schimonositul lor absurd! reți, și podea, și tavan și toate sunt ale mele, așa că le
Sângele de sub unghiile mele e rezultatul unei folosesc în consecință. Podeaua e o lemnărie care tros-
sângerări nazale cu care m-am trezit - o fi fost cauzată nește la fiecare pas, dar pereții sunt albi, tavanul e alb.
de vis. Erau.
Când văd sânge îmi aduc aminte de Le miroir Acum pereții sunt murdari de noroi, iar tavanul
brisé de Prévert, cu cele sept éclats de rire ensanglantés, – la care ajung atunci când Jucătorul întoarce cu sus-n
Ă
doar că la mine lipsește râsul, dar nu în mod dramatic. jos căsuța miniaturală în care trăiesc – e murdar de vin
Sângele uscat și închegat nu e roșu, ci mai de- însângerat de Bordeaux.
R O Z
grabă vișiniu de Bordeaux. Când nu mai am cu ce să Lumina face sângele de sub unghiile mele, noro-
pictez, apelez la rezerva de vinuri de Bordeaux. iul și vinul să sclipească, iar eu cad într-o fantezie 2D în
Uite – aici e camera unde pictez, alții o numesc care corpul mi-e supus platitudinii foii, în care lumea-și
atelier, dar pentru mine e doar camera unde pictez. În pierde relieful, în care eu sunt un personaj într-o poves-
colțul din sud al camerei poți observa sticlele goale de te, în care destinul mi-e lege, în care nu pot evada din
P
vin roșu de Bordeaux, iar toate cutiile cu acuarele sunt spațiul acestor cuvinte.

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E Marius CHELARU Din Kyoto, spre inima Japoniei (XVII)
(note şi gânduri de drum)
și aspectele semnificative, așa cum au rămas în istorie.
Personajele principale ale acestei „povești” complexe,
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, ample, pe mai multe planuri, cu mai multe centre na-
ALTE PERSONAJE rative sunt Toyotomi Hideyoshi, Oda Nobunaga, To-
gukawa Ieyasu,3 apoi și altele, mai mult sau mai puțin
Samurai. cunoscute din istorie/ diverse relatări sau poate chiar
Lumea lor văzută prin cărți de referință imaginare, cărora autorul le acordă un loc sau altul în
narațiunea sa.
Un alt roman la care mă voi opri datorită subiec- La Nagahama – fieful lui Toyotomi Hideyoshi,
tului și felului în care îl tratează autorul, Taiko (tradus la Osaka, la Kyoto (la Nijo, dar și pe străzile vechi, prin
în engleză Taiko: An Epic Novel of War and Glory in unele temple) ș.a., peste tot umbrele” celor trei respirau
Feudal Japan)1, este despre o perioadă frământată din încă prin povești de tot felul la tot pasul. Ei au luptat,
istoria Japoniei, când țara era măcinată de lupte, până fiecare în felul lui, pentru unificarea țării în perioada
la bătălia de la Sekigahara. Victoria clanului Tokugawa tulbure de la finalul secolului XVI, când șogunatul era
a avut consecințe majore. De altfel, mergând prin Japo- slăbit, clanurile se ciocneau pentru supremație, castele-
nia, unde am ajuns și pe malurile Lacului Biwa, la un le erau distruse, satele și orașele arse, oamenii ajungeau
castel – pomenit ades și în aceste pagini – al lui Taiko pe drumuri. Fiecare avea calitățile lui, dar istoria spune
(„regent retras”)2, cum i se mai spune în Arhipelag lui că Hideyoshi a avut o poziție aparte, ajungând, de al-
Toyotomi Hideyoshi, sau în Kyoto, în minunatele gră- tfel, să stăpânească țara în numele împăratului.
dini ale Vechiului Palat Imperial sau în cel al șogunilor Sunt multe de spus despre felul în care mentorul
Togukawa ș.a., am văzut ades referiri, într-un fel sau lui Taiko, Nobunaga (nici el, nici Hideyoshi nu și-au
altul, la acele timpuri. luat titlul de shogun) a schimbat modul în care se du-
Ca și în cazul lui Musashi (personajul creat de ceau războaiele în Japonia, în care erau folosite fortifi-
scriitorul japonez a fost numit „Yoshikawa Musashi”), cațiile, armele de foc aduse de portughezi. Sau cum a
și aici ficțiunea/ felul în care a imaginat autorul detaliile înțeles ce însemna și cum funcționa economia, măsu-
mai mult sau mai puțin știute care au avut importanța rile luate pentru modernizare, construcția de drumuri,
lor în întreg joacă, evident, un rol, dar sunt urmărite extinderea/ facilitarea comerțului și în țară, și în afară,
cu China, Coreea, decretele legate de taxe ș.a. Sau pe
1
Eiji Yoshikawa, Taiko, traducere: Mihnea Columbeanu, cele legate de clasa războinicilor, ori de arte – a constru-
Editura Polirom, Iași, 2007, vol. I+II, 692 + 540 p. it grădini, temple, castele, a sprijinit maeștrii ceaiului.
2
Erau o serie de titluri în Japonia vremii, între care Kam- Parte din aceste măsuri au fost preluate de Ieyasu.
paku – sfetnic/ sfătuitor al împăratului, dar puteau fi (nu- Hideyoshi a decretat că doar samuraii aveau voie
anțele sunt complexe, subtile) primul secretar, regentul să poarte arme4, în 1588. A fost și acesta un moment
care sfătuia un împărat adult (ori copil, sau împărați care de cotitură. A cerut samurailor să lase ogoarele și să se
se retrăgeau, fiind înlocuiți de împărați copii). Au ajuns, mute la oraș, consolidând și astfel, și prin alte legi, siste-
uneori (în epoca Heian – apoi, shogunii au preluat pute- mul claselor pentru secole. A ordonat un recensământ
rea), și conducători de facto ai Japoniei. Aceste titluri, de
secretar/ sfetnic și regent, erau trecute în documente și cu 3
Ieyasu a copilărit cu Nobunaga, fiind ostatic al clanului
numele „generic” Sekkan. Un kampaku (aici regent) retras Oda, de aceea, în pofida disputelor dintre ei, a ajuns alături
era Taikō, dar titlul acesta a rămas în istorie mai ales legat de Nobunaga.
de Hideyoshi. În documente iezuite/ catolice Hideyoshi e 4
A declanșat și o confiscare a săbiilor, topindu-le pentru
„Împăratul Taicosama”, de la Taikō, și particula onorifică statui ale lui Buddha. Se spune că, astfel, a instaurat ordi-
„sama”. nea în țară.
complet, apoi a statuat ca nici un japonez să nu-și pă- acasă, la noi, acum, când „industrializarea pune din ce
răsească locul de baștină decât cu aprobare, perfecțio- în ce mai multe piedici în calea rafinamentului”, avem
C Ă L Ă T O R I E
nând astfel și colectarea taxelor. A construit castele, l-a nevoie mai mult ca oricând de adevărata frumusețe, de
terminat și pe cel mai important și mai mare din țară, o „cameră de ceai” a spiritului nostru, într-un loc care
din Osaka, în 1590. Și el a fost interesat de ceremonia să însemne suflet și tradiție, frumusețe nealterată.
ceaiului, aducând în Japonia, după campania din Co- Multe din reformele lui Hideyoshi au fost păs-
reea, nu doar obiecte de artă specifice, ci și mulți artiști, trate aproape la fel de Ieyasu Togukawa. Dar cei trei au
a construit, după modelul din Pavilionul de Aur5 din avut și păreri diferite. De pildă, Nobunaga era intere-
Kyoto, o ceainărie mobilă. sat de arta, cultura, mentalitatea europenilor, intuind,
Mă întorc la niște aspecte despre care am mai probabil, ce ar dobândi țara sa din schimburile cu ei.
amintit, anume când, mergând la Nagahama, un fief Pare-se că a fost printre primii japonezi care au purtat
al lui Toyotomi Hideyoshi, pe malul lacului Biwa, dar haine occidentale. Dar, dacă el a fost un sprijinitor al
și la Kyoto (căutând cu gândul și acel zid de apărare, misionarilor creștini (fără însă a se converti), aprobând,
D E
în 1576, ridicarea primei
biserici în Kyoto (citim în
carte și despre Allesandro
Valignano7, 1539-1606,
J U R N A L
unul din primii trei iezuiți
ajunși în Japonia – ceilalți
doi fiind Francis Xavier și
Francisco Cabral – care îi
descrie pe japonezi drept
„foarte cruzi”, ucigând
chiar și fără motiv ades,
știind să-și ascundă gându-
rile și sentimentele8), Hi-
deyoshi a avut cu totul altă
poziție. A sprijinit/ finanțat
Odoi, construit de Taiko). Am stat ore în șir la Kin- repararea/ construcția multor temple, mai ales în Kyo-
kaku-ji, m-am oprit și la ceainărie, gândindu-mă ce to, ordonând măsuri împotriva creștinilor, crucificarea
trebuie să fi fost în mintea lui Sen-no-Soeki/ Sen no douăzeci și șase dintre ei9, exemplu pentru cei care ar
Rikyū (care fusese și maestrul lui Oda Nobunaga), mai dori să se convertească. În 1587 a expulzat creștinii din
cunoscut azi drept Rikyū (1522-1591), „cel mai mare Kyūshū, considerând și că, astfel, avea mai ușor calea
maestru de ceai”, cel care a proiectat, pare-se, prima
cameră care a fost menită numai ceremoniei ceaiului. 7
Despre viața/ călătoria lui în Japonia: Joseph Francis Mo-
Și la Kyoto, dar poate într-un fel mai apropiat ran, The Japanese and the Jesuits: Alessandro Valignano in six-
acolo, la Nagahama, am simțit ce voia să spună Oka- teenth-century Japan, Routlege, London, 1993.
kura Kakuzō6 prin: „simplitatea și lipsa de vulgaritate a
8
“They are particularly cruel, as might be expected from
their warlike nature and the stern features of the age. Not
camerei de ceai o transformă într-un adevărat sanctuar
infrequently they kill a person off without reason ‘as they
departe de tumultul cotidian”, și că, și în Japonia dar și would an insect,’ merely to see if their sword has a sharp
edge.” – J.F. Schütte, Valignano’s mission principles for Japan,
5
Kinkaku-ji, ad litteram „Templul Pavilionul de Aur/ Pavi- transl. by John J. Coyne, 1980, Institute of Jesuit Sources
lionului de Aur” (ji: templu; Kinkaku: „Pavilionul de Aur”) (St. Louis), pt. 1, 284. Paraphrased from Alessandro Vali-
are oficial, de fapt, un alt nume: Rokuon-ji, care s-ar putea gnano, SJ, Sumario de las Cosas de la India Oriental, (1579),
traduce „Templul din Grădina Căprioarei”. ch. 15, in Goa 7, 33.
6
Despre ceai, tradiții și istorie, cum este în Japonia: Oka- 9
În 5 februarie 1597, în Nagasaki; în documentele creștine
kura Kakuzō, Cartea ceaiului, în numărul din decembrie – „cei 26 de martiri din Japonia”; între ei au fost și misio-
2016. nari străini.
spre a prelua controlul asupra acelor daimyo convertiți. Hiyoshi13, și unii îi spuneau „maimuță”14, atrăgea pro-
Nu trebuie însă uitat nici contextual epocii, nu doar bleme/ necazuri ca un magnet, până ce ajunge, pas cu
în Japonia – dincolo de felul în care s-au atacat între ei pas, de la cel care căra sandalele lui Nobunaga15 să îi fie
europenii în fața japonezilor, au mai fost Bula Papală a indispensabil, apoi „Taiko”, unificatorul Japoniei.
lui Alexandru al VI-lea, care recomanda
o anumită abordare a catolicilor în Ori-
ent, Tratatul de la Tordesillas prin care
Spania și Portugalia își delimitau „sfere-
le de influență”, bula din 1575 a Papei
Grigore al XIII-lea prin care Japonia
ținea de dioceza portugheză din Macao
– ulterior, în 1599 fiind înființată dio-
ceza Funai (Nagasaki), sub protectorat
portughez – ș.a., care au nemulțumit
profund pe conducătorii Arhipelagului
Nipon, ducând le măsuri severe, inclu-
siv prigoana creștinilor. Pe de altă parte,
Japonia a avut felul ei de a privi/ înțele-
ge și adopta creștinismul. Și o incursiune în vocabular Spre deosebire de Musashi, Hideyoshi avea ca-
poate duce la unele concluzii – astfel, rădăcina cuvân- lități certe de lider, și știa să se descurce în hățișurile
tului japonez pentru creștinism10, kirisuto-kyō, deriva intrigilor/ negocierilor/ chestiunilor care însemnau
din transcrierea în silabarul katakana a cuvântului por- organizarea a orice avea nevoie – fie că erau chestiuni
tughez Cristo (Kirisuto), la care se adaugă cel japonez militare sau de administrație propriu-zise –, construcția
pentru doctrină/ învățătură, kyō, derivat dintr-un alt de castele („construcția unui castel e ca purtarea unei
cuvânt, chinezesc. Sunt, însă, lucruri mai puțin abor- mari bătălii. Omul de la conducere trebuie să fie capa-
C Ă L Ă T O R I E
date în detaliu în carte. Au fost și alte „detalii”, subtile, bil a folosi cu ușurință atât lucrătorii, cât și materialele”,
care au dus la această stare de fapt, ținând de felul de spune Nobunaga în cartea lui Yoshikawa) ori realizarea
a fi al japonezilor, de modul în care misionarii, neînțe- de alianțe, în roman (ca și în relatările documentare),
legând din start unele aspecte, au generat în popor și fiind și mai deloc impresionant fizic, dar, citim, nu prea
confuzii11. avea nici abilități în mânuirea sabiei. Dar, datorită cali-
Yoshikawa își conduce narațiunea pe mai mul- tăților sale de negociator și lider, după sfârșitul lui No-
te paliere, atât centrate pe cele trei personaje de prim- bunaga (în anul al nouălea din epoca Tensho – 1551)
plan, cât și, de pildă, dacă ne oprim la anturajul lui
Hideyoshi, pe Nene, soția sa, ori sora sa, Oyu ș.a. Ori trecut, și începe din 1577. Tradiția spune că s-ar fi născut
„povestea” lui Nobunaga, brutal, a cărui furie era de- în teritoriul clanului Oda, în provincia Owari, azi în Na-
vastatoare, sau a lui Mitsushide, care l-a trădat, ori a kamura-ku, din prefectura Aichi, pare-se în familia unui
distrugerii Casei Takeda ori… Dar, înainte de toate, e soldat țăran pe nume Yaemon.
D E
„povestea” lui Hideyoshi, care și-a construit un destin

