Sub lupa Securității: preoți greco-catolici din județul

Mureș
M. On. Pr. Iosif Pop
Dimitrie Poptămaș
Cristian Butaru
P. dr. Remus Mircea Birtz

Dl. Cristian Butaru1, teolog mirean și cercetător acreditat la CNSAS a avut

șansa obținerii unor documente importante din trecutul recent al Bisericii Greco-
Catolice din România. Primul este un text redactat de Preotul mărturisitor Iosif
Pop, fost vicar mitropolitan (pentru arhidieceza Blajului) în ținuturule căzute sub
administrație maghiară (între 1940-1944)2, text salvat de profesorul Dimitrie
Poptămaș, text care descrie structura și organizarea Vicariatului Mitropolitan din
Ardealul de Nord. Al doilea este Dosarul F. Doc. 199, vol.II, Inspectoratul
Județean de Securitate Mureș, Serviciul I, Biroul Culte Secte, finalizat în 1988.

Valoarea acestor documente fiind indubitabilă, publicarea lor chiar și în format

electronic este imperativă.

I.
Oferim textul recuperat de distinsul profesor Dimitrie Poptămaș3, el însuși fiu de
preot greco-catolic rezistent și transcris de Dl. Cristian Butaru . De menționat că
Dl. profesor Dimitrie Poptămaș a folosit un manuscris al Protopopului mărturisitor
Iosif Pop, pe care acesta din urmă îl redactase din memorie. El predase rapoartele
1
Fondatorul A.I. „Dalban Press”in cinstea jurnalistului Ionel Dalban.
2
A se compara cu Memoriile editate de Părintele Iosif Pop; Pop, Iosif - Credinţă şi apostolat. Memorii. Prefaţă de
Preot Protopop Liviu Sabău, canonic mitropolitan. Ediţie îngrijită şi Postfaţă de Dimitrie Poptămaş şi Melinte
Şerban. Târgu-Mureş, Fundaţia Culturală „Vasile Netea”, 2004, 224 p., memorii care cuprind un interval de timp ce
se încheie în 1956, ele fiind finalizate în clandestinitate, în 28.VII.1981. Despre persecuția preotului Iosif Pop vezi
Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica Română
Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001, p.127-128.
(MRB)
3
Despre activitatea Profesorului Dimitrie Poptămaș (n. 25.IV.1938, Nima Râciului, jud. Mureș, ca fiu al Preotului
Dumitru Poptămaș și a presviterei Maria, învățătoare, într-o căsnicie binecuvântată cu 9 copii) a se vedea Melinte
Șerban - Istoricul Bibliotecii Judeţene Mureş - directorul Dimitrie Poptămaş, accesibil la pagina cibernetică
https://bjmures.ro/directorii/PoptamasDimitrie/PoptamasDimitrie.htm, accesată în 1.II.2021. (MRB)

1
parohiilor sale nu doar ordinariatelor diecezane ci și membrilor Delegației Române
pentru Tratatul de la Paris (1946-1947) în atența lui Gheorghe Tătărăscu. Desigur
că acele còpii nu i s-au mai restituit, fiind nevoit să apeleze la memoria lui. Oferim
ca introducere câteva repere biografice, sintetizate de lexicografii detenției greco-
catolice românești:

” Părintele vicar Iosif Pop din Târgu Mureş a făcut studiile liceale la Blaj iar cele
teologice universitare, la Oradea şi Budapesta, terminându-le în 1917. Ajuns vicar
foraneu archidiecezan al Târgu Mureşului, a vegheat la păstrarea fiinţei naţionale
în această parte a teritoriului românesc, iar în perioada ocupaţiei horthyste
(1940-1944) a fost sufletul rezistenţei naţionale de acolo, fiind vicar general al
părților arhidieceyei de Alba-Iulia căzute sub stăpânirea străină. Documentele
de la Arhivele Statului - Cluj oferă date concrete despre lupta părintelui
vicar Iosif Pop şi a preoţilor uniţi pe care îi conducea, împotriva atrocităţilor şi
umilinţelor la care a fost supusă populaţia românească în timpul ocupaţiei
maghiare. Atunci au fost trecute mii de familii româneşti la romano-catolici
ori reformaţi, în ciuda protestelor episcopului dr. Iuliu Hossu şi a măsurilor luate
personal de papa Pius al Xll-lea contra acestei politici duse împotriva populaţiei
româneşti din Secuime. Odată cu desfiinţarea oficială a Bisericii Române Unite cu
Roma, în octombrie 1948, părintele vicar Iosif Pop a trecut la rezistenţă prin
predici, consfătuiri şi prin refuzul categoric de a părăsi credinţa sa catolică
românească. A fost arestat, maltratat şi apoi închis. După ani grei de temniţă, a
fost eliberat şi a trăit ca muncitor la T‚rgu Mureş. La înmormântarea sa, în
primăvara anului 1985 la Târgu Mureş, oficiată de un sobor de preoţi români
romano-catolici din Moldova, conduşi de părintele Iosif Sabău din Vatra Dornei,
a vorbit mitropolitul Alexandru Todea - care împreună cu cei aproximativ o
sută de preoţi greco-catolici sosiţi din ţară, a oficiat slujba greco-catolică, în
încăperile ferite ale capelei din cimitir.”4 Părintele Iosif Pop (n. 10,XI.1896, Ocna
Dej – d. Ianuarie 1986) a fost întemnițat în 1948 și între 1951-1955. conform
fișelor matricole penale5.

4
Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica
Română Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001, p.127-
128. Pentru activitatea vicarului arhiepiscopal Iosif Pop în Ardealul de Nord a se vedea și Tătar, Emil - Problemele
economice ale Protopopiatelor Greco-Catolic și Ortodox Târgu Mureş în perioada septembrie 1940 -octombrie
1944, in Acta Marisiensis.Series Historica, Tg. Mureș, 2019, nr.1, p. 53-72.
5--
-----------------------------------------------

2
Preot Iosif Pop, Prof. Dimitrie Poptămaș

IOSIF POP ŞI VICARIATUL ŢINUTURILOR SECUIZATE6

Prof. Dimitrie Poptămaş

Despre un vicariat greco-catolic al ţinuturilor secuizate nu se poate vorbi decât în

condiţiile în care prin dictatul de la Viena (sept.1940), o parte din trupul
României a fost sfârtecat vremelnic în urma unei măsuri arbitrare dorită de
Ungaria şi sprijinită de Germania şi Italia, în momentele incipiente ale celei de a
doua mari conflagraţii mondiale. Biserica şi-a avut dintotdeauna organizarea sa
proprie cu mici modificări corespunzătoare oscilaţiei numărului de enoriaşi, ariei
geografice, căilor de comunicare, toate acestea pentru o bună păstorire a
preoţilor şi ierarhilor bisericii (protopopi, episcopi şi arhiepiscopi). Pentru
Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), detaliile au fost stabilite în linii
mari prin sinodul de la 1700, atunci când o parte dintre românii ardeleni au
adoptat religia catolică, ca o reîntoarcere la biserica universală, mizând pe
recunoaşterea sa de către autorităţi şi odată cu aceasta a naţiunii propriu-zise şi
accesului ei la instruire şi cunoaştere. Trebuie să recunoaştem că în momentele de
cumpănă creştinii de o religie ori alta, ortodocşi şi greco-catolici, şi-au îngemănat
forţele în folosul naţiunii, au existat momente de armonie, colaborare şi sprijin
reciproc când acesta era necesar. Deopotrivă, atunci în anii ocupaţiei horthyste
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei
6
Despre activitatea Episcopiei de Hajdudorogh în Ținuturile Secuiești a se vedea Cârja, Cecilia - Românii greco-
catolici și Episcopia de Hajdúdorog (1912) Contribuții documentare, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,
2009, 493 p. Despre situația bisericească a românilor din Ardealul de Nord vezi Mureșanu, Florea – Biserica
Ortodoxă, in Almanahul „Plugarul” din Ardealul de Nord, Cluj,Ed. Centrala Cooperativelor Românești, 1944, p.
322-326; Buzdugan, Ion – Trei ani de vrednic apostolat, in Almanahul „Plugarul” din Ardealul de Nord, Cluj,Ed.
Centrala Cooperativelor Românești, 1944, p. 327-332; Lehrer, Milton G. - Ardealul pământ românesc. Problema
Ardealului văzută de un american, București,Tip. ”Alfabetul„, 1944, 315 p.; Corneanu, Nicolae – Biserica
Românească din Nord-Vestul Țării în timpul prigoanei horthyste, București, Ed. IBMBOR, 1986, 221 p.; Fătu,
Mihai - Dictatul de la Viena din 1940 și Biserica Românească din Nordul Transilvaniei (1940-1944). Documente,
Alexandria, Ed. Tipoalex, 2001, 458 p.. Vezi și punctul de vedere după arhivele maghiare la Ablonczy, Balázs –
Transilvania reîntoarsă, Iași, Ed. Institutul European, 2014, p. 171-197. (MRB)

3
(1940-1944), ambele biserici şi-au plătit tributul de sânge în faţa cotropitorilor,
au suferit toţi românii consecinţele unui regim rigid, necunoscut până la acea
dată.

Ne propunem în cele ce urmează să ne ocupăm de soarta Bisericii Române

Unite în cei patru ani de Diktat, într-un spaţiu sortit arbitrajului, la ale cărui
graniţe nu s-a ţinut cont de credinţa enoriaşilor şi aria lor de răspândire şi în
multe cazuri nici de apartenenţa lor naţională. Îmi povestea cineva din comuna
mea natală – Râciu, cum graniţa acelor vremuri le împărţea curtea în două, casa
fiind despărţită de anexele gospodăriei, nemaivorbind de pământurile care
trebuiau lucrate în multe cazuri în ţară străină. În acelaşi fel brăzdarul i-a
despărţit pe oameni confesional şi naţional.

Pentru a ne da mai bine seama, apelăm la organizarea provinciei

Mitropolitane Române Unite de Alba Iulia şi Făgăraş, cu datele sale din anul
19381. Arhidieceza, avându-l ca Arhiepiscop şi Mitropolit pe Dr. Alexadru
Nicolescu dispunea de 5 dieceze: Blaj, Oradea, Cluj-Gherla, Lugojului şi
Maramureşului. La rândul lor acestea erau împărţite în districte protopopeşti.
Ocuparea unei părţi din nordul şi centrul Transilvaniei afecta districtele
protopopeşti din secuime: Gheorgheni (26 de parohii), Odorhei (11 parohii),
Reghin (97 parohii), Târgu-Mureş (33 parohii) şi câteva din districtele Braşov,
Râciu şi Teaca. Corespunzător organizării administrativ-teritoriale ele
cuprindeau judeţele Mureş, Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei cu specific secuiesc
conform vechii organizări scăunale ale secuilor.

Încă din timpul invaziei ocupanţilor din septembrie 1940, Iosif Pop
primeşte o comunicare din partea mitropolitului din Blaj, prin care este numit ca
locţiitor al acestuia pentru aceste judeţe în care erau aproximativ 100.000 de
credincioşi greco-catolici. Preot cu experienţă, numit în urmă cu doi ani la Târgu-
Mureş ca preot, apoi ca protopop. După mai multe şovăiri Iosif Pop acceptă să
rămână în Târgu-Mureş şi să accepte condiţiile oferite de Episcopul Iuliu Hossu
din Cluj, sub răspunderea căruia este şi această parte a arhiepiscopiei Blajului,
delegat apostolic şi peste episcopia Orăzii, despre care îşi amintea mai târziu că
„Mi-a fost şi mie şi Vicariatului bun Părinte”2.

4
 În aceste condiţii s-a trecut la organizarea vicariatului care cuprindea cele
160 de parohii (împreună cu filiile) după cum urmează: 14 parohii din
protopopiatul Braşov, 1 de la Dumbrăveni, 26 de la Gheorgheni, 11 de la
Odorhei, 15 de la Râciu, 37 de la Reghin, 4 de la Sărmaşu, 28 de la Târgu-Mureş
şi 22 de la Teaca. În urma refugiului după cum îşi aminteşte Iosif Pop după 30 de
ai au rămas alături de credincioşi pentru a-i păstori, în pofida numeroaselor
expulzări ori refugieri următorii preoţi3:

Districtul Gheorgheni

1. Valea Bradului (Bicaz) – Victor Barna, expulzaţi la scurt timp

2. Telec (Bicaz) – Ioan Moldovan

3. Ciuc Sângeorgiu – Husar Roman

4. Bilbor – Un călugăr Minorit din Moldova

5. Corbu – Alexandru Coşocariu

6. Ghimeş Făget – Victor Gergely

7. Hodoşa – Ioan Suciu

8. Izvorul Mureşului – Ioan Petraş

9. Miercurea Ciuc – Izidor Vlad

10.Sândominic – Ioan Solnai

11.Subcetate – Ioan Gergely

12.Sărmaş – Victor Socol

13.Topliţa – Octavian Neamţu

14.Tulgheş – Gheorghe Stânea

5
Districtul Odorhei

1. Martiniş – Suciu Petru (izgonit)

Distictul Râciu

1. Băla – Gheorghe Gergely

2. Bozed – Vasile Harşia

3. Crăieşti –Gheorghe Nicolae (fost înv. în Moldova)

4. Mădăraş – Ioan Matei

5. Milăşel – Ioan Moraru (ulterior refugiat)

6. Moişa – Dumitru Poptămaş

7. Râciu – Simion Nicoară

8. Urmeniş – Emil Stanilav

9. Merişor – Crişan (refugiat)

10. Herghelia – Roman Husar (Reîntors din refugiu)

Districtul Reghin

1. Adrian – Mihail Bărţaşiu

2. Beica de Sus – Augustin Cioloca

3. Caşva – Ioan Racoţianu

4. Chiheru de Jos – Iuliu Cioba

6
 5. Chiheru de Sus – Iuliu Grama

6. Comori – Iuliu Moldovan

7. Filipşul Mic – Emil Damian

8. Glăjărie – Grigore Ungur

9. Gurghiu – Iuliu Man

10.Habic – Victor Fărcaş

11.Hodac – Leon Târnăveanu

12.Jabeniţa – Emil Catarig

13.Mura Mare – Partenia Grama

14.Orşova – Dem. Fărcaş

15.Petea – Gavril Branea

16.Reghin I – protopopul Ariton Popa

17.Solovăstru – Augustin Belea

18.Suseni – Beniamin Maior

19.Toldal – Iosif Mihălţeanu (refugiat)

20.Urisiu – Remus Păcurariu

21.Teleac – Braj Iosif (refugiat), înlocuit de Mihai Crişan

Districtul Târgu-Mureş

1. Band – Codreanu Pop

2. Bordeşti – Ioan Petraş

3. Chinari – Ioan Crăciun

7
 4. Crăcuneşti – Mihail Roşca

5. Ivăneşti – Petru Natea

6. Glodeni – Ioan Cişmaşiu

7. Hărţău – Ioan Maior

8. Sângeorgiul de Mureş – Ioan Alexandru

9. Şardul Nirajului – Petru Olteanu (bătut şi expulzat)

10.Târgu-Mureş I – Iosif Pop, protopop

11.Târgu-Mureş II – Ioan Dredeţianu

12.Târgu-Mureş II – Aloisiu Simion (refugiat)

13.Sântana de Mureş – Ioan Roman (refugiat)

14.Ungheni – Victor Tufan (maltratat şi expulzat)

15.Voiniceni – Augustin Nilca (refugiat)

Districtul Teaca

1. Arhiud – Patriciu Tătar

2. Băiţa – Augustin Giurgiu

3. Budurleni – Ioan Moldovan

4. Cosma – Vasile Erseu

5. Fărăgău – Octavian Gherman

6. Frunzeni – Teofil Tătar

7. Goreni – Ioan Jeleriu

8. Logig – Iuliu Dorgo

8
 9. Lunca – Virgil Brătfălean

10.Milaş – Teofil Hossu

11.Orpinţa – Aron Ignat

12.Orosfaia – Ioan Bonifeu

13.Pintic – Ioan Moraru

14.Sântu – Gavril Covăşan

15.Socol – Cornel Matei

16.Stupini – Ioan Lungu

17.Şopteriu – Iacob Borca

18.Teaca – Teodor Pădureanu, protopop

Situaţia era mai gravă cu cât populaţia românească pe districte

protopopiate din localităţile vicariatului se prezenta în felul următor4:

Gheorgheni: Bicazu Ardelean 100%; Bilbor 88%; Corbu 75%; Dămuc

95%; Coşnea 90%; Livezi 90%; Gălăuţaş 65%; Platoneşti-100%; Ghimeş Făget
50%; Poiana Mărului 90%; Sucetate 98%; Sărmaş 88%; Telec 99%; Topliţa
65%; Tulgheş 40%; Valea Jidanului100%; Voslăbeni 75%.

Râciu: Băla 95%; Bozed 100%; Crăieşti 99%; Herghelia 60%; Culpiu
25%; Lechincioara 100%; Mădăraş 30%; Ţiptelnic 80%; Merişor 99 %; Păingeni
20%; Milăşel 98%; Moişa 100 %; Păcureni 10%; Nima Râciu 95 %; Râciu 95 %;
Sânmartinul de Câmpie 92 %; Şincai 48 %; Urmeniş 90%.

