Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vladimir Besleaga - Nepotul
Vladimir Besleaga - Nepotul
Vladimir
BE+LEAG{
NEPOTUL
LITERA
CHIªINÃU 1998
D ac[ ar fi s[ m[ plasez nu zic ]n
postura de critic/analist sau chiar istoric literar, ci, simplu, ]n locul
unui cititor de-o v`rst[ mai matur[ =i cu lecturi ceva mai largi, =i a=
]ncerca s[ m[ pronun\, dar sincer, asupra acestui voluma= de proz[, s[-i
g[sesc un loc printre celelalte pe care le-am realizat =i readus cu greu la
lumina zilelor de azi (dezgropate, ca s[ zic a=a, din cimitirul buchiilor
chirilice), a= risca s[ formulez urm[toarea judecat[: =i aceast[ cronic[
rural[, =i umoristicele ce-o ]nso\esc denot[, din perspectiva evolu\iei
prozei moderne (cu at`t mai mult al celei postmoderniste), pragul de jos
dac[ nu chiar sub al st[rii actuale a genului. De bun[ seam[: un stil
aproape oral, o fraz[ elementar[, un lexic ]mp[nat cu regionalisme =i
rusisme/sovietisme, ceea ce pe scurt s-ar putea numi: naturalism lingvistic,
asta pe de-o parte; pe de alt[ parte: preponderen\a unor imagini =i scene
a=a-zise brute, preluate ]ntocmai cum prescria literaturii ideologia
regimului totalitar, direct din via\[, din realitatea vie, clocotitoare,
factorul fic\iune artistic[ fiind ]mpins pe ultimul plan... Nu se prezint[
oare cele scrise aici ]n deceniile trecute la compartimentul literatur[
artistic[ drept un nesf`r=it torent de reportaje, stenograme =i alte
produc\ii gazet[re=ti, \intind unicul scop de a elogia =i ilustra m[re\ele
realiz[ri ale socialismului victorios, cl[dit pe oasele a milioane de oameni
nevinova\i, dup[ care ast[zi t`njesc anumite categorii de profitori-
nomenclaturi=ti, dar mai cu seam[ nostalgicii imperialo-comuni=ti, dar
=i asta pentru un deceniu, dou[, p`n[ se vor c[l[tori definitiv genera\iile
confec\ionate de stalinism ]n incubatoarele colectiviste ale brig[zilor
kolhoznice =i cele de la uzinele militarizate ale fostei u.r.s.s. +i atunci?...
Face s[ mai revenim la c[r\ile trecutului, ]n loc s[ scriem altele, ]n contextul
libert[\ii de care se bucur[ un autor ]n democra\ie? F[r[ o ideologic impus[,
NEPOTUL
6
Satului meu M[l[ie=ti
NEPOTUL
(Cronic[ rural[ comentat[ de autor)
NEPOTUL
7
P e la ]nceputul lui iulie, luna seceri=ului,
Alexandru Marian =i-a luat fiica terminase clasa a opta =i a venit ]n
satul lui unde a avut =i el o mam[, dar
dup[ grea z[care s-a stins =i a r[mas
casa p[rinteasc[ singur[. Au c[l[torit cu trenul, apoi cu o ma=in[ de ocazie...
}n Deal-la-Cruce se dau jos, apuc[ am`ndoi de tor\i geanta mare, neagr[, cu
fermoar galben, =i o iau pe o ulicioar[ cotit[, printre case, la vale.
Merg t[cu\i.
Trec pe l`ng[ locul unde cu cine =tie c`te secole ]n urm[ a ]nceput
satul se mai v[d urmele vechilor morminte, spun b[tr`nii c[ a fost pe
delu=or o bisericu\[ de lemn, acum cre=te nalt popu=oiul calc[ pe-o
punte ]ngust[ peste p`r`ia=ul care abia se mai \ine vara =i, c`nd ajung
aproape de Mijlocul satului ca s-o ia pe drumul lor, Vica, doar ar rupe
prea lunga t[cere, arat[ spre =coala nalt[, cu varul cojit pe pere\i, =i zice,
chipurile, a mirare:
Sat, dar uite c[ are =coal[ cu etaje!
Nu \i-am spus? }i ridicat[ din cele dou[ biserici...
+i Alexandru prinde a-i povesti a c`ta oar[? c[ ]n vremurile de
demult, ]n cele dou[ capete ale satului se ]n[l\a c`te o biseric[ frumoas[, dar,
pe c`nd avea el vreo trei patru ani, au fost desf[cute1 am`ndou[, =i din piatra
lor, zic unii, e zidit[ =coala asta. Iar ]n 41, c`nd a ]nceput r[zboiul, o bomb[
aruncat[ dintr-un avion german a c[zut drept pe =coal[ =i etajul de sus...
Noroc, Lixandre! Demult n-ai dat pe aici. Asta \i-i nevasta?
VLADIMIR BE+LEAG{
}
n dup[ amiaza aceea de martie se
topea om[tul m[ ]ntorceam de la =coal[. Aveam cu vreun an =i jum[tate
mai mult ca tine, dar abia ajunsesem ]ntr-a opta pierdusem dou[
clase cu r[zboiul. Peste p[m`ntul r[nit de bombe, ]n locul ploilor n[v[lir[
v`nturi galbene =i nori de l[custe, era s[ leg =i eu =coala de gard, s[ m[
duc ca al\i ortaci la ora= s[ deprind vreo meserie t`mplar, tencuitor,
dar nu =tiu de ce nu m-am dus. M-a= fi ]ntors ]n sat =i, poate, altfel era...
Celelalte cuvinte s-au stins ]ntr-o margine a min\ii =i ar fi sunat a=a: m[
]ntorceam, m[ ]nsuram, poate chiar cu fata de care eram ]ndr[gostit, m[
f[ceam gospodar la casa asta, o ajutam pe mama =i, dac[ avea sprijin...
Da... mergeam pe drumu=orul pe care am venit azi, prin =an\uri mai
r[m[sese c`te un petic de om[t, \ineam marginea c[ci m[ cam d[duse de
NEPOTUL
Mo= Trifan era o rud[ de-a noastr[, de pe bunelul. Odat[ s-au ridicat,
odat[ s-au apucat s[-=i fac[ un rost. Bunelul cu fetele lui avea bra\e de
munc[ destule =i p`n[ a ]ncepe colectivizarea a reu=it s[-=i ]ncropeasc[ o
gospod[rie a=ezat[. Mo= Trifan cu negustoria a dat faliment. Cu toate c[
pe urm[ nici din munca lui Leon Moro=anu nu s-a ]n\eles nimic, mo=
Trifan a r[mas s[-i poarte un profund respect pentru h[rnicia lui, pentru
16 firea hot[r`t[... Nu =tiam cum ar[ta la fa\[ bunelul, nu-l v[zusem nici o
dat[, m[car pe-o fotografie nu se fotografiase ]n via\a lui! , a=a c[,
auzind pe unul, pe altul, ]ncetul cu ]ncetul s-a ]nchegat ]n fa\a ochilor
chipul unui b[rbat voinic, ]nalt, un adev[rat uria=, care ]n cele din urm[
deveni o legend[ pentru mine. Mai cu seam[ m[ umpleau de fiori vorbele
m[tu=ii Nastasia, sora mamei care tr[ia ]n casa din fa\a noastr[ pe locul
unde-a fost pe vremuri lutni\a. Olecu\[ scr`ntit[ m[tu=a, iar dup[ ce
r[mase oloag[ se tulburase =i mai tare =i mereu spunea c[, iat[, s-a ]ntors
bunelu-n sat, a venit s[ ]mpart[ fiicelor gospod[ria, dup[ dreptate...
Am trecut de col\ =i mi-am v[zut de drum. Eram gr[bit: m[ a=tepta
mama cu l[utoarea, ]mi ardeau urechile, talpa scotea sunete
amenin\[toare c`nd o tr[geam din glod, iar ]n burt[ r[sunau solemne
simfonii.
Piatra goal[, =i, nu =tiu cum, mi-a p[rut r[u c[ nu-i mo=neagul. S-a
s[turat s[ m[ a=tepte, s-a ridicat =i s-a dus... Poate nici n-a venit azi... Ori
a pornit s[ m[ caute acas[... M-am uitat ]n lungul drumului pustiu.
Unu, doi... zece... optzeci... num[ram pa=ii. Vroiam s[ aflu c`t am p`n[
la pragul casei. O dat[ ie=eau trei sute optzeci, alt[ dat[ patru sute, iar
alt[ dat[ numai trei sute cincizeci. Trebuia s[ aflu care-i cauza
necoinciden\ei: mersul meu ori drumul?... Nu ajung la sut[ =i m[ ]ncurc.
M-a= fi ]ntors, a= fi luat num[r[toarea de la cap[t, dar pe glodul ista...
Bag m`na ]n buzunar, poate g[sesc niscai firimituri... De unde? Degetele
dau la fund peste-o sp[rtur[, coboar[ ]n c[ptu=eal[ =i deodat[ dibuiesc
ceva... Dr[cie! Un c[pe\el de lum`nare...
Cum trec pe subt o strea=in[ de stuf, joas[ o c[soaie cu spatele ]n
drum , dau cu pumnul ]n =iragul de \ur\uri de ghea\[ care picurau f[r[
ru=ine. O ploaie de a=chii ]mi cade ]n cap, peste picioare, iar pe un \ur\ure
cu =apte r`nduri de b[rbii l-am lovit de c`teva ori p`n[ s[-l dobor. I-am
tras o ciubot[, s-a nimerit s[ fie cea cu talpa desprins[ =i m-a ajuns frigul
la degete... Bravo, b[iete, am auzit glasul mamei: amu mai d[ =i-n perete
de vreo dou[ ori =i ai sc[pat de ]nc[l\[minte. La urma urmei ce-\i trebuie
dac[ degrab[-i var[ =i po\i s[ umbli descul\?...
}n continuarea c[soaiei era un gard de lut cu =iroaie negre pe el, cr[pat
]n c`teva locuri. V[d o mog`ldea\[ de om care st[ aplecat, cu dosul spre
mine, =i face ceva cu m`inile la picioare. }mbr[cat ]ntr-o hain[ f[r[ culoare
NEPOTUL
mai apoi c[ Paraschi\a aceea se b[gase ]n beciul unei gospodine care avea
c`teva ulcioare cu lapte era vreme grea, lumea n-avea p`ine, dar mite
lapte! se vede c[ reu=ise femeia s[ \in[ te miri cum vaca sco\`nd-o din
iarn[... pe atunci oamenii b[gau vacile ]n cas[ s[ nu le fure... Taman
... s-a aruncat cu capul ]n jos o fat[ mare... }n prima edi\ie =i ]n cele ulterioare
1
C
`nd a intrat mama ]n buc[t[rie, m-am
tr`ntit iute pe sc[unel, am apucat c`teva buburuze de cartofi =i am ]nceput
s[-i cur[\. Am sim\it mirarea ei: aici e=ti?! O, ce calzi =i limpezi erau ochii
mamei... Cum se ]ngustau uneori =i ce neb[nuit[ putere aveau asupra
mea... Firul de lumin[ din ei curgea drept ]n inima mea =i oric`t de nec[jit[
ar fi fost de soart[, de neascult[rile mele m[ ]nc[lzea, ]mi f[cea bine
ca o sf`nt[ sc[ld[toare a sufletului... A=a st`nd cu capul plecat am sim\it
]n piept un val de indignare ]mpotriva necunoscutului care a ]ndr[znit
s[-i st`rneasc[ lacrimile, apoi m-am ]ntors ]mpotriva mea de ce nu l-am
VLADIMIR BE+LEAG{
Diminea\[ ce \i-am spus? S[ vii mai devreme. Da tu? Eri: avut; azi:
avut; m`ine: avut. }n toate zilele ave\i c`te ceva de =ezi la =coala ceea
p`n[-n noapte de parc[ n-ai avea cas[. 23
Mai bine n-a= avea! ]i r[spund cuprins de m`nie. Anul trecut am vrut
s[ lep[d =i eu =coala, nu m-a l[sat. A zis: s[ r[m`n[ singur[? Unde-s mai
mul\i, pot s[ se duc[, eu sunt unul. C[ nu poate c[uta de singurul copil?
+i apoi s[ nu uit ce mi-a poruncit tata plec`nd la r[zboi, ]n vara lui 41...
Arunc o privire c[tre mama: =ade pe tobultoc, l`ng[ u=[, adunat[,
m[run\ic[, o feti=can[. M[ proboze=te din cuvinte, dar glasul sun[ bl`nd.
Amu\e=te. Tace o vreme. Duce dosul palmei la ochi, \ine m`na a=a, apoi
o las[ =i dezghioac[ mai departe... Ce pornire ur`t[ am avut! Iart[-m[,
mam[, c[ am putut s[ m[ g`ndesc... Am auzit c[ l-ai repezit pe str[in. Eu
trebuia s[ te ajut. De ce sunt at`t de slab?
Hai, ia =i m[n`nc[ mai repede c[-i seara cea mare =i avem at`tea
de f[cut.
H`rle\ul... l-a adus badea Hortolomei? Dup[ ce ]nghit: s-a
dezghe\at p[m`ntul. Vreau s[ sap la ciotca de pe mal...
Cioc[l[ul din m`inile mamei cade la picioare. }i trece o umbr[ pe
fa\[. Ochii se ]ntunec[. Am pomenit de trunchiul nucului. Ast[-toamn[,
c`nd m-am apucat s[-l scot b[t`nd cu h`rle\ul, mama a stat o vreme de-o
parte =i s-a uitat, apoi s-a ]ndep[rtat. Am ]n\eles c[ o leag[ vreo amintire
de ciotca aceea... mai bine zis de nucul care-a fost...
Vezi ]n butelca de pe horn, poate mai curge ceva...
Iau litra, o r[storn deasupra str[chinelei cade o pic[tur[ de oloi.
Peste o vreme se prelinge a doua. T[rcatul urm[re=te curios str[daniile
mele, mi=c[ din musta\[, ar vrea s[-mi dea un sfat, dar dup[ cele p[\ite
nu ]ndr[zne=te.
Gr[be=te-te c[ trebuie s[ v`ntur[m ceva gr[un\e =i ai s[ te duci la
moar[. Am auzit motorul. Brusc amu\e=te. +i iar: las[, le-oi v`ntura
singur[. Tu d[ o fug[ la bade-to Andron.
Se ridic[ =i se duce-n camer[. Se aude sun`nd sub\ire broasca l[zii. Se
]ntoarce cu ceva legat ]ntr-o peticu\[.
S[-i dai banii i=tea. Datoria: cinci sute. Lui ]n m`n[ s[-i dai, auzi?
S[-i mul\ume=ti c[ ne-a a=teptat. La urm[ a=a s[ zici: noi poman[ nu
VLADIMIR BE+LEAG{
Bate des din ochi parc[ i-ar fi dat o musculi\[ =i pe Vica o umfl[ r`sul.
Tata o cuprinde de umeri =i-i spune cu jum[tate de voce:
Pe vremea foametei b`tr`na asta, pe atunci voinic[ =i s[n[toas[, se
ducea cu alte femei nevoia=e ]n Sus, s[ schimbe covoare, l[icere pe gr[un\e.
}ntr-o iarn[, c`nd se ]ntorceau, pe la Stanislav, ni=te r[i le-au luat ce
aveau =i le-au aruncat din tren. Om[t mare, ger, unuia i-a t[iat trenul
26 picioarele, ea cu alte c`teva au mers vreo dou[zeci de kilometri, ]nc[l\[-
mintea proast[, p`n[ au ajuns ]ntr-un sat... I-a paralizat picioarele =i de
atunci umbl[ ]n c`rje. Mai anul trecut ]i luase =i graiul, acum vorbe=te...
Un-\i-i mo=neagu? Alexandru arat[ la barb[ =i la t[lpi...
Trifan? B[tr`na d[ ochii peste cap: s-o dus.
La moar[?
S-o mutat.
}n cel[lalt sat? =i tata arat[ cu ochii spre cimitir.
Alexandru st[ o vreme, apoi porne=te cu h`rle\ul ]n m`n[. B[tr`na,
]n c[rje, dup[ d`nsul. Deodat[ se aude un icnit m[tu=a a c[zut: hopa!
pe un mald[r de buruieni zmulse de Alexandru de sub pere\i. Vica pufne=te
de r`s. Tata o mustr[ din ochi, =i Vica o ajut[ s[ se ridice, ]i duce c`rjele
=i o a=az[ pe piatra de la col\ul casei.
Alexandru ridic[ h`rle\ul =i izbe=te cu putere ]n perete. O bucat[ de
lipitur[ se desprinde =i cade pe m[cin[tura de lut de pe jos. Iar ridic[
h`rle\ul, izbe=te cu t[i=ul piezi= =i alt[ bucat[ cade. Praful galben se
amestec[ cu praful de var, cu pulberea cenu=ie a p[m`ntului fierbinte,
plute=te ca o cea\[ ]mprejurul picioarelor cuprinz`nd bra\ele, capul
acestui om care tot ridic[ h`rle\ul =i izbe=te, ]l ridic[ =i iar izbe=te.
M[tu=a Nastasia prive=te mirat[ de pe piatra ei: ce s-a apucat b[iatul ista?
Gura larg deschis[, buzele se mi=c[, ar zice ceva dar nimeni n-o aude =i n-o
ascult[... }nchide ochii obosit[: a=a li-i neamul, nu-i ]n\elegi c`t lumea...
Vica a g[sit o cioars[ de m[tur[ =i, intr`nd ]n odaie, chibzuie=te de
unde s[ ]nceap[. Se apropie de fereastra acoperit[ cu negru, d[ cu m[tura,
se aude un clinchet sub\irel. D[ la o parte =alul b[tut ]n \inte =i vede
daragul bunic[i, fuse, gheme, ni=te i\e, alte scule de \esut? C`nd se apuc[
de m[turat, se ridic[ o pr[f[raie =i... ]ncepe s[ tu=easc[? }nt`i strope=te,
fat[ h[i, parc[ ar auzi glasul bunic[i... S[ stropesc, dar cu ce... Vede un
ceainic ruginit sub lai\[, ]l ]nha\[ =i fuge la f`nt`n[. Ciutura cr[pat[.
Scoate de c`teva ori p`n[ umple ceainicul, ]l ia =i vine ]napoi...
Tata st[ la col\, sprijinit ]n h`rle\. Prive=te peste vale, la sat. C[ma=a
]n spate ud[, pantalonii la br`u =i la pulpe uzi. Praful i s-a a=ezat pe p[r.
Peretele de la vale ]i negru tata a dat jos lipitura p`n[ sub prichiciul
de sub strea=in[.
M[tu=a Nastasia s-a mutat pe pragul c[soaiei. St[ cu b[rbia ]n piept
NEPOTUL
a a\ipit.
Vica vrea s[-i spun[ tatei c[ s-a apucat s[ fac[ regul[ ]n cas[ =i de unde
ar lua o m[tur[, ]ns[ ]l vede pe tata ]ng`ndurat b[tr`na pe nea=teptate 27
se salt[ de la locul ei =i o ia sprinten din loc ]n direc\ia de unde-a venit, dar a=a
iute de parc[ ar fi dus-o c`rjele singure! =i hot[r[=te s[ se descurce cumva.
Vezi, colo, mai la dreapta de =coal[, o c[su\[, Vicu=or? vorbe=te
Alexandru, sim\ind-o pe fiic[ l`ng[ d`nsul.
Una cu olane albe?
Alta: cu \igl[ ro=ie, cu un singur fronton =i un copac la col\...
N-o v[d, tat[...
Nici n-ai cum s-o vezi! Alexandru pune m`na pe um[rul fetei: nu
mai este. }n locul ei e cl[direa din c[r[mid[ ro=ie, cu etaj, Casa de cultur[
a satului. Iar casa cu un singur fronton st[tea exact pe locul acela. A fost
stricat[ =i construit[ cl[direa din c[r[mid[... }n casa care nu mai este a
tr[it acea fat[ de care m-am ]ndr[gostit. Avea vreo cincisprezece ani, era
de seama ta...
Da, tat[?... Ochii Vic[i str[lucesc =i obrazul se aprinde. N-a ]ndr[git
]nc[ pe nimeni, dar visa s[ ]nt`lneasc[ un b[iat ]nalt, frumos, cu ochi
alba=tri, neap[rat alba=tri ca ai tatei... +i unde-i, tat[, ce s-a ]nt`mplat cu
fata aceea? Te-a uitat?
E o poveste lung[, lung[ =i complicat[, ar zice Alexandru. Dup[ ce a
plecat la studii, ea a mai r[mas aici, apoi a plecat, dar ]n alt ora=. Au
continuat s[-=i scrie, chiar s[ se ]nt`lneasc[ uneori, dar ]ntr-o zi a aflat c[
s-a c[s[torit cu unul din profesorii ei. Apoi nu mai =tie ce s-a f[cut... A=a
ar zice, dar numai face afirmativ cu capul =i Vica ]n\elege, c[ da, l-a uitat,
]n\elege =i se ]ntristeaz[. Oare mama =tie de pasiunea lui de tinere\e?
Porne=te ]nceti=or spre u=a casei: de ce oare oamenii se ]ndr[gesc, apoi
uit[? De ce se ceart[, se despart?... Azi-diminea\[ mama s-a pl`ns de
b[iat c[-i boln[vicios, mai bine nu-l aducea pe lume. O apuc[ dorul de
fr[\ior! O podidesc lacrimile... +i bunica Maria a l[crimat, c`nd nu-i mai
r[m[sese mult =i ei venir[ cu to\ii la spital =i bunica se st[p`nea, dar cum
d[du cu ochii de nepo\el lacrimile \`=nir[ negre din ochii ei...
Ofteaz[, strope=te pe jos =i d[ cu m[tura.
VLADIMIR BE+LEAG{
al[turi inima, s[ pui m`na s-o sim\i... Tat[, t[ticule, fii atent!...
C`nd zice a=a, se aude o c[ru\[ ]n drum. }n c[ru\[ un om usc[\iv, cu
\igara-n gur[. }l vede pe tata =i strig[ cu bucurie, b[ie\e=te. Tata ]i 31
r[spunde tot a=a, pozna=, =i roste=te alt nume ciudat: Hortolomei. Omul
zice c[ se gr[be=te undeva, dar las[ c[ se ]ntoarce, d[ cu biciu=ca ]n cai =i
\ine spre pode\...
Ne arunc[m asupra lui s[-l ogoim. Mai aprig \ip[. P[nu\a ]l desfa=[,
c`nd m[ dau s[-l v[d, bursucelul nu alta g[se=te s[ fac[ dec`t s[ roureze
drept ]n m`neca mea... 37
S[ fi =tiut fata aceea ceva din str[vechea
art[ a farmecelor?
Zburam ]napoi spre cas[ de-a dreptul, prin gr[dini. Se l[sase frig =i
p[m`ntul ]nghe\at ca sticla fugea pe sub mine. V`ntul =uiera ]n fa\[.
V`rful c[ciulii abia se \inea de mine. Zbur`nd, mi-am amintit cum =i-a
f[cut P[nu\a corn ca s[ m[ sperie, am r`s, dar nu m-am auzit...
Pe sub m`na st`ng[ lunec[ bordeiul lui mo= Trifan. Pe sub cea dreapt[
se duc ]nd[r[t cu vitez[ gardurile de paie ale r[sadni\elor...
Deodat[ aud un sunet sub\ire. Ce s[ fie? Dup[ el porne=te o muzic[
nemaiauzit[. Se revars[, cuprinz`nd valea satului. Ridic ochii =i v[d,
str[lucind, din albastrul cerului p`n[ ]n p[m`nt dou[ lungi =iruri de
strune. Zbor ating`ndu-le cu degetele. Auzi, P[nu\o? strig... Auuud!
r[spunde glasul ei de dincolo.
Iat[ =i casa noastr[.
Mama \ine sus c[ldarea ]nclinat[. Gr[un\ele curg galbene, mari pe
veretca ]ntins[. Picioarele mi se ]mpl`nt[ ]n b[t[tur[. Din valurile muzicii
r[zbate un glas jalnic:
Picioarele meeele, picioruuuu=e...
M[tu=a Nastasia =ade pe prisp[, se uit[ la picioarele ei \epene =i boce=te.
Alb[strimea lumii se fr`nge =i un val negru m[ izbe=te ]n fa\[.
Tu ascul\i, fa, ce-\i spun?
Ascult, lele, ascult...
Mama pune c[ldarea jos, se las[ ]n genunchi =i adun[ gr[un\ele cu
palmele. M[tu=a o ]ntreab[ ]n =oapt[:
A=a-i c[ nu =tii c`nd r[sare iarba? Noaptea r[sare, noaptea...
Mama face cu capul: noaptea.
Zile la r`nd am a=teptat la fereastr[ nu r[s[rea. +tii de ce?
vorbe=te m[tu=a cu glas tainic: N-o las[ om[tul. I-a spune-mi, ce-i mai
]nt`i: se tope=te om[tul ori r[sare iarba? Am s[-\i spun numai \ie c[-mi
e=ti sor[: iarba mai ]nt`i r[sare, pe urm[ se duce om[tul...
VLADIMIR BE+LEAG{
A
m luat-o pe de la deal de f`nt`n[.
Se f[cuse ]ntuneric. Cump[na abia se vedea pe p`nza cerului.
La badea Hortolomei ]n fereastr[ abia mijea o zare slab[.
Mut c[ldarea ]n cealalt[ m`n[ =i o iau pe mal ]n sus. }n st`nga mea
luce=te p`r`ul. Mi se aprinde un fulger ]n ochi o creang[ cu ghimpi! N-o fi
cumva piedeapsa pentru c[ am tr`ntit-o pe m[tu=a pe vatr[?
Clinc clinc clinc...
M[ opresc =i ascult cum curge apa pe la pietre. Aici p`r`ul nu ]nghea\[
nici pe cele mai cumplite geruri trebuie s[ fie vreun izvor. Demult,
]ntr-o iarn[, am v[zut o ra\[ s[lbatic[ ]not`nd. R[m[sese de suratele ei
duse ]n \[rile calde.
Mai la vale p`r`ul face un cot. Acolo ]n ziua aceea din vara lui 41
]mpreun[ cu al\i b[ie\i ]nv[\am a ]nota pe sub ap[. Trebuia s[-\i astupi
VLADIMIR BE+LEAG{
}\i pare!
Am zis de b[tr`nu-to Leon, c[ mi-am adus aminte de cele vremi
trecute. Era cum era, dar ca azi nu era.
Stai c[ mi te pocnesc:
Pe atunci =i apa era mai ud[!
Mai ud[ =i mai bun[! tresare mo=neagul bucuros. Aveai dup[ ce o
44 bea, b[ie\ele!
M-a p[lit sub genunchi. }ncep s[ clocotesc. Noroc c[ tocmai trece pe
l`ng[ noi un fl[c[uan. Mo= Trifane, strig[: nu vinzi opincile?... Motorul
]ncepe s[ zb`rn`ie am sc[pat! Ridic c[ldarea, dar afurisitul tu=e=te de
c`teva ori =i se ]neac[.
Bre Moro=anule! Iaca mi-am adus aminte ce vroiam s[ te ]ntreb.
+ezi bini=or, Vasilic[! Maaaam[, d[-mi drumul! face o fat[ pe
sup[rata pentru c[ un fl[c[u a ridicat-o ]n bra\e.
|i-aminte=ti, deun[zi, c`nd cu ma=ina cu sare la dughean[?
Cu sare? |in minte... Iar a pus ceva la cale. Trebuie s-o =terg. }ncep
s[ mi=c c[ldarea cu piciorul, pe neobservate, spre u=[. Ce-i cu ma=ina
aceea?
Te-am ]ntrebat, \ii minte, dar tu ai fugit? Te-am ]ntrebat c`te
perechi de ro\i are?
Aceea cu sare? Dou[ perechi.
Drept. Amu s[-mi r[spunzi: ce fac ro\ile de dinainte =i ce fac cele de
dinapoi?
Se ]nv`rtesc!
Vezi c[ nu =tii? Se cheam[ c[ umbli la =coal[ =i cete=ti c[r\i. Am s[-\i
spun eu: cele de dinainte c`rmuiesc, iar cele de dinapoi duc greul. Ai
]n\eles?
}n g`ndul meu: dracu s[ te ]n\eleag[! +i mai mi=c pu\in c[ldarea cu
piciorul. Dup[ c`t se pare nici o n[dejde s[ porneasc[ azi moara. Dac[
=tiam c[-i =i el aici, nici nu intram. Mi se face frig c`nd mi-amintesc c[ nu
i-am spus mamei c[ nu l-am g[sit pe badea Andron acas[. Stai: dar banii?
Bag repede m`na ]n s`n nu-i peticu\a! Parc[ m-a tr[snit cu o c[r[mid[.
}n clipa aceasta v[d ]n fund un om ochii i-au sclipit din ]ntuneric. Badea
Andron... Nu cumva a trecut pe la noi =i i-a spus mama c[ m-a trimis s[-i
aduc datoria? Banii... Peticu\a. Ooo, este! A lunecat ]n jos, la br`u...
Iau c[ldarea =i vreau s[ pornesc. S[-i dau imediat banii!
}ncotro, m[i Moro=ane? Mo= Trifan m[ apuc[ de poal[. Stai c[ n-am
m`ntuit cu ro\ile celea.
Care ro\i?
Ro\ile ma=inii \ii minte? care a adus sare la dughean[.
Aaa, ma=ina...
NEPOTUL
A
uzind u=a, g`turi lungi, sub\iri ies de
dup[ polog.
Ast`mp[ra\i-v[, c[-\i d[r`ma cuptorul! se r[ste=te badea
Hortolomei. Amu= v[ logodesc!
VLADIMIR BE+LEAG{
partidul komunist, ale c[rui directive era obligat s[ le execute f[r[ nici o abatere.
Propaganda bol=evic[ f[cea tot posibilul s[-i conving[ pe s[teni cum c[ kolhozul ar
fi al lor, le-ar apar\ine, el nefiind de fapt dec`t o ]ntreprindere de stat, iar p[m`ntul
proprietate de stat. 47
Ajunge cu crucea =i la Andron care-i =ef de magazie. Mi-amintesc
]nt`mplarea pe care tot badea Hortolomei mi-a povestit-o deun[zi. Se
ducea ]ntr-o zi Andron de la lucru acas[ =i a c[zut ]n drum. L-a ame\it,
s[racul! De foame l-a ame\it. Norocul lui c[ trecea careva pe acolo, l-a
mai strigat pe unul =i l-au dus de subsuori. Cum ]l duceau, iaca-i cade din
s`n o halc[ de sl[nin[...
Hurr-hurr, hurr-hurr...
Arunc cu=ma. Badea Hortolomei =ade pe scaun, m`inile-i sp`nzur[
]ntre genunchi lungi, grele. A=a-s =i m`inile mamei: ce-o fi f[c`nd
oare? M[ a=teapt[ cu f[ina? Ori tot cu m[tu=a se por[ie?