13
Problema numelor pe care le pot purta japonezii este una
cu multe nuanțe. Fiind dintr-o familie umilă, Hideyoshi
aparte, și a reușit să transforme cu totul o țară. În versi-
a avut puține nume, începând cu cel de la naștere – Hi-
unea sa romanțată Yoshikawa pleacă – și știind că viața yoshi-maru. Numele de clan Toyotomi l-a primit de la îm-
J U R N A L
acestuia din perioada de început nu e bine cunoscu- părat. De atunci numele lui a fost Toyotomi no Hideyoshi.
tă12 – de la copilăria lui sărăcăcioasă, când era micul 14
Sunt surse conform cărora Hideyoshi ar fi primit porecla
„Kozaru” (maimuțica), dată fiind înfățișarea sa, chiar de la
10
Cf. Catholic Encyclopaedia. Nobunaga.
11
Despre aceste lucruri – în textul despre cartea lui Shusa- 15
Oda Nobunaga (1534 – 1582); considerat unul dintre
ku Endo, Tăcere, în numărul din iulie 2016. cei mai brutali lideri ai Japoniei, e cunoscut ca unul din
12
Abia din 1570 încep să se știe despre Hideyoshi din sur- cei trei unificatori ai țării, alături de Hideyoshi și Ieyasu
se scrise. În autobiografia sa vorbește foarte puțin despre Togukawa.
rămâne față în față cu Ieyasu. Însă trebuie văzute, între altele, și amplitudinea diferi-
De la început, autorul își caracterizează sugestiv tă, contextul mai complex, tipologia personajelor ur-
personajele și printr-o veche poezie japoneză, „cunos- mărite. Una peste alta, poate oferi cititorului o lectură
cută oricărui școlar”, care vorbește despre cei trei mari interesantă, despre o lume aparte. Pentru a mine a fost
lideri și răspunsul lor la o întrebare ce ar face dacă o o „călătorie” interesantă într-o perioadă complicată din
„pasăre care nu vrea să cânte”: „Nobunaga răspunde: istoria Japoniei, dar și o „ceașcă” de ceai, cu plăcute
«Ucide-o!»/ Hideyoshi răspunde: «Fă-o să vrea să cân- aduceri aminte când am ajuns acasă.
te.»/ Ieyasu răspunde: «Așteaptă.»”. Am încercat să văd „urmele” personajelor istori-
Astfel s-au petrecut lucrurile, metaforic vorbind, ce și nu a fost dificil, deși au trecut secolele. Am multe
și în această amplă frescă a lumii japoneze din perioa- impresii, amintiri despre locuri peisaje, castele, muzee,
da destrămării shogunatului Ashikaga și a fărâmițării clipe care m-au ajutat să mă apropii de ceea ce vedeam,
Japoniei funcție de interese și orgolii diverse, până ce simțeam și mi se spunea. Palatele nobililor japonezi,
Hideyoshi a făcut „pasărea” să vrea să cânte, unificând atât de diferite din toate punctele de vedere de castelele
țara, lăsând „în urma lui o moștenire a cărei splendoa- europene, palatele imperiale, cel al șogunului din Kyo-
re încă mai dăinuie în amintire ca o Epocă de Aur”16. to, dau mărturie despre această lume în care samuraii
Ieyasu Togukawa a așteptat cu răbdare ca astrele să se aveau un loc important. Nu cred că s-au păstrat toate,
așeze cum îi era la îndemână și apoi să preia o Japonie dar cele pe care le-am văzut arătau îngrijit, unele fiind
mai puternică, unită. muzee sau posibil de vizitat.
La Nagahama sau
în castelul Nijo ori în alte
părți am stat o vreme în
vreo sală de primire sau
în fața unei armuri. Este
un echilibru aparte în
aceste castele între efici-
C Ă L Ă T O R I E
ență și o estetică parti-
culară japonezilor. Am
ajuns apoi și în China,
și am văzut diferențele,
înțelegînd, în maniera
mea, și legăturile. De
multe ori m-am gândit
la cum arată aceste tipuri
„Hideyoshi găsise deja răbdarea lui Ieyasu greu de construcții, să le spu-
de suportat, dar nici el nu era complet lipsit de răbda- nem castele, în diverse colțuri ale lumii, făcînd legături
re.” „În luna a zecea din al paisprezecelea an al lui Ten- între acestea și istoria, literatura fiecărui colț de lume în
sho, Hideyoshi și Ieyasu se întâlniră în castelul Osaka parte, felul în care arătau legendele/ poveștile de iubi- D E
pentru tratative istorice de pace. Neînvins pe câmpul re, despre războinici sau despre ce însemna o realizare
de luptă, Ieyasu i-a cedat totuși victoria politică lui Hi- pentru un popor sau altul. Sau, de pildă, ceaiul, felul
deyoshi. Cu doi ani în urmă, Ieyasu își trimisese fiul ca în care s-a construit prin secole „cultura ceaiului” sau
J U R N A L
ostatic la Osaka, iar acum o luă de mireasă pe sora lui pur și simplu prepararea lui, numai, relevă un tip de
Hideyoshi. Răbdătorul Ieyasu își aștepta șansa – poate mentalitate, de imagine.
că pasărea avea totuși să cânte pentru el.” Japonia are, fără îndoială, o amprentă proprie
S-a spus că, prin multitudinea planurilor și de- bine definită. Iar samuraii, dincolo de legende, de pie-
taliilor, uneori complicând, poate, pentru occidental, sele de teatru, de „poveștile” de tot felul au scris pagini
lucrurile, cartea nu a avut aceeași primire ca Musashi. aparte din istoria Japoniei și urmele felului lor de a fi și
de a gîndi pot fi regăsite și azi în mentalitatea japoneză.
16
Taiko a murit pe 18 septembrie 1598.
DIN SENS O P U S Leo BUTNARU Never Say Never Again
Mă gândesc că tu ne încurci, cu această ocazie, spre a nu întrista propriul carti-