Reghin: Adrian 100%; Apalina 45%; Beica de Jos 30%; Beica de Sus
100%; Breaza 30%; Căcuci 100%; Caşva 100%; Chiherul de Jos 100%; Chiherul
de Sus 90%; Comori 100%; Ercea 70 %; Filipişul Mare 65 %; Glăjărie 25 %;
Gurghiu 40 %; Habic 100%; Hodac 100%; Ibăneşti 100%;: Iernuţeni 35 %;
Maioreşti 100%; Porceşti (Vălenii de Mureş) 15%; Mura Mare 100%; Mura Mică
9
100%; Nadăşa 30%; Orşova 100%; Poarta 100% Nucet (Onuca) 25%; Reghin I
20%; Reghin II 35 %; Săcalul de Pădure 100%; Sânmihaiul de Pădure 100%;
Solovăstru 100%; Suseni 95%; Şerbeni 100%; Teleac 100%; Toldal 52%; Urisiul
de Jos 100%; Urisiul de Sus 100%; Voivodeni 35%

Sărmaş: Budeşti 100%; Nuceştii de Câmpie 100%; Pălata 65%; Petea

100%; Sânmihaiul de Câmpie 95%; Zoreni 100%

Târgu-Mureş: Band 18%; Bărdeşti 100%; Bolintineni 100%; Ceauaşul de

Câmpie 50%; Porumbeni 28%; Chinari 65 %; Glodeni 15%; Hărţău 50%; Cuieşd
22 %; Ivăneşti 90%; Lăureni 100%; Ogari (Poeniţa) 60%; Sângeorgiul de Mureş
60%; Sântana de Mureş 70%; Sîntioana de Mureş 18 %; ŞardulNirajului 60%;
Moşuni 60%, Veţa 100%; Târgu-Mureş I-III 35%; Tirimia 70%; Tirimioara 70%;
Cinta 30%; Ungheni 80%; Cristeşti 52; Turceşti 70%; Mureşeni 70%; Voiniceni
100%.

Teaca: Archiud 90%; Băiţa 100%; Brăteni 100%; Cosma 100%; Fărăgău
100%; Frunzeni 100%; Filpişu Mic 55%; Goreni 40%; Logig 60%; Lunca 100%;
Milaş 100%; Ogniţa 100%; Orosfaia 78%; Comlod 60%; Pintic 100%; Posmus
60%; Sântu 100%; Socolu de Câmpie 100%; Stupini 100%; Şopteriu 95%; Teaca
35%.

Dumbrăveni: Coroiu 95%

Din afirmaţiile preotului vicar Iosif Pop desprindem responsabilitatea şi

atenţia care o acordă obligaţiilor sale creştineşti şi civice, pentru atenuarea
dureroasă resimţită de români. Cuprinderea vicariatului cu parohii la mare
distanţă se făcea cu trenul sau căruţa în condiţii de intemperii, concomitent cu
asigurarea serviciului religios liturgic în localitatea Ungheni de lângă Târgu-
Mureş şi Tirimia. În această situaţie a apelat la preotul profesor Augustin
Ciceoveanu din Târgu-Mureş. Efortul de zi cu zi, şi alimentaţia neregulată, i-au
zdruncinat sănătatea, şi mai mult decât acestea, şicanele zilnice la care era supus,
atât la locuinţa sa, în relaţiile ce le avea cu autorităţile şi mai ales îngrijorarea
pentru creştinii pe care îi păstorea. Singura mângâiere o resimţea în sânul
bisericii în mijlocul credincioşilor, unde limba română era acasă, se învăţau

10
cântări religioase. Mereu era înconjurat de dragostea credincioşilor atât în
parohie cât şi în vizitaţiile canonice creştineşti din vicariat.

Problemele care se ridicau se refereau la lipsa preoţilor români din vicariat

în bună parte expulzaţi, apoi o altă categorie de refugiaţi, demolarea a numeroase
biserici, înlocuirea învăţământului românesc cu cel maghiar, obligarea multor
români de a trece la alte confesiuni reformate, romano-catolice ori unitariene,
hărţuirea pentru credinţă, situaţie insuportabilă pentru populaţia românească.
Preotul s-a situat în permanenţă în culegere de date, intervenţii pe lângă autorităţi
pentru asigurarea pensiilor preoţilor pensionari şi a celor activi. Alte date erau
solicitate de autorităţi, ca cele referitoare la populaţia românească, număr de
funcţionari, situaţia învăţământului românesc ş.a. La toate acestea se adăugau
cheltuielile din venitul familiar pentru reprezentare şi activitate. Aşa se întâmpla,
ca neajutat de nimeni preotul să îndeplinească în vicariat şi serviciile de
secretariat, dactilografiere, casier, paroh şi protopop.

Un alt pericol mare pentru biserica greco-catolică a fost reactualizarea

episcopiei de Hajdudorog, politică promovată de celebrul conte Apponyi prin aşa-
zisele legi cunoscute sub denumirea de Apponyi Lex, care au dat mare bătaie de
cap încercatei biserici la începutul secolului al XX-lea, respinsă de ierarhia
bisericii noastre. Prin acestea s-a desfiinţat învăţământul de stat în limba română,
mai mult decât atât, această Episcopie îşi extindea prerogativele asupra multor
localităţi din vicariatul său. Prin aceasta se extindea aria de celebrare a liturghiei
în limba maghiară, acţiune care viza deznaţionalizarea românilor, care şi până la
această dată s-a folosit de toate metodele. Această nouă încercare de
maghiarizare prin biserică a fost respinsă categoric de vicariatul local şi de
clerici, neputând fi pusă în aplicare.

Să vedem aşadar care sunt prejudiciile aduse bisericii române greco-

catolice din acest vicariat, situaţie sintetică întocmită de Iosif Pop pentru a o
folosi în raportările sale forurilor ierarhice:

I.Biserici şi cruci pângărite

11
 1. Biserici

Biserica din Mărtiniş, arsă

Biserica din Crăciunel, dărâmată

Biserica din Ocland, dărâmată

Biserica din Pănet, cărămizi multe scoase din zid

Biserica din Troiţa, sparte geamurile

Biserica din Curteni, 2 cruci luate de pe ea

2.Cruci

La Culpiu, crucea de pe şcoală călcată în picioare (cu muzică)

La Tirimioara, crucea batjocorită, lovită

La Iedu, scoasă şi aruncată în pârâu

La Valea Zălanului, tăiată cu securea, chipul lui Isus luat jos şi aruncat

La Chinari, o cruce pe pe hotar (profanată)

II. Amestec în serviciile bisericii

Bilbor. Să rostească în ungureşte Hiszekegyül (Crezul) maghiar

Ghimes Făget. Introducerea limbii maghiare în biserică. Himnuszul (Imnul) la

urmă

Imper. Jandarmii au oprit preotul să umble cu crucea

12
Cinesângeorgiu. Părintele Parate a mers acolo. L-au somat jandarmii să plece din
sat

Voslăbeni. Trei adunări în chestiunea Hajdudorogului

Hodoşa Ciuc. Acelaşi lucru (ca mai sus)

III. Prozelitism – treceri (la alte religii)

S-a venit cu ordinul, că greco-catolicii din cele trei judee secuieşti să

dispară. A spus un comandant la o adunare la care a luat parte şi un preot român
greco-catolic şi au executat (ordinul). Prin teroare, dărâmarea bisericilor
(Mărtiniş, Ocland, Crăciunel), prin expulzări, tabere de concentrare (Bicaz,
Voşlab, Mureş Izvor, Sângeorgiul de Mureş), prin ameinţări că nu vor putea
cumpăra pământuri, prin citări la notariate, prin bătăi, prin expulzarea preoţilor
lor, prin acţiunea directă a preoţilor)acum cer să dau voie să servească în biserica
noastră), mai nou servesc în biserică (călugărul franciscan). Ce să fac?

Cer schimbare de rit procese verbale tip (Tekerőpatak [Valea Strâmbă] 16

inşi, cu nume româneşti). Ce normă să se urmeze referitor la aceste cereri.

Bolintineni – frica de bătaie

Roteni – vandalism fără pereche

Păsăreni – tot aşa

Sântandrei – bătăi

Miercurea (Niraj) bătăi

Târgu-Mureş, nu primesc serviciu dacă nu trec

IV. Preoţi batjocoriţi

Bătuţi:

Tufan Victor, Ungheni

13
Nuţiu Zosim, Tirimia

Oltean Ioan, Miercurea Niraj

Stino Grigorie, Ogari [Poeniţa]

Boeriu Gheorghe, Joseni

Celelalte despre preoţi vezi la II.

Au fost înjuraţi, purtaţi cu jandarmii, apostrofaţi cu cuvinte batjocoritoare

(preoţi) vechi şi rămaşi aici:

Ioan Alexandru, Sângeorgiul de Mureş

Ioan Crăciun, Chinari

Partenie Grama, Mura Mică

Ioan Cismaşiu, Glodeni

Gavril Covăşan, Sântu

Caracterul plin de dispreţ, înjositor al jandarmilor faţă de preot, îl tutuiesc

cum nu se poate. Nu are preotul nici o scânteie de vază în faţa lor. Unii nici nu
resalută pe preot.

V. Alte şicane

Crăieşti. Să schimbe stilul bisericii

Bilbor. Să radă jos brâul galben-albastru de pe biserică, căci cu ţiglele formează

tricolorul românesc.

VI. Învăţământul religios

Cu foarte mare greutate predau ore. La Târgu-Mureş, Liceul Industrial, a

întrebat pe elevii greco-catolici, dacă vreau să înveţe religia la romano-catolicii
maghiari ori greco-catolicii români.

14
La liceul romano-catolic, dacă merg la religie greco-catolicii îţi dau nota 4.

În general mare şovinism la romano-catolici (călugăriţele nu mi-au dat

numărul elevelor)

Nu pun săli la dispoziţie (ucenici)

Nu anunţă elevii.

Nu conduc pe elevi la şcoală.

Nu sunt manuale.

VII. Învăţămânul în limba română

Dispoziţia nr.2703 a Comandamentului militar, nu se execută deloc.

În întreg districtul Târgu-Mureş se propune în limba română numai la

Bărdeşti şi ceva mai puţin la Tirimia. Şcoli confesionale pure

VIII. Şcoală – batjocoriri

Şard. Copii învaţă cântări batjocoritoare la adresa românilor. Sunt siliţi să

meargă la explicările Evangheliei reformate.

Cu iscălituri ale copiilor şi altor câţiva părinţi induşi în eroare pretind să nu se

înveţe limba română.

Băla. Un învăţător unitarian nu dă voie elevilor să-şi facă cruce.

Ungheni. Au ars cărţile româneşti. Între ele au fost şi cele de religie.
IX. Credincioşi bătuţi şi fugiţi

Jandarmi: Voinceni, Ungheni, Tirimia, Sântana de Mureş, Sântandrei, Pănet.

Cetăţeni: Sâtana de Mureş, Hărţău, Sântioana, Maiad, Păsăreni, Tirimioara,

Glodeni, Band.

15
 Amintesc că, conversaţia în limba română este considerată ca o sfidare, fac
observaţie la leat, celor care îndrăznesc a vorbi româneşte.

În general o teroare, un tratament atât de plin de ură, dispreţ încât nimeni

nu şi-ar fi putut imagina. Elemente moderate maghiare îşi ridică vocea şi
condamnă această comportare. Stai uimit şi te întrebi. Unde e creştinismul atât de
mult afişat, unde e nobleţea, dreptatea? Unde e executarea programului fixat de
către conducătorii Statului. Declaraţii care nu supravieţuiesc zilei în care au fost
spuse.

X. Averea bisericii

Cea din registrul agricol luată.

Recolta sechestrată. Injust.

Averi parohiale trecute în masă?

Fac licitaţii, încasează bani

Servesc în biserică fără permisiune

Ornate la primărie (Sovata)

Biserici şi case parohiale zidite pe terenuri expropriate (Baraolt)

Sântandrei – comandamentul.

XI. Lipsă de preoţi

Să revină cei expulzai şi optaţi forţat

Celibii

Cei cu interese aici

(Cei din Dieceze Cluj nu pot cere la noi?)

XII. Şcolarizarea, carnete

16
Cele privitoare la preoţi şi învăţători (Natea – Ungur)

Chestionarele – dificultăţi

XIII. Fondul de pensie. Venituri intercalare.

Fondul mutual de asigurări

Indemnizaţii protopopiale (fondu nostru de pensie)

Asigurarea bisericilor. Asigurări la Primea, Ardealul

Învăţământ fără posturi

Preoţii-învăţători (Natea, Ungur, Hintea)

Lipsa de preoţi (corectura Lipsa nu lipa)

Sechestrarea recoltelor

Averea celor trecuţi în masă

Averea reuniunilor

Curs de cantori (cu vremea)

Procesul din Moreşti şi Livezi

Cărţi de religie (prin consulat)

Şcoli confesionale pure

XIV. Maghiarizarea numelui

(Suciu-Szőcs)

XV. La Excelenţa Sa

Elevul Ţepes

Indemnizaţiile de protopop (cu fondul nostru de pensii)

17
Borgovan şi Hintea – chestia lefilor

(Alte probleme vizează cele care aparţin de Dr. Emil Haţieganu,

preşedintele Comunităţii Naţionale româneşti, Consulatului român şi
Administraţiei Centrale).

N. Prof. „Dimitrie” Poptămaș(corectura) : Facem cuvenita menţiune că

aceste note care reprezintă o înregistrare a problemelor cu care se confruntă
biserica greco-catolică au fost alcătuite în timpuri de restrişte pentru populaţia
românească. Ele preced rapoartele solicitate de Iosif Pop, după reintegrare, în anul
1945 prin care solicita parohiilor date cât se poate de exacte despre toate
nedreptăţile suferite de români.

După cum mărturiseşte în memoriile sale, a primit cca 50 de asemenea

rapoarte, deosebit de preţioase care nu se cunosc6. Ele au fost împrumutate
profesorului târgumureşean Ioan Bozdog, care la rândul său le-a oferit istoricului
Silviu Dragomir care le-a dus la Conferinţa de pace de la Paris, pentru a le folosi în
caz de nevoie şi care nu i-au mai fost restituite.

Tot din această perioadă datează o evidenţă a parohiilor din vicariat cu

denumirile în limba maghiară şi română, data instituirii acesteia, numărul
enoriaşilor în anii 1900 şi 19377, precum şi urmările Dictatului de la Viena.

Fişele ne-au fost puse la dispoziţie de către istoricul Dr. Ioan Ranca, pentru
care îi mulţumim.

Ele nu cuprind întregul vicariat ci numai pe acele parohii care au avut de

suferit de pe urma ocupaţiei. La dăm publicităţii în anexă, pe protopopiatele
vicariatului acelor timpuri, restabilite de Iosif Pop în memoriile sale. Pentru
accesul cititorului român am inversat ordinea denumirii parohiei, punând în faţă
denumirea în limba română. În cadrul protopopiatelor am respectat ordinea
alfabetică.

Note şi bibliografie

18
 1.Şematismul provinciei Mitropolitane Române-Unite de Alba Iulia şi
Făgăraş conţinând datele până la 1938. Editat de gazeta Unirea poporului de la
Blaj. Diciosânmărtin, Tipografia Gheorghe Puşcaş, 1938, p.129-151

2.Iosif Pop. Credinţă şi apostolat. Memorii. Prefaţă de Preot Protopop

Liviu Sabău, canonic mitropolitan. Ediţie îngrijită şi Postfaţă de Dimitrie Poptămaş
şi Melinte Şerban. Târgu-Mureş, Fundaţia Culturală „Vasile Netea”, 2004 (Caiete
mureşene – 15), p. 58

3. Ibidem, p.73-74

4. Datele sunt extrase din notele personale

5.Situaţia întocmită de preotul vicar Iosif Pop, în toamna anului 1941, aflată
în manuscris, furnizată de Dr. Ioan Ranca

6. Iosif Pop, op.cit., p.61

7. Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei Mitropolitane greco-

catolice-române de Alba Iulia şi Făgăraş pe anul Domnului 1900, de la Sfânta
Unire 200. Blaj, Tipograifa Seminarului Arhidiecezan, [1900] şi Şematismul
clerului Arhidiecezei Mitroplitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş
pe anul 1937. Blaj, Tipografia Seminarului…, 1937.

ANEXĂ

Protopopiatul Gheorgheni

Coşnea –Koslelek

Până de curând a fost filia parohiei Csikszép-Frumoasa. În 1900 erau în

acest cătun 288 greco-catolici 4 romano-catolici şi 11 reformaţi. Originea
românească a greco-catolicilor se vede din numele lor: Vrănceanu, Tăran, Bejan,
Olah, Gherţu (acum Vrencsan, Caran, Bezsan, Gercuj). În plus din 1932 găsesc
575 greco-catolici., 1 ortodox şi 48 romano-catolici (Poate s-or fi adus alte cătune
către acestea), iar în 1937-677 suflete greco-catolici (celelalte confesiuni nu sunt
indicate. Amănunte ne va poate da Părintele Victor Ghergely din Gyümesbükk-
Ghimeşfăget. Romano-catolici ne acuză că pe nedreptul au fost înregistraţi ca
19
greco-catolici 150 romano-catolici. Mă întreb, de unde acest număr, când la 1900
sub imperiul maghiar au fost numai 48 romano-catolici. Că erau puţini, se vede şi
din faptul că sub imperiul maghiar preoţii romano-catolici nu-şi dădeau osteneala
să-i cerceteze. Erau îngrijiţi de preotul greco-catolic care mergea din când în
când pe acolo.

