Subject: Postul si terapia prin tacere

Postul si terapia prin tacere

Postul include şi o anumită atitudine lăuntrică, fiind în acest fel o sursă de

sănătate şi echilibru, pe cînd celelalte forme de renunţare forţată la hrană sînt
perturbatoare. O vorbă de duh spune că „binele face puţin zgomot şi
zgomotul puţin bine“.
De aceea, în post este bine să vorbim mai puţin, să ne abţinem de la certuri,
intrigi, bîrfe, minciuni, sa controlam “palavrageala” mintii şi chiar
rugăciunile să le spunem în gînd şi în tăcere. Abţinerea de la mîncare este
postul trupului, iar tăcerea este postul minţii, al sufletului. În deplină tăcere
se produce un fel de întărire a sufletului, o însănătoşire spirituală.
Călugării din mănăstiri spun că dintre toate canoanele postului, cele mai
spectaculoase şi rapide efecte le are asupra sufletului tăcerea.
În tăcere observăm cum mintea tinde să se liniştească, cum receptivitatea la
stress devine mai mică, gîndirea este mai profundă şi apare o stare de
inspiraţie în care putem găsi soluţii la cele mai dificile probleme ale noastre.
Concentrarea în faţa unei icoane are un efect terapeutic extraordinar.
Terapia tacerii in perioada postului nu inseamna o tacere a Divinitatii ca
neparticipare, ci o tacere vie, graitoare, activa. Cei care cred in Dumnezeu
simt cum acesta lucreaza prin tacere.
La adevarata tacere mistica – forma de comunicare si de terapie cu
Dumnezeu, se ajunge numai dupa pregatire de durata, care inseamna si post.
Tacerea mistica inlatura toate tulburarile, toti stimulii din afara si din
launtrul nostru, care ne tulbura, care ne deranjeaza. Aceste tulburari sint
obstacole in fata comunicarii cu Divinitatea.
De ce sintem stresati si cu mintea plina de tot felul de ginduri? Pentru ca ne
lasam prada stimulilor exteriori, zgomotelor care ne impiedica sa ne
concentram in tacere. Orice vindecare spirituala se produce prin centrare.
Sintem bolnavi cind ne descentram, cind ne pierdem centrul, cind ne
imprastiem. Ca sa ne vindecam, noi crestinii, cautam concentrarea prin
rugaciune sau in fata unei icoane ca un simbol, in genunchi, in biserica.
Concentrarea aceasta in “sfinta tacere” are un efect terapeutic extraordinar.
Nu exista o forma mai buna de terapie, de vindecare a bolilor trupesti si
sufletesti, decit in cea mai deplina tacere, prin uniune cu Dumnezeu.
Una dintre cele mai puternice rugaciuni la care se face referire adesea este
“Rugaciunea Inimii” cind este spusa mereu in gind si in tacere. Aceasta
tacere-gind mistica patrunde in noi pina in centrele de taina ale fiintei si ne
vindeca sufleteste.
Se mai spune ca cea mai primita rugaciune se face in gind si la miezul
noptii, cind dispar toate zgomotele, toate tulburarile inceteaza si tacerea este
maxima. Se mai spune ca atunci se deschid cerurile…
Cei ce au ajuns la adevaratul sens al tacerii, ca adevarata atitudine in fata
tainelor divine, folosesc cuvintele in sensul lor fundamental, legat de
Logosul Divin. Pentru ei, cuvantul este ziditor, avand puterea de a lega si
dezlega…
Îndemnuri de la Sfinţi
“Tăcerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt unealta acestei lumi.”
(Sfintul Isaac Sirul)
„Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ţi mintea limpede, inima curată,
blîndă şi smerită. Iată postul“ (Sfîntul Vasile cel Mare);
„Postul nu înseamnă numai să mănînci rar, ci să mănînci puţin. Adevăratul
post nu constă, de altfel, numai în a domoli propriul nostru corp, ci în a
renunţa la hrană în scopul de a da pîinea ta celui ce nu are“ (Sfîntul
Serafim de Sarov)