Că ne ești prea devreme, suflete, er, propriul oraș, propria-vă țară (pentru că și după
O, suflete, bun la toate... moarte veți rămâne patriot – al cui? – probabil, al
Marin Sorescu absurdității).
Nimic nou sub soare – vorba-versul Marinei
„N iciodată să nu spui niciodată. Așa cum

nimic nu este veșnic. Niciodată nu
spune pentru totdeauna. Așa cum toate trec...” Nu
Țvetaeva:
Fără soroc corăbiile nu pot pluti

chiar des, dar totuși ți-a fost dat să auzi aceste cuvinte, Și să cânte privighetori.
aceste sentințe nimeni nu știe la ce trebuitoare. Dar De atâtea ori am vrut a trăi
parcă – bune la toate... Și să mor – tot de atâtea ori.
Bineînțeles, și eu, ca și tine, nu pot ști ce va
rămâne în urma mea, după mine, după... Și ce îmi Astfel că, în acord cu această ocazie – de cur-
va rămâne pentru... – pentru ce ne așteaptă acolo, mare a oricăror ocazii de perspectivă –, vă procurați
în neant, în credință, umilință, superstiție, speranță, bilet spre o țară unde există zgârie-nori, America sau
deznădejde, praf și pulbere... În Generalul Apoi... Sau Taiwanul, dar nu sunt de neglijat nici turnurile de te-
Generăleasa de Apoi... Lume... Astfel că niciodată să leviziune de peste 500, deja, de metri înălțime – în
nu spui niciodată, iar altă dată – să nu spui: pentru Shanghai, turnul zis „Perla Orientului”, în Moscova,
totdeauna... zis, simplu, Turnul Ostankino, și ar mai fi... În fine,
...Și parcă această problemă căzuse, dispăruse rămâne, de rezervă, Eiffelul Parisului...
adică. Parcă acest frământ mă lăsase în pacea și indife- Oricum, se găsește el în lumea aceasta un loc
rența neantului; fuseseră scoase, problemă și frământ, potrivit, de la înălțimea căruia să te arunci în gol, în
de la ordinea zilei, de la ordinea destinului, de la or- întunericul urbei de jos, spre caldarâmul ei. Urbea
dinea existenței și inexistenței mele. Sau, poate, mai natală, posibil, care devine – letală. (În rusește, letat’
corect ar fi să se spună: fuseseră scoase, problemă și înseamnă: a zbura...) Închizi ochii sau, poate, le lași
frământ, de la dezordinea zilei, destinului, existenței... întredeschise fantele mijitului și, în timp ce greutatea
Pentru că – niciodată să nu spui niciodată. Așa cum trupului își ia viteză, mai bine zis – căruia i se oferă
nimic nu este veșnic. Niciodată nu spune pentru tot- viteza, în sporul de accelerație permanentă a căderii,
deauna. Așa cum toate trec... în minte ți se perindă – cum se spune – panorama
(Cât de frecvent, totuși, ai auzit tu aceste cu- sumară a ceea ce ai trăit, văzut, gândit, râvnit, lăudat,
vinte bune pentru scena teatrului (?!)... ușor absurd...) blestemat... Zilele trecute. Zile și munci, ca la Hesiod.
Însă problema și frământul reveniră la ordine Sau ceva din cele o mie și una de nopți ale Șehereza-
sau dezordine, care, posibil, mă privește, dar care, se dei.
poate întâmpla, să nu mă privească nici cât negru sub Fuioare de amintiri, ațoase, lățoase în viteza că-
unghie –, reveniră, vă spun, după ce, imaginați-vă, derii, care le face să se întindă ca niște strune țiuitoare,
raportați-vă la propria persoană sau depersonalizare ca niște trene terne... Deja, ești ca și salvat, și poate
situația, întâmplarea, teama, tema, subiectul, lucidi- că chiar purificat – zborul în cădere cred că purifică
tatea, orbecăitul... – deci, asumați-vă, prin autora- –, cel puțin – eliberat de spaima de viitor. Totul deja,
portare, următoarele (în noimele cărora mă aflu eu, trecut, prezent, viitor, nu e decât acest zbor, care îți
vă spuneam, existența sau inexistența mea, proble- accelerează viteza căderii. Definitive. Pentru că tu ți-ai
ma și frământul...): imaginați-vă că v-ați decis să vă luat destinul în mâini, – dacă tot se vorbește de așa
luați viața, să v-o curmați, să vă autoaneantizați și, ceva, ca și de, cum spuneam-aminteam, „niciodată să
nu spui niciodată” etc. – zbori, dar – senzație, doar, tea. Sau – tu privești în pupilele ei. Aici fără reciproci-
sau revelație de propulsie energetică uluitoare – nu tate nu se poate. Simplu. Ca în cele mai multe pasaje
cazi, ci te înalți! din Biblie.
Prin geamurile zgârie-norului vezi mușcate, Doar ți s-a părut că viața ar fi ceva irepetabil?
femei înveșmântate sumar, copii, bătrâni, portretul Sau – repetabilă e?... Pe buze – un surâs de învins.
președintelui țării, paturi pe care se împreunează vo- Surâs ce zgârie, ca firele de nisip, pustietatea...
luptuos tânăra generație – pe scurt, revelație și pro- Iar pe urmă, după – ce urmează? Surâzi a nedu-
creație... – chiar dacă nu ai prea mult timp, dar nici merire, a nerezolvare... Lehamite, poate. Ah, câți mai
poftă suficientă – atavismul bunei creșteri și efectul sunt cei ce cred în iad și rai... Cei ce cred în metem-
instrucțiunilor pedagogice din școală, școli, primare, psihoză, în călătoria și recuibărirea sufletului, în lumi
înalte... – nu ai nici timp, nici chef să privești prin paralele, viață fără de moarte și tinerețe fără bătrâne-
geamuri. Ești preocupat de a te dumeri deplin – zbori țe... Așa, o placă uzată, reluată mereu, cu zgârieturi de
în sus, deja, sau iar ai luat-o în jos, în abis? Uite cea pisică sau de spini de trandafiri... Cu de toate, cum se
mai potrivită întrebare, căreia de răspuns ideal nu-i întâmplă, de obicei...
poate fi decât indiferența, nepăsarea, floarea la ure- Poate că, într-adevăr, nu există niciun fel de
che. sfârșit-capăt. Precum nu a fost și nu va fi, de fapt,
Așa ar fi, dacă nu ar trăsni conștiința uluirii, niciun început, niciun fir de pornire. Totul e așa, în
nedumeririi, spaimei, totuși: Gata, sunt ca și mort?! eternitate – ca de la sine, în neștire, nedumerire – de
– îți zbârnâie în scăfârlie, urmat de ultima efuziune unde, de ce, încotro, omule, lume? O-ho-ho! Așa,
de spaimă autentică. După care, în clipa următoare, deci, fără sfârșit, fără capăt.
constați că-ți este în cot de toate, nu mai încerci nici Oricum, se spune că cei care mor încearcă du-
zare de frică. Îți uiți numele, chipul, și nu regreți că se reri sfâșietoare, însă nu le pot exprima, demonstra, fi-
întâmplă chiar astfel. De unde și inutilitatea – salva- ind deja paralizați, ca și deconectați... Nu se știe dacă
toare, ca o definitivă eliberare – de a-ți explica de ce, mai ai în gând silogismele probabilității a milioane de
S
cum ai ajuns aici, între cer și pământ, în zbor, căzător șanse care ne sunt date după moarte. Dar dacă nu?
sau nălțător. Pe scurt, problema aripilor și a simbolis- Nicio șansă, adică?...
U
ticii lor nu te interesează, de asemenea. Iar printre stele mișună sateliți și nave ridico-
Pentru ca în momentul venitor, sau peste alte le, umane... Și cei dinăuntrul lor se gândesc că nici-
P
câteva clipe următoare, dar ar putea să fie și – premer- când nu vor înceta să viețuiască. Pentru că nimic nu
gătoare, în această situație situarea cât mai precisă ne- se ia din nimic. Astfel că nimic nu poate să și dispa-
O
contând, deci, pomenindu-te în leagănul a sute, mii ră. Consistențele rămân, numai că se transformă...
de brațe, în palmele lor amortizoare de viteză, anu- Dar, în fond, rămân aceleași constituții celulare –
latoare de catastrofă, amânare de clipă fatală, pieire, nu, nu e vorba de telefoane –, constituții biologice,
N S
cum ar veni... Te dumerești că întreaga urbe, întreaga celulare, ale vieții, ale formei umane, ca întrupare,
țară a întins mâinile să te ajute, să te salveze, alții, de meditare...
pe margini, se foiesc în irezistibila râvnă de a te ajuta ...Iată de ce, amice, parcă ne înțelesesem, parcă
și ei, de a te salva, de a te ferici... Astfel că niciodată te înțeleseseși cu tine însuți, cu inevitabilul curs, de- E
să nu mai spui niciodată... niciodată să nu mai spui: curs, discurs al existenței și inexistenței să nu spui –
pentru totdeauna... niciodată să nu spui niciodată. Așa cum nimic nu este
S
Însă, oricum, odată și odată, pe când te și dez- veșnic. Niciodată nu spune pentru totdeauna. Sigur,
vățaseși a te întreba, a căuta răspuns la acest nicioda- orice se poate întâmpla. Niciodată, totdeauna... Așa
tă și pentru totdeauna, ești din nou ajuns din urmă, cum toate trec, rămânând... Pentru că, în caz contrar,
N
atins, întins – de ceea ce te fereai, de ceea ce doreai mă gândesc că ne încurci, că ne ești prea devreme,
să faci abstracție. Poate că nu te înșfacă, ci doar, ușor, suflete...
dureros de familiar, îți atinge umărul. Te întorci, ca și ...Nu chiar deseori, dar totuși ți-a fost dat să
I
pregătit să vezi o rudă, un prieten, o ființă apropiată, auzi aceste cuvinte, aceste sentințe nimeni nu știe la ce
D
și în această clipă – ea! Ea îți privește în ochi – Moar- trebuitoare. Dar parcă – bune la toate...

