Sunteți pe pagina 1din 1

Numele şi prenumele _______________________2 Clasa a X-a A

Lucrare scrisă la
limba si literatura română
pe semestrul I

Notă: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.


Subiectul I 60 p
A. Citeşte cu atenţie următorul text:
Atât dorea şi Ana: să rămâie singură cu Ghiţă.
Într-un târziu, însă, ea băgă de seamă că Ghiţă, care nu fusese de faţă la plecarea celorlalţi, nu se mai întoarce şi începu a se nedumeri:
- Ghiţă doarme prea mult, zise ea ridicându-se.
- S-a dus şi el, grăi Lică aşezat.
- Cine?
- Ghiţă. N-am zis că-i fac rând să plece?
Ana se întoarse cu obrajii aprinşi de la el şi ieşi afară ca sî-l caute pe Ghiţă; dar ea îl văzu departe pe vale în sus călărind spre Fundureni,
rămase câtva timp răcită în tot trupul, apoi iar se întoarse.
- Aşa-i, zise ea zâmbind, s-a dus. Cu atât mai bine.
Lică se ridică şi făcu ca şi când ar fi voit să plece şi el.
- Ce vrei? întrebă ea.
- Nu spuneam că trebuie să plec?
- Să nu umblăm cu vorbe deşerte, îi zise ea. Acu rămâi. Tu eşti om, Lică, iară Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba
chiar mai rău decât aşa.
Grăind aceste, ea-şi astâmpără obrajii cu palmele, îşi ridică cu vârful degetelor părul de pe frunte, apoi grăi privind ca ieşită din fire
împrejur:
- Rău ai făcut că i-ai trimis pe ceilalţi de aici. Aş vrea să văd oameni împrejurul meu, oameni mulţi, să-mi petrec, încât să ţi se ridice perii
în vârful capului, până ce nu cad istovită la pământ. Dar acum e bine şi aşa: tu trebuie să-mi făgăduieşti însă un lucru.
Lică privea cu mulţumire la obrajii ei aprinşi, la ochii ei plini de văpaie sălbatică, la buzele ei desfăcute ca şi caisa răscoaptă şi la trupul ei
înalt, mlădios şi fraged. Se simţea stăpânit de dânsa şi parcă voia dinadins să se lase în stăpânirea ei.
- Oricare ar fi acela, ţi-l fac, zise el întinzând mâna ca s-o apuce.
(Ioan Slavici, Moara cu noroc)
Cerinţe:
1. Prezintă contextul în care se petrece această discuţie dintre Ana şi Lică Sămădăul. (8p)
2. Ana, soţie care şi-a iubit bărbatul, ajunge să-i facă lui Lică mărturisire o mărturisire şocantă (vezi fraza subliniată). Explică motivele
pentru care Ana s-a transformat atât de mult încât să poată rosti aceste vorbe. (8p)
3. Analizează frustrarea pe care o resimte Ana în acest moment, transcriind vorbele din care se deduce această stare. (10p)
4. Numeşte câte o trăsătură de caracter, desprinsă din acest fragment, caracteristică pentru fiecare dintre cle două personaje. (10p)
5. Comentează reacţia Sămădăului: „Lică privea cu mulţumire la obrajii ei aprinşi, la ochii ei plini de văpaie sălbatică, la buzele ei
desfăcute...”(12p)
6. Demonstrează că fragmentul selectat este un text narativ. (12p)

Subiectul al II-lea 30 p
Citeşte cu atenţie fragmentul:
„-Stăpâne, zise atunci calul, nechezând cu înfocare, nu te mai olicăi atât! După vreme rea a fi el vreodată şi senin. Dac-ar sta cineva să-şi
facă sama de toate cele, cum chiteşti d-ta, apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morţi pe toate cărările… Nu fi aşa de nerăbdător! De unde ştii că
nu s-or schimba lucrurile în bine şi pentru d-ta? Omul e dator să se lupte cât o pute cu valurile vieţii, căci ştii că este o vorbă: „Nu aduce anul ce
aduce ceasul”. Când sunt zile şi noroc, treci prin apă şi prin foc şi din toate scapi nevătămat. Vorba cântecului:
„Fă-mă, mamă, cu noroc,
Şi măcar m-aruncă-n foc.”
(Ion Creangă – „Povestea lui Harap-Alb”)
Cerinţe:
1. Având ca suport fragmentul dat din basmul lui Creangă, precizează, cu exemplificarea a cel puţin trei elemente, în ce constă oralitatea
stilului acestuia. (15p)
2. Imaginează şi scrie replica stăpânului, cea anterioară spuselor calului (minimum 3 rânduri). (15p)

S-ar putea să vă placă și