După pactul de la Viena, câţiva inşi, în frunte cu actualul primar

Vrâncenau Gheorghe, despre care însuşi protopopul romano-catolic care a fost
acolo în anchetă, a spus minden hájjal mekkent ember, iar unii credincioşi mi l-au
caracterizat nagy román biróból lett nagy magyar biró i-a ameninţat în chip şi
formă să treacă la romano-catolici. Au bătut toba prin sat. S-a deplasat notarul
din Csikszepviz pentru a face formalităţile. Imediat a şi venit un călugăr P.
Beniamin, care a început păstorirea. Cu ce inimă s-au făcut trecerile, se poate
vedea, că atunci când a mers Părintele Ghergely a 4-a zi de Paşti în anul 1941
acolo să servească, s-au mărturisit vreo 100 de credincioşi, a fost plină biserica,
deşi înainte ameninţă primarul, că vor fi trecuţi peste graniţă cei care vor merge
la această slujbă. Ca să arate că trecerile au fost făcute din bună voie, parohul
romano-catolic din Csikszepviz a mers la ei şi s-a invitat, ca toţi aceia, care ar fi
trecut forţat să meargă la notariat (vreo 25 km) să declare că revin la greco-
catolci. Dar în această după masă primarul a început a conscrie averea celor
rămaşi greco-catolici spunându-le că vor fi trecuţi peste graniţă. În astfel de
împrejurări, natural, nimeni n-a mai mers să refacă trecerea.

Altădată, când a fost anunţat, că merge iar Ghergely acolo să facă slujbă,
a mers şi preotul romano-catolic servind chiar în vecinătatea bisericii noastre şi
tot timpul cât a ţinut serviciul, jandarmii se plimbau la cele 2 intrări.

Au fost şi alte şicane, pe care le-am adus la cunoştinţa forurilor superioare

romano-catolic din Cluj, care au ordonat ancheta. Anchetatorii şi înainte şi după
anchetă au trecut pe la jandarmerie. Unele din cele anchetate s-au verificat
(purtarea ameninţătoare a cozilor de topor), la altele nu s-au prezentat martori,
iar Păr. Beniamin a negat totul, ce i s-a pus în sarcină. Când Părintele Ghergely a
spus că o femeie e gata să depună jurământ pe ce spune Păr. Beniamin a spus că
vorba lui e mai mult ca jurământul femeii.

20
 În general pe tot întinsul Ardealului cedat, nu îndrăzneşte aproape nimeni
să mărturisească cele ştiute, în urma terorii dezlănţuite din toate părţile

Eu considerând purtarea mai mult decât scandaloasă a unor transfugi

precum şi purtarea mai mult decât îngăduitoare faţă de purtarea acestora a
preotului romano-catolic, aici n-am îngăduit, că preotul romano-catolic să
servească în biserica noastră, mai ales, că le sta la dispoziţie o sală în şcoală, deşi
în alte locuri am permis aceasta.

Ditrău – Dietró

A fost filia Gyergyóvárhegyului-Subcetate. Pe acel timp, 1900, avea 153

greco-catolici. În 1924 a fost declarată parohie, zidindu-se o frumoasă casă
parohială şi biserică. La zidirea acesteia au contribuit cu aproape o jumătate de
milion parohiile Gyergyószentmikos – Gheorgheni şi fosta parohie matre
Subcetate. În 1932 avea 275 credincioşi, iar în 1937 – 303 suflete.

Biserica a căzut jertfă iubirii fraţilor de o religie. În Febr. 1941 a fost

dărâmată cu asistenţa autorităţilor Motivul: cu prilejul cutremurului din oct.
1940, biserica ar fi fost crăpată în aşa măsură, încât a devenit primejdioasă.
Pentru cine? Doar nimeni nu servea în ea. În întreaga comună n-a fost astfel de
stricăciune, deşi vor fi ele case şubrede destule, numai chiar la biserica noastră,
nouă nouţă solid edificată. În privinţa aceasta e edificator ce ne-a spus un cărăuş
care – când am fost acolo cu Exc. Sa Dr. Iuliu Hossu – ducea din fundament la
oborul de vite. Era greu lucru desfacerea – spune textual – nem volt szükében a
cementnél. Deci a fost zidită. Interesant, că deşi întreaga comună e catolică, deci
să ştie, ce ierarhie avem, apoi deşi preotul romano-catolic încă se tot ce se
întâmplă, luând parte – dacă nu mă înşel – la aducerea hotărârilor pentru
dărâmarea bisericii, n-a binevoit să înştiinţeze pe adm. protopopial Ioan Gergely,
care era numai la 10 km. de Ditrău, nici episcopia Clujului sau autoritatea
bisericească. Ne-au pus în faţa unui fapt împlinit. Apoi ca să pună vârf la toate,
prin of. Subprefectului, au publicat licitaţie publică pentru vinderea altarului,
potirului, amvonului etc., într-o comună pur catolică. Iar ca batjocura să fie
completă, au trimis, prin ministerul Cultelor – subsemnatului suma de 503 P. Cât
ar fi mai rămas din vânzarea întregului material – după ce s-au plătit cheltielile de

21
dărâmare, dintr-o biserică, care a costat vreo 1.000.000 lei. Apoi mai poate spune
cineva, că nu sunt de-a dreptul scrupuloşi!

Despre soartea credincioşilor de acolo nu ştiu nimic. N-a mai mers nimeni
pe acolo, să nu se expună. Doar un biet român fruntaş Ţepeş văzut în port
românesc, a fost aruncat pe fereastră de la etajul casei, unde s-a refugiat din faţa
urgiei urmăritorilor, şi a fost linşat.

Frumoasa – Csikszépviz

Parohie veche. Are preot de prin 1760. De la 1786 e sediu protopopesc.

Chiar şi unguri de aici au nume de Kirban (Cîrlan), Todor, Mariuţa, Andre
(Andru) etc. care arată originea. Credincioşii, alături de aproape 3000 romano-
catolici cu încetul s-au contopit şi ca limbă şi ca lege, cu romano-cat. unguri. La
1900 erau numai 30 suflete. La 1932 –59, iar la 1937 –70 suflete.

Gheorgheni - Gyergyószentmikos

În Erdélyi Egyháztörténelmiadatok tom.I din 1860, se găseşte Regestrum

Ecclesiae S. Nicolai in Girgio compus între anii 1629-1660. Aici se vorbeşte
despre românii din această parohie. Date sigure despre preot greco-catolic avem
la 1790. A devenit apoi sediu protopopesc. Credincioşii s-au maghiarizat. În 1900
au fost 144 sufl., în 1932 –667, iar în 1937-692. Majoritatea credincişilor după
pactul de la Viena, au trecut la romano-catolici.

Ghimeş Făget – Gymesbűkk

Parohie veche. Biserică din 1800. Şcoală confesională românească din

1873. La 1900 erau 1863 suflete greco-catolice şi 1879 romano-catolici. La 1932
erau 3002 suflete greco-catolice şi 2885 romano-catolice, iar la 1937, 3203 greco-
catolici.

Credincioşii români buni în grai şi port, chiar şi sub episcopia de

Hajdudorog au făcut Sf. Liturghie numai româneşte.
22
 După pactul de la Viena s-au năpustit asupra lor stăpânitorii cu tot felul de
şicane. Autorităţile militare le-au interzis să servească româneşte, când a refuzat
să servească ungureşte, chiar pe motivul că nici sub Hajdudorog n-a servit decât
româneşte a început a servi cu voce sub misă. Un învăţător ungur cânta la sfârşit
Himnuszul maghiar. Mulţi credincioşi plângeau văzând aceste liturghii de jale. Pe
urmă, după plecarea comandamentului totul a revenit. Dar terorizările ţineau
lanţ. Au băgat spaimă în credincioşi, că fiind Ghimeşul la graniţă, nu vor putea
rămâne acolo, decât cei care trec (la altă religie). Restul va fi ori trecut peste
graniţă ori în interiorul ţării. Atunci o bună parte a credincioşilor au trecu la
romano-catolici.

Fiindcă tot au mai rămas, au început să conscrie averile acestora, ca să

dea aspectul, că îi vor muta şi vreau să-i despăgubească. Atunci a mai trecut încă
un lot mare de credincioşi la romano-catolici. Plebanul romano-catolic de aici,
om de o onestitate rară, văzând situaţia, n-a voit să-i primească în sânul bisericii.
Chiar cei trecuţi continuau a se mărturisi la preotul nostru.

Când preotul nostru Victor Gergely a făcut arătare la minister, s-a ordonat
anchetă, care însă a fost făcută chiar de autorităţile care i-au terorizat. Aşa era
natural, ca sărmanii oameni înfricaţi să declare că au trecut de bună voie.

Părintele Gergely merită a fi ascultat. Foarte bun şi vechi cunoscător a

situaţiei din trecut şi prezent din Ghimeş şi jur, poate da lămuriri foarte preţioase.

Au cerut şcoală cu limbă de predare românească, fiindcă vorbesc numai

româneşte. Pe Dumitru Olteanu, care a semnat primul negarea, aşa a fost bătut de
către jandarmi, încât a lăsat aici 8 copii minori şi soţia şi a trecut în România.

Hodoşa – Ciuc -. Gyergyóhodos

Parohie înfiinţată după 1932, fiind înainte filie la Gyergyóvárhegy-

Subcetate. În 1937 avea 884 suflete Credincioşii toţi români. După pactul de la
Viena, de trei ori au fost duşi la şcoală, de către şefii militari (ori jandarmu) de
acolo, să voteze, dacă vreau să aparţină Arhiepiscopiei de până atunci, sau
Hajdudoroghului. De 2 ori în unanimitate au votat contra Hajdudoroghului, a 3-a
oară, li s-a spus, că nu pleacă din şcoală până nu votează această alipire.

23
Terorizaţi şi forţaţi, au semnat, dar au izbucnit în hohot de plâns în urmă. În ziua
proximă au şi trimis pe cineva la mine, să-mi spună ce s-a întâmplat, ca să
lămuresc forurile competente că ei nici de-acum nu vreau Hdoroghul, dar că
atunci n-aveau ce face.

Izvorul Mureş

Aceleaşi ingerinţe şi aici, ca şi la Voslab. Dar aici mai cu succes. Fiind

internaţi mai mulţi, se intimidează şi împreună cu preotul Emil Colceriu, votează
pentru Hajdudoroh. Imediat cei arestaţi au fost lăsaţi acasă. Se vede vina
arestării. Parohia aceasta înfiinţată după 1932 din cătunele Voslabului: Boteni şi
Tuicani, la 1937 avea 414 suflete.

Joseni- Gyergyóalfalu

La anul 1760 scrie Balint József preot romano-catolic care a trecut prin
comuna în vizită canonică … Valachii sunt copiosi ex Moldavia profugi, hic
nostratibus intermixti sub Dominoorum nobilium protectione sine luce et cruce
degunt… (Şematismul pag.336)

În 1900 erau 440 suflete, în 1932 –492, în 1937-997. Parohie materialiceşte

bine aranjată. Cu încetul trăind alături de mai bine de 6000 unguri, s-au
maghiarizat.

După pactul de la Viena preotul Gheorghe Boeriu a fost bătut şi expulzat.

Au fost atacaţi şi credincioşii. De frică au trecut la romano-catolici.

Livezi – Lóvész

Se va continua de către P. Gergely

A fost mai de mult filia Frumoasei – Csikszép. Afară de 2 rom.cat. în 1900

toţi locuitorii în număr de 289 au fost greco-catolici români. Au avut şcoală
confesională. Română. (Cum s-a făcut lit. sub Hajdudorogh?) Au port românesc.

24
 Au cerut şi acum şcoală cu limba pe propunere românească. Teroarea
dezlănţuită atunci a fost mare. Preotul a fost bătut, lăsat aproape mort, a trecut în
acel hal în România, lăsând aici o droaie de copii.

Miercurea Ciucului – Csikszereda

Parohie înfiinţată în anul 1922, având în 1932 vreo 187 sufl. (iar în filii
vreo 400 suflete.). În 1937 avea 190 suflete. Are terminată o frumoasă biserică.
Credincioşii s-au refugiat. Abia au rămas câteva suflete. Preotul Izidor Vlad a fost
expulzat de autorităţile maghiare.

Sândominic – Csikszentdomokos

Parohie veche. Are preot încă prin anii 1782. În 1900 avea 245 suflete, în
1932 –554, în 1937 –561. Aşa ştiu, că toţi au trecut la romano-catolici.

Tomeşti – Szent Tamás

A fost filia Csikszentdomokoşului. A fost înfiinţată după 1932. În anul 1900

avea 284 suflete, în 1932 – 345, în 1937 –355 suflete.

Voşlăbeni - Gyergyóvasláb

Parohie veche şi românească. Se ştie de preot înainte de anul 1821. De la

1872 are şcoală confesională română. Port românesc. În 1900 are 1187 suflete. În
1932-1524 suflete. În 1937 are numai 1127 sufl., fiindcă cătunele Boteni şi Tincani
formează o nouă parohie, Izvorul Mureşului

După pactul de la Viena, conducerea militară cu tot preţul vrea să le

câştige adeziunea la Hajdudorogh. Ţine 3 adunări cu ei. Între timp unii
credincioşi sunt duşi în tabăra de concentrare. Cu toate acestea în frunte cu

25
vrednicul preot Avisalon Costea, administrator protopial interimar votează
hotărât cu nu. Atunci preotului i se pune în vedere ca să treacă în România, căci
altfel îl vor duce cu forţa, prin întuneric şi s-ar putea să rătăcească vreun glonţ în
el. La aceasta preotul, după ce mai înainte a fost oprit să servească tot de către
autorităţile militare, a plecat de bună voie în România. Acum serveşte acolo
Părintele Petru Suciu, preot celib.

PROTOPOPIATUL ODORHEI

Aldea – Abásfalva

Pe vremea lui Klein avea 30 suflete. Parohia s-a înfiinţat la 1786, la 1900
avea 60 suflete, la 1937 – 66 suflete.

După pactul de la Viena toţi au trecut la unitarieni. Împrejurările nu le ştiu.

Vechea casă parohială e în ruină.

Crăciunel – Homorodkarácsonfalva

A fost filia Aldei. Pe vremea lui Klein avea 4 suflete. La 1900 avea 80
suflete, la 1832 –112 suflete şi în 1937 –120 suflete greco-catolice.

Localitatea a avut o biserică nouă foarte frumoasă.

După pactul de la Viena ungurii din sat au intrat în biserică, un flăcău s-a
îmbrăcat în ornate preoţeşti, altul făcea pe cantorul şi au făcut slujbe de
batjocură. Apoi cu potirul şi crucea au spart totul din biserică, mai altfel ca
vandalii. În zilele următoare s-a început dărâmarea sistematică a bisericii până la
temelie. Ornatele etc… au fost împrăştiate prin sat. Cărămida a fost vândută.
Clopotele sunt la primărie. Credincioşii au trecut în bună parte la romano-
catolici.

26
 Martiniş - Homorodszentmárton

A fost filia parohiei Aldea. La 1900 număra 70 de suflete iar la 1937 – 117
suflete greco-catolice. A fost înfiinţată nu cu mulţi ani înainte ca parohie.

A avut biserică foarte frumoasă zidită de curând. După pactul de la Viena,

ungurii sub conducerea unui funcţionar de la minele din apropiere au intrat în
biserică şi au dărâmat totul. În ziua următoare biserica a fost aprinsă, apoi
dărâmată. Credincioşii au trecut 50% la reformaţi şi 50% la unitarieni.

Mereşti – Homorodalmas

Pe vremea lui Klein avea 60 de suflete. Filie a parohiei Aldea, având la

1900, 360 suflete greco-catolice şi biserică de piatră iar la 1937 – 672 suflete
greco-catolice. De câţiva ani a devenit parohie. Avea şi o biserică nouă ridicată în
roşu. După pactul de la Viena, biserica a fost dărâmată iar materialul în bună
parte vândut de către autorităţi.

Credincioşi au trecut în majoritate la romano-catolici.

În filiala Lövete – Lueta la 1900 erau 100 credincioşi iar la 1937, 193
credincioşi greco-catolici.

Ocland – Oklánd

Pe vremea lui Klein avea 15 suflete. La 1900 ca filie a parohiei Aldea avea
39 suflete iar la 1937 – 35 suflete greco-catolice. În anul 1936 a fost ridicat la
rangul de parohie. S-a construit o biserică nouă, foarte frumoasă, înzestrată cu
toate cele necesare. Acestea din urmă din donaţiile credincioşilor intelectuali de
acolo.

După pactul de la Viena, biserica a fost dărâmată până la temelii. O masă

din biserică au dus-o la cârciumă, apoi la primărie, stranele la sala de dans a
unitarienilor, băncile la casa de rugăciuni a unitarienilor din Zsombos. Materialul
din biserică a fost vândut.

27
Credincioşii s-au refugiat şi cei rămaşi au trecut la alte religii.

Odorhei - Székelyudvarhely

Pe vremea conscripţiei Klein se aflau 235 de români. Episcopul Bob, la

1800 le ridică o biserică. La 1900 avea 75 suflete, iar în 1937 – 314 suflete. Acum
sunt refugiaţi, trecuţi la alte credinţe, greco-catolici abia au rămas de sămânţă.
Unul e Ioachim Nistor inspector şcolar pensionar.

Biserica şi casa parohială au rămas neatinse.