Se aude-n sat c[ vor s[-l puie pe Ion Vasilevici pre=edinte...
Badea Hortolomei d[ fumul pe nas:
Se aude... Ion ar pune gospod[ria pe roate. Arunc[ o privire spre
mine: =ed =i m[ g`ndesc. Iaca, bun[oar[, tu: ]nve\i, ai s[ termini =coala,
ai s[ te duci din sat, \i-or da o slujb[ =i ai s[ scapi de s[r[cie. Da alde noi?
?...
A=a-i azi: cine are carte m[n`nc[ colac cu lapte, iar kolhoznicul
munce=te ca un rob tot anu =i la urm[ iaca ce prime=te!
Badea Hortolomei arat[ ceea ce i-am ar[tat eu m[tu=ii Nastasia c`nd
treceam pe la deal de casa ei. S[ schimb vorba, s[-l iau cu cele bune:
Are s[ vie vremea, bade Hortolomei...
Greu mai vine vremea aceea. Au priponit-o de picior =i n-are cine-i
da drumul...
Pleac[ iar capul. M`inile i se fac =i mai grele. Degetele mai s[ ajung[ la
p[m`nt. Flac[ra opai\ului se clatin[. Umbra omului se mi=c[ pe sob[,
piezi=.
Hurr-hurr, hurrr-hurr...
Mai am jum[tate de c[ldare. Palmele ]mi ard. Scot jacheta mi s-a
lipit c[ma=a de spinare.
Cum era p`n[ la r[zboi, bade Hortolomei?
VLADIMIR BE+LEAG{
n-a apucat s[-i fac[,c[ degrab[ au venit, l-au ridicat =i l-au dus... La alt
an m-am ]nsurat =i eu. Era mare nucul c`nd te uitai din drum, acoperea
jum[tate de cer! }ntr-o diminea\[ ne scul[m nu-i nucul. L-a t[iat cineva 49
noaptea. Cic[... c`nd a c[zut, s-a cutremurat p[m`ntul. Eu cu Veta n-
am sim\it, eram tineri, dormeam str`ns. A c[zut peste p`r`u. Truchina a
r[mas mult[ vreme de treceau oamenii pe d`nsa ca pe-o punte. A venit o
ap[ mare =i a urnit-o... Pe urm[ nu =tiu ce s-a f[cut...
Odat[ era s[ ard[ =i casa, d[ glas femeia.
}ntr-o noapte v`nt, ]ntuneric, a luat foc casa. Noroc c[ trecea pe
drum unul ]nt`rziat. A s[rit mahala cu c[ld[rile, care de la f`nt`n[, care
din p`r`u, =i au stins-o.
Hurr-hurr, hurr-hurr...
Piatra r`=ni\ei ]ncepe s[ creasc[, s[ se l[\easc[. C`t casa. C`t satul.
C`t lumea. Cine sunt eu?... Milioane, miliarde de scoici au trebuit s[ se
a=tearn[ la fundul m[rii ca s[ se nasc[ aceast[ piatr[... Bunelul a murit...
Tata nu mai este... De ce m-am n[scut eu?... Ce am de f[cut pe lumea
asta?... Piatra se ]nv`rte=te... O dat[ cu ea m[ ]nv`rtesc =i eu. }mi =uier[ ]n
urechi: cad! cad! s[ m[ \in! }mi scutur capul, s[-mi revin. Mai torn un
pumn de gr[un\e n-a mai r[mas mult! Deodat[ v[d ]naintea ochilor
o umbr[ fuge cu o fr`nghie ]n m`n[. B[\ul ]mi lunec[ din palm[,
m`na-mi sl[be=te... Bunelul a murit. Tata nu mai este. Pentru ce m-am
n[scut? Ce am de f[cut pe lumea asta? Prind iar b[\ul =i ]nv`rtesc.
Hurr-hurr, hurr-hurr... He-he-he! Dar e=ti slab, dar e=ti mic, dar e=ti
neputincios. G`ndurile tale sunt de=arte, tu ]nsu\i nu e=ti dec`t un
vierme... Dar cine e=ti? Eu?... Eu sunt cel care am vrut ca tu s[ nu te
na=ti. Ori s[ te na=ti, dar s[ fii altfel. S[-mi semeni mie, auzi? mie!
Vreau s[-\i v[d fa\a! Adu-\i aminte: dac[ nu murea el, trebuia s[ mor
eu. Dar a murit el, iar eu am r[mas... Ha-ha-ha! Te-am auzit undeva,
c`ndva... Nu-mi amintesc unde, c`nd...
Hurr-hurr, hurr-hurr... E=ti mic, e=ti slab, e=ti neputincios. Dac[-mi
sem[nai mie, erai puternic. Dar a=a... de vei ]ncerca s[ afli cine sunt, vei
pieri =i tu. Ca bunelu-t[u, ca tat[-t[u... Acum =tiu, =tiu pentru ce-am
VLADIMIR BE+LEAG{
venit pe lume: s[ te caut, s[ aflu cine e=ti, Glas necunoscut, Umbr[ fugar[...
Hurr-hurr, hurr-hurr... Aju-t[-m[, tat[, s[-l g[sesc, ajut[-m[ s[
aflu cine-i... Ca s[ te r[zbun, tat[!1...
1
... ca s[ te r[zbun, tat[... }nc[ un slogan-principiu al regimului totalitar: de a
implanta ]n con=tiin\a omului nou, sovietic, ura fa\[ de tot ce nu corespunde
acestui sistem, ideologiei lui, ]n special de a cultiva sentimentul suspiciunii, urii =i
50 nevoia dela\iunii. O atare diabolic[ educa\ie ]ncepea de la cei mai fragezi ani...
}mi frec ochii m-am lovit cu fruntea de b[\. Badea Hortolomei
=ade pe sc[unel, l`ng[ sob[. Cu capul l[sat pe um[r. Prive=te la noaptea
din fereastr[ =i ]ng`n[ un c`ntec t[r[g[nat, jalnic...
zolnic.
Lucreaz[, b[iete, lucreaz[. Dac[ nu-i biata Maria s[ aib[ grij[ de
cas[... V-am adus ceva. 51
}i lelea Veta lui Hortolomei. A v[zut c[ a venit feciorul Mariei cu fata
=i, cum taman a scos din cuptor, le-a adus c`teva pl[cinte fierbin\i. S[
guste =i ei. S-a g`ndit: de dat jos lutul ]l d[, dar cine-ar s[ muruie? De
isprav[ femeie a fost Maria pe unde da cu sc`ndurica, un gre= nu
g[seai, o str`mb[tur[...
Se d[ Veta la col\, vede ferestrele deschise =i aude pe cineva m[tur`nd.
Cum dar? A venit cu fata!... A z[rit-o =i pe Nastasia. Numai de n-a= da
ochii cu oloaga!... Dar =i m[tu=[ o v[zuse, de aceea se gr[bi s[ arunce
m[tura pe fereastr[ =i se ]ndosi dup[ col\ul c[soaiei s[ afle pentru ce-a
venit adormita aceasta a lui Hortolomei. A v[zut-o trec`nd la fereastr[,
vorbind ceva cu nepoata, dar oric`t a ]ntins urechea de sub broboad[ n-
a deslu=it nimic.
Veta pune zolnicul pe pervaz. Mai st[ pu\in, se ]ntoarce =i se duce.
M[tu=a Nastasia vine la fereastr[.
Mai ]ncet, fato, c[ rupi m[tura! Trage cu ochiul la zolnic: ce-a adus
puchioasa?
Nu m-am uitat...
F[r[dec`t bucate. S[ lua\i seama s[ nu fie vre-un =teap... Veta asta
doarme c`nd face ceva. Sor[-mea Maria era curat[ =i n-ar fi m`ncat,
ferit-a sf`ntul, din m`inile Vetei...
Odat[ am v[zut: bunica a gustat...
Ce =tii tu?! Ascult[-m[ pe mine: dac[ n-ai s[ g[se=ti ]n turtele iestea...
ea le zice pl[cinte... S[ vedem cu ce-s? Rupe o bucat[: cu br`nz[, cozi de
ceap[ =i m[rar!.. Mu=c[: mhm, fierbin\i =i bune... Molf[ie=te: zic, s[ lua\i
seama c`nd ve\i m`nca... Aici parc[ nu-i nimica, dar nu se poate s[ nu fie
vreun =teap ori...
Se duce sprijinindu-se ]n c`rje =i mestec`nd jum[tatea de pl[cint[.
Vica r`de amuzat[, dar r`sul pe dat[ ]i piere: prin col\uri at`rn[
p`nze cenu=ii, grele de colb. Ce de-a p[ienjeni=! Hai prin cele unghere,
VLADIMIR BE+LEAG{
cum[tri\[ m[tur[, vorba bunic[i. Dup[ aceea vom trece =i pe jos... Urc[
pe lai\[, pe pat, trage cu m[tura, o scutur[ peste fereastr[. Ea lucreaz[
aici, tata munce=te afar[. Deodat[ ]nceteaz[ s[ mai bat[. Nu cumva i s-a
f[cut r[u? Iat[ c[ porne=te iar s[ bat[ gr[bit. Nu cumva =i-a pus ]n g`nd
s[ termine azi?... +i eu mai am at`ta treab[! Ia o c`rp[, o ud[ =i se apuc[
s[ =tearg[ praful... Termin[ un geam odaia se lumineaz[. Prinde a
52 ]ng`na un c`ntec. Tata ]nceteaz[ s[ bat[ m-a auzit?...
Se aude vorb[ afar[. Vica iese scutur`ndu-=i din mers =or\ul. Pe piatra
de la vale de cas[ =ade un om: haina at`rn[ pe el ca pe un umerar, ge-
nunchii ]mpung pantalonii largi. G`tul lung, m`inile sub\iri, dar degetele
groase =i v`njoase. Tata st[ cu spatele sprijinit de un butoi de fier. V[z`nd-o,
omul ]ntoarce fa\a supt[, cu pielea b[t`nd ]n galben, dar cu ochii aprin=i
=i gura ]ntins[ parc[ ar z`mbi mereu. Pare bolnav, dar toarn[ la glume.
S[ fii s[n[toas[, domni=oar[! Face o plec[ciune =i continu[: m[
scol ]ntr-o diminea\[, dau s[ p[=esc nu pot. Care m-a ]mpiedicat
noaptea c`nd dormeam? To\i tac. M[ duc la cuzni\[ =i am s[ f[r`m
piedica. Comedie: nu pot merge!
V[d c[ umbli. Te-a sl[bit?
M-au trimis la sanatoriu. Merg c`te olecu\[, nu mult. Asta ar mai
fi cum ar fi, dar de la o vreme m[ frige aicea. S[ nu fie ca la maic[-ta
Maria. C`nd o ]nt`lneam zicea: m[i Pavele, m[ frige aicea... Omul
z`mbe=te straniu: ne-om petrece, nu-i mare pagub[. C`t am tr[it, am
muncit. Amu dac[ nu putem munci, cui trebuim?
Cu badea Pavel am lucrat la fier[rie c`nd eram b[ietan. A fost fierar...
Da, fierar. Treizeci de ani fierar.
La ]nceput tr[geam foiul. Pe urm[ am ]nv[\at s[ bat cu ciocanul...
|i-a prins bine!... exclam[ badea Pavel. C`nd am v[zut cum ba\i la
pere\i, am zis: asta-i =coala mea! +tii cine-i ]n locul meu? Ginerele, Ic[...
De unde s-a luat pe aici? Plecase din sat...
S-a ]ntors. Tat[-s[u Lizar a murit pe undeva, l-a ]ngropat... Amu
tr[ie=te la mine, ]n casa veche, cu Vera. Omul prinde a tu=i, scoate o
batist[: am vrut s[ facem alta nou[ ori s-o prefacem pe aceea, dar n-am
vreme, fac floricele... }mp[ture=te batista =i o pune-n buzunar.
Zdraste, tovar[=i!
Pe c[rarea n[p[dit[ de buruieni dinspre f`nt`n[ vine omul cu p[l[rie
=i cu cravat[ la g`t.
St[m de vorb[? Face cu ochiul; noi credeam c[ aici se munce=te.
M[i, Alecule, oamenii dac[ vin la \ar[, se odihnesc, tu nu po\i =edea f[r[
treab[. Otd`h prejde vsego! Bun[oar[ eu: am intrat ]n slujb[ la selpou =i
m[ hodinesc c`t ]ncape ]n mine. Hai-hai, Niculai Panteleievici, treci ]n
fa\[ =i d[ m`na cu tovar[=ul Marian.
NEPOTUL
M-am oprit =i m-am uitat ]nd[r[t. L`ng[ mine r[sare ca din p[m`nt
Gori\[ cel bucluca= =i-mi strecoar[ un bile\el ]n buzunar. Iar vreo pozn[
de-a lui?... M[ sucesc =i o iau prin gr[dinile oamenilor. 57
E amiaz[, s-a f[cut cald =i p[m`ntul s-a ]nmuiat. Calc =i tot iau aminte
la nenorocita de talp[: s-a zis cu =coala mea... M[ cuprinde jalea =i mila.
Atunci, demult, m-a adus tata de m`n[ prima dat[.... Directorul a spus
c[-s mic, s[ mai cresc, am izbucnit ]n lacrimi, m-am ]ncle=tat de u=a
cancelariei... I-a spus unei tinere ]nv[\[toare s[ m[ ia ]n clasa ei. +i eu ce-
am f[cut?...
Hatul suriu de c[tini din fa\a mea se l[\e=te v[z`nd cu ochii =i se ]ntoarce
cu cap[tul la vale. Apar alte haturi-r[zoare, multe, late, ca ni=te f`=ii
lungi. De acum nu surii, ci vinete, =i toate urc[ din vale spre mine. Se
t`r[sc ca ni=te limbi lungi, uria=e pe fa\a p[m`ntului, ating`ndu-se unele
de altele, r[zle\indu-se, cuprinz`nd copaci, case, garduri.
Cea\[. Coboar[ din r[s[rit, urc[ la deal, cuprinde tot satul.
Tot mai greu de mers. A= putea s[ ies la drum, dar nu =tiu ]n care parte
s[ fie. |in drept ]nainte. Intru ]ntr-o pierdea albastr[. Merg, tot merg =i nu
mai pot ie=i. Deas[ cea\a, rece. }mi p[trunde ]n gur[, ]n pl[m`ni, ]n suflet.
Che-che-che!
Numai tu ]mi lipseai acum! M[ uit ]n sus ajunsesem la r`pu=oar[ =i
coboram spre grinzile de fier peste p`r`u. }l v[d sus, pe mal: opincile =i b[\ul
]n aer limpede, de la br`u ]n sus plutind ]n cea\[. }i lucesc ochii de bucurie.
+tiam c[ ai s[ treci pe aici =i am ie=it din bordei. }i vremea amiezii
de v-au dat drumul ]nv[\[torii? De ce e=ti f[r[ c[r\i?
}n graba mare mi-am uitat c[r\ile. Cum s[ m[ ar[t f[r[ ele? Ce-o s[
zic[ mama?... +i o iau iute la vale.
Stai, Moro=ane, unde fugi... Parc-ai avea un fier ars...
N-am timp, mo= Trifane! Am o treab[ la kolhoz.
Coboar[. Negura i se ridic[ la subsuori, la umeri, barba-i iese la
limpede, toat[ ]nrourat[.
Am auzit ceva, m[i b[iete, =i vroiam s[ te ]ntreb.
Despre a\[?
Se opre=te, m[ apuc[ de m`nec[, ia aminte prin p[r\i \ipenie de
om pe aproape.
VLADIMIR BE+LEAG{
bun la suflet...
Drept: era harnic. Dar =i lacom. Vroia c`t mai mult p[m`nt! Amu
s[-\i spun una, c[ m-ai r[scolit. A luat p[m`ntul lui tata. C`nd l-a v[zut 59
]nc[put la str`mtoare, i-a dat bani =i i-a luat z[log p[m`ntul. Pe urm[ l-a
t[iat cu totul.
Vorbe=te despre bunelul, dar simt c[ \inte=te ]n mine.
Lacom-nelacom, dar din gospod[ria lui m[car un kolhoz s-a f[cut.
Dintr-a mneatale? Un bordei =i-o lingur[!
De ce s[ r`zi de un p[c[tos ca mine? }=i poart[ degetele prin barb[:
mi se p[rea c[ ai ceva din s`ngele lui b`tu-to Leon, amu v[d c[ te-ai
aruncat mai mult ]n partea m[rienilor. Te-ai dat cu totul cu... ai=tea!
Cu cine-ai vrut s[ m[ dau... Poate cu... americanii?
}mi astup[ gura:
Te rog, m[i Lex[ndrel! S[ nu crezi ceva cumva despre mine. A=a
am ]ntrebat... Numai cu tine dac[ gr[iesc mai slobod. Bietul Foca, cu
toate c[-i calic de la b[t[lia asta, l-a p`r`t careva pentru ni=te cuvinte =i
uite pentru c`\i ani l-au opintit...
Las[ c[ nu te mai p`r[sc la nimeni. Ziceai c[ mergi la kolhoz.
M[ tem s[ trec pe grinzi. M[ duc ]mprejur, pe la pod.
Ajung la punte. Jos apa a ie=it deasupra ghe\ii =i curge la vale. Calc pe
grinzi, m[ uit ]n jos, deodat[ m[ ame\e=te! Dac[ vrei s[ nu cazi, trebuie
s[ treci repede, fulger[tor. P[=esc iute. Grinzile se las[, apoi se ]ndreapt[.
Calc pe mal =i o iau la deal.
Ajung la gardul colhozului =i pornesc de-a lungul. Aici cea\a-i mai
deas[ ca ]n vale. G[sesc sp[rtura, sar dincolo. Trec pe l`ng[ garduri se
aude forn[it de cal. Din dreapta se aude b[taie de ciocan \in ]ntr-
acolo. C[ru\e cu oi=tile ridicate, ro\i cu obezile scoase. Ni=te umbre trec
pe al[turi c[r`nd ceva greu. B[taia de ciocan se apropie. M[ strecor printre
pluguri, boroane, greble de cai cu din\i ]nal\i... De c`nd m-am trezit pe
lume, ]n ograda aaceasta adev[rat[ ]mp[r[\ie! se ]nt`mplau pove=tile
cu voinici =i fete r[pite de zmei, auzite din gura mamei, aici erau palatele
cele mari =i frumoase, mama =i surorile ei fiind z`ne, bunelul Leon ]mp[ratul,
fl[c[ii buni ori r[i, care veneau s[ le fure, erau fe\ii-frumo=i ori zmeii. Aici
VLADIMIR BE+LEAG{
M
[ plimb de c`teva ori de-a lungul
gardului de pr[jini. De pe undeva r[sare Filea, a b[iatul lui badea Andron.
Nu-i nimeni acas[!
De la bondocelul acesta a pornit daravera cu catarama nem\easc[.
M[ prefac m`hnit.
Poate-or veni. Intru, trag porti\a dup[ mine. Filea m[ urm[re=te.
La P[nu\a te duci! Am v[zut c`nd \i-a dat Gori\[ bile\elul. Am s[-i
spun n[na=ei.
Azv`rl pumnul spre d`nsul: ]nchide pliscul!
Calc peste prag. De sub picioare se ridic[ un noura= suriu cu miros
uscat, ]n\ep[tor. P[nu\a ]ntr-o rochie alb[ p`n[ la c[lc`ie st[ l`ng[ mas[.
Se uit[ ]ntr-o oglind[.
Hap-ciu!
P[nu\a se r[suce=te, m[ prive=te =i arat[ la picioarele mele: ai r[scolit f`nul.
Ce stai la u=[? Treci =i te a=az[. Dar s[ nu te ui\i la mine!
M[ a=ez pe un scaun cu fa\a la sob[. Soba are dungi albastre pe
margine, sus o corni=[ cu zim\i: unul alb, unul albastru. Oare ce face ea
acolo? Observ[ mi=carea =i d[ cu picioru-n p[m`nt. Un miros necunoscut
VLADIMIR BE+LEAG{
s-a parfumat...
}ntoarce-te! +i m[ strope=te dintr-o sticlu\[.
}mi =terg ochii. Stai c[ \i-o fac! Hohote=te de r`s, dar c`nd vede c[ m[
apropii de u=[, m[ ]ntreab[ speriat[ de ce m[ duc a=a repede... Ori vrea
s[-mi dea de ]n\eles c[ ar trebui s[ m[ car? Bile\elul n-a fost dec`t o
glum[, =i eu, prostul, am venit la galop. S[ m[ duc? Nici n-aveam de
62 g`nd. M[ a=ez iar. Pun c[ciula pe genunchi. P[nu\a trage cu unghia pe
mu=ama ni=te linii, le =terge, trage altele =i m[ fur[ cu coada ochiului.
Netezesc c[ciula cu palma, c[ciula-i cald[, respir[ ca o mielu\[.
Vrei s[ vezi fotografiile?
Vreau... Unde-s?
Se uit[ la c[ciula de pe genunchi.
Nu le vezi... Acolo! Locul dintre ferestre ]i plin: unele lipite, altele
prinse ]n t[ieturi f[cute anume ]ntr-un placat pus pe dos. Omul cu
musta\[ neagr[ =i lat[ ]i tata c`nd era fl[c[u. Asta cu rochie ]i mama. Aici
iar[ tata, c`nd era ]n armat[. Eu ]nc[ nu m[ n[scusem. Asta-i mama cu
fratele mai mare a murit de c`teva luni. Asta-s eu! Am cercei ]n urechi.
Eram de vreo patru ani. Purta mama, am ]nceput s[ pl`ng s[-mi puie =i
mie. Crezi c[ nu m-a durut? Mai ]nt`i trebuie s[-\i frece bine urechea cu
sare...
Cu sare? Sub coarda casei sp`nzur[ de-o crengu\[ dou[ mere, pe-o
parte galbene, pe alta rumene.
Un-te ui\i?
La fotografia de sus...
Totuna te ustur[. +i pe mine m[ ustura, dar n-am pl`ns. Amu s[-mi
dai aur c[ nu mi-a= pune...
Feti\a cu =or\ alb cine-i?
Tot eu. P[nu\a r`de. Se ]ntoarce: r`d de mine. Eram mititic[.
Mama s-a dus undeva. M[ trezesc, dau s[ ies lac[tul la u=[. Deschid
pu\in u=a, scot m`na afar[ =i pl`ng ]n gura mare. Trece o femeie pe drum,
vine =i-mi d[ un covrig. Se duce-n drumul ei. Dau s[ trag m`na, nu trece.
Hai la pl`ns, dar covrigul nu-l las. Era un covrig mare...
C`t un colac.
S[ nu r`zi!
Eu r`d?
Nu te preface. Crezi c[ nu =tiu c[ po\i s[ r`zi cu gura ]nchis[? Noi,
fetele, totdeauna r`dem a=a la lec\ii...
Mi-amintesc de isprava mea =i ]mi trece r`sul. Mai ales cu gura ]nchis[.
Niculai Panteleievici m-o fi f[cut negru ]n ochii directorului.
Pe fotografia de colo ce-i?
P[nu\a st[ ]n genunchi pe lavi\[, ]n rochie alb[, cu capul dat pe spate.
NEPOTUL
frumos cusut[. Catrina, cic[, o s[ aib[ un copil, iar Pavel a uitat-o. Vezi
cum sunte\i voi, b[ie\ii?
Uite ce g`nduri ]i vin! Pesemne c[ tot maic[-sa... Se aude vorb[ afar[.
P[nu\a fuge la fereastr[ a trecut cineva pe drum.
Sandule, tu nu e=ti r[u, a=a-i!
66 Dau din umeri: nu =tiu. Apoi:
Te rog s[-mi dai m[r\i=orul.
P[nu\a se duce la oglind[, ]=i potrive=te p[rul la t`mple, vine =i m[
prive=te drept ]n ochi.
Nu clipi! +i uit[-te drept ]n ochii mei... Nu, nu e=ti r[u. Acuma
]nchide ochii. A=a. +i s[ nu-i deschizi p`n[ \i-oi spune eu...
}ntuneric. Undeva, departe, lic[resc ni=te lumini\e albastre. P[nu\a
]mi leag[ ochii cu ceva... Cu batista. }i simt suflarea cald[. M`inile umbl[
pe la pieptul meu nu cumva face vreo vr[jitorie? Degetele ei trec pe
bra\ele mele. M[ ]nclin u=or ]nainte. Aud cum ]mi bate inima. Parc[ vrea
s[ strige, s[ cheme. Dar iat[ c[ aud zv`cnind aproape alt[ inim[. Tare,
mai tare, inima P[nu\ei. Aproape de-a mea...
P[nu\o, vreau s[ te ]ntreb ceva.
Da...
Vrei s[ fim prieteni?
T`rziu, din ]ntuneric, de departe:
Da, Sandule.
O, ce bine... M`inile mele, pe ]ntuneric, le g[sesc pe ale ei. Le str`ng.
M`inile mele, fierbin\i, pe ale ei, r[coroase.
Dar s[ nu =tie nimeni...
Nimeni...
S[ nu =tie taina noastr[.
Taina noastr[...
Numai noi doi...
Noi doi...
}
n zilele ce-au urmat m[ tot uitam pe
fereastr[: nu mi-aduce Gori\[ c[r\ile? Ori nu le-a g[sit ]n banc[? Ciubotele
mele st[teau pleo=tite, una cu talpa desprins[ =i \intele ie=ite. Vedeam
gura =tirb[ a lui Lizar =i-l blestemam... Deodat[ m[ lovesc cu palma
peste frunte: de ce nu m-a= apuca s-o dreg eu? Ciocan am, sul[ este =i \inte
or fi pe undeva. Numai lab[ ca badea Lizar n-am. O ]mbrac pe v[trar.
Mi-adun sculele, m[ a=ez pe un sc[unel, fac o gaur[ cu sula-n talp[, pun
o \int[ =i:
Cioc! Cioc!
NEPOTUL
Ai intrat, ]mi pare bine. Ce s-ar bucura mama: bravo, b[iete! bine
c`nd =tie omul o meserie, ]=i c`=tig[ buc[\ica de p`ine. +i iar:
Cioc! Cioc! 67
Ai s[rit, nu vrei s[ intri? Caut \inta pe jos nu-i. A c[zut pesemne ]n
c[ldarea cu popu=oi de l`ng[ sob[. Plec`nd de-acas[ mama a spus s[-i
dezghioc. Poate-om m[cina =i om coace s`mb[t[ ni=te m[lai, c[ tot numai
cir m`nc[m. Dreg talpa =i-i dezghioc... Cioc, cioc! Ce-i, lele h[i? Vrei s[-
\i dreg bocancii? Trei ruble. Papuceii i=tea? }i dreg pe degeaba. Opinci nu
c`rpesc, du-te la mo= Trifan.
Cioc!
Mi-am lovit degetul! }l bag ]n gur[. M[ uit s-a ]nvine\it. S[ =tii c[ o
s[-i cad[ unghia. Grea meseria de ciubotar...
Se aude un c`ine h[m[ind iar javra...
M[ uit pe fereastr[: un copil de-al lui badea Hortolomei, cu c[m[=u\a
p`n[ la buric, alearg[ pe prisp[ ca un m`nzoc. Al\i doi stau zgribuli\i pe
vine se bucur[, au sc[pat din iarn[. Dar ce tot bate turbul? S-aude
cineva bodog[nind.
Trag ni=te galo=i =i ies.
Fie-v[ mil[, oameni buni, cre=tini dreptcredincio=i. Da\i ce v[ trage
inimaaaa. }ndura\i-v[ de un nenorocit ca mine...
}n b[ltoaca din fa\a casei st[ un calic cu un toiag ]n m`n[.1 }mbr[cat
]ntr-un suman peticit, cu poalele v`r`te sub curmeiul cu care-i ]ncins =i
cu o cu=m[ mi\oas[, tras[ pe ochi, numai barba ]nc`lcit[ i se vede. |ine
m`na ]ncremenit[ pe cap[tul toiagului =i zice cu glas t[r[g[nat, jalnic:
Femeia bolnav[... patru copii... Mititeii tatei mititei... de trei zile
tata nu v-a v[zut... +ede\i fl[m`nzi la fereastr[... a=tepta\i s[ vie tata s[
v[ aduc[ ceva... }ndura\i-v[, oameni buni... cu ce v[ las[ inima... Copila=ii
mei, floricelele tatei...
Nu cumva ]i orb?... E pe sub amiaz[, dar are desagii de=er\i...
Treci mai ]ncoace, mo=ule...
Face c`\iva pa=i. Glodul se \ine de opincile mari, largi apa a dat
peste margini. Nici nu ]ncearc[ s[ ridice capul.
Of, of, of! Mare blestem =i os`nd[ a trimes Dumnezeu pe capul
nostru. Mai bine ne-ar lua zilele... Copila=ii tatei, ]ngera=ii tatei...
VLADIMIR BE+LEAG{
]n alta. Era dus[ la ni=te rude ]n sat dup[ un sfat: ce s[ fac[, cum s[ dreag[
ca s[ ias[ =i din asta. Peste-o jum[tate de ceas de drum ]mprejur, pe la
pod, ajung la =coal[. M[ duceam dup[ c[r\i: s[ le cer! La urma urmei s[
m[ bat erau c[r\ile mele. 69
Am intrat pe u=a din spate. La etaj m-am oprit =i m-am uitat spre u=a
clasei P[nu\ei: oare ce face? este la =coal[? nu cumva a p[\it-o? i-o fi spus
Filea maic[-si de vizita mea...
Sun[ clopo\elul jos mo= Ifrim, paznicul, st[tea cu ochii la ceas c`nd
am trecut. M[ dau dup[ o muchie se izbesc u=i, copiii dau n[val[ pe
coridoare. A=tept c`teva clipe =i c`nd era s[ pornesc, aud un trop[it la spatele
meu. Un pu=tan cu p[rul v`lvoi fuge ]ncoace f[c`ndu-mi semne e Gori\[.
Dup[ el vin al\i trei, primul fiind Filea pistruiatul, adversarul num[rul
unul al lui Gori\[. N-apuc s[ deschid gura, c`nd Gori\[ ]=i ]nfige picioarele
]n podea, f[c`ndu-=i spinarea gheb, cei trei se pr[bu=esc gr[mad[.
Sus! Smirno! Pionieri s`nte\i ori purcei?
Niculai Panteleievici a r[s[rit ca din p[m`nt. Se opre=te cu m`inile la
spate... }=i arunc[ privirea, din ]nt`mplare, =i m[ observ[.
Ooo! Ai venit, totu=i? Foarte bine directorul demult te
a=teapt[... Ascult[, Marian: ]nve\i bine ]n genere, dar... de unde aceste
apuc[turi individualiste? Mai r[u: anarhiste! C`\i ani ai: ai ]mplinit
=aisprezece?
Am ]mplinit.
Buuuun! Ori nu-\i place istoria?
}mi place, Niculai Panteleievici, de ce s[ nu-mi plac[?
