Străinul în perioada post-exilică

Student: Feniuc Iohan

Anul I Master Exegeză biblică

În scrierile vechi-testamentare se pot regăsi trei termeni cu înțelesuri

apropiate: ger (tradus de obicei prin 'străin', 'venetic'), zar ('străin') și nokri ('străin
de neam').
Cercetătoarea Christiana van Houten a elaborat un studiu monografic despre
conceptul de ger în care evidenția ipoteza wellhausiană. Ea a identificat cea mai
veche referință la ger în Cartea Legământului care prezintă o normă socială
formulată negativ cu privire la interdicția abuzului împotriva străinilor dar și
pozitiv prin includerea străinilor în odihna sabatică. Christiana van H. afirma că
străinul (ger) nu îl reprezintă neapărat pe canaanitul cucerit, ci o persoană din afară
„cineva dintr-un alt trib, fie israelit fie neisraelit”. Această afirmație este susținută
și de cercetătorul Bultman care demonstrează că în textele predeuteronomice, ger
nu are încă sensul de 'străin de neam', ci străin în comparație cu populația locală.
Ramírez Kidd a observat că substantivul ger nu are o formă feminină, spre
deosebire de zar și nokri, de aceea „substantivul ger este un termen tehnic care
desemnează nu o persoană, ci un statut legal”.
Van Houten demonstrează că ger l-a reprezentat pe străinul de neam, non-
israelitul nu mai devreme de legile deuteronomice. Astfel în Deut. 14:21, străinul
(ger) este la un nivel inferior văduvei și orfanului, cercetătoarea afirmând în
continuare că străinilor (ger) li se acorda un tratament generos, spre deosebire de
străinii de neam, dar lor nu li se dă niciodată posibilitatea să devină israeliți.
1
 Alți cercetători susțin că ger în legile deuteronomice este de fapt imigrantul
israelit din regatul nordic după cucerirea asiriană.
K. Sparks propune o realitate mult mai complexă în legătură cu ger în legile
deuteronomice și deuteronomiste. Gerim erau de origine variată: coloniști aduși de
asirieni, refugiați israeliți din regatul nordic, nomazi indigeni și străini de neam.
Astfel ger nu este un termen etnic, ci o categorie socială.
Van Houten susține că procesul de integrare al străinului (ger) a fost realizat
prin Codul Preoțesc. Pentru prima dată în trei texte preoțești (Ex. 12:19.48-49;
Num. 9:14) străinul (ger) este menționat la Paști și la Sărbătoarea Azimilor în
strânsă legătură cu „băștinașul”, „cetățeanul țării”. Însă ger nu este un membru al
societății, dar el poate fi integrat dacă vrea și nimic nu-l poate opri.