Satul Nou - Marefalva

Pe vremea conscripţiei lui Klein ca filie a Odorheiului avea 30 de suflete, la

1900 avea 100 de suflete, iar la 1937 – 128 suflete. A devenit parohie în anul
1925.

N-am informaţii despre soarta parohiei şi credincioşilor

Pe timpul pactului de la Viena avea ca preot pe Petru Suciu care locuia la

Mărtiniş. După venirea ungurilor a stat câtva timp la Odorhei, apoi a trecut ca
administrator parohial la Voşlobeni.

Sovata – Szováta

La început a fost filia Sovaradului – Sărăţeni. Pe urmă rolurile s-au

inversat. Sovata a fost declarată parohie la 1896, având la 1900 – 254 suflete , iar
la 1937 – 610 suflete greco-catolice.

După pactul de la Viena, credincioşii în mare majoritate au trecut la

romano-catolici, alţii la reformaţi, iar o parte au rămas greco-catolici, cerând de
la mine să le trimit preot. Am dispus ca părintele Roşca Mihai să le servească din
când în când. La prima liturghie au fost aproape 200 de credincioşi. Văzând
aceasta, autorităţile şi ungurii din comună au început a-i batjocori pe cei care au
luat parte la liturghie şi preotului i-au trimis o scrisoare anonimă ameninţându-l
28
că-l lovesc în cap. Jandarmii i-au poreclit pe ai noştri cu büdös bocskoros oláh.
Pe preot l-a chemat la notariat unde în prezenţa jandarmeriei i-a pus în vedere ca
să-şi câştige încuviinţare de la subprefectură, dacă vrea să servească româneşte.

Credincoşii din filia Ilyésméző – Ilieşi încă au fost siliţi să treacă toţi (în
sat ei erau în majoritate), la romano-catolici. Aici în 1900 erau 212 greco-catolici,
9 romano-catolici şi 19 reformaţi. La 1932 erau 14 greco-catolici, 53 romano-
catolici şi 85 reformaţi. La 1937 erau 189 greco-catolici.

În filiala Sovarad – Sovata a fost zidită biserică greco-catolică nouă. După

pactul de la Viena, reformaţii de aici i-au dărâmat turnul şi au forţat pe
credincioşi să treacă al reformaţi.

PROTOPOPIATUL TÂRGU-MUREŞ

Bolintineni – Nyárádbálintfalva

Parohia românească care s-a menţinut ca atare în tot trecutul ei. Deşi
trecută la Hajdudorogh, Sf. Liturghie se făcea în româneşte. Are biserică foarte
veche de lemn. A susţinut şcoala confes. gr.cat. română, împreună cu învecinatul
Păsăreni, până în sfârşit. În 1900 avea 210 gr.cat., la 1932-256 sufl. La 1937 erau
240 suflete. A început o frumoasă viaţă românească aici, duă unirea din 1918.

După pactul de la Viena, satele din jur s-au ridicat contra lor. Unguri din
Păsăreni, urcându-se pe ridicătura nu prea înaltă, care despărţeşte cele două
comune puşcau noaptea în sat. Erau în continuu ameninţate. Actualul învăţător –
rămânând stăpân pe situaţie după plecarea preotului nostru de acolo şi cu buna şi
cu răul îi chema la adunări, unde îi sfătuia să se facă romano-catolici. Au venit
preoţi romano-catolici care au servit acolo. Reformaţii din Păsăreni îi îndemnau
să se facă reformaţi. Ungurii din Gălăţeni au venit în sat în mulţime mare şi iau
ameninţat, că dacă mai intră preot valah acolo, piatră pe piatră nu rămâne. Că nu
au făcut ispravă mai mare, cred că se datoreşte faptului că se ştia înainte de
venirea lor despre ce auzind am intervenit cu o zi înainte de Pretură. Probabil au
fost liniştiţi, să nu se facă stricăciuni mai mari. De frică oamenii străjuiau

29
noaptea, gata să o ia la fugă. Vexaţi şi ameninţaţi mereu de cei care nu putea
suferi că în regiunea aceasta să rămână o insulă românească, la stăruinţa
continuă a învăţătorului s-au adunat odată la şcoală, unde au semnat aproape toţi
o scrisoare, că trec la romano-catolici. Când însă li s-a spus că această trecere
nu-i destulă, ci trebuie să meargă la notariat, mai muţi din cei semnaţi pe
declaraţie nu s-au mai dus, rămânând până astăzi greco-catolici. Aprox. 75 % a
bărbaţilor, ca să scape de vexări au mers şi au semnat, dar femeile şi tineretul nu.
Au rămas credincioşi până acum. Dintre cei trecuţi, mulţi au venit la mine şi au
blestemat ceasul, când au semnat, n-aveau linişte. Când le-am spus că pentru
trecerea canonică mai e de lipsă aprobarea şi din partea mea, m-au rugat, să nu o
dau.

Vin mulţi la biserica noastră, de se umple, cântă cu toţii, de răsună biserica.

Pe când, s-a întâmplat, că venind preotul romano-catolic aşa puţini au mers la
capelă, încât preotul a plecat la Păsăreni fără să le mai servească.

De teamă însă încep unii din cei trecuţi să vorbească şi ungureşte chiar şi
acasă, mai ales că unii în acest fel vreau să înconjure neplăcerile că pe vremuri, s-
au manifestat ca mari români (profitând în urma acestui fapt). Acum dau pe
marele ungur. Preotul nostru, care serveşte acolo, e mereu ameninţat. De aceea şi
credincioşii sunt timizi.

Crăciuneşti - Nyárádkarácsonfalva

Veche parohie. Se ştie de preot de prin anul 1842. Are biserică de lemn şi
casă parohială, precum şi preot. În 1900 erau 269 sufl., în 1932 – 295, iar în 1937
–281. Înconjuraţi de comune ungureşti s-au maghiarizat. După pactul de la Viena
cu ameninţări (mai ales la adresa ţiganilor de acolo) cu îndemnuri venite de sus,
cu vorbe că nu vreţi să fiţi „olá” şi acum au trecut la religia reformată cu excepţia
celor 7-8 familii.

Greco-catolicii din filia Hagymásbodon – Budiu încă au dispărut aproape

de tot. În 1842 erau 111 suflete. În 1932 – 65 suflete, iar la 1939 – 71.. Acum
numai câteva.

30
Aceeaşi soartă la Káposztásszentmiklos – Nicoleşti, unde la 1842 era 158 suflete.
La 1932, 71 suflete, iar la 1937 – 75. Acum abia câteva. Marea majoritate au
trecut la reformaţi. (Unul dintre credincişii noştri din Nicoleşti a fost bătut şi
închis în tabără de concentrare).

Ivăneşti - Kebeleszentivány

Veche aşezare românească. Chiar sub Hajdudorogh, Sfânta Liturghie s-a

făcut româneşte.

Au fost mult terorizaţi. Casa de jos a preotului a fost atacată de ungurii,

care treceau pe drum la o manifestaţie şi toate geamurile au fost sparte. Tot aşa şi
la alţii. Au fost chiar atacaţi de secui.

Fiind de-a lungul drumului pe unde trec secuii, au mereu teamă, vorbesc
când trece cineva pe-acolo ungureşte, deşi în sufletul lor sunt buni români.

N-au fost treceri aproape deloc.

Lăureni – Kisszentlörinc

Vrednica parohie românească, având pe vremuri biserică de lemn, casă

parohială, şcoală confesională. Biserica de lemn şi şcoala stă şi astăzi, casa a fost
demolată. Au şi biserică nouă. Au dus şi duc frumoasă viaţă creştinească. În
biserică s-a servit numai româneşte totdeauna. Au fost şi ei şicanaţi şi momiţi, dar
sunt tari în credinţă şi limba lor.

Ogari – Marosagárd

Parohie românească cu sentimente bune româneşti.

Sub vechiu Hajdudorog Sfânta Liturghie s-a servit româneşte.

Treceri aproape deloc.

31
 Păsăreni – Backmadaras

Veche comunitate bisericească, Biserica de lemn veche s-a ruinat. A rămas

numai clopotniţa, ca amintire şi dovadă a aşezării noastre acolo. Că aşezarea
noastră a fost de origine românească, dovadă numele credincoşilor: Naznan,
Bărsan, Boezan, Chirilă, Pop, Precup, Moldovan, Păpuc, Roman, Maxim, Olah,
Cintean, Todor etc. Împreună cu Bolintineni a avut şcoli confesionale româneşti
greco-catolice. Cu încetul s-au maghiarizat. În Şematismul din 1900 găsim 220
suflete. În cel din 1932 numai 152. La 1937 sunt 107. În 1939 au zidit o biserică
care stă gata în roşu.

După pactul de la Viena, s-au început terorizările, de altfel generale,

spargerile de geamuri, ameninţările. Restul a trecut la reformaţi, respectiv la
romano-catolici.

Au rămas numai 2 fam. gr.cat.

Roteni – Harasztkerék

Veche parohie românească, cum dovedesc matricolele şi pietrele de

mormânt din jurul bisericii vechi de lemn. În 1900 erau 219 suflete, în 1932 –149,
iar la 1937 –101. Dovadă că în puternica comună reformată, îşi predau şi religia
şi limba. În 1939 s-a ridicat o biserică din roş. Cu venirea maghiarilor, românii
au fost bătuţi. Numai fruntaşa familie Oros, a suferit pagubă de vreo 10000 P. Au
distrus totul în casă, i-au furat toată recolta. Românii speriaţi, în plină noapte,
fiind atacaţi, au sărit pe geamuri şi au fugit pe hotar. Reîntorcându-se cu încetul,
de teamă au trecut la reformaţi şi unitarieni, fără să aibă şi acum mai multă
cinste.

Sântandrei – Nyăsăd

Parohie veche, cândva fruntaşă. Biserica din 1843. În 1900-214 suflete, în

1932 – 312 suflete. Tot atâtea şi în 1937. Erau buni credincioşi. Adunau material
să-şi facă o frumoasă biserică. Venind pactul de la Viena, preotul lor Ioan Oltean
cu soţia au fost bătuţi crunt de către jandarmi şi puşi peste graniţă. Au fost bătuţi

32
mai mulţi credincioşi. Ca să scape, unii au trecut la reformaţi, alţii la romano-
catolici.

Tirimioara-Kis-Terem

Parohie veche (se ştie preot prin 1820), cu biserică de zid şi casă parohială.
În 1900 erau 126 suflete. În 1932 – 150, iar în 1937 – 149 suflete.

Au început a se maghiariza, aşa încât mai mult vorbeau ungureşte. Sub

episcopia de Hajdudorogh – aşa ştiu – se servea româneşte.

Filia Fruntahaza-Ciuta cu biserică comună, pe vremea lui Klein avea 375

suflete. Scăzând în 1900 la 88, iar prin 1937 la 70 suflete.

Situaţia ca în matre.

Din ambele, puţini au trecut la reformaţi, cei mai mulţi au rămas, deşi li s-
au spart ţiglele, geamurile, au fugit prin grădini, iar mai nou preotul reformat a
chemat la adunare, unde le-a vorbit în aşa sens că dl. Hitler vrea să facă ţări cu
cetăţeni de un singur neam. Deci să se gândească ce vreau să facă să treacă
dincolo sau se fac unguri. A început a le conscrie averea. Speriaţi au alergat la
mine. S-au liniştit, că nu se va întâmpla nimic. Câţiva au trecut la reformaţi.

Târgu-Mureş – Marosvásárhely

Vechi sediu protopopesc român. A fost trecut la Hajdudorogh, când o parte

a credincioşilor, mai bine a mers la biserica ortodoxă, decât la cea greco-catolică,
unde se servea în ungureşte, din 1916, căci, până atunci se servea româneşte.

Pe vremea lui Klein erau vreo 300 suflete. Mai târziu, s-au înmulţit. Mulţi
judecători de pe la Curte erau români, apoi o parte a timarilor. În anul 1900 erau
586 suflete.

După unire numărul s-a urcat la mai mult de 6000. s-a zidit frumoasa
biserică de lângă Primărie, apoi s-a înfiinţat şi parohia III, cu capelă în Remetea.

33
 După pactul de la Viena, numărul a scăzut mult. De-o parte prin refugiere,
apoi prin trecere. Treceri la toate confesiunile, în special la cea reformată, care
era considerată ca religie dominantă şi autentic ungurească. Au trecut o parte,
căci altfel ar fi fost daţi afară din serviciu, iar alţii care vorbeau ungureşte şi nu
vreau să fie consideraţi ca valahi. Au fost şi aici bătăi, spargeri de geamuri,
şicane fără număr.

Au rămas vreo 1500-2000 suflete, aproape în totalitate români.

Aşa că acum nu mai e situaţia aceea ca la începutul Hajdudoroghului.

Acum cine s-a simţit ungur, a trecut, a rămas cine se simte român îşi poartă
riscurile. Vor mai fi şi acum – cred puţin – care vor zice, că limba maternă le e
maghiară, pentru a rămâne în posturile ce le au, dar aceştia nu sunt mulţi.

În cei rămaşi e dragoste de lege şi limbă. Ar fi în stare mulţi să

defecţioneze, dacă s-ar introduce limba maghiară ca limbă de serviciu.

După pactul de la Viena din cele 3 parohii au emigrat ori au trecut la alte religii.

Troiţa –Szentháromság

Parochie veche. A fost românească. Dovadă numele de Savu, Radu, Vescan

etc. Încetul cu încetul s-a vorbit mai mult ungureşte. Biserică de lemn din 1835 şi
alta din 1938. Casă parohială. În 1842 erau 192 suflete, în 1900 –130, în 1932 –
139, în 1937 –159 suflete.

După venirea ungurilor, bierica nouă a fost atacată, geamurile sparte, pe

masa altarului au găsit pământ şi tolul răsturnat. Credincioşii, cu excepţia celor
6-7 familii, au trecut la romano-catolici, reformaţi şi unitarieni.

Şardul Nirajului – Székessard

Parohie veche din 1809. A avut biserică din 1846 acum are una nouă din
1926.

34
În 1900 au fost 282 suflete, în 1932 – 267 suflete. Iar în 1937 – 313 suflete. Sub
episcopia de Hajdudorogh se servea româneşte.

Credincioşii în bună parte au fost maghiarizaţi. Vorbesc şi româneşte şi

ungureşte.

Au preot în persoana Părintelui Petru Olteanu care e şicanat mult, mai ales
de către învăţător, care lua uneori copiii de şcoală greco-catolică şi îi ducea la
biserica romano-catolică, altădată la predici la preotul reformat, cânta, ori îi lăsa
să cânte cântece batjocoritoare la adresa românilor. Preotul e mereu învinuit,
anchetat, dar nu i se poate dovedi vinovăţia.

PROTOPOPIATUL BRAŞOV

Aita Seacă – Szárazajta

Parohie înfiinţată la 1854. Credincioşii cu nume româneşti vorbesc

ungureşte. La 1900 erau 202 suflete, la 1932 – 213 suflete iar la 1937 22 suflete
greco-catolice.

În timpul pactului de la Viena şi după aceia avea de preot pe părintele

Francisc Parate. În parohie nu era necaz, până în ianuarie 1941, când într-o
sâmbătă seara (11 ianuarie), în prezenţa unei mari adunări ungureşti, de la
Sepsiszentgyörgy-Sfântu Gheorghe, ungurii reformaţi s-au năpăstuit asupra
credincioşilor noştri, le-au spart casele, geamurile, pe unii i-au bătut şi după ce au
băgat groază de moarte în ei le-au spus, că în ziua următoare să treacă cu toţii la
reformaţi, că dacă pe când vin ei îndărăt de la adunare nu vor fi trecuţi, piatră pe
piatră nu rămâne. În ziua următoare ungurii au plecat la adunare, dar notarul şi
ajutorul au rămas acasă ca să se poată face trecerile. Au trecut cred toţi. La cei
bătrâni care nu puteau umbla s-a dus lunea subnotarul ca să semneze actul de
trecere.

Când s-au reîntors ungurii de la adunare au mers pare-mi-se înaintea lor

jandarmii sau altcineva care i-a avizat că trecerea s-a făcut. Atunci, sosind în sat,
au făcut o mare manifestaţie de bucurie.

35
 Când preotul romano-catolic Penzes László, trimis de către superiorii lui
din Cluj, a mers să le facă Sf. Liturghie cu învoirea mea, neavând noi pe acolo
preot de-al nostru, căci pe părintele Parate l-am trimis la Cason înfricoşat de
purtarea ameninţătoare a mulţimii adunate înaintea bisericii noastre, n-a intrat în
biserică ci a servit în casele parohiale.

Şi astăzi sunt cuite şi astupate cu scânduri ferestrele sparte de atunci, altfel

le sparg.

Mai nou autorităţile pe credincioşii noştri de acolo iarăşi îi consideră de greco-

catolici.

Este din cale afară de dureroasă scrisoare unui credincios de-al nostru de
acolo care îmi scrie „că am ajuns într-o astfel de situaţie, încât nici nu ştiu de
care religie ne ţinem”. Închee la urmă: Scrisoarea mea să nu o arăţi nimănui, că
dacă ajunge pe mâna prigonitorilor noştri, prigoana noastră va fi şi mai mare.
Acum îi îngrijeşte sufleteşte tot preotul romano-catolic Penzes.

În filia Zalanpataki – Valea Zălanului credincioşii au trecut la romano-catolici.