Afl[ c[ e=ti artist =tii s[ te prefaci bine. Dar pe mine nu m[
p[c[le=ti. Am vorbit cu directorul. De data aceasta avem documente!...
Are ]n vedere desenul cu vaca... A=a c[ nici dumnealui nu te poate salva.
De altfel am aflat c`te ceva din biografia ta. Date sunt destule. Zici c[ ai
]mplinit =aisprezece? Foarte bine...
|i-o fi povestit Fany cazul cu catarama. +i Andrei o fi ad[ugat. Ai
informa\ii =i acum vrei s[ m[ sperii.
Mergem la director... Ori, poate, te temi?
De ce s[ ne gr[bim, Niculai Panteleievici? +i pornesc spre clas[. M[
]ntorc =i adaug serios: c[ doar nu dau t[tarii? =i nici turcii!
VLADIMIR BE+LEAG{
Obrajii i se ]nvine\esc...
Intru ]n clas[ =i merg la banca mea. Simt privirile colegilor... C[r\ile nu
sunt. Fo=net de foi ]ntoarse. C[r\ile nu sunt. H`r=[it de ]nc[l\[minte. Unde
mi-s c[r\ile? M[ uit =i v[d numai umbre ]n jurul meu. Nu recunosc nici o
fa\[. De ce am venit aici? Ce caut? S[ fie oare clasa mea? Colegii mei?
Voi de ce t[ce\i, b[ie\i? Nu-i numai el unul vinovat.
70 Gura, fa! N-ai auzit ce-a spus Andrei? Or s[-l dea din =coal[ afar[...
Unde-i Andrei?... O recunosc: e Liza... Sandule, s[ nu-\i fie team[.
Poate doar s[-\i scad[ nota... S[ te lase corigent... S[rmanul, nu vede
lumea, iar voi t[ce\i cu to\ii ca ni=te la=i...
Liza amu\e=te. O umbr[ intr[ pe u=[. Se \ine drept e Andrei. }n
clas[ se face t[cere. Ce str[in m[ simt aici. Ce caut? Am venit s[-mi iau
c[r\ile! M[ aplec spre Liza =i o ]ntreb ]n =oapt[. Mi-arat[ cu ochii spre
Andrei: el le-a luat. Tu, tovar[=e secretar? S[ mi le dai tot amu! Auzi:
sunt c[r\ile mele!
U=a se deschide apare capul alb al lui mo= Ifrim paznicul.
Al lui Marian! Te cheam[ directorul...
bunica. Ai ]ntins-o: o parte pe lad[, alta pe lai\[, iar un col\ ]l \ii cu m`na.
Te ui\i =i nu te saturi privind-o. Tare-i frumoas[! Nimeni ]n sat n-are
scoar\[ ca a noastr[... De ce e=ti nec[jit[, mam[? |i s-a ]ntunecat fa\a. 73
Nici nu te ui\i la mine. Ai =tire de poznele mele la =coal[?... Zici c[ trebuie
s[ facem ceva bani ca s[ cump[r[m gr[un\e? Zici c[ dau la calici =i ce mai
avem? Adev[rat, am dat unui s[rman popu=oii din c[ldare. Cum puteam
s[ nu-i dau dac[ are o cas[ de copii =i femeia ]i zace bolnav[? Era cu
desagii de=er\i... Zici c[-s prea darnic?... Oc[r[=te-m[, mam[, sunt
vinovat... Nu-mi trebuie alt[ scurteic[. Degrab[ se face cald =i am s-o
lep[d. M[ arat[ lumea cu degetul? Port ce am... Ce-i cu tine, mam[... De
ce pleci capul deasupra scoar\ei =i-i str`ngi col\ul la piept? Ai hot[r`t s-o
vinzi? S[ nu faci una ca asta. C`nd a plecat m[tu=a Nastasia ]n Sus s[
schimbe covoare pe p`ine, ai zis: orice s-ar ]nt`mpla, scoar\a am s-o \in
pentru nor[-mea... Dar ce-a lucit =i a c[zut pe florile ei?... Las[, nu pl`nge,
mam[. Uite ce mare am crescut... O s[ lucrez. Am hot[r`t s[ muncesc ca s[
te ajut. Auzi, mam[? Te ui\i pe fereastr[. Ce-ai v[zut? A ]nfrunzit salc`mul?
Nu-s frunze, mam[ s-au ]ntors graurii =i s-au a=ezat ca un noura= pe
crengile lui. S-au ]ntors la c[su\a lor, cu tot neamul. Auzi, cum c`nt[?
Iat[, scot c[r\ile din s`n. Le leg frumu=el, ]n cruce, cu sfoara asta =i le
pun pe sob[. O s[ stea la uscat. C`nd mi s-a face dor am s[ m[ uit la
ele... Auzi cum c`nt[ graurii? A venit prim[vara, mam[. Au adus-o
graurii pe aripile lor...
A
lexandru converseaz[ cu oaspe\ii =i
lucreaz[ la peretele din spate. Azi-diminea\[ v[zu ]n fa\a ochilor acest
perete... Ba nu, auzi mai ]nt`i cuvintele: a c[zut lutul de pe cas[... trebuie
s[ te duci s[ vezi... de ce nu te duci? Sim\i ca o... ruptur[ ]ntre cuvinte =i...
imagine. De unde nu putea pricepe. C`nd au trecut podul, a ]n\eles c[
ruptura ]n[untrul lui era. Da, s-a ]nt`mplat ceva cu mine: pe nesim\ite
mi s-a destr[mat sufletul...
Cei doi se uit[ unul la altul: oare ce are de g`nd s[ fac[? Alexandru a
b[gat fierul h`rle\ului =i ]mpinge coada o bucat[ mare de lipitur[,
VLADIMIR BE+LEAG{
vreo doi la cinci metri se mi=c[. Sub strea=in[ se mai \ine, dar el love=te,
lama sc`r\`ie =i de sub plac[ se cerne praf galben ]n dou[ cu paie putrede.
Badea Pavel prive=te =i el cu capul l[sat c[tre um[r, cu un z`mbet straniu:
omul are de lucru, iar noi ]l \inem de vorb[.
Se las[ seara umbrele de pe dealul =colii se ]ntind lungi peste vale.
Cei doi se =optesc ]ntre ei. }ncep s[ dea semne de ner[bdare, dar bucata
74 uria=[ de lipitur[ se pr[bu=e=te cu zgomot la p[m`nt.
Vica tocmai ie=ea pe u=[. A terminat de f[cut cur[\enie ]n odaie, ]n
tind[ =i ]n buc[t[rie. Deretic`nd, se tot oprea s[ asculte. O dat[ nu auzi
vorb[ =i se g`ndi: nu cumva a plecat tata cu oamenii aceia. C`nd se auzi
bufnitura, cei doi se ferir[ instinctiv, Vica avu un fior: ce s-a ]nt`mplat? }i
v[zu pe oaspe\i z`mbind =i se ]nc[lzi la inim[.
Gata pe azi... zice omul cu peruc[ alb[ c[tre Alexandru =i adaug[
c[tre cel cu cravat[: amu ce facem?
Da, asta-i putere! face acesta cu admira\ie... Odat[, demult, \ii
minte, Alecule? m-ai p[lit la nas... Trebuia s[ te duc la director...
La director? clipe=te din ochi Niculai Panteleievici: atunci c`nd cu
caricatura? Badea Pavel se propte=te ]n marginea pietrei, d[ s[ se ridice,
dar se pomene=te cuprins de un acces de tuse. Vrea s[ spun[ ceva, din
g`tul lung =i slab ]ns[ ies ni=te vorbe r[zle\e.
Maria... s[raca... voinic... b[iat... Alexandre... am`ndoi... lucrat...
prim[vara...
C[z`nd, placa de lut r[mase sprijinit[ cu o muchie de perete.
Alexandru apuc[ cu am`ndou[ m`inile =i o r[stoarn[ cu varul ]n sus. Se
d[ mai la o parte: mult au muncit bietele m`inile mamei p`n[ au pus
at`ta amar de lut pe perete. }ntr-un t`rziu ridic[ privirea, vede umbre de
oameni al[turi =i ]=i aduce aminte c[ are oaspe\i.
Pune, Vicu=or, ceva de-ale gurii pe mas[... Ad[ =i ni=te ap[ s[ m[
cl[tesc...
Vica ]i aduce tatei ceainicul, prosopul =i se ]ntoarce ]n odaie. O
]nt`lne=te un aer proasp[t, prin geamurile sp[late lumina ]nser[rii
p[trunde ]n odaie, a=ternuturile de pe lai\[ =i pat sunt aranjate... dar
masa-i goal[! Unde-i mu=amaua? Da, am ]ntins-o afar[, pe-o creang[,
dup[ ce-am cur[\at ceara de pe d`nsa =i am scos petele de unsoare. O
a=terne =i pune bucatele p`inea rotund[, conservele, ceapa... Aduce la
fuga zolnicul cu pl[cintele lelei Veta... Lumina! Fuge la comutator
becul se aprinde, dar... }l =terge iute, urc`ndu-se pe scaun... Dar sare pe
mas[ este? O can[ de ap[ ai adus?... A=a spunea de fiecare dat[ bunica.
Sare? Era ]ntr-un pachet ]n buc[t[rie... Afar[ se mai aude o voce a cuiva.
Noul sosit poveste=te o p[t[ranie...
Las[ c[ nu-i chiar a=a, Hortolomei! Altminterlea a fost. +i nu era
NEPOTUL
A
doua s[pt[m`n[ lucrez cu badea
Pavel. Pluguri, boroane, obezi de ro\i, poduri de c[ru\[, cai pentru
potcovit... Dis-de-diminea\[ m[ scol =i cu ochii plini de somn o iau ]n sus
spre fier[rie.
Badea Pavel e aici. Bate cu ciocanul. Iau iute barosul. }l ]nal\ sus =i
iat[-l c[z`nd ]n apa alb[ de pe nicoval[.
Cat[, b[iete, c[-mi spargi il[ul! Badea Pavel apuc[ br[zdarul ]n
cle=ti =i-l bag[ ]n c[rbunii ]nro=i\i.
Barosul se culc[ la picioare.
S[ =tii, b[iete, c[ omul =i fierul sunt fra\i, am`ndoi dintr-o mam[
n[scu\i din p[m`nt. Fierul dac[-l ba\i c`t ]i cald faci din el =i coas[ =i
cercei. Omul tot a=a... Iar dac[ s-a r[cit, mai degrab[ crap[...
Fffu-fffu! sufl[ foiul din r[sputeri.
Tare-i frumos c`nd s`nt am`ndoi: omul ziditorul, fierul
lumea, sc`nteile stelele de pe cerul nop\ii...
Mi-arunc privirea spre u=[: ]n jum[tatea de sus, albastr[, plute=te un
noura= alb-roz.
Focul =i apa stihiile sunt ]n care-=i sporesc t[ria...
O planet[ la orizont, uitat[ de noaptea ce s-a c[l[torit? Chipul soarelui
VLADIMIR BE+LEAG{
Vine altul: vreau f[in[! Altul a m[-si mai =tie ce... Zic: m[ duc la pri\idatele,
ies =i pornesc prin hambare, pe la grajduri, cobor ]n sat... S[ m[ a=tepte...
Nevoia ]i m`n[, de asta vin... 81
|ii minte, ne-am tr`ntit ]ntr-o prim[var[ la tat-tu ]n ograd[, pe
tizic? M-ai dat la p[m`nt... Amu nu m-ai da, z[u. Te-a= birui eu pe
tine...
Dac[ ne tai din por\ia de la magazie! ]l ]n\eap[ badea Pavel.
Andron se face a-i pune piedic[, badea Pavel ]=i ]nfige picioarele =i nu
se las[. }l izbe=te cu um[rul ]n um[r, badea Pavel se repede ]n badea
Andron =i ]ncep s[ se ]ntind[ am`ndoi. Cum trag la foi, ]mi vine s[ urc pe
trunchi =i de acolo s[-i sar lui Andron ]n spate! M[ frige-n piept: de ce nu-i =i
tat[l meu aici? Era =i el voinic... A\i holteit ]mpreun[, bade Androane,
a\i f[cut armata... Vreau s[ te ]ntreb: cuno=ti pe un om care l-a ]nt`lnit
pe tat[-meu... pe front, ]n 41? Vreau s[ =tiu cum a fost ucis, unde a fost
]ngropat, s[-i g[sesc morm`ntul...
Pavele m[i! Vezi varga asta de fier? S[-mi faci din ea o c`rj[...
Vreau s[ ]ntreb, dar mi s-a uscat ]n gur[.
S[ fie lung[, ascu\it[ la v`rf. S[ pot sparge un bou cu d`nsa, auzi?
Deodat[ Andron zice foarte mirat: aa, =colerule, dar ce f[ceai aici?
M`na ]mi ]nghea\[ pe pr[jin[: abia acum m-a observat?
Lucr[m am`ndoi a doua s[pt[m`n[...
Badea Pavel ]mi arat[ cu ochii: s-a stins focul. Apuc repede pr[jina:
fffu-fffu! fffu-ffffu!
+i =coala? Ai legat-o de gard?
Dac[ eu... ]ncerc s[ zic c[: oi vedea, am l[sat-o dar nu de tot... m[
b`lb`i nici c`teva cuvinte nu pot ]ndruga.
Bine-ai f[cut! Dec`t un car de ]nv[\[tur[, mai bine un dram de
minte. Dac-or fi prea mul\i ]nv[\a\i, n-are s[ aib[ cine ne trage ciubotele.
Unul, cic[, se ]ntorcea de la =coli din str[in[tate, de la Paris, =i ajung`nd
aproape de cas[ cade ]ntr-o groap[ ad`nc[. Alearg[ tat[-su, ]i arunc[ o
funie, el ce face? Duce degetul la frunte: funie, ce este o funie? R`de: tu,
m[i Mariane, tot a=a te ]ntrebi: ciocan, ce este un ciocan?... Ai auzit ce \i-am
VLADIMIR BE+LEAG{
zv`ntat =i o mut. Iau ciocanul, pana, caut unde s-o pun. Ciotca m[
prive=te, plin[ de cr[p[turi: m-ai scos, m-ai adus aici =i crezi c[ m-ai
]nvins? Tinerel e=ti, sl[bu\ e=ti... nu se =tie: care pe care... Nu se =tie, 85
zici, care pe care? Ba am s[ te desfac! +i pornesc a o cioc[ni cu muchea
toporului.
M[ strig[ careva din drum. Badea Hortolomei a adus o c[ru\[ de
crengi =i m[ cheam[ s[-l ajut a desc[rca. Punem furcile, ne opintim =i le
r[sturn[m peste gard, ]n ograd[.
M-a rugat mam[-ta s[-i ar clinul de la =osea. S[-i spui c[ ne-om
duce poim`ine.
Am s[-i spun... D[-mi pana matale, bade Hortolomei!
Caut-o deasupra u=ii.
O iau de sub strea=in[ =i fug acas[. M[ opresc tr[snit: ce-o mai fi =i
asta? Ciotca s-a mutat din loc. Uite-o: parc[ s-ar izbi, pe cele trei picioare,
la vale, spre p`r`u. Pun pana =i lovesc cu ciocanul. Pana \ip[ =i sare.
Te-am g[sit, gospodarule! Apar al[turi dou[ v`rfuri lucitoare de
ciubote cu turetcile ]ncre\ite Andrei!... Ce te-ai apucat? O ciubot[ iese
]nainte...
Ast[- toamn[... am pornit s-o sap. Dar numai deun[zi am scos-o..
Vreau s-o despic.
A=a. Buun... Am mai trecut pe la voi. Nu te-am g[sit.
Eram la lucru.
Mi-a spus mam[-ta.
+i dac[ \i-a spus, n-ai putut s[ urci dealul? V`rful ciubotei se ridic[, se
las[, prinde a bate nervos.
Nu mai dai pe la =coal[.
N-am prea fost ultimele s[pt[m`ni.
De ce nu vii?
Are cineva nevoie de mine?
Direc\ia se intereseaz[.
Direc\ia te-a trimis? Am stat de vorb[ cu directorul =i am s[ mai
stau, a=a c[... fii lini=tit.
Pun pana la um[rul r[d[cinii sub\iri. Lemnul aici e tare, vinele stau
VLADIMIR BE+LEAG{
1
...ma=ina ne ducea la ora=... vreo =apte b[ie\i... E o scen[ care s-a produs ]ntocmai
]n via\a real[. Nota de u=oar[ ironie demonstreaz[ c[, de=i copii, ne d[deam seama
c[ suntem manipula\i, cu at`t mai mult c[ lucrurile se petreceau pe vremea foametei
=i numai de komsomol nu ne ardea. 87
Iau toporul de jos. Ridic pana: o bat pe asta, iar al[turi am s-o bag pe
a lui badea Hortolomei. Ast[-iarn[, la activul raionului, am criticat-o
pe Fany c[ mai mult lipse=te dec`t se afl[ ]n =coal[, primului i-a pl[cut =i mi-
a str`ns m`na, a spus c[ am dreptate... Ea ]l monteaz[ pe Andrei! Ca s[ se
r[zbune...
Crezi c[ la raion...
Degeaba te ]mb[\o=ezi! Mi-ai fost prieten. P[cat! S[ =tii c[ ai o
ideologie ]napoiat[, individualist[...
Individualist[? Interesant... Poate m[ l[mure=ti, s[ ]n\eleg =i eu...
A=a-i cum ]\i spun. Te conduci de sentimente... P[cat! Am fost
prieteni... Masele, trebuie s[ =tii s[ le conduci. Destul s-o ia unul razna,
apuc[ =i ceilal\i dup[ el ca oile... Purtarea ta la lec\ia de istorie a fost o
ie=ire anarhist[! Dup[ cum a spus =i Niculai Panteleievici: ai ]ncercat s[
dezorganizezi masele de =colari...
}ncep s[ m[ dumeresc: am ]ndr[znit s[-l critic pe Niculai Panteleievici,
ceea ce ]nseamn[ c[ am dezorganizat clasa, ceea ce e un act de aharhism!
}ntr-un cuv`nt: am tulburat turma! Iat[ ]n ce mod ]\i tratezi colegii!
Afl[ dar, m[i Andrei, c[ r[u te-ai ]nstr[inat, nu numai de mine,
dar de to\i b[ie\ii =i fetele din clas[...
Ce vrei s[ spui cu asta? Repet[, te rog.. +i scoate carne\elul.
|i-aminte=ti? Am citit la Cehov despre unterul cu...
Nu m[ lua cu literatura! strig[ Andrei.. dar... stai! Ce ai ]n vedere?
Pun ascu\i=ul penei ]n despic[tur[. V`rfurile cizmelor se feresc. Ridic
ciocanul =i izbesc. V[d negru ]naintea ochilor m-a lovit pana la fluerul
piciorului. M[ las la p[m`nt. Stau o secund[, dou[, trei... poate-un
minut. El ]=i face note ]n carne\el, ]ntors cu um[rul spre mine... M[ ridic,
iau pana, o pun iar...
Zici c[ lucrezi la kolhoz? +i n-ai de g`nd s[ vii la =coal[? Ce faci
acolo?
VLADIMIR BE+LEAG{
88
Tot pun`nd pe foc, m-am ]nc[lzit, m-am
l[sat cu spatele de perete =i am adormit. Mama era dus[ s[ ]mprumute
ni=te foarfece, c[ aveam a merge a doua zi la cur[\itul viei... Deschid ochii
=i... nu m[ pot dezmetici. Sar ]n picioare! Aduc lampa, torn ]ntr-]nsa dintr-o
sticl[, caut chibriturile =i nu le g[sesc. Iau lampa =i intru ]n odaie. G[sesc
tocul pe marginea mesei.. Aprind mucul, pun sticla, flac[ra se izbe=te ]n
sus o clip[, =i se face \`nd[ri sticla! Ori buhne=te lampa, m[ strope=te
=i iau foc cum mi s-a ]nt`mplat an iarn[.
M[ feresc, acoperindu-mi ochii cu palmele. S-o sting!
Dintr-o parte, din ]ntuneric, vine o m`n[ mare, neagr[. Trei degete
lungi ridic[ sticla =i o pun pe mas[.
M[ dau ]nd[r[t, speriat. Un om! +ade la col\ul mesei. Fa\a ]ntunecat[.
Sub o spr`ncean[ ]i joac[ un t[i= de lumin[.
C`nd a intrat? Era aici c`nd am venit cu lampa? Deschid gura s[ strig.
|i-ai p`rlit unghiile, b[iete! }i badea Andron. A intrat, pesemne,
c`nd am a\ipit ]n buc[t[rie. Po\i s[ pui sticla, s-a r[cit. Te-ai speriat?
Fac din cap: nu... Dar degetele-mi tremur[.
Acas[ mam[-ta? Pune m`inile la piept, dreapta b[g`nd-o la
subsuoara celei st`ngi.
S-a dus ]n sat... dup[ ni=te foarfece de vie... =i poate g[se=te oleac[
de gaz... la m[tu=a...
N-am v[zut-o... Pune coatele pe mas[ =i-=i sprijin[ capul. M[
urm[re=te din umbr[. Puteai s[ arzi. Ai turnat benzin[. +i n-ai pus sare...
Este la fund...
Vorbind, a suflat c[tre mine =i m-a ajuns iz greu de fum care adie
dinspre groapa m[tu=ii c`nd fierbe tescovin[, mai ales noaptea...
Ce te ui\i a=a? Ori e=ti sup[rat?
De ce sup[rat, bade Androane?
Azi la Pavel mi-ai ]ntors ni=te ochi! Ori \ii m`nie de la moar[, c`nd
mi-ai dat banii =i ai fugit? Nu v-am cerut datoria puteam s[ a=tept.
Dac[ a\i hot[r`t a=a, treaba voastr[. Eu de foame nu mor. Am vrut s[ v[
fac bine, =i tot voi v[ sup[ra\i...
Azi la badea Pavel? Dar nu m-am uitat nici ]ntr-un fel. Amu\esc.
NEPOTUL
S[ pornesc vorba ori s[ tac? Badea Andron ]i b[ut. Mai nimerit s[-l
iscodesc acum dec`t alt[ dat[!... De fapt, am vrut s[ te ]ntreb ceva,
bade Androane. 89
Te ascult, ]ntreab[-m[. Se ridic[, ]=i pune iar m`inile cruci=, se
sprijin[ de perete. Fa\a ]i luminat[, numai g[vanele ochilor ]n umbr[ =i
de acolo ochii m[ cerceteaz[.
Arunc o c[t[tur[ spre u=[ cleampa nu-i. De aceea nu l-am auzit
c`nd a intrat?
Mata ai fost pe front, bade Androane?
+tiut c[ am fost! |i-a spus careva c[ n-am fost? Ce-i drept, nu ca
Ion Vasilevici... Am fost =i la ]nceput, =i la sf`r=it...
}l \ii minte pe tata? Pe tata Petrea? Mama zice c[ a\i fost prieteni...
Dac[-l \in minte pe Petrea? Scoate dreapta cu palma neagr[, face
un semn, apoi o bag[ la loc. Cei mai buni prieteni. La slujb[ ]ntr-un an
ne-au luat... M[ uit la tine =i parc[-l v[d. De nalt ca tine, la vorb[ ca tine,
numai c[ mai ]nvelit la trup. Ru=inos, scump la cuv`nt... Alteori, c`nd se
m`nia, te fereasc[ sf`ntul...
Ascult, dar ]n urechi ]mi sun[ fr`nturi de vorb[: dac[ nu murea el,
trebuia s[ mor eu... e=ti neputincios, e=ti slab... s[ te na=ti, dar s[-mi
semeni mie... Care fr`nturi se amestec[ laolalt[ cu spusele lui badea
Andron =i-n ochi mi se arat[ un c`mp de negar[ v[lur`nd...
Poate c[ tata-i viu, bade Androane? Mama zice c[-i viu =i-l a=teapt[
s[ vie...
Degeaba... a=tepta\i... Badea Andron pune cotul pe mas[ =i-=i las[
fruntea ]n palm[. Clatin[ capul =i m`na: ]i mort tat[-t[u... Dac[ era ]n
via\[, demult da de veste... I-am spus mam[-ti de at`tea ori, dar nu vrea
s[ cread[... Marie-M[riu\[! M[ prive=te din umbr[: ]\i spun =i \ie s[ =tii...
Nu m-a ascultat, auzi? Era s[ m[ pr[p[desc =i eu cu d`nsul?
Bade Androane! Ai fost ]mpreun[ cu tata pe front...
Cum s[-\i spun, ca s[ m[ ]n\elegi? Ne-am ]nt`lnit ]n okopuri la
Dalnik, l`ng[ Odesa. +tii c[ Odesa a fost ]mpresurat[ pe uscat, portul
hojma bombardat. Cle=tele de foc se str`ngea. De la o vreme nici cuhnea
nu putea r[zbate la noi... Eram pe-o coast[ de deal. Pe vale curgea un
VLADIMIR BE+LEAG{
p`r`ia=, i-am uitat numele. Noi pe costi=a asta, pe cealalt[ ei. Bat
ei, batem =i noi. Abia dovedeau s[-i care noaptea pe cei uci=i: ei pe-ai lor,
noi pe-ai no=tri. Mare pr[p[d =i moarte de om!... }ntr-o zi, cum =edeam
]ngropa\i ]mi strig[ comandirul c[ a venit cuhnea, s[ iau bidonul =i s[ m[
duc dup[ d`mb s[ aduc de m`ncare la b[ie\i. Pornesc =i, abia dau s[ sar
]n alt[ tran=ee, cade o min[ al[turi. M-au z[rit! Zic: de data asta, gata.
90 V[d c[ m[ pot scula. Am sc[pat teaf[r! M[ dau de-a dura cu bidon cu
tot. V[d c[ ]n dreapta se mai t`r[=te unul, tot cu bidonul, ca =i mine. Fac
semn: s[rim pe r`nd unul din noi scap[! C`nd m[ uit, tat[-t[u, Petrea...
De unde te-ai luat c[ erai cu ma=ina? A ars ma=ina =i m-au dat ]n
pihot[... Neras, o m`nec[ ferfeni\[, se vedea c[ma=a de desupt... E=ti r[nit?
Pe tovar[=ul meu l-au ucis... Bucurie c[ ne-am ]nt`lnit! Ajungem la cuhne,
lu[m de m`ncare, ne bag[ ei =i c`teva sticle de rachiu: s[ v[ \ine\i, b[ie\i!...
Ne t`r`m ]napoi, ajungem la locul unde aveam a ne desp[r\i, el pe tran=ee
]ntr-o parte, eu ]n alta, mi-aduc aminte de rachiu: hai s[ destup[m una =i
s[ bem pentru ]nt`lnirea noastr[! Dac-om muri, s[ murim veseli!
Bombele cad, focul se ]nte\e=te. Deschid o sticl[, tragem pe r`nd, ne
]nc[lzim bine. Eram s[ mai destup una, dar tat[-tu se scoal[: mergem c[
ne a=teapt[ tovar[=ii cu bucatele... Stai! }l apuc de m`n[: s[-\i spun
ceva! unde s[ ne ducem? =edem bini=or aici, iar la noapte... =i-i ar[t cu
capul spre cealalt[ coast[ de deal... +tiu un loc, o r`p[... C`nd a priceput
]ncotro bat, a strigat: e=ti nebun! D[ s[ porneasc[, ]l apuc de m`n[: nu fi
prost, de aici nu sc[p[m cu zile, ne fac chis[li\[... iar pe mare ne ]neac[...
=tii cum am s[ facem? ne t`r`m p`n[ aproape de d`n=ii, am v[zut ]ntr-o
sear[, pe lun[, cum veneau ei la o harbuz[rie =i c[rau harbuji... sunt ni=te
cl[i de f`n. Tat-tu s-a repezit la mine, m-a ]nh[\at de g`t s[ m[ g`tuie!
Nu =tiu de unde se ia pe acolo un leitenant: ce s-a ]nt`mplat? Tat-tu strig[
la mine ca un apucat, dar gr[iam pe-a noastr[ =i leitenantul n-a ]n\eles.
Ne desparte, =i atunci ]i l[muresc, ]ntorc`nd-o ]n =ag[: suntem dintr-un
sat =i avem o sfad[ veche! De la fete? Da, de la o fat[... Se duce
leitenantul, pornim =i noi... +i mai strig o dat[: nu fi prost... suntem
]nconjura\i... unde s[ ne ducem?... trecem dincolo =i ne ]ntoarcem acas[...
Badea Andron amu\e=te. Pe nea=teptate ]nal\[ capul:
Am dezertat, da? A=a te-ai g`ndit despre mine? Apoi s[ =tii c[ e=ti
un prost ca =i tat-tu. Unde-i el? Nu-i! Eu, iac[, sunt. N-am vrut s[ mor de
poman[. Ce-ai vrut: s[ m[ bag ca chioru-n foc? Petrea, dac[ nu m-o
ascultat... Striga c[ m[ d[ pe m`na tribunalului... A vrut s[ m[ ]mpu=te
tat-tu, dar am scos =i eu pistolul... Dac[ vrei s[ =tii cum a fost, pot s[-\i
spun: m-am b[gat ]ntr-o c[pi\[ de f`n =i am r[mas. Dac[ m[ duceam
ori m[ ucideau, ori m[ ]necam ]n mare. Am r[mas =i am mai fost o dat[
pe front, ]n 44. Iar[ au trebuit solda\i. Poftim dovada! Apuc[ cu o m`n[
NEPOTUL
M
ama se apleac[ deasupra butucului
de vie. Foarfecele umbl[ repede de la o vi\[ la alta. Nici n-ai b[gat de
seam[, c[-i tuns, piept[nat, al[turi un m[nunche= de corzi retezate, iar
palmele mamei ]i fac cuib la r[d[cin[. }l mai prive=te o dat[ =i se mut[
mai la vale. Vede c[ r[m`n ]n urm[, se d[ pe r`ndul meu, desc`lce=te un
butuc-doi =i iar se duce pe r`ndul ei.
Hai, b[iete, c[ degrab[-i amiaz[...
}=i trece bra\ul pe la frunte =i se las[ ]n genunchi a=a-i mai ]ndem`n[
de lucrat. Tare-i place viei s-o ]ngrije=ti ]n genunchi.
M[ mut =i eu. Iat[ ridic[tura de p[m`nt, cu o ad`ncitur[ la mijloc,
VLADIMIR BE+LEAG{
]ntorc =i, c`nd intru, v[d c[-s cu toporul ]n m`n[. }l pun ]ntr-un col\.
Am venit... U=ile toate deschise...
Dar ai v[zut pe cineva, lele? se umple mama de n[duf. 93
Era a=a mare, nant =i fugea taare...
Mama pune florile la loc. Str`nge-n pumn h`rtiile de pe jos, le
cerceteaz[, apoi le arunc[ ]ntr-un col\.
S[ vedem dincolo...
N-a fost t`lhar prost dac[ a r[scolit prin documente =i h`rtii. Cine
putea s[ fie? Era s[ \ip: =tiu cine-a fost s[ ne prade... dar ce dovezi am?
