UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

REFERAT

OPORTUNITĂȚI ȘI PROVOCĂRI PRIVIND

EDUCAȚIA COPIILOR CU CES

Student,
Porumb Maria
Legislație
Educarea copiilor și adolescenților cu cerințe educaționale speciale (CES) înscriși în
ciclurile preșcolar (ECE), primar, gimnazial și liceal este reglementată în România prin articolul
58 din Constituția României. Politica educațională a României privind incluziunea elevilor cu
CES în școlile normale a fost demarată în anii 90, simultan cu îmbunătățirea vieții copiilor din
școlile speciale.
Legea Educației din 1995 (prima după 1989) a dedicat un întreg capitol educației
speciale, introducând conceptele cerințelor educaționale speciale – CES și educație integrată, pe
baza cerințelor educaționale ale copiilor cu dizabilități din școli speciale, clase speciale introduse
în școli normale și integrare individuală în clase regulate.
În 1997, în Legea privind statutul cadrelor didactice a fost introdus conceptul cadrului
didactic itinerant, cu scopul de a sprijini copiii cu cerințe educaționale speciale incluși în școlile
normale. Mai târziu, Hotărârea de Guvern nr. 1251 din 2005 privind măsuri educaționale
speciale a prevăzut condițiile și măsurile de organizare a unui Sistem de învățământ incluziv, pe
baza conceptelor de educație specială integrată. Conceptul se bazează pe experiența din școlile
speciale, încercând să transfere această experiență în școlile normale, pornind de la conceptul
“servicii adaptate elevului”.
Legea Educației nr. 1/2011 (în vigoare, republicată cu modificări ulterioare), a extins
structurile pentru a sprijini acest sistem educațional incluziv, creând centre de resurse naționale
pentru sprijin didactic (câte un centru CJRAE în fiecare județ și un centru CMBRAE pentru
București).

Provocări
În România, copiii cu CES din școlile de stat pot beneficia de sprijin educațional, terapie
a vorbirii și consiliere școlară oferite prin Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională
și pot fi incluși în ,,centre școlare pentru educație incluzivă” unde pot beneficia de servicii
complexe acordate de către cadrele didactice itinerante.
O mare parte din cadrele didactice din școlile normale se confruntă deseori cu presiuni
din partea părinților care insistă pentru asigurarea cât mai multor șanse pentru copiii lor cu CES
în școlile normale, deoarece conform legii, toți copiii cu CES au drepturi egale la educație,
indiferent de dificultăți sau situații speciale în care se află.
Conform informațiilor Ministerului Educației, în țara noastră numărul cazurilor copiilor
cu CES este în creștere, iar profesorii percep această integrare ca pe o presiune, deoarece nu sunt
pregătiți a-i primi în clase cu o abordare educațională adecvată.
Această situație îi determnină pe unii dintre părinți să aibă o atitudine critică față de
sistemul de învățământ, în special față de profesori și față de conducerea școlilor, fiind
nemulțumiți de prezența anumitor elevi cu CES care, în opinia acestora, ‘deranjează’ activitatea
de la clasă și îi face pe profesori să își dedice timp pentru acești copii în detrimentul copiilor lor
fără probleme.
 În acest sens există dificultăți și din partea managerilor unităților de învățământ în
identificarea soluțiilor ca școlile lor să fie considerată incluzive de către întreaga comunitate,
deoarece școlile normale se bazează pe rezultatele bune obținute de elevi la diferite concursuri și
la examenele naționale.
Un alt aspect întâmpinat în cadrul unităților școlare este faptul că sunt copii care au
dificultăți de învățare, dar care nu sunt identificați ca avâd cerințe educaționale speciale din
cauza părinților care refuză să accepte situația și refuză să accepte situația, respectiv evaluarea
copiilor pentru a avea o situație detaliată cu privire la dificultățile întâmpinate și eventualele
cerințe educaționale speciale.
Acest fapt determină o altă problemă, respectiv faptul că, în lipsa unui număr minim de
copii cu CES, inspectoratele școlare județene nu pot dispune ca aceste unități școlare să
beneficiază de sprijin profesionist la clasă (profesorul itinerant).
Ca urmare a celor mai sus menționate reiese că, sistemul educațional din țara noastră nu
are structura de sprijin necesară (adaptarea punctuală a curriculei, profesioniști bine pregătiți)
fapt ce creează dificultăți pentru o incluziune cu succes a copiilor cu CES. După cum am văzut,
această situație generează o stare conflictuală continuă între părinți și școală și între profesori
(cei care acceptă să lucreze cu copii cu CES se simt prea încărcați deoarece, chiar dacă legea
prevede un număr mai mic de elevi în clase cu copii cu CES, în realitate acest lucru nu se
întâmplă).
Din fericire, există cadre didactice dedicate, care pot colabora cu părinții cooperanți ce le
susțin efortul, bucurându-se împreună de succes.
O altă oportunitate pentru copiii cu dificultăți de învățare este aceea că pot fi observați de
către cadrele didactice din școlile primare, acestea fiind primele care pot observa dificultățile
specifice ale acestor copii. Pentru a putea beneficia de terapiile specifice recuperării acestor copii
cu CES, părinții acestora trebuie să accepte evaluarea acestora, diagnosticarea timpurie și să
coopereze cu cadrele didactice.
Aceste carențe ale sistemului de învățământ determină găsirea unor rezolvări.