Lăzăreşti – Lázárfalva

La început filie la Csikszentgyörgy. În 1862 parohie, la 1900 avea 300

suflete. Sub vechiul imperiu maghiar au trecut mulţi la romano-catolici. Pentru
ceva defecte de formă sub acelaşi imperiu nu li s-au recunoscut trecerea.

Observ însă din şematismele noastre mai noi, că românii / cari mereu sunt
învinuiţi cu intoleranţă / nu i-au considerat ca greco-catolici căci la 1932
Şematismul arată 18, iar la 1937 – 11 suflete.

După pactul de la Viena s-au declarat 142 inşi romano-catolici.

Lemnia – Lemhény

Pe vremea lui Klein erau acolo 120 suflete neunite. La 1900 avea 178
suflete, la 1937 – 247 suflete.

36
După pactul de la Viena speriaţi şi ameninţaţi de către diferiţi agenţi, toţi au
trecut la romano-catolici.

Cei din filia Berek-Breţcu, unde aveam 55 suflete, încă au trecut toţi din frică, căci
au văzut cu pe românii ortodocşi din Poiana-Sărată, i-au trecut peste graniţă. I-au
speriat, că aşa vor păţi şi ei. Au trecut atunci la romano-catolici.

Lisnău – Lisznyó

Pe vremea conscripţiei Klein avea 60 suflete greco-catolice. Episcopul Bob

le-a cumpărat biserică cu 3000 florini. La 1900 avea 265 suflete, la 1932 – 300
suflete, la 1937 – 252 suflete.

După pactul de la Viena au fost duşi în pădure, la graniţă, şi li s-a spus, ori treceţi
la reformaţi, ori în România.

Au trecut vreo 200 la romano-catolici, restul la reformaţi.

În filia Bikfalva pe vrea episc. Klein erau 130 suflete, la 1937 – 30 suflete.

Poian – Kézdiszentkereszt

Pe vremea conscripţiei Klein avea 95 suflete, la 1932-174 suflete, iar la

1937 –181 suflete.

La propunerea romano-catolicilor, că ar fi mai bine, să fie numai o singură

biserică catolică în sat, au trecut la romano-catolici cu excepţia celor 2 inşi.

Sfântu Gheorghe - Sepsiszentgyörgy

Parohie înfiinţată la 1922. La 1932 avea 352 suflete, la 1937, 345 suflete.

Probabil au emigrat, fiind majoritatea funcţionari.

Turia – Torja /Al-Torja/

Pe vremea lui Klein cu Turia de Sus avea 155 suflete. La 1900 singură 112
suflete, la 1937 – 200 suflete.

37
După Pactul de la Viena au trecut 80% la romano-catolici, 20% la reformaţi.

[Nota RMB] Din nefericire, după 1945 persecuțiile antireligioase vor continua
în România (inițial mascate sub motivul apartenenței clericilor la partidele
istorice), din 1948 eele intensificându-se, vizând toate cultele religioase, întrecând
cu mult abuzurile guvernanților maghiari efemeri dintre 1940-1944.

II.
Al doilea document, provenit din Arhiva CNSAS, identificat și fotocopiat de
Dl. Cristian Butaru , cuprinde, uneori repetitiv, mai multe materiale de interes.
Vom reproduce facsimilat documentele așa cum ele arată, existînd și elemente
prosopografice de interes, fără repetarea acestora. Astfel de la 114 pagini dosarul
ajunge la 94 de pagini.

Pentru înțelegerea contextului în care au fost redactate documentele de către

ofițerii de Securitate din Direcția I și de la Inspectoratul Județean Mureș indicăm
unele volume obligatorii de consultat, volume redactate de Cristian Vasile7 și Călin
Florea, ultimul având o contribuție fundamentală pentru arealul geografic ce ne
interesează8. Ca instrumente de lucru rămân de neevitat dicționarul clericilor
catolici deținuți sub regimul comunist, realizat de preotul Ioan Bota și de Cicerone
Ionițoiu (sigla Bota Ionițoiu 2001)9 și volumul profesorului Cornel Sigmirean
dedicat preoții Blajului (sigla Sigmirean 2007)10. Ca și lucrări esențiale privind
urmărirea unor clerici de către Securitate, în ultima jumătate a regimului comunist
sunt obligatorii volumul preotului dr. Sergiu Șoica (sigla Soica 2017)11 și cel al
preotului profesor Lucian Dîncă (sigla Dîncă 2020)12. De neînlocuit vor fi câteva

7
Vasile, Cristian – Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București, Ed.
Curtea veche, 2003 ; Vasile, Cristian – Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989.
Documente și mărturii, Iași, Ed. Polirom, 2003; (RMB)
8
Florea, Călin – Biserica Română Unită, Greco-Catolică din fostele județe Mureș-Turda, Târnava Mare și Târnava
Mică 1945-1972, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2005, 312 p. (RMB)
9
Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica
Română Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001.
10
Sigmirean, Cornel – Intelectualitatea eclesiastică. Preoții Blajului (1806-1948), Tg. Mureș, Ed. Universității
”Petru Maior”, 2007.
11
Șoica, Sergiu (coord.) – Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securității, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2017.
12
Dîncă, Lucian – Martori ai lui Cristos în comunism. Părinții Asumpționiști în dosarele Securității, Tg. Lăpuș, Ed.
Galaxia Gutenberg, 2020.

38
volume dedicate Mitropolitului mărturisitor Alexandru cardinal Todea13, dar și
unele lucrări de istorie și analiză eclesiastică14.

Dosarul cuprinde următoarele piese:

1. Concluziile și ordinele colonelului Gheorghe Rațiu15 în urma ședinței

convocate în 9.V.1988. p. 2-5. În urma acestor ordine se vor realiza și două
rapoarte de sinteză, semnate de același colonel, unul din 30.VIII.198916 și
altul din decembrie 198917.
2. Urmează un raport de înaintare a unor fişe ale preoţilor greco+catolici din
jud. Mureş (25.IV.1988), p.5
3. Telex din 10.VII.1988 şi radiograma prin care se cere un plan de măsuri p.
6-7.
4. Nota din 28.VII.1987 privind raportul dat de „Reves” (Preotul medic Sever
Camil Peteu, OSBM), p.8-10.
5. Raport către Direcţia I a DSS, Serviciul IV, din 5.II.1986 privind aceeaşi
persoană, p.11.
6. Nota „Reves” din 16.I.1986, alcătuită de ofiţerul de Securitate, în urma
convorbirilor cu preotul medic Dr. Camil Peteu, OSBM, p.12-17. Nota se
referă la vizita făcută de preot la Roma, în toamna anului 1985. P. 12-17.
7. Raport către UM 0544 (CIE) . Din data de 11.V.1981 privindu-l pe Preotul
Dr. Petru Gherman, p. 18-21.
8. Materialul documentar, de uz intern, strict secret, privind situaţia Bisericii
greco-Catolice Române din Străinătate (finalizat în 30.XII.1975), intrat la
Inspectoratul Judeţean Mureş în 7.I.1976, p. 22-36.
13
Prunduș, Silvestru Aug.; Plaianu, Clemente – Cardinalul Alexandru Todea, Cluj-Napoca, Ed. Unitas, 1993, 132 +
28 pl.; Borda, Valentin; Borda, Mircea – Cardinalul Alexandru Todea, Tg. Mureș, Ed. Petru Maior, 1999, 172 p.;
Petărlecean, Alexandru; Moldovan, Ion – Cardinalul Alexandru Todea. In Memoriam . Blaj, Ed. Buna Vestire,
2002, 198 p.; Bercea, Virgil (coord.) – Cardinalul Alexandru Todea, Omagiu. Centenarul nașterii, Tg. Lăpuș, Ed.
galaxia Gutenberg, 2012, 2003 p.. Activitatea petiționară a cardinalului Alexandru Todea este ilustrată în volumul
Todea, Alexandru – Luptele mele. Un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac. Ediție îngrijită de Vasile Sav,
Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003, 235 p.
14
Marcu, Vasile – Drama Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Documente și mărturii, București, Ed.
Crater, 1997, 464 p.; Andercău, Vasile – Adevăruri trăite, Ed.I, Roman, Ed. Serafica, 2005.
15
Fostul șef al Direcției I a Departamentului Securității Statului a publicat și un volum de memorii: Rațiu, Gheorghe
– Raze de lumină pe cărări întunectare, București, Ed. Paco, 1996, 362 p. Vezi și cariera lui la pagina
http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/RATIU%20GHEORGHE.pdf, accesată în 1.II.2021.
16
Vasile, Cristian – Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente și mărturii, Iași,
Ed. Polirom, 2003, p.128-133.
17
Vasile, Cristian – Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București, Ed.
Curtea veche, 2003, p. 348-352.

39
 9. Materialul documentar de uz intern, strict secret, „Ajutorul Bisericii în
Suferinţă”, intrat la Inspectoratul Judeţean Mureş în 24.IX.1973, p. 37-44.
10.Notă raport asupra Mişcării Focolarilor, realizat în 28.IV.1988, p. 45-46.
11.Model de fişă pentru luarea în evidenţă a preoţilor clandestini, p. 47-48.
12.Urmează fişele preoţilor şi ale unor călugăriţe sau preotese.

Prezentăm în ordine alfabetică (nu cea din dosar !) persoanele fişate în 1988.
La indicarea fiecărei persoane vom preciza fie trimiterile la instrumentele de lucru,
fie menţiuni în presa scrisă sau cea cibernetică. Din nefericire colecţia completă a
periodicului „Unirea”, al Arhidiecezei Blajului, seria nouă, apărută din 1990 ne
este inaccesibilă. Foile matricole penale sunt accesibile la pagina cibernetică a
Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului
Românesc ( https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole
%20penale%20-%20Detinuti%20politici ).

1) Bunea Petru (n. 4.XII.1919, Păltiniş Sibiu, de fapt Păltiniş Botoşani,

n.n.), domiciliat în Hodac, MS. Preot din 1942. Iniţial fusese preot la Ilişeşti,
Bucovina (Sigmirean,2007, p. 291). A trecut la cele veșnice în 198818.

2) Chifor Liviu (n.31.III. 1925, Chirileni, MS), tuns cleric în 25.III.1947

(Sigmirean,2007, p. 298). A fost deținut politic (1953-1955, deținut la Jilava și la
Canal)19. Ciudată este lipsa menţiunii datei hirotonorii sacerdotale20. După 1989

18
COLEGI DE SUFERINTA-PREOTUL BUNEA PETRU SI PREOTUL ROSCA IOAN
Au trait in localitati invecinate, de pe valea Muresului ,Hodac si Toaca, au suferit impreuna,s-au rugat impreuna,
au fost prigoniti amindoi,dar credinta in Biserica Greco-Catolica le-a dat putere sa treaca peste toate
greutatile,intimpinate pina la Revolutia din 1989;preotul Bunea Petru fiu al preotului greco-catolic Bunea Petru
din Tilisca Sibiului,nepot al Canonicului de Blaj Dr.Augustin Bunea,a ajuns in Toaca Muresului ,prin casatorie cu
Aurelia Bratianu ,fata directorului Bratianu de la scoala din Toaca.Impreuna cu parintele Rosca aflat in Hodac au
slujit cu multa credinta si har liturghiile greco-catolice in conditii pline de risc pina la Revolutia din 1989-
Cardinalul Todea i-a apreciat pe amindoi pentru jertfa depusa si pentru crezul constant in Biserica Greco-catolica
iar la decesul preotului Bunea Petru in anul 1988 la virsta de 68 de ani Cardinalul Todea in semn de pretuire l-a
prohodit impreuna cu alti 24 preoti greco-catolici-preotul Bunea Petru a avut ca si tatal sau 5 copii pe care cu
multa greutate i-a crescut si educat-preotul Rosca a trait doar cu preuteasa nu a avut copii-dupa Revolutia din
1989, parintele Rosca in semn de pretuire, a fost investit de catre Blaj, cu titlu de Canonic,parintelui Bunea Petru
post mortem nu i-a fost recunoscuta nici o jertfa, de catre Blaj nefiind recompensat .nici cu functie -titlu sau
mentiune intr-o tiparitura a Blajului-si atunci ma intreb de ce Blajul face o asa mare deosebire intre 2 preoti care
au suferit impreuna au slujit impreuna pe ce motiv pe ce considerente? Vezi pagina cibernetică :
http://tiliscabrucuromasfnicolae.blogspot.com/2009/09/colegi-de-suferinta-preotul-bunea-petru.html accesatăp la
2.II.2021.
19
Vezi foile matricole penale: https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale
%20-%20Detinuti%20politici*C*C%2003.%20Cernazeanu%20-%20Chivulescu*Chifor%20Liviu%20A
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*C*C%2003.%20Cernazeanu%20-%20Chivulescu*Chifor%20Liviu%20A

40
avut un rol esențial în ctitorirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (greco-
catolică) din Târgul-Mureș.

3) Comes Aurel (n.18.II.1914, Habic, MS), domiciliat în Tg. Mureş. Se

cunoaşte anul primirii clericaturii (25.III.1940) (Sigmirean, 2007, p. 288.)

4) Conţiu Ioan (n. 18.VIII.1918, Glodeni, MS). Catalogul lui Sigmirean

nu îl menţionează. Era contabil la Găieşti, MS, în relaţuii cu ofiţerul de securitate.

20
A fost hirotonit după scoaterea ăn afara legii a Bisericii Greco-Catolice, în 8.XII.1948. Excepțională mărturia
Dlui. Ioan Moisin despre tatăl său, canonicul Octavian Mosin, hirotonit împreună cu Liviu Chifor și George Guțiu:
Ioan Moisin
2 decembrie 2015 ·
Părintele OCTAVIAN MOISIN, un MARE MĂRTURISITOR al credinței catolice și primul preot al Bisericii Române
Unite cu Roma hirotonit în secret (la 8 Decembrie 1948) după începerea prigoanei comuniste (la 1 Decembrie
1948). ( I ).
8 Decembrie 1948 - 8 Decembrie 2015: 67 de ani de la hirotonirea Preotului Octavian Moisin
“5. – RĂSPUNSUL LUI OCTAVIAN LA ÎNCEPEREA MARII PRIGOANE CONTRA BISERICII GRECO-
CATOLICE: A DEVENIT PRIMUL PREOT GRECO-CATOLIC HIROTONIT ÎN PROGOANĂ (8 DECEMBRIE
1948).
Această pagină deosebită de istorie bisericeacă, scrisă la 8 Decembrie 1948 şi aproape necunoscută, trebuie
prezentată în amănuntele ei. I-am cerut tatălui meu, Pr. Octavian Moisin, să-mi relateze cum au decurs lucrurile
atunci şi am notat totul în faţa lui la 6 noiembrie 2010. Sunt 10 pagini de manuscris, pe care le redau în Anexa 1 de
la acest punct. („Mărturia Pr. Octavian Moisin dspre hirotonirea din 8 Decembrie 1948”). Fiind scrise repede şi
prescurtat,se cer expuse separat, culese nu doar fotocopiate, folosind şi subtitluri proprii pentru a fi înţelese mai
uşor de marele public. Fiecare pagină poartă semnătura Preotului Octavian Moisin, care să confirme
autenticitatea celor relatate (deşi era destul numele meu, pentru că eu nu semnez decât ceea ce este adevărat). Cine
a trăit vremurile terorii comuniste, ca urmărit de Securitate, înţelege la ce risc s-au expus cei despre care se
vorbeşte mai jos. Domnea spaima în societate; spectrul arestării, torturării şi uciderii era omniprezent zi şi noapte.
Ţara era ocupată de Armata Roşie a lui Stalin. Biserica Română Unită era deja scoasă în afara legii. Episcopii
închişi. Iar cei din 8 Decembrie 1948, de care vorbim, ce au făcut?
a) – O întâlnire providenţială şi hotărârea de hirotonire a celor trei candidaţi: Moisin, Guţiu şi Chifor.
Teologii greco-catolici Gheorghe Guţiu şi Liviu Chifor ceruseră aprobarea de hirotonire ca preoţi înaintea lui
Octavian Moisin. Guţiu de la Blaj şi Chifor de la Târgu Mureş merseseră împreună la Nunţiatura Apostolică din
Bucureşti în acest scop. Octavian s-a dus într-una din acele zile la Bucureşti în delegaţie ca inginer şi „din
întâmplare s-a întâlnit cu cei doi”, singuri „pe o străduţă în apropiere de Institutul de Arte Frumoase, lângă
Catedrala Sf. Iosif” – cum îşi aminteşte el. „Bucurie, îmbrăţişări. Au discutat, ei i-au spus lui Octavian că au venit
cu intenţia de a se hirotoni preoţi. Pe loc, Octavian, plin de bucurie, le spune că şi el vrea să se hirotonească preot.
Atunci, toţi 3 (Gheorghe, Liviu şi Octavian) au luat hotărârea comună să se hirotonească împreună, ca primii
preoţi greco-catolici în secret după desfiinţarea abuzivă a Cultului Greco-Catolic. Aşa s-a şi întâmplat.
b) – Implicarea Arhiepiscopului Alexandru Cisar şi a Episcopului Anton Durcovici în cazul lui Octavian.
Situaţia era dramatică după 1 Decembrie 1948, deoarece toţi Episcopii greco-catolici erau în temniţă şi nu era cine
să-i mai hirotonească, pentru a nu mai vorbi de pericolul la care s-ar fi expus cel care ar fi hirotonit un preot într-
un Cult scos în afara legii. E adevărat că Pr. Ioan Ploscaru fusese sfinţit ca Episcop al Lugojului la 30 noiembrie
1948, cu o zi înainte de desfiinţarea în plan legal al Bisericii Române Unite, dar totul a fost discret, iar Ep.
Ploscaru, evacuat din casă, se refugiase pe la diferiţi credincioşi. (Vezi: Anton Moisin, A doua serie de Episcopi
greco-catolici români care au suferit pentru credinţă, Sibiu, 2002, p.10). Oricum, cei 3 nu ştiau despre această
consacrare, de aceea s-au orientat spre Episcopii romano-catolici rămaşi (încă) liberi. În Decembrie 1948 erau
aşa: la Bucureşti, Mitropolitul Arhiepiscop romano-catolic Alexandru Cisar, iar la Iaşi, Episcopul romano-catolic
Anton Durcovici. (Primul a murit ulterior în condiţii suspecte, cum a recunoscut chiar dictatorul Gheorghe
Gheorghiu – Dej – voi arăta la locul potrivit, probabil în volumul următor -,iar al doilea a pierit în temniţă, închis
de regimul ateo-comunist; deci, Cisar a avut, probabil, moarte martirică, Durcovici, în mod sigur, moarte

41
 5) Crişan Gheorghe Iuonescu (n. 26.XI.1920, Sânmihaiul de Câmpie,
BN), domiciliat în Tg. Mureş. Nu este pomenit în catalogul lui Sigmirean.