Poate, cu bun[ seam[, s-au b[gat ni=te copii, iar m[tu=ii i s-a n[z[rit: un
om mare care fugea tare...
Ce-a c[utat, mam[?
Aur.
De unde aur, mam[?
Bine c[ scoar\a ne-a r[mas, z`mbe=te mama amar.
Ia uite: a r[scolit =i-n paiele din pat.
Trecem ]n buc[t[rie. U=a cuptorului deschis[, gurarul de lut dat la o
parte a r[scolit =i-n cenu=[! Mama ]mi face semn s[ sprijin u=a buc[t[riei
cu spatele. D[ la o parte bra\ul de paie de sub gura cuptorului aicea-i
groapa t[inuit[. Am s[pat-o nop\ile c`nd fugeau nem\ii. +i am ascuns
]ntr-]nsa ce aveam mai de pre\: scoar\a, ma=ina de cusut, ciubotele tatei
=i ale mamei.. Acuma-i goal[. Pus fundul deasupra =i uns bine cu lut s[ nu
se cunoasc[... S[ nu mai =tie =i Nastasia! face mama semn =i arunc[ paiele
la loc.
M[ dau din u=[.
V[leu, fa Marie! Am dat focu =i aud c[ strig[ cineva.
Lelea Veta cu jacheta ponosit[ a lui b[rbatu-su pe umeri se minuneaz[
cum numai ea =tie. Dup[ Veta mai apare o femeie: Gr[china-cea-gras[
cu picioarele ca dou[ bud[ie.
Te-te-te! ai v[zut ce oameni pe lumea asta?!
Se vede c[ ni=te baistruci... zice mama: n-au luat nimic, numai r`s
au f[cut...
Eu, fa Marie, face Gr[china, am venit la tine dup[ semin\e de flori.
Tare frumoase flori cre=ti tot anul ]n fa\a casei...
VLADIMIR BE+LEAG{
1
... dac[ nu veneau americanii, ne ]necau nem\ii... Sunt ]ntocmai cuvintele pe care
mi le-a spus persoana real[ care a purtat numele respectiv, pasaj care a fost eliminat
din edi\ia prim[ =i cele ulterioare ap[rute pe timpul regimului trecut. Dac[ nu sco\i
r`ndurile acestea, mi-a declarat pe un ton ultimativ redactorul-cenzor al c[r\ii, nu
semnez cartea la tipar... Dup[ care a ad[ugat atot=tiitor, insinuant: S[ vezi ]nc[ ce
r[zboi o s[ avem cu americanii... De zece ani nu editasem nici o carte =i sim\eam c[
nu-mi r[m`ne mult ca s[ fiu desfiin\at ca scriitor ori s[ m[ autoanihilez ca individ...
NEPOTUL
pr[=it, iar tata a g[tit peretele. Credea c[-i at`ta pentru ieri, dar el s-a
mutat la cel din fa\[. A l[sat sapa, a luat h`rle\ul =i s-a apucat s[-l ajute.
Tata b[tea cu toporul, Vica b[ga t[i=ul h`rle\ului, lutul se desprindea =i 99
c[dea. A=a au muncit p`n[ s-a ]nnoptat de nu se mai vedea. Abia au
dovedit s[-=i dea cu ap[ pe m`ini =i pe fa\[, s[ guste te miri ce =i au
adormit du=i. De c[tre ziu[ Vica a visat-o pe bunica Maria. Se f[cea c[ a
venit acas[, dar numai a=a ]n trecere. Avea un co= ]n m`n[, ]n co= mere
rumene, pr[sade coapte, struguri frumo=i... Zicea c[ se duce la mor-
m`ntul bunelului Petrea =i a venit dup[ flori. A rupt un m[nunchi, le-a
pus ]n co= =i s-a pornit... Tu, fat[ h[i, i-a zis, cat[ s[ faci curat =i-n cas[ =i
pe afar[ c[ eu... m[ duc la bunel-tu Petrea... O fi ]mb[tr`nit de tot s[racu
=i n-are cine-i da o can[ de ap[ s[-=i sting[ setea. M-a probozit c[ nu m[
duc s[-l v[d, dar cu cine era s[ las casa? Amu dac[ sunte\i voi, s[ ave\i
grij[ de gospod[rie c[ eu nu =tiu c`nd am s[ vin ]napoi... S-a dus, dar de
acuma ]ntr-o ma=in[. Bunica =edea la bordul din spate, se \inea cu o
m`n[ de margine, =i m`na ei era neagr[...
Vica st[ o vreme culcat[, cu ochii deschi=i. Afar[ se aude vorb[: tata =i
al\i doi. }ntre ferestre, ]ntr-o ram[ f[r[ sticl[, st[ portretul bunic[i...
Bun[ diminea\a, bunic[!... Bunica Maria e dezbrobodit[, p[rul str`ns =i
adunat la spate, neted, f[r[ c[rare. A fotografiat-o tata, cu un aparat
]mprumutat de la un b[iat, cum =edea pe prag: venise de la pr[=it, se
a=ezase s[ cure\e ni=te cartofi, era cu cu\itul ]n m`n[. O tot rugase s[-i
pozeze, dar bunica nu vroia: las[-m[ ]n pace c[-s ur`t[! Nu vezi ce nas
lung am?
Vica mai prive=te o dat[: ar trebui pus[ sticl[ ]n ram[
O umbr[ trece prin oblon. Se aud b[t[i ]n perete. R[sun[ vorbe afar[...
}=i ia sandaletele ]n picioare, apuc[ aparatul cu trazistori =i cartea de pe
col\ul mesei =i ie=e. }i vede la col\ul casei pe tata =i al\i doi oameni au
desf[cut un rulou de plas[ =i ]l ]ntind pe perete. Ce are de g`nd s[ fac[ tata?
Iat[ =i domni=oara! exclam[ v[z`nd-o un om negru\ la fa\[, cu
\igara fumeg`nd[ pe buza r[sfr`nt[: cum o cheam[ dac[ nu-i cu sup[rare?
Mi se pare, Vera, zice un om josu\, ]ndesat la trup care bate un cui
]n plasa ridicat[.
VLADIMIR BE+LEAG{
soare. Lumea st[-n cerc, pe margini, iar ]n mijloc fl[c[i =i fete joac[ perechi.
Dinspre club ]i pus scr`nciobul. }mprejurul lui ]nghesuial[, g[l[gie. Doi
fl[c[i stau l`ng[ furci =i ]nv`rtesc. Leag[nele vin de sus, lunec[ deasupra 105
p[m`ntului =i se ]nal\[ iar[. }n v`rf c`te-o fat[ ]=i acoper[ ochii cu
b[sm[lu\a =i \ip[, ]ncle=t`ndu-se de g`tul fl[c[ului el d[ din picioare
=i r`de... }n anii din urm[ fl[c[ii nici n-au ]ncercat s[ fac[ scr`nciob
nu le ardea de asta. Prim[vara cealalt[ au ]ngropat furcile =i... a=a au
r[mas. }n prim[vara aceasta s-a f[cut un pic mai u=or a venit ajutor
de la stat, kolhozul a dat ceva avans =i scr`nciobul a fost dus la sf`r=it...
De-a mir[rii cum ]i omul nostru: olecu\[ scap[ din ghearele nevoii =i tot
la obiceiurile b[tr`ne=ti se ]ntoarce. Se p[rea c[-i gata, l-a str`ns de g`t
cu totul, le-a uitat... Cum poate s[ le uite dac[ at`ta-i a lui?
Abia r[zbat. La scr`nciob ]i r`nd fl[c[i =i fete a=teapt[ s[ urce, al\ii
se izbesc s[ le-o ia ]nainte.
Hei-hei! Sa-=a!
Pe mine m-a strigat... Ignat ]=i =terge fruntea ud[ a ]nv`rtit =i acuma
a dat altuia locul. }i p[rta= la scr`nciob: a pus lemn, a me=terit, l-a a=ezat.
}mi face semn: taie ]ncoace! Nu-i chip s-a iscat ceart[: c`\iva gata de
b[taie. Vine un val =i m[ arunc[ ]ntr-o parte. O iau ]mprejur. Nisipul
sub t[lpi sc`r\`ie l-au turnat fl[c[ii pentru caz de ploaie. Ies ]n margine,
ridic ochii =i o v[d pe un loc mai ridicat, st`nd cu alte fete, pe P[nu\a.
F[r[ broboad[, ]ntr-o bluz[ cu m`neca scurt[, fust[ neagr[. R`de. I-o fi
spus prietena de al[turi vreo glum[. M[ ajunge un val cald. Lumea ]ncepe
s[ se legene. +i eu, prostul, =edeam ]n cas[! Ce-ar fi s[-mi iau inima-n
din\i, s[-i zic: bun[ ziua! =i s[-i dau m`na. M-or r`de fetele! Mai ales dac-or
vedea pantofii mei ponosi\i, jacheta roas[ de-i iese p[rul de cal pe la
guler. Ia s[ m[ plimb, poate m[ va z[ri ea...
Dau s[ pornesc, dar m[ apuc[ cineva de bra\.
Noroc, mo=nege!.. Andrei! M[ prive=te =i z`mbe=te larg: Ce cau\i
pe aicea? }=i d[ freza peste cap: credeam c[ stai acas[ =i toce=ti manualele.
Ce-a mai r[mas p`n[ la examene? +tii c[ ]n lipsa ta am fost la olimpiada
raional[? Am luat unul din primele locuri... Posibil s[ mergem la
Chi=in[u... Dar ]ncotro te ui\i? Iat[ =i fetele noastre. Hai la d`nsele!
VLADIMIR BE+LEAG{
n[duf.
1
... s[ umblu cu \uruiacul la g`t... Cuvinte t[iate de redactorul-cenzor =i restabilite
dup[ manuscrisul original. 107
Sandule! Ce mai faci? Nu vii s[ prindem c[ldarea?
Vera. Cu o =alinc[ alb[ de m[tase, cu flori ro=ii =i \[r\[muri lungi...
M[ prive=te cu ochi plini de draci parc-ar zice: nu cumva te-a pus pe
frigare vre-o feti=can[?
N-ai scos-o de atunci?
N-am avut cu cine.
Dr[coaica! Strig c[ vin neap[rat, acuma n-am timp. }l g[sesc pe Ignat
=i-i spun necazul.
Bun, frate! Ad-o ]ncoace pe m`ndra ta.
}mi croiesc drum prin mul\ime, ]napoi. Cum a= lua-o pe P[nu\a, dar
s[ nu dau ochii cu Andrei? Fac un ocol mare, =i c`nd ajung la ridic[tura
pe care st[teau fetele, v[d c[ nu mai sunt acolo. M[ uit ]ntr-o parte, m[
uit ]n alta nu-i P[nu\a. M[ ]nal\, poate-o z[resc. Cel pu\in pe Andrei.
Nu-i nici el, fire-ar s[ fie...
Ai! \ip[ sus, ]ntr-un leag[n, o fat[. Glas cunoscut. Da, P[nu\a! Iar
b[iatul cine-i? Andrei! Mi se face negru ]naintea ochilor. Muzica cu
trompetele =i clarinetul se duc de-a =uiul ]ntr-o parte parc[ le-ar fi tras
cineva cu un \ol. Numai toba bufne=te tare de tot, =i nu undeva, ci chiar ]n
pieptul meu... Stau c`t stau, apoi pornesc, cl[tin`ndu-m[, pe la marginea
mul\imii, ]ntr-o parte...
}=i ]nha\[ fiecare avutul =i se fac nev[zu\i. Trec plin de n[duf mai
departe, apoi m[ uit ]nd[r[t =i-i v[d juc`nd iar[. Merg la vale =i-mi vine
ame\eal[. Dinspre joc se aud chiuituri, o c[ru\[ gonind =i-a furat unul
mireas[! O bab[ uscat[ trece pe l`ng[ mine =i-=i face cruce: lumea se zbate
a cr[pare, iar ei, antihri=tii, joac[ =i se veselesc! La lespede, c`nd s-o iau pe
ulicioara noastr[, ]mi r[sare ]n fa\[ un bot de cal. O roat[ cu spi\e de
108 lemn taie pe la v`rful pantofului meu =i opre=te.
Ce-i cu tine, Mariane? Nu vezi pe unde mergi?
Bri=ca lui Ion Vasilevici, pre=edintele kolhozului. E ]n hain[ militar[,
sp[l[cit[, si-n cizme de care nu se desparte nici var[, nici iarn[. Dau din
umeri, trec mai departe. Se suce=te spre mine:
Stai olecu\[! Am auzit c[ ai vrut s[ lepezi =coala... S[ nu-nu! Se
ridic[ pe capr[, abia st[p`nind caii bine hr[ni\i, iu\i... Ascult[: cum dai
examenele, treci pe la cancelarie... Am o vorb[ cu tine!
+i se duce zbur`nd. M[ uit ]n urma tr[surii: de ce m-o fi chem`nd? Pe
pod m[ opresc: g[sesc ]n buzunar un petic de h`rtie, rup c[te-o buc[\ic[ =i
o arunc. Cade leg[n`ndu-se, apa o ia =i o duce la vale... C`nd aud clarinetul
zic`nd mar=ul gata, s-a terminat jocul! , m[ duc =i eu acas[.
Mama =ade pe lai\[, cu m`inile-n poal[.
Ai fost? Cum era: frumos?
Stra=nic frumos! =i trec la fereastra din fund. Soarele apune. M[ uit
drept ]n soare, ]nchid ochii, m[ dau la sob[ =i m[ a=ez pe sc[unel cu
coatele pe genunchi.
Erau fete? Ori n-ai v[zut nici una?
Acu= o s[ m[ ]ntrebe: cu ce erau g[tite? din mahalaua noastr[ cine
era? pe care o luau mai des la joc? ai vorbit cu vreuna?
Am v[zut c`teva, dar erau f[r[ din\i...
Mama z`mbe=te ]n col\ul gurii:
Nu cumva una de-acelea n-a vrut s[ joace cu tine de e=ti a=a plouat?
D[-mi pace! }mi v[d umbra fr`nt[ pe perete, cu gheb ]n spate
mare lucru!
Mama tace o vreme, c[ut`nd s[ priceap[ ce-i cu mine.
Ia scoal[ =i d[-te-ncoace.
Mai bine ies din cas[. V[z`nd c[ n-am de g`nd s[ m[ mi=c, zice r[spicat:
S[ v[d: are s[-\i ias[? Ridic[-te de pe scaun.
Desface pe bra\e ni=te stof[ neagr[.
M[ apropii de d`nsa. M[ ]ntoarce cu spatele, mi-o pune pe umeri, ]n
lung =i ]n curmezi=, apoi iar m[ ]ntoarce ca pe-o matahal[.
Ce \i-i, b[iete? Parc-ai fi mort! La m`neci nu =tiu cum are s[ fie, dar
]\i iese.. Cine i-a cusut lui Andrei costumul?
}nm[rmuresc: a aflat ceva...
NEPOTUL
A
m adormit dup[ miezul nop\ii. Am
VLADIMIR BE+LEAG{
merge pe jos?
Unula zero ]n favoarea Vic[i Marian! B[iatul bate din palme... Pe
un ton grav: =tii pentru ce am venit? S[-\i spun un secret. 115
Un secret? Mie?
Anume \ie! E=ti singur[. Tat[-t[u a plecat cu ni=te oameni... Vrei
s[ vii desear[ la p`r`u? Sunt ceva mai sus ni=te pietre, apa curge =i sun[
frumos. Ai s[ vii?
Ce s[ fac acolo?
Am s[-\i spun... ceva.
Nu m[ duc nic[ieri. Dac[ ai un secret, n-ai dec`t s[ mi-l spui...
Victor o prive=te pe sub spr`ncene.
Bine. }\i spun. Ai mam[?
Am. De ce m[ ]ntrebi?
Ai tat[?
Nu l-ai v[zut?
Eu nu am tat[. Tat[l meu ne-a p[r[sit c`nd aveam vreo trei ani.
Nu-l \in minte, nu mi-l amintesc. }l =tiu pe tat[l vitreg. Era un om bun,
\inea la mine, dar s-a ]mboln[vit =i a murit...
Vica se ]ntristeaz[: da, e r[u s[ nu ai tat[...
O iube=ti pe mama ta?
Ce ]ntrebare?!
+i pe tata?
De ce m[ ]ntrebi?
Ai vreun frate, o sor[?
Un fr[\ior.
Pe nea=teptate spune o vorb[ care o uluie=te pe Vica.
Dar =tii c[ noi am fi putut fi frate =i sor[?
Noi?!
Am g[sit o poz[ la mama: ea =i un b[iat. Pe verso: Pana Negrescu =i
Alexandru Marian... }n amintirea dragostei ve=nice... Martie 48... Dac[ s-ar
fi c[s[torit...
Viiictooor! Mergem c[ ]nt`rziem!..
VLADIMIR BE+LEAG{
spate... S-a tras la fa\[ tata, ochii sunt obosi\i, cicatricea de la t`mpl[
aproape neagr[...
De unde spicele? 117
Le-am adus de la c`mp...
Da, le-ai adus. Se ]ncrunt[, pune cartoful pe jum[tate cur[\at, pe
mas[, se duce dincolo, aduce un pachet. Scoate un portret, ca un sfert c`t
al bunic[i, =i-l pune al[turi. E un militar, gulerul tunicii ]ncheiat str`ns
pe g`t, b[rbia cam ridicat[.
Mi l-a dat Ulian. Au amenajat la Casa de cultur[ o galerie a s[tenilor
c[zu\i ]n r[zboi... Vreo patru sute...
Ia m[nunchiul de spice =i-l culc[ ]n fa\a tat[lui s[u. Se a=az[ iar la
mas[. Tata cur[\[ cartofii =i se uit[ absent la degetele sale...
D
up[ examene l-am c[utat pe Ion
Vasilevici. Pleca de urgen\[ la raion. Mi-a spus c[ trebuie s[ fiu ]n cutare
zi la semeteu... Ne prezent[m ]n ziua fixat[ vreo opt b[ie\i din sat, c`te
unul-doi de la fiecare kolhoz. Apare directorul. Ne pofte=te ]n cabinet.
Un b[rbat cu burti=oar[, ]n costum albastru-nchis: pantaloni bufan\i,
tunic[, cizme lucitoare ]n picioare... Gavrilcenco, se recomand[ =i ne
]ntreab[ pe fiecare cum ne cheam[. Ne vorbe=te de r[zboi, de secet[, apoi
c[... anul acesta pe c`mpiile kolhoznice s-a copt o road[ bun[, trebuie
str`ns[, s[ nu se piard[ nici un gr[unte. Am ]n\eles c[ o s[ lucr[m la
c`nt[ritul gr`ului treierat reprezent`nd semeteul, adic[ statul. La urm[
tovar[=ul director ad[ug[: ]n acela=i timp sunte\i lucr[tori ai kolhozului:
semeteul v[ pl[te=te bani, kolhozul v[ d[... ]n natur[, adic[ gr[un\e... Ne-
am ]ntors pe jos: semeteul era la vreo =ase kilometri, ]ntr-un sat de ucraineni.
Trece o zi, trec dou[, trei. M[ duc cu mama la pr[=it ]n vii. La c[ratul
snopilor cu badea Hortolomei noi cu caii, al\ii cu boii...
}ntr-o zi, pe sub amiaz[, vedem venind dinspre sat treier[toarea. Pe
tractor =ade Costea M`\[ cel cu degetele sucite de o bomb[, sus, pe
treier[toare, badea Pavel =i Ignat...
Am mai lucrat c`teva zile la ]nc[rcat, am fost trecut la datul snopilor
VLADIMIR BE+LEAG{
de pe stog. Veneam acas[ seara t`rziu, abia apucam s[ pun ceva ]n gur[
=i adormeam. Dis-de-diminea\[ ]mi luam furca, aninam tr[istu\a cu ce-mi
punea mama tot nu te-au f[cut nacealnik? a= r[sufla =i eu mai u=or
ie=eam ]n marginea satului =i apucam peste miri=te spre arie. Gr`ul
treierat ]l c`nt[rea o fat[ care f[cuse treaba asta =i anul trecut. O vedeam
de sus: pune greut[\ile, le num[r[ cu degetul =i scrie ]ntr-un caiet. Dar
118 mai tare se ferea s[ n-o ajung[ soarele...
Furca cu patru coarne sc`r\`ie.
Snopi! Da\i snopi! strig[ omul cu ochelari pe fa\[ n-are cu ce
hr[ni ma=ina. Snopi? Avem destui s[-i tot ridici. Proptesc coada de
salc`m ]n p`ntece =i sus cu el! }l trec pe sub soare =i-l arunc pe platform[.
Coada-n p`ntece, =i s-a mai dus unul...
Snopi, snopi, snopi!
Coada furcii ]n p`ntece =i zboar[ snopul! Trosc! ]mi cade snopul ]n
cap. Caut furca s-a rupt. P`n[-n sear[ mai este. Haidem jos s[ mi te
dreg. M[ dau la margine, m[ las pe =ezute, =i... zbor peste o basma alb[
care odihne=te la umbr[.
Prinde-m[, puicu\o!
M[ ]nv`rtesc dup[ un topor, s[ cioplesc coada =i s-o pun la loc. Badea
Ilie, =eful ariei, vine =ov`lc[ind pe piciorul lui de lemn:
M[i Marian! Fuga la Ion Vasilevici...
I
gnat lucreaz[ sus, pe treier[toare se
v[d cum ]i umbl[ mu=chii bra\elor sub c[ma=a ud[ de sudoare. Apuc[
snopii de la cele dou[ fete, ]i r[sfir[ =i le d[ drumu-n b[t[tor. Ridic[
m`na ]nm[nu=at[ =i strig[:
NEPOTUL
vreun doclad?
B[iatul tace o vreme. }ntr-un t`rziu spune ceva, dar st[ cu spatele
spre mine =i nu aud.
Cu cine? De cine ]ntrebi? P[nu\a vorbe=te cu alint.
Parc[ nu =tii? B[iatul se propte=te cu um[rul de gard. Acum mi se
pare cunoscut. Vorbe=te ]n[bu=it =i nu-i pot ghici glasul... Te-ai mai v[zut
126 cu d`nsul de la scr`nciob?
O, tipul cunoa=te detalii din biografia mea! A fost martor ori i-a
povestit ea? Tulpina salc`mului ]ncepe s[ tremure.
S[racul! exclam[ P[nu\a: l-ai v[zut ce galben era c`nd a venit s[
m[ invite?
Iar c`nd s-a ]ntors nu ne-a mai g[sit! r`de b[iatul.
Andrei! Mi se face frig parc[ s-ar fi adunat toate ghe\urile lumii ]n
pieptul meu. }nchid ochii, v[d p`nze galbene.
Panu\o, dac-ai =ti ce simt acuma c`nd e=ti aici, la un pas de mine...
Deschid ochii. Pe sub cerul noptatic zboar[ un bulg[re negru: un
liliac, pas[rea nop\ii.
To\i b[ie\ii spun a=a fetelor...
Nu m[ crezi? Demult, tare demult vroiam s[-\i spun, dar...
Vorba se face neauzit[. A ]ntins m`inile =i a ]mbr[\i=at-o? Trec c`teva
secunde lungi, dup[ care se aude =oapta P[nu\ei:
+i eu... demult... tu n-ai observat...
Spui drept, P[nu\o?
Da, Andrei!
Bulg[rele negru vine dintr-o parte, pe sub ramurile copacilor, cade p`n[
aproape de p[m`nt =i se nal\[ iar. Se zice c[ dac[ te mu=c[ liliacul, mori...
N[ m[ min\i?!
Nu, Andrei!
Dar el? Zi c[ l-ai uitat!
M[ ridic ]ncet. M`na mea se propte=te de ceva capul unui par din
gard. Simt cr[p[turile lemnului cu pielea degetelor, cu unghiile...
... c[ n-ai s[ te mai ]nt`lne=ti cu d`nsul...
Nu... adic[ nu =tiu, r[spunde P[nu\a cochet. Deodat[ scoate un
\ip[t: este cineva la gard!
Andrei se ]ntoarce-n partea mea. O lini=te=te:
|i s-a p[rut. Nu-i nimeni.
M[ desprind de la tulpina salc`mului =i pornesc, cu sufletul ]nghe\at,
pe sub copaci, pe uli\a ]ntunecat[ =i pustie, ]ntr-o parte.
T ranca-tranca, tranca-tranca...
NEPOTUL
c`\iva pistrui...
Da! Victor mi-a spus c[ fiic[-ta are c`\iva pistrui pe obraz dar c[ o
prind de minune!
Victor? Cine-i Victor?
Fecioru-meu. A stat deun[zi de vorb[ cu ea... Ai cas[ frumoas[!
132 Acum ai reparat-o? Eu... am v`ndut-o pe-a p[rin\ilor. C`nd a fost
distrus[, kolhozul le-a dat alta... Dup[ ce-au murit am`ndoi, a r[mas
casa pustie, eu la ora=, =i mi-am zis...
Vica strope=te col\urile, se apuc[ s[ arunce ap[ pe peretele de la vale,
tata vede c[-i vine greu, ia c[ldarea s-o ajute =i femeia ]l urmeaz[ de
aproape.
Mi-a spus Andron Nicolaevici c[ te-a invitat la d`nsul. N-ai venit.
Ori ai fost ]n lipsa mea?
O fi avut de g`nd, poate, dar a uitat. C`nd am sosit aici, a v[zut c[
m-am apucat s[ rad pere\ii =i mi-a propus: pune buldozerul =i pr[vale-o-n
p`r[u! La ce s[ te chinui cu o c[z[tur[? Ce-i drept, era cu chef.
Tot \ii m`nie? r`de sub\ire Pana Negrescu.
Nici pe d`nsul, nici pe tine. A=a-i via\a, ce s[-i faci? Se putea ]nt`mpla
=i mai r[u. Dar... cum spune vechiul ]n\elept: mort sunt =i iat[-m[ tr[iesc.
Femeia ]=i ]ntoarce fa\a, duce degetele la ochi, le las[-n jos,
fr[m`nt`ndu-le ]n cealalt[ m`n[. Z`mbe=te:
Glume=ti. Tot vesel ca atunci, demult, c`nd eram copii =i ne jucam
cu fericirea. M-am schimbat, sunt tare am[r`t[. Uneori r`d, dar ]i r`s cu
lacrimi. Te-am ]ntrebat cum o duci, cum te ]mpaci cu so\ia. A= vrea s[ te
=tiu m[car pe tine fericit. Mi-ar u=ura zilele...
C`nd o aude amintind de Victor, fecioru-s[u, Vica simte c[-i n[v[le=te
s`ngele-n obraji. Fuge la vale de c[soaie, se lipe=te de perete =i r[m`ne
]ncremenit[... Adev[rat c[ ai f[cut cuno=tin\[ cu b[iatul acestei femei? a
]ntrebat-o adineaiuri tata din priviri... Am ascuns, am t[cut at`tea zile...
}ntr-o sear[ a vrut s[-i povesteasc[ tatei cum a ag[\at-o b[iatul acela,
dar... ar fi trebuit s[-i m[rturiseasc[ =i ]nvinuirile ce i le-a adus. Cum
putea s[-i spun[ tatei asemenea lucruri? St[ cu ochii ]nchi=i, aude de
c`teva ori glasul tatei chem`nd-o: m[ caut[, s[ m[ caute!... Prin pleoapele
l[sate bate puternic lumina... Ridic[ pumnii, apas[ peste ochi, se face
]ntuneric...
Deschide ochii. |ip[:
Tat[! T[ticule!...
La c`\iva pa=i st[ un chip de b[tr`n[ uscat[, cu capul tremur`ndu-i
pe umeri. Are ochi mari, albi, fa\a numai zb`rcituri. Un abur alb ]i
NEPOTUL
A
cum c[ am terminat lucrul, am s[-\i
povestesc ]nt`mplarea de demult. De c`te ori ]mi amintesc, m[ g`ndesc:
c`t[ t[rie au oamenii no=tri! Nu se uitau nici la oboseal[, nici la sl[biciunea
trupului, se duceau cu traista aproape goal[, munceau din zori p`n[-n
noapte, zi la zi, iar de primit primeau cu suta de grame. Era greu, unii s-au
pr[p[dit de foame. Secet[, c`mpurile nu rodeau... Noi, copiii, mergeam
VLADIMIR BE+LEAG{
Cel care-a spus vestea r[m`ne cu gura c[scat[: iaca cum vine socoteala?
=i noi nu =tim... Ceilal\i se uit[ prin p[r\i.
Dar kolhozul nostru ce plan are? Mare? C`t de mare?
S[-l ]ntreb[m pe Ion Vasilievici... L-am v[zut pe aici.
S-a dus... Nu-i, s-a dus...
De a=a, a=a-i: are =i statul nevoie de p`ine. De la cei de n-au, ce pot
138 s[ ia?
Apare =ontic[ind badea Ilie:
Ce v-a\i gr[m[dit aici? Ce-a\i l[sat lucrul?!
Apoi c[... zicea careva c[... facem miting! ]ndr[zne=te unul.
Miting? Ce fel de: mi-ti-ng? Badea Ilie holbeaz[ ochii n[rile-i
tremur[, piciorul de lemn sc`r\`ie r[u.
Cu p`inea... S[ ne spune\i, ce plan are colhozul... la stat? c`nd ne
da\i avans? c[ de amu...
Badea Ilie prinde a clocoti. D[ cu ochii de mo= Trifan:
Tu i-ai str`ns aici? Tu vrei mi-ting? S[ v[ r[=chira\i cu to\ii!
Mo= Trifan vrea s[ zic[ ceva, dar numai se las[ de pe un picior pe
altul. Arunc[ o c[t[tur[ ]n partea mea s[-=i fi adus aminte de discu\iile
noastre de ast[ iarn[? (Ori s-o fi g`ndit: ce =tie Ilie? ce vre\i de la d`nsul?)
Se ]ntoarce =i se duce ]ncet, sprijinindu-se ]n furc[: acolo, sus, pe sc`rt[,
cic[, l-or fi auzit unii vorbind de unul singur, cu v`ntul...
sup[ra? }mi e=ti ca un fecior. Dac[ vrei s[ =tii, totdeauna sunt gata s[ v[
ajut: =i pe tine, =i pe mam[-ta. Ce te ui\i a=a? Datoria? Nu v-am cerut-o, nu
v-am pus unghia ]n g`t, a=a a\i vrut voi. Tu, dup[ cum se vede, nu =tii? 141
Ce nu =tiu, bade Androane?
Cine, crezi, te-a pus s[ lucrezi aici?
M-a chemat Ion Vasilevici...
Pe d`nsul cine l-a sf[tuit? Nu =tii! Zic: Ion Vasilevici, fata ceea nu se
prea pricepe la c`ntar, ]i cam boleac[, s[ punem pe altul... Pe cine?
Pe b[iatul Mariei. Pe Marian? Da, ]i b[iat bun =i-i de-ai no=tri...
Tot mai u=or dec`t cu furca, nu? +ezi =i scrii...
