SENSUL CUVINTELOR ÎN CONTEXT

Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. Sensul unui cuvânt este dat de context,
deoarece cuvântul poate avea mai multe sensuri, dar, într-un anumit context, acesta are o
singură semnificație.

Să analizăm sensurile cuvântului următor:

PICIOR
1. SENSUL PROPRIU
- DE BAZĂ ( este înțelesul obișnuit al unui cuvânt)
M-am lovit la picior.
- SECUNDAR (rezultă dintr-o asemănare cu sensul propriu de bază și depinde
strict de context)
piciorul scaunului/ mesei/podului/patului/paharului
2. SENSUL FIGURAT ( este sensul neobișnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma o
imagine artistică)
„Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai”— metaforă (= un loc deosebit de frumos)

Alte exemple:

GURĂ
Sens propriu de bază:
Am deschis gura.
Sens propriu secundar:
gura paharului/sticlei/podului/
canalului
Sens figurat:
„Pe-o gură de rai”- metaforă

DINTE
Sens propriu de bază:
Mi-am scos un dinte.
Sens propriu secundar:
dintele greblei
Sens figurat:
Soare cu dinți
Floarea-soarelui bătrână se plânge că i-au căzut dinții în țărână.

TOAMNA
Sens propriu:
Toamna cad frunzele.
Sens figurat:
S-a instalat toamna în sufletul său.( tristețea, melancolia)

BRAȚE
Sens propriu de bază:
 Am brațele pline. Mă dor brațele.
Sens propriu secundar:
Am învățat despre Brațele Dunării.
brațul macaralei
Sens figurat:
Copacii își înalță brațele stinghere spre cer.

FLOARE
Sens propriu de bază:
Trandafirul este o floare frumoasă.
Sens propriu secundar:
Laptele a făcut floare.
Sens figurat:
Limba română este floarea sufletului.