C ADRAN Emil SIMION Constantin Călin – pretexte pentru

recapitulări. Articole, studii, conferinţe
S criitor băcăoan, Constantin Călin, profe-

sor universitar, om cu o aleasă cultură, ivit
din solul mănos al Udeştiului bucovinean, a publicat
ul cu mîncări” confirmă, indubitabil, apetitul rafinat
al autorului spre rigoare şi individualizare. Totul a fost
posibil, întrucât Constantin Călin preţuieşte răbdarea,
recent la Editura Babel, Bacău, volumul PRETEXTE reuşind să atragă atenţia cu ea la o Conferinţă la Cen-
PENTRU RECAPITULĂRI Articole, studii, conferinţe, trul „George Apostu”, Bacău, în ziua de 13 februarie
structurat în patru capitole, însumând 350 de pagini, 2020, intitulată Despre răbdare, plecând de la replica
urmare a unei minuţioase cercetări, cu ochiul mereu lui Vasile Alecsandri către Papadopol Calimah: Răbdare
aplecat spre profunzimea şi consistenţa lucrurilor. In- frate. Toată filozofia omenească e cuprinsă în acest cuvînt.
citantă comparaţia din Prefaţă, menţionând că acesta Ţinând seama de dimensiunea ei (72 de pagini), din
este „un volum compozit... asemenea unui platou cu selectarea câtorva secvenţe descoperi că răbdare este
mîncări pentru inşi cu preferinţe diferite. Aranjîndu-l cuvânt cu o etimologie necunoscută, „fapt menţionat
astfel, m-am asigurat că fiecare din cei ce-l vor deschide sau doar lăsat a se înţelege de autorii de dicţionare”.
va găsi pe gustul său, inclusiv «gurmeţii», specialiştii. Auhustin Scriban este cel care a schiţat doar o analogie,
E cazul să-mi subliniez lipsa ambiţiilor: ofer, şi atît; nu nicidecum o etimologie, invitând, precizează Constan-
mă înscriu într-un concurs de oferte, nu particip la un tin Călin, la o comparaţie cu latinescul rėpedo, repedire,
«tîrg»! Faptul acesta mă scuteşte de a-mi descrie «mar- „a te retrage”, cuvintele răbdare, răbdător sunt vechi în
fa»... deoarece presupun că temele şi subiectele aborda- limbă, ultimul cu formele răbduriu,, răbduriv se întâl-
te aparţin, în bună parte, domeniului comun”. neşte în Noul Testament de la Bălgrad.
În cele ce urmează mă voi referi la câteva titluri Despre răbdare sunt menţionate mai multe
din cele 28 incluse în Cuprins, cititorul va descoperi şi exemple, autorul pornind de la „Predica de pe munte”
în celelalte o bogăţie informaţională preţioasă, dintr-un în care a vorbit Iisus, ca o virtute creştină, Apostolul
timp cu istoria unei lumi din care noi înşine am făcut Pavel în „Epistola către Romani”, apoi pilde de răb-
sau facem parte. Nu lipsesc nici ironii la adresa unor dare prezente în psalmi, în hagiografii, în cazanii, în
inculţi, înfumuraţi, pretinşi „creatori” de literatură sau paterice, în filocalii. Constantin Călin relevă faptul că
privind la roata politicienilor care se învârte păgubos, l-a emoţionat puternic lectura din Vieţile sfinţilor, cu
unii incapabili şi corupţi, care nu fac deloc bine ţării: deosebire paginile despre Simeon Stîlpnicul, „fericitul
„Prea multă răbdare duce la exasperare; exasperarea pe Simeon”, „un ins cu voluptatea suferinţei extreme, un
care ne-o provoacă profitorii răbdării noastre, imposto- «prototip eroic», cel cu care începe anul religios”.
rii, îngîmfaţii, cei ce ne desconsideră şi ne sfidează, unii Remarcile făcute de autor conduc nemijlocit la
dintre ei pozează în inocenţi”. faptul că „răbdarea e un exerciţiu aspru, un drum spi-
Cele mai multe titluri au apărut în reviste ca: nos, o cale strîmbă, o asceză în vederea atingerii unui
Acolada, Ateneu, Plumb, Vitraliu, Orizont, Sinteze şi «scop» important... Ea trebuie deprinsă, educată, veri-
dau şi ele măsura valorii scriitorului, greu de egalat, a ficată, supravegheată”, folosind drept privilegiu ceea ce
cărui trudă a fost răsplătită cu premiul „Lucian Blaga” recomanda Baltasar Gracian, în Oracolul-manual şi arta
al Academiei Române pentru volumul DOSARUL BA- prudenţei: „Foloseşte înfrînarea”, trebuie să fii prevăză-
COVIA III – Triumful unui «marginal», Editura Babel, tor mai ales cu neprevăzutul... e nevoie de multă chib-
Bacău, 2017. zuinţă pentru ca patima să n-o ia razna...”. Se cunosc
Invitaţia la lectură nu poate fi decât „ca o sete în mai multe feluri de înfrânare, consemnate din practica
zi de arşiţă”, fraza, adesea cu trimiteri la diferite surse, vieţii, din religie, iar Montaigne îi acordă un capitol în
sporeşte interesul şi unele pagini atrag şi cu „cuvenita celebrele lui Eseuri, cu menţiunea că „răbdarea mai pu-
extensie”. E nevoie însă de răbdare, cu reveniri la unele ţin ambiţioasă, mai raţională, eficientă se exprimă nu
formulări, ineditul unor lucruri descoperite pe „plato- prin contrariile ei, care stau la baza progresului moral al
omenirii, ea înseamnă calm, comprehensiune, toleran- rînd în politică şi în actele guvernării. Pripiţii, palavra-
ţă, dar şi fermitate în respingerea a ceea ce-i potrivnic gii, obstrucţioniştii ar trebui eliminaţi, fie ignoraţi”. Ca
N
acestora: violenţă, agresivitate. Fără cumpătare am că- modele privind modul de a acţiona în momente fun-
dea în barbarie”. damentale, sunt citaţi Ionel Brătianu, numit „Sfinxul”
D R A
Constantin Călin este de părere că răbdarea se şi Iuliu Maniu căruia i s-a spus „Sfinxul din Bădăcini”,
poate educa prin ascultare, „din păcate, o lipsă aproa- care, cu multă răbdare, în luarea unor decizii „se retră-
pe generală azi, cînd trăncănind la nesfîrşit şi încălcăm geau, meditau, nu se grăbeau să facă declaraţii ca să-i
normele”. Mai mult, ascultarea presupune stăpânire de cînte ori să-i latre «gura presei»!”
sine, autocenzură, discreţie, apelând la un exemplu din Răbdarea „e o cucerire personală a fiecăruia” şi
„La început a fost Cuvîntul”, în Jurnal de lector, 1944, nu trebuie confundată cu „pasivitatea” şi docilitatea, cu
A
în Perpessicius scriind despre relaţia sa cu Nae Ionescu, indiferenţa şi indolenţa, cu lipsa de reacţie intelectuală
C
nota: ...de la dînsul am învăţat cum se ascultă şi cum se şi cu amînările”. E nevoie de răbdare şi atenţie, adaugă
poate gîndi fără ostentaţie. autorul, când citeşti şi când corectezi ceea ce s-a tipărit,
Bine documentat, autorul se opreşte şi la răbda- exersându-şi răbdarea şi ca redactor, trecând prin mii
re ca virtute profesională, „care presupune mai multe de texte. Altfel, „graba strică treaba”, iar răbdarea „ne
etape, ignorate adesea”. Dacă Tiktin a adunat timp de fortifică şi ne motivează”.
33 de ani materialul pentru dicţionarul său, Enescu a Spicuirile din această conferinţă ne îndeamnă să
lucrat 20 de ani la Oedip, Rebreanu a finalizat romanul fim precauţi în orice împrejurare, să manifestăm răb-
Răscoala după 19 ani, iar la Ion lucrurile au fost anevo- dare pentru a ne asigura succesul, cu precizarea, bine
ioase, alte exemple din literatura universală confirmă marcată, că „sînt situaţii în care răbdarea trebuie să fie
acelaşi lucru: răbdarea asigură succesul deplin. normă şi altele în care să te scuturi de ea”.
Gustave Flaubert, „martirul stilului literar”, În ultimul alineat autorul mărturiseşte că prin
cum l-a definit Pater, eseistul englez, a trudit îndelung educaţia primită în liceul militar şi şcoala militară,
la opera sa: „M-am apucat din nou de Bovary, îi relata unde disciplina era „literă de lege”, a fost obligat la răb-
prietenei sale Louise Colet: «Am stat patru ore fără să dare. De asemenea, atunci când era copil, îşi aminteşte
fac o frază. N-am scris astăzi un rînd, sau mai bine zis cu nostalgie, că nu a putut escalada „pieptiş şi fără po-
am mîzgîlit o sută!»... Literatura e o rană care mă mă- pasuri” dealul Oadeci din satul natal, supranumit de
nîncă. O scarpin pînă la sînge”. Eusebiu Camilar „Sfinxul Udeştilor”, fiind nevoit să
La antipozi, două exemple de-a dreptul hilare: aştepte, să aibă răbdare până când puterile să-i îndepli-
Silviu Prigoană, „gunoierul”, afirma că, dacă ar avea nească dorinţa.
mai mult timp liber, ar scrie cel puţin 50 de poeme Un interesant şi atractiv studiu se referă la Geor-
zilnic, iar „samsarul de fotbalişti”, Gigi Becali, nu se ge Bacovia, poetul predilect al lui Constantin Călin, in-
lasă mai prejos, lăudându-se că „a alcătuit un opuscul titulat Bacovia – detalii. Pornind de la părerea că sufle-
în numai câteva ore, nu oriunde ci la mititica”. tul este cel mai folosit cuvânt în lirica tuturor epocilor,
În viziunea autorului, răbdarea este o virtute co- având nenumărate înţelesuri, „E vag şi, în acelaşi timp,
lectivă, manifestată în revendicări importante, aducând sugestiv, inefabil şi concret, intim şi public”, autorul
ca argument versuri din „poetul ţărănimii”, George susţine că „Sufletul uman e cel mai vast obiect de studiu
Coşbuc: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, / Şi ham de şi cel mai exact instrument de analiză”, apelând la o
cai, şi jug de boi: Dar vrem pămînt!”, din poezia mani- serie de exemple ca, apoi, să se refere la Bacovia, reli-
fest „Noi vrem pămînt”. Opinia aceasta este ilustrată şi efând că „Poetul şi sufletul său au, dacă pot zice aşa, o
cu alte exemple legate de reconstrucţia ţării după cele relaţie confraternă, tandră, comprehensivă: «Şi tu care
două războaie mondiale, perioadele de secetă excesivă, tremuri, suflet singuratic, privindu-l ca pe o fiinţă gea-
epidemii, crize, foamete, răbdarea prizonierilor de a re- mănă, cu milă şi resemnare, citîndu-l ca pe un martor,
veni pe pământul străbun, de a părăsi o închisoare, de descriindu-i în minimum de vorbe manifestările care
a se face dreptate etc. «au variat de cîteva ori de la Plumb la Postume»”, aşa
Fără îndoială, afirmă autorul, că este nevoie de cum reiese din exemplele din text.
răbdare în multe sectoare de activitate, „nu în ultimul Interesant de precizat că, pomenind cuvântul