+ed... scriu... ce-mi tot c`nt[? N-o fi cumva b[ut? }mi amintesc de
sacii disp[ru\i de la d`nsul i-am luat, cu isc[litur[. Nu cumva m-a
am[git c`nd mi i-a dat? }n diminea\a aceea numai de saci nu-mi ardea.
Ce-am auzit eu? Badea Andron m[ prive=te printre gene: s[ nu-mi
sufli m[car o vorbuli\[... Dau din umeri... Nu te f[ mort ]n popu=oi: e=ti
]n vorb[ cu P[nu\a noastr[. Mi-a spus un suflet. Serios, da? De ce te
ru=inezi a=a? P[nu\a-i fat[ bun[, frumu=ic[... Vezi c[ n-am gre=it
sf[tuindu-l pe Ion Vasilevici? E=ti omul nostru... M[ cuprinde de umeri,
]mi vorbe=te la ureche: p`n[ la urm[ ne-om ]n\elege. De ce s[ ne sf[dim?
Lucr[m ]mpreun[. Oameni s`ntem, nu?
Da, oameni trebuie s[ fim...
Iac-a=a! Ne-am ]n\eles, vas[zic[. +i s[ nu-mi mai c`nt[re=ti tot
gr[untele... Ei, vezi? Oamenii de=tep\i totdeauna se ]n\eleg. Amu ia un
sac =i vino ]ncoace. Arat[ spre c[ru\a cu care a venit st[ pe malul r`pii,
cu caii ]nh[ma\i... Am ceva pentru tine s[-\i lingi degetele... +i continu[
]n =oapt[, ca s[ nu aud[ cineva din cei care trec pe al[turi gr[bi\i.
Tractorul duduie. Costea pune pasul, treier[toarea ]ncepe s[ lucreze...
Badea Andron se ]ndep[rteaz[ cu badea Ilie, spun`ndu-i ceva =i
ar[t`nd cu capul spre c`ntar. Stau locului: p`n[ acum c`teva clipe mi se
p[rea c[ am uitat de acest om, dar... iat[-l c[lc`nd iar[=i cu pa=i grei ]n
calea mea. Ba mai mult: a venit s[-mi declare c[ via\a mea el o face,
fiecare pas al meu e de d`nsul preg[tit. Mi se ridic[ din ad`nc amarul de
care m[ credeam vindecat. Ce g`nduri o fi av`nd? +tie despre P[nu\a?
VLADIMIR BE+LEAG{
Cine s[-i fi spus? Unde e=ti, P[nu\o? De ce-ai c[lcat ]n picioare dragostea
mea... a noastr[? De ce?...
B[ie\ii pun doi saci pe c`ntar =i-l urc[ pe al treilea. Tresar, revenindu-mi.
M[ apropii de c`ntar tot zic`nd ]n g`nd: m-ai tr[dat, dar nu s`nt sup[rat...
te iert... ]\i iert totul... numai s[ =tiu...
Cineva strig[ de pe v`rful sc`rtei:
142 |ine\i-o! Iac[-t[-o fuge! |ine\i-o, m[i!
Un fl[c[u ]nfige furca ]n paie =i lunec[ ]n jos. Dup[ d`nsul vine al
doilea. Alearg[ =i al\ii: b[rba\i, femei, fete. }naintea tuturor =ontic[ie=te
badea Ilie.
Treier[toarea lucreaz[ ]n gol Ignat s-a dat la margine =i se uit[.
Fug s[ v[d ce s-a ]nt`mplat. C`nd s[ ajung, bulucul de oameni se
rostogole=te ]napoi. }n mijloc Gr[china: asudat[, cu broboada c[zut[
pe umeri, despletit[ =i descins[. Badea Ilie o trage dup[ d`nsul, cineva o
]mpinge, ea cu o m`n[ ]=i \ine rochia cu falduri, adunat[ la o parte, pe
cealalt[ ]ncearc[ s-o zmulg[ din m`na celui ce-o duce. Uite-o cum g`f`ie!
De mult te-am sim\it, t`lh[ri\o! strig[ badea Ilie. Amu mi-ai picat
la m`n[!
C`nd m[ uit, poveste=te cu sufletul la gur[ fl[c[uanul care a strigat
de pe sc`rt[: deodat[ v[d c[-=i d[ drumul ]n r`p[: hu=tiuliuc! =i se culc[
pe-o parte.
Cum ai v[zut, m[i? Te-ai furi=at dup[ d`nsa?
|i-am spus, bade: am v[zut de sus! Se d[ pe-o coast[ =i deodat[ v[d
c[-=i ridic[ poalele...
+i sub rochie te-ai uitat? Ha-ha-ha...
Gr[china ]ntoarce capul =i se uit[ la cei dimprejur are privirea
tulbure. Badea Ilie ]i d[ un cot ]n coast[.
Ce dai, bade Ilie? Du-te =i d[-n femeea neatale. Crezi c[ eu dac[ n-am
b[rbat... s[ m[ huidic[iasc[ to\i?...
Taci, fa, scroafo! Nu \i-i ru=ine la obraz! Mai ai gur[ de gr[it?
De ce s[ tac? Ce \i-am f[cut? se sume\e=te Gr[china... |i-am luat
ceva din pod?
Ai furat, fa... +i nu de la mine, de la oameni ai furat.
Ba n-am furat nic[ =i d[-mi drumul, c[ am de lucru.
Ai s[ vezi tu lucru! S-o m`ntuit lucrul t[u aici. La Dombas, la scos
c[rbune!... Acolo ai s[ putreze=ti!
Auzind asemenea cuvinte, Gr[china holbeaz[ ochii =i se uit[ speriat[
prin p[r\i. Badea Ilie strig[ la cei cu c[ru\ele: care-i slobod s-o duc[ tot
amu la pravlenie. Cu tot cu gr`u... S-o dea pe m`na mili\iei...
Vine, p[=ind rar, Andron.
Pune-o la mine-n tr[sur[... +i nici nu prive=te spre Gr[china... Dar
NEPOTUL
|
in tot o fug[ p`n[-n deal m-a adus
badea Carp cu ma=ina =i c`nd ajung ]n fa\a casei v[d lumin[ mare-n
ferestre.
Casa plin[ de lume: unii stau ]n picioare, l`ng[ sob[, al\ii ]ndesa\i pe
lai\[. C`\iva acoper u=a cu umerii. Mai mult vecini, dar =i din alt cap[t de
sat. Pe jos o droaie de copii. M[ ]nal\ =i v[d =ez`nd ]n scaunul cu speteaz[,
cu m`nile pe genunchi, dreapt[, o femeie ]n etate, legat[ sub b[rbie cu o
broboad[ ]ntunecat[, de sub care ies =uvi\e albe pe la t`mple. Poveste=te
cu glas domol, purt`ndu-=i privirea de la unul la altul. Pe lai\[ =ede m[tu=a
Nastasia tot d`nd cu v`rful c`rjei ]n p[m`nt. Al[turi lelea Veta la
fiecare dou[ trei cuvinte se mir[ cu sughi\. Mai ]ncoace z[resc ceafa lui
mo= Trifan. Sprijinit[ cu um[rul de sob[ =i cu m`na la gur[ st[ mama.
Cineva m[ observ[ =i o atinge cu cotul.
Ai venit, Sa=a? Nu cumva ai mers pe jos? Treci =i s[rut[ m`na... M[
duce de bra\ la femeia de pe scaun. M`c[-ta Ioana s-a ]ntors. Te-a \inut ]n
bra\e c`nd erai mititel...
Bunic[-mea... Iat[, dar, cum arat[. Exact a=a mi-o ]nchipuiam c`nd
VLADIMIR BE+LEAG{
1
... c`nd am trecut pe drum la vale, te-am v[zut ]n fereastr[... Momentul a avut loc
]n realitate: bunelul meu, Andrei Cioc`rlan, fiind dus la v`s`lc[ pe l`ng[ casa ]n
care tr[iau p[rin\ii mei, ziua... Dar e un sfruntat neadev[r c[... ar fi trecut pe drum
la vale. Nu! Au fost du=i... ne-au dus pe drum la vale... du=i sub arme... 145
}n mijlocul casei se zbate ceva ]ntrebarea bunic[i. Se love=te de
mine, d[ peste mama... Strig[m am`ndoi, cu aceea=i gur[ parc[:
Mam[!
Alexandre!
Bunica se uit[ mirat[. Mama m[ ]mbr[\i=az[, m[ ]ntoarce c[tre
bunica:
Ca azi s-a n[scut Alexandru, mam[. Vezi, cum s-a nimerit? Dac[
nu veneai mata, trecea =i nu ne mai aduceam aminte. Azi ]mpline=ti
=eptesprezece ani, fiule...
+i prinde a se ]nv`rti prin odaie. Lume a r[mas pu\in[: m[tu=a
Nastasia, mo= Trifan, lelea Veta =i o rud[ de mai departe. Mama scoate
de pe undeva un ulcior cu vin, ]l pune pe mas[, aduce ceva pe-o farfurie
=i-i pofte=te pe cei de fa\[ s[ =ad[... Mata, mam[, treci aici... =i-i arat[
bunic[i locul din capul mesei. Bunica Ioana se a=az[, ia p[h[relul, m`na-i
tremur[, se uit[ c[tre mama: mai ai unul? mama aduce un pahar, bunica
toarn[ pu\in dintr-al ei =i-l pune al[turi. Pentru bunelul. Mama mai
g[se=te unul. }l pune al[turi =i toarn[ din paharul ei pentru tata.
T[cere.
Sus sf`r`ie mucul l[mpii. Privesc la flac[r[ =i aerul din fa\a ochilor mei
ia foc. Cobor privirea la cele dou[ pahare de pe mas[ =i-l v[d pe bunelul
]ntre noi: se uit[ spre ungher, ascult[ vorba noastr[ =i tace; ]l v[d =i pe tata
dar st[ ]ntors ]ntr-o parte cu um[rul spre mine, fa\a nu i-o v[d...
+i de sufletul lui Petrea s[ fie, ]nchin[ bunica. Noi pe acolo numai
am auzit de b[t[lie, n-am v[zut-o... Iar aici amar de lume a murit. P`n
ast[-prim[var[ n-am =tiut c[-i ucis...
Nici o fapt[ f[r[ plat[! strig[ m[tu=a Nastasia. Cine dac[ nu el l-a
trimis pe tata la Sibir?! El n-a ]nc[put de tata. El a vrut s[-i ia averea...
Bunica o potole=te:
Taci, fa Nastasie, s[ mai gr[iasc[ =i oamenii.
Tat[, taaaat[! De ce nu intri pe la mine, dar treci mai departe...
VLADIMIR BE+LEAG{
1
... puterea lui a fost mai mare... Anume: puterea, iar[ nu adev[rul! S-a v[zut c[
nici acea putere nu s-a ar[tat de lung[ durat[ =i a fost spulberat[ sub ochii no=tri.
Cu adev[rat, precum a spus la modul profetic b[tr`nul Leon: dup[ cum va fi voia
lui Dumnezeu. 147
care-o ]ndemna pe mama s[ i-o v`nd[... Cine era?... S-o vedem ]n[untru!
O str`ng, o ridic la ochi, m[ uit ]ntr-o \eav[ la lum`nare ]ntuneric, ]n
cealalt[ la fel. Scot dintr-o \eav[ un dop de c`l\i, luce=te ]n[untru,
parc[ ar fi fost cur[\at[ ieri. Scot dopul din cealalt[, tot ]ntunecat[.
}mping cu o v`rgu\[ =i v[d ie=ind din \eav[ un tub de h`rtie, ]nf[=urat cu
o sfoar[ de tort. Desfac h`rtia, pe ea scris cu creion chimic: Scumpul meu
fecior... azi ]mpl ine=ti =aptesprezece ani... te ]mbr[\i=ez... drept la suflet...
grij[ de mama... cine va ]ncerca s[... pu=ca asta... du=man al t[u =i al meu...
o s[-l batem pe Hitler... am s[ fiu ucis... s[ nu calce p[m`ntul nostru... sus
fruntea... komuni=tii... lupt[... tat[... Marian P... iul ie 1941...
Lacrimile \`=nesc din ochi. Pun scrisoarea ]n s`n. }nvelesc pu=ca =i-i
dau drumul ]n groap[. Ies afar[... Ceru-i plin de stele toate tremur[.
Picioarele m[ poart[ ]n ne=tire. Pe p`nza nop\ii ard fr`nturi din
scrisoarea tatei: drept la suflet... va ]ncerca... pu=ca asta... du=man al t[u
=i al meu... dac[ am s[ fiu ucis... Tat[! Am s[ fac ce-mi porunce=ti... S[
mergem iat[ m`na mea... Pe c[rarea aceasta m-ai dus la =coal[... Pe
c[rarea aceasta te-am petrecut ]ntr-o zi de iulie... Dar \i-i rece m`na,
tat[!... Era a=a de ferbinte... Am grij[ de mama... C`nd pl`nge, ]i spun:
uite la mine, am crescut mare... =tiai c[ va veni un om s[ cear[ pu=ca? i-am
auzit glasul... cine era? aju-t[-m[ s[-l g[sesc... s-a ]ntors bunica Ioana...
]nainte de a muri, bunelul a l[sat cuv`nt c[ nu \ine m`nie pe tine... de
unde m`nia?... Vreau s[ =tiu ce-a fost ]nainte de a m[ na=te eu... pentru
ce-am venit pe lume ce am de f[cut?... spun unii c[ te-ai b[tut o dat[ cu
badea Andron pentru ce?... v-a\i ]nt`lnit pe front, el te-a ]ndemnat s[
fugi\i acas[ =i tu ai vrut s[-l ]mpu=ti, e adev[rat?
Stai! De ce te ]ndep[rtezi?... vreau s[-l g[sesc pe acel om... s[ te r[zbun,
tat[!...
M[ apuc[ cineva de m`n[. }mi revin. Stau pe marginea podului peste
p`r[u. Jos se aude apa. A r[s[rit luna ro=ie de dup[ deal.
Ce f[ceai aici, Sandule? P[nu\a. }n rochie alb[.
Tata... }ncotro s-a dus? Era aici... Am mers \in`ndu-ne de m`n[...
VLADIMIR BE+LEAG{
Am vorbit...
|i s-a p[rut, Sandule! Tat[l t[u e mort. +tii c[-i mort. Lini=teste-
te... M[ atinge cu m`na: \i-e fruntea fierbinte. E=ti bolnav?...
Dar tata a venit la mine... Iat[ scrisoarea lui... Mi-a spus c[ este-n
sat un om care-i du=manul lui =i al meu... O, P[nu\o, omul acela =tie cum
s-a pr[p[dit tata... Vreau s[ =tiu cine-i!... Vreau s[ =tiu adev[rul!... S[-l
148 r[zbun... Altfel de ce-am venit pe lume? De ce mai sunt feciorul lui?
Nu vorbi de r[zbunare... Hai mai bine s[ ne plimb[m... S[ ascult[m
lini=tea nop\ii, =opotul apei, c`ntecul greierilor... Vezi ce lun[ frumoas[
a r[s[rit? D[ m`na, Sandule, =i s[ mergem, ]ncet, pe malul apei, ]n sus...
sfada. L-am luat pe Ion Vasilevici, pe badea Ilie, am c`nt[rit aici o c[ru\[,
ne-am dus tuspatru, am tras pe c`ntarul mare din ograda kolhozului
=i... tot at`ta ne-a ar[tat. Ba cu vre-o cinci kilograme mai mult... Adaog 159
c`te ceva pe deasupra, numai c[ dou[zeci =i cinci de kilograme c`t spui
mata, n-am s[ pun niciodat[.
Am =uguit... Nu te sup[ra. M[ bate cu palma pe um[r: nu \i-i ur`t
aici? Cum te ]mpaci cu fetele? |i-ai g[sit vreuna? Noroc, Veru\o! strig[
c[tre Vera care urc[ pe scar[... Am v[zut-o asear[ pe P[nu\a. A ]ntrebat
ce faci, c`nd mai vii prin sat? Ori ai uitat-o?
S-a umplut sacul. Unde-s b[ie\ii?... Mi-i greu pe suflet... C`nd aud
numele ei, a aceleia care mi-a d[ruit clipe frumoase, dar =i o durere
asemenea mor\ii, simt... cum m[ cuprinde m`nia fa\[ de d`nsa, de omul
acesta cu fa\a ro=ie, c[rnoas[...
Ne-om ]n\elege, z`mbe=te badea Andron ]ng[duitor... Ne-au venit
patru ma=ini de la ora= s[ care gr`ul la stat. Am rupt ]nc[ una. Arat[ spre
camion. Asta o s[ care de aici la hambar. Opel, ia p`n[ la =ase tone.
Hai s[-\i fac cuno=tin\[ cu =oferul. Badea Andron porne=te spre camion.
Jorj! Unde e=ti, Jorj?!
+oferul, un b[rbat rotund cu tigva ras[, st[ lungit sub =opron pe
gr`u, cu m`inile la ceaf[. Sare ca o minge, se apropie de mine, m[ prive=te,
=i, ]n\eleg`nd cine sunt, ]mi ]ntinde un bra\ ciol[nos, crescut cu p[r p`n[
la ]ncheietur[, z`mbe=te dezvelindu-=i un dinte de o\el. }=i spune numele.
Pe obrazul drept are o cicatrice v`n[t[, ca un v`rf de coas[.
Bun b[iat Jorj! Badea Andron ]l bate cu palma pe burt[. O s[
facem treab[ bun[. Ce zici: facem treab[?
R`nje=te cu pl[cere: facem! }=i rote=te ochii privind la gr`ul de sub
=opron, la sacii r`ndui\i l`ng[ c`ntar, la movila de gr`u de pe f[\are...
Da, da! Bun, bun!
Jorj vrea s[ spun[, ]mi explic[ badea Andron, c[-i mult gr`u, bun
gr`ul, ]i place gr`ul. Jorj nu prea poate s[ vorbeasc[, ]i vine greu, dar uite
ce mu=chi are, o s[ ajute la ]nc[rcat... Ai s[ aju\i, a=a-i? Jorj ]n\elege c[
trebuie s[ se apuce imediat, se p[le=te cu palmele peste =olduri, =i ]ntreab[:
de unde ]ncepem?
VLADIMIR BE+LEAG{
am dormit pe-o podin[, dar r[u m-au co=it \`n\arii. Azi urc pe
treier[toare: sus abure=te v`ntul =i-i m`n[ la vale. P[cat c[ nu-i lun[ de
cu sear[, a= mai citi din cartea de viersuri... Iau sacul cu saci ]n spate, pe 161
la jum[tatea sc[rii ]ntreb: este careva sus? Uneori Costea =i Ignat dorm
aici. Nu r[spunde nimeni. A=tern c`\iva saci, pe ceilal\i ]i pun sub cap =i
m[ ]ntind cu fa\a-n sus... Pu\in c`te pu\in lini=tea m[ cuprinde vine de
pe miri=te, printre stoguri, de pe vale trupul mi se r[core=te, se ]nmoaie,
pornesc s[ lunec cu picioarele ]nainte ca pe-o ap[...
Aud glas de strune. O mandolin[! M[ ridic ]ntr-un cot, da, se aude
clar. Somnul ]mi fuge ]ntr-o clip[. Arunc c`\iva snopi peste a=ternutul de
saci, cobor =i o iau la vale. V[d aduna\i ]n drum fete =i fl[c[i. +ed ]n=ira\i
pe jos, vorbesc, r`d. Iat[-l pe cel cu mandolina. C`nt[ =i trage din \igar[.
Mai ]ncolo joac[ dou[ perechi. M[ a=ez al[turi. Ochii se dau cu
]ntunericul, ]ncep s[ v[d.
Unde erai? Ignat ]mi face loc l`ng[ d`nsul: te-am c[utat. Te
culcase=i?
El se bag[-n saci =i doarme! d[ glas Costea puf[ind din \igar[.
Crezi c[-i r[u? Ian de-ai avea =i tu m[car unul s[ nu te m[n`nce
\`n\arii...
Poate-mi dai, ce dracu-!
Numai dac[ m[ osp[tezi cu... popu=oi fiert.
B[ie\ii r`d: Costea rupe popu=oi din lanul vecin, ]i ]nfige ]ntr-o s`rm[
=i-i fierbe ]n radiatorul tractorului, de unde porecla: Costea-popu=oi-
fiert!
Fl[c[ul cu mandolina se apuc[ s[ ciupeasc[ strunele, le str`nge, le
sl[be=te, p`n[ c`nd ]l r[zbe=te pe Ignat.
D[-o lui Sandu s-o acordeze!
Are o strun[ rupt[. O acordez =i ]ncep o melodie. Bucuros c[ are cine-l
]nlocui, muzicantul se duce la dou[ fete care joac[ pereche, o ia pe una =i
]ncepe s-o ]nv`rteasc[. Vera! |ine m`na pe um[rul fl[c[ului, spune ceva
=i r`de, d`ndu-=i capul pe spate. De jos ]i v[d clar siluieta pe p`nza cerului.
B[iatul ]ncearc[ s-o str`ng[ la piept, ea ]l ]mpinge cu m`inile: fii cuminte!
=i r`de. Ce-a= mai juca =i eu! Aici culeg strunele pe ]ntuneric, aici m[
VLADIMIR BE+LEAG{
lungul drumului. Tot pe vale-n sus. Perechile se ]nv`rtesc pe loc, iar noi
ne dep[rt[m ]n t[cere. Muzica se aude din ce ]n ce mai ]ncet. Umbrele
b[ie\ilor =i fetelor se contopesc cu ]ntunericul. }n schimb drumul devine
luminos ca o ap[ alb[ curg`nd pe vale. Suntem aproape: bra\ele au adus
pieptul fetei la pieptul meu. La fiecare a doua, a treia mi=care ]i simt s`nul
st`ng. Vera ]=i las[ pe o clip[ capul pe um[rul meu. O fi obosit, i s-a
164 ]nmuiat trupul... Deodat[ se ]ndreapt[. Ochii ]i str[lucesc.
Vera, unde duce drumul ista?
Drumul? Nu =tiu. N-am mers pe el niciodat[.
Chiar niciodat[?
Nu. Dar tu ai mers?
Nici eu.
M[ ]ntoarce =i pornim spre b[ie\i =i fete. Muzicantul schimbase
melodia. }ntre timp, poate, s-au r`nduit multe dansuri, noi ]ns[ ]l
continu[m pe acela=i. De fapt, nu era dans, era ceva aparte: ne leg[n[m
pe loc, ]ncet, aproape nemi=cat. T[lpile nu se dezlipeau de fa\a cald[ a
drumului, rochia Verei ]=i zicea c`ntecul ei fo=nitor, bra\ele noastre se
]n\elegeau at`t de bine de parc[ nu mai erau patru, ci numai dou[...
B[ietanul cu mandolina m[ apuc[ de un crac: strig[ c[ vrea s[ mai
joace =i el, ce dracu! Fetele ]l roag[ s[ zic[ mai departe. B[iatul se
]nc[p[\`neaz[: m[ dor degetele, am un spin ]n palm[... Iau mandolina.
C`nt =i iau aminte spre Vera. St[ pe l`ng[ fete, arunc[ o vorb[, apoi v[d c[
a disp[rut! S[ se fi dus la culcare? Ignat nu-i. S-a dus cu d`nsul? Mi se las[
greu pe inim[. Degetele prind a r[t[ci strunele... Prind momentul c`nd
muzicantul se apropie de mine =i-i pun mandolina ]n bra\e: vreau s[ mai
joc =i eu! O fat[ era gata s[ mearg[, eu, ]ns[, m[ dau de-a rostogolul pe
m`ini p`n[ mai departe de joc, m[ ridic =i o iau la deal, spre treier[toare.
S-a mai sui careva =i mi-a ocupa culcu=ul ori mi-a =terpeli din saci!
Sub =opron se aude vorb[ ]nfundat[. Un glas mi se pare cunoscut. O
iau ]ntr-acolo. C`nd ajung la col\, se face t[cere. M[ uit la vale =i z[resc
prin noapte p`nza drumului. O iau ]n sus. Merg c`t merg =i deodat[ v[d
o umbr[ de om. Cine s[ umble la vremea asta pe deal? E dintre ai no=tri
ori, poate, vreunul str[in, din alt sat?
S-a oprit. Ia s[ v[d, cine-=i pierde noaptea pe drumuri? Fac c`\iva
pa=i. M[ apropii o fat[. Mai fac c`\iva pa=i s-a oprit, m[ a=teapt[.
M[ trece fierbinte pe la inim[.
Vera! Tu e=ti?
Se face a r`de, dar nu-mi r[spunde. Porne=te ]ncet mai departe. Merg
]n urma ei.
Ce cau\i pe aici? Credeam c[ te-ai dus la culcare. Ai disp[rut a=a...
dintr-o dat[.
NEPOTUL
Costea ]mi bag[ sub nas o a=chie de oglind[: vezi dac[ nu crezi! Am dou[
pete vine\ii pe g`t. Dr[coaica! Oare i-am f[cut =i eu? Are cum se acoperi
cu basmaua, pe c`nd eu... Ridic gulerul c[m[=ii. Costea se duce fluier`nd 169
spre tractor. Acu= or s[ afle to\i. Zic, ca s[ m[ lini=tesc eu ]nsumi pe mine:
ce v[ hlizi\i, m[ rog? Sunt mu=c[turi de \`n\ari... S[ fie adev[rat c[ Vera
=i Ignat se au ]n vorb[ de mai de mult... De ce, dar, n-a vrut s[ joace cu
d`nsa? }nseamn[ c[ au stricat dragostea! Ori poate-s numai certa\i? +i s-
a dus s[ se plimbe cu mine ca s[-i fac[ ]n ciud[! }nseamn[ c[ m-a am[git?
Nu, nu vreau s[ cred! A fost cea mai frumoas[ noapte =i a=a vreau s[
r[m`n[. Doar a=a ai spus: una =i alta nu va mai fi!...
Bag de seam[ c[ fetele de pe treier[toare, oamenii de pe sc`rte, cei de
pe f[\are se uit[ la vale. S-a ]nt`mplat ceva? De dup[ col\ul =opronului
apar caii negri =i voinici ca ni=te zmei ai pre=edintelui: Ion Vasilevici cu
h`\urile ]n m`n[, iar al[turi un b[rbat ]n haine de ora= cu ochelari pe nas
=i cravat[ la g`t. Str[inul se d[ jos =i ia din tr[sur[ o cutie ]n patru col\uri
=i ni=te pirostrii. Ion Vasilevici d[ ordine lui badea Ilie. Ieri pre=edintele
mi-a zis s[ socot c`t iese la hectar, azi m-am apucat dar... m-a ]mb[tat
somnul... Uite-l c-a venit =i nu-s gata! Scot iute h`rtiile am scrise
tonele treierate, r[m`ne s[ fac totalul =i s[ ]mpart la... Ion Vasilevici vine
spre mine.
Cum merge treaba? Ai socotit? Ia s[ v[d ce iese?
S[ mai controlez o dat[... Adun cu ]nfrigurare cifr[ la cifr[: =i s[
adaug ceea ce s-a treierat azi...
Mai repede, c[ a venit de la gazet[. Arat[ spre fotograful care ]=i
instaleaz[ pirostriile. Apoi pune m`inile pe scar[ =i urc[ pe batoz[.
Ia locul lui Ignat. M`inile ]i umbl[ repede, abia dovedesc fetele s[-i
dezlege snopii. Oamenii se uit[: =tie s[ lucreze pre=edintele nostru! Ion
Vasilevici face semn: Costea arunc[ pasul, treier[toarea amu\e=te.
Fetelor! strig[ Vera. Fuga la sp[lat, c[ ne-a=teapt[...
Adun, ]mpart, verific, iar socot, mai verific o dat[ iese bine: treizeci
=i unu de centnere la hectar. Dac[ \inem seama c[ stogul nu-i terminat...
cam c`t poate s[ ias[?
VLADIMIR BE+LEAG{
P
arc[ m-ar fi azv`rlit ]n sus de pe sacii
VLADIMIR BE+LEAG{
1
... gr`ul colhozului, al oamenilor... Era al statului, nu al oamenilor, pentru c[ al
statului era p[m`ntul, oamenilor li se d[dea nu conform muncii depuse, ci at`t c`t
hot[ra statul, adic[ partidul bol=evic, mai exact, c`t s[ nu moar[ de foame chiar cu
totul. Educat ]n spiritul ideologiei dominante, adolescentul-erou nu face dec`t s[
ac\ioneze conform stereotipurilor pe care i le-au b[gat ]n cap to\i anii =coala cu al ei
sistem de ]ndoctrinare... Autorul... }n acest punct, consider[ el ast[zi, ]n 1993, const[
]n bun[ parte neajunsul, falsul ac\iunii acestei c[r\i scris[ ]ntr-o stare de mare
178 disperare...
poart[, Jorj s-a ]ndosit dup[ u=[. C`nd a ]n\eles c[-i demascat, a ie=it. +i-a
dat c[r\ile pe fa\[! Ceea ce nu-i vine la socoteal[ lui Andron: Jorj nu
trebuia s[ ias[. }l v[d pe ochi c[-i r[u ]nciudat. Dar n-are ]ncotro.
Ai vrut s[ gr[ie=ti cu Jorj? Andron m[ prive=te de sus, cu dispre\:
Iat[-l. Vorbe=te-i.
}ntoarce capul d`ndu-mi a ]n\elege c[ a terminat-o cu mine... A=a,
vas[zic[, crezi c[ numai at`ta am a-\i spune? C[ numai socoteala asta am
a o ]ncheia cu dumneata? S[ =tii c[ gre=e=ti! Am a-\i spune multe. Dup[
cum multe le por\i pe con=tiin\[. Dac[ nu \i le voi spune acum, n-am s[ \i
le spun poate niciodat[.
Nu! Mai am de l[murit ceva cu mata. Jorj... Jorj ]i o juc[rie ]n
m`inile matale. A=a cum ai vrut s[ m[ faci pe mine.
Juc[rie? Andron ]ntoarce capul ]ntr-un mod straniu, m[ prive=te
chior`=: ce bolmoje=ti, b[iete?...
Acum ascult[: adu-\i aminte o noapte de var[ c`nd ai ie=it de dup[
un col\ de gard =i l-ai oprit pe un om care se ]ntoarcea cu femeia lui de la
o cum[trie. L-ai luat de-o parte =i ai scr`=nit: am s[-\i cr[p capul! Dar nu i
l-ai cr[pat, c[ omul acela era voinic... V-a\i b[tut... Au r[mas p`n[ azi
c`teva pic[turi de s`nge pe c[ma=a ]n care era ]mbr[cat atunci. |i-aduci
aminte, Androane, noaptea aceea?
Despre ce vorbe=ti? De unde?
Iar despre o pu=c[ cu dou[ cocoa=e pe care ai vrut s[ pui m`na, ]\i
aminte=ti? }\i aduci aminte o zi de sf`r=it de iarn[ c`nd ai venit la femeia
acelui om ]n cas[ =i i-ai cerut-o?... I-ai f[g[duit pre\ bun, numai s[ \i-o
v`nd[. }\i aduci aminte, Androane?