6) Dredeţean Liviu (n. 20.IX.1920, Socolul de Câmpie, MS), tuns cleric

în 25.III.1939 (Sigmirean, 2007, p. 286). Nu a mai fost hirotonit.

martirică).
Arhiep. Cisar Alexandru aflând de hotărârea lui Octavian, a obiectat, spunând că nu-şi putea lua obligaţia de a-l
întreţine cu familia lui (soţie şi copii mici) în sursele lui materiale arhidiecezane, ştiut fiind că un episcop avea
obligaţia să asigure întreţinerea preoţilor. În plus, ezita pentru că se cam temea de urmări, în situaţia grea de
atunci. În mod însă tot mai providenţial, la discuţia lui Octavian cu Cisar asista şi Ep. Anton Durcovici. Erau
numai ei trei. Durcovici a intervenit imediat şi ferm, spunându-i lui Cisar: „Nu, acum trebuie hirotoniţi!” Cisar a
acceptat. El obiectase invocând obligaţia înteţinerii deoarece îi spusese lui Octavian că ar dori să-l hirotonească pe
titlul Arhiediecezei Romano-Catolice de Bucureşti”, pe care o conduceau şi astfel îşi asuma acea obligaţie; dar
Octavian era inginer, avea leafa lui, se putea întreţine. Îl cunoştea, fireşte, pe fratele lui Octavian, anume Pr.
Laurenţiu Moisin, Parohul Parohiei Greco-Catolice a Câmpinii. Morenilor şi Văii Prahovei, care era însă şi
Consilier honoris causa al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, fiind totodată în relaţii de pastoraţie şi
cu preoţimea romano-catolică arhidiecezană”. O asemenea hirotonire ar fi fost un unicat. Chiar şovăise din
motivele arătate însă Durcovici a intervenit şi aşa s-a hotărât hirotonirea Diaconului Moisin Octavian (greco-
catolic) de către Mitropolitul Alexandru Cisar (romano-catolic).
c) – Exerciţii pregătitoare spirituale.
În Biserica Catolică se acordă o deosebită atenţie exerciţiilor spirituale pentru întregul cler. Cei 3 care se
pregăteau de hirotonire ca preoţi nu au făcut excepţie. Au mers la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, unde
au stat o săptămână la exerciţii spirituale, anume la Seminarul de la Catedrala „Sf. Iosif”. Li s-a dat o cameră cu 4
paturi, în al 4-lea stătea Pr. Vamvulescu (un preot şi călugăr foarte bun, cu viaţă spirituală înaltă), celelalte fiind
ocupate de Moisin, Guţiu şi Chifor. Îndrumarea şi pregătirea lor a făcut-o Pr. Prof. Raffael (fusese profesor la Iaşi,
în Decembrie 1948 era la Bucureşti), precum şi Sf. Spovadă. Despre acest mentor spiritual, Octavian mi-a spus:
„El era la romano-catolici cea ce era Eugen Popa la greco-catolici”. Prof Eugen Popa era moralist de mare
valoare, l-am cunoscut bine şi eu în prigoană, pentru că am dat examene de Morală când urmam în secret
Academia de Teologie Blaj – Cluj – Oradea în catacombe” (am mers la un examen cu el pe Feleac, un deal, până
la marginea pădurii, pentru a nu fi interceptaţi de Securitate); tot el a susţinut în faţa Mitropolitului Alexandru
Todea să mă numească profesor la Catedra de istorie bisericească la Academia de Teologie Blaj, după
reînfiinţarea ei în anul universitar 1990/1991, ceea ce s-a aprobat şi am predat mai mulţi ani.
d) – Hirotonirea lui Octavian ca preot (8 Decembrie 1948)
9 Decembrie este zi de sărbătoare: Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria. Pentru Octavian era o zi foarte
potrivită, pentru că întotdeauna a avut o devoţiune deosebită pentru Maica Domnului, care de altfel îi apăruse în
vis când era copil, ca într-o viziune, ea stând pe vârful unui munte din zona Hunedoarei, unde se năsuse Octavian,
cu braţele întinse, chemându-l la Ea, iar pe front scăpase din încercuirea sovietică de la Don-Stalingrad (1942)
rugându-se la Sf. Maria într-un potop de gloanţe şi obtuze. E menţionat este că Octavian intenţionase să se
hirotonească de Sf. Paşti, deci în primăvara 1948, în care scop i-a scris Episcopului Ioan Suciu, Administrator
Apostolic la Blaj. Cum zice însă proverbul: „Omul propune iar Dumnezeu dispune”, lucrurile au decurs altfel. De
unde era să ştie Octavian că la 1 Decembrie 1948 Biserica Greco-Catolică va fi desfiinţată în plan legal şi că el va
fi primul preot hirotonit în ilegalitate? Ep. Ioan Suciu i-a răspuns că nu e potrivită ziua de Paşti pentru hirotonire,
cum deja am arătat. Aşa s-a ajuns la ziua de 8 Decembrie, adică la o săptămână după desfiinţarea Bisericii Greco-
Catolice în plan legal, Dumnezeu arătând astfel că Biserica prigonită merge înainte, fără nicio întrupere, în pofida
tuturor arestărilor.
Hirotonirea s-a făcut în Capela Seminarului Teologic de la Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, de către
Mitropolitul Alexandru Th. Cisar. Ordinea hirotonirii a fost următoarea:
1. Octavian Moisin.

42
 7) Dogaru (corect Dogariu) Lazăr (n. 8.III.1922, Hădăreni MS de fapt
Mădăraş Fânaţe), preot din 8.XII.1946, numit preot la Bereşti, SB. (Sigmirean,
2007, p. 294). A trecut la cele veşnice în 200921.

8) Fiscutean Maria (n. 4.V.1929, Băiţa, MS) călugăriţă greco+catolică

asumpţionistă, stabilită la Reghin.

2. Liviu Chifor.
3. Gheorghe Guţiu.
Prin urmare, primul preot greco-catolic hirotonit după desfiinţarea în plan legal a Bisericii Române Unite cu
Roma, Greco-Catolice (din 1 Decembrie 1948) a fost Octavian Moisin, la 8 Decembrie 1948. Al doilea a fost Liviu
Chifor, iar al treilea, Gheorghe Guţiu – dar şi ei în aceeaşi zi.
Tot atunci au fost hirotoniţi ca diaconi şi 4 teologi romano-catolici, absolvenţi ai Seminarului Romano-Catolic
Bucureşti:
1. Victor Iacobec.
2. Vittorio Blasutti.
3. Ioan Dragomirescu.
4. Ioan Cervenco.
Au mai asistat la hirotonire (inclusiv la Sf. Liturghie săvârşită cu acest prilej):
a) Mons. Iosif Schubert, Vicar General (care apoi a fost consacrat Episcop romano-catolic de Bucureşti, în secret).
b) Teologii seminarişti.
c) Preoţii şi călugăriţele de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti.
d) Maria Moisin (soţia Pr. Octavian Moisin).
De menţionat că aprobarea hitrotonirii celor trei clerici greco-catoici ca preoţi, hirotonire în ritul romano-catolic,
s-a dat de către Nunţiul Apostolic la Bucureşti, Gerald Patrick O’Hara, Arhiepiscop de Savanah (S.U.A.), care a
înştiinţat Vaticanul şi a primit acceptul, pe cale diplomatică, sub pontificatul Papei Pius al XII-lea.
La hirotonire, Arhiep. Cisar a dat noilor hirotoniţi facultatea de a celebra Sf. Liturghie, pe lângă ritul propriu
greco-catolic, şi în ritul romano-catolic, după necesitate celebrând chiar 3 Sf. Liturghii pe zi (mai ales pentru
decedaţi), aprobare care a rămas perpetuă.
e) – Masa festivă de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti.
După hirotonirea celor 3 Preoţi greco-catolici şi a celor 4 Diaconi romano-catolici, Arhiep. Al. Cisar a oferit în
salonul arhiepiscopiei o masă festivă în cinstea lor. L-a aşezat în dreapta sa pe Octavian Moisin, primul hirotonit în
prigoană. Era dovadă de curaj în acele zile de dezlănţuire a prigoanei, pentru el dar şi pentru ceilalţi. La masă au
mai participat: Mons. Iosif Schubert, preoţi de la Catedrala Sf. Iosif şi Maria Moisin (soţia lui Octavian Moisin).
Ziua de 8 Decembrie 1948 a fost o zi memorabilă dar evenimentele ei nu se încheiaseră aici.
f) – Problema jurisdicției noilor preoți. Drumul spre Nunțiatură – o sfidare a terorii stalinisto-dejiste. Ceremonialul
de la Nunțiatura Apostolică. Înflăcăratul discurs al Preotului Octavian Moisin la Nunțiatură.
„După hirotonire, noii preoți aveau nevoie de jurisdicție pe Arhidieceza Greco-Catolică de Alba-Iulia și Făgăraș,
pe titlul căreia au fost hirotoniți cei 3; această jurisdicție, Arhiep. Cisar nu putea să o dea, pentru că el o avea
numai pe Arhiepiscopia Romano-Catolică de București”. Întrucât Episcopii greco-catolici erau arestați, nu au găsit
altă soluție decât să rezolve problema la Nunțiatură.
Aşa a avut loc ceea ce aş putea numi „defilarea celor 7”, de la Arhiepiscopie la Nunţiatură, pe jos, public, în
reverendă. Era nu doar un act de mare curaj sub teroarea stalinistă, ci, pur şi simplu o sfidare a oricărui pericol ce
ameninţa din partea Securităţii şi a Miliţiei. Ceea ce făceau mai ales cei 3 preoţi greco-catolici era evident
împotriva legii comuniste: Biserica lor era desfiinţată, Cultul Greco-Catolic interzis, Episcopii şi alţi fruntaşi
arestaţi, iar ei, hirotoniţi în secret, defilau public ca preoţi prin centrul capitalei! Era o afirmare clară a existenţei
în clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice, a viabilităţii ei în prigoană. Traseul urmat a fost acesta: Str. G-ral.
Berthelot, pe lângă Ministerul Învăţământului, prin spatele Grădinii Cişmigiu, au traversat str. Ştirbei Vodă, au
ajuns pe Str. Schitu Măgureanu şi, pe prima străduţă pe dreapta – Str. Pictor C. Stahl – în stânga au ajuns la
Palatul Nunţiaturii”. Miliţianul de gardă, văzându-i în reverendă pe cei 3 preoţi şi 4 diaconi, i-a lăsat să intre. Au

43
 9) Frăţilă Emil (n. 25.IX. 1919, Alba), preot din 1943 (Sigmirean, p.
293) era în contact cu ofiţerul de securitate.

10) Friciu Grigore (n.10.X.1909, Socol, MS), preot din 1933, activ şi la
Moişa, MS (Sigmirean,2007, p. 269). În 1938 a plecaqt la Blaj, apoi la Ceuaşul de
Câmpie, unde l-a prins prigoana din 1948. Se va întoarce în acea comună după
1990, aducându-şi aportul la zidirea noii biserici greco-catolice.

fost primiţi imediat de către Nunţiul Apostolic Gerald Patrick O’Hara, în salonul Nunţiaturii. Acolo a avut loc „un
mic ceremonial de luare de cuvânt.” „Din iniţiativa şi acordul unanim al noilor hirotoniţi, a fost desemnat în
numele lor să vorbească Pr. Octavian Moisin. Acesta a prezentat mărturisirea de credinţă şi angajamentul de
fidelitate faţă de Biserica Catolică şi Scaunul Apostolic al Romei, precum şi, în special devotamentul şi lupta pentru
cauza Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) aflată în martiriu.” „A răspuns Nunţiul Apostolic
O’Hara, care i-a felicitat pe noii hirotoniţi şi le-a mulţumit pentru sentimentele exprimate, întărindu-i în credinţă şi
fapte, transmiţându-le Binecuvântarea Apostolică a Sanctităţii Sale Papa Pius al XIII-lea”.
Problema discutată apoi a fost acea a jurisdicţiei. Ea s-a rezolvat în felul următor:
A) „Lui Octavian Moisin i s-a încredinţat activitatea pastorală, pe titlul Arhiediecezei de Alba -Iulia şi Făgăraş
(Blaj)”.
B) Pentru ceilalţi 2 preoţi greco-catolici:
a) „Lui Gh. Guţiu i s-a încredinţat pastoraţia călugăriţelor greco-catolice (Blaj);
b) „Lui Liviu Chifor (călugăr terţiar franciscan, Târgu-Mureş) i s-a încredinţat pastoraţia în cadrul misiunii
călugărilor greco-catolici”.
Apoi, drept cadou, Nunţiul a oferit fiecăruia un Breviar comasat şi un Liturghier în limba latină (cu Sfânta
Liturghie romano-catolică tridentină).
Octavian Moisin mai fusese la Nunţiatură, împreună cu Pr. Roman Karapscinsky, Parohul romano-catolic al
Morenilor, cerând să i se aprobe (lui Octavian) hirotonirea în ritul romano-catolic („aprobare care i-a fost dată
apoi prin Arhiepiscopul Cisar”), în vreme ce Karapscinsky a cerut să i se aprobe transferul său diecezan din
România în Polonia (el fiind polonez), aprobare care de asemenea s-a dat şi Karapscinsky a plecat apoi în Polonia.
Acesta era „filmul” evenimentelor din 8 Decembrie 1948, o zi care se cere menţionată în istoricul prigoanei contra
Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.
Preot ANTON MOISIN.”
(Notă: Material preluat din lucrarea “65 DE ANI ÎN CATACOMBĂ (1948-2013)” Volumul I, autori: Mons.
Pr. Prof. Dr. OCTAVIAN MOISIN, Pr.Prof. MIHAI MOISIN, Pr. Prof. Dr. ANTON MOISIN , Ing. Prof.
IOAN MOISIN, anul apariției 2013, pag. 57-61)
21
Boloş, Ioan – Părintele Lazăr Dogariu, un apostol al decalogului, in „Cuvântul Liber”, Tg. Mureş, 19-12-2009,
ediţie electronică: http://www.cuvantul-liber.ro/news/46904/61/center-b-Parintele-greco-catolic-Lazar-Dogariu-_-
un-apostol-al-Decalogului-b-center : „
Adevaratii crestini nu trec neobservati prin aceasta lume. Ei sunt cunoscuti prin faptele lor, care au puterea divina
sa duca sufletele credinciosilor mai aproape de Dumnezeu _ asa cum a fost parintele Lazar Dogariu.
S-a nascut in 8 martie 1922, in localitatea Fanate-Band, judetul Mures, din parintii Grigore si Anica, cel mai mic
dintre cei cinci frati. Tatal fiind comerciant in sat, mama isi stabileste domiciliul in Targu-Mures, impreuna cu
copiii, pentru scolarizarea si educarea lor. Dupa absolvirea Liceului "Al. Papiu Ilarian", mezinul familiei urmeaza
Academia Teologica Greco-Catolica din Blaj, iar la absolvire, in 1946, se casatoreste cu Firuta Dalalau, din Ogra.
In 6 decembrie 1946 este hirotonit de catre Arhepiscopul Valeriu Traian Fentiu.

Este numit preot in parohia Benesti _ Sibiu, apoi la Petrilaca _ Mures, pana la finele anului 1948, cand cultul
greco-catolic este interzis de statul comunist, situatie in care se intoarce la parinti si socri pentru a-si continua
activitatea pastorala in secret, fiind urmarit zi si noapte de securitate. Cu greu isi gaseste o slujba de muncitor
necalificat in topografie, merceolog la Avicola, casier la Teleconstructia si la Liceul "Bolyai", pentru a-si intretine
familia cu cei trei copii care au urmat studii superioare. Parintele Lazar Dogariu si-a inteles misiunea de pastorire
a sufletelor, ce i-a fost incredintata de Providenta Divina, remarcandu-se ca un adevarat stalp al credintei greco-

44
 11) Gherman Vasile (n. 23.IV.1915, Râpa de Sus, MS), preot din 1942,
activ la Ulieş MS, din 1945 trecut în dieceza de Cluj-Gherla (Sigmirean, 2007, p.
297). După 1990 a fost numit protopop al Râciului, dobândind în 2004 titlul de
prelat de Onoare al Sanctităţii Sale. A trecut în veşnicie în 2010.22

12) Giurgiu Augustin (n. 30.VIII.1911, Cozma, MS) preot din 1935.
Domicilia la Reghin (Sigmirean, 2007, p. 275). Pentru calvarul detenției vezi Bota

catolice, pe care nu a parasit-o in anii de prigoana. Astfel, Sfantul Scaun de la Roma l-a felicitat in 1976, cu prilejul
celor 30 de ani de preotie, prin Sfantul Parinte Papa.

