COMPORTAMENTE CHEIE ÎN RELAȚIA PROFESOR- ELEV CU DIZABILITĂȚI

Masterand IOVAN NELU

Educarea copiilor și adolescenților cu cerințe educaționale speciale (CES) înscriși în

ciclurile preșcolar (ECE), primar, gimnazial și liceal este reglementată în România prin
articolul 58 di Constituția României. Politica educațională a României privind incluziunea
elevilor cu CES în școlile normale a fost demarată în anii 90, simultan cu îmbunătățirea vieții
copiilor din școlile speciale. Legea Educației din 1995 (prima după 1989) a dedicat un întreg
capitol educației speciale, introducând conceptele cerințelor educaționale speciale – CES și
educație integrată, pe baza cerințelor educaționale ale copiilor cu dizabilități din școli
speciale, clase speciale introduse în școli normale și integrare individuală în clase regulate.
Copiii cu dizabilități sunt copii. Ei au nevoie în primul rând de iubire. De
comportament firesc, prietenie, zâmbete, reguli, joc și școală. Evident că pentru a avea acces
la toate aceste aspecte ale vieții sociale, noi oamenii și instituțiile trebuie să le deschidem
drumul.
Adică să le oferim mijloacele prin care ei pot avea acces la sănătate, educație, joc,
călătorii și mai târziu muncă.
Copiii cu dizabilități au nevoie de sprijin pentru a deprinde abilitățile de viață
independentă, adică au nevoie de terapii de recuperare (logopedie, terapie ocupațională,
kinetoterapie, PECS, ABA, etc.), au nevoie de sprijin și programe adaptate în școli și
grădinițe, au nevoie de tehnologii asistive, de programe de mentorat și tranziție către piața
muncii încă din adolescență.
Toate aceste măsuri de suport reprezintă practic ridicarea barierelor de acces și
investiția în acești copii, care vor deveni contributori la viața socială. Nu ne dorim copii
asistați social. Iar ei cu atât mai puțin își doresc acest lucru.
Viziunea profesorului sau principiile de cunoscut și respectat sunt pașii de început în
acceptarea unui elev cu dificultăți de învățare și sprijinirea lui adecvată.
Profesorul trebuie să fie sensibil la cerințele copiilor cu dificultăți de învățare, să îi
ajute și să le îndrume modul de învățare.
De asemenea profesorul trebuie să stabilească un climat de încredere, permițându-le
regulat elevilor să se întâlnească în grup pentru a discuta problemele de ordin școlar dar și de
ordin general care sunt legate de organizarea funcționarea clasei.
Profesorul trebuie să fie deschis față de elevi, să vorbească cu elevii nu către elevi, să
îi asculte zâmbitor și atent când aceștia îi povestesc mici întâmplări.
 Raporturile pe care le stabilește profesorul cu fiecare elev în parte sunt foarte
importante, deoarece elevul trebuie să se simtă apreciat ca individ nu ca un număr dintr-o
clasă.
Nu prin pedepse profesorul reprimă comportamentele inadecvate ci explicând elevilor
consecințele acelor comportamente
Comunicarea, colaborarea şi muncă în echipa formată din părinte – profesor –
specialist sunt cheia succesului integrării unui elev dizabilități în clasă!