Pu=c[? De asta ]mi amintesc. Am fost la voi ]n cas[. Dar nu erai de
fa\[. De unde =tii? Cine \i-a spus?
Ba eram. +i am auzit. +i =tiu tot. Afl[ c[ pu=ca este...
Este?! Andron se ridic[ de pe scaun, cuprins de uimire, apoi se
a=eaz[ la loc. Chiar este?
Da! +i ai s-o vezi. Numai dac[ ai s[ ]ndr[zne=ti s[ te ui\i... N-am
terminat! Vreau s[ te mai ]ntreb ceva. Spune-mi, Androane, c`nd te-ai
]nt`lnit cu tat[l aceluia care-\i st[ ]n fa\[, a b[iatului pe care l-ai crezut un
prost pe care po\i s[-l ]nv`rte=ti cum vrei, c`nd l-ai ]nt`lnit pe tat[l meu ]n
NEPOTUL
1
... \ara vecin[ =i prieten[... A=a era numit[ eufemistic Rom`nia ]n perioada
distrugerii la noi a culturii na\ionale, anihil[rii con=tiin\ei na\ionale, a =tergerii din
inimi a oric[rei sim\iri de unitate rom`neasc[. Visul autorului a fost s[ viziteze |ara
]nc[ din anii de studen\ie, a f[cut demersuri =i mai t`rziu, dar nu i s-a acordat
permisiunea. La ]ncheierea c[r\ii, ]n ultimele r`nduri a strecurat o aluzie ce con\inea
sf`nta dolean\[ a sa chiar dac[ ]n edi\iile anterioare formularea era exprimat[ un pic
altfel. Este, a= spune, singura redactare stilistic[ ce atinge fondul... Habent sua fata
188 l ibell i are =i cartea aceasta destinul ei.
UMORISTICE
NEPOTUL
189
MUST{|ILE
sunt eu de felul meu: dac[ am a spune ceva de la inim[, o spun tot atunci,
nu las pe alt[ dat[, c[ =ti\i cum ]i omul: uit[!
Auzindu-mi critica, Tihon Ivan`ci vru s[ se fac[ verde, dar nu =tiu de
ce se r[zg`ndi =i se f[cu ro=u. Apoi s[ vede\i, c[ dup[ acea ]nt`mplare, 191
c`nd ne vedeam, el primul ]=i scotea c`t de colo p[l[ria =i m[ saluta. Iar
odat[, ]ntr-o zi, gr[bit peste seam[ fiind, cum intr[ pe u=[, se tr[sne=te cu
fruntea de muchie, dar ]n loc s[ se apuce de cucui, ]mi ]ntinde m`na,
fericit c[ m[ vede.
Ei?... Cum merge slujba, a? }\i place slujba la mine, a? Dup[ care
]mi face =mechere=te cu ochiul cum =tie el =i zice: Bine m-ai criticat atunci
la adunare, daaa... M[ duce mai la o parte ca s[ nu aud[ =i al\ii, ]mi pune
m`inile am`ndou[ pe umeri =i-mi vorbe=te cu glas de tain[ mare: M-am
g`ndit mult =i bine dup[ critica ta =i uite ce-am hot[r`t: de ce adic[ s[-mi
spui Tihon Ivan`ci, tov. director, c`nd po\i s[-mi spui prosto: tu! La noi
]i democra\ie, nu? Suntem, cum s-ar zice, oamenii no=tri, sfoi l iudi... nu?
La urm[ m[ ]mbr[\i=eaz[, mai s[ m[ pupe, dar eu nu =tiu cum m-am
ferit, =i el se duce c[lc`nd cu pas democratic.
Afl`nd de conflictul meu, care va s[ zic[, cu =eful, ]n\eleapta mea
nevast[ numai a cl[tinat din cap =i mi-a prezis o mare nepl[cere: S[ =tii c[
dac[-\i d[ m`na nacealnikul, ori o s[-\i moar[ clo=ca pe ou[, ori are s[-
\i taie leafa, ori va s[ \i se fac[ o zgaib[ ]n cel mai nepotrivit loc, de n-ai s[
po\i =edea pe scaun o s[pt[m`n[...
S[ fi crezut-o eu pe b[tr`na mea!
S[ fi =tiut ce mi-i dat a p[\i!
Dar, precum spune o vorb[ veche, ce \i-i scris!... +i cum spuneam,
pune la cale Tihon Ivan`ci un guleai cu ni=te amici de-ai lui s-au
]nfundat ]ntr-unul din separeurile acelea, tr[g`nd la c`ntece, de-au cr[pat
vreo dou[ geamuri, =i c`nd iese s[-i petreac[, t`rziu de tot, se propte=te-n
fa\a mea ar[t`nd cu degetul:
Ei?... }l vede\i pe garderobieru meu despre care v-am povestit?
Cum v[ place, b[ie\i?... Numai uita\i-v[ ce must[\i are! Odat[ apuc[ =i
mi le ]ntinde c`t poate cu am`ndou[ m`nile ]n p[r\i de-am sim\it c[ m[
ridic ]n aer. Nu g[se=ti a=a ceva nici la sever Moldavii. Apoi ce-l apuc[, ia
=i-mi turte=te nasul cu degetul cel mare al lui. Dar ia seama la mine bine:
VLADIMIR BE+LEAG{
must[\ile lungi, iar limba scurt[, c[ de nu, le facem odat[ cic! cu tot cu
cap. Ai ]n\eles?
C`nd i-am povestit, seara, acas[ consoartei mele cum am fost ]njosit
=i c[ n-are s[-i treac[ a=a, am s[ m[ r[zbun, am s[... ea unde-mi zice: De
ce s[-\i pui mintea cu un om beat? Las[-l ]n plata Domnului, tu s[-\i faci
datoria =i zilele ce \i-au r[mas.... Ei, nu! strig. Ce-i la cel beat ]n gu=[, la
192 cel treaz ]i ]n c[pu=[: lui, care va s[ zic[, must[\ile mele i-au trebuit, nu
eu... S[ m[ zg`l\`ie el, chiar dac[ mi-i =ef, de podoabele cinstitei mele fe\e
ziua-n amiaza mare, =i-nc[ fa\[ de lume str[in[? N-o s[-i mearg[!..
Nici trei zile nu se scurg dup[ cazul de mai sus, iat[ c[ se ]nf[\i=eaz[ ]n
fa\a mea Ghi\[, cu polonicu-n br`u, cum l-a apucat vremea, =i m[ anun\[
speriat: Fugi la director c[ te cheam[ de urgen\[... Dar... ]\i spun ]n
secret, ca s[ =tii: ]i foc =i par[ de m`nie rupe cu din\ii din tabla mesei =i
scuip[ pe fereastr[ afar[... Pe loc am priceput c[ a =i aflat c[ am ]naintat
pl`ngere ]mpotriva lui, a tiranului... I-a spus careva de la minister, bine-a
zis cine-a zis: =ef la =ef, ptiu... corb la corb nu scoate ochii! Dar mie nu-mi
pas[, eu, dac[ am ceva la inim[, o spun direct, pe =leau...
Intru, care va s[ zic[, ]n cabinetul directorului, dumnealui cum m[
vede, ]n loc s[ m[ ia la r`ndea precum m[ a=teptam, se repede ]ntru
]nt`mpinare cu g`nd s[ m[ a=eze l`ng[ d`nsul pe divan, dar taman atunci
]l apuc[ un str[nut, a=a c[ r[m`n unde eram, la u=[. Am vrut s[-i zic: S[
v[ fie de bine..., ca un om cu educa\ie ce sunt, dar Tihon Ivan`ci m-a
fixat cu privirea parc[ ar fi v[zut pe nasul meu un purice.
Ei, amu =tii pentru ce te-am chemat? Nu =tii pentru ce te-am chemat.
Te-am chemat s[-\i spun c[ am fost la Chi=in[u =i acolo to\i garderob=cici
poart[ mundir. Iar tu? Dac[ ne vine o inspec\ie, un control? Aici tov.
director se apleac[, deschide sertarul mesei =i scoate la vedere un chipiu de
toat[ frumuse\ea. Mundir ]ntreg n-am putut g[si, p`n[ una alta mi-a
]mprumutat un prieten asta, pentru tine... +i numai ]l ridic[ pu\in, chipiul...
ce crede\i c[ face? se rupe din m`inile lui, zboar[ drept ]nspre mine =i mi se
a=eaz[ singur pe cap. Ha-ha-ha! r`de Tihon Ivan`ci. Iat[ ai =i tu cartuz!
Eu la straie niciodat[ n-am acordat mare aten\ie ori mundir, ori
sac, ori piele de drac, pentru mine-i totuna, dar de data asta am sim\it
eu c[ =eful a pus ceva la cale =i am hot[r`t s[ m[ r[zvr[tesc prin nesupunere.
Dar vede\i c[ consoarta mea a fost de alt[ p[rere: Dac[ la Chi=in[u a
ie=it a=a mod[, tu de ce s[ r[m`i de lume? Da, zic, n-am nimic ]mpo-
triva modei, dar vezi c[ acolo colegii mei au uniforma ]ntreag[, pe c`nd
eu... numai ceaunul ista cu cozoroc. A=a c[ n-am avut ]ncotro...
Buuuun. Vin eu, care va s[ zic[, la serviciu, ]mi iau locul, care va s[ zic[,
l`ng[ cuier, =i m[ preg[team s[ a\ipesc un picu=or clien\i nu se vedeau.
UMORISTICE
capetele la fel, m-am =tiut plin de fericire, de parc[... s[ vezi, cum se zice,
a= fi primit din partea lui Tihon Ivan`ci ]ntreg mundirul =i pe deasupra
mi-ar fi venit pensia pe zece luni odat[.
+ed eu, care va s[ zic[, pe scaunul meu, l`ng[ cuier, =i nici c[-mi pas[
de p`rli\ii de mu=terii. Intr[ unul, vine altul, apoi dau n[val[ c`\iva
gr[mad[, eu... s[ m[ scol? Ba pe dracu, n-au dec`t s[-=i aga\e hainele
194 singuri ]n cui, c[ n-or fi mare boieri... Eu pentru ce, care va s[ zic[, port
chipiul? M[ apuc =i prind la u=[ c`teva arcuri s[n[toase, ca s[ se ]nchid[
singur[. O ra\ionalizare tehnic[ ce i-a ]nv[\at minte pe mul\i: unuia u=a
i-a rupt tocul de la ciubot[ cu tot cu pielea de pe c[lc`i, altuia un deget,
la al treilea nasul... Dac[ nu-i duce capul s[ se poarte cu tehnica!
}ntr-o sear[, c`nd s[ m[ culc, deodat[ aud pe soa\[-mea zic`ndu-mi
plin[ de mirare: Doamne: dar ce-i cu tine, omule? Ia uite cum ]\i sun[
capu: a sec! Asta-i bun[, =i eu credeam c[ numai mie mi se pare. De
bun[ seam[, de c`teva zile-ncoace, merg`nd pe drum, tot auzeam cum
face: \ac! \ac! \ac! +i iar: \ac! \ac! \ac! Fuga la oglinda de pe fereastr[, ca s[
m[ uit: a=a-i cum zice femeia? +i ce crede\i c[ mi s-a ar[tat? }n[untrul
sc[f`rliei mele, a=a, ]n dreptul frun\ii, puse gr[mad[, una cu coada-
ncoace, alta cu g[vanul, ni=te linguri! Strig speriat: Mam[ drag[, dar
cine mi-a b[gat trei linguri ]n cap? +i ce s[ mai ]nsemne =i asta?
}n\eleapta mea consoart[ pe loc m[ ogoie=te cu vorba:: Dar nu te
am[r], mai omule! Ba dimpotriv[, bucur[-te! |i s-a dat semn de bun[
prevestire: una) c-ai ajuns la ]n\elepciunea vie\ii, doi) c[ pe mai departe
ai s[ ai noroc la toate, =i trei) \i se h[r[ze=te via\[ lung[ =i ]mbel=ugat[.
Aici m[ str[bate un g`nd: dar dac[ mi se ar[ta un polonic? Bine]n\eles,
nu i-am dat glas, pentru c[... Dar acum am s[ v[ spun deschis: cele trei
erau... g`ndurile mele. +i-apoi s[ vede\i ce via\[ de huzur, cum s-ar zice,
adev[rat[ baft[, trai ca-n rai, a ]nceput pentru mine din ziua c`nd mi-a
pus Tihon Ivan`ci chipiul ]n cap =i capul mi s-a f[cut p[trat ca al lui cu
numai trei g`nduri ]ntr-]nsul. Lucru =tiut de c`nd lumea: unde-i mult[
]n\elepciune, acolo-i mult[ am[r[ciune... Iar eu? Dorm g`ndurile mele,
odihnesc =i eu... ]n pace =i onor, cum se zice. Da, trai ca-n rai. Dar totu=i
din c`nd ]n c`nd se trezea, mijea c`te o umbr[ de g`nd, care va s[ zic[,
cele trei ce-mi mai r[m[seser[. +i anume: c`nd se mi=ca primul, ]ncepea s[-mi
\iuie u=urel ]n urechea st`ng[, ceea ce ]nseamna c[ se apropie tov. director.
S[ream iute de pe scaun =i fugeam s[-i deschid u=ile =i s[-i m[tur drumul.
C`nd se mi=ca al doilea g`nd, pornea s[-mi v`j`ie urechea dreapt[, ceea
ce ]nsemna c[ vine vreun mu=teriu. Atunci cum ]l vedeam, din prag ]l =i
repezeam: Ori ]\i faci bocancii lun[, ori r[m`i cu tot cu ei afar[!. C`t
despre a treia lingur[, care va s[ zic[, al treilea g`nd, apoi acesta de la
UMORISTICE
bun ]nceput lunecase pe g`t ]n jos =i se oprise exact sub linguric[, de unde
\ipa mereu cer`nd: de m`ncareeee!.. de m`ncareeee!.. de m`ncareeee!..
M[ ve\i ]ntreba: dar chipiul? V[ spun c[ nu-l puteam scoate nici
noaptea, c[ci se f[cuse una cu c[p[\`na mea, parc[ era crescut pe d`nsa. 195
Must[\ile? Must[\ile Ghi\[ mi le ungea ]n fiecare diminea\[ cu o crem[
special[ =i st[teau ]n p[r\i curat ni=te s[ge\i.
}i cade ]ntr-o zi lui Tihon Ivan`ci o musc[ ]n blidul cu m`ncare. C`t
pe ce era s-o ]nghit[, dar am observat eu, care aveam datoria de a-i
supravegea masa. M-am r[pezit =i ]ntr-o secund[ am lichidat-o. A fost
un caz ie=it din comun =i tov. director a convocat o adunare special[. A
vorbit un ceas ]ntreg, a=a frumos cum =tie d`nsul s[ vorbeasc[, =i ar mai
fi continuat, dar a prins a se ]nv`rti o alt[ spurcat[ de g`z[ pe la gura lui,
de aceea mi-a oferit cuv`ntul mie.
Tovar[=i oameni buni! am ]nceput =i tot atunci am observat c[
lighioana cu aripi ]l las[ =i se d[ la mine. O vede\i? S[ nu care va s[ zic[ s[
crede\i c[ mi-ar fi fric[. Dimpotriv[, sunt gata s-o lichidez =i pe asta, chiar
la nevoie ]nghi\ind-o, numai ca s[ salvez via\a scumpului =i bunului nostru
director Tihon Ivan`ci. Lacrimile, m[rturisesc, au prins a-mi =iroi pe obraz.
Dumneata, iubite Tihon Ivan`ci, m-ai cules, care va s[ zic[, de pe drumuri,
dumneata, care va s[ zic[, m-ai f[cut cu acest minunat chipiu-cartuz,
dumneata, care va s[ zic[, m-ai numit frate, a=a c[ eu acuma am s[ te rog
plecat s[-mi permi\i s[-\i zic tat[! Chiar a=a, mai mare de ani cum sunt.
Iar[=i m[rturisesc c[ lacrimile m-au ]necat cu totul, ceea ce a dus la
pleo=tirea podoabelor de must[\i astfel ]nc`t n-am putut scoate un cuv`nt
pre\ de vreo cinci minute. }n sf`r=it, mi-am venit ]n fire. Acum a= vrea s[ v[
]ntreb, tovar[=i oameni buni: cine a ]nv[\at-o =i a pus-o la cale pe musca de
adineauri s[ cad[ exact ]n bucatele preg[tite =i servite iubitului nostru
Tihon Ivan`ci? A=a, t[ce\i cu to\ii? N-ave\i curaj nici unul s[ recunoa=te\i?
Dar las c[ v[ =tiu =i cum v[ stau a=ezate ]n voi ma\ele cele t[rcate! Aici g`za
s-a izbit drept c[tre Ghi\[. Iat[-l, deci, cine era du=manul! El este!
Dup[ acea adunare, Tihon Ivan`ci i-a ordonat lui Ghi\[ s[ dea ]n
primire polonicul, s[ scrie cerere de a pleca benevol, care va s[ zic[, din
proprie dorin\[, de la lucru. Ghi\[ a plecat, precum am spus, benevol,
din proprie dorin\[, iar eu, care va s[ zic[, am ]nceput s[ m[ ]ngra=. Din
VLADIMIR BE+LEAG{
mi-a venit pensia pentru patru luni odat[. Asta-i: eu mi-am luat r[mas-
bun de la cuier, iar tov. Tihon Ivan`ci a plecat de la restaurant, numai c[
nu =tiu unde a fost numit ori mai jos, ori mai sus, foarte greu de spus...
1962 197
+EDIN|{ FULGER
toat[ c`t[ o tot turnase ]ntr-]nsul: zrrr! apoi m-am dumerit ce secret a
ghib[cit P[v[la=, de-a telefonat la vreme t[rzie. Ceasul mare de pe perete
ar[ta dou[ de noapte trecute. Ne vine o delega\ie de la Dealu-Verde!
Trivoga! am strigat c[tre Costic[, tovar[=ul meu de slujb[ (facem 201
de noapte c`te doi). El sfor[ia, parc[-i clocotea o oal[ cu g[lu=te-n g`t.
Luat din somn, deschide mai ]nt`i ochiul cu gean[ alb[ =i-ncepe a d`rd`i.
Scoal[-n sus (a=a-mi zicea el mie, da eu ]i r[spundeam: eu m[ scol ]n jos),
c[ ne vine delega\ie de la Dealu-Verde...
M[i dr[cie! suduie fl[c[ul. Amu, noaptea? Ce, acei de la Dealu-Verde
nu dorm? =i d[ s[ se-ntind[ iar pe banca lui c[sc`nd de-i trosnesc f[lcile toate.
}l ridic de piep\i la loc =i-l scutur.
Voina taina! Fuga s[-i spui lui Mitrofan Pintilievici dincolo, la
Mori. Eu fug la Andrei Efimovici, aici ]n Vatr[. Dup[ aceea treci =i pe la
Cozma Ivanovici s[ le d[m de =tire la to\i c[ vine delega\ia...
Am uitat s[ v[ spun de la ]nceputul acestei p[t[r[nii c[ satul nostru,
adic[ R`pa-Galben[, avea (cum era moda) ]ntrecere (cum se zicea tot pe
atunci) socialist[ cu satul Dealu-Verde unde se dusese la club la fete a lui
Buliga =i i se stricase lisapeta, =i ne-a b[gat pe noi ]n boale cu sunatul lui
la telefon. Amu c[ am fi putut =i noi s[ telefon[m pre=edin\ilor no=tri
la tustrei , dar era, cum se zice, voina taina, =i am luat-o am`ndoi de ne
sc[p[rau c[lc`iele s[ ducem secretul cui se cuvenea, cu gura. Alergam
noi, vreme t`rzie dup[ miezul nop\ii, nu =tiu care din noi s-a sc[pat
vreunui paznic de noapte cu vorba, c[ chiar de \ineam din\ii str`ns
]ncle=ta\i =i ]n fa\a celor trei i-am descle=tat, dar s-a aflat =i a pornit vestea
prin sat:
Vine...
o delega\ie
Vine o delega\ie s[ controleze!
Primul a s[rit din pat Andrei Efimovici care sta cu casa mai aproape
de centru. C`nd a ]n\eles ce-i socoteala, =i-a pus hainele pe d`nsul (nu
demult se culcase) =i fuga cu capul gol cum era. Eu, neav`nd n[dejde ]n
Costea, am luat-o spre Cozma Ivanovici, iar Andrei Efimovici, uit`nd ]n
graba mare c[-i pre=edinte de kolhoz (azi: societate pe ac\iuni) =i c[ dator
VLADIMIR BE+LEAG{
acoperit...
Afurisitul de pod! trage Andriuha o ]njur[tur[. Mi se pare c[ mi-am
f[cut un cucui. +i pip[indu-=i fruntea: este, cred c[ m-am p[lit de vre-un
druc c`nd am... 203
Da-i maaare... =i frumos, i-l laud[ Mitrofan Pintilievici aprinz`nd
un chibrit de-al lui care lumina ca o f[clie.
Mata nu \i-ai f[cut nici unu? ]ntreab[ modest, dar oarecum cu
invidie Andrei Efimovici.
De unde? r[spunde tot modest, dar =i absolut sincer Mitrofan
Pintilievici. Eu am c[zut, cum s-ar spune, ]n patru labe. Mi-am st`lcit, nu-i
vorb[, genunchiul, dar nu-i bai, se vindec[, trece... Bine c[ nu-i tare nalt...
Afurisenie de pod! mai blestem[ o dat[ Andrei Efimovici. C[ numai
dracu l-a scos ]n calea mea...
Ce s[ mai gr[im? Afurisenie =i gata. Aista pod se cheam[?
Mai stau ei c`t mai stau c[in`ndu-se unul pe cel[lalt s[ vezi tu: ]n
loc s[ se ]nt`lneasc[ s[ stea la mas[, s[ petreac[, m[ rog, ca de obicei, ei
na... De acum erau s[ ias[ din r`p[ sprijinindu-se fr[\e=te unul pe cel[lalt,
c`nd iat[ c[ aud pa=i gr[bi\i sus, pe pod, un strig[t scurt =i cineva cade
drept peste d`n=ii.
Dar tu cine e=ti? ]i pun am`ndoi ]ntrebarea ]n nas.
P[spunsul vine limpede =i sub\ire ca un clinchet de pahar de cristal:
Eu? Cozma Ivanovici!
El era cu bun[ seam[: Cozmu=or ]n carne =i oase (ia s[ fi fost s[-l vad[
m[tu=a Varvara).
Alergam s[ v[ spun, se a=az[ comod l`ng[ cei doi buni prieteni ai
lui. S[ v[ spun o veste stra=nic[... Ne vine o delega\ie...
De la Dealu-Verde? +tim!
Ce m[ fac eu? d[ s[-=i spun[ =i Cozma Ivanovici necazul lui. Adic[
pot ei s[ vrea s[ vad[ =i prin magazine cum aprovizion[m popula\ia cu
cele m[rfuri? Am vrut s[ plec azi la baz[ ]n raion, dar parc[ anume m-a
]mpiedicat cineva...
Dintr-o dat[ au amu\it tustrei, fiecare g`ndindu-se la ale lui. O t[cere
=i o lini=te, care poate c[ le-ar fi alinat m[car pe-o clip[ necazurile, dac[
nu s-ar fi auzit undeva pe aproape or[c[ind un broscoi smintit. Dar a=a
VLADIMIR BE+LEAG{
Eu!
Andrei Efimovici scoate din tureatca ciubotei un caiet. Timp de
pierdut nu mai aveau: Cozma Ivanovici ]ntoarce spuinarea, c[ a lui era
mai lat[, Andrei Efimovici pune caietul pe ea, iar Mitrofan Pintilievici, 205
ca un gospodar ce era, av`nd deasupra obiectul cu... pricina, ]ncepe s[
dicteze pe un ton solemn:
UMORISTICE
207
P{L{RIA LUI SOFRONIE
lipsesc de tine!.
+i cum, crede\i, a vrut Sofronie s[ scape de p[l[rie? C[ doar nu era s-o
dea pe foc? Ar fi v[zut copiii, femeia =i ce s-or fi g`ndit: s-a \icnit tata? S-o dea
]ntr-o f`nt`n[? Tot ar fi scos-o careva cu c[ldarea, ar fi recunoscut-o =i ar
fi zis: Sofronie aista nu-i cre=tin ne spurc[ apa care-o bem.
Iese Sofronie ]n drum, merge c`teva por\i mai la vale, scoate p[l[ria
208 din cap =i o pune ]ntr-un par. Lasc[ trece careva, ]=i zice, o ia =i am sc[pat
de d`nsa. Cu sufletul desc[rcat, porne=te ]napoi spre cas[. Nu apuc[ a
intra bine ]n ograd[, c[ vede scurm`nd ]n straturile din fa\a casei ni=te
g[ini de-ale vecinului Pintilie. Ia de pe jos o scurt[tur[ =i zvrrrr! ]n ele.
Inc[ noroc c[ a dat pe al[turi, c[ le cotonogea =i ar fi avut scandal, s-ar fi
stricat cu vecinul. Taman se ]nv`rtea c[ut`nd o piatr[, ]nr[it peste seam[
c[ au intrat afurisitele s[-i fac[ r`s, =i el nu le-a nimerit, c`nd aude glas de
copil strig`ndu-l de la poart[:
Bade Sofronie! Bade Sofronie! Am g[sit p[l[ria matale-n par =i \i-am
adus-o.
+i i-o d[.
Ia Sofronie p[l[ria, o ]ntoarce pe-o parte, o ]ntoarce pe alta: ce s[
fac[? S[ zic[, chipurile, nu-i a lui? Dar cum dac[ toat[ lumea ]n sat =i
mic =i mare =tie c[ asta-i p[l[ria lui? O pune-n cap. +i ]ndat[ cum o
pune, clopo\elul face-n urechea dreapt[ znnnn! =i Sofronie devine cu
totul alt om bun, blajin, bl`nd, binevoitor. Intr[ ]n gr[din[, ]ntinde
m`inile =i ]nceti=or, cu bini=orul, m`n[ g[inile din gr[din[ =i le trimite
acas[. Ba mai vorbe=te peste gard c[tre femeia vecinului, nu cumva s[ se
supere c[ i-a alungat p[s[rile, dar tare se teme s[ nu le fac[ cineva vreun
r[u afl`ndu-se la d`nsul ]n gospod[rie. +i s[-l ierte c[ el trebuie s[ plece la
lucru =i n-are timp s[ aib[ grij[ de ele p[n[ s-or s[tura =i s-or duce singure.
Noaptea iar se zv`rcole=te Sofronie-n a=ternut: cum s[ scape de p[l[rie?
Peste noapte, mai spre zori, ]i vine o idee: am s-o duc departe de sat =i am
s-o las acolo. +i cum avea a se duce la lucru la Via-cea-de-pe-Deal la
vreo zece kilometri de sat , ]=i pune p[l[ria ]n cap, ]=i ia cele de trebuin\[:
foarfece, b[rdi\[, cu\itoaia (era prim[var[ =i se reteza via) =i pleac[.
Seara se ]ntoarce acas[ cu c[ru\a, dar f[r[ p[l[rie. Face ce mai face,
deodat[ r[cne=te =i la femeie =i la copii de-nlemnesc cu to\ii de fric[, apoi
se d[ la gard, =i d`nd cu ochii de vecin, strig[:
M[i r[pciugosule! S[-i spui p`cli=itei tale de muiere s[-=i \ie cobele
acas[ c[ am s[ i le cotonogesc. +i pe g`nsa am s-o cotonogeasc. +i pe tine
am s[ te cotonogesc!
+tiindu-l om cumsecade =i a=ezat care nu \i-a spune o vorb[
nec`nt[rit[, Pintilie a holbat ochii de mirare: oare ce-i cu Sofronie? Nu
UMORISTICE
cumva s-a scr`ntit la minte? +i ca s[-l ]mbuneze mai degrab[, bag[ m`na-n
traist[, c[ taman venise =i el de la cur[\it via de pe deal.
M[i Sofronie, d-apoi \i-am adus, m[i, p[l[ria. Am g[sit-o uitat[
pe un butuc. 209
Sofronie a sim\it c[ i se-ntunec[-n ochi: =i de-acolo i-au adus-o! Ce s[
fac[: s[ zic[ c[ nu-i a lui? Se face de ru=ine. O ia =i nu =tiu cum face c[ o
pune-n cap. +i cum o pune, clopo\elul din urechea st`ng[ face znnn! =i el
iar[=i devine omul bun =i bl`nd =i blajin, =i binevoitor cel
dintotdeauna. Zice:
Auzi, drag[ vecine, demult n-am mai stat noi, colea, la un p[h[rel.
Ce-ai zice dac[ ne-am ]nt`lni a=a, pe s`mb[t[ seara, la un stog de pl[cinte
=i un burlui de cel ro=u? Am s[-i zic femeii s[ fac[ un cuptor plin...
Fa\a vecinului a ]nflorit: iaca asta-i alt[ vorb[! Iaca aista-i Sofronie
cel pe care-l =tim cu to\ii.
Seara, Sofronie se culc[... A treia zi se scoal[ dis-de-diminea\[ cu
hot[r`rea s[ fac[ pe dracu-n patru, dar s[ scape odat[ de afurisita de
p[l[rie. }=i ia ni=te parale, geanta de mu=ama cu care se duce femeie-sa la
magazin dup[ cump[r[turi, =i zice:
M[i nevast[, eu am plecat la ora=.
Ce s[ cau\i acolo, b[rbate, dac[ mai deun[zi am fost am`ndoi?
Am eu o treab[. Poate s[ cump[r niscai... \inte. Ori chiroane... Era
s[ zic[ r[stit: mai la urma urmei, ce-\i bagi tu nasul, chestii b[rb[te=ti,
dar tocmai ]=i punea p[l[ria-n cap =i vorbele aspre, de obid[, i s-au stins
]n g`t.
+i dus a fost. Ajunge la ora=. Umbl[ prin magazine. A ]ncercat de
vreo c`teva ori s[ scoat[ p[l[ria =i s-o lase: o dat[ pe un gard de piatr[,
alt[ dat[ pe un dulap de tabl[ sur[, care dac[ b[gai ]ntr-o cr[p[tur[ un
ban mititel, ]\i d[dea un pahar de ap[ chioar[, iar dac[ b[gai unul mare
un pahar de ap[-nro=it[. Dar nu = cum c[ se nimereau pe acolo b[ietani,
feti=cane =i el se g`ndea c[ poate s[ fie vreunul din satul lui, l-a cunoa=te
=i are s[ alerge pe cele str[zi cu p[l[ria dup[ d`nsul. Mai mare ru=inea! +i
n-o lep[da. Las[ c[ m[ duc eu la Pia\a Bazarului. +tiu acolo un loc...
