Despre piața de carte din România 2021

AUTOR: EFTIMIE  MIERCURI, 23 IUNIE 2021, 15:30 20242  57

Am citit o opinie interesantă a lui Petre Barbu în Libertatea care spune, în principiu,
că o scădere de 7% a cifrei de afaceri este, în sine, o veste bună. Teoria pe care
încearcă el să o demonstreze este că, srlsly, în condițiile astea de pandemie un picaj
de doar 7% nu e nasol.
Și sunt ceva argumente pe ideea asta, unul dintre ele ar fi că, deși cifra de afaceri a
scăzut față de 2019, profitul a crescut cu 0,6%. Iar acest lucru ar fi generat cumva de
schimbarea paradigmei de comerț, respectiv au trebuit editorii să vândă mai mult
online și mai puțin fizic.
Și e ceva adevăr aici, dacă lucrezi cu diverse librării, o să tot visezi la banii ăia care
trebuie să ți-i dea pe cărțile vândute. Întârzierile sunt mari, dar cred că e valabil
pentru orice domeniu în care lucrezi cu magazine fizice. Dacă vinzi robineți, ai agenți
de vânzări de robineți în toată țara, sute de magazine sătești care trebuie să-ți dea
banii pe robineții vânduți. Vânzările online reduc acest delta T între data în care
produsul tău a fost vândut efectiv și când încasezi banii.
Ba chiar Barbu pune la final o listă cu cât profit au scos principalele edituri în
perioada asta, și mai toate au scăzut, cu excepția uneia care vinde cărți pentru
părinții care acum sunt disperați la ideea că trebuie să stea cu copiii acasă și ar
trebui să discute cu ei și poate sunt salvați de o carte.
Ca om implicat vag în fenomen, eu observ altceva, mult mai nasol. Desigur, editurile
s-au profesionalizat un pic, forțate de pandemie, dar problema din subteran rămâne.
Care e problema din subteran
Ca orice bussines, editarea de cărți presupune să găsești o idee bună și s-o
exploatezi. Ideea aia e mișto, o printezi, lumea dă năvală s-o cumpere, bagi
mesteacăn, faci profit.
DAR. Pentru asta ai nevoie de un om care să detecteze ideea bună, și aici e un bai.
Nu avem critici literari buni, sau măcar culți cât de cât. Când zic de cultură nu mă
refer la ce învață ei la Filo și dup-aia învață de la alți oameni de la Filo despre cum
funcționează cărțile, și alte chestii care-i gâdilă pe ei la sentiment. Ci la oameni care
văd, știu și înțeleg cum funcționează cărțile. Nu există bestseller românesc
recomandat de critica de carte.
NIMENI, dar nimeni, nu vrea să facă o corelație între faptul că criticii literari din
România recomandă cărți pe care nu le citește nimeni și faptul că lumea nu citește
cărți. Bați toba cu furie spunând că românii nu citesc cărți în timp ce tu nu le spui
cărți care ar putea fi citite și de ce. Pentru că nu știi.
Dar editurile lucrează cu oamenii ăia, editând cărți pe care nu le citește nimeni, după
care dau vina pe românii care sunt prea țărani să citeacă cărți, după care dau vina
pe Guvern că nu le dau bani să editeze mai multe cărți recomandate de criticii literari
ca să nu citească mai multe cărți din librării.
Pentru că, da, nu-i așa, cea mai bună soluție e să finanțezi guvernamental un sistem
greșit. A funcționat de fiecare dată, de-aia lumea dă năvală în muzeele susținute de
stat din România și nu în ălea 99% private din US. Mircea Cărtărescu a beneficiat de
20 de ani de cel puțin 5 milioane de euro anual bani de la stat
(premii/promovări/excursii), uite ce succes are.
Dar există ceva și mai în subteran
În bezna cea mai întunecată a negrului întuneric avem problema că nu s-a mai scris
nimic vrednic de scandal, ură, interes sau laudă în ultimii doi ani. Literatura română
nu a progresat, n-am mai produs nimic nou, porno, mișto sau atât de prost cât să
enerveze lumea.
Cred că Coloja spunea pe-aici, într-un fel, că un anumit tip de creație funcționează și
prin socializare. Și, empiric spun, e corect ce scrie el acolo.
9 din 10 persoane care merg la cursul de scriere a lui Marius Chivu sunt analfabete,
că omul e în zona Filologie. 9 din 10 persoane care merg la cursul de scriere
creativă a lui Dănuț Ungureanu sunt lipsite de talent, că omul are multă pasiune pe
subiect și cam atât. Dar toți au ceva de câștigat din asta, nu neapărat de la profesor
cât și de la interacțiunea cu alții. De la ideile aruncate unii într-alții poate ăla unul din
10 produce ceva.
Aceste interacțiuni au dispărut în pandemie. Știu, am fost la evenimente culturale,
știu că majoritatea celor de-acolo sunt impostori, știu că majoritatea fufelor care se
învârt pe-acolo sunt varză, dar nu asta e important. Majoritatea scriitorilor sunt niște
ființe sensibile, au nevoie de încurajare, aia se face om la om. E bine să scrii niște
chestii să primești încurajări de la niște cucuoane. E fain să scrii ceva și să auzi că
„criticul X” a spus ceva de tine.
E dificil să te duci singur la bătaie, ca creativ, fără să ai oameni care să-ți spună
personal că e bine ceea ce faci. Uită-te că pandemia nu a produs o melodie bună,
un hit, nu doar la noi, ci peste tot. Nu ai o carte care să rupă piața, la fel cum nu ai
avut un film care să te facă să gândești, o melodie care să te ridice de pe scaun sau
un stand-up care să te facă să bați la cap toți prietenii tăi să-l vadă, sau să citezi din
el la fiecare trei minute.
Voiam să fac o concluzie
Pandemia ne-ar fi arătat că românii nu citesc cărți pentru că nu le vindem cărți bune,
dar nimeni n-a stat să facă raționamentul ăsta, că nu-l făceau nici când lucrurile erau
bune. Tot raportare la stat facem, sau la românii care nu citesc.
Am avut doi ani de pauză în care să arătăm că suntem creativi (rumânul e născut
poet) și că această creativitate nu depinde de banii altora, ci că e ceva intrinsec, nu
ceva ce ține de un ciubăr oferit de boierul care e în necaz că are molimă printre
țărani. Totodată, uită-te cât de dispensabil e produsul oferit de ăștia, de se plâng că
fac foamea.
Nasol, dar România a demonstrat în ultimii doi ani că nu este creativă nici măcar în
tânguială. Mai trist decât asta nu e decât corul obedienților care zic „dar în alte
țări…”. Sau ăia care ascultă corul obedienților.
Dar, hei, acest discurs de până acum e la fel de idiot ca orice alt discurs cultural. Un
astfel de text este perfect pentru Dilema, Observator Cultural sau Scena9, oriuce
revistă culturală unde se face labă ca și cum educația sexuală ar fi materie
obligatorie la BAC.
Ce voiam eu să-ți zic e dacă ai o carte mișto, o poveste interesantă, dă-mi un semn,
pot fi contactat ușor. Profităm de toleranța blogului ăsta la orice fel de prostii (dacă ai
citit ce scriu aici, înțelegi despre ce vorbesc) și vedem dacă nu cumva povestea ta
este ceva interesant de citit, promovat și încurajat. Trebuie să ieșim cumva din
letargia asta și să ne întoarcem în momentul ăla superb al vieții literare românești în
care toată lumea se poate contrazice pe cât de proastă, greșită sau legendară este o
carte scrisă de un fraier de-al nostru.