Dupa 1990, cu ajutorul credinciosilor, amenajeaza o capela in propria sa locuinta _ asa ca, in 21 noiembrie 1994,
este deschisa pentru credinciosi, unde isi desfasoara toata activitatea pastorala. Predicile erau bine documentate, si
Sfintele Liturghii, in momentul Prefacerii _ credinciosii simteau pacea si linistea profunda in Iisus Euharisticul.
Predicile sale erau o logoterapie, in care Cuvantul lui Dumnezeu elibera si inalta sufletele credinciosilor spre
sfintenie. Parintele a stiut si a trait invatandu-si fiii spirituali ca toate fericirile se pot cuprinde intr-una singura:
"Sa fii fericit cu ceea ce iti da Dumnezeu". Statea ore bune cu fiecare penitent in scaunul de spovada si urmarea cu
atentie incalcarea Celor Zece Porunci _ facandu-ne sa intelegem ca "nu ceasul mortii e timpul potrivit de a ne pune
in ordine o constiinta incarcata cu pacate, ci lucrul acesta trebuie sa-l facem acum, cand suntem inca in viata si sa
ne impartasim cat mai des cu Trupul si Sangele lui Cristos".
Parintele Lazar Dogariu a fost preocupat de pregatirea spirituala a credinciosilor prin editarea unor lucrari de
baza ca: "Cele Zece Porunci", "Carte de rugaciuni", "Prin Maria la Iisus _ Sfanta spovedanie" si a reeditat alte
cinci lucrari de alti autori. Prin tenacitatea sa si activitate prolifica, parintele si-a dus pana la capat misiunea de
pastor al sufletelor, invatand pe fiecare ca "numai frumusetea sufleteasca va salva lumea". Preamarit fie
Dumnezeu care ne-a dat pe Preotul Lazar, care sa fie model pentru tinerii preoti. S-a stins din viata, dupa o lunga
suferinta, in noiembrie 2005. Binecuvantata sa-i fie memoria si Dumnezeu sa-i dea odihna vesnica! »
22
Pop, Adin - Pr. Gherman Vasile (Râciu), chemat la Domnul, necrolog la pagina cibernetică
https://www.bru.ro/blaj/pr-gherman-vasile-raciu-chemat-la-domnul/ : « Părintele Vasile Gherman, fost protopop de
Râciu și prelat papal onorific, a trecut la cele sfinte vineri, 18 iunie 2010, la vârsta de 95 de ani și 68 de ani de
sfântă Preoție!
Pr. Gherman Vasile s-a născut la data de 23 Aprilie 1915, în comuna Vătava, jud. Mureș, necunoscându-și tatăl
plecat pe front și dus prizonier în Siberia, de unde nu s-a mai întors. Absolvește primii ani de școală în satul natal,
după care intră la Școala Normală din Năsăud, pentru a deveni dascăl.
După săvârșirea stagiului militar pe timp de război, ajunge ca învățător la Râciu, de unde își începe studiile
teologice la Seminarul greco-catolic din Cluj-Napoca. În anul 1942 se căsătorește cu Bucur Olivia din Râciu, este
hirotonit preot la 24 mai 1942, apoi numit paroh în satul său natal, Vătava. După trei ani este numit paroh în Ulieș,
lângă Râciu, unde îl găsește anul fatidic 1948.
În timpul interzicerii comuniste a Bisericii Greco-Catolice, părintele Gherman a lucrat în diferite locuri, fie ca
învățător, fie ca funcționar al CFR, dar a slujit zilnic Sf. Liturghie într-o cameră ascunsă a locuinței sale din Râciu,
transformată în capelă.
După 1990, a fost numit protopop de Râciu, unde începe construcția unei noi biserici, care din grija lui Dumnezeu
a putut fi sfințită de IPS Mitropolit Lucian în anul 1999.
La 88 de ani, in 2001 se retrage și devine protopop onorific al Râciului, iar la 30 martie 2004, Sf. Părinte Papa
Ioan Paul II i-a acordat titlul de Prelat Papal Onorific, în semn de recunoaștere și apreciere a mărturie sale de
credință și a fidelității față de Scaunul Apostolic al Romei.
În ultimele rânduri ale mărturisirilor autobiografice „Așa mi-a fost viața”, Pr. Gherman spunea:
„Nu pot să închei aceste rânduri fără să mulţumesc pentru darul primit în viaţa mea sufletească prin mijlocirea
programului de viaţa spirituală a Apostolatului Rugăciunii, pe care l-am îndeplinit în decursul întregii mele vieţi
preoţești. Până ultima suflare programul Apostolatului Rugăciunii îmi va fi izvorul ajutorului dat de Bunul
Dumnezeu prin iubirea Preasfintei Treimi, a lui Isus si prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.” Vezi şi *** In
memoriam Părintele Vasile Gherman , in « Unirea », Blaj, 2010, XXI, nr. 6, p. 3.

45
Ionițoiu 2001, p. 78-7923. A fost parohul maicii Maria-ionela Cotoi, CIN (1927-
2018) pe care a îndrumat-o spre vocaţia monastică. A trecut la Domnul în 1996 .
Este autorul unui valoros volum memorialistic, editat postum24. I s-a dedicat şi un
volum biografic, apărut anterior25.

13) Ilea Emanoilă (n. 18.XII.1918, Vesa, AB), preot din 1942. Domicilia
la Tg. Mureş (Sigmirean, 2007, p. 289).

14) Moldovan Iuliu (n.28.VIII. 1902, Comori, MS). Preot din 1928
(Sigmirean, 2007, p.260.

15) Natea Petru (n. 28.VIII.1911, Oarda de Mureş), absolvise şi cursul de

misiuni pentru Secuime, fusese hirotonit preot din 1938, trimis la Adrian, MS
(Sigmirean, 2007, p.283).

16) Pop Filip (n. 13.II.1907, Caşva Gurghiului, MS), preot din 1934,
licenţiat şi în chimie-fizică la Universitatea din Bucureşti, fusese profesor la Liceul
„Sf. Vasile cel Mare” Blaj, la Şcolile Normale din Blaj şi Năsăud (Sigmirean,
2007, p. 278-279). Fost deținut politic (Bota Ionițoiu 2001, p.126, fiind condamnat
în 1950 la 5 ani închisoare)26. A fost și canonic arhidiecezan.

17) Pop Iuliu (n. 1.IX.1907, Sânmihaiul de Pădure), preot din 1933, activ
la Sânmihaiul de Pădure şi Sânmihaiul de Câmpie (Sigmirean, 2007, p. 265). A
făcut şi detenţie politică între 6.IX.1952 -2.X. 195227.
Părintele Vasile Gherman a fost chemat la Domnul vineri, 18 iunie 2010, la vârsta de 95 de ani și 68 de ani de
sfântă Preoție. ». A nu se confunda cu Părintele Vasile Gherman din Cluj (1921-2010) hirotonit în 1945, ctitor al
bisericii greco-catolice din cartierul Gheorgheni Cluj-Napoca, şi el mărturisitor al credinţei.
23
A fost în detenţie pentru credinţă între 1.V.1953 – 8.X.1955 primind o condamnare de 5 ani, graţiat în 1955. Cf.
Fişelor matricole penale:
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*G*G%2004.%20Ghimbaseanu%20-%20Glumat*Giurgiu%20Augustin
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*G*G%2004.%20Ghimbaseanu%20-%20Glumat*Giurgiu%20Augustin
24
Giurgiu, Augustin - Confesiunile unui preot. Vasile Conțiu-îngrijirea ediției, Dimitrie Poptămaș-cuvânt înainte,
Mariana Ciurca-lectura, Alexandru Tcaciuc-coperta și tehnoredactarea., Tg. Mureş, Ed. “Veritas”, 2019, 214 p.
25
Pop, Liviu Simion – Trilogie câmpenească, Vol.II, Bistriţa, Ed. “George Coşbuc”, 2009.
26
A fost în detenţie pentru credinţă între 28.VII.1951 – 8.X.1955, conform fişelor matricole penale:
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Filip
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Filip
27
Fişe matricole penale:
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iuliu%20Ioan

46
 18) Pop Ioan (n. 16.X.1922, Caşva Gurghiului, MS), preot din 1948,
preot trimis la Căcuciu, MS (Sigmirean, 2007, p. 299). Era evidențiat în rețea, fiind
exploatat informativ de Securitate. A făcut detenţie politică între 5.XI.1958 –
14.I.1963, fiind condamnat la 6 ani închisoare pentru omisiune de denunţ a unui
grup subversiv28. De menţionat că în foile matricole penale este indicată profesia
(la momentul arestării) de funcţionar, iar ocupaţia trecută: elev.

19) Pop Otilia (n. 8.IX.1902, Poiana Aiudului) domiciliată la Tg. Mureş,
în calitate de soţie văduvă a Preotului protopop Iosif Pop.

20) Poptămaş Dumitru (n.1.II.1908, Râciu, MS), preot din 1935, trimis la
Nima Râciului (Sigmirean, 2007, p. 278)29.

21) Precup Vasile (n.30.I.1915, Câineni, MS). Nu este pomenit în

catalogul profesorului Sigmirean. A studiat nu doar teologie ci şi 3 ani de studii
filosofice la Cluj, după declanşarea prgoanei activând ca funcţionar, profesor
suplinitor, etc. Era activ în clandestinitate,după 1989 implicându-se activ în
pastoraţie. A decedat în 199630.

22) Roşca Ioan (n. 22.X.1920, Milaşul de Câmpie – Răzoare, MS), preot
din 1946, trimis la comuna Adrian, MS. Domicilia în Hodac (Sigmirean, 2007, p.
295). Părintele Ioan Roșca era căsătorit ! Una din multele date inexacte din
evidențele cartotecilor Securității. Fost deținut politic (Bota Ionițoiu, 2001, p. 143-
144, unde este publicată și lista celor condamnați în 17/18.IV.1952 –”Procesul din

28
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Ioan%20Ioan
%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*P*P
%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Ioan%20Ioan%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27
29
Despre activitatea clandestină a preotului Dumitru Poptămaş, care colabora cu preoţii Ioan Conţiu şi Grigore
Dogaru (văr al preotului Lazăr Dogariu) a se vedea la Palcu, Vasile – Moişa. File de monografie, Tg. Mureş, Ed.
« Veritas », 2016, p.42, 48-52 şi mai ales p. 112-117.
30
Popa, Ioan – Preotul Vasile Precup, in “Unirea”, Blaj, 1996, VII, nr. 10 (63), p. 6.

47
Vinerea mare”)31. Canonic arhidiecezan din clandestinitate, după 1990 a fost numit
protopop al Reghinului, şi prelat papal (2004) trecând la Domnul în 200932.

23) Şerban Ioan (n. 24.IX.1914, Suseni, HR), preot din 1939, fusese trimis
la Baraolt, CV. (Sigmirean, 2007, p. 285). Fost deținut politic (Bota Ionițoiu 2001,
p. 155)33. Autor al unui valoros volum autobiografic legat de procesul preoţilor
greco-catolici din 17/18.IV.1952 („Procesul din Vinerea Mare”)34. Condamnat la 7
ani de temniţă a fost eliberat în octombrie 1955.
31
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti
%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh.
32
Rus, Anton; Pop, Adin - Senior al Bisericii Blajului, chemat la slujba Altarului Ceresc: Pr. Ioan ROŞCA din
Reghin, la pagina cibernetică : http://www.bru.ro/blaj/senior-al-bisericii-blajului-chemat-la-slujba-altarului-ceresc-
pr-ioan-rosca-din-reghin/ : « Părintele Ioan Roşca s-a născut în data de 22 octombrie 1920, în satul Răzoare,
judeţul Mureş, ca primul copil al lui Gheorghe şi Lucreţia. A început şcoala primară în satul natal, iar apoi a urmat
Liceul Papiu-Ilarian din Târgu-Mureş (1932-1940), unde a participat la exerciţiile spirituale ţinute de PS Ioan
Suciu de la Blaj şi unde l-a avut ca profesor de religie pe părintele Ioan Miclea. În 1940 tânărul Ioan Roşca a fost
primit la Academia de Teologie Greco-Catolică din Blaj, unde a învăţat cu adevărat atât ce înseamnă Biserica
Romei şi a Blajului, cât şi dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, şi unde a fost printre cei mai buni la învăţătură.
A fost propus pentru plecarea cu o bursă de studii la Roma, dar în urma unei analize sufleteşti interioare a decis să
se căsătorească şi apoi să se preoţească. După absolvirea teologiei blăjene a urmat stagiul militar de un an şi
jumătate apoi, la vârsta de 26 ani, în 3 martie 1946, s-a căsătorit cu Aurelia Fărcaş, de 23 ani, fiică de ţărani din
comuna Hodac, absolventă a Şcolii Normale din Blaj. A fost hirotonit preot în data de 25 martie 1946, de către
Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, în catedrala din Blaj, şi a primit parohia Adrian, de pe valea Gurghiului,
protopopiatul de Reghin. A fost introdus în parohie de către protopopul de Reghin, Dr. Alexandru Todea. Enoriaşii
s-au ataşat foarte repede de noul preot. În perioada dintre anii 1946-1948 părintele Ioan a desfăşurat o activitate
preoţească intensă, cu multă dăruire.
Norii negri aveau să se abată şi asupra parohiei Adrian şi a tânărului preot. În duminica din 31 octombrie 1948 a
celebrat ultima Sf. Liturghie în biserica parohiei, în zilele următoare fiind nevoit să se ascundă în podul cu fân al
unui vecin întrucât maşina Securităţii îl aştepta în faţa casei parohiale, în care a fost instalat preotul ortodox.
Părintele Ioan a devenit fugar. Menţinea legătura cu credincioşii, administrându-le în continuare Sfintele Taine şi
celebrând Liturghia pe ascuns la Caşva, Toaca, Arşiţa etc. În 1950 a fost arestat şi interogat la Securitatea din
Reghin despre locurile unde se ascundea Alexandru Todea, fiind bătut şi maltratat. Ulterior a fost judecat pentru
agitaţie publică şi împotriva orânduirii socialiste şi condamnat la 7 ani de închisoare din care a petrecut la
penitenciarul din Târgu-Mureş doi ani. După 1989 este numit de către PS Alexandru Todea protopop de Reghin;
astfel organizează viaţa religioasă a credincioşilor, reînfiinţează parohiile din protopopiat, publică în presa locală,
participă la simpozioane, reprezintă continentul Europa la Roma în 1996 în salutul adresat Papei Ioan Paul al II-
lea cu ocazia jubileului de 50 ani de preoţie, este profesor de Dogmatică la Academia de Teologie din Blaj, a
deschis capela şi a iniţiat formalităţile pentru construirea bisericii-catedrale la Reghin etc.
În 1997 se retrage dar rămâne în continuare un părinte spiritual model de dăruire şi slujire a Bisericii şi a
aproapelui.
La 10 octombrie 2004, IPS Lucian Mureşan i-a înmânat în Catedrala Sf. Treime din Blaj distincţia de Prelat
Onorific conferită de Sfântul Părinte Ioan Paul II ca semn de recunoştinţă a mărturiei de viaţă creştină catolică şi
fidelitate faţa de Scaunul Apostolic al Romei.
Părintele Ioan a scris o carte de predici (Cuvânt şi nutremânt, Blaj, 2006), iar despre viaţa preacucerniciei sale s-a
scris o carte (Anton Rus, Aura Gherman, Catacombe şi lumini. Viaţa şi activitatea Pr. Ioan Roşca, Blaj, 2003).

48
 24) Ştefan Maria (n. 14.VIII.1923, Lechincioara), călugăriţă greco-
catolică, domicilia la Tg. Mureş, fără interes operativ.

25) Turdean Sabin ( n. 30.X.1911, Sânger, MS), preot din 1942, prevăzut
inițial pentru Dieceza Lugojului, din 1940 încardinat în arhidieceză. (Sigmirean,
2007, p. 283).