Oportunități
Principala problemă cu care se confruntă părinții ai căror copii au nevoi speciale, ține de
lipsa de pregătire cu privire la CES și mai ales la TSI (tulburări de învățare).
Pentru a putea trata cu succes problemele unui copil cu CES principala nevoie este ca
profesorii să aibă cunoștințe în acest domeniu, să aibă parte de sprijinul managementului școlii,
al autorităților și al părinților.
La nivelul unităților de învățământ trebuie să aibă loc periodic programe de formare, care
să aibă incluse echipe mixte – cadre didactice, manageri de școli și după caz, consilieri școlari și
profesori de sprijin/ itineranți.
Aceste programe sunt vitale pentru a putea ști ce metode să fie utilizate la clasă și pentru
a încuraja copiii să se integreze în grup și să se simtă mai acceptați. Discriminarea pozitivă a
elevilor cu TSI nu este foarte bine înțeleasă, deoarece paradoxul acestor copii inteligenți cu
dificultăți de învățare semnificative nu este încă bine explicat profesorilor și colegilor de clasă.
Incluziunea eficace depinde de cooperarea dintre părinți – școală – specialiști și de sprijinul
acordat de autorități din punct de vedere al prevederilor legale, formării, finanțării pentru
instrumente de predare și profesioniști.
Tipul de intervenție adoptat la clasă nu este coerent și profesionist deși profesorii
încearcă să identifice soluții punctuale, motiv pentru care necesită sprijin din partea specialiștilor
(consilier școlar, profesor de sprijin, psiholog), să urmeze cursuri de specializare, să beneficieze
de pe urma prevederilor legale care specifică un număr redus de elevi, dacă în clasă există unul
sau mai mulți elevi cu CES/TSI și de o reformă importantă a curriculei pentru toți elevii, mai
flexibilă și mai adecvată tuturor nivelurilor de capacitate ale elevilor.
Există, de asemenea, o nevoie urgentă de identificare timpurie a dificultăților de învățare,
mai ales a riscurilor TSI. Un program de screening și o formare privind acest screening ar trebui
să fie foarte utile profesorilor din școlile primare. Este nevoie urgentă de concentrare asupra
acestei zone deoarece această categorie de elevi (cu excepția cazurilor foarte complexe) are cele
mai mari șanse de a avea rezultate integrate bune, dacă profesorii utilizează metode adecvate.
Ministerul Educației ar trebui să fie mai activ în sprijinirea profesorilor și părinților și să
se implice în crearea unui mediu de incluziune adevărat, deoarece simpla declarație din politici
nu este suficientă.
Programele de tip afterschool pentru elevi cu CES, centre de re-educare finanțate de
stat/administrația locală artrebuisă preia presiunea resimțită de școală atunci când se încearcă
integrarea elevilor din această categorie.
Comunicarea, colaborarea şi muncă în echipa formată din părinte – profesor –
specialist sunt cheia succesului integrării unui elev cu CES în clasă.
Bibliografie:
- https://www.juridice.ro/800180/reglementari-legislative-cu-incidenta-in-cazurile-de-suport-
pentru-copii-cu-dizabilitati-si-sau-ces-profesorul-itinerat.html
- https://www.edupedu.ro
- https://www.oecd.org/countries/romania/38614298.pdf
- CES Ghid pentru profesori ©MagicSens, Bucureşti, 2019*