suflet, Bacovia s-a referit, evident, la propriul său su- fel ca Psalmistul, nu îşi uită greşelile, slăbiciunile, ni-
flet, „asupra căruia se apleacă adînc, ca şi cum s-ar uita micnicia”.
într-o fîntână, deşi nu-i prea încîntat de ce oglindeşte Nu se putea să treacă neobservat faptul că lui
apa”. Aflăm că el nu a scris niciodată despre „sufletul Bacovia i-a plăcut băutura, „patima pentru alcool”,
mulţimilor”, „sufletul românesc”, lipsindu-i, notează exclamând în „Veritas”, „Doamne, necesitatea unui
autorul, „experienţele de viaţă care să-i permită a se vin...”, „ars de sete imperativă”, autorul descoperind că
pronunţa asupra lor. Cel mai adesea poetul se autob- substantivul „vin” are „doar 15 ocurenţe în poezia sa,
servă decît observă. Antenele sale sînt orientate aproape dar şi în proză”. Calitatea vinului pe care îl consuma,
exclusiv spre corpul şi sufletul său”, citând în acest sens aflăm că era în funcţie de categoria localurilor pe care
poezia „În altar”. Versurile sale din a doua parte a vieţii le frecventa, exemplele citate arată că Bacovia nu era
„poartă sigiliul unui suflet delicat”, denumirea popula- deloc pretenţios, doar pentru vinul bun avea o preţu-
ră de „senzitiv” duce către tipul uman în care poetul s-a ire aparte: „Privind în zare licoarea din pahar, spunea
încadrat şi s-a menţinut de-a lungul vieţii. admirativ: «E lucrat»” şi îl bea ca să uite „ceea ce nu
Despre Sfîntul Bacovia, epitetul dat de mul- ştie nimeni”. Izbăvitoarea licoare reprezenta pentru el
ţi, autorul spune că „Bacovia este un sfînt al poeziei, şi „un impuls intelectual, convins fiind ca şi alţi boemi
ceea ce-i altceva decît un sfînt al Bisericii”, adăugând de înţelesul cugetării poetului grec Alceu «In vino ve-
că „omologia între poet şi sfînt datează din antichita- ritas»”, „un combustibil indispensabil muncii literare”.
te”, sfântului fiindu-i caracteristice: sărăcia, răbdarea, Pentru el vinul avea, în general, „numai două
solitudinea, pe care Bacovia le-a avut. Nu a căutat să note: «bun» şi «rău», fără a preciza ceva despre culoare
se îmbogăţească, nu a pizmuit pe nimeni, nu a accep- ori aromă”, fiind puţin rezistent la băutură, alternând-o
tat „combinaţii”, „timiditatea, slăbiciunea fizică l-au cu cafeaua, reconstituirile arată „un Bacovia stingher,
împiedicat de la lucruri necinstite”. Atrăgătoare sunt mîhnit şi numai rareori euforic”. A trăit şi momente
exemplele, pro sau contra, pe care autorul le-a adus din mai puţin plăcute din cauza ei, la întoarcerea spre casă,
diverse surse în a-l „întregi” pe „sfîntul Bacovia”, fie că a fiind singur, devenea victima unor răufăcători, aşa cum
fost pictat, descris, fotografiat, nebărbierit, „unora li s-a spunea soţia lui, Agatha: ...„a venit fără haină, fără pan-
părut că are o figură de ascet şi „sfînt bizantin”, „Traian tofi, cu capul gol”. Nu scăpa uneori nici de „chihăielile
Chelaru, în jurnal, 2002, consemna că «are o faţă de copiilor”, nici de Radu Beligan, alături de alţi colegi,
martir aproape «Iisusian»”. cînd era elev la Şcoala de băieţi nr. 1, care se ţineau
Primul care l-a prezentat într-un medalion a laie după el”. În cazul lui Bacovia, reliefează Constan-
fost Caion, în martie 2010: „Ca om era cinstit; nimeni tin Călin, „beţivul” e o „aparenţă”, „nu fiindcă nu ar fi
după morala curentă nu-i va imputa ceva... Bacovia existat, ci fiindcă nu această ipostază îl defineşte. Din
este scriitorul care îl întrupează mai bine şi mai com- milioanele de beţivi, poeţi de rangul său sînt mai puţini
plet, lipsa de năzuinţă, necredinţa şi zvîrcolirile fără ţel decît degetele unei singure mîini. În anumite epoci,
ale unor oameni cu talent”. chiar deloc!”...
Referindu-se la credinţele lui religioase, Con- Fiind un cercetător avid al operei lui Bacovia,
stantin Călin notează: „N-a făcut niciodată, printr-o autorul a selectat acele cuvinte, incluse în Dicţionarul
A N
declaraţie, gestul convertirii, în schimb, a dat glas de cimitirului, tema morţii, dominantă în multe creaţii,
cîteva ori în versuri şi proză, elanurilor de înălţare, gîn- „nu are, ca la alţii, un caracter episodic, ci durează pînă
durilor orientate către Dumnezeu, descoperirii divini- dincolo de mijlocul vieţii”, caracteristice fiindu-i 23 de
tăţii în natură”, versuri din poemul „Imn” fiind lămu- cuvinte: mort, dispariţie, stins, defunct, îngropa, mor-
R
ritoare: „Crengi subţiri cu flori albe.../ Spre mai sus./ mînt, mortuar, convoi, funebru, funerar, cadavru, raclă,
Mă ridică din erori/ Idealuri ce-au apus.../ Cu flori roze sicriu, catafalc, pămînt (Pămîntul la dânsul ne cheamă”),
D
crengi subţiri.../ Isus!/ Flori pe zări, în iarbă flori... Spre cavou, cimitir, bocet, boci, bocitor, doliu, îndoliat, strigoi,
mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dar, „împreună cam peste o sută de ocurenţe domină
A
dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”, amintind cîmpul semantic”. Lor li se adaugă încă şase din volu-
„fie în treacăt spus” de „Excelior-ul” lui Macedonski, mul Cu voi: moarte, ciocli, sepulcre, cruce, epitaf şi trei
C
sugerându-i autorului că „Bacovia e religios întrucît, la din Comedii în fond: pieri, reqviem, hoit, toate cu „o