Ajunge la Pia\[. Intr[ ]ntr-un magazin, cump[r[ dou[ chile de \inte
m[run\ele-m[run\ele, de b[tut ]n talp[, =i vreo patru chile de chiroane
VLADIMIR BE+LEAG{
212
TAT{L +I FIUL
S-a bucurat stra=nic tata Fodor. Mai rar a=a om ]nv[\at. +i c[pos! Cum
altfel, dac[ lucreaz[ cu capul? Nu ca alde d`nsul, cu bra\ele. Bun sfat i-a
dat: s[ vie la ora=. C[-n sat, cum ceva, te v[d to\i? Aici... S-a repezit, l-a
]mbr[\i=at =i mai era s[-l pupe, dar d[ cu ochii de h`rtiile ]n=irate pe mas[. 215
S-a uitat o vreme printr-]nsele, a=a =i altfel, =i cu toate c[ n-a priceput
nimica, odat[ a sim\it c[ parc[-l ia frica de la spate. A luat aminte la u=i-
ferestre, s-a t[inuit ]ntr-]nsul, apoi s-a dat la urechea lui fecioru-su:
Dragul tatei, dar... vorba ceea: nu pot ei cumva s[ fac[ =i s[ te
prind[? Am auzit c[ =i la ora= sunt de-ai=tea care...
Ce vorbe=ti, tat[? ]l lini=ti feciorul. Eu s[ nu =tiu cum se fur[ ideile,
adic[ g`ndurile? Iaca, bun[oar[, scriu ceva =i dau ori la revist[ ori chiar
scot o carte. Iau de pe unde g[sesc ideile care-mi sunt de trebuin\[, adic[
g`ndurile, =i le pun la mine.
A=a, a=a, dragul tatei...
Una ar[t, chipurile, am ]mprumutat-o de la cutare om vestit, dar
pe celelalte zece...
Bine, bravo, dragul tatei...
Celelalte zece m[ fac a uita =i nu mai scriu de la cine-s. Zic c[-s de-ale
mele, de la mine din cap...
Oh, m[i Teodore, de la mine toate le-ai mo=tenit =i capul! M[i,
ce fecior am! Aici iar, ca un om b[tr`n =i p[\it, ]l trec ni=te furnici prin
spinare. Dar dac[ se isc[ vreunul de-ai=tia, care?...
Atunci =tii ce-am s[ zic eu? Am s[ zic c[-s de la mata, tat[!
Ce vorbe=ti, fiule? se r[ci la inim[ Fodor abia put`nd ridica m`na
s[-=i fac[ sf`ntul semn. Dac[ vin pe la mine =i m[ ]ntreab[, m[ cerceteaz[,
eu ce-am s[ r[spund? Parc[ eu =tiu ce scrie\i voi ]n h`rtiile voastre?...
Dar n-o s[ vin[ nimeni s[ te zg`l\`ie, tat[ h[i! Eu am s[ le spun c[
mata e=ti mort. Demuuuult mort!
Ho-pa! f[cu Fodor =i c[zu ]ntr-un fotoliu, cu ochii bulbuca\i. Eu...
mort. Mort? De-amu =i mort...
A stat c`t a stat a=a Fodor. Dup[ ce =i-a venit ]n fire, =i-a luat desaga-n
spinare =i s-a pornit ]napoi, acas[-n sat, la Teziceni.
Peste o vreme s-a zvonit prin sat c[ i s-a ]nt`mplat ceva feciorului lui
Gliga. A venit la Fodor un vecin =i l-a ]ntrebat: ]i drept ce s-a scris la
gazet[ c[ b[iatul lui a fost prins cu furt de idei str[ine =i chiar s-a publicat
un foileton? A trimis-o fuga pe femeie la fratele Nechifor care se abona la
VLADIMIR BE+LEAG{
o mul\ime de gazete s[-i aduc[ s[ vad[ =i el. A luat ziarul =i a citit titlul:
Plagiatorul sau Idei de la tata mort. Primul cuv`nt nu l-a ]n\eles =i s-a
g`ndit c[ or fi ni=te scorneli, dar c`nd a citit pe ultimele dou[, cum =i-a
]nfipt ochii ]ntr-]nsele, a=a a r[mas boldit =i nu i-a mai putut desprinde.
C`nd a venit femeie-sa s[-l pofteasc[ la plachie, c[ tare-i mai pl[cea, el,
s[racul, era demult rece...
216 1974
CU PATU-N DRUM
este drag[ lumea dac[ nu se v[d o zi. Se ]ntunec[ soarele-n cer dac[ nu
simt unul m`na celuilalt ]n palm[.
Se ]nt`lnesc ei ]ntr-o zi ]ndesear[, ]n mijlocul satului. Tocmai trecea
un alai. O nunt[. Muzic[. Chiote de vornicei. Veselie. Nastasia ]l apuc[ 217
pe fl[c[u de m`n[ =i-l trage mai la o parte. S[ nu-i vad[ fetele ce-o ]nso\eau
pe mireas[? S[ nu se am[rasc[ am`ndoi mai tare c[, vezi, tinerii care se
iubesc se c[s[toresc, iar ei trebuie s[ a=tepte =i s[ sufere? C`t s[ a=tepte?
P`n-or ]mb[tr`ni? P`n[ s-a g[si careva s-o ia pe sora ei? P`n[ a uita
mama lui obida din tinere\e?
A=a d`ndu-se mai la o parte, intr[ am`ndoi ]n magazin. Era deschis.
Femei, b[rba\i. Unul ]=i alege o grebl[. Altul cearc[ un val de funie. Al
treilea socoate c`\i metri de furtun i-ar trebui pentru udat ]n gr[din[.
Ni=te femei aleg vopsele. Altele cump[r[ scaune, tig[i =i ce se mai cere la
gospod[rie... Stau Filea =i Nastasia, se uit[ ce cump[r[ lumea =i deodat[
dau cu ochii de-un pat. St[tea gata ]nchegat ]ntr-un col\. Un simplu pat
de fier. Cu plas[ de s`rm[. Vopsit ]n albastru. Cu capetele nichelate,
lucioase. Se vede c[ fuseser[ mai multe, dar se v`nduser[. R[m[sese numai
unul. Unul singur.
Se uit[ Filea la pat. Apoi cu coada ochiului la Nastea. Se uit[ =i Nastea
la pat, apoi prinde momentul c`nd Filu\[ se ]ntoarce ]ntr-o parte =i se
uit[ la d`nsul. Prinde a ]ncol\i ]n ei un g`nd pe care nici unul, nici cel[lalt
nu l-a rostit, dar =tiau am`ndoi c[-l au. Se dau mai spre col\ul acela:
Filea, chipurile, s[ vad[ mai bine ce-i pe tablourile ag[\ate pe perete,
Nastea s[ cerce cu m`na covorul prins desf[cut ]n ni=te cuie. +i tot arunc[
am`ndoi c`te-o c[t[tur[: amu la pat, amu unul la cel[lalt. A=a, pe
nesim\ite apropiindu-se, pune Filea m`na pe un cap[t =i-l clatin[: ]i tare?
\ine bine? Nastea se d[ =i ea =i-n g`nd ]l m[soar[ cu =chioapa: ]i de ajuns
de lat? ar fi bun pentru doi?... +i tot uit`ndu-se ei a=a =i socotind ]n g`nd,
trece o bucat[ de vreme. C`nd colo, aud glasul v`nz[torului:
Mi-a\i r[mas numai voi, huluba=ilor. Cump[ra\i ceva, c[-i vremea
s[ ]nchid?
Se ]ntorc tinerii nostri magazinul pustiu.
S[ cump[r[m ceva? gr[i Filea pierdut.
Sigur c[ cump[r[m! ]i s[ri Nastea ]ntr-ajutor. De ce-am venit la
VLADIMIR BE+LEAG{
Filea:
Ne-am cump[rat.
+i Nastea, ]n\epat:
Da! Ne-am cump[rat! Dar ce ai a ne iscodi?
Eu ]s olecu\[ neam, taie femeia vorba, ce-i drept cam departe, cu
Irina, mama b[ietului istuia. Dup[ c`te =tiu, nunt[ n-a\i f[cut. Ori a\i
222 f[cut =i nu m-a\i poftit?
Parc[ a v[zut-o la d`n=ii acas[, se g`nde=te Filea, parc[ zicea mama c[
le-ar veni un fel de rud[ de pe bunica, dar cum o cheam[, habar n-are.
O s[ facem, lele h[i, o lini=te=te fl[c[ul lu`nd aminte spre Nastea.
Numai-f[r[-dec`t o s[ facem! ]l sus\ine fata, ]ntorc`nd o privire
plin[ de m`ndrie =i demnitate asupra femeii. Mata cum ai crezut? S[ ne
lu[m a=a, f[r[ nunt[? O s[ poftim la nunta noastr[ jum[tate de sat. +i pe
mneata cu b[rbatul o s[ te poftim.
Dac[ eu n-am b[rbat, d[ femeia dintr-un um[r.
N-ai? Dar cum tr[ie=ti mneata f[r[ b[rbat? face mirat[ Nastea
s[lt`ndu-se de pe marginea patului =i l[s`ndu-se la loc. N-ai putut s[ te
m[ri\i =i a=a ai tr[it?
Oh, oh, oh, sunte\i tinerei. Dac[ v[-\i lua =i-\i fi cumin\i =i ]n\elep\i,
v[-\i ]n\elege ]n de voi =i-\i face cas[ =i gospod[rie... Nu-i mai de pre\
lucru pe lume c`nd oamenii se ]n\eleg ]ntre d`n=ii. Dar dac[ apuc[ de se
sf[desc, se stric[ =i cas[ =i gospod[rie. A=a, pesemne, mi-a fost dat mie...
Femeia sc[p[ un suspin: cu al meu, c`nd ne-am luat, ne pr[p[deam din
ochi unul pe altul. Am tr[it o lun[ nedezlipi\i unul de altul. Tot a=a a
doua lun[. Iar a treia b[rbatu-meu se scoal[ de l`ng[ mine =i: M[ duc de
la tine. Nu vreau s[ tr[iesc cu tine. De ce, b[rbate? Iaca, nu vreau =i
gata. +i dus a fost. +i nu mi-a spus. Numai pe urm[ am aflat c[ de la
]nceput nu i-am fost pe plac. L-au sf[tuit p[rin\ii s[ m[ ieie. Ori l-au silit,
nu =tiu. C[ am cas[ bun[, c[-s din gospodari, am de toate. Lui, cum se
vede, alta-i trebuia. Eu, c`t am fost ]mpreun[, sim\eam c[ ne s[rut[m, el
cu ochii ]n alt[ parte. G`ndurile-i zburau h[t. M`ncam, tot a=a, se uita
pe fereastr[, pe pere\i. Stam de vorb[, el tot cu g`ndul aiurea... G`ndeam
c[ o s[-i treac[, am s[-l apropii de mine, c[-mi era drag. }ntr-o vreme am
crezut c[ mi l-am apropiat, dar m-am am[git. }ntr-o zi m-a l[sat, a
plecat =i nu s-a mai ]ntors. Am r[mas singur[: nici fat[, nici nevast[, ia o
biat[ v[dan[. Nici copii n-am apucat s[ am, de-o m`ng`iere...
}=i =terge pe furi= obrazul a sc[pat o lacrim[. Nastasia =i Filea o
c[ineaz[: nici m[car de-un copil n-a avut parte, s[raca... Ian cum ]i omul
pe lumea asta?
UMORISTICE
+ezi mata aici, cu noi, de te hodine=te, ]i face loc Filea ]ntre d`n=ii,
pe pat.
Ai s[ =ezi =i ai s[ te lini=te=ti, se face Nastea a netezi locul, m[car c[
plasa-i goal[. 223
S-a=az[ femeia oft`nd. Jele=te c`t jele=te, lini=tit, f[r[ glas. Dup[ care,
pe nea=teptate, o apuc[ sughi\ul. Tare, zg`l\`it. Se scutur[ =i se ridic[.
Am ni=te iepuri. Au ie=it din cu=c[, ]mi spune inima, de asta sughi\
a=a. Mi i-or sp`rcui c`inii, m[ duc mai repede acas[. }=i ia de pe pietri=ul
drumului geanta =i porne=te iute. Peste c`\iva pa=i se-ntoarce:
Am uitat s[ v[-ntreb: amu, dac[ n-a\i f[cut nunt[, dar v-a\i
cump[rat pat, unde-l duce\i? La tine acas[, m[i Filea, ori la tine, fat[ h[i?
Fl[c[ul se uit[ la fat[: unde? Fata la fl[c[u: ]nc[ nu ne-am g`ndit. +i
am`ndoi c[tre femeia care st[ mai ]ncolo, ]n drum:
Om vede noi ]ncotro om apuca. Deocamdat[ st[m aici...
Femeia se duce-n treaba ei, l[s`ndu-i cu ]ntrebarea: de bun[ seam[,
ce vor face? Nu s-au ]n\eles ]nc[, dar... mai au vreme! Bine c[ nu ne
plou[, nici nu ninge. +i suntem am`ndoi!. Se uit[ iar Filea la Nastea,
Nastea la Filea, =i privirile lor sunt pline de duio=ie, m`inile lor sunt gata
s[ se desfac[, unele c[tre altele s[ se ]mbr[\i=eze, dar ]i ziua-n amiaza
mare, soarele luce=te-n ceruri =i ei stau cu patu-n drum, iar pe drum trece
lume. Filu\[ pleac[ ochii, pleac[ ochii =i Nastea.
Ce frumos mi-ai legat =iretul...
Nastea ]=i mi=c[ piciorul, ]n pantof.
Ce bine mi-ai dres tufla, Filu\[, nu m[ taie.
Tac iar[, o bucat[ de vreme. Fl[c[ul aude suflarea Nastasiei =i tare-ar
vrea s[ se dea mai aproape de d`nsa, dar nu ]ndr[zne=te. Ea ]l simte
mi=c`ndu-se ]ncet pe marginea patului =i ar vrea s[-i vin[ ]n ]nt`mpinare,
s[-i pun[ capul pe um[r =i s[ stea a=a, cu ochii ]nchi=i, s[ asculte cum ]i
bate inima. Tare-i place s-o asculte: bate voinic, bate frumos... St[ ea a=a,
cu capul pe um[rul lui, p`n[ Filu\[ ]ntoarce capul =i, ]ncet, ca s[ n-o
trezeasc[, o atinge cu buzele pe t`mple, pe ochii ]nchi=i, pe frunte... Dar
c`nd vrea s[-i ating[ buzele, N[stica, pref[c`ndu-se dormind, odat[
deschide ochii: A=a, ho\ule? M[ pupi dormind? |i-am dat eu voie?! A=a
ar fi, de-ar fi noapte. Dar e zi, stau ]n drum, ]n v[zul lumii, =i-i cuprinde
VLADIMIR BE+LEAG{
m[, niciodat[, nici c`nd te a=teptam ore-ntregi s[ vii, nici ziua, nici
noaptea-n somn, nu m-am g`ndit c[ ai putea s[ m[ la=i, s[ m[ p[r[se=ti.
Tot a=a cum nici eu nu te pot l[sa. E=ti lumina mea, e=ti suflarea mea, e=ti
soarele meu, iubitul meu cel mai iubit... 225
Filu\[ ]ntoarce nervos capul spre fat[: cel mai iubit? Ce vrea N[stica
s[ spun[ cu asta? C[, adic[, ar mai avea pe cineva pe care ]l iube=te? }ntr-
ascuns? +i el nu =tie? Abia acum a luat-o gura pe dinainte. S-a dat de gol!
Nu cumva a reu=it s[-i suceasc[ min\ile c`t timp a lucrat el departe de sat,
]n c`mp? Trebuie s-o cercetez... Un junghi ]l taie-n partea st`ng[: aflu eu!
Dar se st[p`ni s-o ]ntrebe. Mai =tii? Poate mi s-a p[rut? +i iar am s-o
am[r[sc. +i am s[ m[ ]nveninez =i eu...
Acum c`teva clipe, =tii ce m[ g`ndeam, N[stico? A=a-i c[ o s[ tr[im
]n bun[ pace =i ]n\elegere? Toat[ via\a...
Da, Filu\[! spuse cu glas tremurat fata. N-o s[ ne facem sup[r[ri
unul altuia niciodat[! Dac[ ai s[ vii tu mai devreme de la lucru, ai s[
m[ a=tep\i pe mine. Dac[ am s[ vin eu mai devreme, am s[ te a=tept eu pe
tine. C`nd am s[ am ceva greu pe suflet am s[-\i ]mp[rt[=esc \ie. +i tu la
fel... +tii ce m[ g`ndesc eu, Filea? Toate ne]n\elegerile dintre b[rbat =i
femeie ]ncep de-acolo c[ ascund ceva unul de cel[lalt...
Ascund? Cum, adic[, ascund? Nu-n\eleg.
Nastasia ]=i =terge obrazul: ochii ei devin cura\i, limpezi, sc`nteietori
ca totdeauna.
Uite cum: bun[oar[, eu am ceva la inim[. Dar nu-\i spun \ie.
Atunci tu sim\i c[ am ceva =i te g`nde=ti: nu cumva din cauza mea? Nu
cumva e ]mpotriva mea g`ndul ei, adic[ al meu?
Filea:
Simt eu?
+tiut c[ sim\i! Cum s[ nu sim\i ce-i cu mine? C[ doar m[ iube=ti!
Iar cei care se iubesc mult, mult! se simt unul pe cel[lalt la mare
dep[rtare. +i c`nd nu sunt ]mpreun[... Se aud =i vorbesc ]ntre ei f[r[
cuvinte: prin visuri, prin g`nduri nespuse, numai a=a, g`ndite...
Filea:
Oare a=a s[ fie? +i eu am sim\it c[-i a=a, dar mi se p[rea c[ m[
am[gesc... Dar dac[ zici tu, s[ =tii c[-i a=a... +i s[ mai =tii c[ te iubesc mult
VLADIMIR BE+LEAG{
f[cut mama lui Filu\[? Ce ne facem atunci? Se ]ntoarce c[tre fl[c[u: st[tea
sprijinit de cel[lalt cap[t de pat. Femeia-cu-iepurii-de-musc[ o
boscorodea pe Vasilina, c[, ]n loc s[-i ]mb[rb[teze pe tinerii i=tia, c[-s la
str`mtoare =i li-i greu, ea mai tare-i ]nvenineaz[. Vasilina striga Ian cine
s-a g[sit s-o probozeasc[ =i s-o ]nve\e minte, ea, pe care a leap[dat-o
b[rbat-su c[ nu era de nici o treab[... o le=in[tur[... o zdohnitur[...
232 Aici Vasilina ar[t[ ceva =i spuse un cuv`nt care nu ]ncape-n povestea
asta... Biata Nastasia =i s[rmanul Filea sim\ir[ c[ li se umplu sufletele de
un fel de mil[, de r[ceal[, de ]ntuneric... Primul se scutur[ Filea. Se
]ntoarse c[tre fat[:
Tu s[ nu te ui\i la ni=te babe, N[stico...
Dar nici nu le-am auzit, Filu\[...
De ce, dar, s-au ]ntristat ochii t[i, N[stico?
|i se pare, Filu\[...
Nu mi se pare, N[stico...
Nastasia ]ntoarce capul ]ntr-o parte. Ridic[ m`na =i-=i =terge ochii.
S[ nu crezi, Filu\[, c[ pl`ng. S[ nu \i se par[ cumva c[ a= fi o
pl`ng[rea\[ =i a=a am s[ fiu c`nd ne-om a=eza la trai am`ndoi. Ia, mi s-a
pus... o cea\[ pe ochi.
G`nde=te-te la cele bune, N[stico. La bucuria noastr[, la dragostea
noastr[... +i ai s[ te sim\i bine.
Dar tu, Filu\[, te sim\i bine? Spune drept: te sim\i bine? V[d c[ te-
ai cam m`hnit =i ]ntunecat =i tu la chip. Ori, poate, mi se pare, Filu\[?
De ce-a= ascunde, N[stico? M-am ]ntristat =i eu pu\in. Dar nu
pentru c[ nu ne-a primit azi mama. Mai mult pentru z[p[cita de m[tu=[-
mea... Cu vorbele ei de ocar[ =i blestem...
Femeia-cu-iepurii-de-musc[ a stat c`t a stat, apoi, auzindu-i sf[tuind
]ntre ei, =i-a zis c[ aicea-i chestie de familie =i s-a dus ]n drumul ei.
Filea iar cu glas de ]mbunare:
S[ nu cumva s[-\i pierzi cump[tul, N[stico. Chiar de-o fi s[ se-
nt`mple cum a cobit nebuna de m[tu=[-mea, noi tot nu ne l[s[m.
Cum: s[ ne l[s[m?! strig[ Nastasia ]ngrozit[. De ce: s[ ne l[s[m?
Unul de altul.
Ooo! geme Nastasia =i se a=az[ pe pat, apuc`ndu-se cu m`inile
am`ndou[ de mijloc.
Ce-i cu tine, N[stico?! |i-i r[u? S[ri\i, oameni buni! Care auzi\i =i
sunte\i pe aproape...
De bun[ seam[, N[stica se f[cu alb[ la fa\[. Femeia-cu-iepurii-de-
musc[, cum nu apucase a se ]ndep[rta, se ]ntoarce iute ]napoi, se las[-n
genunchi, l`ng[ pat, o descheie pe Nastea la g`t =i ]ncepe s[-i sufle-n fa\[.
UMORISTICE
d[ruit[ de un suflet bun. C`nd mai r[m`ne ce mai r[m`ne p`n[ la casa
N[stic[i, ea se opre=te, las[ cap[tul patului jos =i prinde a-=i freca degetele.
Pune =i Filea cap[tul lui jos: a obosit, s[rmana... Amu ce are de g`nd?...
Las-o s[-=i mai vin[ ]n fire c[ ar ]ntreba-o el!... De=i cat[ spre d`nsul, 235
simte Nastasia la ce se g`nde=te Filea =i i-ar spune ce are... Tocmai trece pe
al[turi o femeie cu o c[ldare plin[ cu ap[. Numai c`t =i-a aruncat ochii =i =i-a
v[zut chipul ]n oglinda apei: leg[nat, tremurat, sf`=iat chipul ei.
Stai aici, Filu\[, eu dau o fug[ s[ v[d cine este acolo... Dup[ aceea
vin s[ te iau...
}=i umple Nastasia pieptul cu aer proasp[t =i porne=te c[lc`nd ap[sat.
Filea-i ascult[ pa=ii p`n[ se-ndep[rteaz[, apoi ridic[ ochii =i-o vede
intr`nd pe poart[. Se sprijin[ cu spatele de cap[tul patului =i a=teapt[.
Aici drumul face un cot, a=a c[ dac[ vrea s[ vad[ ce se face la poarta
N[sticai =i-n ograd[, ar trebui s[ fac[ un pas-doi ]nainte ori s[ se urce cu
picioarele pe pat. Nu face nici una, nici alta: pe de-o parte, pot s[-l z[reasc[
femeile-fetele din ograda Nastei, pe de alt[ parte, cum s[ calce cu piciorul
pe pat, chiar dac[ acesta-i singurul lor teritoriu, teritoriu sf`nt, care le
garanteaz[ deocamdat[ ]ntreaga libertate =i independen\[? Anume
pentru asta Filea st[ sprijinit cu spatele de cap[tul patului =i se =tie tare,
neclintit. Da, patul st[ pe terenul satului, al ob=tii, unde-i satul st[p`n,
dar aici unde-i patul, el este st[p`n. A=a cum satul are drepturi, are =i el
drepturile lui, =i nimeni nu poate s[-i repro=eze nimic! }=i d[ astfel curaj
Filea, se ]mb[rb[teaz[ el pe d`nsul spre a fi gata de orice ]ntors[tur[
neprev[zut[ a destinului. (Azi toate c`te s-au ]nt`mplat, neprev[zute au
fost: 1) au cump[rat patul; 2) l-a pa=olit mam[-sa de-acas[ cu tot cu
mireas[; 3) s-a turtit roata c[ru\ei; 4) iat[-l st[ la col\ul gardului =i nu
=tie ce-l a=teapt[...)
Trece vremea, curge =i se duce, iar dinspre casa fetei nici un semn, nici
o veste. Se sprijin[ Filea de cel[lalt cap[t de pat =i a=teapt[. Iar prin cap ]i
trec fel de fel de presupuneri: a intrat Nastea ]n cas[, le-a v[zut pe toate
sup[rate =i a uitat de d`nsul... S-a a=ezat pe lai\[ =i a=a a ]ncremenit, =i
to\i, adic[ toate, se uit[ \int[ la d`nsa. Ea tace, cum =tie ea s[ tac[, tac =i
ele mama =i sora... Nastea-i ]nd[r[tnic[, poate s[ tac[ toat[ ziua, =i
]nc[ o noapte, =i o s[pt[m`n[, =i-o lun[... Un an! Filea se desprinde de
VLADIMIR BE+LEAG{
pat: vine ea odat[ ori nu vine? S[ vin[ s[-mi spun[: ]i laie ori b[laie? Nu
se vede Nastasia. Nu se aude Nastasia. Face atunci Filea un pas,
desprinz`ndu-se de pat, ca s[ se uite pe dup[ col\ul gardului, spre poart[,
=i, c`nd s[-l fac[ pe-al doilea, intercepteaz[ un schimb de informa\ie, ]n
secret, de dup[ gardurile a dou[ cur\i din cele dou[ p[r\i ale drumului:
Ai auzit, fa Panaghie, ce-a p[\it Ileana?
236 Ileana? Asta, a lui Ispas?
A lui Ispas, fa. Tu care-ai crezut?
Credeam c[ a lui Nichifor.
Ileana lui Ispas, c[ a lui Nichifor, ce mai are a p[\i dup[ ce i-a ars casa?
I-a ars casa Ilenei lui Ispas?
Of, c[ tare mai e=ti grea de cap, fa Panaghie. I-a ars casa Ilenei lui
Nichifor, iar Ileana lui Ispas a p[\it alta =i mai gogonat[!
Chiar mai gogonat[? C`t de gogonat[, fa?
Filea se lipe=te de gard s[ nu-l simt[ cele dou[.
A fugit fiic[-sa dup[ b[iatul Irinei lui Neculai Jora. Dar Irina nu i-a
primit, i-a alungat pe am`ndoi cu furca din ograd[...
Cu furca? De tors?
Nu! Cu furca de fier, cu patru coarne.
Dar ce, Irina are furc[ cu patru coarne? +tiam c[ are cu trei.
C[ grea de cap mai e=ti, fa Pahaghie! +tia Irina c[ b[iatul ei are s[-i
aduc[ nor[ care nu i-i pe plac =i =i-a cump[rat furc[ cu patru coarne ca
s[-i alunge!
V[leu! Mi-am adus aminte c[ i-am v[zut pe b[ietul Irinei =i pe fata
Ilenei duc`nd un pat...
Nu-\i spun eu? L-au cump[rat de la magazin =i drept la Ileana lui
Jora...
Unde s-a mai pomenit una ca asta, Doamne Dumnezeule? A=a
dr[covenii nu \in minte s[ se fi ]nt`mplat ]n satul nostru: s[ nu fac[
nunt[, dar s[ umble cu patul pe drumuri... }n alte sate poate c[ s-a
]nt`mplat. Ori la ora=... La ora=, ce nu se ]nt`mpl[? Cele mai mari
minun[\ii!.. Am auzit c[ la ora= merg unii cu ma=inile pe pere\i!
Nu cu ma=inile, fa, cu motocicletele.
V[leu! +i nu cad s[-=i rup[ g`tul?
Nu, fa, c[-i ajut[ necuratul!
Dac[ Dumnezeu doarme, s[racu, de tare ce-a ]mb[tr`nit...
Taci! Se aude...
Ce s-aude?
Glasurile amu\esc. Se las[ t[cere.
Filea ciule=te urechile: s[ fi auzit ele ceva dinspre ograda Nastei?
Ascult[: nici un zgomot, nici o vorb[. Li s-o fi n[z[rit cum[tri\elor. Se
UMORISTICE
am`ndoi...
Te-ai zg`riiat?
Filea se ridic[, o lini=te=te pe Nastea c[ nu-l doare nimic, ea ]l scutur[,
el vrea s-o ]ntrebe: Te-ai ]n\eles cu ai t[i? Ne primesc? Lu[m patul =i 239
mergem la tine acas[?, dar vede c[ Nastea \ine-n cel[lalt bra\ o leg[tur[
mare, f[cut[ dintr-o basma g[lbuie cu flori ro=ii. A ]n\eles. S-a ]ntors =i:
Haidem!
El ]nainte, Nastea ]n urma lui, cu leg[tura pe bra\. Fac dup[ col\,
g[sesc patul st[tea cuminte =i-i a=tepta , Filea se sprijin[ cu pieptul
de cap[tul lui, nichelat, Nastea st[ o bucat[ de vreme cu leg[tura ]n
m`ini, f[r[ a spune o vorb[, ca ]mpietrit[. Apoi deodat[ arunc[ leg[tura
pe pat =i se pr[bu=e=te asupra ei cu fa\a-n jos. Pl`nge ]n[bu=it, ]ncet, f[r[
glas. Nici n-ai spune c[ pl`nge ai zice c[ a c[zut =i a adormit ]ntr-o
f[r`m[ de secund[, cum se ]nt`mpl[ cu omul c`nd, obosit peste seam[
ori c`nd a trecut prin mari tulbur[ri =i fr[m`nt[ri, s-a \inut, s-a st[p`nit,
c`t l-au slujit puterile, dar, ajuns la cap[tul r[bd[rii, s-a rupt ceva ]ntr-]nsul
=i el, iat[-l, s-a d[r`mat la p[m`nt, d`nd cale liber[ amarului =i amarul
acela se revars[ dintr-]nsul ca un =uvoi nest[vilit...
Pl`nge Nastasia, numai umerii i se cutremur[.
Rup`ndu-se din ]n\epenirea ce-l cuprinse =i pe d`nsul pentru c`teva
clipe, Filea se a=az[ l`ng[ ea, pe pat, o ]mbr[\i=eaz[ pe dup[ umeri =i o
clatin[ u=urel:
Lini=te=te-te, N[stico... St[p`ne=te-te, dragostea mea...