Vom reveni asupra acestor preoţi într-o discuţie spre sfârşitul studiului nostru.
Pentru continuitate tematică oferim câteva elemente biobibliografie despre preoţii
greco-catolici din Exil Petru (Pierre) Gherman şi Jean Iacob Goia, urmăriţi şi ei
prin structurile aparatului de Securitate. Pentru Părintele Dr. Petru Gherman oferim
o fişă în modelul pregătit pentru Enciclopedia Istoriografiei Româneşti:

GHERMAN, Petru (Pierre)

N. 22.IV.1921, Grebeniş, Mureş – d. 18.I.2016, Bruxelles. A studiat la

Liceul Papiu Ilarian din Tg.Mureş şi apoi la Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj,
unde a obţinut bacalaureatul (1941). A absolvit Academia Teologică din Blaj în
1945 (licenţiat), obţinând o bursă pentru Franţa în 1947, dobândind o nouă licenţă
în teologie la Institutul Catolic din Paris (1950) şi un doctorat în teologie la acelaşi
prestigios Institut (1953), fiind şi diplomat în sociologie (Sorbona, 1954). A fost
hirotonit preot în 25.III.1946 la Blaj, fiind numit ulterior şi Prelat papal (1986). A
rămas în serviciul Misiunii Române Unite din Paris până în 1977, din acel an fiind
trimis la Bruxelles unde a fost responsabil diecezan cu păstorirea românilor greco-
catolici până în 2007 când s-a pensionat. În Exil s-a impus ca istoric eclesiastic,
tratând mai ales problema persecuţiilor religioase din România în timpul regimului
comunist. Petru Gherman a fost unul din cei mai competenţi istorici eclesiastici
care au investigat persecuţiile religioase din România anilor 1948-1975, şi nu doar
Părintele Roşca a fost un model al preotului lui Cristos prin bunătatea inimii, sinceritatea cuvântului, dăruirea şi
zelul apostolic, rugăciunea profundă, seninătatea privirii, slujirea aproapelui, ataşamentul de Biserică şi exemplul
unei vieţi trăită pentru Dumnezeu. De la el am învăţat şi că broboanele de suferinţă din perioada de persecuţie sunt
perle strălucitoare în lumina lui Hristos. ». Autorii au uitat să menţioneze calitatea de canonic arhidiecezan. Vezi în
schimb Rus, Anton ; Pop, Adin – Părintele canonic Ioan Roşca a trecut la cele veşnice, in « Unirea », Blaj, 2009,
XX, nr.10-11, p. 12. Despre calvarul preotesei învăţătoare Aurelia Roşca (1923-2007) vezi Man, Maria – Preoteasa
dascăl Aurelia Roşca a plecat la Tatăl, in « Unirea », Blaj, 2007, XVIII, nr.10, p. 8.
33
Fişele matricole penale:
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*S*S
%2006.%20Senbal%20-%20Serbunski*Serban%20Ioan%20Ghe
https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*S*S
%2006.%20Senbal%20-%20Serbunski*Serban%20Ioan%20Ghe
34
Şerban, Ioan – Procesul din Vinerea Mare, Târgu-Mureş, Ed. Mediaprint, 2000, 98 p. + 3 planşe.

49
cele ale Bisericii Greco-catolice. Lucrările sale, publicate în limba franceză, au
constituit puncte de referinţă pentru istoricii străini cu privire la realităţile
confesionale româneşti ale acelor timpuri. A publicat printre altele: Du palais à
l'autel et à la geôle, Prince Vladimir Ghika, Bruxelles, [1955], 16 p. ; Le
Problème de la coexistence religieuse avec le communisme, Paris, 1958, 39 p. ;
L'Ame Roumaine écartelée. Faits et documents, Paris,Ed. Du Cèdre, 1955, 258 p. ;
L'Église unie de Roumanie , dix ans de persécution, 1948-1958. Paris, 1958, 59 p. ;
Pensées romaine, peuple roumain. Collection : La Barque de Saint Pierre. Avec
une préface S. Em. Le cardinal Tisserant., Paris, 1967, 366 p. ; Le bienheureux
Jérémie Valaque, humble disciple de Saint François, Bruxelles, 1983, 179 p.. În
ţară i s-a tradus şi editat teza sa de doctorat de la Paris: Gherman, Petru- Originea
latină a creştinismului din România. Traducere de Aurelia Gherman, Cluj-
Napoca,Ed. Ecoul Transilvan, 2020, 294 p. Un excelent volum dedicat Părintelui
Gherman este cel al Părintelui conferenţiar dr. Mitrofan, Ioan - Petru Gherman.
Medalion aniversar, Blaj, Sibiu, 2013, 228 p. (RMB).

Părintele Iacob Jean Goia, OP , Jean fiind numele monahal, s-a născut la
17.IX.1919 la Roşia de Recaş, Alba. A studiat teologia la Blaj, fiind hirotonit preot
în 1.IX.1946 (Sigmirean, 2007, p. 296). A reuşit obţinerea unei burse de studiu
pentru Franţa în 1947, intrând în Ordinul Dominican ( înveşmântat în 7.XII.1949 la
Paris, St. Jacques, voturi provizorii depuse în aeeaşi mănăstire 8.XII.1950, iar
voturile definitive în 8.XII.1953 la Saulcoir, Etiolles. Va fi agregat redacţiei
revistei „Istina” de la Paris, ajungând secretar de redacţie. Era un excelent
cunoscător al realităţilor eclesiastice româneşti şi est-europene. A trecut în veşnicie
în 17.IV. 2006, la Ivry sur Seine35.

Mult mai interesant este cazul medicului psihiatru Camil Sever Peteu,aleas
„Reveş”, preot clandestin şi monah bazilitan. Câteva elemente biografice le
autocităm dintr-o lucrare de-a noastră36, cu note chiar asupra acestei vizite de la
Roma din 1985: „Ieromonahul Dr. Med. Camil Pavel Sever Peteu (3.VI.1946-
18.XII.2013, Cluj-Napoca), fiul lui Dumitru şi al Olgăi, provenea dintr-o familie
mixtă (tatăl ortodox, mama romano-catolică), fără antecedente greco-catolice. A
35
« GOIA Jean », Dictionnaire biographique des frères prêcheurs [En ligne], Notices biographiques, G, mis en
ligne le 15 janvier 2015, consulté le 05 février 2021. URL : http://journals.openedition.org/dominicains/1930 .
36
Birtz, Remus Mircea - Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla
între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020,
837 p., p. 316-317, nota 7.

50
absolvit Facultatea de Medicină din Cluj în 1970, şi dorind asumarea unei
comuniuni între cele două tradiţii liturgice, a intrat în Ordinul Bazilitan în
14.IX.1968, depunând voturile provizorii în 21.XI.1970 iar pe cele definitive în
26.X.1973. A devenit medic specialist psihiatru, terminând specializarea cu o notă
finală mai mare decât colegul său, dr. Traian Neamţu, dar care i-a ocupat postul de
la Laboratorul de Sănătate Mintală. Cercurile lui Peteu de psihodramă dar şi de
apostolat clandestin au iritat Securitatea din Cluj, care au impus trimiterea acestuia
la Sighişoara. A fost hirotonit preot în 29.XII.1973 de PS Ioan Dragomir. A
profesat la Sighişoara între 1978-1990, reuşind ca în 1991 să vină bursier la Roma,
obţinând o licenţă în teologie la Ateneul Pontifical San Anselmo (1994). Anterior
mai făcuse o excursie la Roma, în 1985, trimis de S.A. Prunduş ( cu
binecuvântarea sincronă a Securităţii), urmând a fi trimis în Brazilia, la o
mănăstire bazilitană, pentru a nu încurca planurile de romano-catolicizare a
rezistenţilor greco-catolici. A refuzat propunerea, revenind în Ţară. Adesea evoca
acest episod, arătând cum fusese primit de John Bukovski care l-a chestionat
despre drepturile romano-catolicilor ( Peteu, neinspirat, a afirmat că aceştia aveau
drepturi, faţă de greco-catolici), Bukovski considerându-l „ securist de-al lui
Prunduş”. A avut întrevederi şi cu arhiepiscopul Achille Silvestrini, fiindu-i
prezentat şi Papei Ioan Paul al II-lea, după o audienţă colectivă. Întors în România,
dorea plin de zel să-i comunice lui Prunduş „ ce a zis Papa”, la care acesta i-a bătut
cu pumnul în masă „ Nu mă interesează ce a zis Papa. Ce a zis Silvestrini este
important”. Episodul l-a şocat pe psihiatrul Camil Peteu, care ne istorisea adesea
aceste întâmplări caracteristice unui mod de a gândi. Un alt episod rememorat de
preotul medic Peteu a fost cel în care, convocat fiind la Părintele Prunduş , de faţă
fiind preotul Vasile M. Ungureanu, acesta din urmă enervat de opoziţia lui Peteu la
romano-catolicizarea greco-catolicilor, l-a ameninţat pe medic că va fi călcat de o
maşină. Peteu nu îşi amintea anul precis, dar înclina spre 1984. Membru fondator
a comunităţii monahale Stavroanastasis din Feleacu (jud. Cluj), Camil Peteu a
cerut ieşirea din Ordinul Bazilitan ( ceea ce i s-a aprobat) iar printr-un gest gratuit a
fost expulzat din Provincia românească a acestui Ordin (2003). Autorul prezentului
studiu a avut nenumărate convorbiri cu acest preot extrem de erudit, poliglot, pe
alocuri speculativ ( ajunsese la poziţii teologice vecine episcopalianismului în
ultima parte a vieţii) şi în mod sigur, neconformist. Din păcate, începând cu anul

51
1994 relaţiile Păr. Peteu cu Păr. Prunduş au ajuns la nivel invectival . 37
Ieromonahul Camil Peteu s-a dovedit şi un excelent analist al istoriei recente
eclesiastice, dar din nefericire fiind un tip oral, nu a lăsat în scris decât comentarii
şi predici.

Contraconcurentul lui Peteu la postul de medic psihiatru în Cluj, medicul

Traian Neamţu (1934-2019), fost deţinut politic, din nefericire a acceptat racolarea
ca informator al Securităţii încă din timpul detenţiei, având numele conspirative de
“Musora Ioan” şi “Eugen Moraru”, fiind activ în reţea până în 198838.” Astfel
medicul Camil Sever Peteu era şicanat pe linie eclesiastică de către superiorul său
monastic (ieromonahul Silvestru Augustin Prunduş), pe linie profesională fiind
luxat de medicul Traian Neamţu. Totul la instigarea Securităţii39.

În declaraţia dată la Securitate, la Sighişoara, în 16.I.1986, imediat după sosirea

dela Roma, Dr. Sever Camil Peteu omite câteva lucruri. Nu pomenenşte de
întâlnirea sa cu Papa, nu se referă la aprecierile lui John Bukovski40 despre
37
Vezi şi articolul său anamnestic : Peteu, Camil, OSBM – Biserica din casa lui Matei Boilă, in Studia Universitatis
Babeş-Bolyai. Theologia Catholica, Cluj-Napoca, 2002, XLVII, nr. 2, p. 141-143 . Vezi şi Făgăraş Birtz 2007, p.
41, 60.
38
Cf. Gorgan, Carmen - Lista completă a clujenilor deconspirați de CNSAS. Vezi unde și-a plantat Securitatea
oameni și câți dintre ei ocupă în prezent funcții importante, 28.I.2019, accesibil în pagina cibernetică :
https://gazetadecluj.ro/lista-completa-a-clujenilor-deconspirati-de-cnsas-vezi-unde-si-a-plantat-securitatea-oameni-
si-cati-dintre-ei-ocupa-in-prezent-functii-importante/ accesată în 30.I.2019. Prunduş era şi el obiect al delaţiunilor
sale, dar şi ieromonahul Camil Peteu. Vezi Sentinţa Civilă nr. 72/ 14.I.2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a
VIII-a accesibilă la http://www.cnsas.ro/documente/hotarari/definitive/Neamtu%20Traian%20Mihai.pdf , accesată
în 22.II.2019.
39
O mărturiseşte chiar Părintele Dr. Silvestru Augustin Prunduş, într+un document datat 23.V.1979, publicat
facsimilat la Birtz, Remus Mircea - Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla
între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020,
p.613.
40
Oferim câteva detalii biografice ale unor funcţionari curiali evocaţi în documente:
Despre prezentările şi vizitele lui Luigi Poggi însoţit de John Bukowsky din ianuarie 1975 şi octombrie 1976 a se
vedea cu detalii Bozgan, Ovidiu – Cronica unui eşec previzibil. România şi Sfântul Scaun în epoca pontificatului
lui Paul al VI-lea (1963-1978), Bucureşti, Ed. Curtea veche, 2004, mai ales pp. 292-302 ( ianuarie 1975) şi 302 –
311 (octombrie 1976). De remarcat că atât în 1975 cât şi în 1976 Luigi Poggi propunea introducerea limbii române
în bisericile romano-catolice din Ardeal ( marea lor majoritate maghiarofone), dar Departamentul Cultelor era
conştint că măsura viza gruparea „nereveniţilor” ( Ibidem, p. 300, 305). Poggi a primit doar în 1976 permisiunea de
a vizita mormântul (!) lui Iuliu Hossu, solictarea de a vizita măcar un episcop greco-catolic nefiindu-i aprobată.
Meritul lui Aron Marton este că a organizat întâlniri clandestine între ierarhii uniţi şi emisarii Sf. Scaun.
Cardinalul Luigi Poggi (25.XI.1917, Piacenza – 4.V. 2010) şi-a finalizat studiile eclesiastice la Academia
Diplomatică a Sf. Scaun, fiind cooptat în Secretariatul de Stat, fiind trimis nunţiu apostolic în ţările Africii centrale
în 1965 ( când a devenit şi arhiepiscop), devenind în 1996 şi secretar al Congregaţiei pentru Afaceri Extraordinare .
A fost cooptat în implantarea Ostpolitik-ului, fiind trimis ca internunţiu în Polonia, în URSS, în România. Între
1986-1992 a fost Nunţiu Apostolic pentru Italia şi San Marino, iar între 1992-1998 a fost Arhivistul şi Bibliotecarul
Sf. Scaun, fiind creat cardinal în 1994. Pentru o biografie a sa vezi Bozgan – op.cit., p. 283-284.
Arhiepiscopul slovac John Bukowsky / Bukovsky( pe numele real Jan Fukna) (18.I.1924, Cerova, Slovacia –
18.XII.2010, Techny , Illionois, SUA) a reuşit să se refugieze în SUA, unde a dobândit cetăţenia, devenind monah al

52
Prunduş, nu îşi menţionează statutul de preot (aici avem o dovadă certă că ofiţerul
de caz din Sighişoara îl acoperea pe Peteu), fiind doar „amator al ritului bizantin”,
recunoscând însă conflictele cu preoţii Prunduş şi Ungureanu, pedalând pe reale
sentimente patriotice pe care atât psihiatrul cât şi ofiţerul de Securitate le aveau.
Doi ofiţeri îl monitorizau pe Camil Sever Peteu. Unul era colonelul Tiberiu Băţagă
(1936-2001)41, celălat fiind maiorul Ioan Toma42. Se pare că ultimul era cel care îl
acoperea pe Camil Peteu, cei doi având conversaţii în afara biroului şi probabil
punându-se de acord asupra unor eventuale relatări informatzive. De remarcat că
nu se menţionează existenţa unui dosar de reţea pe numele lui Camil Sever Peteu,
nefiind deci informator racolat, ci doar „obiectiv” şi eventual „sursă”.

Ordinului Verbiţilor, fiind hirotnit preot în 1950. A fost cooptat în Secretariatul de Stat (1973), fiind şi el implicat în
implementarea Ostpolitik-ului.Poliglot, vorbea 9 limbi străine. În 13.X.1990 a fost consacrat arhiepiscop titular de
Tabalta. A fost Nunţiu Apostolic în România între 1990-1994 şi apoi Delegat Apostolic în Federaţia Rusă (1994-
2000), retrăgându-se apoi la mănăstirea din Techny, unde fusese anterior consacrat preot. A publicat memorii :
Bukovsky, John, Strazzari, Francesco - Chiesa del martirio, chiesa della diplomazia. : Memorie tra Cecoslovacchia
e Vaticano. Bologna , EDB, 2009. Pentru biografie vezi şi Bozgan –op.cit., p. 292-293, dar şi biografia oferită de
Provincia din Chicago a Societăţii Verbiţilor :
http://76.227.214.44/news/archbishop_john_bukovsky_19242010.aspx (accesat în 5.IX.2018).
Despre o situaţie obiectivă a Bisericii Romano-Catolice din România, indiferent de naţionalitatea credincioşilor a se
vedea Broun, Janice – The Latin – Rite Catholic Church of Romania, in Religion in Communist Lands, Oxford,
Keston College, 1984, XII, nr. 2, p. 168-184. (Birtz, Remus Mircea - Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic
Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed.
Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 320) . N.B. Bukovski nu era cardinal în 1985, ci doar arhiepiscop.
Achille Silvestrini (n. 25.X.1923, Brisighella- 29.VIII.2019), doctor în teologie şi în drept canonic, preot din 1946 al
diecezei de Faenza, va absolvi Academia Nobililor Eclesiastici în 1952, fiind cooptat în Secretariatul de Stat din
1953. A avut numeroase misiuni diplomatice în străinătate, devenind în 1979 Secretar pentru relaţiile externe al
Secretariatului de Stat, în acelaşi an fiind consacrat arhiepiscop titular de Novalliciana. A fost numit cardinal în
1988. În intervalul 1991- 2000 a fost cardinal prefect al Congregaţiei pentru Biserici orientale. Cf.
https://en.wikipedia.org/wiki/Achille_Silvestrini, accesat în 6.XI.2018. Adept al Ostpolitikului. (Ibidem, p.387, nota
15).
41
Fişa de cadre este oferită de CNSAS la pagina cibernetică:
http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/BATAGA_TIBERIU.pdf , accesată în 5.II.2021. A intrat în
Securitate în 1956, activând în cadrul Serviciului III, devenind căpitan în 1968, activ în Harghita, din 1969 trecând
în judeţul Mureş. Locotenent Colonel din 1973, colonel din 1979.
42
Au existat mai mulţi ofiţeri de Securitate cu acest nume. CNSAS nu îl publică în listele sale.

53