rezonanţă puternică, amplificată de „semnele” asocia- poeţi precum Mihai Eminescu, Alexandru Macedons-
te cu fenomenul morţii: cobe, corbii, cucuvelele, ploaia, ki, Ştefan Petică, Traian Demetrescu, Radu D. Rosetti,
N
frunzele veştede, „plânsul tălăngii”, şoapte aduse de vînt, D. Th. Neculuţă, Dimitrie Anghel, M. Săulescu şi alţii.
amurgurile. Constantin Călin observă că Bacovia a de- Cu răbdarea-i cunoscută, îndrăgostit de versul
D R A
dus că „moartea este o coordonată a vieţii, perspectiva bacovian, lărgeşte sfera cuvântului „pribeag”, sugerând
ei fiind cimitirul, drept destinaţie fatală, ireversibilă”. mai multe analogii, cu trimiteri la Biblia de la Bucureşti,
Pentru poet, dar şi pentru contemporanii săi, spune au- Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, din Tudor Arghezi,
torul, „impactul cel mai puternic pare să-l aibă (în afa- Victor Eftimiu etc.
ră de cimitir), cuvintele sicriu, cavou şi mormînt, spaţii În câteva pagini este abordată şi o problemă
închise pe „veci”, locuri ale singurătăţii absolute”, ilus- deloc de neglijat în creaţia bacoviană Praful, aflat din
A
trându-le cu o serie de exemple. Constantin Călin,pe abundenţă, şi adjectivul prăfuit, cu indicarea locurilor
C
deplin implicat în opera bacoviană, afirmă că Bacovia în care apar, mai mult impresionându-l pe poet apa sub
a „îmblînzit” tema morţii, „i-a diminuat stridenţele şi formă de ploaie, dar şi din zăpadă. Sunt expuse şi cau-
a întors curiozitatea cititorilor asupra ei, ...ipostaziin- zele care conduc la apariţia prafului, unele măsuri luate
du-se în martor al propriei morţi...”, ilustrând cu verde autorităţile vremii, două, trei exemple din creaţia lui
suri din poezia „Ninge ca-ntr-un cimitir” şi altele. Bacovia se impun:
În „O, nu mai cînta harmonie pribeagă” autorul „Pe drum prăfăraia se duce fugară” („Vînt”).
se ocupă pe larg de cuvântul pribeag, prezent în versuri- „Zi, finala melodie din clavirul prăfuit” („Poemă
le lui Bacovia doar cu patru ocurenţe, raritatea folosirii în oglindă”)
lui „constituie oarecum o surpriză”, deşi avea „presti- „I... haa... orăşelul e plin de praf, de iarmaroc,
giu”, subliniază Constantin Călin, pentru că venea din de oameni şi de animale”... praful întunecă orăşelul şi
Psalmi şi din Epistolele apostolilor, folosit şi de o serie de năvăleşte în gura celor care beau, care mănîncă, care

cască...” („Iarmaroc”). „Fură poftiţi în casă. Amicul Autorul subliniază faptul că, pe lângă „piatra”
sosit îşi scutură afară surtucul prăfuit”... („Impresii de din Scripuri, „în viaţa cruntă ne lovim de numeroa-
roman”). se pietre de poticnire”, amintiri, impresii, judecăţi su-
Pentru înlăturarea prafului s-au propus unele perficiale despre oameni, locuri legate de evenimente,
măsuri, plecând de la contractarea primei „stropitoare superstiţii etc., motiv pentru care se întreabă: „De ce
cu măturoi” de la Fabrica „Latil” din Franţa, fără a se anume ne poticnim la Bacovia?” Răspunsul duce la po-
renunţa la „măturoaie şi sacale sau la cisternele dotate doaba lui capilară. În unele fotografii din tinereţe îl ara-
cu tulumbe folosite pînă în urmă cu vreo zece ani, ba tă mai tânăr, „imaginea unei persoane extrem de bru-
sînt şi azi, pentru trotuare”. nete, chiar negricioasă, de unde şi descrierile ulterioare
Nu este ocolit nici „Podul de fier”, un topos bă- ale unei «figuri funebre»”. Contrar celor de mai sus, în
căoan, consemnat în unele cărţi şi documente cercetate descrierea lui Aurel Savela, Bacovia arăta astfel: „Tipul
de autor, la Bacovia apare sub formă de plural, „e indis- era un omuleţ de 22-23 de ani, o figură fină de visător
tinct”: „Trec singur pe poduri de fier solitare” („Plumb ai cărui ochi mari, albaştri aveau străluciri magnetice.
de iarnă”), iar în proză în Cubul negru”: „Vino pe po- El purta plete blonde... Adică arăta exact ca noi, tineri
dul de fier, mîine la ora 3”. Un scurt istoric al podului studenţi braşoveni cu plete blonde, după terminarea li-
de fier aparţine lui Costache Radu, „Bacăul vechi”, din ceului”. Totuşi, Constantin Călin are unele suspiciuni,
1905, detaliat prezentat de autor şi din alte contexte, spunând că „fotografiile blonzilor au adesea fine reflexe
menţionând că „În vorbirea băcăoanilor, îndeosebi a ori «trag» spre sepia”. Sunt menţionate şi alte păreri, cea
celor vîrstnici, el constituie şi azi un punct de reper”. a Agathei Bacovia pare concludentă: „Echipat cu un
În Ubi sunt? aflăm despre prietenii lui Bacovia palton gros, purtînd o căciulă de lutru neagră ce-i înca-
care „erau puţini”, citându-i pe Alexandru Macedonski dra minunat figura, din nou fină, palidă. Acum purta
şi Constantin Radu, cu precizarea că ei nu l-au sprijinit părul negru pe spate”, iar poeta Maria Banuş, prezentă
din prietenie, ci „din alte sentimente”. Poetul reprezin- la moartea poetului a notat în necrologul său: „În faţa
tă cazul nefericit, „se pierde de cîrd”, iar în unele inter- mumiei mici, pe lîngă fruntea lui de fildeş îngălbenit
viuri citează doar patru nume, însoţite de caracterizarea sub aura părului cînepiu mai închis”..., conform dicţi-
de „prieten” sau „bun prieten” pe: Grigore Tabacaru, onarului cînepiu înseamnă „cenuşiu închis”.
I.M. Raşcu, Mihai Bantaş şi pe Iosif Wertenstein. Din Cât priveşte Norocul, Bacovia spunea într-un in-
anii liceului, adaugă autorul, mai „păstra în amintiri” terviu că „Eu nu am avut noroc”. De aici s-a ajuns la
pe Mircea Canciov şi pe Eugen Ciuchi. sintagma „noroc literar”. Noroc a avut, susţine autorul,
Constantin Călin este surprins la Bacovia de pentru că în 1924 i s-a acordat Premiul Naţional. Cel
lipsa semnelor de reciprocitate, aşa cum reiese din ob- care a extras ideea de „noroc literar” dintr-un eseu al lui
servaţiile dr. C.D. Zeletin: „avea o neutralitate, o par- Remy de Gourmot despre Edmond Rostand a fost N.
cimonie de valenţe, inversă admiraţiei şi curiozităţii de Davidescu.
care era înconjurat”. Norocul lui Bacovia s-a datorat, conform părerii
Întors pe toate feţele, Bacovia nu a scăpat nici autorului, şi longevităţii sale, întrebându-se „dacă mai
de stabilirea culorii podoabei capilare, nu prea bogată, avea posteritatea pe care o are”, dacă murea la vârsta lui
A N
aşa cum arată în fotografii, unele făcute după deplina Octavian Goga sau a lui Ion Minulescu.
maturitate. Poetul Dimitrie Iov spunea că Bacovia „se Dacă în legătură cu culoarea ochilor lui Bacovia
bucura în tinereţe de o claie de păr”. nu au existat păreri contradictorii, în ce priveşte Ochii
Constantin Călin în „Un tip blond” face mai în- lui Caragiale, dimpotrivă! Autorul precizează la înce-
R
tâi referire la ultimele trei cărţi, „adevărate breviare” ale put că I.L. Caragiale este „Caz rar, poate unul la cîteva
academicianului Alexandru Surdu, „una din vocile cele mii: în acelaşi an, cineva, scriitor, să fie celebrat şi, mai
D
mai remarcabile din cultura română contemporană”. apoi, să i se facă funeraliile. De aici pornesc o serie de
El a inclus în Pietre de poticnire mărturia sa „Gînduri activităţi prin care a fost sărbătorit, însă moartea lui a
A
despre George Bacovia”, cu precizarea că vorbele din ti- fost şi mai larg comentată decît aniversarea sa”... Viu,
tlu se întâlnesc în Biblie şi la scriitorii religioşi, citându-l Caragiale „frapa prin aerul de om îndrăzneţ şi de plin
C
aici pe Gala Galaction. de autoritate, impresia aceasta pornea de la ochi”.

