Numele şi prenumele _______________________1 Clasa a X-a A

Lucrare scrisă la
limba si literatura română
pe semestrul I

Notă: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Subiectul I 60 p
Citeşte cu atenţie următorul text:
„Ion de-abia aşteptase zilele acestea.(…) Ieşi singur cu mâna goală, în straie de sărbătoare, într-o luni. Sui drept în Lunci unde era
porumbiştea cea mai mare şi mai bună, pe spinarea dealului… Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbrăcat de zăpadă locul ca o
fată frumoasă ce şi-ar fi lepădat cămaşa, arătându-şi corpul gol, ispititor.
Sufletul îi era pătruns de fericire. Parcă nu mai râvnea nimic şi nici nu mai era nimic pe lume afară de fericirea lui. Pământul se închina
în faţa lui, tot pământul… Şi tot era al lui, numai al lui acuma…
Se opri în mijlocul delniţei. Lutul negru, lipicios, îi ţintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca braţele unei iubite pătimaşe. Îi
râdeau ochii, iar faţa îi era scăldată într-o sudoare caldă de patimă. Îl cuprinse o poftă sălbatică să îmbrăţişeze huma, să o crâmpoţească în
sărutări. Întinse mâinile spre brazdele drepte, zgrunţuroase şi umede. Mirosul acru, proaspăt şi roditor îi aprindea sângele.
Se aplecă, luă în mâini un bulgăre şi-l sfărâmă între degete cu o plăcere înfricoşată. Mâinile îi rămaseră unse cu lutul cleios ca nişte
mănuşi de doliu. Sorbi mirosul, frecându-şi palmele.”
(Liviu Rebreanu – Ion)
Cerinţe:
1. Încadrează fragmentul în ansamblul romanului. (8p)
2. Precizează semnificaţia pe care pământul o are pentru Ion. (10p)
3. Motivează starea de fericire care îl cuprinde pe Ion, transcriind afirmaţia din care se deduce. (10p)
4. Identifică o similitudine între viziunea narativă din romanul lui Rebreanu şi cea din nuvela „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici, prin
referire la al treilea pasaj. (10p)
5. Care este modul de expunere dominant în fragmentul dat? Argumentează. (10p)
6. Comentează enunţul subliniat, precizând semnificaţia pentru întreg romanul. (12p)

Subiectul al II-lea 30 p
Citeşte cu atenţie fragmentul:
„-Stăpâne, zise atunci calul, nechezând cu înfocare, nu te mai olicăi atât! După vreme rea a fi el vreodată şi senin. Dac-ar sta cineva să-şi
facă sama de toate cele, cum chiteşti d-ta, apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morţi pe toate cărările… Nu fi aşa de nerăbdător! De unde ştii că
nu s-or schimba lucrurile în bine şi pentru d-ta? Omul e dator să se lupte cât o pute cu valurile vieţii, căci ştii că este o vorbă: „Nu aduce anul ce
aduce ceasul”. Când sunt zile şi noroc, treci prin apă şi prin foc şi din toate scapi nevătămat. Vorba cântecului:
„Fă-mă, mamă, cu noroc,
Şi măcar m-aruncă-n foc.”
(Ion Creangă – „Povestea lui Harap-Alb”)
Cerinţe:
1. Având ca suport fragmentul dat din basmul lui Creangă, precizează, cu exemplificarea a cel puţin trei elemente, în ce constă oralitatea
stilului acestuia. (15p)
2. Imaginează şi scrie replica stăpânului, cea anterioară spuselor calului (minimum 3 rânduri). (15p)