Nastasia nu-l aude. C`nd l-a v[zut dat la p[m`nt s-a ]ntunecat lumea-n
fa\a ei. Apoi, c`nd s-a aruncat pe pat ca s[-=i ascund[ fa\a, s-a f[cut =i mai
des ]ntunericul. Pe nea=teptate au zbucnit ni=te fl[c[ri albastre-n ochi,
au p`lp`it =i s-au stins. Presim\ise c[ a=a avea s[ se ]nt`mple. Nu se cuvenea,
de bun[ seam[, s-o ia ]naintea surori-si... Amu... cu ce drept pl`nge? +i,
totu=i, pl`nge ]n[bu=it, ]n inima ei, s[ n-o aud[ nimeni. Nici Filu\[. Umerii
]i tresalt[. Lacrimile se strecoar[ printre degete, pe leg[turica cu lucruri
pe care i-o d[duse ele de acas[, mama =i sora, trimi\`nd-o s[ se duc[
unde-or duce-o ochii. +i mai =tie Nastea c[ Filu\[ presim\ise, =tia ce avea
s[ se ]nt-mple cu ei. +i dac[ =tia, ca b[rbat ce este, trebuia s[ poarte
lucrurile-n a=a fel ca s[ nu se pomeneasc[... alunga\i... =i de la casa lui... =i
VLADIMIR BE+LEAG{
de la casa ei... }n ce hal au ajuns!... Ce-a crede lumea? Ce-a zice satul? O
pornire de m`nie se n[scu ]n inima ei, =i, cresc`nd =i cuprinz`nd-o, m`nia
se ]ntoarse ]mpotriva lui Filea, ]mpotriva lui Filu\[ al ei. Dar aici, m`nia,
se-nt`lni cu dragostea pentru d`nsul, pentru Filea-al ei, =i N[stica nu mai
=tiu ce-i cu d`nsa, p[rea c[ se rupe pe dinl[untru, o sf`=ie o putere
240 vr[jma=[ =i inima-i s`ngereaz[... Dac[ mai dureaz[ a=a, ]=i iese din min\i.
M[ ridic =i urlu! Dau foc casei! S[ ard[ lumea toat[... }l sugrum pe omul
acesta care mi-i cel mai drag...
C`nd sim\i cuprinz`nd-o ast[ s[lbatic[ pornire, buzele lui Filu\[ ]i
atinser[ t`mplele, =i ea se de=teapt[ ca dintr-un somn r[u, dintr-o scurt[,
dar grea boal[. Se ridic[ brusc =i-l prive=te. }ntr-o clip[ ochii devin usca\i
=i lucitori. Filea z`mbe=te:
A=a ]mi placi, draga mea... Acum ar[\i bine...
+i-i d[ cu degetele p[rul de pe fa\[.
Iart[-m[, Filu\[, c[ m-am ar[tat neputincioas[ =i slab[. Dar nu
sunt a=a! S[ nu cread[ c[ o s[-ngenunchez ]n fa\a lor.
}l prive=te c`teva clipe fix, p[trunz[tor:
M[ iube=ti, Filu\[? Dar s[-mi spui sincer, auzi?
Da, da, da! Te iubesc, N[stico, draga mea. Te iubesc =i te rog s[ nu
mai pl`ngi...
N-am s[ pl`ng. Nu pl`ng. Dar s[-mi r[spunzi la a doua ]ntrebare:
ce-ai face dac[ am avea un copil?
Un copil? exclam[ Filea. Mic, micu\ de tot, da?
N[stica ]ncuviin\eaz[ cu capul: Da, mic, micu\ de tot.
A= fi cel mai fericit om de pe p[m`nt. L-a= purta ]n bra\e. M-a= juca
cu el. L-a= s[ruta. L-a= leg[na...
N[stica, ]ngrijorat[:
Dar unde l-am pune? Unde l-am culca? Unde?
Cum, unde? urmeaz[ Filea, f[r[ a b[nui c[ ]ntrebarea are un
dedesubt al ei. Cu noi! Aici, cu noi! }n patul nostru. Pe urm[ i-om cump[ra
=i lui un p[tuc. Unul mic, micu\ de tot. Pe m[sura lui...
Nu! Patul lui trebuie s[ fie mai mare. Copilul are s[ creasc[ =i
trebuie s[-ncap[-n patul lui =i dup[ ce va mai cre=te...
Ai dreptate, spuse Filea =i tot atunci v[zu culcat ]ntre ei un b[ie\el
care d[ din m`ini =i din picioare =i g`ngure=te =i a=a ]=i poart[ ochi=orii =i
z`mbe=te ca un ]ngera=...
Aici r[sun[ un glas mare, clocotitor.
Ce face\i, m[i copii? Ce-i cu voi?
Lua\i a=a, pe neprins de veste, tinerii no=tri se fac mici de tot. Se uit[-
UMORISTICE
ntr-o parte, se uit[-n alta: de unde glasul? Dar nu v[d pe nimeni. Asta-i
umple =i mai mult de fric[.
Eu v-am ]ntrebat. De ce t[ce\i?! +i, mai la urma urmei, ce face\i
aicea-n drum? 241
Acum, c`nd a vorbit a doua oar[, =i Filea =i Nastasia au ]n\eles c[
badea Matei, primarele satului, i-a ]ntrebat cu glas de tunet. Dar unde-i,
c[ nu se z[re=te pe aproape? Tot Nastea s-a dumerit prima. Oriunde-ar fi
fost, erau obliga\i s[-i r[spund[.
Ne odihnim... Am obosit =i ne odihnim...
Filea, holb`nd ochii:
Cui ai gr[it c[ eu nu-l v[d? +i-o atinge la bra\: Tu-l vezi? Fata-i
ar[t[ cu un deget: acolo, sus! =i Filea pe dat[-=i d[ seama c[ badea Matei
poate fi aici ori departe, ]n alt cap[t de sat, dar de v[zut vede =i =tie tot ce
se face ]n zona lui.
Anume: ne odihnim, zice =i el. Patu-i greu, taie la m`ini... ne
odihnim.
De ce n-a\i luat o c[ru\[? O ma=in[?
Acum glasul r[sun[ l`ng[ ei =i am`ndoi ]l v[d pe badea Matei tat[l =i
mama, mila =i biciul satului. E un b[rbat ]ntre dou[ v`rste, nici t`n[r,
nici b[tr`n, scurt =i gros, mai degrab[ rotund. Nu degeaba unul bun de
gur[ i-a zis odat[ Matei +tampil[, =i a=a i-a r[mas numele.
Nastasia:
Am luat, dar s-a f[rmat c[ru\a...
Filea:
Cu ma=ina-i prea repede...
Aaa! ]n\eleg! A\i vrut s[ vede\i dac[-l pute\i duce cu m`inile, a=a-i?
Bine-a\i hot[r`t, m[i b[ie\i! ]i laud[ badea Matei. Avem destui ]n sat
care, c[s[torindu-se, se adun[ cu ma=inile, dar nu peste mult dau de greu
=i se despart. Numai degeaba ]mi rod =tampila cu d`n=ii...
Odat[ se ridic[-n sus, ca un balon u=or, str[lucitor =i dispare. Tot a=a,
pe nea=teptate, cum a ap[rut. Filea =i Nastea hot[r[sc c[ a fost o n[z[rire.
Filea, frec`ndu-=i ochii:
Ai ]n\eles, N[stico, ce-a vrut s[ ne spun[?
Nastasia, apuc`nd de cap[tul ei de pat:
VLADIMIR BE+LEAG{
calului, era cald[ suflarea lui =i mirosea a iarb[ fraged[. F[r[ de sine,
fl[c[ul ]l s[rut[ pe bot, apoi r`se, se ]ntoarse =i porni mai departe, pe sub
crengile joase ale pomilor. Se strecura prin umbr[, prin lumini=uri, d`nd
uneori cu m`na crengile la o parte.
Merg`nd a=a, cu sufletul ]mb[tat de bucurie, c`nd ajunse ]n marginea
246 livezii dinspre sat, deodat[ v[zu ]n fa\a lui ceva de ne]nchipuit, ceva care-l
zgudui, f[c`ndu-l s[ ]ncremeneasc[ ]n loc: ]ntre pomi, ]n b[taia lunii,
st[tea un pat, un obi=nuit pat de fier, vopsit ]n albastru =i cu capetele
nichelate =i-n patul acela dormeau un b[rbat =i o femeie =i ]ntre ei un
prunc ]nf[=at. Femeia dormea sprijinit[-ntr-un cot, cu s`nul alb la gura
pruncului =i cu o m`n[ adun`ndu-l la piept. B`rbatul cu un bra\ ocrotea
picioarele pruncului, iar cu altul proptea capul femeii. Dormeau a=a
tustrei =i lumina lunii curgea asupra lor, c[ fl[c[ul cum deschise gura a
mare mirare a=a r[mase s[ =i priveasc[ la ei.
Ce frumos, Doamne! Ce frumos dorm...
}i veni un g`nd: Nu cumva mi se n[zare? P[=i ]ncet, pe v`rfuri, p`n[
mai aproape, calul veni =i el =i se uit[ mirat la cei ce dormeau ]nseamn[
c[-i aievea. Forn[i u=or calul, fl[c[ul ]i astup[ gura s[ nu-i trezim! , ]l
apuc[ de fr`u =i, dup[ ce mai privi o dat[ la ei, ie=i ]n drum, s[ri pe cal =i
o lu[ la galop intr`nd ]n sat.
Oameni buni! Oameni buni! strig[ de la primele case. Veni\i s[
vede\i ce minune-i pe deal, ]n marginea livezii!
Tot strig`nd a=a, fl[c[ul trecea c[lare pe calul alb prin satul adormit,
pe uli\ele pustii, p`n[ ajunse ]n Drumul Mare =i o lu[ la vale. Prinser[ a
se aprinde lumini ]n ferestre, ie=eau oamenii la por\i =i ]ntrebau:
Unde? Ce minune? Care livad[?
Din fug[, fl[c[ul le ar[ta cu m`na spre deal, ei se uitau ]ntr-acolo =i
cl[tinau din cap:
Ce-i cu b[iatul ista? Oare ce i s-a n[z[rit ]n toiul nop\ii?
Unii intrau ]napoi ]n case, al\ii care aveau trebi se apucau de grijile
lor, iar al\ii av`nd a merge la lucru ]ncepeau a se preg[\i de duc[. Peste o
bucat[ de vreme r[sun[ un sunet de corn, anume dinspre livad[. Era a=a
cum chemau de obicei v`n[torii c`nd trebuiau s[ se adune la locul anume
ales. Dar de data aceasta nu era glas de corn, ci mai degrag[ chemare de
primejdie. Dintr-o parte iese unul cu arma ]n cump[n[ =i cu c`inele de
curea =i porne=te fuga ]ntr-acolo. Apar dup[ el =i al\i s[teni =i, ]n\eleg`nd
din unul ]n altul c[ fl[c[ul cu cal alb n-a strigat degeaba, de bun[ seam[,
este ceva pe deal, pornesc =i ei ]n sus, spre livad[. Gospodinele c[ nu: s[-=i
UMORISTICE
opreasc[ acas[ b[rba\ii. Mai =tii? Poate s-a iscat vre-un balaur, ori o fi
vreo bomb[, ceva care s[-i z[treasc[. R[i-r[i b[rba\ii, dar cum s[ tr[iasc[
f[r[ ei? }ncearc[ a-i opri, dar v[z`nd s[ nu-i chip, ]=i arunc[ =i ele o hain[
pe umeri =i hai dup[ ei. 247
Una din fug[ c[tre alta:
Demuuult, fa, n-am mai v[zut minune-n satul nostru...
Alta:
A dat Dumnezeu =i avem =i noi una. Amu ne-a merge =i nou[
vestea!
Oare ce s[ fie? Mneata ce zici?
S-a ar[tat, cic[, Maica Domnului cu pruncul.
Chiar? Tu ce crezi: e a bine ori a r[u?
Dumnezeu =tie...
B[rba\ii care fugeau ]nainte, aveau vorba =i prepusurile lor.
Unul c[tre altul, plini de mirare:
Acela, Costic[, venea noaptea pe lun[, de unde-o fi venit, =i ]ntr`nd
]n livad[, a v[zut, mai ]nt`i, un pom ]nflorit care nu ]nflore=te niciodat[.
Altul =i mai uimit:
Nu zi! Ce pom?
Un nuc.
Nuc? Care nuc? Nu-i nici un nuc pe acolo.
Este! Ai uitat!
Chiar a ]nflorit nucul? Cum a ]nflorit? A=a cum ]nfloresc vi=inii,
cire=ii?
Da! Alb, tot plin de floare...
Al treilea ]i ajunge din urm[ cu alt[ veste:
M[i, cic[ s-a ivit ]n livad[ un urs. Maaare, c`t casa, gros =i p[ros la
blan[. St[ iac-a=a l`ng[ tulpina unui copac ]n dou[ labe =i morm[ie.
Cum, l`ng[ copac? De ce morm[ie?
Are, poate, vreo ran[ =i nu poate merge... St[ sprijinit cu spinarea
de copac, ridicat ]n dou[ picioare. Costic[ taman pe l`ng[ d`nsul a trecut
=i, noroc c[ s-a ferit, dac[-i d[dea mo= Martin o lab[, ]l adormea pe loc
cu tot cu cal.
Cu cal cu tot? Nu cred s[ fie urs. De unde ur=i prin p[r\ile noastre,
VLADIMIR BE+LEAG{
Mi-a furat careva asear[ un cal. }l caut toat[ noaptea... N-a\i v[zut
cineva calul meu?
Se aude din vale ropot de copite. Peste un minut-dou[ apare un c[l[re\
pe un cal alb. Vasiloi se repede =i apuc[ de fr`u, gata s[-l ia de g`t pe 249
t`lhar, dar... pe loc se-nmoaie: Ia te uit[: +tampil[ mi l-a luat!... Din
ograd[... De la iesle...
Badea Matei taie-n mul\ime, cu trupul =i cu glasul:
Ce-i cu voi, oameni buni? La o parte! La o parte! Ce v-a\i bulucit
aici cu noaptea-n cap? Ce v-o strechiet? }mpr[=tie\i-v[ pe acas[! Ce-i
adunarea asta ]mpotriva legii?...
Femeile:
O minune... A=a ceva nu s-a pomenit la noi ]n sat... Avem =i noi
minunea noastr[, m[i Matei: doi oameni dorm ]n livad[ cu copilul ]ntre
d`n=ii...
B[rba\ii:
Copil de \`\[... Da! Unii ne-am furi=at p`n-aproape =i am v[zut cu
ochii no=tri...
Matei se d[ mai aproape, se uit[, da, a=a este: sub copac un pat, ]n pat
dorm doi, un b[rbat =i o femeie, =i ]ntre d`n=ii un prunc ]nf[=at.
Ajunge =i Costic[, pe jos, cu sufletul la gur[:
Eu am v[zut minunea primul!... Eu, oameni buni!... Dac[ are s[
scrie la gazet[ =i are s[ spun[ la radio, s[ se anun\e c[ eu am v[zt-o ]nt`i!...
Matei ridic[ m`na:
T[cere, oameni buni!... S[ nu cumva s[-i trezim: nu po\i =ti ce se-
nt`mpl[, =i atunci cine r[spunde? Alt semn: S[ vin[ to\i mai aproape de
d`nsul. V[ ]ntreb, oameni buni: cine crede\i c[ sunt cei doi care dorm cu
pruncul ]ntre d`n=ii? P`n[ nu =tim, nu putem hot[r], nici face ceva. Care-
=i d[ cu p[rerea primul?
Str`ng din umeri oamenii. Se uit[ unii la al\ii s[ vad[ care-i cel mai
]ndr[zne\. Se tot =optesc ]ntre ei: nu =tim, z[u... de unde s[ =tim?... una ca
asta n-am pomenit de c`nd suntem... nici din b[tr`ni n-am auzit de-a=a
]nt`mplare... ]n alte sate, la P`rli\i, la Bro=teni se ]nt`mpl[ minuni mai
]n fiecare an, dar la noi... da, cic[, a f[tat o scroaf[ unsprezece purcei, iar
al doisprezecelea era \`nc... chiar: \`nc!... da, =i un vi\el cu dou[ capete,
VLADIMIR BE+LEAG{
pe un trup... se mai ]nt`mpl[ =i altele, dar noi, dac[ nu suntem a=a umbla\i
prin lume...
Primul cuv`nteaz[ Iustin, ]nv`rtind lan\ul cu chei pe degetul ar[t[tor:
M[ sculasem dis-de-diminea\[ s[ aduc un co= de paie, c`nd aud...
=i arat[ cu capul spre livad[: eu cred c[-s ni=te lunatici.
Cum lunatici, m[i? Care lunatici, m[i? ]i bag[ lui Iustin unul nasul
250 ro=u-v`n[t ]n ochi. Hm, lunatici! Chiar ai mai zis-o...
Iustin ]i d[, plin de demnitate, nasul cu cheia cea mare la o parte:
Dac[ nu =tii ce-s lunaticii... Nu ascul\i radio... Nu cite=ti gazete!
Lunaticii, m[i, ]s oameni care tr[iesc ]n Lun[!
}n Lun[? se mir[ altul, proptindu-se ]ntr-un toiag mai nalt ca
d`nsul. Am auzit de la tata b[tr`n c[ tr[iesc acolo-n Lun[ ni=te oameni,
dar numai doi =i aceia-s fra\i. Pe c`nd aici cic[-i un om =i-o femeie...
Un b[rbat cu must[\i =i ochelari deasupra lor aduce, ]n sf`r=it, lumin[:
Lunaticii sunt ni=te oameni bolnavi. Noaptea, c`nd dorm, se
scoal[, ies din cas[ =i a=a, prin somn, umbl[ c`t umbl[, pe acoperi=uri, pe
garduri, pe muchii ]nguste, dup[ care vin, intr[ ]napoi ]n cas[, se culc[ =i
dorm mai departe. Iar a doua zi, dac[ ]ntrebi ce-au f[cut noaptea, nu \in
minte nimic. Umbl[ prin somn...
Costic[ sare de colo, cu gura:
Ai=tea s[ =ti\i c[-s veni\i pe vreo farfurie zbur[toare. Ori li s-a
stricat aparatul, ori au lunecat de pe farfurie =i ea s-o dus mai departe...
B[rbatul cu arma la bra\ =i c`inele \in`ndu-l de curea:
Adev[rat ai gr[it: am v[zut asear[ pe la apus de soare lunec`nd pe
partea asta o roat[ luminoas[ pe cer. S-a tot ]nv`rtit, s-a-nv`rtit, apoi s-a
oprit locului. Dintro-o dat[ s-a l[sat la p[m`nt =i a disp[rut ]ntre copaci
de n-am mai v[zut-o...
Iustin, =oferul, cuprins de bucurie:
}ntre copaci? }nseamn[ c[ =i ma=ina-i pe undeva pe aproape. Haide\i
s-o c[ut[m!
B[rbatul cu must[\i =i ochelari, oprindu-i alarmat:
Sta\i! Nu cumva s[ v[ apropia\i. Eu am citit ]n ni=te reviste c[
farfuriile zbur[toare au ni=te raze at`t de puternice c[ omoar[ omul
dac[ se apropie...
Matei, ne]ncrez[tor, dar =i curios:
Ai citit? }n ce gazet[?
}n reviste str[ine. Nu de-ale noastre...
Aaa, face cu sub]n\eles Matei: str[ine? Hm, str[ine... interesant,
str[ine...
UMORISTICE
O b[tr`n[ care nu prea auzea ce vorbe=te lumea, dar se tot b[ga mai
aproape, c`nd, ]n sf`r=it, a ajuns l`ng[ Matei, de unde se vedeau bine =i patul
=i cei doi care dormeau ]n el, =i leg[tura cu c`rpe de la capul femeii, zice:
Eu zic c[ ai=tea-s ni=te \igani. Da, Mafteia= +tampil[, ni=te \igani. 251
Or fi r[mas de =atra lor, au =terpelit de la careva un pat, l-au t`r`it aici =i
amu hodinesc...
D[-te-ncolo, babo! o ]mpinge omul cu arma =i c`inele ce-l \ine de
curea. Ai=tea-s spioni americani! Trebuie s[ anun\[m urgent mili\ia. Care
se duce s[ telefoneze la raion? Eu cu Matei r[m`nem s[-i p[zim, nu cumva
s[ fug[.
Ridic[ arma =i trage cocoa=ele am`ndou[, ]ndrept`nd-o asupra
patului din livad[.
Un b[ie\el ciufulit =i descul\, cu plete care mai s[-i acopere =i ochii, se
strecoar[ p`n[ l`ng[ Matei, aici, ]ntorc`ndu-se cu spatele la d`nsul, zice
cu glas de dojan[, ca un b[tr`n:
S[ v[ spun eu cine-s cei doi care dorm ]n patul din livad[? C[ voi,
oameni mari, ori v[ preface\i c[ nu =ti\i, ori v[ juca\i asemenea copiilor mici.
Spune!
Cine-s?
Tu de unde ai =tire, m[i furnic[?
B[iatul foarte calm:
Ai=tia culca\i ]n pat nu-s nici lunatici, nici veni\i pe vreo farfurie
zbur[toare, nici spioni americani =i nici m[car \igani ai=tia-s Filea a
lui Jora =i Nastea a lui Ispas de la noi din sat. Au vrut s[ se-nsoare =i s[
fac[ nunt[, dar p[rin\ii i-au alungat =i ei au venit aici =i, iaca, dorm.
Dac[ n-au cas[!...
M[ g`ndeam eu! r[sun[ glasul Femeii-cu-iepurii-de-musc[. Cine
al\ii s[ fie?
Alta:
Ce p[rin\i!
Iustin:
S[ doarm[ ei afar[...
Alt b[rbat:
+i cu copil mic, de \`\[...
VLADIMIR BE+LEAG{
var[ =i, c[ut`ndu-i un loc mai potrivit, ]l a=az[ ]ntr-un col\, pun`nd
al[turi o sarcin[ de lemne, s[ fie pentru ]nceput. Iar Femeia-cu-iepurii-
de-musc[ ce crede\i c[ aduce? O iepuroaic[ a f[ta, cu tot cu cu=c[. Dar
vecina, v[z`nd-o a=a darnic[, nu se las[ mai prejos, vine cu o clo=c[ ]ntr-o 255
plas[ =i cu poala plin[ cu pui=ori, mititei =i g[lbiori. Pune clo=ca jos =i
aceea ]nc`lcit[ ]n ochiurile de a\[ se r[zvr[te=te furioas[, iar femeia,
turn`nd puii jos, o potole=te:
Hai, hai, taci, taci! To\i ]s, nu \i-am luat nici unul, to\i i-am adus...
Asta numai ce-i ]n curte. Dar c`teva neveste, mai tinerele =i mai
pricepute, au socotit c[ se cuvine s[ aib[ tinerii destule lucruri
trebuincioase =i-n cas[, nu numai pe afar[. A=a c[ le-au adus o mas[ care
se desface =i se lunge=te, iar pe urm[ o str`ngi la loc, c`teva scaune, chiar
=i o oglind[. Pe toate, ]ncet, le-au pus ]n odaia unde era patul =i tot a=a au
ie=it, pe neauzitele, pe nesim\itele...
C`nd au fost gata =i cas[, =i gard, =i acareturi, =i toate cele ,
s[tenii b[rba\i, femei, tineri =i tinere se adun[ iar ]n drum, la
marginea livezii =i se uit[ de la o parte:
Frumoas[ cas[...
+tiut c[ frumoas[, cum dar?
S[ le fie de bine...
S[ tr[iasc[ ]ntr-]nsa =i s[ le fie cu noroc...
+i s-o umple cu copii...
Zic a=a s[tenii =i se ]mpr[=tie, pe uli\e =i hudicioare, pe la casele lor, c[
de acuma se luminase de ziu[... Se luminase de-a binelea.
Primul s-a de=teptat din somn Filea. Deschide ochii =i o vede culcat[
al[turi, l`ng[ d`nsul, pe N[stica. Cu capul ]n palma lui. O bucurie, o
nem[rginit[ bucurie ]i umple sufletul: de at`\ia ani visa s-o aib[ al[turi,
nop\ile, ]n somn, al[turi diminea\a, c`nd se va trezi... S[ ]ntind[ m`na,
s-o m`ng`ie pe obraz, s[-i ating[ fruntea larg[ =i luminat[ cu buzele...
F[r[ a-=i trage m`na, ca s[ n-o trezeasc[, se ridic[ ]ntr-un cot =i d[ cu
ochii de pruncul dintre ei. Doarme, ]nf[=at, cu fa\a-n sus, respir`nd u=or.
Are un n[suc mic, =i-n el dou[ g[urele c`t dou[ fire de mac. Se freac[
Filea cu cealalt[ m`n[ pe la ochi. }i ]nchide, iar ]i deschide, nevenindu-si
VLADIMIR BE+LEAG{
Auuuuud!
Filea ]nha\[ o geant[ =i iese glon\ pe u=[...
Se opre=te o clip[-n prag. Soarele-i sus. Deasupra lumii un cer albastru
=i curat. }ntoarce capul: ]ntr-o parte se vede satul a=ternut pe vale, ]n alta 257
livada fream[t[. Bun loc am ales, se bucur[ Filea. Frumos loc. C`nd
coboar[ de pe prag, vede gard ]mprejurul casei. Josu\, vopsit ]n verde...
Straturi de flori... +i gard avem!.. +i flori... zice el mai f[r[ s[ =tie cum...
Vede cuptora=ul de var[... Cu=ca de iepuri... Clo=ca clonc[nind prin
curte cu pui=orii dup[ ea... He! s`ntem gospodari, N[stico! Iar c`nd
mai vede =i-o capr[ legat[ de parul por\ii, mai s[-i ias[ ochii din cap. Vru
s[ intre ]napoi ]n c[s[ =i s[-i spun[ Nastei, dar t`n[ra femeia a sim\it c[ el
st[ =i se holbeaz[ la cele nimicuri, ]n loc s[ se duc[ unde l-a trimis. A=a c[
deschide fereastra =i-l pune-n vitez[:
Filea! Eu ce \i-am spus? Un picior aici, altul la magazin =i s[-mi vii
]n clipala ochiului acas[...
M-am duuuus...
C`nd o zbughi pe porti\[, ]=i ]ntoarse din ]nt`mplare ochii ]ntr-o
parte =i v[zu pe banca de la poart[ st`nd fa\[-n fa\[ =optindu-se ]ntre ele,
bot la bot, dou[ f[pturi. }mbr[cate-n haine groase, de=i vremea era cald[,
cu =aluri mari pe cap, legate ]ntr-a=a fel c[ nici nu li se vede fa\a. Filea vru
s[ treac[ pe al[turi, dar cele dou[ ]=i desprind fe\ele una de alta =i se uit[
spre d`nsul. Le recunoa=te: una-i Irina lui Neculai Jora, mama lui Filea,
alta Ileana lui Ispas din deal, mama Nastei. Ia te uit[! se minuneaz[ iar ]n
ast[ zi a minun[rilor Filea. Stau am`ndou[ ca cele mai nedezlipite
prietene... Parc[ nu s-ar fi du=m[nit o via\[... Parc[ nu i-ar fi alungat pe
d`n=ii am`ndoi de la casele lor...
Le face semn cu capul: buna!
Femeile se ]nchin[ am`ndou[: |[nim.
Filea:
Dar ce sta\i aicea-n drum? De ce nu intra\i ]n cas[?
Una, sp[sit[:
}n cas[? S[ intr[m? Dar ne g`ndeam c[ hodini\i =i ne era oarecum...
Alta cu acela=i glas:
VLADIMIR BE+LEAG{
Cele dou[ femei se uitau una la alta z`mbind =i se f[ceau a fugi, dar
trop[iau pe loc f[r[ a se mi=ca. }l pufni r`sul pe Filea, ]n prima clip[,
c`nd v[zu a=a, dar imediat strig[ la b[iat s[ lase pe bunicu\e ]n pace, s[
nu le oropseasc[ a=a. Dar, auzindu-l, b[tr`nele se rugar[, cu glas tare: 259
A=a vrem noi! Tare ni-i vesel cu nepotul nostru... D[, Cez[rel, d[
cu biciu=ca, mai tare! D[, nepo\ele, d[...
+i continuar[ a tropoti =i mai zdrav[n: tot pe loc! tot... pe loc! Aici
Filea auzi hohote de r`s dinspre poart[. Se ]ntoarse ]ntr-acolo =i v[zu pe
aceea=i banc[ pe care =ezuser[ la ]nceput cele dou[ bunicu\e, pe doi b[rba\i
]n etate: erau Neculae Jora =i Ispas, tat[-s[u =i socru-s[u. Ascultau
am`ndoi o melodie la un aparat cu tranzistori =i tot aplaudau din b[rbile
albe: M[i, Ce mai c`nt[!, m[i, asta-i muzic[!, +i, bine]n\eles, b[teau
am`ndoi tactul cu piciorul... C`nd a vrut Filea s[-i ]ntrebe de ce stau
acolo? de ce nu intr[-n cas[? am`ndoi au spus c[ a=teapt[ p`n[ nepo\elul
se va s[tura s[ se joace de-a c[lu\ii, c[ vor =i ei s[ se joace oleac[ cu
nepotul lor
1974-1975
VLADIMIR BE+LEAG{
260
MIC GLOSAR
De=i cartea vizeaz[ realit[\i devenite de domeniul trecutului (sistem social, climat
lingvistic), ]n virtutea respect[rii adev[rului istoric al acelor vremuri autorul a \inut
s[ p[streze specificul graiului viu ]n intimitatea textului pentru a-i imprima o mai
mare for\[ de convingere. Cei care vor ]nt`mpina dificult[\i la lectur[ sunt invita\i s[
apeleze la acest mic glosar.
Pag. 9 Univermag (rus.) magazin universal
Pag. 18 Harman (reg.) gr[din[
Pag. 19 C[mar[ (arh.) camer[
Pag. 23 S`rnic (ucr.) chibrit
Pag. 38 Veretc[ (reg.) o bucat[ de \esatur[ de c`nep[
Pag. 43 (Hiri=) macuh (rus.) (tot numai) turte oleaginoase
Pag. 43 Baistruc (ucr.) copil din flori
Pag. 44 Parteini om de partid, aici: komunist
Pag. 44 Vlastea (s[racilor) (rus.) puterea
Pag. 47 Jiv[laie (reg.) liot[, mul\ime
Pag. 49 Trudozile (calc rus.) zile-munc[
Pag. 53 Cuzni\[ (rus., corect: kuzni\a) fier[rie, cov[lie
Pag. 53 Zdraste (rus) bun[ ziua
Pag. 53 Otd`h prejde vsego (rus.) primul lucru e s[ te odihne=ti
Pag. 53 Selpou (rus.) cooperativ[ s[teasc[ de consum
Pag. 54 Remont (rus.) repara\ie, depanare
Pag. 56 FZO (rus.) =coal[ de meserii
Pag. 57 Vstati, smirno, diversia (rus.) sculat, drep\i, diversiune
Pag. 59 A tum[ni (rus.) a n[uci, a ame\i prin vorbe
Pag. 81 Pri\idatele (rus., corect: predsedatel) pre=edintele
NEPOTUL
262
CUPRINS
NEPOTUL .............................................................................................. 7
UMORISTICE .................................................................................... 189
MUST{|ILE ............................................................................................. 190
+EDIN|{ FULGER ................................................................................. 199
P{L{RIA LUI SOFRONIE ..................................................................... 209
TAT{L +I FIUL ........................................................................................ 214
CU PATU-N DRUM ............................................................................... 219
NEPOTUL
263
VLADIMIR BE+LEAG{
NEPOTUL
UMORISTICE
VLADIMIR BE+LEAG{