„Ce amestec de asprime şi de bonomie în ochii viaţa şi nici o estetică proprie scriitorilor din mediul
aceştia şi poruncitori şi sfătoşi, şi scormonitori şi placizi, băcăoan”.
şi brutal de curioşi şi blajini” („Caragiale”, în Flacăra, În trei crochiuri: Promotorul, Cartea unei vieţi
nr.1, 22 octombrie 1911) sau „Ah! Ochii lui Caragiale. reuşite şi Un om fericit, Constantin Călin aduce în faţa
Nimic n-ar putea să redea sclipirea, pătrunderea şi mai cititorului pe Radu Cârneci a cărui trăsătură dominan-
ales adâncimea ochilor lui” (Flacăra nr. 7, 3 decembrie tă era „generozitatea, un tip abil, care a urcat, s-a extins,
1911). Se adaugă şi relatările lui T. Arghezi: „Caragiale s-a consolidat”. Ca redactor-şef al revistei Ateneu avea
cel puternic, cel vînjos şi mîndru, de părea de două ori un comportament variat, „o mînie de-a lui era cît o
mai înalt decît era... ochii lui ca nişte portrete adînci...”, ploaie de vară”, munca lângă el, precizează autorul, „era
apoi alta a lui Nicolae Iorga „geniul lui era unul din o plăcere, efervescenţa sa se transmitea şi celorlalţi”.
punctele nediscutate ale crezului naţional... Urmaşii Din fraze pline de amintiri se desprind şi alte aspecte
cari n-au văzut şi auzit omul, n-o vor înţelege la acest ce conturează portretul lui Radu Cârneci. Lui i se da-
om ochii în care fugeau flăcări ciudate, de ironie şi torează, în mare măsură că, de câteva decenii se poate
înduioşare, de admiraţie şi pornire distrugătoare...”. vorbi de un Bacău cultural, „un entuziast care a aprins
Alcătuindu-i monografia, Şerban Cioculescu notează: aci o flacără...” I se atribuie multe aprecieri, chiar dacă
„Omul era demonic în vorbire, cu un debit nesecat, a fost uneori şi ciudat. Se impunea „ca un promotor, ca
cu o fantezie stîrnită şi întreţinută de prezenţa uimită a un furnizor de elanuri... sugera, stimula presa, venea cu
ascultătorilor, înapoia ochelarilor, ochii de miop sfrede- idei, fixa termene...”. Autorul apreciază că Radu Câr-
leau şi se mişcau ca argintul viu”. neci este un poet cu „o retorică inconfundabilă”, con-
Constantin Călin spune că I.L. Caragiale avea struindu-şi o „religie” a iubirii, modelată cu fiecare nou
ochii mici, aşa cum apar în fotografii din tinereţe, „în volum care a atins faza „operelor rotunde”, definitive.
care ţine pleoapele strînse”, dar „nu ştiu dacă cineva O încununare a operei sale este volumul apărut
le-o fi precizat culoarea. Poate fi însă dedusă; Logic, un în 1912, intitulat „Biblioteca de sentimente”, apreciat
Caragiale nu putea avea ochi albaştri!”. de Constantin Călin, numindu-l Cartea unei vieţi reu-
Sita timpului, o metaforă polarizatoare asupra şite, „o carte de timp lung”, în care să rezume cei 85 de
unui subiect interesant şi incitant totodată, prezentat în ani împliniţi mai târziu, imaginea unei vieţi „bogată în
cadrul Simpozionului „Bilanţ literar băcăoan”, organi- evenimente, norocoasă”.
zat în cinstea zilei de 23 August 1984, la Biblioteca Ju- Elogiindu-l, autorul afirmă că era „o formida-
deţeană Bacău, în care Constantin Călin nu a respectat bilă locomotivă umană”, avea energie, iniţiativă, curaj
„comanda socială” primită prin care era obligat să pre- şi „un simţ al conjuncturilor”, ceea ce în „«epocă» în-
cizeze că prin „literatura băcăoană” înţelege „literatura semna un imens atu”. A scris mai mult, adaugă Con-
autorilor care au activat în cele patru decenii postbelice stantin Călin, decât oricare dintre autorii băcăoani, „s-a
în oraşul Bacău, în localităţile fostei regiuni şi ale actu- ilustrat ca «poet ocazional», patriotic şi partinic, de ode
alului judeţ Bacău”. Întrucât nu a acceptat niciodată şi imnuri”, apoi s-a orientat spre poezia naturii, poezia
compromisul, oricât de sus ar fi fost cel de la care ve- iubirii”.
nea, a susţinut un material bine documentat, obiectiv, În convorbirile cuu autorul acestei cărţi, „chiar
argumentat cu exemple edificatoare. Cu toate acestea, şi ultima, mă întreba «ce mai e nou la Bacău, ce fac Cu- A N
materialul nu a văzut lumina tiparului în Ateneu, „nefi- tare şi Cutare, iar cînd îi răspundeam, exclama: «Bra-
ind agreat de cel care conducea atunci revista”. A apărut vo!»”.
zece ani mai târziu în Sinteze şi acum în acest volum în Sunt în acest articol cuvinte alese de suflet care
R
care „în afară de titlu şi de alte două-trei cuvinte, nu profilează profund portretul lui Radu Cârneci, „un om
am schimbat nimic”. Parcurgerea lui integrală reliefează care a contat în existenţa mea”.
A D
verticalitatea autorului în a evalua nepărtinitor lucruri- De pe „platoul cu mîncări”, oferit cu generozita-

le, sintagma „literatura băcăoană”, susţine Constantin te de autor, totul este hrană bio pentru suflet şi minte,
Călin, „trebuie folosită cu prudenţă şi numai în accep- o carte a unui om care rodeşte bogat, cu respirări calme
ţiune geografică, nu şi critică, întrucît nu există (sau n-a şi zâmbete din armonia culorilor, cu un stil distinct ce
C
fost determinat) un mod specifuic băcăoan de a privi atrage, realmente, cititorul.

IN M E MO RI AM Doina CERNICA În pragul uşii
G rigore Crigan a deschis ușa memoriei mele

nu cu un chip, cu o carte: „Casa cea nouă”.
Țin minte că încântată de viața care îi însuflețea poves-
noastre pentru Eminescu.
Au urmat celelalte cărți ale ziaristului și scrii-
torului cernăuțean: „De ce ne iubesc femeile” (2014),
tirile, am propus-o și am susținut-o la Premiul pentru „Cu sufletul pe buze - Grigore Crigan în dialog cu
Proză al Societății Scriitorilor Bucovineni. A aflat ime- Vasile Tărâțeanu” (2015), „Cartea zoriștilor (profiluri,
diat și despre premiu și despre autoarea propunerii, eu portrete, schițe și memorii despre literații unui ziar cer-
având încă o dată simțământul că nordul înstrăinat al năuțean pe parcursul a circa 75 de ani: 1941-2016)”
Bucovinei urmărea cu o mie de ochi lumea, evenimen- (2016) și „Cutia Pandorei” (2017). Valoarea lor i-a fost
tele sudului ei și ale Țării. Iar recunoscută de calitatea de
la prima întâlnire la Cernă- membru a nu mai puțin
uți (nu țin minte ca Grigore de trei uniuni ale scriitori-
Crigan să fi ajuns vreodată la lor: din Moldova, România
Suceava, să fi trecut granița și Ucraina. Iar la premiile
la noi), mi-a propus un in- amintite, s-a adăugat Pre-
terviu pe tema „Eminescu miul de Excelență al Filialei
în viața mea”, temă și a unei Bacău a Uniunii Scriitorilor
rubrici pe care o ținea în din România, pe care i l-a
„Zorile Bucovinei”, ziarul înmânat sfârșitul lui mai
destinului său. 2018 președintele acesteia,
„Cea mai curată la- poetul Dumitru Brăneanu,
crimă a noastră”, cartea di- venit special la Cernăuți.
alogurilor și a destăinuirilor Cu excepția celei
proprii „despre cea mai scumpă comoară a spiritualită- din urmă cărți, am scris despre toate, încântată de
ții noastre”, a fost adusă de Vasile Tărâțeanu la Sucea- înzestrarea și eleganța condeiului său, dar eu însămi
va, la Sărbătoarea Eminescu din ianuarie 2009, și mi-a lucrând la un ziar care apare (cu o esențială continu-
umplut inima de bucurie, și pentru o astfel de carte, și itate a echipei, sub diversele sale denumiri) din anul
pentru prezența mea în paginile sale. Tot atunci, în luna 1946, am fost mai cu seamă impresionată de „Cartea
mai cred, aflând că îmi însoțesc sora, pe artista plastică zoriștilor”, de inspirația cu care Grigore Crigan îi adu-
Dany Madlen Zărnescu, la vernisajul unei expoziții a nase pe scriitorii care își câștigaseră, își câștigau pâi-
pictorilor bucovineni deschisă la Muzeul de Artă din nea lucrând la acest ziar sub un nume care va rămâne
Cernăuți, ne-a căutat, cavaler din alte vremuri, cu bra- și în istoria presei, și în istoria literaturii române din
țele încărcate de flori. Bucovina. De altminteri atunci, la a 75-a aniversare
În vara anului 2010, chiar la 15 iunie, de Ziua a ziarul său, ziarul românilor din Ucraina, ne-am și
Teilor eminescieni, mi-am condus mama pe ultimul întâlnit ultima oară. Stătea în dreptul ușii, însingu-
drum. Nu am putut să ajung la Botoșani, și nu a pu- rat, în vreme ce toți ceilalți colegi ai săi se aflau, săr-
tut nici Grigore Crigan. Plină de delicatețe, Elena bătorește, pe scenă. Avea chipul marcat de suferința
Condrei, fondatoarea acestor premii aparte, a orga- care îi lovise casa, familia. Apoi și-a adunat puterile,
nizat la sediul Societății pentru cultură românească m-a întrebat ce mai fac, ce mai scriu și mi-a surâs. Cu
„Mihai Eminescu” din Cernăuți, în septembrie, o surâsul acela a ieșit atunci pe ușa care separa sala de
prelungire a decernării Teilor pentru doi din laurea- festivități de oraș și tot cu el a plecat acum, pe ușa care
ții ediției: Grigore Crigan și cu mine. Am împărtășit leagă lumea noastră de cea de dincolo. Dar nu și din
așadar, împreună, un moment puternic al dragostei memoria mea.
Scară de rouă Constantin HREHOR
M
R I A
„Un om/ cu o îngrijorătoare înclinaţie/ ca „umbra sufletului”, viaţa-i artistică, de grăitor în
către nemurire şi vis” metafore fost-a dintru început un „siaj pe o lacrimă”.
Uniunea Scriitorilor – Filiala Iaşi a pierdut un condei
O
Vasile Zetu din Dersca Botoşanilor (n. 1949), îndelung şlefuit, un instrument rafinat, abia percep-
M
cu patalama de învăţător, din 1971 până nu demult tibil, precum cele care zugrăvesc infinităţi pascale ori
a slujit predestinat Şcoala din Crucea. Toată viaţa în aşază miniaturi în hronografe. Explorând textul „ca
M E
aceeaşi vatră, cu Dorna doru- un veritabil echinoxist” (M.A.
rilor pastorale deoparte şi cu Diaconu), poetul Vasile Zetu
Bistriţa îmblânzită de plutaşi – unul dintre rarisimii con-
N
de cealaltă. Crucea dintre temporani – înscris în „Tur-
aceste tărâmuri, neclintită nirul cu melci”, nu sfârşeşte
I
precum Crucea Talienilor din sub o brazdă de humă ci se
măgurile lui Nicolae Labiş odihneşte „sub un maldăr de
ori a oierilor sadovenieni, i-a lună”, frumos ca un războinic
fost catarg înzărit de Steaua trac, visător precum cocoşul
Polară şi Jertfelnic de Miel de munte care-şi plăteşte nun-
răscumpărător. De la simbo- ta cu moartea. Pe versanţii
lul Crucii a învăţat Vasile Zetu atâta bunăcuviinţă din jur curge horbotă aurorală, pe „lung drumul că-
între semenii care i-am fost? De la Crucea pomeni- tre sămânţă”, „raze de porumbei se desfac”, „seminţii
toare de mucenici rămaşi între bulgării de uraniu ai de mioare tund munţii; „iată, inima mea e oprită în
galeriilor năruite a deprins Vasile Zetu măreţia sme- cântec”, „soarele cântă rotit de cai albi”, „stelele din
reniei dinafara cuvintelor şi şipotul zgârcit al Poesiei care-am venit mai cântă”...
care ia chip numai din „roua lăuntrică”? Zetu a fost Ciudată carte „Roua lăuntrică”/ „La rosėe de-
un învăţător devotat caligrafiei, scrisului – cititului, dans”, plină de psalmi, de flori edenice şi cuiburi cu
aritmeticii şi deprinderilor potrivite cu Copilăria şi triluri/ „Nicăieri/ în hăţişul iubirii/ însingurat nu
Alfabetul lumii. Nu s-a vrut profesor, doctor, univer- poţi fi”, zice poetul. Şi tot el: „Iată/ deschise îmi sunt/
sitar, nici cu stea în frunte în herghelia generaţiilor toate ferestrele/ sângelui/ cum bine îi stă/ unui închi-
poeticeşti. Surse precum trestia pascaliană şi discret nător pentru/ sărbătorile vieţii”...
autograf pe contrasens
Mariana Codruţ .....................................................................1 Adrian Alui Gheorghe – Serbarea de la Putna –
reflux 1871: scânteia care a aprins torţele
Alexandru Ovidiu Vintilă – „Scrâşnetul dinţilor” de la Marea Unire din 1918...................................................58
Şerban Axinte. Monologion despre esenţa durerii.............2 sintetizator
aforisme Liviu G. Stan – El umblă prin ei.........................................66
Gheorghe Grigurcu – „Confortul trebuitor inclusiv chipuri şi privelişti
inteligenţei” .............................................................................4 Liviu Antonesei – Nicolae Coande – despre
apeiron 50 de ani de poezie ..........................................................69
eveniment
Matei Vişniec – „Grand Café Odeon” (fragment
Doina Cernica – Eminescu Unificatorul.
din romanul „Un secol de ceaţă” în curs
15 iunie 2021 la Cernăuţi .................................................70
de apariţie la Editura Polirom) .............................................5
Doina Cernica – Vasile Lovinescu într-o
cronica literară „umbrire luminoasă”.............................................................74
Cornel Ungureanu – Adrian Dinu Rachieru – opinii
O istorie a literaturii, de la un capăt la altul .....................9 Petru Ursache – Mitul estetic ............................................77
Constantin Cubleşan – Recurs la mitologie traduceri
(Gheorghe Glodeanu)........................................................11 Marcel Schwob – Vieţi imaginare (extras)
Ioan Holban – George Vulturescu – 70. (traducere şi prezentare de Gabriela Abăluţă) ............87
Poezia lui George Vulturescu ............................................13 eseu
Savu Popa – Epifanii carcerale ........................................21 Dan Perşa – Eseu nostalgic...............................................88
Isabel Vintilă – Liviu G. Stan. O poveste despre Niadi-Corina Cernica – Poezia egipteană antică –
libertatea salamandrei........................................................23 poezie a marilor nostalgii..................................................90
jurnal comentat profil
Liviu Ioan Stoiciu – Pe „Linia de contur – 2”. Jean Dumitraşcu – „Paradisul suspinelor”, o carte
La o lansare originală.........................................................26 pentru singurătatea cea de toate zilele .............................92
poesis recenzii
Andrei Mocuţa – Esenţialul...............................................28 Angi-Melania Cristea – Lirismul neoromantic
Mihai Ignat – Pur şi simplu.................................................31 al memoriei afective............................................................102
Ofelia Prodan – Poeme .....................................................33 Daniel Mariş – Cariatidele destrămărilor........................103
Romeo Aurelian Ilie – Ispitirea..........................................36 note de lector
Ara Alexandru Şişmanian – Staze şi Enstaze................38 Monahia Elena Simionovici – Ofrandele Preţuirii ..........105
Claudiu Soare – Introducere într-o lume în care epistolar
Liviu Papuc – Scrisori regăsite (III).....................................107
cuvintele nu pot spune nimic despre noi.........................40
proză
Horia Dulvac – Noroc că puteam reseta
Livia Creţ – Bocancii şi podul..........................................111
astfel totul (fragmente) ........................................................43
jurnal de călătorie
Blanca Trandafir – Hipotermie .........................................46
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre
recitiri inima Japoniei (XVII) (note şi gânduri de drum)...........113
Adrian Dinu Rachieru – Norman Manea din sens opus
şi „triplul exil”.........................................................................48 Leo Butnaru – Never Say Never Again ......................117
universalia cadran
Elena-Brânduşa Steiciuc – O chintesenţă Emil Simion – Constantin Călin – pretexte
a concepţiei lui Patrick Modiano despre scris: pentru recapitulări. Articole, studii, conferinţe ..............119
romanul „Cerneală simpatică”..........................................55 in memoriam
rememorări Doina Cernica – În pragul uşii (Grigore Crigan).......125
Cristina Irimia – O întâmplare la Putna...........................57 Constantin Hrehor – Scară de rouă (Vasile Zetu) .....126
serie nouă
, anul XXX
II, Nr. 7-8
-9 (365-3
66-367),
iulie/au gust/septem
brie 2021
Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni

Bucovina Literară

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina

serie nouã, anul XXXII, Nr. 7-8-9 (365-366-367)/2021

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Mariana CODRUȚ

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

Scrâşnetul dinţilor de Şerban Axinte.

C âmpul de iradiație al poeziei lui Șerban

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

„Confortul trebuitor inclusiv inteligenţei”

S criptor. Tușa energică de care ai nevoie spre a

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

AP EI RO N Matei VIȘNIEC Grand Café Odeon

D ata de 5 martie 1916 nu figurează în nici

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

formată de fapt din proletari manipulaţi. Ceea ce se de pe creier.

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

– Domnule Vladimir Ilici Lenin, eu sunt deja secolul.

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

CRONIC A L I T ERARĂ Cornel UNGUREANU Adrian Dinu Rachieru – O istorie

U ltimul volum al lui Adrian Dinu Rachie-

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

I mpunându-se ca unul dintre cei mai stator-

numeroaselor studii pe care

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

R Ă Ioan HOLBAN George Vulturescu – 70

E ste destul de rar în lirica noastră contempora-

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

C artea lui Mircea. Canal1, scrisă de Ovidiu

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

R Ă Isabel VINTILĂ Liviu G. Stan. O poveste

D e ce să inventez lucruri când totul se află în

tele unei naturi omenești prea omenești”. Astfel, primul O traversează.

Stan pot fi încadrate în acest context în două categorii:

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

deosebit de alert care se ci-

ma în cadrul lansării volu-

jele lui Liviu G. Stan ar trăi

fără să fie captive păcatelor,

Drept urmare, în momentul

încearcă să se elibereze survi-

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

Pe Linia de contur – 2. Liviu Ioan STOICIU

F enomenul lansărilor de carte (puse la cale de

Universul sensibil, refugiat în orfism, mitologii şi simboluri

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

Esenţialul Andrei MOCUȚA

de trei ori până mai orbiți decât fluturii de noapte

să am modele Café de Flore

de a-i imita: mă plimb cu tata pe malul Senei

ești un fluture de noapte locul unde dadaismul a prins cheag

și poți zbura în jurul felinarului și pe unde s-au perindat

atâta vreme cât nu te apropii prea tare toată viața

serie nouă, anul XXXII, nr. 7-8-9(365-366-367), iulie/august/septembrie 2021

Simone de Beauvoir în grădină

și balaurul în imagine? să-l ții în brațe

dar de oricâte ori încerci